HUMULUS BARBULESCl'

GEORGE ANANIA
FERMA
DAMENILOR DE PIATRI
Desenul
coperfel:
EMIL
SIRZEA
j ROMULUS BARBULESCU GEORGE
ANANIA
--
1erma
oamenllor de platri:i

SCAN: connieG
PRELDCRARE:Costin Teo
Graur

£DITURA NERETULUITI
 "Nu pot intelege acea spaimii - de
origine, liira doar Ii poate, mitologica -
pe care 'fJremurile noastre 0 resimt tn fata
mtI.Iinilor Ii a perfectibilitii{ii lor... Sint
conuins ca aM'fJiirataproblema este in-
trebarea : de unJe-i oine omului teem«
lata demali.u.ca.enu-sdedtniltescla.fJi
construiti de el pe baza calculelor sale, CII
scopul de e-l sluji ?

ROGER CAILLOIS
 Pf'%g
Din 1naltul cerului, deasupra orasului pustiu, in Iargi ~i domoale

volute, nepaminteana, nelinisriroare ca un miracol, t~lhuind prin aerul

asprit de ger, plina de intrebdri ~i f~ra ,ra~unsur.i, se revlrsa, neastep-
tad, 0 muzica, Sunetele fluturau peste tot, aidoma unei ninsori ne-
vazute, ~i fiecare fulg sonor cadea ametit deasupra eeleilalte zapezi,
nidi sa-~i mai poata lua zborul, inghetind pe loe In pulherea de ger
alh ~i deere imaculata.
Pe All il -patrundea frigul; frigu] binefacator i se urease pina la
genunchi, amortindu-i picioarele. In urrna, pe zapada pura, se desenau,
paralel, urmele pasilor. Se intoarse ~i Ie zimbi. Ca ~i el, orajul parasit,
desert, inecat in d,pada sub spectrul lunii, pard ar fi urlat de singura-
tate. Casele se aplecasera deasupra strazilor, sa-I priveasca pe trecatorul
solitar, §i geamurile lor sc1ipeau, ici-colo, fantomatie. De fapt, nu tre-
cea nimeni, nicaieri, fiindd All se sirntea nimeni, doar 0 carcasa oare-
care, goaHipe dinauntru ~i fara rost, Se glndea la Kid.
Glyd Insa nu era decit foarte uimit §i foarte speriat. Incerca
sa-§i domine instrainarea ~i nelinistea, aceeasi lnstrainare §i neliniste
linga care traise acolo, qnainte de a se intoarce pe Pamint, printre
semenii sai pe care nu-i vaz'Usep~na atunci niciodad. Dar ,parca f.usese
alta neliniste totusi : caci acolo teama se afla in intuneric,in acel sin-
gur ~i rotund intunerue prin care clnd ,§i clnd alerga nehun~ lumina;
intunericul fata-n fata cu el, numai cu el, ~i, in acest intuneric n~te
rohoti i1 ajutasera sa se intoard viu "i strain pe Pamint. Dupa ce
crcscuse acolo, a~a (lum erescuse, Pamintul i se parea un haos, de~i
7
multi medici ~i psihiatri excelenri se straduisera sa-i tnvele ca se poate
trai ~i 3.la. Dar nimeni nu-i spusese despre frigul acela alb ,i despre
teama ce nu poarta chip. Trebuia sa Ie 1nfrunte pentru ca, oricum, ave a
sa traiasca aici pina la sfillit i trebuia sa plece la drum pe acest Pa-
mint de unul singur, caci medicii se dovedisera neputinciosi, rrebuia
sa piece la drum de unul singur ~i sa mearga, mai ales Ura intrerupere,
pina raul se alegea de bine ~i,pina dnd unul dinrre tie avea sa invinga,
hotarindu-.i destinul,
All se opri la intimplare, imr-o piata cu statuia ecvestra a unui

erou necunoscur. I se paru - dar era 0 prostie - ca seamana cu Kid.

Frigul il fascina. Aici zapada fusese rascolita de niste salbaticiuni.
Labele lor alergasera mult, pe strbile tnvecinate ~i in jurul statuii,
Uncle erau? Umbra cocosata a omului se dra pe sub el ca un fum.
Dupa urmele instelate, in patru colturi, pareau lupi...
Glyd suferea din pricina frigului. tl invatasera acolo ca frigul in-
seamnl moarte ~i capa:tase 0 reactie instinctiva de fuga numai dnd
ti auzea numele, In schimb orasul U fermecase de la inceput. Nici nu-
si
putuse 1nchipui ca oamenii lasa adtea lucruri in urma lor, dupa ce
s-au stins, ~i ca lucrurile acestea supraviejuiesc milenii 1ntregi, rastimp
in care, din cei ce le-au faurit nu mai ramine ndci pulberea. El intra in
casele stravechi, atingea sf.iosobiectele ~i colinda prin toate incaperile ;
simtea mirosul fi.ecarei locuinte 1i sufla praful de pe cacti ~i de pe
uimitoarele vase de crista!' A1ja,parca ar fi. colindat printr-un basm,
i.ntreh1ndu-se unde sint urmele suferintelor - dci ~tia cite urme de
suferinta ramin dupa trecerea omului ! - visind ca 0 fiinta buna, ca
in pov~tiJe ~e i se spusesera acolo, imbracata in alb, posesoare a
unei baghete miraouloase, le-a alinat, ,pina la urma. Alta data ~i ima-
gina cum pe straz.ile astazi pustii treceau ~iruri lungi, nesfiqite, de
automobile caraghioase, iar ,dincolo, pe margini, se imbulzeau pietonii.
Toti se inve~mtntau 1n culori pestrite ,~iiaMa 'imhracau haine groase,
pentru ca pe atunci nici yorba de instalatii pentru dicijarea climei. lar
in fiecare dintre casele acestea, uri3.le cit cerul, ei muncea'U~i locuiau
cu miile. Cine ,~tiedad fusese u~r ?
8
 De undeva se auzira, gray, ,bataile unui ceasornic. Unsprezece h~ltai. Orasul
parasit, sub ~nveliful lui alb, parea cufundat ~n somn adinc, fi nimeni, ajungind
aici din ~ntlmplare, n-ar fi banuir ca viara lui s-a srins de rnai bine de cinci
secole.

Din ~naltul cerului, deasupra orasului pustiu - adica fi a lui All

~i a lui Glyd - ~n largi fi domoale volute, nepaminreana, nelinistitoare
ca un miracol, talazuind prin aerul asprit de ger, plina de ~ntrehari fi
raspunsuri ce ~ntlrziau sa vina, dainuia 0 rnuzica. Sunetele ei - ale
unei orchestre din alte timpuri fi dintr-un alt tar~m, parind sa pluteasca
ea ~nsi4i pe armenia propniei muzici - calatoreau dintr-o departure In
alta, atlt de strins ~mpletite, in goana sau ~erpuirea lor, ca pareau a fi
izvorte dintr-un unic sunet fi iata, curgeau paralel, laolalta, cele de
~nceput, cu celelalre, din urma. Verreau de pretutindeni, S-ar fi crezut
dies din zidurile hatrine fi din asfait, din srilpii de metal ce margi-
neau hulevardele ~i din semnalizatoarele de circulatie, din reclamele
luminoase fi din gurile canalelor.
Glyd 4i imagina 0 vreme d sint ,pasari. Parca Ie fi vazu, argintate,
scilparindu-fi aripile printre stele. Dinjii Ii clantaneau, dar ftia hine ca
nu de Frigo Miracolele nu sint rod al miinilor omenesti - ~tia el - de
aceea nici nu-si inchipui c-ar mai putea fi cineva prin preajma. lar
~n piata necunoscutului erau dintr-un alt cartier, All, care era mai
hiltrin, porni sa caute locul orchestrei nevazute, ~ntreruplndu-fi ratacirea
solitara, ori mai hine continuind-o, pentru ca se simti deodata foarte
fericit ~i dornic sa mearga, de parca ar fi urmarit un tel, ba chiar sa
alerge, <:a fi cum ar fi fost grabit.
Glyd auzi, de la ~ncrucl.farea de strazi unde se oprise, 'un urlet
prelung, peste valurile muzicii. Un fir de mogildete, prin p~cla clara a
luminii de luna, veneau catre el, fara graha. Glyd se sperie - el se
speria .toata vremea - fi ~ncepu sa alerge, prin mijlocul hulevardului
deschis spre dreapta. Alerga mai mult ca Sa.,fi fad datoria fata de
spaima, dar n-avea chef; sa fi fost dupa el, ram~nea sa asculte. Lupii
N urmarea:u domol, Intr"'1ln semicerc, pe toata latimea hulevar,dului. Nu
erau grahiti. Fulgii oJicareau imuntea lui Glyd, veseli, fadndu-i semne.

9
C 1ar pe dcasupra tuturora, sunetele ~burau ca pisari albe ~'in~";Iuri
mereu schimbaroare, prea sus ca sa poata fi ajunse .
.All auzi ~i el urletul. Era firesc urletul lupului, de vreme ce pa-
durea, declarara rezervatie, invada periferiile orasului, Oamenii ocolesc
orasele parasite, sperian, pesemne, de aspecrul lor dezolanr, desi
toate au fost prefacute in muzee. Doar unora ca All Ie rnai place sa
hoinareasca pc acolo, noaptea, clnd toate ruinele planetei se umplu de
viata. In asemenea clipe, amintindu-si credintele celor vechi, ei Fanta-
zeaza timid "i aJteapta, nernarturisit, implinirea vreunei minuni, Atunci
nu i-ar mai uimi nimic, fiindca au patruns pe alt tarlm, si, probabil,
n-ar dori sa-~i explice nimic, cum nici in basme nu se cxplica in ce fel
s-au sivil'Jit minunile,
lati cum alergau amindoi, All ~i Gird, unul catre altul, urmarind
sunetele care alunecau prin aer, intr-o unica noapte de iarna ca intr-o
uniei poveste, iar in urma lui Glyd veneau lupii, pentru el animale
ca oricare altele, fara nume. ~i tot ce ar .fi parut oricind nefiresc de-
venise in noaptea accasta posibil. Pe Glyd fuga n incalzise ~i trupul
,ti mirosea a sudoarc. Spaima se adincea tn el; ti trezise un nu-stiu-ce
sentiment nou, care-I Indemna sa se apere. Impotriva Clui? Nici acolo
nu aflase ~i nici doctorii nu-i spusesera ca In asemenea locuri pindesc
primejdii. Fiarele, cu Infi;(ti~are inofensiva, de ciini care zburda, Sf
apropiasera la dtiva rnetri. Pe ccle din flancuri Ie vedea bine. Alergau
in salturi perfect echilibrate ; picioarele din fata Ie intrau pina la
1ncheieturi in zapada, "i borurile, pline de fulgi, Ie sticleau in bataia
lunii.
Jocul acesta dura pina dnd Glyd, istovit, i~i opri fuga, l.ntr-o
str ada Ingusta, marginita ,de enormele blocuri golite de viata, ca de
peretii unor prapastii. Lupii inchisera ccrcul, se a~czara cu fata sprc om
~i ramasedi nemi~cati. Numai limbile el atirnau, agid.ndu-se convulsiv.
Glyd n-avea al cui nume sa invoce, pentru cii nu avea pe nimeni In
toadi Iumea, iar cei ·de ac%, lunde crescuse, nu erau oameni. In durere
~i .fricii, gemea nearticulat, intotdeauna, atit. Se invini In loc, printre
(lchii ce Iuceau verzi, ostili ca ~i stelele. Umbrele blocurilor patau
strada cu Intunec:mi ncgre-albastrii. Unul dintre lupi, conduc?itorul

18
haitei, urlli iar, prelung, cu borul ridicat spre cerul plin de rnuzrca.
Glyd, pe care Frica-I avertizase, intui cc avea sa urmeze, dar nu stiu
ce sa fad. ~i instinctele, sapate in memoria fiinjei lui, n' invatara
sa-~i dud miinile catre fata, chiar in clipa dnd lupul care urlase tl
ataca, la glt. Coltii uscati se lovira de palme, ~i fiara, surprinsa de
obstacolul neasteptat, nici rnacar nu incercii sa rnuste. Lupul cazu,
sfi~iindu-~i pielea maxilarului in catarama ascutita a centurii lui Glyd.
o ~uvita de singe picura pe zapada, in vreme ce animalul, schelal1iind
furios, t~i apuca botul intre labe, arnetit de durere. Arunci din spate
sari al doilea lup ~i-~i inJipse caninii in umarul omului, pe sub gulerul
vesrnintelor, catre ceafa, Glyd gemu, abia auzit.
Din trei Ioouri deodata izbucnira suierele stridente aleunor sirene,
$i un fascicul de lumina, de la al zecelea etaj al blocului celui mai
apropiat, pipai atent strada, Derutate, animalele i~i ridicara capu!,
adulmecara ~i se retraserji cu spatele la reflector, refacind semicercul
de la inceput, gat a s-o rupa oridnd la fuga, dar prea atitate ca sa-~i
paraseasd prada fara Iupta. Glyd i·~i pipai umarul. Singera. Muzica
rru contenea sa umple orasul, nepasatoare.
Acestea Ie vazu All, cind aparu, ad us de sirenele omniobserve-
rului : baiatu! pe care-l cauta, ingenuncheat in fata lupilor ce-i da-
deau ocol, lupii, tntor~i cu spatele la lumina.
Porni in goana, prin zapada pin a la genunchi, ~i striga, nearticulat,
la indmplare. Lupii indlrjiti, sarira, zece 0 data, rasturnindu-I pe
Glyd. Acesta p'Urta 0 imbradminte de plas~ic, nu prea groasa, dar
foarte rezistenta. Coltii fiarelor se afundau in tesatura, fara s-o poata
scrapunge. Salbaticele Jor m~dturi ajungeau la baiat ca 0 strivire
haotica, tumefiindu-I, ca ~i cum ar fi cazut lntre nqfe mari pinioane,
care i se lnvirteau pe trup. t~i apara, cu antebratele, gitul fi fata,
stringindu-~i miinile din rasputeri, pentru ca lupii sa nu i Ie desfaca.
Se simtea de .pard ar fi stat a~a dintotdeauna, cu capul ingropat in
zapada ce, topindu-se, i se strecura, rece, pe piele, pe sub haine, cu
botul unui lup alunecindu-i, fierbinte, peste buze, mirosind a pamint
,i a padure, in vreme ce a1tii ii lingeau slngeie, st~eC'Urindu-i limbile
pe sub ceafa, fi-i alinau "stf~l ustufi,mea r1\~il. A\lzi c;um dpada, inta-

'11
 rita de ger, scirtuc ritmic, apoi doi dintre lupii care-i rnuscau bratcle
se ridicara in aer, eu un schelalait jalnic, - ~a cum i1
Intredeschise oehii. Un barbae ee parea foarte inalt
privea el, de jos in sus - aparuse ca din parnint. Tinea amindoua ani-
maleic de ceafa, ea pe niste pisoi, cu oehii In vapaia reflectorului. Pe
urma, cu 0 rniscare larga, pares far a efort, se roti si-i arunca pe arnln-doi
in gramada fiarelor. Si pentru ea sirenele tacusera, se auzi distinct, pe
fondul muzicii de pretutindeni, trosnetul lnabu~it al oaselor fdnte. Haita 0
lua la goana, in afara eelor care dl1dusera de gustul slngelui, vreo cinci eu
totii, ~i a alror doi, rani~i. Fara 0 clipi de ragaz, necu-noseutul se arunca
intre ei,
࿿࿿P68 Glyd, striga el, glfiind. Glyd, fugi intr-o casa, la adlipost!
Baiatul nu-I asculta, tot astfel C'Umnici nu se mira ca omul eela-lalt
ii stie numele. Se tid, piezis, la 0 parte, in apropiere, ,i se ridiea in
genunehi. Ametise. II vedea, ca prin ceata, pe strain, in mijlocul fia-relor
innebunite si, cind ~i cind, cite una zbura prin aer pina departe, Indata ce-i
treeu arneteala, Glyd i se alatura, desi rana din umar iI ardca grozav, la
oriee miscare.
0 Spate-n spate! li striga eeluilalt.
1 Loveste eu pieioarele, se bucura necunoscutul, dar ai grijli, nu-i
omor] !
Prima data lui Glyd primejdia i se tnfaPfa desehis; se putea bate ea
sa-,i pastreze, intreaga, fiinja. Dincolo toate se redueeau la amenin-tari,
iar eei care-l crescusera nu-i lamurisera niciodata primejdiile;
frica era abstraetl1, ,i ca sa ocol~ti pierunia trebuia sa te supui orb~te
Inteleptilor. Pe dnd aiei, alaturi de un om real, moartea i~ise din
umbra, alerta ,i plina de culoare, putea fi lovita, era, tn fond, tot via~, din
acee~i esenta eu Glyd, iar faptul ca, acum, viata aceasta i se opu-nea,
parea n-ar mai fi tnsemnat nimie. Si-apoi strlinul spusese "nu-i omori !",
adica ei, dinii salbatiei crau mai mult dedt intruchiplrile pieirii, afara daca
nu eumva pc Pamint mOrPi i se rlspunde altfel dedt tot prin moarte.

PrivOfte, Glyd I Pug I

12
 Lupii 0 rupsera la fuga, lasind In 'urrna un cadavru ~i al{i d{iva
raniti. Necunoscutul avea doua rnuscaturi adinci, pe bratul drepe ~i
la ~Id.
- Ce zici ? Intreba el. t~i sterse obrajii de sudoare, inro~indu-i de
la bratul muscat. Ne-au cam mototolit pe-amindoi !
Eu sint Glyd ! zise bliatul.
0 Stiu ! replica celalale, Flu sint All. Te cautam.
Se apropie de lupii raniti, care I~i aratara coltii ~i se tirau, unii sa fuga, altii
sa-I atace, Glyd se sperie iar.
0 ...Pe mine?
1 Vreau sa fim prieteni. Ajuta-ma!
Ridicase In brate un lup, pe cel mai agresiv, tinlndu-l departe, ca
d nu-l lase sa muste, Glyd II irnita, luind un altul, pe moarte,
care-si ascunse capul, ternator, cu ochi ruga tori, Ia fel cum, probabil,
erau ~i ochii baiatului.
0 Aici! zise All ~i depuse cu grija fiara lInga peretele blocului, Intr-un
ungher mai ferit.
Ii dusera acolo pe tori, Jar apoi All, cu fa{a In lumina reflectoru-
lui, i~i incruci~a bratele ~i privi In gUS, plna lumina se stinse.
- O-M-O ! lansa el sernnalul conventional pentru robotii omniob-
serveri,
Glyd Intelegea din ce in ce mai putin, pentru eli Intimplarile pa-
mintenilor, In galopanta lor succesiune, 11 depaseau intotdeauna. Uma-
rul incepuse sa-I doara tare. Se rezerna de zid, alaturi de lupi, ~i-~i
srrinse pleoapele, sa'1i domoleasca senzatia eli lumea se lnvirte~te arne-
titor 1n juru-i. II auzi vag pe All dind porunci unui interlocutor neva-
zut, Frigul ii patrundea prin ve~minte, peste urmele vinete lasate de
incle~tarea cu Jupii. Se Intoarse cu fata la perete. t~i lipi fruntea. de
tencuiala zgrunturoasa.
0 Glyd ! All Ii cuprume umerii, cu bag are de seama. De ce pllngi ?
Baiatul se strlme lInga el, C'U miinile adunate la piept. All se glndi
o clip a ca dad ar fi avut cu Yo un baiat, el ar fi fost cam de virsta
lui Glyd.

13
 _ Cine slnteti voi, cine? intreba Glyd cu voce sclrtiitoare. fara
inflexiuni , nu ~tia sa vorbeasca altfel decit 11 invatasedi robotii,
- Acum are sa vina un glisor, sopti All. Ai numai put ina
rabdare ..•
Glisorul, chernar de omniobserver, ateriza in aceeasi clipa, urmat
de 0 alta masina, cenusie, All duse lupii, unul cite unul, in vehiculul
cenusiu care decola imediat,
0 Vino, Gird!
1 Tu esti paznicul orasului, am ghicir )
All zlmbi, doar cu ochii.
0 De unde ~tii?
- Pentru ca umbli pe-aici ca acasa, Nu ti-e tcama niciodara,
asa-i ? Nici de lupi ...
De lupi nu.
De ce atunci ?
De altele. tti place muzica?
Cine dnra ?
o sa mergem acolo, tl ridica in brate si-l lungi pe bancheta
glisorului. Mai intii sa te vindeci.
Lua trusa medicala de sub tabloul de bordo t~i arninti iari~i cum
murise Kid. Glyd tremura, de frig Ii de febra. fel,
- Aiei e bine ! zise el, E cald l ~i vocea-i suna la metalica
~i putin nesuferita,
Hai sa fim priereni ! Te-ai speriat de lupi?
~i de tine.
A~" se intimpla cind ai fost muld. vreme singur.
- Dar de unde itii? Mi-ar place sa locuiesc in orasul aSla. In
el flY se-nttmpl\\ nirnic ii-i t\lcere. Te pricepi la singuratate ?
0 Mh~ explicat un psihiatru, Ma pricep Ia masini,
All ti ated pe ran a foaia de plastic steril, pe care pielea a:«<t Nt
asimU~ztl Ji abia atunci se ingriji ~i de ranile proprii, chi~~ilducse"
fl1ndcii ,nu intrebuintase nici un anestezic.
5888 Acum putem merge! zise el ~i porni glisorul W1;«;, la mi<::.1
ina1time.

14
 'Zburau de pe 0 strada pe alta, intr-un val circular de zapada, ~i
vazuti de sus pare au ca un paianjen eu 0 mie de pieioare, ce strabate
perseverent firele pinzei lui incllcite, Toara noaptea eu int1mplarile ei
era 0 pinza de paianjen.
Muziea parea fad ineeputuri ~i fara sfiqit. Ea se Jaeuse auzita
cu 0 ora in urma, pentru ell atunci abia ajunsese, ca ~i lumina in curge-
rea ei dintre departar], la orasul parasit, ~i tot astfel stingerea sa de
mai tirziu nu avea sa insemne ea se terrninase, ci doar ca"'1i urmeaza,
il alta parte, plutirea, All inalta glisorul .foarte sus, Lumina lunii sc
revarsa prin parbriz, iar dedesubt orasul dimase intunecat ca 0 aglo-
mcrarc de srinci rostogolite de un outrernur, Crestele stineilor sricleau,
albastre-verzui, sub pinz a zapezii, ~i umbre aeriene, inconsistente ~i
stravczii, toate eu acccasi directie, brazdau, paralele, ca niste vai [nsu-
fletire, peisajul altminteri mort. Muzica era un strigat peste giulgiul
orasului care-si serba inmormlntarea ; strigatul, eI singur, rnai pllngea.
Lovindu-se de casele funebre, incerca sa priceapa 0 imensa tristete ~i
0
apoi, de pard ar fi 1nteles, se stingea, clip a, inabu~it - 1i cobora,
rnereu rnai adinc, in mihnirea lui proprie.
Niciodata lumea nu Fusese atit de indurerara dupa ceva pierdut ;
de fapt - nu un lueru pierdut, ei unul indelung ~i zadarnie caurae,
In dreptul lunii, departe, peste ingramadirea de case, se ridicau
doua rurnuri gemene, ascutite.
Aeolo e ? intreba Glyd ~i arata turnurile cu 0 mina tremura-
toare.
Acolo!
Ca ,~i cum orchestra ar .fi simtit apropierea celor doi, ea paru sa-i salute cu
sonuri prelun~i, ce faceau tot eerul sa vibreze.
4 Cine e~ti tu, All? mai intreba Glyd.
All tacea. Si zburau mai departe, in calea muzicii, iar peste nu m'ulta vreme
easeJe de sub ei se facura mai scunde. Acoperi~urile lor crau abrupte, cu eoame
ascutite, ~i strazile devenira: adt. de striinte, ca pc unele abia ar fi putut merg~ doi
oameni alaturap. '!'Urle subtiri rasareau ici ~i colo, iar pfI.JillOare din cele patru
fete ale lor se' vedeotH cadranele unor <:e;l,ijU'j•. ~mL .g1iSOllll.ie~i intr-o
piata dominata de
 c1adirea aceea, uria~a fata de casele din jur, ,~i ale carei rurnuri pareau
a-si lnfige eapetele in cer, de-o parte ~i de alta a lunii, Pietrele cenusii
din care fusese zidita ii dadeau un aer mohorir, in ciuda dantelariei
de sculpturi ce-i impodobea fatada. Aici rnuzica avea alte vibrarii,
Marea cladire de ·unde se revarsa ea peste lume ii da tonalitati noi,
contrapunctice; de eire ori sunetele se avintau in elan uri, masivitatea
mohoritei cladiri Ie retinea, ca intr-o colivie, 'fi indata ce norele, ostenite
de zbaterea intre pietre, cadeau pe rind, asemeni pasarilor in mare,
acoperisul fi mai C'Il searna turlele gernene Ie proiectau, vertical,
spre cer.
- Poate ca e un templu! murmura All, gindindu-se la Kid, la
toata noaptea - sau povestea - aceasta de iarna, fi .iar~i [a rnoartea
cosmonautului,
Ii prinse mina lui Glyd si-i arata, prin zapada, urmele altor pasi,
straini, care strabatusera piata, Se ridicara, amindoi. Oficiau 0 taina,
pentru ca acolo timpul se chinuia sa se opreasca intr-un vlrte], iar ste-
lele ,i marile spatii se rote au acum in jurul pietei unde All fi Glyd fi
urmele un or pasi straini stateau martori ai miracolului de-o clipa.
Traiau momentul clnd deterrninarile dispar 'fi toate locurile ,i mileniile
planetei se adunasera, valpurgic, in acel punct si in mirajul muzicii,
necunoseute, frenetice ~i inerte totodata, Cladirea plutea, ancorata in
marginea caldar1mului ca la -un tarm, miJcindu-fi cele doua catarge, sau,
poate, scufundata in apa moarta a tunii, Ifi of ere a iluzia unei plutiri
ultime catre tarmul salvator din pragurile intunericului.
5888 Vino I
All iI trase pe Glyd prin ;f1orile pina .Ja genunchi ale zapezii sub
luna. Plitrunsera, timizi, in pintecele corabiei de piatra. Si fu de ajuns
doar sa-i deschida greaua ufa de lemn pentru ca lumea sa se schimbe
din nou.
Pe dinauntru, tempIlt1 era alcatuit din muzica. Flacarui neliniftite
tresareau de jur imprejur, Hnga statui de marmura alba, sub ogive pre-
lungi ~i coloane, dar pilpiirea lor adincea umbra, pe dnd undeva, linga
eer, bolti con torsion ate se intreteseau in olar-obscur. Luna batea in
geamuri, ivind la fel ·de multe curcubee, inchipuind, intre margini de

16
plumb, oameni cu vesrnintele lungi, ~i lucori palide, pe podeaua de
mozaic, atirnau la capetele unor stravezii stilpi de lumina. Dar toate
erau doar un val, la adapostul caruia vibra muzica, alcatuindu-se din
mii de mii de eeouri, asa ca zidurile acum plingeau cu sunete, ~i valuri
dupa val uri sonore zvlcneau in sus, se [mpatreau, se inzeceoru in chelle
de bolta, pravalindu-se apoi la picioarele zveltelor coloane intr-un
dangat eontinuu, inso~it, pe 0 alta linie rnelodica, de note inefabile,
nepjimintean rugaroare, Era cintecul despre moarte ~i despre via~a,
india data ascultat de Glyd, de 0 suta de ori ascultat ~i india data
auzit de All. Banci masivc din lemn sculptat se i''4irau cuminti inatuntrul
templului, dominate, parca, foarte departe, in adincul lui, de un fcl de
rnasji, in mijlocul careia ardea rnocnit un simbure de lumina.
Baiatul rnerse, eu bagare de searna, pe car area ingusta dintre sirurile
de banci, dar pa~a tot mai rar, pin a c1nd, ajuns in centru, se opri fara
voia lui. t,n acel loc, rnuzica ~i ecourile ei, venind de pretutindeni, se
~eseau prin aerul greu intr-o pinza imposibil de str3ibatut. Glyd era
incercuit de sunetele care adiau ~i razbubuiau in juru-i. Si Irigul, adu-
nat de mjlenii "n piarra cladirii, n asalta staruitor, binecunoscur semnal
de primejdie iminenta. Lumina din templu se tira printre scaune ; rna-
rele .intunel'ie sonor de sub boltile pnind loe de cer stapinea peste laea,
Ji peste lume. Poate sirntind 0 schimbare sau banuind-o, GIyd ar fi vrut
sa seape din cercul vrajit, sa ajunga Ia All.
Dar muzica se stinsese de mult, imediat dupa intrarea lor. Ia ei,
Din alt univers parca, ,de peste easele uri~e patrundea pin a
ancestral, uIlletul lupilor. Si pe Glyd n invalui din nou frugul acela alb,
inso~it iar de un zbueium Ji iar de 0 teama, de 0 spaima nedes~uJita,
chinuitoare - caei nu purta chip.
 partea fntTl

noapte au lupl
1

Ciopliti pard din blocuri de jad, cactusii proiectau

pe zarea sticloasa forme geomctrice bizare, zgiriau aerul
inert cu milioane de ace albe si galbene. Lumina soarelui
matinal curgea, dcnsa, prin padurea de cactusi, ca atunci,
~i All 0 recunoscu - exista locuri ocoliee de timp, In care
nu se schirnba nirnic, pentru ca noi nu vrem sa se schimbe,
si printr-o intelegere tacita, sau printr-o tainica legatura
dintre lume si om, obiectele, lumina, aerul ramln totdeauna
la fel. Aceeasi boare fierbinte arse obrajii lui All, aceeasi
sudoare i se prelinse, racorirtor, pc timple. Respira adinc,
i~i descheie la piept cama~a subtire ; zadarnic l Degetele
nu-l ascultau, gesturile, silite, nu se puteau lega, erau de
alta data si veneau din alta parte, ca niste dungi grosolane
de culoare trase peste pictura Iiligranata a unui tablou de
pret. ...Ce cauti, All ?
-- ~iun
Nu era dccit vintul, supliciul vintului, vesnicul,
virtej de praf, de nisip, la picioarele lui. Dar dad ochii,
urechile, pielea nu s-ar in~ela uneori, arnagindu-se singure
cu fantasme, la cc bun atune] pipaitul, aUZJUIsi vazul ?
All se intoarse dupa vocea himerei, ~i tot incerca ~a-~i
adune gindurile, ca sa poata fi din nou singur ; insa nevoia
de singuratate fusese rupta, iar vocea Ei era lenesa, cu mo-
liciuni inefabile. 0 vazu, abandonata nisipului aunu, pu-

19
dica de alli,lla frurnusete, Oare sa fi fost nurnai virtejul, se
mira. el, mnr-o ultima clipa de lueiditate, Inainte de a se
ineca in apa visului : cum de pustiul moncton ~i arid a
nascut perfectiunea aceasta de forme, care e trupul unei
iubite ? ! zise
- Linistea tare; dar amintindu-si de Kid, deo-
data [i fu rusine,
Privirile fetei il fixau. Ochi-i rnari aseundeau reprosuri
de nesupontat.
"Ce e linistea, All ?"
Ce e, adica, linistea ? ...
"Altadata fugeam de ea."
"E bucurie. Atunci nu-ti trebuia bucuria, All."
Fremusetea ei era 0 certitudine neinduratoare, unul
din lucrorile dupa care pori tinji ·toata viata, caci, intre-
zarindu-I odinioara fie ~i nurnai 0 clip a, nu-l mai dobin-
desti apoi niciodata,
"All ...«
"Ma rnai cunosti ?" vrea -sa ga'Sea9CaEcuatia Umana,
"Tu esti acela care
formula maternatica a comportarii omului, Gum sa nu te
cunose? Starn aici, arnindoi ~i abia indrjizneam sa rasuflu
linga nebunia ta, All. Fireasca ta nebunie ..." Ei sint
All se convinse, pentru 0 clip a, dl intrebiirile
reale ; poate, rra.ttacita acum si aici, 0 unda a gindului Ei
l-a interceptat ~i-:i vorbeste, facind inutili omniobserverii
- ce bine era sa nu stii ca
te rninti, ca sapo~i crede !
m-au ajutat sa
23 ...Taci ! Greseam, dar tu ai fugi.t. Mii de calculatoare
gresesc. Nu-mi pasa : tu ai !ugit ..."
sa fug.""Ti-aduceamlini~tea.0inutilitate.Trebuia
"Arum am lini~te; fOl"mulele mele au tacut, inainte erau
numai muzidl.; Ecuatia. Umana - am eioplit toata viata la ea -- un
bolo van inform, Yo ! Ce crezi ru ca e viata mea Hnga ma~ini ?"
20
 tine ?"
"Ce crezi tu ca e viata mea faa-a
"Yo, de ce fugi iar ?" !"
"Plead! Pleaca ! Lasa-rni flacara, sa nu te uit
All incepu sa alerge din rasputeri, ca ~i-atunci, gHlind,
cu siguranta ca sub nisipul miscator se ascund carari dure,
de piatra, pe care Ie va intilni in rnarginea cringului de
cactusi. Dar amintirile despre Yo, cea fugit::i acum trei-
zeci de ani, 11 intimpinau pretutindeni, Yo - ~i pe urma
nirnic, treizeci de ani de nimic - ca ~i cum n-ar fi fost
decit cifrele "treizeci de ani", auzite intirnplator, in vor-
birea unor straini, de
Se opri imr-un luminis strajuit coloane inalte de
jad, Se trinti pe nisip, la umbra, frecindu-si obrajii arsi
de scare. Trebuia sa se odihneasca, desi s-ar fi vrut cit
mai repede la "Ferma Oarnenilor de Piatra", la doctor,
la Kobo, eel care statuse Ilil1ga Kid pina-n ultima clipa,
prietenul lui. Dar prin desert nu umblase nimeni, nicio-
data, decit calare. Cel rnai banal glisor insemna 0 jignire
adusa desertului, Un om pazea cu strasnicie respectarea
acestei leginescrise - era Mael, "Teluncul", eel care ti-
nea prin apropiere, pentru uzul tuturor calatorilor, 0
crescatorie de eai. !"
"De cind i~i astept mingiierile aiura nisipul sub pal-
mele lui All, eu forma unor glezne prelungi, desavirsite,
cum numai arnintirile Ie modeleaza, ! Ratiunea
"Yo, Yoa, Oana, Ana, frumoasa ca 0 taina
nu-mi ajunge sa te admir."
"Ratiun~a, All, e 0 ma~na !" em!a glasul de nidieri,
molcom de mingiiere.
"Atunoi e 0 m~ina minunata, Yo, atunci slnt astrona-
vele, cosmonautii, :Setea de cun~tere, adevarul...«
"Pleaca !"
"Yo, de ce fugi ?"
..Pleaca ! Plead ! Lasa~i f1adlra, sa nu te pot uita !"

21
 All inchise ochii, obosit, Era un prost jucator ~i nu
rezista mult sa se joace eu sine, punindu-se pe sine ca pret.
Si Yo l-a parasit ca pe oricare mort, nicimacar ca pe un
in fri nt. Fusese lovit, in spate, de tineretea lui, in vremc
ce fugea, un biet las, irnplatosat in formule Nurnai fata
din noaptea trecuta, afurisita, cu rnuzica ci De n-ar fi
fost ea, si-ar fi inchipuit, ca si in alte dati, d( izbuteste sa
uite : arnarii si dulce razbunare, uitarca ...
- All leneveste loa umbra! se auzi pe neasteptate un
glas ragu~it, vibrant. All a uitat ca nu se porneste oricind
prin desert, la fel cum isi uita si vechii prieteni,
5888 Mael, batrine !
All se ridica intr-un cot, sa priveasca mai binela ara-
tarea din fata lui, dar soarele ii batea in ochi si nu vazu
decit 0 matahala, d.Iarind un cal pe rnasura sa si ducind
de dlpastru un altul, gata in~auat.
- El in persoana, baiete ! hurui glasul hodorogit,
- Dar coboara 0 data, diavol batrin, nu mai sta
pro tap in soare ! se rasti All, incalzi t de bucurie.
- laca, rna supun ! rnorrnai uriasul ~i cobori, rnasiv,
dar IOU rniscari iuti, intr-un zdranganir infernal de instru-
ment de coarde.
Se asezji, lasind caii in voia lor si puse binisor alaturi
o chitara, Era ars de soare ca 0 caramida ~i eu hainele
prafuite ;0 barba ingrozitoare ii cadea solemn pe piept,
iar de !SUbpalaria irnpozanta ii iesea, infoiata, 0 claie de
par blond. Totul, de la cizme pina Jasombrero era gi-
gantic la Mael ~i impunea respect, daca nu chiar teama,
dar ochii i.men~i, alba~tri, i:i ramasesera sfio~i ~ipuri ~i
pareau ell apartin aI.tcuiva, unui adolescent pornit sa des-
copere lumea.
23 Frurmoasa primire, ce sa zic ! se vaita Mael. Dupa
illtUtia3II1ide ond m-ai uitalt 1...

22
 Izbi cu naduf In carirnbul cizrnei, scotind un nor de
0 pipa de sub curca, 0 umplu
ell tutun, l~i incrucisa picioarelc sub el ~i incepu sa pufaie,
zimbitor, impacat definitiv eu toatc.
23 'rot asa ai ramas, ursule !
5889Nu dcgeaba mi se spline "Teluricul" ! zlmbi uriasul, cu
incredere. Ei, stiam di ai sa vii pc drumurile vechi, Ina-poi; de
treizeci de ani te astept. E nevoie de ra,bdare In meseria asta, de-
aia nu-rni permit luxul sa rna schirnb.
Peisajul arid se umpluse de via~a. Printr-o putere pe care n-o
intelegea nirneni, desi 0 sirnteau toti, Mael imu-Fletca desertul, si-
l supunea, dind oaspetilor lui 0 neas-
teptata senzatie de sigurantii, aici, in marginea pustietati-
lor. Specialistii 11 sccoteau drept unul diotre cei rnai rea-
lizati poeti ai planetei. Versurile lui faceau de mai multe
decenii obiectul unor mari rccitaluri ; ~ila inceput toti Ii
priveau ingaduitor viata de boem, 'pina cind l~i dadusera
searna ca de aici, din solitudine, inconjurat de cai, din
viata dusa dupa canoanele unor vremi apuse I~i '{ragea
toata Forta de expresie si tot adevarul poernelor.
23 M-Climdezobisnuit sa merg pe jos. Stam pu~in, sa rna
odihnesc.
24 Te ~tiu. Ti-am ales caIn! ccl mai bun.
- Ce veehi prieteni sIntern noi, Mael !
- Mi-am amintit ele 0 noapte, dud dla'rcam to~i
trei cu herghcli"., la pascHt, pe luna. Savan a ardea rece
sub eopite, verde ~i ademenitoare, >ca 0 mla~tina. Am a-
prins fo>culpc malul apei ~i amfript carne, All ! Ma ehi-
nuiam sa va clnt 0 balada, tu mai ~ii minte ? Toata noap-
tea m-am chinuit, era 0 balada veehe, 0 !, veehe de tot!
$i-abia dupa ce-a~i pleeat de la mine, era in zori, eaii,
satui, se tolaoisera in iarba, dt vedeai eu ochii erau nu-
mal cal, m0g11de~e, se mi~cau ~i nechezau In somn, abia

23
atunci In caput rneu batrIn au rasunat versurile alea. at
irni erati .de dragi amindoi !
5888 Mos Mael, toate astea sint umbre! zise All
incet,
inecat, Acuma cred ca niciodata n-am Iost tinar, nu ...
- Pamintul e 0 umbra, Oarnenii seamanii in el lu-
mini, si amintiri, pretutindeni, arnintiri, lumini, trecutul
din care ne tragem, dtci altrninteri ce te-ar fi minat azi
incoace, pe vechile drurnuri, All ?
sip Eleccronistul se ridica in picioare, Sirnti firele de ni-
cum ii alunecau de-a lrungul trupului, pe sub haine. Se
scutura, cuprins de 0 stinghereala fa-dt noirna. Mael era
un singuratic, un trubadur, un ticnit, de toate j la Ce bun
sa~l chinuie arit ?
5888 Ai uitat de cosmonauti, batrine ! A~tia traiesc
in
viitor.
24 Ei nu sin! pa.minteni, raspunse Mael. In schimbul
Cosmosului, au pierdut Pamintul, Kid era prototipul as-
tronautilor ; pendulind rnereu intre lumina si noapte, i.o-
tre tanna si cer, la granita, nici aici, nici acolo j poti
sa-ntelegi ?
5888 Spui prea frumos totul.
5889 Nu .te sfii, ne cunoastern de multo Multi au zis si
mai zic despre mine ca sint pc jurnatate inutil, cresc cai pentru
excursionisti si daca n-as scrie poeme m-ar dispre-pui, rpoate. Dar
rpoemele yin abia dupa asta; eu caut Pa~ mintul, trecutul sau.; Ma
reculeg, in singuratate, ~i-mi amifl'tesc: toate mileniile tree prio
mine, ca Intr-o eredi-
tate univel1sala j deschid galel1ii rplna-n inima primei
geneze - e ca 0 singura, unid respiratie j sint nopti in
care nu mai ~tiu ,daca nu m-am mistuit, odata, de mult,
in cai, in rpietre, in fluviu, in cactu~i. Ma intind pe spate,
pard sint mort; stelele se zbat ca ni~te flacari ~i 0 darta
Pamintul -rna trage, Intr-o ddere vertiginoasa, prin bolti
uria~e, printre ruguri aprinse intr-un intuneric ca 0 pra-
24
pastie ; toate astea nu mi le ilnchipui, Ie fae chiar, ci.! ochii,
miinile si picioarele mele. Arnirairile sint lummi, radio-
semnale, vintul care ne impinge de la spate, In ciuda ori-
carei Impotriviri. De ce tu, prostule, vrei sa fugi de arnin-
tirea Ei?
_- Tie-ti vine usor.
23 Irni vine user, Fiindca .mi-am adus aminre balada
aceea...
24 Nu, Mael l
Batrinu] zimbi, blind, parca obosit si-si lua chitara,
Degetele lungi, brune, rrnngiiara strunele cu tandrete, ~i
rnelodia porni, trista, prin aerul fierbinte, impovarata de
nostalgii :
"Caci nu-i luna-n zari, far' s-aduca visari
De la draga mea Annabel Lee,
Si nici stele rasar, far'sa vada ochii mari
Ai limpedei Annabel Lee"... 1
Mael, eu trebuie Sa plec, spuse All cit putu mal
linistit, Am un prieten aici, un doctor.
- Doc torul cosmonautilor, Kobo! Cine nu-l cu-
noaste P "The Stone Men's Ranch", 55 de kilornetri, direct
spre vest. Tine-te dUipa UIll1bd! alaturi. Pasii li se in-
Mosul se ridica si el. Pornira
fundau In nisip,
5888 Ea e pretutindeni, rnos Mael ! aise All,
incalecind. Saua i se paru chinuitor de ina1ta.
Asta inseamnd ca-i greu de gasit.
5889 N-o mai caut. Nici pe mine, rnosule 1..•
5890 Hai, du-te !
1 In romaneste de Dan Botta, cf. volumul "Versuri" de
23 A. Poe [in colecria "Cele rnai ,{rumoase poezii", Editura tineretului,
1968 (n. r.).

25
 Departe, ziduri rosii de piatra i~i ridicau capetele de dupa zarc.
CalU'1 alb, nervos ~iputernic, batea uerabdaror
din copire,
5888 II chearna True 1. Drum bun!
AU ridica mina. In fata lui, savana sc intinclea m01l0-tona, ca 0
a,pa moarta, amintiudu-i d'.: Kid. La drcant.i er~ ferma lui Mae],
cu ocoalc uriasc pcutru hcrghclia de
CaI.

True inainta sprinten, tropotind ritrnic pc cararuia pie-

troasa. All ar fi vrut sa-1i alunge imaginile tulburi, dar le
stergea cum stergi cu buretele tabla la scoala, nedibaci, la-
sind In urma .pete murdare, albe, amestecate cu cifre, li-
tere sail!numai sernne bizare. Chipul Ei, intr-o plutire per-
petua, dedesubtul si deasupra lui, gonea laolalta cu nisipul
si cerul, Ar fi vrut 5-0 srnulga pentru totdeauna, 5-0 arun-
ce in nisip, in Iata calului, s-o calce in copite, s-o lase in
urrna. Sa nu se mai intoarca, sa n-o caute, sa n-o adune,
fa rima Cll fa'rlma, dintre pulberile de piatra. Nu-i va mai
intrupa obrajii si gleznele in visul din palme, n-o va iubi me-
reu, dar n-o va goni, stiind prea bine d altfel n-o pastreaza..
Yo traise alaturi de el ca un vis, si de accea mai pu-
ternic dedt orice lucru real, palpabil, pe care ar fi reusit
5a-l sfanme oricind, sa-l ocoleasca, sa-l uite. Yo raminea
de nelnvins, aparata de 0 lege fundamentala, singura capa-
bila 'sa mfroote moartea. De cc s-:t schimbat Ea lotr-un con-
tur diafan, pe care miinile lui incearca zadarnic sa-l cu-
prinda ? Unde a gre~it? Cki Yo nu-l putuse ,iubi, dar d,
iata, 's-a-ntors sa-i caute urma, sa sc convinga ca dragos-
tea lor exi'sta, in nisip ~i...n eactu~ii de jad ...
Noaptea dnd Yo i-a marturisit adevarul...
Mai ino.i : ei, amindoi, intin~i eu fat a in sus, unul linga
celalla.Jt.Apoi : soarele cazlnd la asfintit, cu plasme foto-
1 True - credincios, devotat (in engleza). (n. a.)

26
nice de rnargean, plutind peste ei, strainii Iegati prin legea
aceea f undamen tala, neverosimila. La urrna : Yo si glasul
ei rnurmurind chernari,aducind liniste si tearna, leganindu-l
lntre vis, rcalitate si zbor continuu. In fine: el insusi, tor-
turat de indoiala, desin-avea decit sa se convinga, intin-
zind rnina prin intuneric, dupa Yo, s-o cuprinda.
"All, am crezut ca te pot iubi atita vrerne cit n-arn
fost alaruri de tine. Nu stii cum ti-arn admirat la inceput
jocul ratiunii. Stiarn ca astronave perfectionate zboara III
.necunoscut, zamislite de mintea tao Am vrut sa te cunosc,
dominata prosteste de femeia din mine ... Dar sperind, All,
sa-ri darui si altceva, pentru ca dragostea rioastra sa dai-
nuie ~i dupa noi ... Mi-as fi dorit un baiat ... Tacerile tale
m-au speriat. Nu te pot urrnari niciodata In lumea ta irn-
posibila, incifrata In sirnboluri. Am ars ca 0 £lacara. N-ai
priceput. M-am prelim printre degetele tale, cu visuri, cu
dorinte Cll tot, ca nisipul. Nici tu n-ai stiut poate ... Acum
deschid ochii: inaintea noastra nu e, nu mai e nirnic. A~
vrea sa rna regasesc, dar crede-rna, trebuie sa rna crezi, nu
te rnai pot iubi. T raieste-n tine ceva ce-rni stinge flacara ...
Pleaca ! Pleaca ! Lasa-mi flacara, sa nu te pot uica !
"Oprc~te-te, opreste-te, Yo!" strigase, descurnpanit,
All - sau l~i inchipui ca strigase. "Te iubesc a1tfel deci!
vrei ~i intelegi tu. Daca ai avut vreodata un mare ideal ...
Viata-i ~i lumina ~i neputinta stupida ,iutr-un contact
fulgerator Cll infiniml. Ra,mli tu lum,ina, ca sa rna intorc
in in tuneric. N umai lumina ne spune cine sintern ~i inco-
tro yom pieri ..."
"Yo, de ce fugi ?" £ladlra, sa nu te pot uita !"
"Pleaca ! Plea('a ! Lasa-mi

...True sforai, inceti~or. Umbra lui Yo se rostogoli pe di'rarea

abrupta, spre valea un,de True patrunse nechezind. Din oolul
i;ncins se ridicau va,luri de a~r fierbiute. Numai

.27
adierea galopului Ii dicorea cit de cit pe amindoi, cal si
dI.ia,ret, in semidesertul acesta dezolant, pierdut, ca sub cu-
pola unui urias clopot de mida. Pe firul vaii se zareau
trente aurii de nisip spulberar, valurit printre bolovanii
de gresie ~i stincile negre ce sprijineau versantii fostului
canion, aoum secamit de ape.
All simti transpiratia curgindu-i siroaie pe trup. Limba
i se uscase, iar intre dinti ii scrisneau boabe de nisip. Pe
grumazul lui True se prelingeau dire lucitoare de apa.
Cu urechile ciulire, ou botul lotins, animalul continua
sa galopeze ca 0 naluca, trecind peste bolovani in salturi
elegante, uimindu-l pe caHlretul sau necunoscut, True ave a
un singur staplfi : pe Mael, <Uu el colindase de mic pustiul
si el ii Fusese, citiva ani, unicul prieten, pe vremea cind
inca bateau Impreooa carari stiute numai de ei doi. Dar
intr-o zi True l-a cunoscut ~i pe Kobo, omul eel rnai ciudat
pe care-l Intilni'se vreodata. Lui Kobo ii pl:l,cea sa doarrnii
la ferroa cu dIn-suI, cu True la pioioarele lui, pe paie. Kobo
venea eu sotia, sau, mai des, singur, iar ferma era pustie,
plina peste tot cu oameni de piatra si cutii din care Kobo
minca, Lui Kobo ii pl:l,cea sa vorbeasca cu True, dindu-i
zahar din palma, mingiindu-l pe bot si batindu-i grurnazul.
True il iubea mult opeKobo, la fel de mult ea si pe Mael,
eel care-l crescuse de mic. Dar omul pe care-l purta acum
in spate nu semana cu nid unul din ei. Parca dormise
tot timpul, nu scosese nici un c.uvIIllt ~i precis ca habar
n-avea ca izvoruI cu apa limpede era aproape, pe dupa
stinea aceea alba, narllLta de sus pe carare. True 0 sa-~i
afunde botul In apa, sor:bind inceti~r, ~a cum il inva-
lase Mael, caci izvorul eurge pe sub pa,rrum ~i e rece ca
gheata. Apoi 0 sa treaca in umbra eopacilor eu frunze late,
sa pasca iarba grasa, eare-i placea lui cel mai multo La In-
cepUt, acolo nu fusesera nid apa, nid arbon ~ nid iarba.
Pnetenul 'Sau Kobo Ie adusese de undeva ~ Je-a pus printre
28
pietre, pentru True, pentru toti caii si toti oamenii care
strabat desertul spre oraselele si spre Ierrnele risipite in
toate partile.
Calul necheza sonor, ocolind in goana stinca de cal-
car. In trupul va.ii se adincise cindva un golf. Peretii cal-
carosi cadeau netezi, inconjurind din nrei par1i oaza verde,
dominata de palmieri tineri. Izvorul susura galagios, lim-
pede printre ierburi, croindu-si 0 albie firava prin pietri-
sul g3J1bui.True se opri in rnarginea apei, asteptiad nernis-
cat. AU sari greoi in iacM, ~i scoase zabala si-l baw pe
grurnaz, inveselit pe neasteptate. Si in timp ce calul l~i po-
tolea setea, se dezbraca ~i Hcu 0 baie in toata regula, sor-
bind din apa rece. Pe urrna scotoci in coburii seii -
Mael prevedea totul - gasi citeva cutii de conserve ~i le
dadu gata lntr'"lln tirnp record. Se tolani Ia umbra, eu gin-
durile ~ui. atinse pieptul cu copita, incet, faclndu-i semn,
True Ii
All zimbi mohorit. Incaleea. True porni, nerabdator sa
ajunga la Kobo, omul care dorrnea pe paie, Ia picioarele
sale, omul-prieten, din rnina caruia minca zahjir pe satu-
rate.
Albia Isee3Jtuita a fostului fluviu serpuia capricioasa
sub soarele arzator. All hanui ca Yo ISltala pinda, ascunsa
pe uooeva, a~teptind :trecerea lui. Ii va sari ~ar !lnainte...
True ciuli ureehile. Ornul data ca Mael. Neeheza In sur-
dina, oprindu-~i trapul u~or. De cite ori dnta, Mael il
invataise sa mearga la rp3l5.
"All I... All!... LaJsa-rni fladlra, sa nu ,te pot uita!"
Un tirpat. Frusese un tipat care ,sageta canionul. II au-
zisera snncile, cerul, niipul. Valea se cutremura Infiorata.
Huruind asurzitor, citeva Istinci ,se rpravalira pe carare.
True :se oprise trernunnd. Nori de praf se ridicau din toate
paqile.

29
 True zvicni SCUIlt,
nehuneste, avintindu-se nauc prin-
tre bolovanii naruiti, prin spaima si praf. Ghemuit in sa,
All privi lacom In urrna. Peste vale pluteau ca o ceala
galbuie norii de pulbere. Yo ramasese acolo,
2

Curind, goana lui True se domoli. Soarele ardea ne-

milos, adorrnindu-i gindurile lui All. Pe masura ce-si sirn-
tea corpul invadat de oboseala, durerea si neputinta obo-
selii urcau lenese de-a lungul oaselor, infa~unnd muschii,
ca 0 _¢nza, ca niste haine foarte strirnte, in care tcate rnis-
carile cer efort. Doar troporul calului mai ramasese viti.
Pulsa in urechi 0 data cu ~uieITUIsingelui, egal, Lumen in-
cepu sa se invaluie intr-un abur, sa-~i piarda culorile, vo-
lumele, perspectiva, sau sasi le iotrepanrllnua, intr-o lenesa
miscare de dans, sub aceeasi zare tulbure, unde lumina
abia mai izbutea sa ajunga, asemeni ultimului gind al lui
AU dintr-un ocean nedefinit de tristete,
"The Stone Men's Rauch", locul de uncle astepta 0 dez-
legare despre Kid, inota in verdeata si In umbra arborilor
masivi, iar irutr-o anurnita pozitie a soarelui pc cer piscina
scinteia p~na departe - ~i asa 0 vazllira ~i All ~i True
care galopa nedihdator dupa mirosul aspru, de piatrii, alit
de cunoscut lui.
-- Ai nirnerit usor ! se auzi un gbs, dnd cei doi inca
IlU intrasera in perimetrul de umbra. Calauza mea IlU da
gre~.
Kobo zacea latr-un hamac vcchi, rupt pc alocuri ~i
peticit nelndeminatie ell bucati de sfoara in wate culorile.
Mesteca in sila un batcn de cafea, minjindu-~i buzele ~i
mustata. True necheza vesel, rididndu-se In doua picioare,
~i All, care nu descalecase, abia se tinu sa nu cada la pa-

30
mint. Kobo sari greu din hamae - masiv, paros, incins eu
o pinza alba pe solduri. Umbla neras si in priviri i :Se ei-
t~ oboscala ; parul negru, vilvoi Ii era plin de nisip ~i
pale.
- Fii binevenit, oaspete singuratic l se I'llciina el,
fara unma de zimbct. Ochii Ii luceau Febril, ea ai unui ha-
lucinat, punete de lumina printre ridurile adinci care-i
brilzdasera Fata de timpuriu, Mad eplecata la oras, urma,
aratind printr-o ridicarc a cotului 0 directie intre cer ~i
pamlnt. Ne gospodarirn singuri.
dt Nu-l Intrcba pe All ec l-a adus la dinsu 1 si, eu toate
clectronistul venea aei pentru prima oarii, nu-i spuse
nirnic nici despre Fcrrna, al carei nume - macar - ar fi
meritat 0 explicatie, All cobori, intepenit, la tirnp, pentru
ca doctorul facuse un sernn si imediat True se culca, se
lastUrna, mai bine zis se pravali, ea un mal, In iarba Inalta.
Kobo se apropie, ii desfacu saua, laslnd-o parasita in
iarba, la fel ea.p~trul irmegrit de sudoare, pe II.lrma n
apuca de coama, inderrmindu-l sa se ridice - totul de
parca All nici n-ar fi fost acolo - si pornira amindoi In
directia fermei, deopotriva obositi si cumva nesiguri.
Nu Se mai inroarsera, niei unul. All care IOU scosese
niei un cuvlnt, se deZJbraca de ca.'l11~auda, i~i in :soare,
ea :sa 'se usuee, amortit de 0 osteneala Eara binefaeeri. Apoi
se trlnti in hamai:, stdiduindu-se sa nu-~i doreasca nimic.
Era lini~te. Gata de asfintit, soarele se strecura printre
trunehiuri. Un roi de museulite biziiau pri'll aprop-iere. All
Ie ur1ffiihi zborul caprieios: 'stateau mult timp nemi~ate,
ea ni~te punctc negre intre ,doua 'seetoare de eere cenu~ii
- aripile - ~i deodata, fulgerator, se repezeau lateral, iz-
bindu-se unele de altele, ~i atunei tot roiul se vinzolea,
pina ce iar i~i reeapata stabilitatea, intr-un eehilibru per-
fect. All adorrni cu ochii la roiul mi~eator, amintindu-~i
in sornn de ora~ul indoliat de zapada, de haita lupilor
din noaptea precedenta, mirat st rnihnit rnuzrca nu se
ca
mai aude ...
fie noapte. Desi sta cu
Se trezi tirziu, cind trebuia -sa
ochii inchisi, vazu intunericul de sub pleoape rum se des-
tramji usor, Pinze rnoi de lumina fluturau pe dinainte-i,
ca niste ecrane prea departate C.1 sa se distinga irnaginile.
Se IncapaTlna sa ramina asa, sa leneveasca In hamacul pe-
ticit al doctorului, nesniind dad nu cumva dormise pina
la ziua si doar crengile miscate prin fata soarelui Ii dau
senzatia aceea ciudata, Dar nu, era noapte, fiin.dca era
foarte Frig, ca in toate tinuturile sterpe, unde arsita zilei
pustieste pamintul ~i un fel de ger il arnorteste in timpul
noptii, De frig, All i~i virise rniinile intre genunchi, incon-
stient, prin somn.
Se ridica in capul oa:selor, cu picioarele atirnind. Jun-
ghiruri ascutite 11 sfredeleau la cea mai mica miscare.
LInga el, pe 0 piatra adusa lmr-adins, un platou acoperit
a.d3postea 0 cina substantiala. Kobo nu-I uitase, Zirnbi,
Pe 0 piatra rnai mica se aflau, rinduite frumos, un pachet
de haine desperecheate, din care urma sa-~i aleaga ceva
pe masura. Trebuia 'sa se astepte la toate naZidravaniile
acestui "original" - asa 11 nurneau toti la scoala de zbor,
unde preda cosmopsihiatria - si formula lor era eufemis-
tica. DinlCOlode ferma, pe malul celalalrt al lacului, 'sc des-
fa~ura un foe de artificii. Brazde largi de lumina, in toate
culorile, 'se succedau, impletindu-se uneori, ca ni~te degete,
spre cer ~i in toate directiile. Una din ele, a~ezata intr-o
margine, aj'llngea pina la hamac. Pe ea 0 confundase All cu
soarele.
Se imbraca alene,de~i frigul Ii dadea ghes. Nu-~i ,putca
stapini 'senzatia, aparuta inca de la venire, ca imrase nepof-
tit in inrtimitMea doctorului. Regreta ca nu ~i-a anuntat vi-
zita. 11 surprinsese pe Kobo a~a cum nimeni, nid sotia lui,

32
poatc, nu-l vazuse vrcoclata, nu in ncglijenta si mizcria cxtc-
rioara, care erau un reflex, ci in ceca ce pornca dinauntrul
lui. Moartea lui Kid, desigur, .moartca lui Kid 11 zdruncinasc
si pc doctor; Kobo, singur, avuscse nevoie sa se confrunte
cu sine. Ce altceva inscmnau oare infali~arca lui jalnica si
privirilc halucinate ?
Lurninile imbracau ferma intr-un mozaic sarbatoresc, insa
All nu se in~ela asupra drarnei petrecute acolo, pc malul
celalalt allacului. Minca repede, infometat, sezind pe piatra
cu haincle, calda inca din timpul zilei. Noaptea invesmintase
desertul intr-o pace desavirsitf, Cerul, larg boltit peste lume,
ccrul pc care All si-l socotca dusrnan personal tacea Ia
ora accea, prietenos, ~i parea atit de inofensiv, rnascindu-si
golurile sub perdele de catifea neagra si dindu-le ucigaselor
stele sclipirile timide ale unor fulgi rataeili in lumina! All
se gindi la Mael, apoi, fara urrna de ernotie, laYo, rece din
nou, stapin pc eI. Daca moartea lui Kid adusese 0 criza, ea
incepea sa treaca. Acum el se odihnca, cu 0 oarecare perfidic
constienta, folosind la maximum aceste clipe de dlgaz pind
la noua inclestare cu cerul. Poirniine avea s-o lanseze, in
plina forta, pc "Vega", prima astronava supergrea in C011-
structia careia se aplicasera prineipiile Ecuatiei Umane. 0
unda de orgoliu 11infiora si nici nu incerca sa si-o alunge.
Era multurnit de "Vega". Dav alesese in echipaj oamenii cei
mai dotati din brigada, iar Kobo ii verificase indclung, pc
fiecare, certificindu-le sanatatea. Mul~i, foarte mulli sc opu-
scsera realizarii acestci cxperiente eu "Vega", de Ia ConsiliuI
Cercetarii Cosmice pina la uzinele prclucratoare. All i-a
inlaturat pe rind, sau i-a redus la tacere, uzitind de toata
autoritatea care-i mai ramascse dupa catastrofa lui Kid. Avea
ceva din calculuI rcce a1 unci ma~ini. Nu degeaba fusese po-
redit Ia ~coala "Cap-de-Ficf". Unora Ii sc parea pura 111-
capa11narc ca All i5i apara cu dIrzenie opiniile; avea, in

33
C oncl,siguranta tcribila a masinii, care, daca stic ccva, stic ca a fost
adusa pe lumc ca sa nu grescasca niciodata.
"E pragul dintre constient si subconstient, spusese 0 data
Kobo despre ferrna lui din pustiu, si All tinuse mintc, «The
Stone Men's Ranch» c turla sondei care foreaza spre mala-
diile tuturor cosmonautilor. Nici eu nu mai stiu ce e real
acolo si ce nu."
,,$i iri aclucc vreo proba sonda asta?" intrebasc All.
"Bucari de piatra gata cioplite", raspunsese doctorul eva-
ziv si a fost singura data cind All a incercat sa lege acest
d'ispuns de numele ciudat al fermei.
Acum 11intcresa Kobo. Peate era doar un reflex al sign-
rantei, siguranta ca stic ce vrca, Se abandona, usurar, accstei
vechi certitudini. Porni dupa doctor. Cladirea, arborii, iarba,
1-nluminile acclca, sefarimirau in forme si culori diferite,
devenind de nerccunoscut, imprastiind 0 senzatic de ncliniste,
ca si cum, fad grcutate, s-ar fi chinuit sa-~i ia zborul, dar
lipsa aripilor le arunca inapoi, la parnint, dupa ce facusera
numai citeva salturi grotesti. All, ca si in fa ta bisericii pa-
rasite, incerca sentimentul trecerii intr-o alta lume. Pe cind
accca era insa alcatuita dig inaltimi si din puritati, aici, in-
sinuant si primejdios, ceva dezgustator se tira prin intune-
ricul noptii, poate si Fiindca era pretutindeni d'icere, sub pinza
careia un greiere cinta exasperant, parca din virful 1:'llui
porn. Kobo sc dedase unei indeletniciri necurate. All 0 simri,
inainte ~i dincolo de rariune, tocmai in aparenra de normal
a fermei. $i-l aminti, cu pinza legata pc ~olduri, cu trupul
murdar pe spate de pete albe, parca s-ar fi frecat de un zid,
sau, luptlndu-se eu 0 fiin\a sauun obiect greu, s-ar fi tavaiit
111 rarlna - parul acela plin de nisip ~i paie ...
Incepu sa ocoleasca lacul, dar 0 lllase pc drumul ccl mai
lung ~i abia tlr7.iu 15idaclu seama ca s-a ferit sa trea_di pe. su?
arbori. frllnzi~urile se decupall ncgre - cercuri, triUnglllllrl,
poligoane - Plna ee razcle doctoruilli, alunecIlld fugar, Ie

34
scoteau 0 c1ipa din 6ezna ~i atunci sclipcau in linii curbe,
sau, pline de praf, scintciau mocnit, ca" nistc morrnaue de
jar invcliic in spuza,
All 0 lua la fuga, prin iarba carc-i biciuia gleznclc pil1a
la singe. T rebuia sa afle cu orice prct, sa nu-i dea rag.iz
nclinistii sa-I cotropcasca, Sc irnpicdica la tot pasul, se in-
funda intr-o mlastina putin adinca si durerile din muschi il
siciiau, In afara lui, linistea se arcuia calma sub acoperisul
inalt al noptii, trcmura tor de stele. Sa fi fost 0 primejdie
amagitoare P Acum copacii sc indcseau intr-un cring riicoros.
jos fosncau ierburi ritrnic. ~i parca nu crau fosnete, ci 0
soapta, mercu si mcrcu : "Pleaca, pleaca ! Lasa-rni flacara sa
nu te pot uita !" In noaptc, filfiind domol, soapta era 0
pas arc buna pornita la drum lung peste parninturi. Luminile
sc apropiau, Rarnase surprins cindicsi in lurninisul acela ; il
crcdea mai dcpartc. Era acoperit cu iarba uscata, pirjolita
de soarc. In cere, cu fat a sprc interior, se gaseau citcva zeci
de statui. Oamcnii dc piatra ! lar JOCllI obositor al luminii
realiza 0 ciudata nalucire : se parca ca statuile sc 111i~caSur.-
selc fotonice, in sine, ramineau ncvazute, schimbindu-si fara
incctare locu!. S-ar fi zis ca insusi vazduhul explodeaza,
tacut, intr-o dira stralucitoarc. Uneori, cxploziile sc produ·
ceau simultan, pc mai multe direqii, alta data apareau pc
rind ~i intirziau 0 vreme.
All pa~i in cerc. 0 spaima nclamurita, din ce in cc mai
tcribila, sc desprindea din statui, 0 spaima dublata de nc-
putinta rcfllgiului, paralizanta - un zid, inchis din toate
paqile, 0 capcana in care oaspetele era parasit pina ~i de
orgoliul lui de electronist. I se paru ca nu e in stare sa
descifrezc un mesaj vital. Trebuie sa fi fost un lucru nc-
curat, pentru ca, ignoranta, lumea i5i unna viap intr-o
indolenra revoltatoare, ca ~i cind spaima de aici nici n-ar
fi privit-o, cind de fapt tocmai asta 0 implica direct; All
gindi ca el singur a ajuns la adcvarul oeolit dc ccilalri 5i

15
 ar trebui sa dca 0 alarrna generala, stiind lnsa
ca binc ca
nu va stirni dccit risul tuturor,
In fond, statuile crau cioplite ncindcrninatic, cu 0 lipsa
de priceperc pc care eel cc lc faurise nici nu incerca s-o
ascunda. Lasau imprcsia ca sint nctcrrninatc, cii artistul,
exprirnind lin inceput de idee, parasise lucrul si trecuse la
altceva, dar, aparent fara noima, toate erau la fel. Si-apoi
luminilc, innebunitoarc, le dadeau nesfirsite expresii. Poate
ca ziua erau caraghioase si ncinsemnatc, posace si neputin-
cioase, niste esecuri de-ale lui Kobo - sigur ca el Ie cioplise
cu min a lui - si i-cra rusinc vazindu-lc ; iata ca sint ase-
mcnea enigrnc ce trebuie privite nurnai intr-un anumit mo-
ment si dintr-o anum ita perspectiva, ca ~i sculpturile colo-
sale din Anzi si atunci zanatic era eel care i~i mai putea
apara linistea, All se apleca asupra pietrei celei mai apro-
piatc : un chip incremenit, pastrind recea nerniscare a stincii,
cu ochii irnensi rostogoliti spre cer, deschisi, dar orbi, intorsi
spre inlauntru, unde pilpiia focul groazei. Din gura larg
deschisa parea sa tisncasca un tipat fadl sfirsit, ce dislocasc
el insusi piatra ~i sfredelise spatiile si tirnpul. Fruntea-i
era incle~tata de ~asc ghearc oribile, cu virfurilc implintate
in osul fragil, scurmind; ~i peste toate - valuri con-
ccntricc, diafanc, ca 0 aureola a pietrei brute, ic~ita din re-·
paosul ei milcnar. Nu trebuia sa inlelegi simbolul fiecarui
element, nici chiar al statuii in allsambIu, ca sa te patrunzi
de groaza eidominanta. Alaturi era infa1i~at un alt om,
rczemindu-se de 0 carcasa convexa, unde se vcdeau, ~tcrs,
litere ~i cifre, un indicativ de astronava. Pe trupul COS11l0-
nautului cre~teau forme monstruoase, desfigurindu-l. Dar, Cll
miinile ~i picioarele chircite, de nerecunoscut, cl dormea.
Casca i se lipisc in zdrenle pe obraz, sparta; 0 pasare informa
i~i vlrlse ciocul prin spartudf, 0 pasare carein Icc de aripi
avea jctllri de plasma, la extremitali cu papu~i zimbitoarc.
Dintr-o stea de deasupra fulgerau limbi de foc, ca tot ati\ia

36
colri prcgatiti sa patruncla, sfirtccind, trupul ornului, iar cl
dorrnca, si sornnul, dincolo de dureri, era 0 infringcrc totala.
All i~i inclcsta miinilc. Ce perieoIe il amenintau ? De ce
[e simtca mereu si mereu in juru-i si nu se putea niciodata
apara P Teama-l inlantuise definitiv, insolent a si perfida
tcarna pe care si-o descoperea, ehinuitoare, in el ; acolo sa-
la~luia, pesernne, de cind se stia, de cind i~i arnintea ca
se stic.
Il duta pe Kobo; ocoli cu gripioamenii ce traiau inca
in genunile inghetate ale pietrei, de unde nu mai puteau fi
salvati, sclavi si stapini ai unui destinimuabil ; singur docto-
rul, poate, i~i inchipuia ca le-a redat libertatea,
23 Kobo... Kobo !...
24 Aici!
Strigatul venise din toate partile : All nu reusi sa-lloeaIi-zeze.
"Pe mine rna striga !" gindi All si se simti tintuit in mijlocul
cereului.
5888 Kobo!
Statuile se miscau dupa legilc lor; nici un zgomot, dccit pasii
lui All si un fosnet al aerului spintecat de lumina; iar cercuI inchis
nu lasa nici 0 trecere. Doctorul era printre sta-tui, metamorfozat
intr-o piatra ; dar jocul il depasca pc All, chiar dad ar fi fost menit
doar sa-l speric.
23 Ajunge, Kobo!
24 Ajunge.
Luminile se stinsera, inlocuite eu un proiector oarecare, agapt
intr-un arbore, Kobo se zari atunci distinct printrc plasmuirile lui.
Se dezlipi de stincile linga care statuse ~i sc intinse pe spate, eu
miinile desfacute largo
512Vino linga mine.
MI se a~eza, ncsigur, simtindu-se rau - Ii era grea~a si-l
durea tare capul,
De ce-ai faellt asta ?
- Credcarn ca mai dormi. Uitasem friguJ.
37
 - Tu lc-ai cioplit ?
5888Nu rna pricep de loco
All icni, sc ineca. Stomacul Ii trcsarca 1[1 convulsii,
- Ti-e rau din pricina luminilor. Intindc-tc, ai sa te
linistesti !
23 A~ vrca mai curind sa-ntclcg.
Kobo tacu un tirnp. Stclclc i se reflcctau I'll ochi, Nu-l
invrcdnici pe All cu nici 0 privire.
5888 Era de asteptat sa nu-ntelcgi ! Vorbea silit,
pared fara
nici 0 placerc .... De vrcmc cc l-ai uitat pe Kid ...
23 Crezi?
- In clipa asta te urasc, All! Pentru tot ce-ai faeut
si pentru minciuna de-aeuma. Esti prea vanitos ea sa tc rc-
cunosti infrint. Iar de platit, platesc altii ; Kid, bunaoara ~i
inca multi ea dinsul.
5888Doar nu vrci sa spui ...
5889Haide ! Nu moartea lui e la mijloc, stii binc ! EI tinea sa
ne transmita eeva csential, dar il crcdeam ncbun, tori,
incepind eu tine ; si n-a putut sa comuniee cu noi. De asta tc acuz.

5888...Nava?
5889Da. A zburat eu 0 nava construita de tine. Idcca Ecuatiei e
geniala, dar, asa cum 0 aplici, face mult rau, Vrei sa apropii
masinile de om, sa diminuezi prapastia dintrc ei, si-i silesti pc
oameni sa devina rnasini. Ii torturezi degeaba aeolo, la scoala de
zbor. Nu stii d n-ai s-ajungi, astfel, nicaieri ?
24 Dar Kid ...
25 Kid s-a rcvoltat impotriva masinii talc, c simplu. ~i ca I-a
distrus, l-a anihilat ; cind Kid s-a inters, cu tot sistcmul ncrvos
distrus, era 0 cpava. Tot cc-ar fi spus ~i cc-ar fi faellt Kid stirnca in
ccl mai bun eaz mila ~i nilllcni nu-I l11aiIua in serios.

Te vrei judcdltor, Kobo?

38
 - Dad! justitia ar impaqi drcptatca cum credcau anti-
cii, legata la ochi, ar trcbui sa ti se fi luat putcrea de a mai
construi vehiculc cosmicc, ~i ai 0 putcre uriasji. Controlezi,
intr-un fel sau altul, toata productia de astronave, l1i
strecori principiile peste tot.
- N-ai ales un moment potrivit pentru discursuri urna-
nitare. Infringcrea c a tuturor ; si a ta, Kobo! ~i Dav a
zburat pe una din navcle mele, la care aplicasem Ecuatia
Umana. Dar cl a revcnit biruitor.
5888De cc biruitor? Pcntru dl s-a dctasat de masina, pentru ca s-a
rupt de blcsternul ei in ultima clipa. Tu nu vezi ca masinile tale
cibcrnetice au In fiinta lor ceva, ca 0 nedcslusita teroare? Trei oarneni ati
lucrat cu de mai 111-
deaproape, tu, Dav si Kid. Tuturor v-a fost frica.
23 Mergi prea departe, doc tore !
24 E tot ce gase~ti sa raspunzi P
Kobo aproape strigasc. Tacu. Un rictus arnar ii strirnba buzele.
lnchise ochii. All, fara sa-si dea seama de cc, arne-tise. Vechile
rani, cicatricele il dureau surd.
ᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ5888
Bine, Kobo, sa nu ne certam ! sopti el, arnintindu-si cit ii
datora acestui om. Statuile tale?
Noaptea trecuse de jurnatatc. Proiectorul singuratic sc stinse,
la 0 cornanda cerebrala a doctorului. Pamintul, co-pacii radiau
irizaui slabe, usor verzui. Statuilc licareau vag, ici-colo, inforrne.

ᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀⴀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀᜀĀ5889
De cind am dcvenit medicul principal al cosmonau-tiler,
incepu Kobo molcom, de cind mi sc cere sa-i vindcc pe unii de
psihozele Cll care vin de acoto, eu sint mereu
neputincios ; total, desavlqit n~plltincios.
23 Neputincio~i ... noi amlndoi. All se ridica in cot, se
Intoarse ~i privi la doctor, care nu deschisese ochii. In1ele-
gea, deodata; ~i In1clegerea, In loc sa-i aduca lini~te, ii sporea
teroarea. Kobo pO~1tCnici nu-l auzise.
39
 S;n t un scul ptor si un rcgizor de mina a trcia. I. u-
minilc astea sint doar un decor. Am cioplit in toatc pictrclc
cite 0 maladic cosrnica. Ce colectie de iuvicliat ! Cit am
priceput din maladiile pacicntilor mei incurabili ? Noaptea
Ie luminez. Inccrc astfel sa-mi dau seama cum au aparut,
de unde yin aceste boli. 0 metoda de lucru, nurnai atit.
5888 0 spairna,
5889 0 usurare. Antidotul unei otraviri, altfel
innebuneam ~i cu. Oamenii se intorc bolnavi din Cosmos? Da,
cind zboard pe nave imperfecte. $i numai atit ? Ce fel de boala e?
Nos-
talgia dupa ceva nedefinit, incapacitatea de rcadaptare -
uneori. ~i numai atit ?
- Un de vrci sa ajungi?
- La Kid, din nou. Rachctele, All, sint tot atitea intre-
bari puse cerului. Universul raspunde, in mod ncccsar,
intrebarilor noastre, chiar atunci cind expcditiile pier fara
urma, cind se intorc fara rezultat. Raspunsul urrneaza in-
trebarii, la fel cum ne urmeaza umbra inseparabila. Totul
c sa stii nu atit ce, cit cum sa-ntrcbi, ca sa poti interpreta
raspunsul.
Kobo i~i ridica pumnii ~i izbi pamintul din toate puterile.
- Vorbeai despre asta eu Kid? intreba All.
- Am stat linga el cind murea, Fugisera toti, cu tine
in frunte. Cosmonautii batrini se plimbau pe-afara, Ie
scrisnea pietrisul de sub pasi. N u stiu daca n-as fi inccrcat
sa-I vindec, iIi spun, nu stiu, dar atunci nu doream. Trebuia
sa moarii.
23 Kobo!
24 Multe tree de intelegerea ta, sr, 111 general, de a
noastra, omule! Kid a urzit un cornplot pentru adevar.
Kid descoperise ceva, sint convins, ceva formidabil, dar
nebunia lui, sau faptul ca noi 11 socoteam nebun, l-a oprit
sa vorbeasca. Imi venea sa urlu, adt de cumplit se chinuia
sa moara ~i-atlt Ii era de frica sa nu duca taina eu din suI.

40
A iasat sa-i \'nmormintc7.e altfei dedt pe ceilalti, Sa-l Judi, gol,
pc 0 t..uga de crcngi, purtata de doi barbati, un copil si-o Icmcic,

5888 De ce?
5889 Si-ntr-o vale stincoasa sa-l arda pc un rug de trunchiuri
uscate, sa-i lase acolo ccnusa, sub pietrcle care vor fi pravalite pc
rug din crestetul stincilor. Pe linga Kid, noi sintern orbi ~i nebuni
de legato A murit in zori. N-o sa-Ii descriu nirnic din ceremonie,
nu te intereseaza.
5890 Mi s-a povesti t.
5891 Ea s-a dcsfasurat dupa dorinta lui. Nimeni nu pri-ccpca,
dar era totuna daca cineva mai pricepe. N c intorcearn spre casa,
cind Run, un vechi cosmonaut, prietenul lui Kid,
singurul, m-a cautat printre oameni. Ai sa zici ca-i noroc,
ca tocmai socoteam partida definitiv pierduta si am dar,
intimplator, peste 0 urrna noua. Nu-i asa. Kid sc ingrijise
de toate. Run m-a intrebat ceva dcspre Mediterana,
23 Stai, ca ma zapace~ti !
24 Pe scurt : in rasaritul Mediteranci, llnga 0 colonie
subacvatica de rnineri, Kid a avut 0 halucinatic, Stiu coor-donatele
exacte ale locului ; mi le-a dat Run. Halucinatia s-a rcpetat mai
multe zile la rind.
25 Reala?
- Foarte ciudat este altceva, Nici un alt om - ~i dOM
pe-acolo tree zilnie citeva mii - n-a sirntit un soc nervos
aserncni lui Kid. El insusi a stat mult in cumpana dad sa-i
dea sau nu irnportanta. Era doar undezechilibrat. Pina la
urmji.,;
5888Da-mi voie, doctore ! zimbi All. E 0 prostie,
Kobo voi sa mai spuna ceva, dar se razgindi. l~i aduna bratele
sub cap. Se stirnise 0 adiere rece. Lacul fosnea, eli-pocea prin
apropiere, All se culca la loc si se lipi de doctor, sa se-ncalzeasca.
l~i aminti de cercul statui lor, groaza mate-ri..llizata, ~i-l trecu un
fior, pcntru ca, in fond, doctoi'ul

41
 ell 0 uncalta ; statuile erau
lucra cu groaza asia, precum altii lucrcaza
nistc modele ale tuturor malacliilor de care se lovise, si Kobo cauta
in eIe remedii.
E tare greu sa crezi ...
23 Te rog, iarta-rna ! Logic vorbind ...
24 Logica pe care 0 aplici numai unde vrei si cind i~i convine
nu are adevar, All. Te plimbi comod In spatele ei, atita timp cit tu
esti ceI mai tare.
All nu raspunse.
25 Exista 0 datorie ancestrala a omului fata de om, nici- ca l-ai schilodit
peodataindeajunsplatita.Nutejudcc
Kid intr-o expericnta, poate ai in minte lucruri care rnie,
un nepriceput, imi scapa, Dar gindeste-te ca nirnic in Iumea
asta nu-i vesnic, Are sa-Ii vina rindul sa cersesti ajutor
cclorlalti, Cerceteaza taina lui Kid!
N u cred, Kobo !
- Sa fii afurisit !
5888 Bine, hai ! Am zis sa nu ne ccrtarn ! sc grabi All
sa-I imp ace. Dar de ce tocmai eu sa ma amestec aici ? Cind poi-
miine 0 lansez pe "Vega" ...
5889 Fa0 data 0 fapta buna ! Nu-ti caica In picioarc
viata ca un neghiob !
All tacu din nou.
Kobo 11 izbi, cu 0 smucitura a umarului ~i se ridica in
picioare, privindu-l. All nu-i vedea decit silucta, ncagra pc
fosforescenta din jur.
23 Cind n-ai sa mai fii omul zilei 1:n constructia de
astronave, adu-ti amintc de noaptca asta ! Vino sa dormim, miine
mergem la Run.
Dirnineata, pe blocul de piatra nefasonat care linea loc
de masa in camera lui, All gasi un magnetofon pus deasupra
unui bilet. "Scuza-ma ca te las iar singur, ii scria doctorul.
Pina dejunezi, asculta banda. E un material documentar. Vin

42
 cu caii pe la ora 10. K." Alaturi, vcsnicul platou acoperit -
rnincarea, All dormise prost, si era iodispus, poate si Fiindca
azi-ooapte vremea se schimbase ~i acum ploua marunt, ca
toarnna. Erau ploile comandate de Mad, pe placul sau, si
tineau cite doua-trci zile, imbibind cu apa savana. Febra
musculara nu-l parasise pe All. Umbla, teapan, facu purina
gimnastica, fara oici un chef. Ii parea rau ca veoise la Kobo;
noaptca ii lasase un gust amar, 0 neliniste, 0 nesiguranta.
Nu mai avea nici pofta de mincare. Inchisc fercstrele, sc
imbraca cu haioele desperccheate, prea largi, strinse patul.
N u dori decit sa plece mai repede. Ar fi baut ceva tare, dar,
cum ou stia rostul casei, i se facu Icharnitc sa cotrobaiasca
~irenunta. Porni magoetofooul. Era vocea lui Kid:
"Se terrnina repede. Bietul Eioo, io trei ceasuri ..."
"Kid, tu csti incredintat ca ai acceasi boala ca si Eioo ?"
"Simptomele coiocid. E 0 boala cosmica incurabila. Incu-
rabila, doctore!"
"tmi inchipuiarn, Kid, ca pot sa te vindec."
,,0 inchipuire, te asigur."
Kid se intorsese abia de vreo trei ani din Cosmos ~i
moartea il lovise Fulgerator. S-a simtit rau intr-o noapte ;
a doua zi, la sasc, nu rnai traia, Un virus, pescuit intimplator
to atmosfera uoci planete. Asa se stia,
" ...De ce?" moment, acolo, in timpul zborului, dod
"A fost un
astronava m-a scos dio sarite. Mult mai puternica si mai
inteleaptii decit mine ... A veam impresia ca-l vad pe All, cum
il stii, Creierul cibernctic scmnala 0 primejdie. Mi-am pus
scafaodrul ~i am ie~it..."
All lua pachetul de cafea. Se a~eza la col1ul ferestrei, pe
pardoseala. Departe se vedeau, ridicule in ploaie, statuile.
10 vocea lui Kid se strecura oboseala ~i era de mirare cum
putea vorbi a~a de lioi~tit in durerile bolii. All alese iode-
lung un batonl mirosindu-le pc toate, sa gaseasca uoul cit mai

43
mcntolat. I sc anuntasc boala lui Kid, nu avuscsc cur.iju]
sa-l vada, doar auzise cum a cerut sa fie ars. Kid Iuscsc
esecul lui. Un eehipaj de einci barbati avca misiunea sa
incerce prima nava in constructia careia se utilizasc Ecuatia
Umana. La cornanda era Kid. Au zburat mult, dupa tirnpul
tcrcstru vreozece ani, dincolo de sisternul solar.
" ...Tc-ascult !" se auzi vocca lui Kobo.
"Am mai spus asta. Privcarn astronava, cu forma ci...
J5a... neobisnuita.i, N-am putut s-o sufar de la plccare, prea
sernana eu un paianjcn, Caut justificari ?"
"Nu erai singur, murrnura din nou doctorul. Puteai cere
ajutorul celorlalti."
"Da ... 0 priveam. Mi s-a faCllt frid de ea, groaza :
irni dadeam seama ca e in ea 0 vointa straina. Doctorc !
Primejdia aceca a fost real a, un cirnp venea einc stie de
unde, mi-a distrus nervii. Vorbesc prostii ... de fapt alteeva ...
Am credinta ca nava e la mijloc. Nimcni nu intclcge. Era
o fiinta, 0 ratiune in masina aia blcstcmata."
"Continua, Kid ... De ec taci ?"
"Experienta lui All incerca sa rczolve contradictia
dintre om si masina.,; sa apropie masina dc om... Contra-
dictia s-a adincit,EI i-a dat masinii individualitate, a pcr-
sonalizat-o, nu pccoordonatcle omului, nu, pc altele ... Stra-
ine de om ... strdine ..."
Se faeu tacere. All incerca sa se gindeasca la ceva, Cum
so intirnplase ? .. In momentul acela, eehipajul hotarise In-
toarcerea. Pe drum, Eino s-a prapadit, Kid, dczechilibrat
de cimpul intilnit, avea vesnic, si-n somn, senzatia ca s-a
prefacut intr-un pendul viu, ca se Icagana mereu, mereu,
laolalta eu lumea din jllr. Aparati de blindajul antiradiant,
ceilalri scapasera. Kid ave a oroare de nava. Desigur, d~sigur,
totul a fost pus pc scama nebunici lui, desigur nimcni nu
crcdca 0 iota desprc na va prcfacudi intr-lll1 monstrll. Dar
All, eonstructorul, cl insu~i spcriat de ma~inile pc carp. 1t>
concepea, a intrat In alarma. [[ avusese, cind Kid zbura inca, momcnte de
panica similare, simtisc ca
in giganticii crcicri cibcrnctici sc poatc
ascundc 0 ratiunc independenta de am, chiar dad nu ostila ornului,
traind in afara lui, dupa coordonatc, in sistcme de gindire proprii,
"Se spune d ai avut un soc... auzi AU intrebarea ~o-vaielnica a
doctorului. Adica aici, dupa intoarcere ..."
"A! Un ~oc..."
"N-ai povestit nirnanui, Kid !"
"Lui Run. Nu-i binc... sa vorbirn acum despre asta,
acum ... Sint vinovat pentru ceva ... Dar lasa ! Peate, dad
aveam tirnp, ti-as fi povestit, All... asa nu te-apropii de
oameni. Eram acolo, in Mediterana, in est... punct de con-
fluenta a civilizatiilor preclasice... e si asta 0 legatura.;
Singur nu pot ..." Kid i~ipierdca cunostinta, putin cite
putin.
All vru sa opreasca aparatul ; n-avu putere. Cerul sc
adunase, ccnusiu, peste ferma cenusie, cu statui ccnusii, Dup.i
venirea navei se instituise 0 comisie de cercetare. All a avut
de raspuns citorva intrebari dificile ~i neplacute. A vea in
cornisie citiva advcrsari declarati, EI era singur. Din vremea
aceea a inceput sa-l suspectczc ~i Kobo.
Da, situatia n-a fast de loc usoara. Se vorbea dt-l vor
scoate de la coorclonarca constructiei de nave. S-a ajuns
pina la Consiliul Sup rem ; unii cerusera sa fie judecat. Spi-
rite lc erau foarte agitate. I-au verificat toata activitatea,
si-au Vlrlt nasul si In programul de pregatire a elevilor-
cosmonauti. Presa a vorbit mult despre principiile lui, despre
Ecuatie mai ales. Unii prieteni II ~i parasisera, ~i-n general
se credea d steaua lui a apus.
Atunci a intervenit, personal, pre~edintele Terrei. A cerut
sa se a~tepte 0 noua proba, intoarcerca lui Dav. lar D.1V,
cosmonautul eel mai bun, experimenta cea dc-a doua rached
Clurita conform Ecuatiei Umane. EI a revcnit biruitor, dar

45
All picrdusc mutt din pozitiilc initiale si inca nici aeLl111nu
~i le-a refiicut, inca stirncstc ncincredere oriundc apare.
"Vega" e ultima posibilitatc ce i s-a oferit. Construita tot
dupa prineipiile Ecuatiei, va fi trirnisa in eel mai grcu
sector de explorari, spre centrul Galaxiei, cu un echipaj de
30 de oameni. Daca esueaza si "Vega" ...
...Respiratia grea a lui Kid devenise obsedanta ~i All
i5i potrivi, involuntar, rasuflarea la acelasi ritrn chinuitor.
"Vrei sa-rni spui ceva, Kid?"
"Sa ... ai ... incrcdere ... tu Altfel... nu putearn ... doctorc ...
Aeolo... in Medi... aeolo "
Tacerca cobori deodata ; era tiriitul ploii pe imcnsul
geam aburit, frigul si greata, mirosul batonului de cafea,
perctclc cle care All se rezcmasc, univcrsul ramas inaccesibil
lui Kid.
3

In oehii lui Glyd se reflectau norii c:ttltorind pc cer,

ca dire de ceata intr-o prapastie fha capat. Iarba, uscata
de ar~ita, devenise taioasa, fosnca ascutit si zgiria pielea.
5888E greu sa-ntelegi, spuse doctorul. Fiindca experienta lor
ne lipseste.
Arnindoi vorbeau arar, ~i Glyd, ncatent, nu lc asculta toate
frazele,
- Impresia generala e ca se-ntorc infirmi, replica All.
)i toemai asta nu reusim sa-ntelcgern.
23 Prejudecata ! rise, iritat, doctorul; urrna 0 discutie lunga,
un complicat sehimb de argumente. Sintern geoeen-tristi, Tot ee
depaseste felul nostru de a intelege e pus pl' seama alicnarii,

Pietrele incinse dogorau. Din virful muntelui se vedea,

a departe, la tarm, rczerv atia cosmonautilor - ici-colo,pin

46
prin padurc, striiluccau in culori aprinsc vilcle, clubul, sala
de eongrese, iar mai la stinga, scoala de zbor i~i etala cla-
dirile masive, In marginea eosmodromului central intins pc
rnii de kilornetri patrati.
- Noi cautarn un alt fel de rfispuns ! repeta All, dupa
o lunga pauza. Tu stii bine.
- Mai intii va trebui sa erezi. E 0 etapa ncccsara.
- Mi-e greu s-o fae, doc tore ! Singur spuneai : Kid a
Iost un caz tipic de cosmonevroza, Daca tu esti dispus sa-l
ici In serios...
5888 Increzutilor ! zise doctorul. Savantilor ! Toata
sistema voastra stiintifica se delimiteaza prin respingeri.
Totdeauna discutiile prea lungi il plictiseau pe Glyd.
Isi pusese mina stingasub cap, iar eu dreapta i~i apara ochii
de soare ; nu dupa mult tirnp atipi, Voeile eclor doi ajungcau
la el ca un murmur, in amiaza taeuta, fierbinte de vara,
Sirntea, arnortit, cum 0 furnica ii alearga pe umar ~i-l !;'idila
eu mersul ei eapricios.
Cind se dezrnetici, Run urea potcca abrupta spre ei, Run,
eel mai blind dintre vechii cosmonauti. All, insotit de doctor,
fugise mai jos, in umbra eopaeului din marginea stincii,
Soarele se inclina spre asfintit. Glyd se ridica in capul oasc-
lor, frecindu-si miinile intepenite.
Bun gasit! zise cosrnonautul, gifiincl dupa urcus.
- Bun venit, Run! raspunsc doctorul. EI e All. Sezi !
23 Ce sa va spun despre Kid?
24 Esti obosit ?
Run scutura din cap in semn canu. Glyd se apropic sa-l vada
pe omul aeesta, al carui nurnc II cunostca, Se ascunsc dupa un
tufis, privind pe sub rarnurilc lui. Si All privea spre cosmonaut,
insa Run nu parea stinjcnit, Numai doetorul prefera sa taea, I11tors
pc jumatate spre valca in-tinsa, bdizdata contrastant de umbrcle
muntclui.

47
 --- Ieri a plouat toatii ziua! tinu Run sa-i inforrnczc
pc amincloi, si replica lui Ii trezi ; ii trezi din curiozitatea
lor dlcuta.
- Spune-nc despre Kid, 11ruga doctorul, L-ai cunoscut ?
- Oarecum: a fost un strain, care sc chema Kid. Dupa
cc tc intorci de acolo descoperi ca tu nu mai esti tu, ci un
altul... Run vorbea binevoitor, prea clar, tinind, evident, sa
Ie fie de folos si crezind ca ei nu pot intelege. Porti acclasi
numc ca si la plecare... cum sa va explic... vii cu acce.isi
navji, toatc, adica, ramin neschimbate, iar tu ...
Se-nsufletise, dar se opri brusc si tacu indelung.
5888 All, preciza psihiatrul, All e eel mai bun constructor
de nave din ultimele decenii.
- 0, nave! Pe fata lui Run se schimba in data ceva.
Tu ai zburat ? All Mi-c frica,
- Nu ! spuse linistit,
- Nu se poatc fara frica, stiu, Dar ce sint navelc pen-
tru tine?
- Vreau sa le fac perfecto, Run!
23 Nu. Uite, de ... Dac-ai fi zburat, intclcgcai. Si-atunci,
poatc, nu mai construiai niciodata.; Asa cred ...
- E-a tit de greu ?
- Ca ~i cum ai vrea sa cobori pina colo, jos, pe 0
funie de cinci metri. La inccput e minunat, pe urrna vine
capatul funiei si iata, cazi ... Nava nu intelege si, in general,
masinile nu inteleg. Acolo, omul e singur, printre dusrnani
foarte multi. Devine absurd, din pricina masinilor, Si foartc
strain.
23 Mai ales strain?
24 Mai ales.
Glyd iara~i nu priccpu multe lucruri : dar c], ai carui
parinri muriscra in Cosmos, laolalta cu echipajul navei, fuscse
crcscut numai de roboti, ? intrcba
All, cum e viata ta R~1P.
 5888Cum?
5889 Acolo se traicstc altfcI dccit aict.
"Acolo" numeau astronautii spatiul cosmic, cu 0 nuant.i
specifica a glasului, dupa care li se ghicea deindata profcsia.
23 Dar Kid?
24 Despre el discutam. Ce va spun sint gindurilc ~i Cll-
vintele lui. La inceput merg toate de minune, plna treccm
de spatiul cunoscut, si-atunci, neaparat, se intirnpla ceva.
Omul care e viu si constient se adapteaza. Masina, adica
astronava n-are cum.
- De aceea, Run, caut Ecuatia Umana.
5888 Si ce rezolvi? Voi credeti ca ne-ruoarccm ncbuni.
Caci In vrerne ce noi ne adaptarn situatiilor, noilor forte
care ne pindesc, noilor pericole, desigur ... nava, ai carei pri-
zonieri sintem, ne devine, din aliat, dusrnan. Parca am alerga
la 0 cursa sportiva, avind in locul picioarelor protezc.
Run rasufla adinc si-si freca timplele - ~i le masa, ca
un medic, sa-~i alunge durerile violente care-l chinuiau mcrcu,
Se intorsese pe Pamint singur dintr-un echipaj de sapte 0;\-
meni si trecuse printr-o intirnplare naprasnica «colo, 111 spa-
tiilc nlc;'t margini,
- E nevoie de un principiu nou, medita All.
23 Chiar asta ! A fost 0 vreme cind inca ne jucam, atunci cind am
zburat In interiorul sistemului nostru planctar, ell atitca secole in urrna.;
Vezi binc, acum nu mai mergc, dad
fiecare nou salt ne costa asa de mult.
- Si tu ce spui ? intcrvcni doctorul, fara sa sc-ntoarca.
5888 E nevoie de un principiu nou, repeta Run.
Constrllim, totu~i, cum 0 facoo.m ~i aCllm ci'teva sute de ani. Pentru cc
?
Nu-mi vorbi de perfeqionari : all 0 limita la care am ajllns.
No minrim ca
am gasit ceva nou, dar nu ! Alt continut,
poate ceca ce cauta All cu Ecuaria lui. Dar nici asta ...
23 Adid?

49
 Astronautul J5i intinse picioarelc ~iprivi Firul de iarba
clintre degetelc lui All.
5888Kid spunea astronave rationale! arunca Run si-si masa
tirnplele, ca sa se ascunda ; era stinjenit ~i cmotionat,
Constructorul de nave se ridica in genunchi, necrezindu-si
urechilor; gindurilc il asaltara - se foloscau de surprin-
derea lui si se napustiscra, vicrrnuitoarc, sc catarau uncle
deasupra altora.
23 Ai zis astronaoe rationale? ii atrasc aientia lui Run si
cl~tiga astfel putin timp.
vs reproduc vorbele lui Kid.
24 Dar el - pe-ale cui?
25 E greu sa rna credeti, daca am sa afirm ca le-a cules din
Mediterana, Doctore, Kid a fost cu adevarat neb un ?
Doctorul ridica din umeri. Glyd osteni sa-si mai tina gitul
intins si-si Usa capul pe marginea unci pietre colturoasc,
cu ochii la haosul cerului amurgind.
- Sint ultimul dintre oarncni care poate afirma ca stic.
5888Kid gasise un loc ciudat pe fundul marii, Sau, poate, mai
dcgraba locul l-a gasit pe el. tn Meditcrana, linga 0 colonie. Eu
unul n-am fost sa vad. El sc ducea uneori. Venea visind. A spus:
"Wastronaue" ...
All inghiti in sec si-I duru gitul, uscat de raceala ~i
ernotie. Kobo ii arunca 0 privire, piczis, Lantul asemanarilor
sc strinsese primejdios si ccrea un raspuns. "A~a se intimpla
cu ei, atotstiutorii, i~i surise siesi, cu mali tie, medicul. Se
opun, si realitatea-i sugrurna, Citi au norac, i~i revin in
ultima clipa. Adevarurile tree peste noi ca un tavalug ..." I
se facllse mila. il ghici All.
- E~ti un sceptic, doctore,
23 Am vazut oameni ~i intimplari care m-au lecuit sa mai fiu
categoric, zlmbi cl blajin. Eu tc-am avcrtizat.

50
 Run nu le lua ~n seama replicilc, pcntru ca, intotdcauna seara, pleca
dintrc ai lui, ca un somnambul, intr-o taccre si intr-o Iumc prop ric.

23 Astronaue rationale ...

GIyd se chirci, sub riicoarea serii, pe asternutul jiIav
de piatra, sorbindu-i ultimii stropi de caldura. Roua ploua
peste eI, in ccturi stra vezii, continue.
5888Kid! murrnura cosmonautul, si tinea ochii inchisi, si-si
tinea genunchii 1n brate, Luccafarul pilpiia, indecis, intre orizont
si zenit, A fost un om ciudat. .. A murit ciudat, ca
toti aceia care traiesc ... - cauta cuvintul - total. Suferea,
Si suferinta ce-i?
De fapt taceau tori patru, gindind prea intcns si cuvintelc
se aruncau intrc ginduri ca stavijarelc, spre a le conduce.
Idcea asta a unci nave ... am avut-o si cu.
Kid sernana mult cu tine. La infati~are, stii ?
Fara sa fi intrat in Mediterana. Crezi ca e 0 prostic ?
Acolo, povestea Kid, umbre tree, albe, prin apa. Stai
arnortit, dar trupul se misca singur, rnintea judcca singura,
ochii vad, rniinile ating singurc ... Toti au spus: "Kid estc
nebun ..."
Luminile se aprinsera in rezervatie toate intr-o clipa.
o geaua albastra se ridica, Ia orizontul IiIiachiu dinspre
rasarit, cu nuante argintii miscatcare. Orasele erau lns:t atit
de jos, incit Iuminile se contopiscra in pete tulburi, fosfores-
centc, gelatinoase,
- Ce fel de astronave rationale? Si robotii, zisc docto-
rul, au ra~iune.
- Nu rna pricep ! se retrase Run.
23 0, taci ! ~opti atunci All.
Un gravimobil alb se ridica din vale, in sllSuI peretclui
de piatra, spre ei, iar cind ii ajunse, undcle lui ii leganara,
cu 0 atragere ~i 0 respingere aproape simuitane, ridicindll-i
u~or in aer ~i mut1ndu-i in spatde copacului.

51
 5888 Nc-a simtit ! Poate-ar trebui s1 ne-nioarcern ! zise
iar doetorul. Glyd !
5889 E cineva cu voi ? intreba Run.
5890 Glyd, b:1iatulnaseut in rachcta.
Glyd iesi de dupa tufis,
Buna seara !
Eu sint Run. V-ari imprictenit ?
Ma intorc printre oarneni, rcpeta Glyd cuvintele ros-
tite asa des de la intoarcerea sa pe Pamint.
Tu cum iri inchipui 0 astronava rationala ? intreba
cmcva,
Toate masinilc-s rationale, de vreme ce sint tot un fcl de
carncni.
Asa ! se insuflcti All. E foartc binc spus. Ai auzit,
Run?
A~ vrea sa-i cunose si eu pc oamenii a~tia! mormai
cosrnonautul. Acolo nici dupa zeee ani de zbor n-am izbutit, Dar
nu-i greu ! protesta baiatul. Eu ma simt de-allor.
Tu esti nascut in Cosmos! ii aminti Run.
Nu pricep! aproape ca striga Glyd, iar vocea lui scrnana eu un
scirtiit.
Nu ai decit experienta Cosmosului. Si ai fost ereseut de
roboti ! ii explica doetorul.
Cu ei rna inteleg intotdeauna.
Va trebui sa iubcsti, Dragostca te desparte definitiv de masini !
zise, eu glas sehimbat, eineva ; era intuneric, nu ghi-cira cine
vorbise ; dar spusese un adcvar.
Portierele gra vimobilului se deschisera, in asteptare,
A~ vrca sa pot dorrni in noaptea asta ! exclarna Run, rupindu-
se din Iumea tainica de reverii doar cit dadea repli-cile. Masina a
sirntit ea sintern aici si ni s-a pus Ia dispozitie.
In afara noastrii au IDe astfcl de rniscari, desprc care noi nici nu
stim.

52
 - E 0 alta prczcnta, 0 prC7.CI1\a continua, zise ~i All,
luugindu-se cu voluptate pe pictrc. Cineva nc vcghcaza to.uc
gindurilc si actele, dar nu e om.
- Medicina mai are de-nvatat de la masinile voastrc, All ! Hai,
mergem ? Mi s-a facut foamc,
Un de va duccti voi ?
Glyd se ridica. Tremura de frig.
Vino, biiete! 11indernna medicul. Stiu un club in
Alpi, pc Jungfrau, tocmai in virf. 0 sa-li placa,
Run, uncle sc due ei ? rcpcta Glyd. ~i 110iuncle? Run Ii
privi pe rind, umbrc neclarc Ilnga gravimobilul
alb. lsi freca incheieturile miinilor.
Luati-l cu voi, All ! zise. EI sc intoarce intrc oameni, Noapte
bunii !
lncepu sa coboare poteca, spre sirurilc de lurnini undui-toare.
Nu se intoarse nici 0 singura data, sa le faea vreun scmn, Glyd se
urea In vehicul, pe ultima banchcta. Isi spri-jini fruntea de
spatarul scaunului din fa~a si inchise ochii. Totul ii era inca
indifercnt, ca oricarui strain. Run i se pa-ruse banal, iar ceilalti doi
cam anapoda ; de altfel nu price-puse nimic din discutia lor. Ii auzi
acum din nO~Jspunindu-si
ceva, Se plimbau Incolo si-ncoace, ~i pietrclc Ii sc rostogoleau
sub picioarc, cu pocnetc surde, Nu-i era nici foame, nici
somn. I~i aminti, placid, de fata care cintase in ternplu,
In urrna cu trei nopti, Se straduia sa gaseasca un sens in-
timplarilor, dar ghemul acestora i se rostogolea mereu intrc
palme, imposibil de desfacut. Toate intelesurile dc-aci i sc
rostogoleau inca intre palme - ~i prima data dupa intoar-
cerea pe Pamlnt i se facu un dor na,prasnic de ((colo.
Glyd, vii cu mine?
Era vocea lui All. Se rididi supus ~i ie~i 111 Iloapte. Ii era
totuna, de vreme cc, in fond, poate niciodata nu i sc intlmpla
nimic, lui, cum Ii se intimpla altora - tL1turor celorlal~i.

53
 Am chemat un reactor, zisc All. Doctorul pleaca la
clubul lui cu gravimobilul ~i ne asteapta acolo. N oi faccm
un ocol.
- Bine.
Vchiculul doctorului se ridica si disparu foarte repcde,
cam in acelasi timp cu sosirea avionului, care ateriza incct,
dupa mai multc czitari - tercnul era ncpotrivit, Se urcara,
sc instalara in scauncle de picle.
- Mergem in Europa, ai sa vczi untie, pc malul M;:-
ditcranei,
Acolo c iarna.; De cc v-ati parasit voi orasclc ?
Niciodata mai hine ca noaptca nu simti multirnilc de
oameni ai Pamintului. Zburau ca fulgerul peste salbe con-
tinue de lumini. Aici asezarile se tineau lant - legate prin
sute de drumuri acriene si terestre - tra versind muntii, la
toate altitudinilc, inconjurind ~armurile, scufundindu-se in
apcle striivezii din golfuri. Era una dintre marile centuri
urbane tropicalc, creatic a ultimului mileniu, Miriade de
vehicule brazdau spatiul cu direle policrome si miscatoare
ale farurilor, asemeni un or antene de insecte. Un frearnat,
un murmur neintrcrupt razbatea, in ciuda izolatiei reacto-
rului, din stupul accsta colosal.
Nu-i greu de ghicit ! raspunse atunci All. Eram prea
multi ~i prea prctentiosi pentru ele. Vechile asezari ajunscsera
sufocante si incomode. Acum ...
Facu un semn spre luminilc insirate jos.
- Pesemne era ca intr-o astronava.
- Asa-i ! Omul traia in spatiul dintre masini, Nu sc
mai putea, oricite arnintiri si traditii ne-ar fi legat de ora-
scle milenare. De altfel, foarte purine sint acelea parasite
de tot. ~i a~ezari
- Stiu, chiar linga e1e s-au ridicat cartiere
noi. Am vazut.
Glycl, te due sa-~i arat ceva. Sa-~i cer parerca.

54
 All, de cine-a] [ost tu trimis
sa rna cauti ? De Kobo?
Cc vrci sa spui ?
Kobo c bun. Dar exagcrcaza Cll tratamcntul, cred di
mercu irni trimite pc cineva sa rna ajutc la rcaclaptarc, Am
obosit ; n-am nici 0 vinii - asa-i P - ca In-am nascut
acoto, am fost crcscut de masini ~i abia sint de un an pe
Pamint. Vor sa Faca expcriente ?
Sa nu mai spui asta niciodata !... Glyd, auzi? Te iubesc prea
mult, ..
Pe masura ce se departascra de tropicc, acrul dcvenca mai
agitat si straturi de ghca~a, topite rind pc rind de insta-latiile
terrnice, se adunau la hublouri in turturi rniscatori din pricina
Iantasticei viteze. Glyd sirnti, ~i nu stia de ce, ca se inunda de 0
bucurie sau de presirntirea unei bucurii, si 0 ncspusa usurare Ii
elibera sufletul, Abia atunci rernarca un miros subtil si foarte
placut in aerul calm al bolidului zbu-rator, si-apoi pielea catifelata
a scaunului ii imbraca spatelc tot, ca 0 a doua haina, ea 0 mingiiere.
Chipul uscat si osos al lui All i se paru bun, iar imensi-i ochi negri,
care-l fasci-nasera de Ia prima intilnire, scaparau acum, de parca 0
masca imobila i-ar fi cazut pe neasteptate de pe fa~a, ori numai
pinza opaca a indiferentei se risipise din calea pri-virii lui Glyd.
Cred ca esti un om foarte bun! exclarnii el, induiosa-
tor de naiv, fiindca descoperi ca trebuic sa-l rasplateasca,
sa faca ccva pentru All.
- Rautatea ~i spaima ne plndcsc la fieearc pas, ras-
pllnse eleetronistuI, fara maear sa zimbeasca. Sa ajungcm,
~i sa putem ramine oameni... I~i vorbese a~a... earaghios,
dar adu-~i aminte de Iupi. Trebuie sa ne batem mereu, ca
atunci, in~elcgi ?
- Ca sa putem asculta pc urma mllzica, nll ? Si sa vc-
dem 0 fata coborlnd ...
All se intoarse ~i i sc uita ill ochi.

55
 - 'I·e-am cautat, sa te scap de rnasini. Le cunosc bloc,
stiu dincotro pot fi atacatc, N-ai sa tc-utorci altfei printrc
oarncni decit fugincl spre ci. Ai vrca sa lucrezi cu mine?
Uncle?
Mai intii la scoala de zbor. Sa pregatim cosmonautii,
Am sa pot?
Uitc, acum rna vei ajuta sa descopar 0 taina ! Taina
lui Kid ...
4

si Pc acrodrom bintuia viscolul, troienind semnalizatoarelc,

marea urla apocaliptic : valurile razbubuiau sub diguri,
improscau ~armul cu spume de apa ~i gheata, necontcnit,
parind, in lumina palida a zapezii, ca sc aprind proiectoarc
pe fundalul negru al unci scene fantastice, Reactorul ateriza
pe verticala, iar vintul ii impinse dincolo de pista, pe cimp,
un de trenul de rulare sapa patru pirtii paralele in troienele
afinate.
- Va trirnit un glisor! se ofcri comandantul, ingrijo-
rat. E ceva defect la statia climatica, va trebui sa inchidem
acrodrornul eel putin pina miine dimineata.
- Bine, raspunse All. Sau nu, lasa~i ; ne descurcarn sin-
guri. Mergem in colonie.
Acolo macar e Iiniste ! surise comandantul, Succes ! Glyd
ramasese pe scaun, cu ochii la ecranul acum intune-
cat. All trebalui la comenzi - bloca rotile, aprinsc Farurile rosii de
semnalizare, declansa sirena. Astopta,
Frigul !... Ma spcrie ! intelese Glyd.
E 0 cladire pe dig, nu dcparte. Vom alerga. Vino ! II lua de
mina ca pe un copil si-l duse linga trapa meta-lica. Sigurantele se
dcsfiicura pe rind, cu un clarnpanit sec.
Baiatul czita. Apucii mincrul albastru, impinse incctisor.

56
 - Curaj ] in trap.i, .. ii fiicu vint
All l~i rcpczi umarul 0 dcschisc,
lui Glyd, se arunca ~i cl, si-apoi viscolul dezlantuit inchise
trapa cu atita putcrc, d zgudui irurcgul reactor. Se dUlar:!,
orbcstc ; zap ada le ajungca pina la briu, lc intrase in ochi,
sub guler, in mineci, dar ind nu sirntcau frigul. Mina baia-
tului tremura. Allprivi imprcjur. Vintul ii dlia rasuflarca,
silindu-l sa inghita rncreu. Llnga ei, sirena incepuse sa urle
obsedant. Sub zapada, ca niste cirtite, inaintau in grup trci
roboti, atrasi de sernnale. Cei doi inccpura sa fuga spre mare
si obosira dupa primii pasi. Glyd trernura, tremura ... All il
intoarsc cu spatclespre crivat si-l duse asa, de-a-ndaratclea,
pina ic~irii pc pista curata, biciuita de trimbele salbaticc ale
viscolului. l~i reluara goana.
Nu ! gifli baiatul. Eu ... cu...
Ferestrele cladirii licareau, departe. Cotira la dreapta,
sub taluzul digului inalt. Crestele de spurna sc ridicau acum
dcasupra, iar ploaia de stropi, inghetind, imbrdcase perctclc
de piatra intr-o dantela de turturi sclipitori. All lovi in ei
cu piciorul, piezis, in vrernc ce fugea, si-si acornpanie ast~cl
goana cu un clinchet neintrerupt, cu un zornait de cristalc
in cadere, Glyd rise.
Hai, il zori All, hai !
Ajunsera linga cladirc. All il lua de mijl.oc ~i il impinse
in sus, pe scari. Se prinse de baillstrada inghe~ata. Raceala
metallllui ii ardea palmelc, dar sc incle~ta zdravan, caci
vintul aproape ii desprindea picioarele de taluzul alunecos.
Electronistul venea in urma, lipit de spatele lui. A~a intrara
prin u~ile masive, din plastic translucid, dincolo de care un
val de dldura ii invalui molcom. Transpirasera amindoi,
dar genele ~i ~uvi~ele de par ie~ite de sub d~ti Ie erau inclq-
tate in lame aspre de ghea~a.
Nu mai pot! arundl All III trcadit. Sa l1U starn, ca ne-nmoaic
dldura !

57
 In1 ra intrc pcriilc rotative si-si ridica bratclc, cu vadita
placcrc, lasindu-sc scuturat.
Ce ciiutam aici, All ?
- Ne yom scufunda. Am sa te rog ...
Fiti bincveniti ! rasuna, amabil, vocca unei persoanc invizibile. Va
ascul t !
Doua costume autonome. Imediat ! comanda All. Fara
vchicul.
0 gustare! informii operatoarea, Inaintea scufun-darii sc
rccornanda.;
- N e grabirn ! se strimba electronistul. Fii buna !
- Culoarul alb! veni indicatia. Cabin a 200. Cum
doriti !
Glyd, usor arnctit, avea 0 senzatie de betic si 0 ciud:lta
pofta de miscare. Caldura il toropea, invaluindu-l lcncsa,
fara sa-l imbic la somn. All devenise de nerecunoscut,
Cabina 200 era tapisata cu plus de culoare galbcn-citron.
Costumele ii asteptau. Usile deschise ale unei mobile le ara-
tara unde sa-~i puna hainele. Se dezbracau, cind Gyd vazu
pc trupullui All 0 cicatrice, inconjurindu-i toracele si abdo-
menul cu 0 linie serpuita, [oarte putin deschisa la culoare
fa~a de restul piclii.
Ar fi trebuit sa mor ! sc amuzii All, surprinzindu-l.
A~;].hotarisedl toti mcdicii.
Accident?
Una din masinile mcle. Si-a inchipuit ca-rni poatc suprima
cclelaltc organe, in folosul dczvoltarii creierului.
Glyd se ridica ; trupul lui gol, stinjcnitor de alb, piirca intrcg
un semn de intrcbare.
De mult?
- De-atunci sint prieten cu Kobo. Eu agonizam, cind
cl a hotiirit sa fim pricteni ; s-a batut pentru mine ... si gata !

58
 - Cum faci tu pentru mine acurn ?
- Pune-ti scafandrul ! Te duc dcdcsubt ! adldl All po-
deaua. Sa fii atcnt la tot ce mi sc-ntimpla.
- S-ar putea sa ti se intimple ? .. spline dl a
- Mie si tic, in cgala masura. Cincva avut
acolo un soc nervos. Halucinatii, Vreau sa vcrificam. Ti-e
Frica ?
- Nici nu stiu, Frica vine doar din jur, nu porncstc
din mine.
csti dcstcpt P
ca
- Ti-a spus cineva
Eu n-am pc nimcni ! ridica din umcri Glyd, dar se corecta
irnediat : nu aveam !
All scotoci prin haine, inainte de-a le aseza in raft ~i scoase
doua aparate de fotografiat. II ajuta pe Glyd sa-~i
prinda unul - in legaturi complicate in jurul capului - si
pe celalalt si-l puse el, singur. Apoi comanda deschiderea
trapei. 0 parte a podelei se ridica lin, descoperind capatul
unei scari, ce cobora printr-un tunel subapa. Electronistul
facu un scmn si incepu sa coboare primul.
Apa era, desigur, foarte rece; trebui un tirnp pina ce
pilcle calorice ale costurnelor sa incalzcasca 0 pelicula super-
ficiala in jurul corpului celor doi. Linga ci se adinceau oblic
viaductele prin care circulau vehiculele-cursa si cele indivi-
duale spre colonia subacvatica. Siruri de lumini pale moe-ncau
nedefinit in colonie, iar de la iesirea viaductelor tra-seul era
marcat de lampi rosii, cu arc electric, care pilpiiau neintrcrupt.
Fii atent, Glyd : cind va fi cazul, sa nc fotografiem unul pe
altul! zise All prin ultrason, Ajunge Q comanda
cercbrala ~i aparatul se declanseaza automat,
Stiu !
Inotara tacu~i, orbecaind printre pictrclc mari, taioase
din pricina scoicilor. Algcle ii infa~urau, reci, ca ni5te chc-
mari ale mor~ii. Glyd sc muhumi sa-J urmeze pe All. atit

59
de aproapc, ca-l lovca mcrcu peste picioarc. Astepta sa des-
cop ere taina, dar Insa~i aceasta cautare, numai in doi, prin
bezna, era 0 taina, Se intreba cum putea fi posibil ca All,
unul dintre cci mai de seamii savanti ai planetei, sa nu soli-
cite 0 cxpeditie de cercetare, cu aparatura adecvata,
Incet !auzi 0 soapta,
All se ridicase In picioare ~i privea goniometrul si indi-
catorul de distante. "Clnd si le-a pus la mina ? se mira GIyd.
Parca adineauri nu Ie avea !"
Mai e mult ? sopti si eI.
Nu credo N u stiu.
All trase de Ia centura un alt instrument, necunoscut
baiatului, cu multe cadrane si trei antene parabolice rota-
tive. Glyd Ii auzea distinct respiratia, suieratoare din cauza
capsulci de Ia filtrul de oxigen. n fotografie - apara tu]
functions cu infrarosii - si pierdu morneutul eel mai im-
portant, singurul manifestat exterior, al socului lui All. Cind
se dezmetici, electronistul intepenise, rigid, intr-o atitudine
stranie. Era ca si cum ar fi irnpietri t, la propriu, si dincolo
de rigiditatea lui se ghiccau gesturi dlmase doar In intentie,
dar el de fapt nici nu mai clipca, iar aparatul i se desprinse
dintre degete si cazu lent pc fundul apei, in intuneric, Glyd
il ocoli, prudent, pcntru ca in penumbra rosiatica a lampilor
de rnarcaj nici nu-l vedea prea bine. II atinse de citeva
ori - nu simtea de loc tearna, ci 0 nespusa uimire si Inca
~1un fel de incintare ca minunea impietririi se petrecuse sub
ochii lui. Atunci All, teapan ca un trunchi de copac, se
apleca intr-o parte si c;tzu, manechin neinsufle~it, cu fata
in jos. Mu~chii Ii erau Incordati, sa se rupa. Zacea, cu uma-
rul sting pu~in ridicat, din pricina antebra~uIui impins
inainte, cu labele picioarelor rasucite spre dreapta, a~a cum
statuse Intre doi bolovani apropia~i. Aparatul sdipat din
mina ii ie~ea de sub trup, in dreptul ~oldu[ui, rotindu-~i sin-
gum antena libera, intr-o desaviqita tacere. Glyd fotografie

60
In graha, din toate unghiurile, N u-si dadea searna in mCI
un Fcl de cauza si de sensul intimplarii, nu-i trccu prin minte
ca ~i cl c cxpus accluiasi pericol. Se a~cza llnga All, pe nisipul
fin, si privi lantul scrpuit, incandescent al indicatoarelor din-
spre colonic. Acvaplanul cu tchnicicnii primului schimb de
noapte icsi greoi din capatul viaductului celui mai apropiat
~i luncca de-a lungul luminilor rosii, ca pc un fir nevazut,
sprc exploatarca rniniera din sudul asezarii. 0 rniscare vaga
a masei de apa arata aici, la peste 40 de mctri adincime,
ca viscolul de afara i~i mcntinca acecasi tarie.
Tot atunci Glyd 11 ami pc All oftind si-i puse mina pc
umar, sa-i arate ca e acolo, Electronistul se inmuie brusc.
Trupul i se arcui in jurul aparatului, minastrnga ii disparu
sub piept, ca 0 crcanga frima, si imediat respiratia, pina
atunci parca inexistenta, i se inteti intr-un galop vertigines.
Chiar inima ii rasuna in laringofon si singele suiera, pulsin-
du-i in arterc, Totusi All nu facu mult timp nici un gcst ;
cind sc misca, tirziu, un gcarnat involuntar ii trada durerca
naprasnica din inchcicturi.

Ningca cu fulgi mici, foarte desi. 1n bataia rcflcctoarelor,

pdlpastia parca 0 sala de bal, intr-o risipa amqitoarc de confetti.
Trecuse de miezul nop~ii, ~i barul clubului era pus-tiu. Doctorul
i~i sorbea bautura, stind in picioare ~i privea, jos, prin podeaua
stravezie, alunecarea nelini~tita a zapczii.
A~aclar, crezi !
All i~i rezema capul de spararul fotoliului, ca intr-o re-verie.
Fotografiile luate de Glyd z~Lceaupc masa, in cvan-tai, colorate
in 11Uan~everzui - toate in prim-plan cu trupul lui All, probe de
necontcstat ale tainei.
Sint mai multc intrcbari, zise clectronislul, in s[ir~it. Glyd n-a
sim~it nimic. ~i nu numai cl. Nici acei care-au tre-cut spre
colonie, de la infiin~area ei. Dc ce ?

61
 uiti pe Kid. Vorn cerceta, banuiesc
- sanu-l insa fa
ati avut viziuni ascmanatoare, E uu Icl de ~arada. Voi cloi,
niste privilegiati. Cc-a Fost, adica, particular in vietilc
voastrc ?
Glyd se misca in scaun cu bagare de scama. lntrcgul club
fusesc construit pc 0 tcrasa transparcnta, suspendata in ca-
bluri deasupra unci prapastii. Singuri alpinistii, membrii clu-bului,
puteau pasi pe terasa aceasta fadi sa aiba, involuntar, o ameteala,
la vederea golului de dedcsubt.
Cc bine ca ma crcdeti !
Avcm ciieva probe. Bictul Kid ... Stia ca nimcni, sau aproape
nimcni, nu e dispus sa-l ia in serios. Doctorul cla-tina din cap si-si
cuprinse paharul cu arnindoua miinile,
pentru ca bautura era foarte rece. A trcbuit sa rnoara, ca
sa ne poata atrage atentia macar prin ciudatcnia inrnormin-
tarii... si celelalte. La fel de singur printrc ai lui, ca
~i-acolo...
All tacu si Glyd ii surprinse ochii, inexpresivi de prea
multcle expresii care se alungau prin ci ; ca ~i cum ar fi
trebuit sa ia 0 grabnica hotarirc, se conccntrase, sub impcriul
unei cxtraordinare trairi, in vrernc ce, dirnpotriva, doctorul,
un sentimental, se covirsisc de regrete si dragoste pcntru
Kid. Miinile firavc, mumificate acum ale lui All se infip-
sera in buretcle fotoliului ; pe fata si asa palida, acum spec-
trala in fluxul proicctoarelor, buzele strinse nici nu se mai
vcdeau.
Totusi, sc-ncurncta Glyd, acolo, in mare ? ...
Doctorul se intoarse ~i vrtl sa-l intrebe ceva, dar chiar atunci
un grup ele tineri dadu buzna in sala, rlzind ~i vor-bind foarte
tare. Aveau hainele pline de zapada - se batu-sera cu bulgari - ~i
fetele i~i scuturau fulgii din par. Lumi-nile erau toate stinse, a~a
ca nu-i vazudl tledt tirziu pe cei trei barba~i, dupa ce mai intii i~i
umpillsera paharele la barul automat ~i comandasera muzica. D.lr
pc urma decbn-

62
~ara In jurul lor pcrdclclc de racliatii antifon, ca sa nu-i
deranjeze pe strainii cufundati in meditatie. Strainii Ii pri-
vira, parca fara sa-i vada - eel putin All, asta era sigur,
nu-i vcdea. Doctorul isi rosti intrebarea, pe care Glyd n-o
intelesc.
- Haideti ! zise, hotarit, All.
II urrnara, si, trecind prin spatiul tincrilor, auzira ritmul
gray al unei simfonii de iarna si 0 frintura din fraza
unci fete:
...spun ca-i cunosc. Voi ati face ...
Baiatul vru deodata sa sc opreasca. tnsa All alcrga pe
covorul rulant ~i se napusti in camera cogitoscopului. Cind
Glyd si doctorul ajunsera sa intre si ei, 11 gasira chircit pe
un scaun, miriind intaritat ~ifrecindu-si piciorul - i~i zdre-
lise un deget.
Nu te grabi asa, ca... incepu medicul.
Ajuta-ma ! i-o retcza electronistul.
Incerca sa-~i vire capul in casca grea de metal, dar 1111i-nile ii
tremurau prea tare, si mereu, printr-o miscare nedi-bace, smulgea
conductorii din prizele lor minuscule. Doc-torul il lovi scurt peste
incheieturi, aruncindu-i palmele in Diwri, ii fixa casca in toate
curelele si se apnea sa puna conductorii la lac.
Glyd, banda magnctica ! glfli All, atit de agitat, caaproape sc
sugruma in legaturile din plastic. Hai, iute, iute !
Baiatul se mai jucase odinioara cu asemenca aparate, asa ca le
cunostea destul de bine. Trase husa de pe blo::ul de inregistrare a
imaginilor ~i 11 coneeta in circuit. Indicatoa-
rele prinsera via~a. Doctorulil lega pe Allin fotoliLi - une-
ori se produceau la subiecti descarcari nervoase, care-i scu-
turau in convulsii puternice - ~i strinse curelclc zdravan,
ca ~i cum s-ar fi razbunat pentru cine ~tie ce jignire.
Kobo, slntem in pragul unei dC5coperiri... unel
dcsco...

63
 nine, bsa! raspunsc cloctorul aspru. Linistcstc-tc !
Glyd mai dcgraba presimti dccit intclcse ca se petrccc
un lucru nespus de important, ~i 0 [urnicatura ele nerabdarc
si placere anticipata ii strabatu spatelc. Apoi i~i arninti ca
voisc sa sc opreasca adineauri linga baietii si fetelc-acclca.
Sint ... gata ...
Doctorul i~i consulta ceasul si fixa tensiometrul la ci-
fra 3, scrisa cu rosu pe discul indicator, iar acul celalalt la
cifra 48, scrisa cu albastru. Apoi comuta generatorul de
cimp in pozitia MEMORIE si-l lega la circuitul electric.
Cogitoscopul cIubului facea parte din prima serie de fabri-
catie, fiind deci lipsit de instalatiile de stereoproicctie. Ima-
ginile se derulau pe un ecran nu prea mare, aflat in Fundul
incaperii.
Primele amintiri ale lui All dcspre evenimentele din urrna
cu trci ore si 48 de minute fura destul de nebuloase - e
drept ca ~i ecranul era foartc uzat. Aparura sters contururile
viaductelor de sub apcle Mcditeranei, apoi sirul de lumini
rosii, calea spre colonie ... All Ie privise neatent, fara sa In-
rcgistreze detalii ; doar chipul lui Glyd aparu limpede, In-
deosebi ochii. "N umai el sa n-aiba de sufcri t !" se auzi pe
neasteptate gindul electronistului - e ciudat cum vocea gin-
dului, la fiecare om, seamana cu aceea reala ! - ~i fiindca
Glyd rotise potentiometrul la maximum, glasul bubui ca 0
explozie ~i se speriara toti trei.
naiatlli invirti butonul inapoi. "Adica...? Dar riscul...
Intotdcauna stirn prca putin ... Acum, invcstigatorul !" Pe
ecran se vazura paimele lui All ~i aparatul necunoscut lui
Glyd. "Parca aici, undeva ... Totu~i, totu~i Kid era ... Cine
credo ? .. MiiniIe ... GIyd ... Adevarul..." Urma un amcstcc
strident de cuvilltc trunchiatc, ca intr-o supraimprL!siune,
gindite simultan, de aceea~i voce a lui All ~i ecranul se lu-
mina in tens, iar glasul se stinsc ineet, sugrumat. Tntors Cll
64
spatele, All nu vedea nimic, dar il privi pe doctor ~i inccrca sa
afle ce se Intimpla.
Trupul se mi~ca singur, Ii sopti doctorul vorbele lui Run,
mintea judeca singura, ochii vad, miinilc ating smgure ...
Ecranul fu invadat de lumini si umbre, incercind sa se
defineasca, sa se delimiteze, sa s€ smulga unele dintr-altele, intr-o
ceata confuza, care se irnprastie cu greu. Din cpisoade ades
intrerupte se compuse 0 succesiunc de irnagini .
...Un curs de apa secat ... Bolovani irnensi, rupti dintr-un
munte ... Patru oameni cu 0 targa din trunchiuri subtiri, ~i
acolo un trup neinsufletit, cu pielea obrazului uscata ~i
pal ida, intinsa pe oase ; iar ochii, infundati in orbite, lasau
impresia ca omul e mort de foarte multa vreme. Zacea, gal,
printre frunzele vestede, 0 mina, cea stinga, alunecase din-
colo de marginea targii. I se lovea, cind si cind, de colturile
pietrelor, cu zgomot surd, tresarea, si trupul mortului era
scuturat de un fior straniu.
- Kid! abia sufla doctorul, ducindu-si rnina la git.
...Si pamintul nu-l va primi l" zise femeia care mergca In
fruntea convoiului, ritmind cuvintele dupa 0 masura pre-cisa, ca a
unei incantatii solemne, desi Ie rostise tira in-fIexiuni.

Alaturi de ea, in dreapta, tinea targa mortului cu ambele

miini un barbat urias - i se vedea numai trunchiul, in vcs-
minte albe, fara podoabe, rupte la umeri, sfisiate, ca dupa
o lupta. In spatele lui pasea, sprijinind targa, un tinar,
aproape un copil, cu hainele de acelasi fel si chipul naclait
de sudoare. Obrazul sting ii era zgiriat ~i singele, nesters,
cursesc de-a lungul gitului, unde se inchegase. Cel de-al patrulea
purtator al mortului nu se vedea, fiindca ochii lui inregistrau toata
scena. Doar din dnd in dnd Ii apareau mlinile incle~tate de targa ~i
picioarele desculte, ranite.

65
 "Pasarea groazei bate cararilc ccrului, raspunsc, dupa
o vreme, barbatul cu statura de urias. Dincotro vine zborul
pasarii ?"
"A rnurit cel-fara-de-moarte, Invatatorul ! Tata a mu-
rit !" sopti copilandrul si chiar atunci se impiedica si cazu
In genunchi, iar ceilalti nu-l ajutara, doar 11 asteptara sa
se ridice.
Femeia intoarse capul, Infati~Ind privitorilor un chip
prelung, pe care parul despletit, negru, 11 lungea parca si
mai mult, cu ochi incercanati, goi dc cxpresic, cu buzelc
muscate pina la singe; facu 0 miscare sprc mezin, dar o
putere mai presus de voiuta ei 0 tintui locului.
"Gici nu-i din pamint cel-de-o-seama-cu-noi ! i~i re-
luara toti melopeea lentului drum funerar. Si cerului se
cuvine incredintat." dl
Doctorul se trezi 0 clipa din fascinatie, pentru All
- ca si cum si-ar fi amintit, dincolo de fluxul hip-
notic al aparatului, vorbele acelea ultime, ca pe 0 veche
formula - repetase tare, laolalta cu al patrulea purtator,
cuvintele, si recazuse imediat in semiconstienta hipnozei.
Pe firul vaii, departe, In munte, inchis din trei parti
de repezisul unor pereti prapastiosi, se zarea, alb, un pin-
ten pietros ..
"In a CUI lege 11 dam tarinii? Pasarea groazei ni l-a
adus, si nu e om; dar trup si suflet de om are!" glasui
femeia.
"Oamenii, tata, te stiu zeu si zeii nu mor. Si pe drum
de taina te ducem, sa nu ne vada, si spinii ne rup ves-
rnintul si ne rup carnea."
"Cine va fi ocrotitorul omului pe Pamint ? Cum sa
stapinirn pasarea groazei? A cazut eel mai mic dintre
Irati. Cum sa-l ridicam ?"
Vorbele insirate ca 0 litanie, moncton si silit, fara nici
o subliniere a glasului, sun au insa cu atit mai patetic ; doc-
66
toruI Kobo, care cercetase civilizatiile stravechi, i~i dadu
seama d e un bocet. Desi cunostintele sale nu erau prea
intinse, mai intelese ca aude un bocet putin obisnuit, ne-
conform nici unuia dintre riturile funerare stiute, si asta
ii rnari senzatia de incertitudine - pentru ca nici dupa
port, nici dupa infati~area oamenilor si cu atit mai putin
dupa locul unde peregrina convoiul, nu reusea sa deter-
mine timpul si locul carora le apartineau cei cinci. ca se
Usa se deschise pe nesimtite - adica toti stiura
deschide si intra cineva - dar acum n-aveau timp pentru
asta, asa ca noul venit parea ca a intrat pe neobservate.
Astepta sa-~i obisnuiasca ochii cu intunericul, apoi ii cer-
ceta pe toti la rind ~i se apropie de Glyd. Baiatul supra-
veghea inregistrarea, stapinindu-si emotiile, Inca grozav
de departata, sub un val greu, ridicat abia laun colt, taina
lui Kid fagaduia de pe acum multe,
- Nici nu trebuie sa stii tot, despre oricare Iucru, ca
sa pricepi cit valor eaza intr-adevar ! sopti Glyd catre oas-
petele picat din senin.
E 0 amintire? intreba ~i acesta, timid; dar cum
soaptele nu ajuta sa ghicesti glasul interlocutorului, Glyd
parasi 0 clipa indicatoarele si ridica ochii.
Era una dintre Fetele de la bar, pe care 0 auzisera vor-
bind si care-i urrnarise pinii aici. ~i trase un fotoliu, se
aseza, rezemindu-se, si incepu sa asiste, cu aerul ca fusese
acolo de la inceput, interesata siatenta, pe cit devenise
Glyd de agitat. Dar imaginile erau acurn iarasi tulburi,
mai degraba diforme. Dungi albe apareau si dispareau, in
miscare. Se impreunau, se acopereau una pe alta si in
curind ecranul fu din nou invadat de stralucirea luminii
laptoase. Sunetele persistara mai mult. Se auzeau pietrele
rostogolite sub pa~i, neclar insa, pe cind cuvintele, de la
inceput, nu se mai putlldl distinge. Pe vocile egale ca un
zgomot de fond se in~irau bolboroseli caraghioase ~i brusc,

67
 o data cu petele rosii aparute pcccran, se auzi All. Ni-
meni, cu cxceptia fetei, nu-i mai asculta glndurile din mo-
mentul trezirii. Ce insernnatate mai aveau ?
Glyd intrerupse curentul. Kobo si All taceau, electro-
nistul intepenit in scaun, doctorul cu 0 minii in buzunar,
cu alta crispata pe barbie. Transpiratia le curgea pe obraji,
unuia sub efectul cogitoscopului, celuilalt din pricina vio-
lentei emotii, Baiatul scoase banda incet, sa nu-i tulbure.
Privi fata, cum sedea cu genunchii str'insi si miinile pe
linga trup, intr-o cumintenie desavirsita. 0 conternpla rni-
nutios, fira sfiala, ca pe un obiect 'care iti trezeste admi-
ratia si-atunci incerci sa patrunzi esenta frumusetii lui.
Parul lung imbraca bustul fetei, ajungind pina la sol-
duri, ca 0 haina lucitoare, in cute domoale, din care-i
ieseau bratele in atitudinea aceea destin sa.
Glyd continua s-o fixeze din ce in ce mai absent.
Chipul acela ii amintea de 0 alta fata, 0 fantasma alba,
intilnita cindva, intr-o noapte cu frig alb si smaralde ...
Dar unde ~i dnd? Apoi irnaginea amintirii trernurii tot
mai aproape, deveni tot mai clara, suprapunindu-se peste
trupul Ietei de linga dinsul.
...De Ilnga usile monumentale incepeau treptele unei
scari de piatra ce se incolacea in intuneric, iar All, care
statea Inca aproape de intrare, vazu eel dintii silueta alba,
In pragul dintre lumini si bezna : cobora, intr-o plutire
nefireasca, fara nici un zgomot in linistea densa de dupa
muzicii. Glyd intelese ci urrnareste ceva, se desprinse din
cercul vrajit si-i veni in apropiere, in clipa cind fata
aceea atingea cu virful piciorului pardoseala. Pantoful,
Impodobit cu 0 cataramii stralucitoare, ii licari de sub
marginea rochiei albe si lungi pina-n pamint.
Se privira. In lini5tea dimprejur se auzeau trosnind
marunt fEkarile micilor torte de ceara. Fata i~i tinea mii-
nile pe Ilnga trup ~i capul plecat Intr-o parte, dma pe

68
ginduri, ea ~i ClIlll nepolt.itii oaspeti nici n-ar fi existat.
Ea ? .. sopti Glyd, iar All aproba printr-un semn, fara sa stie
niei el ee anume.
Neeunoseuta l~i scutura parul foarte lung - i~i ridi-case
Iruntea, si parul i se revarsa, eu un Iosnet, peste ciu-data roehie,
pe spate. Apoi se intoarse si iesi. Citeva se-
eunde mai tirziu, suierul earaeteristie al unui aeroglisor
le dadu de veste eelor doi d pleease. Glyd vru sa fuga
dupa ea.
Cine-a fost ?
0 fad, murrnura All, eu glas atit de stins, Incit
baiatul se intoarse spre el, intrebator. Ea a cintat ...
Singura P
All nu intelese. Era stingher si trist. In ternplu, topite
in intregirne, luminitele incepeau sa se stinga. Dar tre-
buia sa se fad ceva si de aceea baiatul porni sa uree tr ep-
tele de piatra, si de sus se auzira sunete razlete, disto-
nante.
- E un... aparat aiei! striga Glyd si vocea rnetalica
i se amplified in eeouri. La el a cintat ! :..a vocea
All iesi, ea sa nu-l mai auda, pentru lui 11
tulbura peste masurii, Afara vraja abia dainuia, in ra-
eerea lugubra. De peste easele uriase venea, ancestral, ur-
letul lupilor.
Fata luase elicopterul ehemat de All, asa d lndata
dupa intoarcerea lui Glyd pornira pe jos spre loeul eelui
mai apropiat omniobserver. Baiatul Ii arita lui All 0 pe-
reehe de manusi lungi.
Le-a uitat sus.
Glyd 0 lua inaintea lui prin zapada, Magia apasatoare
a noptii pierise pentru arnindoi ...
...Si-acum, fantasma alba din templu se afla llnga
dinsul.

69
 Ne-ai recunoscut? sopti Glyd, cind fat a sc simti
observata. Ea surise. Ti-ai uitat acolo manusile.
N u le-arn uitat.
Ne cautai ?
Nu.
All se zbatu in legaturi, scutura din cap, sa arunce casca, iar
curelele ii patrunsera si mai adinc in carne.
Ce va uitati asa la mine? sudui el, enervat peste
masura.
Glyd, pe care lipsa experientei il lasa rece, eel mult nedumerit
In Fata scenelor de minie, se ridica respectuos, dar fad grabs ~i
incepu sa-i desfaca legaturile. Kobo ra-
rnasese In aceeasi atitudine, ad! de nefiresc prelungita,
ca fata se mira cum de agitatia din jur nu-i tulbura gin-
durile.
- Vreau sa va cunosc. Eu sint Indra.
Abia adineauri te-am recunoscut! zise baiatul. Ce
fel de rochie purtai atunci ? El e All ; si el - Kobo.
All, cu 0 miscare brusca a capului, zvirli casca jos si
o sparse.
- Asta ce-a fost? se interesa Indra. Pregatiti un
spectacol ? Tema nu e prea vesela, All !
Abia atunci doctorul i~i reveni din meditatie. Se
apleca si incepu sa adune cioburile de plastic, punindu-le
in casca turtita, Venise un elicopter. Citeva clipe, elicele,
reducindu-si turatia, scoasera un vuiet alarm ant, de sirena,
apoi pilotul manevra gresit si masina dizu greoi pe plat-
forma, zguduind intreaga cladire. Seauzi 0 forfota de
pasi, glasuri vesele care strigau ceva si risul interminabil
al unei femei. Bucatile deplastic cadeau pe metalul castii
cu clinchete delicate, de cristal. Glyd desfacu si ultima
curea ; All l~i dezrnorti miinile, ingenunche llnga doc-
tor si-i cuprinse umerii. Kobo ridica fruntea. Se privira
indelung.
 $i tie ti-e Irica, All ? murrnura Kobo.
All l~i sterse apasat buzele cu mineca hainei, pard ar fi baut
dupa 0 sete mistuitoare.
- lard-rna, Indra!
- Nu e nevoie ! se sfii ea atunci, fara mCI 0 irnpo-
trivire. Am ales un moment gresit.
Nu pleca ! 0 opri doctorul, continuind sa stea cu spatele.
Ajuta-ne l
- Credeti ca nu va cunosc pe tori trei? N-am nici
o putere, doctore!
All ii mingiie absent parul. 1-1 prefira printre degete,
£ira s-o priveasca, dar fata simtise de la inceput ca tre-
cusera printr-o intimplare din care nu puteau, sau ind
nici nu doreau sa-~i revina, ca prezenta sa le era utila ca
sa le aminteasca de lumea cea de toate zilele, dinafara,
sa le frineze caderea in propriile ginduri.
- Va temeti de gindurile voastre ...
- Asaza-te I 0 indemna All si 0 impinse el insusi
in fotoliu. Glyd 0 sa-ti povesteasca mai tirziu. Dar nu
pentru asta te-am oprit. Poate nici fiindca esti foarte ti-
nara si frumoasa, N e trebuie ceva de la care sa incepern ...
Sa-ncepem ... Glyd, adu ceva tare de baut ! Si tie, si ei !
5

La noi, vara e pe sfirsite, Tata in cepe sa stringa

finul.; Strugurii dau in pirg. Vezi boabele cum devin
stravezii, pard intra 0 lumina in ele; asta InSeo2Jmnaca
via trebuie stropita neintirziat. Fratii mei pregatesc sub-
stantele, umplu rezervorul eel mare ell apa, 'sa le dizolve,
o zi intreaga tine forfota in sus si-n jos pe scari. Cind
te sui la vranele de sub acoperisul foisorului, simti 0 ra-
coare cum vine dinspre munte : nu mai e mult pina cind,

71
in rnartie, roua are sa se-ngroase. Si-n aprilie cade bruma.
Te uiti - vara s-a ~i topit. Cite-ai fi vrut sa faci in anul
asta, dar n-ai apucat! Lasa, zici, vara viitoare l Si cei-
lalti stiu dHi pare foarte rau ~i d totusi nu trebuie sa se
vada. Si-si feresc toti privirile, ca doar fiecare e la fel.
Numai oei mici se gindesc la schiuri.
Esti un intirziat I filozofa lunganul, intre douii irnbucaturi.
Nostalgia pamintului ... Da, am mai citit eu despre asta!

Prostule! arunca eel tinar si-si relua masa.

Nu era suparat. Parca venea un strigat de foarte de-parte,
printre trunchiurile padurii, un strigat. Dar asa-i la-nceput, In
prirnii ani, si pe urrna lunganul plead In cea dintii cursa, chiar
miine, merita si el putin respect.
Ai grija, bobocule! 11 avertiza lunganul, cu gum plina. Sa nu
te-apuci sa-i 1n~iri lui "Cap-de-Fier" pove~-
tile-astea ! Ma rog, dad vrei s-ajungi ce-ai s-ajungi !
-- Pard tu nu re-ai gindit niciodata ! protesta tina-
rul, fara chef.
0 data! Lunganul bau, nesatul, tot paharul ~i se delecta cu
aroma vinului, Acum m-arn vindecat. Poate
nici nu era nevoie !
- Eu ... 'I'inarul mesteca automat, asa cum ar fi mers
la intirnplare, pe strazile unui oras plictisitor de curios-
cut. Eu rna gindeam ca ultima zi pe Pamint ... e aldel...
Lunganul scutura coltul de masa un de mincase si ase-
za tacimurile pe banda de evacuare, totul cu 0 griia de
pares acesta era singurul lucru din lume demn de atentia
lui. "E instruit perfect! i~i spuse celalalt si nu-l putu
suferi. Are sa-~i ia cafeaua, 0 sa se strimbe la prima In-
ghititura, apoi se va a~eza pe scaunul de llnga geam ... !"
Lunganul lua bini~or cea~ca mare ~i sorbi zgomotos,
strimbindu-se involuntar - cafeaua 0 bea fara zahar.

72
Apoi adulmeca aerul ~i porni, cu pa~l marunti, spre fe-
reastra. E el. Viata
- asa cum trebuie sa fie! raspunse nu
se masoara cu zilele, nici cu orele, nici cu anii. Ehei, bo-
bocule! Ai sa-nvcti multe chestii, nescrise in nici un
regulamont. Treaba asta e... ca sa-ti SpWl eu tie cinstit...
un lucru tare parsiv, Ajunge sa-ti dai seama ca nu HI ii
hotarasti inceputul, nici sfirsitul. Te trezesti ca pe un
fel de teren sportiv, ihim ! ca
Tinarul 11 asculta cu multa rabdare, pen tru in cci
cinci ani petrecuti in scoala rcusise sa devina Ioarte rab-
dater, asta da, ii reusise bine.
- Viata P ii dadu ghes lunganului sa continue.
0 partida de tenis, Ti se pune racheta-n mana...
oho! am reusit 0 imagine, ni se potriveste, se admira
el singur, dar l1L1 ride, Hh"a sa vreau ! - si ti sc pOfUn-
cestc : joad! )i joci mercu, acecasi partida, una singura.
Viata se mascara dupii lovituri. UneIe bune, alteIe mai
proast e... altele gresite de tot, ce sa mai vorbim ?
Pe tinar 11 interesa Iilozofia asta, si nu dear Iiindca
lunganul ii mai era mentor.
Ei, zise el, Iti poti macar aIege singur partida.
Unde ai sansele cele mai multe. ai la spatele
- A, sigur! N umai ca in alte meserii
tau 0 cchipa stra~nica, care prinde mai toate mingile care
ti-au scapat tie. Iar echipele noastre, ale cosmonautilor,
sint mititele, nu prea 0l110gene... mai mergi ~i la noroc.
Si 'pe urma ma~inile... Tu crezi ca e adevarat? Vreau sa zic
impasul despre care vorbesc unii ...
11 atita pe lung an cum putea mai bine, in acest ultim dialog
al lor, pentru ca impartisc cu el doi ani de lnva-tatura ~i de buna
seama 11 iubea.
Inca nu. Zic eu. Gnd insa ai sa ie~i tu din ~coala...
Tocmai peste zece ani?

73
 - Sau si mai curind ! Astronavele or sa fie 0 pro-
blema.i. da, da! intari proaspatul cosmonaut.
- Diferenta intre om ~i masina ?
Intotdeauna. E-n Functie ~i de zona cosrnica, vezi !
Unele spatii sint simple, dar sint ~i directii inca interzise,
nici cele mai afurisite nave, supergrelele, nu pot patrunde
pe-acolo. Masina trebuie apropiata de om, eel putin in
cosmonautica,
Cum poti face din rnasina un om? Ca ea e doar unealta ?
- "Cap-de-Fier", care e un geniu, incearca asta. Ai
mare noroc, bobocule, c-ai nimerit in divizia lui! Multi,
multi ar vrea sa-i semene lui "Cap-de-Fier" ! Ehei !
Lunganul sum greu si-si goli ceasca, bind cu inghiti-
turi rnici, parca ar fi luat 0 doctorie. Tinarul strinse ~i
el tacimurile ~i cutaIa masa de firimituri.
- Ce zi frurnoasa !
- El a pornit de la ideea, in principiu valabila -
lunganul facea mai mult decit sa dea explicatii, erau cu-
vintele lui de ramas-bun - d exista, intre om ~i masina,
o sumedenie de lucruri comune. Mai intii, insusi orga-
nismul uman e 0 rnasina, perfectionata necontenit in
cursul filogenezei. Procesele vitale, complicate dupa cum
stirn, au la baza 0 serie de elernente, cunoscute si chiar
dirijabile, similare cu acelea petrecute in interiorul rnasi-
nilor.
- Nu inteleg unde vrei s-ajungi ! il opri tinarul.
- Cind All i~i enunta principiile, multi oameni, mari
~i invatati, au zis ca tine. Dar el a vrut sa fad din rna-
~ina - adica din astronava - mai mult decit un vehicul
~i un instrument de investigatie. A vrut sa fad un mo-
del, electronic, al cosmonautului, autoadaptabil ca si
omul, care sa evolueze, in cursul zborului, paralel ~i iden-
tic cu acesta. Astfel prapastia dintre masina si om s-ar fi

74
rnicsorat. Ar fi gasit arnindoi aceeasi cale de rezolvare a
dificultatilor, conforrna cu principiile astronautului· iar acesta s-ar
fi eliberat, pentrn totdeauna, de teroarea in-certitudinii, cea mal
curnplita dintre spaimele Uni-versului.
N-am stiut,
Nu se mai vorbeste despre asta, de cind rezulta-tele au inceput
sa fie sub asteptari. In primele decenii ale
cercetarii s-au gasit sute de entuziasti, gata sa-l urmeze
pe "Cap-de-Fier". Piirea d nici nu e greu, cautau puntea
de Iegiitura intre ceea ce era deopotriva comun omului
si masinii, Atunci s-au infundat intr-o mlastina mate-
rnaticf, intr-un labirint inspaimintator. Le trebuia ecu-
alia cornplexa care sa reprezinte principiul fundamental
al cornportarii omului Intr-o imprejurare data.
- Asta pare 0 utopie,
Baza exista si exists. All a realizat citeva sute de variante
posibile ale Ecuatiei Umane. Conform ultimei
serii, a construit doua astronave, cea a lui Kid si cea a
lui Dav. Prima n-a dat rezultatele scontate. Echipajul s-a
plins de nava ; dupa spusele lui, ea ar fi fost rnai rea decit
cele la care nu s-a aplicat Ecuatia, Kid insusi a ajuns sa
se razvrateasca impotriva rnasinilor. Dav s-a inters vic-
torios; cel putin asa se vorbeste, Dar el a zburat singur
si putin tirnp. Eu unul cred d Ecuatia are un viitor stra-
lucit, insa acum aplicarea ei e prematurii. Sau, poate, pe
undeva e subreda.;
Lunganul puse ceasca alaturi de scaun, pe podea. Isi
fred ochii cu degetele rnari indoite si rinarul stiu ca va
pleca. II cuprinse emotia,
- Lasa-mi ceva, zise el, stapinindu-se sa nu pllnga.
- All e un Incapatinat. Persevereaza, desi stie d
deocamdata n-are nici 0 ~ansa. De aici i se trage ~i po-

75
recla ... Vezi, mi se pare ca
n-a priceput ccva escniial Ia
earneni si de aceea rnasinile lui ...
- Acum ai sa pleci ...
Bobocule, iti tremnrji giasuI! Lunganul II privi ; celalalt i~i
dadu searna ca jucase, ca sa se ascunda si-acurn
reprezentatia Iua sfirsit. Nu te speria, va fi si rindul tau ...
spuse. Mi se pare ca nimeni nu descop era nirnic nou, ca
toate gesturile, vorbele noastre le-au mai avut si altii
cindva ...
Nu ti-e greu ?
- M-am obisnuit. Familia, iubita... Baietii... Cre-
deam, la-nceput, ca sint dotat pentru astronautica. N-a
fost sa fie-asa. Am ajuns doar 0 simpla "garda", till exe-
cutant, un navigator, la linia de mijloc ...
- Nu exists predestinare.
- E ~i unica mea speranta : poate-poate acolo am
sa rna disting. Chestie de noroc si intirnplare. Stiu, dintre
noi se creaza eroii. Mediocritatea, prin ea insa~i, insearnna
eroismul de a-i supravietui. Trebuie sa fii invatat cu ase-
menea eroism, Tine ...
Lunganul-. duta imprejur ceva care sa-i fi apartinut,
dar in scoala de zbor, ca si pe nava, nu te ai decit pe tine
Insuti. Ridid ceasca ~i i-o intinse tinarului, cu un zirn-
bet stinjenit,
- N-am ... E ultimul obiect pe care aici ...
Multumesc !
Ochii biiiatului pluteau in lacrimi. Lunganul ii atinse rnina, in
treacat, l~i rnusca buzele, nu atit trist, cit In-duiosat si iesi,
simplu, fara nici 0 verba de ramas-bun, parca s-ar fi dut. doar
pina-n camera vecina.
Dupa-amiaza fu provocata 0 furtuna, insoiita de
averse do ploaie, iar sectorul de lansare al cosmodromu-
lui, armat cu plastic ~i beton, deveni alunecos ca 0 pista

76
de glicata. Tancul-comandant al diviziei inainta in sal-
turi, patinind printre parapete, lovindu-se de discurile
convexe ale farurilor semnalizatoare. Aerul rece suiera
prin bublourile deschise si cu 0 regularitate de ceasornic
rafale de stropi navaleau peste banchetele postului de
observatie. Glyd i~i trase picioarele intr-o parte, cit putu
mai mult, sa nu se ude. Privi la Dav, care statea imper-
turbabil, cu rniinile asezate neglijent peste masa comen-
zilor, apoi la All, cu barbia sprijinita in pumni ~i ochii
atintiti in gol, spre virtejurile de afara.La nivelul de dea-
supra lor, in cabina de observatie, tehnicianul-conductor
tusea zgomotos, pard s-ar fi inecat, In spatele celor trei,
in jurul mesei de lucru si pe fotoliile laterale se aflau in-
ginerii principali, medicii si citiva profesori, cincizeci de
oameni care proiectasera, dupa calculele si indicatiile lui
All si vegheasera constructia astrona vei, alcatuisera ~i in-
struisera echipajul. Acum taceau, respectuosi, intuind
starea proasta a cornandantilor.
Tancul trecu, zornaind din senile, pe linga poarta de
otel a ultirnului parapet. Antena statiei de urrnarire se
profila 0 clip~ in dreapta - un turn inalt de mai multi
kilometri, vopsit in rosu si alb, acoperit cu faruri in spi-
rala, Masina taie direct peste cimp, lasind in urrna sase
dire largi, ca niste santuri, in pamintul clisos. Departe se
profila, ca un dimb, prova monstruoasa a astronavei. De
la descoperirea levitatiei, acesti colosi, care odinioara crau
asarnblati door in spatiul extraterestru, puteau decola di-
rect de pe Piimint. All urrnari incordat cum astronava
rasarea de dupa orizont. Mereu se mai gase:l"ceva de facut
la rnasinile zburatoare, mai ales ca acele faurite de All
erau, intr-un fel, niste prototipuri, comandate de Con-
siliu pcntru indeplinirea celor mai grele misiuni. Con-
structorul avea incertitudini inaintea marelui salt, dincolo
de sistemul planetar. Astepta ell neliniste toate sti-

77
rile despre evolutia zborului, asa cum, aruncind 0 piatra
intr-o prapastie intunecoasa, astepti ecoul slab care sa-ti
dea de veste d piatra a ajuns pina la fund. Si mai intot-
deauna pe parcurs apiireau neajunsuri si defectiuni - de
executie, dad nu si de conceptie. Masina, indiferentii,
moarta, se punea In miscare doar la strigiitul omului dupa
ajutor, incapabila sa actioneze singura, sau lucrind dupii
logica matematica, uitind in Cosmos de esenta umaria,
gata in aceeasi rnasura sa-~i ucida na vigatorii ca si sa le
apere viata, insensibila la exasperare si triumf, la setea
de cunoastere ~i la arnaraciune.
Tancul hurui cu cele sase senile peste marginea, in
rambleu, a soselei a patruzeci ~i doua, coti cu 0 smuci-
turii la stinga, ~i 0 lua, pe sosea, in directia platformei de
lansare. Pocnetul ritrnic al lamelor, egal, indernna la
sornn. Glyd tot se rnai intreba drei intimplari sau carer
calcule i~i datoreazii prietenia cu All si acurn cu Dav, cei
mai cunoscuti dintre oamenii care, intr-un fel sau altul,
i~i legasera n umele de astronautica.
Comandant ! zise tehnicianul-conductor, tusind de mama
focului. Am ajuns la prima baliza,
All se intinse lenes spre marginea de sus a mesei, vir! rnina in
cornetul rnasinii de cifrat si apasa clapele minus-cule. Astronava
era protejata de trei cupole gravifice, iar cifrul, cunoscut doar
sefilor de vehicule, singurul care
deschidea brese in zidurile invizibile, dar inexpugnabile,
se schimba la fiecare doua ore. 0 sirena intra in Iuncti-
une si doua siruri de proiectoare se aprinsera pe laturilc
soselei, marcind culoarul de trecere. Tancul se opinti, pa-
tina 0 secunda, apoi se aruncii prin culoar, cu maximum
de vitezii.
...parca ne-arn juca! bodogani All un sfirsit de gind. Nave ca
lumea, nu sisteme de alarrna !

78
 Consilierii zimbira ca la comanda, ascunzindu-si fe-
tele, caci tuturor [e venira In minte cerccrarile lui "Cap-
de-Fierce pentru gasirea Ecuatiei Umane. Constructorul
ii ghici si se posomori si mai tare. Numai Dav raminea
imperturbabil, caci Dav fusese cosmonaut. Abia cind
ajunsera la nava, cind inginerii, in fruntea unei armate
de tehnicieni, i~i incepura munca - verificau, pentru ul-
tima oara, toate instalatiile colosului - puse rnina pe
umarul lui All.
Cred ca ar fi timpul sa-mi spui! zise calm, dar
atit de categoric, incit All simti, fascinat, ca
n-are sa i se
impotriveasca ; dar si asa i-ar fi spus.
Bine. Vino! .
n duse, prin culoarul lung, pe scari pliante, in inca-
perea din extrema prova, unde se ascundea aparatura pal-
patoarelor de cimpuri, n aseza pe scaunul metalic, singu-
rul din cabin a strimta, inchise trapa ~i se lasa, icnind,
llnga Dav, cu picioarele strinse sub el. Peretii capitonati
cu plastic vibrau surd sub actiunea sondelor ultrason.
- Te gindesti lazbor ? Am ales eel mai bun echipaj,
Dav, sincer: am tot mai mult senzatia ca
gresim. Nu stiu
nimic clar ... S-ar putea sa fie doar 0 cursa ; dar, undeva, aici, pe
Pamint, se intimplji un lucru nespus de
ciudat. Ai riibdare, ti-l povestesc ...
- Vad ca esti ispitit sa-ncepi cu concluziile.
- Cind cercetarile pentru Ecuatia Umana au ajuns
in impas, rna gindisem la altceva, 0 solutie nebuneascii ...
Astronava rationals. Este opusa Ecuatiei :in locul tran-
sforrnarii navei intr-un alter ego electronic al cosrnonau-
tului, ar trebui ca, dirnpotriva, ea sa evolueze indepen-
dent, pcalte cai, "de capul sau", dupii cerintele ornului,
dar la un nivel infinit superior acestuia.

79
 - Cred d inteleg, zise Dav prevenitor. E 0 nebunie.
All se scotoci prin toate buzunarele dupa un baton de
cafea, pina cind Dav ii oferi, fara sa zimbeasca, pachetul
lui. Electronistul alese indelung unul, musca grabit si In-
chise ochii, savurindu-i gustul.
E~ti prirnul caruia Ii spun ...
- Are vreo legatura cu Glyd ?
- Da. Lasa-rna incet, sa m-adun ! Deocamdata nu-rni
e foarte limpede. Glyd are memoria incrta si toate in-
stinctele unui animal cosmic. Poate aici e cheia, pentru
eu, care n-arn zburat, sint lipsit de intuitia Cosmo-sului ...

- Intuitia astronavei fara intuitia Cosmosului?

Dav, nu glurni ! Trei oameni de pe Parnintul asta, dintre care
doi sintern chiar tu si cu mine, am sirntit, In
anumite momente, 0 teams stranie tocmai fata de masini
fata de astronave ...
Al treilea era Kid ... murrnura Dav si zimbetul se
sterse de pe huzele sale.
Vezi! triumfii All, ca de 0 mare victorie. In toate cazurile erau
la mijloc astronave! Noteaza asta, nu e chiar 0 coincidenta !

Tu, care ai 0 expericnta personalii, spune-mi acum:

ce-ai sirntit cind ti-era tearna de astronava ?
- E~ti sigur ca nu-rni intinzi 0 curs a ?
- Te-am avertizat, poate fi 0 cursa, A logicii, a ra-
tionarnentelor. Desi surpriza abia urrneaza. Hai, spune!
Am sirntit d nava ... era stdiina... de mine, ba nu,
nu-i bine zis Era un soi de fiinta, existind In afara mea,
independent Adid 0 fiinta strain a, parca tu nu stii P
0 fiinta care te domina, ca venincl dintr-o alta lume. Nu
tiranic, nu paralizindu-ti vointa, nici uneltind
irnpotriva ta, dar inspairnintatoare prin prezenta, nu-i

80
asa, purtatoare materials a mesajelor unei lurni abstracto,
cifrate, de nepatruns P! bine cu ideea astronavei ratio-
- Ceea ce searnana
nale. ..
Dav, trebuie sa te supun unei probe. Banuiesc ...
ceva intraductibil In cuvinte. Si Ca sa poti Intelege e ne-
voie rnai intii sa fii convins. altfel nu te pot convinge,
decit In Mediterana ...
- Esti obscur, All.
- Eu n-arn cunoscut adevaratul Cosmos ... Uiti sau
te faci di uiti. Te priveste ! Nezburind Insa, n-am recu-
noscut nici spaima, fa~a de nirneni, niciodata, N-am ac-
ceptat existent a spairnei, Dav ! Mi-e irnposibil s-a jung la
ea, rational. Ar trebui s-o traiesc, pentru d spaima de
acolo este 0 altfel de spairna, necunoscuta noua, celor <de
pe pamlnt. Si, de ce nu?, actioneazii numai asupra esen-
tei noastre umane, indt~ind-o. Nu atinge - intelegi -
sistemul nostru fiziologic ... eel putin asa irni inchipui eu.
Kid, prizonier al spaimei acesteia, s-a inters precum s-a
inters. Intreg la trup ; ~i totusi mutilat. Dear tu ti-ai in-
vins rnasinile si groaza ... Dav, ce crezi tu c-a sirntit Kid?
Si chiar simtind, ce responsabilitate port eu ?
- Comandantii diviziei de elita a scolii de zbor, spe-
riati de propriile lor masini ... zise Dav evaziv. Nu porti
totusi nici 0 vina ?
Ar trebui sa rna recunosc vinovat pentru d ...
Pentru ca ?
...n-arn inteles ceva. Nu stiu ce ; Inca nu stiu,
Pardi spuneai ceua despre escnta umaria, il atacji
Dav, privind Intr-o parte, ca sa nu se induioseze de reac-
tia lui All, care stia d vaurrna, acurn sau alta data.
- Cum? zise All agresiv, incercind ncdibaci sa-~i ""s-
cunda tulburarea,
£1
 lata, cu bunaoara. Am invins cu oare astronava, adica spaima
... ? Sau, All, am fugit de spairna ? Totdeauna
cind Iolosesti siretenia, tine minte, All, nu prea mai poti
fi sigur d nu te-ai pacalit putin si pe tine ...
Ploaia sc intetise. Dav l~i irnagina cum undeva, din-
colo de rnariginile cosmodromului, generatoarele de cirn-
puri atmosferice intra In functiune, irnpiedicind circu-
latia aerului spre exterior. Era foarte costisitoare si
greoaie lansarea navelor supergrele de pe pamlnt. Rea-
lizarea levitatiei si toata coordonarea aparatelor cereau 0
atmosfera ionizata si pura, cu un anurnit grad de urnidi-
tate; iar furtuna artificiala, singurul mijloc pentru obti-
nerea acestor capitale caracteristici, era un lucru compli-
cat si oarecum nesigur.
- Nu te opri, Dav ! bornbani sec electronistul.
Asadar, acceptasern ideea d rnasina nu mai face
parte din universul meu. Si nu pot sa jur d nu se intim-
pla chiar cum gindeam eu. Atunci, cu buna stiinta, am
socotit-o ca atare, nu cu orice pret 0 /iinta, cumzici tu,
o /iin(a straina. Mai degraba am considerat-e ca pc un fel
de experienta neprevazuta, in curs de desfasurare, 0 pro-
babilitate exterioara, de care urma sa tin riguros seama
in calculele pentru viitor. A fost un mod de a escamota
spaima aceea, greu de imaginat acum. Dad as povesti
cuiva despre asta nici n-ar crede: dar tu stii - e ade-
varat !
Spaima exista.
Da, e greu. Si acolo oamcnii sint singuri.
- Asadar, Kid, tu si cu mine, relua All - dindu-si searna d Dav
sirnte un pericol ascuns in cuvintele lui si-si rezerva timp, ca sa se
pregateasca ; dar nu voi sa-i acorde ragazul, nu trebuia -, noi
asadar am simtit, 0 data sau mai des, tearna de masinile noastrc,
Sintern legati In cercul
82
spaimei inexplicabile, toti, asa cum sintern cosrnonauti
eu totii. unii doar virtual!
._ Ei, facu Dav,
Adevarat ! spuse All dupa 0 pauza imperceptibila, Eu n-am
zburat niciodata, Iar Kid a murit...
Vru sa se ridice, mai repede decit ii ingaduiau picioa-rele
arnortite ; genunchii ii trosnira si el cazu intr-o parte, lovindu-se la
un cot. Rarnase euleat, i~i Iipi timpla de pardoseala rece. Dav il
lua de guler, il ridica, rezemindu-l
iar de perete ~i se a~eza alaturi de el, pe pardoseala.
Te-ai inhamat la un lueru prea greu, ii sopti ~i zimbi fara voie;
privindu-l de aproape, All i~i incruci-sase oehii si era earaghios.
Asa n-ai s-o scoti niciodata la capat.
Eleetronistul se aseunse la adapostul urnarului masiv al
astronautului si oftji,
.Am sa ti-l dau in grija pe Glyd. Inspiri 0 siguranta ~l 0 liniste
dezgustatoare,
Dav Ii dadu drumul.
Am sa te due In Mediterana, sa te-nvjit rninte pentru
superioritatea asta idioata, spuse All. Nu-mi afisa calitati atletiee !

Dav ii dadu un bobirnac in barbie si se sprijini de seaun, eu

miinile incrucisate. Zirnbea gray, atent, fad urrna de veselie,
astepta surpriza anuntatji, dar batalia se-
cundelor 0 cistigase net; era pregatit sa aseulte.
- Continua.; ,
Se intoarsera tirziu in sala de navigatie, Glyd, plie-
tisit sa-i mai eaute, urmarea munca incordata a ingineri-
lor, care aprindeau jerbe multieolore pe tabloul de bord,
verificind masinile de ealcul. Erau arnindoi trasi la fa~a ~i
ascultara rapoartele eu gindul aiurea. Incepu sa se-ntu-
neee. In curind aveau sa vina masinile eu elevii-eosmo-

83
nauti, garda de onoare a astronavei. Pina l.i start mal
ramasesera 14 ore.
- Sinteti liberi ! l~i expedie Dav subordonatii. Noi
mai starn, Sa trirniteti un elicopter. Notati codul de tre-
cere prin cupole.
Ii apuca pe Glyd de brat si-l tinu llnga el, in capatul
de sus al scarii, in timp ceoamenii se irnbarcau in tanc.
- Ce-i cu voi? se mira baiatul, uitindu-se la arnin-
doi. Parca sinteti mai prieteni ca inainte, A~i baut ?
All Iiciufuli parul,
6

Esti sigur d ne lasasa privirn ? intreba All.

Ploaia statuse ~i soarele tocmai asfintea, dar nu era
de loc frig. Inchisesera trapele astronavei, le sigilasera
si-acurn stateau in asteptarea elevilor-cosmonauti.
ca - Cel putin pe mine si pe Glyd ! replica Dav. Uiti
noi doi am fost in Cosmos ?
All nu raspunse. Privi, cu capul pe spate, colosul ar-
gintiu al astronavei. Cabin a din prova, a palpatoarelor,
licarca stins, la peste 600 de metri inal~ime. Se apropie,
cu un felde sfiala si atinse, cu virful degetelor, blindajul,
pard nu el ar fi construit monstrul de metal, pard acesta
nu se pregatea de plecare, ci abia venise, dupa 0 go ana
exasperantji prin spatii ~i All se pregatea sa intimpine
Iiintele unei alte lurni,
Ce sa ne lase sa privirn ? intreba ~i Glyd, pe care tacerile
prea lungi 11 stinjeneau, facindu-l sa se simta de pnsos.

Ai sa vezi, e 0 intreaga ceremonie! zise Dav gin-

ditor,

84
 -- Ccrcmonie ! se intoarsc All pe neastepi at e. N ll-
mai un joe, ceva mai complicat. Ceremonie!
- Spune, varsa-ti naduful ! facu Dav, atit de con-
centrat, ca vorbise mecanic, se dedublase ca sa poatii
raspunde.
Glyd se a~eza pe 0 movilita de parnint, spalata de
ploaie - ramasese de la schelele de montaj. Se uita la
Dav ~i la All, care-si Iereau ochiiunul de altul, ca si cum
ar fi fost certati, Dar Glyd, care de aseara nu se dezlipise
de Bnga All, stia d e la rnijloc taina lui Kid. Ea nu-i mai
dadea pace electronistului. Doctorul Kobo plecase la fer-
rna lui, dupa ce-i risese In nas lui All. Indra si ea se Hcuse
curind nevazuta, la bratul unui baiat cu mutra antipatica,
Glyd si All ramasesera singuri si All tacuse mereu, doar
Ii cerea prin sernne sii-i mai dea de baut. De atunci si
pina acum patru ceasuri n-a facut decit sa bea si sa taca,
dar nu s-a irnbatat de loc, nici nu s-a arnetit miicar - e
drept d inghitise si tot soiul de sucuri arnestecate, sa di-
lueze alcoolul.
Tu ce banuiesti, Dav?
Kobo ce spune?
- Nimie. A pleeat azi-noapte fadi sa spuna rurmc.
- Ai controlat bine ? Nu exista nici un fel de cirn-
puri, acvatice sau subterane? Prea searnana totul cu 0
farsa de prost-gust !
- Nici yorba de cimpuri, Aveam aparatul la mine ..
Pare un Ienomen de hipnoza, Si tu ~i Kid ati fost hipnotizati,
Glyd, spune, acolo, in Mediterana, tu n-ai
sirntit ceva deosebit ?
- Nu, Dav ! raspunse baiarul. All rna prevenise des-
pre eventualitatea unor intirnplari ciudate. De aceea nici
nu m-am mirat cind l-am vazut contractindu-se ...
- Insa~i contractarea asta a rnuschilor ... Doar ai va-
zut fotografiile ! interveni All. E mai mult decit 0 hip-

85
noza, nic! verba, doar stirn toti cum e hipnoza, de la co-
gitoscop. Aici e 0 intrerupere
brusca a tuturor simturilor,
o iesire din eul propriu ; intri efectiv in pielea altei Fiinte.
Eu, de pilda ... Ba nu! din viziunea lui,
- Nu vrea sa-mi povesteasca nirnic
explica Dav baiatului. Poate nu doreste sa rna influ-eriteze.

Cum? Sa te duci si tu in locul acela din Medite-

rana? sari Glyd in pieioare.
Da, sa verific.
N-ai ce verifica, Dav! Eu n-arn fost acolo? Si
altii, atitia, inaintea noastra P Nici unul n-arn sirntit ni-
rnic. Numai All, nu stiu de ce...
- Si Kid. Ai Iost la inmorrnintarea lui Kid?
- Nu m-au lasat Joctorii. Kobo, in special.
Dar ce parere ai tu despre aceste intirnplari ? Glyd lovi cu
piciorul in grarnada de parnint pe care
sezuse. Privi la Dav ; chipul si statura lui ii placusera din
prima clipa, degajau ceva foarte bun si foarte sigur, in
tirnp ee All inspira nesiguranta si un pic de tearna.
- Tu esti primul care rna intr ebi, Dav !
All nu?
Niei nu se uita la mine.
Dav se stapini sa nu zirnbeasca. Cu pasi inceti, elee-
tronistul porni sa dea ocol navei.
- Eu ered, continua Glyd, ca degeaba va impotri-
viti, Taina e mai mare decit voi toti, mai mult 0 sa va
faceti de ris ca ati respins-o.
Dar daca vorn incerca sa aflarn despre ce c yorba ?
Dav izbucni Intr-un ris tacut, deschizind gura pina i
se vjizu omusorul, dar £ad un sunet. Pe Glyd 11 amuza
risul asta eiudat.
- Bine, zise cosrnonautul, linistindu-se bruse, ~i zim-
bind mai departe eu oehii. Insa ee poate fi ?

86
 ~ Cele mai Iantastice presupuneri sint plauzibile,
dnd tree em dincolo de Universul cunoscut. A~a mi-au
spus masinile, cind ma cresteau in nava ; toti astronautii
stiu asta.
Fericit d poate vorbi, Glyd se grabea, ii era teamii
ca Dav 0 sa-l opreasca. Si vocea lui sdrtiita, de locvoro-
bot, se chinuia sa capete rnodulatii ornenesti. Dav insusi
ramase uimit, Dav, care-l urrnarea pe Glyd, 11 cercetase,
din indemnul lui Kobo, cu gindul sa-l ajute sa se schimbe,
dar i~i inchipuia ca-i va fi prea greu, eel putin la-nceput,
la primele intrevederi.
- Daca ti-am cere sfatul ?
- Mie ? Glyd se opri din sporovaiala, banuitor, pard
~i putin infricosat, masina din nou: Credeti ca va pot
ajuta? ! Oricui
- E 0 copilarie, Glyd i se poate cere un sfat.
Dupa mine e nevoie de rnijloace de investigatie
deosebite. Degeaba sc invirteste All acolo cu aparatele
lui. N-o sa afle nirnic. El e singurul aparat sensibilia ...
stiu eu cum s-o numesc?
El e singurul.
Dar dad ~i tu ai sa sirnti la fel ? Vezi, atunci se complica.

Sau se simplifies ?
- Si de ce-ar trebui ~i tu sa te supui unei experiente ?
- E 0 logica, Glyd ! Cind 0 sa mergem inspre Medi-
terana, am sa-Ti explic, Trebuie 0 anurnita dispozitie,
anumite intirnplari comune din viata noastra, a lui Kid,
a mea, a lui All...
- Tu si All ? intreba Glyd, uimit, nu si ironic.
Am fost colegi la scoala de zbor, odinioara. All a fost
mentorul .meu, era mai mare. Da, are brevet de cos-
monaut, si inca de clasa a doua. In cosrnocibernetica.
- Nvas fi crezut ! ficu surprins baiatul.

87
 Drumurile ni s-au despartit cam de atunci. All n-a zburat
niciodata, eu am fost in opt curse, cinci de cerce-
tare ... in afara sisternului solar.
- Dar brevetul de clasa zero, cind l-ai luat ?
Pui intrcbiiri de re.porter? Lasa, alta data pove~-tile. Yin
elevii-cosrnonauti.
Erau doua transportoare de capacitate medie, 111 total
vreo patruzeci de oameni, De cind, in urrna cu multe se-
cole, se intimplase un sir de accidente, din pricina nestiin-
tei sau neatentiei, dar mai ales de cind supergrelele de-
colau direct de pe Parnint, accesul si deplasarea pe
cosmodrom, foarte riguros controlate, nu se faceau decit
cu mijloace anumite - transportoare, tancuri, vehicule
aero speciale - dotate cu blindaje antiradiante si com-
plexe de semnalizare. In afadi de asta, la sosirile si pleca-
rile astronavelor, dirijarea se facea din imediata lor apro-
piere, din giganticele tancuri-comandant cu care erau
inzestrate diviziile si care, din adaposturi, perrniteau su-
pravegherea cornplicatelor operatii necesitate de aceste
actiuni, Epoca lui All, cind descoperirea levitatiei revo-
lutionase cosmonautica, se caracteriza printr-o tendintii
spre supradimensionare, careia i se supuneau toti con-
structorii, printr-o viziune hiperbolizanta care trirnitea
la asaltul Universului colosi, pe masura infruntarii dra-
matice carora le erau destinati.
Elevii-cosmonauti sareau din transportoare intr-o or-
dine perfects si imediat se insirau in front, pentru ca-i
observasera pe cei doi comandanti ai diviziei de soc. Pur-
tau cu totii uniforrnele ciclului intii de pregatire, in afara
citorva, mai mari, care trecusera de cidul cinci. Condu-
dtorul grupului ordona pozitia pentru onor, se apropie
de All si de Dav ~i prezenta raportul.

88
 Am vrea sa asistarn la garda din noaptea asta l
spuse Dav. El e Glyd, cel nascut in Cosmos.
Conducatorul avu 0 ezitare, dar nu pentru baiat, ci
pentru All. Statutul perrnitea numai cosrnonautilor asis-
t enta la cerernoniile ultimei garzi, iar All nu zburase nici-
odata. Pe de alta parte, el era cornandantul tehnic al di-
viziei de elita din scoala de zbor, ~i a-i refuza cererea ar
fi Iost 0 irnpolitete,
Sa consult echipa ! zise conducatorul ; ii aduna pe
baieti In jurul lui ~j parlamentara timp indelungat. Apoi
se intoarse : S-a Ltotadt adrniterea la cerernonie a cornan-
dantului All, fara drept de participare directa.
All ridica din umeri, putin agasat de atitea formali-
tati ; normal ar fi fost sa plece de la inceput, dar trebuise
sa ramlna, pentru Glyd. Dav Ii trase pe arnindoi in um-
bra astronavei, la adapostul unuia dintre suporti, unde
ghearele si ventuzele de fixare la sol formau un fel de
scaune, inalte de vreo doi metri, lnsa comoJe. Elevii i~i
incepura pregatirile. Se Impaqira in mai multe grupe;
unii aduceau din transportoare lemne lungi, cucare aveau
sa aprinda focul, altii costumele pentru initiere, altii, in
sfirsit, puneau la punct arrnele si aparatele pentru jocu-
rile sportive, pregateau tribuna unde urrna sa se depuna
jurarnintul,
- Ce frumos! zise Glyd, care incepea sa inteleagji.
- Ar fi, dad nu s-ar ascunde peste tot atitea cal-
cule ! replica All. Toate lasa impresia ca sint spontane, ~i
cind colo mereu Ie dirijeaza altii, din umbra. Vrei sa
spui, Dav, ca nu-i asa ?
- Cind erai tinjir, judecai altfel. Nu-i asta; altrnin-
teri am crede ca toata viata, cu actele ei obligatorii, ne-
cesar repetabile, e dirijata anticipat. Am ajungela oameni-
roboti, la predestinare.

89
 Ornul are multe lucruri comune cu robotii, EI se naste ca un
mecanism. Tot ce tine de fiziologie apartine rnasinii din noi, chiar
0 mare parte din psihic, pentru ca
avem reactii similare la
evenimente date. In marniferele bipede care sintern, inzestrate eu
ratiune, coexista, intr-o
contradictie ~i 0 lupta neincetata, 0 cantitate de ornenie
~i una de masinisrn.
- Asculta, Glyd, interveni Dav, e teoria lui prefe-
rata, pe care a pus-o la baza calculelor sale cind alerga
dupa Ecuatia Umana. Asculta !
In vocea lui, Glyd surprinse purina irorue ~l admi-
ratie, dar mai ales respect.
- Ornenie - adica bunatate, cinste, ideal uri ?
Asta-i literatura, zise All cu politicoasa aroganta, Relatiile
matematice noteaza altceva. Omenia este ele-rncntul-surpriza,
adica non-rnasina, tot ce nu poate fi
prevazut la om, tot ce apartine structurii lui foarte inti-
me si indeterminabile. Omenia lupta cu masina, care 0
frineaza, si daca ar putea, ar anihila-o, numai d viata,
fara mecanismul asta, e imposibila, ar fi ca 0 idee aparuta
fara un suport material. Aici e baza asernanarii intre apa-
ratele cibernetice si mamiferele rationale - in masina
din carne si singe, care da viata personalitatii ~i 0 claus-
treaza toto data.
Personalitatea nu e specifics doar ornului ? intreba
Glyd.
Automatele au si ele personalitate, cred eu, 0 per-
sonalitate dominata de legile formelor metalice, din an-
grenajul carora se naste sufletul maternatic al masmn,
daruit de gindirea celui care-a imaginat-e ... Mai au po~
sibilitatea autoperfectionarii ; au chiar si ceea ce nor
numirn liberul-arbitru, adica, nu-i asa, un drept de opti-
une - cine cunoaste automatele mai bine decit tine,
Glyd? - intre multitudinea solutiilor calculate. Ce su-
90
perb echilibru, aceasta optiune fara gres si fara emotie l Da,
masinile au personalitate ...
Dar ce-i lipseste masinii, All? Ele m-au crescut;
pareau d stiu orice ; iar eu, aici la voi, stiu arit de putin. Cc le
lipseste automatelor, All ?
E simplu : nebunia. Nu alienarea mintala, 0, nu!
Forta omului de a iesi din propriile lui tip are, din tirnpul
lui ~i din spatiul lui determinat; nebunia, clipa de c1ar-
viziune, din colo de noi In~ine...
Sub ochii uimiti ai lui Glyd, Fata lui All se model a
altfel, aparea un chip nou, iradiat de 0 aripa a absolutu-
lui - unde era calmul, arogantul, inaccesibilul All, unde
era durul lui aparator din noaptea cu urIet de lupi ?
Dincolo de noi insine ... soptea All ; Ii uitase pe cei din jur -
sau poate nu-l uitase pe Glyd : nebunia - ilu-
minarea, ceasul de rniracol al geniilor, ceasul cind Einstein
a schirnbat viteza luminii, ceasul de har cind ornului Ii e dat
sa-~i paraseasca rnasina organismului, sa iasa din el insusi
- flacara din pura esenta a cunoasterii, N ebunia - strji-
fulgerarea ce se apropie de eternitate ...
.Elogiul nebuniei", spuse Dav, fara sa-I priveasca pe
All. n cunostea ; nu era surprins ; H cunostea de mai bine
de douazeci de ani. Uluit era doar Glyd. Dupa ce All
tacu, nu inceta sa priveasca vrajit aceasta fa~a noua, cum
n-o vazuse Inca Ia nici un om. Vocea electronistului con-
tinua sa-i sune In urechi; undeva, din arnintire, 0 mu-
zid veni sa se suprapuna acestei voci, 0 muzica dintr-o
noapte a spaimei; muzica ce va fizburind acum peste
altc erase si alt pamInt, In vreme ce urletul lupilor pie-
rise. Glyd auzise acum - asa i se parea - auzise pentru
prima oara vocea umana si crezu ca niciodata nu va mai
putea scoate vreun cuvlnt, descoperind ur1~enia metalid
a propriului sau glas.

91
 Dar, sprijuur de pcretele 11(1, sc intoarsc ell ochii la
viitorii cosrnonauti. Sc intunecase de tot. Aerul, linistit
ca 0 apii in adincurile ei, i~i mentinea racoarea placutii
din vremea ploii. Focul aprins de elevi prinse sa pilpiie,
intii timid, pe urrna Wlcarile se intetira, devorind lacome
lemnele imbibate cuceara, Cirnpul si cerul, cit se vedeau
eli ochii, erau pustii. Insusi colosul de metal, la picioarel e
caruia toti se agitau ca niste furnici, parea ca-si pierduse
forma ~i destinatia, semanind acurn unei stinci uitate in
mijlocul oceanului calm - deget al p'amintului, indrep-
tat spre zenit,
- Cei rnari vor spune legende despre zborurile cele-
lire ! anunta Dav, ca si cum numai la asta se gindise. Si
vor veni probele de curaj, pe urrna jurarnintul.;
- Pe vremea noastra era frumos! interveni All, re-
devenit ca prin Farmec eel din trecut, echilibratul, cu
privirea egala. Cit asteptarn cerernonia de initiere, cum
m-am pregatit, sa nu rna fac de ris la probele atletice !...
E primul moment al vietii de cosmonaut ! intoarse Dav capul
spre Glyd. Dupa trecerea ciclului intii, de aco-
modare cu modul de vi.a~a si disciplina scolii, cind se mai
dau si primele notiuni, fundament ale, de zbor spatial, ur-
meaza aceasta ceremonie a iriitierii si baietii intra in cidul
doi, de pregatire propriu-zisa.
- Si voi ati trecut prin asta ?
A~ vrea sa he din tine un mare cosmonaut, Glyd !
zise All ; si vorbele lui erau un rjispuns. Mai mare decit
a fost vreodata cineva pe Pamint, mai mare, desigur, si
ca Dav, Ai toate premisele pentru asta.
Eu?
Ai fost crescut de masini. Masina din tine e foarte
dezvoltata, omul din tine n-a inabu~it-o, cum se in tim pia
la ceilalti, Multi m-au ocarit pentru vederile mele, dar
inca am ramas la ideea ca, inainte de toate, Cosmosul

92
poate fi supus de masini -- masini cibcrnetice ~i umanc.
Pe Parnint ne permitem, ni se cer fantezii cit mai diverse
si teribile; In Cosmos, dimpotriva, succesul e asigurat de
disciplina absoluta a urrniiririi unui program.
Esti sigur di el, Glyd, e mai mult masina ? .. sopti Dav, cu
seriozitate.
Cel putin teoretic. Si teoria-i partea mea tare,
stiti...
Tacura, De linga foe se auzea povestirea unuia dintre men
tori :
- ...acum vreo 70 de ani. Run zbura, cu alti sase,
in afara sistemului nostru solar, pe 0 nava nu cine stie
ce, chiar pentru vrernea aceea. Bine. I~i terrnina ei treaba
pe planetelc Proximei, scapa teferi, culeg inforrnatii,
se-ntorc. Pe drum, palpatoarele simt 0 concentrare gra-
vifica, un haos, un nod gravitational. Inainte nu existase,
la ducere adica, dar asta este 0 surpriza obisnuita In Cos-
mos. Din fericire, era in destrarnare ; din nefericire, era
astfel amplasat, incit racheta nu-l putea ocoli si trebuia
cu orice pret sa-l strabatii. Run, eel mai tinar dintre ei,
dormea, abia iesit din cart. In citeva minute, calculatoa-
rele evalueaza timpul cit nava are sa ramina prizoniera
gravitronilor pina la destramarea total a a cimpului. Si
dau 0 solutie nebuneascii : sase oarneni ai echipajului sa
disparii, ca sa asigure rezerva de aer si lu-ana necesara
unuia singur, pcntru cci citiva ani de inertic a rachetei.
Povestitorul LleLl 0 pauza ~ipuse lemne pc foe. Fla-
carile se inaltara foarte sus, intr-o vilvataie inconjuratji
de fum gros ~i alb. Baietii sedeau In cere; din cind in
cind ridicau ochii spre cer, de parca ar fi urrnarit 0 harta
sau niste imagini acriene demonstrative.
Asa ! Nu exist a decit un singur mijloc prin care oamenii pot
sa dispara, ca sa nu mai manlnce ~i sa nu mai respire. Run, cel ce
dormea, dnarul, a fost ales sa supra-

93
vietuiasca. Nici unuia dintre ceilalti nu-i era frica, pentru
ca, prieteni, ideea mortii in rneseria asta nu trebuie nicio-
data sa te surprinda. Navele mod erne au instalatii de
transmutatie atornica, prin care se 1?ot obtine elementele
necesare vietii, folosindu-se orice fel de material brut.
Dar nava aceea era veche, deja la a treia cursa ; ii lipseau
perfectionarile, N umai in sectorul medical avea un refri-
gerator, pe care se gindira sa-l foloseasca, in nadejdea ca
poate unii vor ramine in viata, prin aplicarea hipoter-
miei. Refrigeratorul dispunea insa de doua locuri, pentru
bolnavii la insanatosirea carora mijloacele bordului ar fi
fost insuficiente si carora le era necesar tratamentul pe
Terra.
Dav, trebuie sa va duceti imediat acolo ! In clipa
asta !
All sari josde pe scaunul improvizat si-l trase pe Da v
de picioare, Febril, ca atunci cind se grabea sa ajunga la
cogitoscop. Cosmonautul privi la Glyd, dar nu-l vazu
surprins pe cit s-ar fi asteptat ; de altfel baiatul era obis-
nuit cu toanele lui All.
- A vern vreme, lasati ! se resemna constructorul, in-
telegind gresit calmul baiatului,
Esti nerabdator ! constata Dav : mereu vrea sa cistige timp,
domnul constructor, sa devanseze evenirnen-
tele - obisnuinta buna cind e verba de astronave.
Trebuie, acum ? incerc.i Glyd 0 arninare, sa ~llIJa povestea lui
Run.
Haidem!
All lua legatura cu eel mai apropiat omniobserver si-i ordona
sa cheme elicopterul.
...nu e greu de imaginat. Totul era sa nu afle Run,
pentru ca el fusese ales sa supravietuiasca. Dar mai erau
~i locurile din refrigerator, care puteau asigura 0 intoar-
cere la viaTa, pe Pamint. In spatele lui Run, in t:kere,

94
s-a dezlantuit din ziua aceea 0 Iupta salbatica ; fiecare
cauta sa se sacrifice cit mai repede, ca sa nu fie candidat
Ia refrigerator, si cit mai dibaci, ca sa nu-i dea tinarului
de banuit. Racheta I:~icontinua ...
- Sa nu te superi, Glyd !
Pe voi? Pe masinile care m-au crescut. Fara ele,
n-as avea prietenia voastrii ; fara prietenia care rna obliga sa va
urmez, n-as pierde ...

All te iubeste,
- Ieri promitea ca rna ajutii sa scap de masini, Mi-ajuta !...

A tunci, ramii !
Masina din mine e foarte dezvoltata, n-ai auzit?
Trebuie sa rna supun lui All, constructorul meu.
o privire a electronistului le opri discutia soptita,
Glyd era bucuros ca fusesera intrerupti. Aveau 0 taina,
complotau irnpotriva lui All, dar, I:n sfirsit, gasise revolta:
ceva care sa-i apartina.
Sa nu te miri, macar ! incepu Dav, pe alt ton. All n-are un
simplu capriciu ; 11 framl:nta prea puternic des-tinul lui Kid ...
Capriciu ! Sa vezi ce mai capriciu zace pe fundul marii ! i-a
intoarse All cu minie. Mvas mira sa mai poti dormi.

Vezi, ceea ce tu, Glyd, ai luat pina mai adineauri

drept un comportament firesc si linistit - I:n vocea lui
Dav baiatul deslusi, cu placere, cornplicitatea - nu era
decit Iinistea dinaintea furtunii. Cred ...
- Inceteaza eu flecareala ! 11 repezi All, duro Va con-
sumati inainte de experientii.
...ramasesera trei - si Run, care I:nca nu banuia nirnic. Printre
aceia trei era si comandantul, un batdn In-telept. El trebuia sa stea
pl:na la urrna, sa vegheze asupra lui Run. Ceilalti doi il pindeau sa
adoarrna, sa-l vire cu

95
 sila In refrigerator. Caci apiirarea vietii cornandantului e
o datorie de onoare a oricarui cosmonaut. Atunci ba-
trinul distruse instalatia de congelare, adica piesa princi-
palji, pe care 0 arunca In vidul cosmic, afara din racheta.
Toti trei devenira egali. Inspaimintat de "accidentele" re-
petate, tinarul a vrut ...
Un far, deasupra capetelor lor, sernnala ca elicopterul
s-a asezat pe cupola gravifica exterioara. All comunica
cifrul, prin omniobserver, instalatiilor de dirijare, iar
acestea crearii un culoar pentru coborirea masinii. Zgo-
motul motorului acoperi glasul celui care povestea. V c-
hiculul ateriza rnai departe, in marginea platformci de
lansare. Elicele se oprira,
- ...iar cornandantul Ii spuse tot. Erau acum numai
ei, singuri In tonta nava. Run a avut 0 criza cumplita,
Nici azi nu stie ce s-a petrecut cu adevarat. J~i arninteste
ca si-a pierdut cunostinta si s-a trezit tirziu, legat Iedeles
de miini ~i de picioare. Trupul cornandantului ziicea Ilnga
mortii ceilalti, intr-o mare capsula de plastic - tinuserii
cu totii sa fie adusi inapoi, pe Parnint ... In fiece searji,
cind pe cer se arata constelatia Centaurului, Run cade
intr-un fel de absenta si-si Fread incet incheieturile mii-
nilor. Toti stiu dl atunci se gindeste la hatrinul ~i inte-
leptul lui comandant ...
7

...Fluviul se reviirsase, apoi sc rctriisese si cirnpia era

plina de mil roditor. Nefcr piisca, de-a lungul malului,
chiar lInga apa, prin rnilul gros pina dincolo de genunchi
~i lui Senusret ii era tcama ca
0 sa cada, acum 0 sa cada

in fIuviul sHnt.
 - Ai sa cazi, ai sa cazi, N efer ! striga el, a treia oarii.
Era tinara Nefer si Irumoasa, cea mai tInara si cea
mai frumoasa sotie si sora din toad dinastia. Isi intoarse
Iata spre fratele si stapinul ei si rise, pentru ca el s-o vada
rizind ~i sa nu se mai teama,
Zeul Ita arde ~i usuca pamintul ! zise N efer, ca 0 incantatie,
Fratele meu, sotul meu Senusret are sa cheme sclavii si are sa le
porunceasca : incepeti munca ! Sclavii au sa scoata plugurile, au
sa brazdeze in urma boilor. Boii sint curninti si puternici.
Vino IInga mine, N efer ! porunci Senusret, de pe
esafodajul de trunchiuri si crengi uncle, vara, sclavii aveau
5a scoata apa eu ciutura din lIapi, sa uclc ogoarelc. De
saisprczece ori steaua Sirius a venit pc ccr, din ziua na~-
terii tale. E vremea sa afli tainele neamului.
Nefer se apropie, supusa, prin parnintul clisos, care
clefaia eu zgomot sub pasii ei. lsi murdari vesmintul,
dar si Iaraonul era murdar dupa drumul prin mil, de la
carul cu patru cai, lasat departe, cu slujitori si demnitari,
pin a aici, pe umila platforrna din malul fluviului.
Stapine, zise uimita N efer, gifiind tare, de ce am
venit aici, linga Hapi, departe depalat, noi singuri ?
- Vorbele noastre se cade sa le auda numai vintul
si numai apa. Asculta bine, tu, sotie si sora de faraon, si
mai cu seama sa-ti fereci buzele, sa nu scapi nici In somn
un cuvint despre ee auzi. Caci asupra ta sotul tau are
drept de viata si de moarte, la fel cum taina are drept
de viata ~i de moarte asupra lui, iar tu esti roaba mea si
prin mine roaba tainei, careia eu ~i toatii dinastia, ~i toate
neamurile de acelasi singe cu noi amindoi ne supuncm
fara sa drtim.
- Senusret e sdipinul meu ! se inclina Nefer, cu mIi-
nile Ia piept ~i pIedndu-~i genunehii. Roaba ta, Nefer, s-a
pregatit sa asculte.

97
 Senusret 0 cuprinse in brate si 0 asezii pe trunchiurile
subtiri, cu Iata spre Iluviu, apoi se aseza alaturi si dinsul,
cu un picior indoit sub trup si pe genunchiul ridicat al
celuilalt sprijinindu-si cotul miinii drepte.
- Am inteles, N efer, din semne cunoscute, ca pin-
tecele tau zamisleste rod si m-am bucurat.
Am sa-ti daruiesc urmas de parte barbateasca! murrnurii sotia,
lipindu-se de faraon, ca sa n-o vadii ca
roseste. Sa ai urrnas vrednic la cirrnuirea nomelor.
Nu, sotie ~i sora ! Urrnasul nostru nu trebuie sa fie
Iaraon.
Cum?
Legea neamului nostru ne opreste sa cirrnuim rin-duri de
supusi, Printr-o intimplare a ajuns dinastia pe treapta cea mai de
sus a desartei mariri omenesti. Dar
legea e aspra si neiertatoare. Greseala se va indrepta -
si nu mai tirziu decit astazi.
- Masperii, stapine ! Ce vorbesti tu ? de
- Ascuka bine ! Se ziee ca de mult - atunci Si-
rius si-a ararat de rnii de ori pc cer Fata stdllueitoarc - a
coborit din cerul lui Sirius un om inchis intr-o pasare. EI
era sclavul pasarii, de care se temea amarnic. Ii asculta po-
runcile far a sa se poata-mporrivi, eaei pasarea avea 0 pu-
tere nema:surata, cu toatc ca singura, lipsita de robul ei, abia
de izbutea sa-~i ia zborul.
Un zgomot, departe, le atrase atentia amindurora. In-
toarsera capetele, De la carul Faraonului pornise spre ei prin
milul clisos un rjizboinic, Venea rara graba ; N efer i~i in-
chipui ca aduce vreo stire,
Sa ne grabim ! spuse Senusret, soroeul sc-apropie! Acel
eobontor din stele, pe care multi - aproape toti 11 credeau zeu, era
un om, ca ~i noi, mai chinuit ca noi, spe-rialt de pasarea groazei.
Pasarea ii daduse porundi sa adune

98
oarncni luminati, s.i-i invete mcstcsugul zborului in cet.
Adi-a sa-i inrobeasca si pe ei pasarii,
Razboinicul rncrgea Cll pas egal, leganindu-si miinile pe
linga trup. Milul, eu cit inainta sprc Hapi, devenea tot
mai gros. Picioarcle razboiniclllui Elsau dOlla siruri de urrne,
drepte, din ce In ce rnai adinci.
Peste pustiurile cele rnari, mai departe decit Tara nubienilor,
omul si stapinul lui de ararna au ridicat a In-tindere de piatra,
Pasarea se inscaunasc in mijlocul mesei de piatra, il veghea pe
robul sau 'cum le da Invaiatura oame-nilor pamintului. Si oamenii
se iubeau si aveau fii si fiice ; batrinii mureau, tinerii irnbatrincau
si murcau si ei, rind dupa rind. N umai robul pasarii raminea
acelasi, mereu, iar parnintenii ceilalti, din Nubia si Egipt, de
dincolo de ape ~i deserturi nu stiau nimic din cclc petrecute acolo,
linga pic-trele netede.
Stapine si frate, iiITIipovestcsti un basm ?
Senusret vorbea cu fata intoarsa spre razboinic, intr-o pinda
continua, fd~mlntat si foartc grabit, inghcsuind cu-vintele sonorc
~i dure ale limbii lor de egipteni intr-un zgo-mot continuu de
stinci rostogolite in pesteri, si Nefer se straduia sa desfaca spusele
lui in cuvintc cunoscute, sa le-n-teleaga, Se speriase,
Robul nu cugeta dedt la sca,parea lui din stapinirea pasarii de
fier. Dar ca sa fuga undeva unde pasarea nu-I
pl1tea ajunge, avea nevoie de prieteni luminati ~i puternici.
EI ii invata pc oamenii Pamintului sa ajunga JuminaTi ~i
puternici, dar Ii trebui vremc inclelungata, caci el era foane
inielept - iar oamenii foarte ne~tiutori. lar dnd crezu ci
a izbutit, fugi eu toti InvaTaceii sai, batrini ~i tineri, ~i intra
adinc sub pamlnt, in pe~teri sapate cu mqte~ug ~i in mare
taina. Pasarea l~i Iua zboruI 'singura, sa-i ajunga. Din Ioc in
Ioe i~i arune a pene, ~i unde ddeau peneIe Iseiscau din senin
vllvatai mari cit paIatuI nostru, pietrele pluteau in vazduh,

99
ea norii, si gauri adinci scobeau tarina. Dar nu-i prinse pe fugari, Ie
pierduse urma. De mai rnulte ori ocoli Parnintul, putind fi vazuta pe cer
ca 0 stca calatoarc, rnsa zadarnic ; sclavul vechi si sclavii cei noi
.pierisera din drumurile ei.
Ce vrea .razboinicul,dlu, stapine ?
Nefer, adeseori curtenii te-au asemuit pestilor sprin-teni, dupa
usurinta cu care strabati apele, rca si cum ar fi
uscaturi, Va trebui sa inoti azi mai bine si mai rnult decit
in toad viata Ita. Asculta si taci. Razboinicul este ruda noas-
tra de singe. Ma pedepseste d am ajuns faraon. Taci ! Asa
se cade. Dar fiul nostru -sa'Scape,cu orice pret,
Senusret!
Era 0 incalcare, acest strigat, a rigidei etichete de la curte.
Faraonul apuca mina sotiei sale si 0 strinse din toate puterile. N
efcr Tipa, de durerc si spaima. Razboinicul incepu sa se grabcasca.
Omul venit din cer se insoti cu 0 paminteana. El avu trei fii ~i 0
fiid. Dar despartirea de pasare II facu sa-~i
piarda nernurirea. Si astfel imbatrini ~i el ~i se sfirsi, rca toti
oamenii. Copiii l-au ingropat departe Inpustiul rnuntilor.
Robul pasarii este stramosul nostru, Ncfer !
Senusret se ridicf in picioare, intirziindu-si gesturile.
Platforrna de btrnc era ingradita din trei paqi de 0 balu-
strada. Se intoarse ,ou fata Ia razboinic, din nou ; se incle~a
de marginea balu9tradei.
- R~mii undc e~ti, Ncfer ! Fiii aceluistramo~ lndepar-
tat crau maiintelepii dedt invaTaceii sai. Ei ~tiall d parin-
tde lor e numai un om, in vrcme ce invaTaceii 11 socoteau
inca zeu. Dupa ce a murit el, s-au r3:Slpindit, dcopotriva,
copiii ~i stdtinii de Iflca:m, in toate patru colTurile lumii.
Ei dadeau oamenilor din ~tiinta dobindita atunci, dar cite
putin ; afllnd deodata prca mult, oamenii ar fi putut sa-~i
fad rau uniiahora.
Senusret, 0 !SaIteomoare !

100
 Ramii unde esti, Nefer! E legea. Sa te arunci 10
apele lui Hapi si sa inoti in jos, de-a lungul malului, fara
ca razboiniclIl sa te vada. La doua rnii de pasi de aici e 0
bard. Acolo sint alte rude ale noastre, sclavi ~i rnuncitori
ai pamintuilli. Te vei duce cu ci, spre miazanoapte, prin
strimtorile marilor ...
Cind acd stramos a picrit, urrnasii luiau hotarit ca fiii
lor sa sc insoteasca numai unii cu altii, ca sa pastreze tai-
ncle si legile ncamului. Copilul nostru saurmezc intocmai
porunca, asa cum ~i noi doi am urmat-o.
Razboinicul trase 0 :sagea'la din tolba, 0 potrivi in struna
arcului. Sfetnicii si ceilalti osteni, de linga carul Iaraonului,
se alarrnarii. Incepura sa fuga prin milul cleios.
R:lJmii au bine, Nefer, sufletul meu! Sa-Ti dea zeii izbinda !
Fii ell bagare de 'seama, ttl! si cei care te-nsotesc, Cind veti trece
pe linga malul din rasarit al rnarii celei mari, sa va feriti ! Ocoliti
pe departe locul, e blestemat.
Sageata porni din arcul razboinicului. Fluiera ca un uliu,
fluiera si nu rnai avea de gind sa vina, rarnasese intre cer si
pamint, 0 arnenintare .fara~sfirsit,

Pasarea groazei IS-a rotit pe ccr ~i a ca... zuuuut ...

Uliul se indurasc sa ajunga la faraon.

Dav opri nehotarit gravimobillll, dcasupra unel mter-,seqii. Ar

fi trebllit sa-~i continue dwmul sprc stadion, dar [or[ota
vehiculclor din jurul sau i1 Lapacise ~i nu mai ~tia incotro sa se-
ndreptc. AglomeraTiile 11 ob05eau Intotdeauna, dindu-i senzatia
sufocarii. De nenumarate ori ,se intrebase sunprins 'cum tsuporr;l
oamcnii ora~elor inghcsuiala apara-telor de zbor, care in anumite
imprejurari se adunau peste case ca norii, intuncdnd ore in ~ir
lumina \5oare1ui.Dav se felicita ca nattlra muncii lui 11 Tine
departe de aceste fur-nicare. Sau poate 'to:cmai de aceea 11
oboseau atIlt vizitcle 111 ora~e ?
101
 Privi prin parbriz la dansul cornplicat al insectelor me-
talice, care se straduiau sa se degajeze unele de linga altele,
cu ajutorul energic al agentilor de circulatie sositi io mare
graba. Se surprinse zirnbind pe neasteptate, Cine si cind
avusese nastrusnica idee de a institui patronajul intrecerilor
sporrive ? Fusesera chcmati, el si All, la meciul palpitant
dintre doua rnari selectionate, Meciul conta pentru califi-
carea 111 finala sisternului solar, asa d nici unul dintre ci
nu-si putea perrnite Isa Iipseasca, Era un ghinion.
Banda rnagnctica, vlrlta in sin, rca pietrele, odinioara,
in copilarie, ii ardca pielea cosmonautului, Dadusera peste
o ltaina covirsitoarc ; Dav, care fuscse avertizat si arareori
sc I~a surprins de cvcnimcruc, intrase In panica, De la vizio-
narea irnaginilor sc ,gIndea ce au ei de facur. All, omul actin-
nilor calculate si indraznetc, avcasa dca cercetarilor un curs
neasteptat si Foarte personal, care nu putea fi mereu accep-
tabil, devenind greu de urmarit, Kobo c insa aliatul lui Dav,
asa a fost dintotdeauna, de cind s-au cunoscut si conduc
divizia Iflitiia din scoala de zbor. Pe Kobo se poate coma;
cine, daca nu cl, a sernnalat cxistcnta tainei, cine a avut
incredere orbeasca in Kid ?
Numai locul lui Glyd nu era inca hotarit ; Dav totusi
nu uitase nici 0 clipa antecedentele si ascensiunea lui Glyd
catrc oameni, ~i deocamdata, rca ~i All, 11 tinea 10 rezerva.
Stia ca va veni un moment decisiv, dnd intuiTia baiatului
asupra ma~irnilor, relatia lui cu ma~inile - adid sectorul
inca obscur al cunoa~tcrii - rdaTia stdnsa, organica intre
Glyd ~i ma~ini va ,avea de spus un tuvint greu, hotaritor
poate. Mai ales pentru All, creatorul ma~irnilor.
Caci dad nimic nu e intimpIator in Iumea asta; dad
exista Ilegi care conduc, justifid, prevad rtoadl fenomenoIo-
gia aI carei unic izvor c materia In mi~carc, a.tunci intre
"pasarca groazei ~i astronavcle lui All, intre aceste capete
opuse ale lantulut, singurc1e pc care ei Ie aveau in miini, e

102
o legatura indiscutabila. Legatura tnea cifradl, fnca nebu-
loasa. Dar cheia e relatia dintre om si masini ; in functie
de pozitia cchipei de cercetare fa~a de rei aria aceasta vor
sti, sau nu, sa rezol ve problema. Si Faptul ca echipa lor de
patru e neornogena, ca fiecare poarta arrne diferite devine
deodata un cistig, 0 devansare a evenimentelor, conditia ca
ei ~sase afle eu un pas inaintea tainei, sa nu se lase prinsi
din urma de ,tavalugul ei si scosi din lupta,
Dav ! rasuua vocea lui All din difuzorul tabloului de
bordo
Unde esti ? intreba Dav, rcvenindu-si.
Cum, undc ? Pe stadion. Mcciul n-a inceput inca.
Ti-arn oprit un lac llnga mine.
Yin intr-acolo, Ce sector ai ales?
Oranj y 423 ~i y 421. Te-astept !
Turnul straveziu al stadionului era arhiplin, Sectoarele
rnulticolore pareau cupele unor flori, in interiorul carora
sute de rnii de starnine i~i rniscau capetcle intr-o Ita-cerede-
saviqita.
Discurile optice din rnarginea terenului acoperit eu iarba
striiluceau in reflexe palide, galbui, rnultiplicind rpe trei
etaje suprapuse Iocul viitoarei intreceri sportive, Invizibile,
perdelele antifonice izolau fiecare seotor. 0 caleta sferica
din aer cornprirnat, albastrii, plutea deasupra intregului sta-
dion, Ia 0 anume inahime, absorbind dldura Iii pastrind
umiditatea constanta a atrnosfcrei. Umbrele paravanelor
antisolare se culcasera peste oamenii veni~i la eel mai im-
portant speotacol Isrportiv al Isezonului, und.e erou principal
avea ,safie milenara, neobosita minge rotunda.
Aparatul 11 Iasa rpe Dav, eu fotoliu eu Itot, In ,seotorul
oranj, Iinga All. Tocmai atunci 0 voce bar1tonala difuza
peste eele trei terase nUlI11eiejucatoriIor care patrundeau pe
teren. Val uri de strigate Inabu~ite razbatura de pretutindeni

103
 suporterii l~i £aceau ca de obicei datoria, incurajindu-si
frenetic echipa favorita.
- Reprezentativa lui Venus va beneficia de aportul lui
Tomasson, veritabila caprioara pe aripa stInga a ...
Ce arbitru conduce?iJlJtreba All, nedezlipindu-si
ochii de pe imaginea terenului.
Xavier Lucy! rnurrnura Dav.
Nu-i spuscse nianic clespre rezulratul experientei din
Mediterana, Pe chipul lui All, rnuschii maxilarului se con-
tractau cu rcgularitate ~i0 oarecare oboseala Ii aparuse in
coltul buzelor cazutc usor, sau mai degraba un fel de ama-
raciune abia sesizabila, degajindu-se ~i din privirile fixe, din
umerii dlzu~i Inainte, din rniinile rezemate inert de ge-
nunchi, cu frumoasele degete subtiri, lungi, nervoase, strinse
putin,
Pare de necrezut, se auzi vocea comentatorului, dar
Olaf iar n-a nirnerit cadrul portii, de la numai mrei metri,
Cu poarta goala, "Satelitul" ar fi putut inscrie in minutul
doi. Dar nu e prima d<lltacind acest jucator raceaza astfel
de ocazii. E de-ajuns sa ne amintirn ca ...
- bta, Kid n-ar fi cerut Isa fie inrnormintat dupa obi-
ceiuri stravechi, dad n-ar fi fost influentat de eel putin
una dintre straniile viziuni pe care acum le cunoastern.
"Ce direct stie 'Saatace !" 11invidie Dav.
- Tu ce-ai ·vazm ? Ai banda cu inregistrarea ?
- 0 am. Scena mortii unui faraon din Egipt. Uhe-
rioara celei din vizillnea tao
Bine, nu povesti. Deci 's-a 'confirmato
.... Erai sigur ? r.,
- Incep sa-ntrevad contururi vagi decupate in cea~a.
- Cosmonau1ii au 0 structura sufle.te<llsca~i ra~ionala
apame. Poate ~iasta 'sa ne fi ajuta't ...

104
 Bravo, Val! Patru aparatori pusi in dificultate de centru! atacant
venusian ! l~i trada crainicul simpatia pentru oaspeti.

Strigatele spectatorilor vuira asurzitor, All crezu ca

nu-si
mai poate auzi nici gindurile. Se incruntf, incercind sa se
concentreze macar 0 dipa asupra jocului. Nu reusi, Se In-toarse
spre Dav. Acesta urrniirea linistit fazele ce se succe-dau cu
repeziciune Ia arnbele porti,
- N u spune prostii ! Eu n-arn zburat. Aici slat astro-navele
rnele, murmurii All si soapta i se auzi dar In tacerea incordata a
nribunelor.
Obstructie 1n oareul de 16 rnetri ! raspunse Dav calm, U1\
penalti pe Clare Juan 11 va transform a cu sigu-ranta, Sa
COll'VOCam0consfatuire.
Cu dootorul.
Eu unul nu ga,sescexplicapii,
Mica lSa admitern d ne-arn inselat ?
Vrei terrneni categorici, cu cot dinadinsul ?
Dav fiOCeaIUn test eu electronistul, IJ sonda, vrind sa
afle incotro pornise cu deductiile, pe care dintre cele citeva
drurnuri posibile, ~i cit de departe ajunsese. Ii arunca, mo-
meal a, propriile lui ginduri si apoi imediat enorrnitati, sa-I
oblige sa se Iimpezeasca, sa se exprime.
Visul exists, Dav ! De aceea rna chinuie. Si trebuie
sa stirn pentru ce Kid, cu mine ~iell tine ... De ce numai noi!
- Credearn d pui Ia cale 0 glurna. Dar am trait si
eu socul si luteleg. N-am nevoie de un raspun;s al tau.
Cine a aqionat 3JSupralI10astdi?
0 {orta exterioadi noua.
Ai indicii concrete, obiective, palpabile? Biounde, ma~ini ?
Nu, nirnic !
- Atunci cine a ac~ion;Litampra noastra? repeta All.
Si mai ales pentru ce? Pentru ce? Fenomenul nu poate

105
 exista In sine, Dav ! A fast ca 0 stare de hipnoza, Cineva strain ne-
a supus vointa, transmitindu-ne ginduri, imagini. Ne-a sup us,
cum ne-au supus ~i masinile mele blesternare.
Dav sirnti un fel de explozie dureroasa In creier. All mersese
departe ; fara noua dovada a celei de-a doua vizi-uni, tara
continuarea povestii facuse asocieri foarte indraz-nete si salturi
mari in descifrarea Irazelor-simbol ale fiice-lor ce-si jeleau tatat
mOI1t.
All, "pasarea groazei" a cazut pc tal1mul estic al
MarUiMediterane. .
Ii urmari intcns reactiile, lnsa All se stapinea, sau nu
fusesc nici macar surprins, Se gin disc ~i la asta, afurisitul !
Numai degetele i se adunara in pumn si-apoi iarasi se des-
tinsera, de la 0 secunda loaalta, dar se vazu, dupa unghiile
albite, cit de salbatid fusese strinsoarea.
- Stai, 1nteleg ! :se grabi el si preciza, copilareste, ab-
surd: Este yorba despre astronava - despre astronava
mortului, aceea venita din cer. Aici e cheia, baiatule !
Nu te pripi ! Nu stii tot, desi deduci sau intuiesti
exact. A~teapta viziunea a doua !
E de necrezut, Dav ! Am rnai fost acolo singur, de doua ori :
inaintea ta ~i pe urrna, ascuns, 0 data eu tine. N-am sirntit nici un
soc, Te-am vazut jos, paralizat, ve-gheat de Glyd. Eu nu aveam
nimic ! Sa innebunesti, nu ?
Cosmonautul pad~si irnaginea jocului ~i se intoarse spre All.

Gum?
-:- Ei bine, automatismul aparitiei viziunilor e 0 IJJtopie,
e 0 prostie gogonata, In care numai noi am £05lt in stare
s~ credem. Nu, iubite rprieten, totul e dirijat, sau ... Gki
exista ~i un "sau" ! Fiecare din noi are drcptul la 0 s~n-
III\- V ••
gurl1lYlzlune.
Dl'v intrase In deruta, sim~ea !impede ca totu~i All a
gre~it, d-i arunca, ori ~i-al1und ~i lui Insu~i sub picioare 0

106
pisdi falsa, aparent 0 scurtare a drurnului, printr-o trecere
care avea sa se infunde. Nu-i spuse ce argumente ~i probe
detinea, Cercetarile lor Inca semanau cu scufundarea, dupa
un obiect de pret, In apa sdttuta a unui lac aproape secat,
cu fundul rplin de noroi,
Dar In ce scop, All? Cu ce intentii ? Ar trebui sa-l inrrebam pe
Kobo. Vrcau 'sa spun ca nu ma intereseaza
atit cum ni s-au transmis viziunile, ci intelesul pe care-I
au ele. Nu, rnai important, singurttl important e sistemul
-
de transmitere. In primul rind, nici cele rnai cornplexe pal-
patoare n-au rcusit sa determine In zona aceea elemente
straine rnediului acvatic local: apa, nisip, stinci vulcan ice,
vietuitoare marine obisnuite ... Mai rjiminc de cercetat sub-
solul.; In al doilea rind sa nc gindim cum cste posibil ca
din mii de oameni care au trccut pe-acolo, numai noi trei sa
fim dorninati de aceasta stranie visare? Cc legaturi neva-
zute s-au creat intre noi, si dnd? Avem noi 0 anume pre-
dispozitie care faciliteaza aparitia imaginilor? Aceasta pre-
dispozitie S6 leaga de astronavele mele P Si, iarasi, cum a
Fost rposibil, prin ce mecanisme au aparut In constiinta noas-
tra acele imagini ce par ca apartin unor tirnpuri stravechi ?
Aici e taina. Caci de interpretat n-avcm ce interpreta, E
un vis, si nimic mai mult, In care imaginile reprezinta un
basm, 0 piesa de reatru, literatura. Vocea lui All devenise
ironiea, agresiva, ca intotdeauna dnd un obstacol n dez-
nadajduia.
Nu ~tiu ce canti-tate de croare c In supozi~ii1e tale.
Dar vad care dintre drumuri ~i I-ai ales. Sint mai multe,
Ia rasplntia unde lIle aflam. Eu cred ca am sa pornesc pe
altul, al continutului mesajelor, Kobo ~i Glyd vor avea de
hotant ~i ei lntre a1te varianrte.
Da, ma~inile... . ..
107
 - N e lipsestc indrazneala formularii unor ipoteze lim-
pezi. T rebuie sa incepcrn cu astronavele construite dupa
principiile Ecuatiei, Cei aflati la bordul lor le simt perso-
nalitatea, Eu, si rnai ales Kid, n-am vrut sa ne lasam domi-
nati de intruchiparile Ecuatiei. A~a s-a nascut teama. Stii de
ce? Acolo, in Cosmos, astronava este in esenta superioara
Fiintei umane. Din toate punctele de ve.dere. Kid a mfrun-
tat-o, fiind de la bun inceput un infrint, Eu am invins-o
nurnai cvitind deliberat s-o infrunt. Spune, acurn, parinte
al acestor rninunatii care ne-au virjt frica in oasc, ce sa
iruelegcm noi din accasta parabela ?
De mai multe ori comentatorul incilnirii si frenezia su-
porterilor le acoperisera discutia cu vacarmul frazelor saca-
date. Se ghiceau ins a dupa rniscarea buzelor, erau prea erno-
tionati, prea grabiti ca sa-~i lugwuie pauze. A veau ~i un
lirnbaj al gesturilor, pentru ca se cunosteau de rnult, trai-
sera zcci de ani unul linga altul, se invatasera ei trei -
adica si Kobo - pe dinafara, de aceea gesturile lor expri-
mau, intr-un jargon perfectionat, notiuni si Fraze funda-:
mentale, alaturi de mimics si intonatia exclamatiilor,
- Masina noastra, Dav, s-a adaptat unui anumit uni-
vers specific, in conditiile obiectiv-istorice ale evolutiei de
pe Terra. Acolo, neputinta adaptarii biologice a fost inlo-
cuita ,cu universul astronavelor superioare om111ui. Astfel
~i-a fulit aparitia 0 contradiqie foodamentala, contradic-
~ia dintrc ma~ina ~i om, fenomen aproo.rpe imposibil de cu-
prins in calculele Ecuatiei Umane. ~i iata cum explicatia
vine de la sine: csenta umana n-a mai rputut surporta tutela
ma~inii ~i i-a declarat nesupunere, acolo razvratirea dudnd
in mod inevitabilla infringerc.
Rccuno~ti dcci d cxista 0 escnta umana ~i dincolo
de formulele, simbolurile in care' tu ai vrut s-o inghesui ? - 0,
sigur ! Dar nu sim convins ca in zboru'rile cos-mIce aceasta
esenta accidentala, care mi-a scapat mie, mai

108
po.ue folosi !a ceva concret, mai poatc influenta mersul eve-
nimentelor. Oarnenii ar trebui educati, in scoala de zbor,
sa-~i 5tapineasd pomirile subiectivc, sa se unificc cu rnasina.
De aceea am cautat Isa perfectionez astronavele, am cautat
sa Ie dau 0 personalitate copiata dupa a astronautilor. Ast-
fel am creat si un stimul psihologic nccesar omului pentru
increderea in rnasina ; el trebuie - intelcgi ? - sa gaseasca
in nava replica fidela a stralucitului mecanism biologic din
propriul sau corp. In aceste conditii, cosrnonava mea, dupa
conceptie ... cum sa-~i spun ... ar dcvcni de acccasi csenta cu
homo sapiens, antagonismul om-masina fiind prcintirnpi-nat ...
Dar unde-i Glyd ?
Azi in Atlanta se joaca Shakespeare, in montare de
epoca, L-am trirnis acolo - ilustrissirn for tutelar!
All se amuza zgomotos, rise mult, voind pard sa uite
gravitatea ceasului, Dav zinnbi numai,
Bine ! Atentie, se termina prima repriza ! Mai stam noi de
yorba, eind 0 sa-l intilnim ~i pe Kobo.

8
Glyd se privi in oglinda ~i zimbi amuzat. Tinuta cava-
lerului medieval aparut din apele argintii, prea pure pentru
a deforrna dt de putin imaginea croielii vestimentare impe-
cabile, i 'se paru trufasa, orgolioasa ; eu toate d ~i cavalerul
acela zimbea fermecator, cu 0 nedefinita nuanta ironies,
autopersifljndu-se, iar chipul sau palid pastra inca aburul
unor visari adolescentine ' si inefabile, t~mide candori sub
genele lungi, laolalta .Cll luminile albastre din ochii mario
Se 'scutudi, crezmd ca masca aceea mraina va dispare, ehiar
costll'mul de epoca ISC va preschimba intr-unul familiar, as-
tral, ~i in locul palariei cu boruri largi se va ivi casca strave-
zie, eu antene SCUI1te, prinse dea:supra frun~ii. N~mic din

109
toate astea nu se petreeu insa. Cavalerul continua sa existe
in fata lui, irnpunator, dominindu-I.
Glyd se revazu cutreierind nurneroase muzee, rasfoind
stampe stravechi, vizionind filme ... Sernana acurn eu una
dintre nalucile strarnosilor, coborita din intirnplare de pe
una din pinzelc maestrilor flarnanzi, cuceritor de vic, gata
sa inscric cu spada 0 pagina noua In framlntata istorie a
planetei. Haina scurta, de eatifea ncagra, ii stringea putin
umcrii, Cadea insa perfect peste mijlocu-i zvelt, incins
cu un cordon lilt din piele galbena, de care atirna stiletul
scurt, incrustat cu fine cizelatii. Privindu-si cizmele cu ca-
rimbi dubli, pe Glyd 11pufni risul - parc-ar fi fost Mo-
tanul lncaltat I Rise rnult, plirnbindu-se prin camera, sa se
familiarizeze cu tocurile inalte, placindu-i in acelasi timp
sa auda clinchetul irnperceptibil al pintenilor cu rozete.
"Sa ma obisnuiesc cu aceste reguli stranii !" gindi el,
impunindu-si sa fie serios, "I-am prornis lui Dav ca voi fi
punctual la spectacol."
"In castelul Elsinor, Ii spusese acesta cu gravitate, esti asteptat
de Hamlet, printul Danemarcei. Cel care i-a isto-risit povestea s-ar
intrista dad nu i-ai aduce onorurile cu-
venire, pastrlnd nestirbite traditiile acelor vrernuri. Asa
cere datina, Glyd ! Era un poet care i-a cucerit pe pam1n-
teni cu spiritul sau demiurgie, cu sufletul in care oamenii
tuwror timpurilor s-au privit ca Intr-o apa, vaz1ndu-se cum
sint: un clocot lIlepieritor, mo~tenindu-se unii pe altii eu
viata ~i moarte, rprecum clipele - margean pe ata timpu-
lui fara capat. Mergi ~i-asculta povestea lui Hamlet, GIyd,
spusa de harnicul Will, eel care ne-a iubit pentru d 51n-
tern buni ~i rai, la~i, mareti ~i cruzi, naivi, uciga~i, visa tori,
filozofi sau na tingi, ipocriti, toleranti, eroi ~i nebuni in aee-
la~i ,timp, geniali, Indragostiti, poe~i ~i ma~ini, chinuindu-ne
sa ne gasim pe noi In~ine, gonind dupa adevaruri. Sa nu te
sperii ura zamisle~te iubire! Numai a~a pricepi rostul
ca
110
omului si rostul masinu, care te-a crescut ascunzindu-ti -
fiindca-i era straina - frumusetea contradictorie a celor
In rnijlocul carora te-ai inters ."
Glyd 11acuzase pe cosmonaut de retorism, surprins in
sine de izbucnirea neasteptaca a acestuia, I se paruse ca Dav
i-a tinut 0 lectie naiva ~i nu prea convingatoare, bogata
poate in idei, dar idei de care nici el nu era strain, deoarece
11 cunostea la fel de bine pe Shakespeare. Desigur, Dav
enuntase generalitati care aveau 0 legittura cu viata lui,
aflata abia in pragul marilor experiente. Dar la ce bun sfa-
turile? Nu era de-ajuns ca incerca ~i singur sa-i inteleaga
pe oameni, sa-i cunoasca si sa se poarte aidoma lor?
Glyd se irnpotmoli in ginduri, ridica din umeri, nepu-
tincios, Dav ii ascunsese ceva esential, la care el nu putea
a]unge decit prin sine insusi, De aceea I-a trirnis sa-l cu-
noasca pe Hamlet? Acum 11 va pricepe altfel pe printul
Danemarcei, alcfel decit Ia doisprezece ani, cind 11citise pe
bordul astronavei, 0 va regasi pe trista si ratacita Ofelia,
rnurmurind cu rnintile duse, intrebind rnereu naluca visului :
,,$i n-are sa mai vie?
$i n-arc sa mai vie?·
Ar fi dorit in taina ca Ofelia, eu noul ei chip, sa-l
semene fetei din biserica. Indrei. Ea ~i Ofelia! Gindul ii
tulbura amintirile. Din aburul lui Iseindariltnici ·sa Ie caute
pe amlndoua. Le puse alaturi, dar Ofelia nu mai era. Ra-
mascse, pura, in cinstea ~i curatia celeilalte. Fetele Intre-
gului PMnInt sint Ofelii ~i Indre ? Raspunsul fura sonurile
unei muzici rascolitoare, confuze, ca ~i umbra unei femei
ce cobora, sobra, ni~te trepte ...
Glyd ie~i din camera grabit, umnd sa-~i mai ia pele-
rina lunga, agatata la vedere, linga u~a. Sui In goana trep-
tele terasei. Soarele ddca spre apus. Ajunse pe platforma
unde gravimobilul verde lucea In lumina. Cuprins de neJi-

111
niste, deschise portiera aparatului, incercind sa-~i arnin-
teased incotro e castclul Elsinor. Decola cu toata viteza,
pe vcrticala, insurubindu-se nebuneste in vawuh. 0 peninsula
Castelul fusese reconstituit de parninteni pe
stincoasa a noului continent, prelungita in apele Marii Nor-
dului. Ziduri cioplite in piatra cenusie, crcnele si turnuri
purtau patina mileniilor. Un deal in forma de potcoava
inconjura din trei paqi cladirea, Acoperit ouiarba ~i pil-
curi de stejari batrini, dealul era un amfiteatru natural, de
unde spectatorii puteau urrnari cele petrecute pe terasa cas-
telului, devenita, de peste doua sute cincizeci de ani, scena
a rnarii tragedii hamletienc,
Se innoptase. Proiectoare puternice luminau din plin
viitorul loc al actiunii. Calma, suprafata rnarii stralucea
cu irizatii ultramarine. Lltnga 0 \Stlnca fusesera ancorate
corabii din vremea lui Will.
Glyd se streoura ancvoie printre oarnenii singuratici,
tolaniti in iarba ~iprintrc grupurile cc murrnurau in soapta,
asteptind inceperea spcctacolului, Bogatia costumelor 11fas-
cina : retraia aievea acele timpuri, ~n care pa,trundea res-
pectuos, cu team a parca, neobisnuit sa-~i iIlltilneasca stra-
mosii reinviati, dar parca miscindu-se aLtfel, prinsi intr-un
singur joe cu unnasii lor de peste milenii.
Cdutindu-si un lac potrivit, baiatul nimeri linga un ba-
trin tanTo~, cu pieptul plin de panglici colorate ~i deco-
ratii. Nasul mO~lllllli,ochii, buzele, obrajii abia i se mai za-
reau de lSubmllstata stufoasa, de sub perciuni ~i barba.
- Scuzati-ma, incepu t~mid Glyd. Se poate ? m-
- Tinere gentilom ! midi ascutit batrine1ul. Sailltul
tre noi e obligatoriu.
N ... nu inteleg !
Oamenii acestei epocl ~tiau sa fie politico~i, cava-
lere !Uite !

112
 Mosneagul sari sprinten de pe .iarba, fadnd 0 revercnta plina
de gratie. "Dav, in ce incurca,tura rn-ai vi'rit!" se plinse Glyd,
imitind fara comentarii miscarea savanta a rnosului.

Perfect, tinere gcntilorn ! Da-mi voie sa rna prezint !

Marchiz Epaminonda Orly de Saint-Barbassa ! Domnia-ta ?
Eu slut Glyd.
Pe marchiz 11zglltii un ris care contravenea, vadit, eti-chetei,
facindu-l aproape sa se-necc.
- Tineretul de astazi, se chinui el sa articuleze, ar tre-bui sa
inteleaga mai profund ce inseamna traditia ! Ai facut o gafa,
prietene Glyd ! M-ai jignit, Ai incalcac demnitatea
aristocratica. Altadata ti-as fi aruncat rnanusa. Te iert, imi
dau scama ca in .capul tau nu mai e lac si pentru respect.
Marchizul ii intoarse spatele, departindu-se. Glyd privi
dupa dinsul, contrariat. Atunci izbucni alt ris, cristalin, de
femeie, raspindind un parfum suav,
- Glyd ! Nsavcai nici spada la !tine! Daca ce provoca
la duel?
Se intoarso rnirat. Era Indra. Rochia lunga, de rnatase
alba, grea, dungata cu catifea neagra, 0 facea parca simai
inalta. Gulerul elisabetan ii inconjura chipul usor bronzat.
Parol negro, strins intr-un coc savant ii dadea a alura ma-
iestuoasa, grava, prea sobra pentru bucuria batjocoritoare
din privirile ei. Glyd se imbujora pe neastaptate, simtind
ironia fetei ca pe 0 palma. Deschise gum, dar, amimindu-~i
de salutul marchizului, 0 Inchise la loc ~i se lnclma dt putu,
cu un 'picior inainte, dudndu-~i mina dreapta La piept.
- E~ti un elev 'silitor ! dnta Indra ~i inima bietului ti-
nar iI1cepu sa bata nebune~te. Nu vrei, in seara asta, sa fii
cavalerul rneu, Glyd ?
Abia acum se indina ~i ea, plecindu-~i, 0 dMa cu capul,
~i genele arcuite peste ochii arzatori.
- Nu pricep ! Ispera Glyd isa-~irevNla din vraja.

113
 In seara asta vorn trai ~!(1 trecut, Glyd ! rnurrnura vraja.
Nc confundam cu strarnosii si nimeni n-arc voie ,sa ne In-
cake jocuI. Marehizul a fost pe buna dreptate jignit. Ar fi
cazul sa-ri gasesti un nume, sa~mi oferi bratul ~i sa intrarn
in castel. Facern parte din suita regelui. Sintern invitati de
onoare ai soeotacolului.
Da~mi numele ! ii ceru el, cu un inceput "e enervare ; se
zapacise ca I\lIl prost,
- Un nume modest si aternporal : Valentin.
Fie. Si titlul ?
Cum ri-a spus marchizul P Cavaler. Esti un cavaler neprihanit,
"Fara tearna si repros" suna deviza ta, fie sa ramlna asa de-a
pururi, Intinde-i bratul nemingiiatei con-
tese Evergreen, care te prirneste eu incredere ~i speranta.
- A~ e jocul ? mtreba tinarul - nu pe ea, pc sine,
impotrivindu-se Inca.
Asa e jocul nostru, eavalere Valentin. Nu purtarn
vorbele pe obraz, rnasti In spatele carora te ascunzi comod, si
acolo ne rnintirn pe noi insine, in voie.

Au inceput ISasune trimbitele, contesii. Auzi ?

Sinrem chcrnati la marele festin. Bratul domniei-tale,
cavalere ! Sa nollne rernarce lipsa regele.
Incepura sa eoboare in vale, laolalta cu altii, trei siruri
de privilegiati, care aveau sa ocupe cele mai bune locuri,
chiar in scena. Lurninile castelului se stinsera ~i iarasi trim-
bitele se fkura auzite. Colosale proiectii stereoscopice, ma-
tcrializari aeriene ale interioarelor din Elsinor, suira tremu-
rind pe eeru! nop!ii, urmIndu-se priMre oameni ~i arbori,
fa.ra alegere. Trepte de piatra ra:socite ameritor, ,",us,spre te-
rasa. Un o~tean rezemat in haleba:rda.
_ Francisco sta de straja ! ~opti Indra. Ii prinse dege-
tele lui Glyd eu palma fierbioJ]te.I Ie strinse, parca Itremu-
rind .•Vino, te dHiuzesc prin Intuneric !

114
 Phrunsera pc pun tea de lemn, In urrna convoiului de
oaspcti, Tocurile lor bor anc.iu marunt, pe birnelc sonorc,
sub arcade.
"Cinc-i acolo ?" sc auzi Francisco.
.Ba t» riispurule-mi r replica Bernardo, eel de-al cloilca
ostean, .Stai si-aratd-ti lata I" cavaler, care-i sirnti
Contesa mergea foarte aproape de
prin haine caldura ~i Freamatul ncfiresc al trupului, rnirosul
derutant, atitator al pielii bronzate, din colo de parfumul
retinut al rochiei, el singur cuminte, Se opri, departindu-se
brusc.
Yom fi apr03Jpe de Ofelia, contesa P intreba ella primul
,gInd, ca sa-~i domine senzatia ademenitoare, pilpii-rea dorintei,
careia i se impotrivea eu rusine.
Erau ei doi, singuri, pe un coridor fara capat.
Ofelia 11iubeste pe Hamlet, cavalere ! abia reusi sa ingiime
Indra, respirind iute, cald, intinzind rnina, ispita rniinii spre
dinsul.
De ce ? 0 intreba, nerniscat, cavalerul, deodata sta-pin pe sine
- nu indiferent, dar stapin, detasat, foarte calm.
Lumina lunii - stilpi fluorescenti in ddere prin ogi-
vele lungi ale ferestrelor, ca altadata in biserica - ii da
galeriei dimensiuni. Peste apele calme - subtire, verticala,
silueta cavalerului, 0 altfel de lumina, atunci coborit dintre
stelele lui ; rnirosea a stele, cum rnirosea Indra a Pamint ; a
puritate - cum ea a tarina.
E legea ...
...Te poti indragosti insr-o biserica ; iti cintai singura din
Bach, sa te mlntui, sa te convingi ca a mai dimas eeva curat in
Iume, dnd jos, intrupat din muzica ta, l-ai vazut
zapacit, pe cel ce nu cuno~tea iubirea ~i te-ai indragostit ;
tu, cea careia dragostea nu-i mai ascundea nimic ~i de fapt
ascunsese totul ; tu, care te ~tiai blazata, plictisita de 1ubi-rea,
iubirile tale ... Care? De iubirile pentru ni~te barbati ..."

115
 be cincl 0 visez ! Pe Ofelia, masinile au tesut-o din
lumina, cu bucle negre de intuneric cosmic .
- Ofelia adevarata, doar pe Pamint Ai sa... Vorbea
fad sir, se imbata de stinjeneala Indra, care i~i decantase
iubirea. T u esti singurul pur, singuruI, unicul...
Fugea. Nu, trupul ce nu rnai cunostea taine si-l arun-
case, poate, in biserica, poate chiar de-atunci ; fugea arzind,
uluita - ce era ou dinsa, ce era ? Glyd 0 urrna de departe,
nu trebuie altfel, desigur, dar 0 urma totusi, pc ea, sufle-
tul ei, focul ratacitor aprins fara veste.
Sala tronului. Sa stai Iinga mine ...
Vorbele i se pareau straine ; lc auzea de parca erau rostite de 0
alta. Alintase pe cineva cu adevarat P El msa, in lumina tortelor
era foarte copil. Ii luceau ochii, printre gcnele cu virfurilc-ntoarse,
privea, incinrat de maiestria ac-torilor, in umbra unei coloane, sa
nu-l ia nimeni in seama.
" ...Oh, desfr~nata graba", se tinguia nefericitul Hamlet.

"Oh, desfr~nata graba

Ce nimereste-n chip atit de rnester
,In patul de incest! Nu-i bine asta,
Si nici nu poste-a se sfiI1i ell bine,
Taci, inirna, ca trebui sa-mi tin gura !"

Contesa rasucea intre degete 0 cuta a rochiei, aceeasi

rochie din biserica, imbracata pentru cavaler si nu-i parea
diu ca. el n-a remarcat-o. Se multurnea doar sa...,ifie in apro-
piere ; ptrietenii sai din Insulele Fericirii ar fi rama;s stupe-
fiati vazLnd-o acoIo, piel1durta'in fato. unui baietandru care
nici macar n-o privea.
- .Ai sa 0 mpi, contesa Evergreen! murmura cavaIe-
ruI, schitind un suns.
o lovi u~or peste degete, nu sc-ntoarse spre ea, dar fata
Indrei inflori
de tbuourie ca el 0 privise.
116
 - Vino, Glyd ! Urrncaza scena dintre Ofelia si Laertes.
n duse iar de mina, acurnsfioasa, intr-o lncapere larga.
Se oprisera in umbra unei perdele grele de brocat, Indra
continua sa-i ~ina mina, coplesita ea l,nsa~ide 0 duiosie atot-
stapinitoare. Transfigurat, cu ochii larg deschisi de admi-
ratie, tcmindu-se sa respire si sa clipeasca, Glyd 0 urmarea
pe Ofelia, revazind-o asa CUlm0 plasmuise in singuraticcle
lui visari, diafana, zvclta si pura, cu chipul tesut din lu-
mina,
"lar gluma ~i rasfatullui Hamlet", spunea Polonius,
.....Ia-l drcpt un joe al singelui, 0 Walla,
o Floare-n prirnavara tineretii,
Zori ta, Hira de statornieie,
Si dulce, tnsa tare trccatoare,
Mireasma si avintul unei clipe,
Dar nu mai rnult."
Acita doar?", suspina Ofelia.
Indra sopti Ia rindul ei, cu ochii la Glyd: "Atita
doar ?". Lumea din jur pierise, N u rnai era decit rnina lui
Glyd, de care se aga.~aou teama, sa n-o piarda ~i sa ramina
atunci cu bratul intins, privind cum el alearga s-o caute
pe Ofelia, prin apele de lumini ale stelelor, acolo, unde se
na,sc1.l'seCindva,. ar fi vrut 'sa se stie nascuta, ca 0 zeitatc,
din 'spuma marii. Visase sa zboarc, intrupatii din propriul
ei gind, rnistuita, cautindu-I pe acela ciiruia sa-i daruiasca
neprihanirea si dragostea ei. Si nu I-a gasit atunci pe Glyd.
S-a tntors pe Pamiot, ipoate sa-l a~tePte, dar Glyd a sosit
ttrziu, rtlrziu, dnd ea nu mai poate aduna visuri de dra-
goste, r~sipite alaturi de al~ii, Mrba~ pe care-i confundase,
mereu nestatol1l1ica ~i in~elatoare, cu cl. Arum i~i aude gla-
51ulsingelui, pulberea vic din ea, strinsa din Intuneoric, dupa
milenare rataciri incon~tiente, Visul nu mai e alb. 'Zooru\

ll7
printre stele s-a sfiqit, dragostea sta risipita cioburi in
urrna. A rarnas Glyd, pc care-I simte, in sfirsit, cuibarit in
palma, pe care trebuie, intr-un gest ultim, singurul posibil
acurn, sa-1 redea Pamlntului, iubindu-l cu toata Frumusetea
si hidosenia rarinii dinea.
Staplnita de acest gind, se grabi 5a-l conduca pc Glyd,
sa urmarcasca intreaga tragedie a printului Hamlet. Il vazu
zimbind, incruntindu-se, razvratit. lar cind speotacolul se
sfirsi, baiatul sc cufunda intr-o adlnca dcere. Indra 11 In-
soti, ca 0 umbra. Parasira castcl ul.
Ii invaluia noaptea si umbrele stejarilor rnaiestuosi de
pe deal. Erau singuri, speotatorii plecascra, Glyd sopti, ur-
marit de sfirsitul Ofcliei :
,,0, ceruri, cum e oare cu putinta Lumina
duhului unci fecioare
Sa fie atlt dc pieritoare
Ca suflul victii unui biet batr in ?"
Linistestc-te !ii atinsc Indra dcgctclc,
Iar:di-ma ! Cum mai revin actorii la viata lor obis-
nuita P
- Nu stii ? Au trait doi ani la castel, pentru 0 "con-
fundare .totala cu epoca" - asa ziceau ei. Trupa da 0 sin-
gura reprezentatie la citiva ani. Peste 0 luna-dona actorii
vor relua 0 alta existcnta.; pe care-o vor juca in vii tor ?
- Intr-o noua piesa,
Da.
- Ciudat ! Sa traiesti in toate vremurile ...
- Asa de grcu iri vine sa te dcsparti de cavalerul Va-
lentin ?
Mi-a fast drag, Indra !
Sa nu te superi, dar acum eu plec.
Asa repede ... 0 sa ne mai vedem, Trebuie sa stai 0
Poate cindva
vrerne smgur.

118
 Indra !...Am ceva sa-~i spun. Daca totusi ...
Alta data! E mai bine ... Acum ... Aeum?

Prea vrei sa stii multe ! E intuneric aici, rm-e frica.

Ramas-bun, Glyd !
El rnai auzi Iosnetul rochiei sisilueta alba disparu, Ii
parea rau, dar, desigur, nu intelesese intcntiile ei In castel,
adineauri, si 0 jignise. Dupa ce-i parea rau, in fond? Iar ei,
de ce-i fusese frica ? Racoarea rioptii ii umezi fruntea si pal-
mele. Marea gingurea molcom, in sornn. Lui Glyd Ii ~iuira
urechile de tacere. Era singur, pe pa,mintul pustiu ; singu-
ratatca, prictcna lui, incepea 5a-l tlradcze.
Pomi sprc casa tirziu, dtacise prin pare, sub zidurilc
castclului, lInga mare. Nu-si rnai ajungea siesi ; intreaga
taina a .lui Kid, si oamenii de-aici - rot atitea taine - pa-
reau mai putin straine siel avusese, in cele cireva ceasuri
ale speotacolului, senzatia admirabila ca nu rnai e de prisos,
pentru ca intilnise ceva familiar si, in fine, pe intelesul sau.
Nu stia, nu se intrebase cit din scnzatia asta i se datoreaza
Indrei, fata cu trup fierbinte, careia ii dorea prietenia ~i nu
rnai mult, de care se apropiase ca sa fuga de protectia tot a-
litara a celorlalti prieteni, mai batrini si mai ~n~elepti decir
el, ce arnenintau sa ia locul ma~inilor de pe aSlJronava
natala. apoi, v,reme mdelungata, de strania lui copi-
I~i ammti
larie, de indmpl:l,rj carora abia acum Ie descoperea esen~
apasatoare ~i trista, de robo~ii care-l Inva~sera sa manince
~i sa S6 tina !pe !pieioare, sa vOl1beascaimitind glasuriJe lor
metaliee, monotone, care-i proieotase,ra filme ~i-i dadusera
carti, 11 deprinsesera cu nccesitatea exercitiilor maltematice
zilnice - sa.rmanele, nepUltincioasele ma~ini !
Gravimobilul lui Glyd trecea tac-ut peste ~iruri de lu-
mini ~i oaze de Intuneric, UIllde-l regaseau stelele, !peste fo~-
netul misterios al padurilor neumblate, stelele fara margini.

119
Cineva trebuia sa se nasci, p~na la urrnd, ~n genunile sre-
lelor si alegerea a cazut pe un Glyd oarecare, abia d1e atunci
Innobilat. Nimeni nu mai astepta ~ntoa.rcerea astronavei
sale, orneneste trecuta la rubrica disparutilor - citi au ple-
cat fara-ntoarcere, unii poate stiind, alesi sa afle daca si
cum se poate muri In acele sectoare ale cerului !
I~i regasi orasul cu greu, In ciuda semnelor distinctive.
Deasupra orasului sau se Inuredliau, intr-o rniscare aparent
haotica, aparate de coate natiile, de toate formele si rna-
rimile, la fel de numeroase ca vehiculele din galeriile de
dedesubt, ca strazile rulante multicolorc, Lurnini, zgiriind
iruunericul, binefacerea noptii, Siruri neintrerupte de lu-
mini, paralele, intretaiate, izolate, amestecate, indulcite de
arborii uriasi, de sub frunzisurile carora vilele nici nu se
vedeau, door niste capete geometrice de antene. Glyd lua
legatura cu omniobserverul casei lui, cupla ghidajul auto-
mat, altfel, singur, nu si-ar mai fi g'asit locuinta decit poate
la ziua, ajutat de reperele fixe ale cladirilor. Gravimobilul
cobori pe tijele lungi, de parcare individuala, fixate in mar-
ginea unei platforme atlt de ingusre, Incll! baiarul se temea
de fiece data 'sa nu pa~easca In gol, cind iesea afara din v e-,
hicul. Dar toate accesoriile fusesera reduse la acest minim
de dirnensiuni, pentru a Elsa spatiu dt rnai rnult locuinte-
lor, care erau foarte confortabile, intr-adevar, niste mici
palate, cu 0 surnedenie de illdiperi, aranjate dupa Wate
f,anteziile rposibile ale arlti~tilor arhiteqi ~i decoratori.
Glyd rpa.~iIncet pe trepltele Iscarilor, din terasa-n terasa,
pe llnga Iplante ornamentale ~i bazine cu pe~ti stravezii,
stropit de ceara in curoubeu a jocurilor de apa, ce se roS-
togoleau din cupe de cristal ,scump, Slustinute de statui.
Intotdeauna avea un sentiment de u~urare, ajungind acasa,
lasindu-se In voia 'singurat11tii. I se daduse 0 vilaelegand,
anume consuruita pentru el, 0 revarsare de bogatie stinjeni-
toare dupa lipsa de confort a astronavei. 11 Indnta, 11 ;n-

120
cintase in schirnb singuratatea, pina atunci, innoaptea aceea
dud ea ll,tddase.
Autornatele 11urmau - ele, pline de credinta, Aluneeau
docil, pe role din burete, care nu fac zgornot niciodata, si
asteptau poruncile stapinului lor. Umpleau viata lui Glyd
cu nostalgia copilariei, atenuindu-i scntimentul izolarii.
- Glyd, vorbi unul dintre ele, in camera verde ...
Ce?
N-am voie sa spun, mi 's-a interzis, Du-te !
Indra il astepta, ghemuita in fotoliu, ell picio~rele strinse sub
ea, mototolindu-si copilareste rochia de rnatase ~idantele.
- 0, cit ma bucur ! exclama el, Fericit.
n
Fata privi rima si nu-i raspunse. Alaturi de ea, pe 0 masura,
erau sticle cu bauturi, lingurira lunga, de aur, pen-tru amestecarea
cocktail-ului si 0 Fructiera cu citrice. Indra bause doua pahare
rnari de alcool, schimbindu-le ; pe fundul unuia dintre ele se mai
vedea un rest de lichid rosu aprins, raspindind un rniros dulceag,
Ea intinse mina dupa pahar, 11goli si-l puse la loco I~i rnusca
buzele.
Daca vrei, am sa plec irnediat.
Era ragu~ita. Isi aruncase ,in dezordine pantofii cu tocuri
foarte inalte. Isi cuprinsese urnerii In palrne, pardi i-ar fi fast Frigo

De ce sa pleci ?
- Nu voiarn sa yin cind ne-arn despartit, nu te mint!
Gum sa rna rninti, nu lnreleg ! zise Glyd, intepenit [11 fara ei,
~n picioare ; costurnul medieval ii dadea un aer aparte, altul decit
cel obi~nuit, binecunoscut Inclrei. Gum ai ~tiut sa ajungi aici ?
- Alunga-ri roborii! Nu-mi place dl vorbesc. Parea
ar fi oameni, ma deran jeaza.
Baiatul dadu 0 comanda cerebraIa. Ma~ini1e ie~ira pe
rind. Indra i~i 'strrnse picioarele, cu senzaria d pin a atunci

121
alergase dupa Glyd al ei, nestiind unde sa-I mai caute; ~i
se afla la capatul puterilor, llnga albia unui rill curgind
noaptea, cu cerul zavorit in apele lui, In fundul apelor,
- Iti rnultumesc, zise Glyd, ca nu te-ai indurat sa
rna lasi.
Indra inchise ochii, obosita. De sub pleoape, poate din
ginduri, rasari atunci un alt chip, strain, de barbat, Cine
era? Indra se con centrasa-si arninteasca, uitindu-l pe Glyd,
dorind sa-I uite cu orice pret, ca si cind ar fi putut astfel
sa dispara, eu ajutorul amintirilor ~i sa ramina doar 0 arnin-
tire. Era primul barbat. .. II uitase de mult, Stiitca tot In
picioarc, privind-o cu ochi stralucitori. Ea golea pahar
dupa pahar, stiind prea bine ca altfel ar fi fugit. Pe
urrna ? .. lntinsa pe pat, linga el. N-a inteles de la inceput.
Numai trupul 0 durca, de parca fusese bamlta. Apoi oroarea
~iumilinta aceea de ncindurat ...
Glyd, saruta-<ffia!
NlI, n-ar fi vrut s-o sarute. Semana ~i el eu ceilalti P
Saruta-rna, Glyd !
Glyd tresari, Fusese un strigat, 11 auzise. Nu pricepu
de uncle vine ~i pentru ceo Indra ii intinsese rnina. Inge-
nunc he tulburat, apasindu-si buzele reci pe degetele ra,sfi-
ra-teale fetei,
Glyd, mi-e foame ! Mina
cazu, inerta,
" ...Cum de poate fi asa de linistit, ca ~i rnai inainte, la
castel ? E respingere, sau acceptare In linistea lui ?"
Am ceva de mincare pe-aici. Sa chern robotii. Se
ridica,
Adutu ! Glyd, ce-ai sa erezi aespre mine?
Pina aOUlm,nu ffi-au vizitat dedt prietenii. Ti-e
frica ?
122
 - Nu stiu. Inca n-am jucat toate jocurile voastre de
pc Parnint.
- Sint uncle ametitor de frumoase.
Masinile care m-au creseut, cind se chinuiau sa-mi
cxplicc sentirnentele oamenilor ... desi nu erau dccit masini,
rni se pare d stiau sa vorbeasca rnai cald.
Indra l~i amesteca un nou cocktail, in al treilea pahar,
Turna bauturile Coli gesturi sigure, cu indeminare. Stoarse 0
la,miie intreaga, mai puse zahar ~i amcstcca indelung lichi-
dul cu lingurita frumos cizelata.
Spuneai ca ti-e foame.
Am sa fac si-o baie, pcntru dl sint obosita. Mi sc
pare ca ai nistc ideal uri, Glyd !
Trebuie sa traicsc Cll tot clinaclinsul. miiatuI se a~e'l.a intr-un
Iotoliu de llnga fercastra si ram<1seputin rigid in hainele lui de
cavaler, fad sa-~i fi scos miicar centura. Imi dau searna ca altfel
nu sc poate.
De ce? Intreba ea si bau, eu inghitituri mici, jurna-tate din
pahar. Idealurile nasc dezamagiri ...
Mi se spusese altfe!'
Ai numai prieteni batrlni,
Glyd se rezema de spa tar. Tinea genunchii lipiti ~i mii-
nile rpe linga corp, Inpozitia lui favorita de odihna, lnva-
tau acolo. I Se parea ca se indragoste~te. I~i arninti - ~i
aoea 0 rnemorie formidabila, indeluog educata - de toate
iubirile gasitc In carti, de simptorncle lor,pc care dndva 1c
deseifrase curios ~i amuzat. Si Ie regasea, semne ale unci
bali ce-I mntaminase pe ne~tiutc, ~i nu-I prca bucura e011-
statarea.
Exista ideal uri in dragoste ? Eu n-am, sau poate nu le-nteleg.
Si uneori ma simt, intr~un fel, infir:m. Ma~inile care-mi ;spuneau
pove~ti ~i toate basmcle PamintJUlui mi-au

12.3
umplut anii de zbor, dar nu rm-au explicat niciodata dra-
gostea.
- E prea obositor un ideal, Glyd ! Mai exista si riscul
de a nu-l implini toata viata ... Dragostea ? Timpul eurge.
Viata trebuie tdlid1. Asa a fost ~i asa va fi. Si totdeauna in
doi. Un barbat si 0 fcmeic. Iti imaginezi? Oarnenii alearga
unii spre altii, Si ra.mln mereu cite doi, mai mult sau rnai
putin timp. Dar timpul curgc si-ti este irnposibil sa ramii
singur. Si iar alcrgi sprc al doilca, caci legea sufletului si
trupului iti ordona asa ... Sa nu ral11iisingur, inrelegi, Glyd ?
Asta e idealul. Nu poti ramine linga oricine ~i oricind, Cauti
~i cauti, pina cind obosesti, Eu am obosit. Idealul iubirii,
Glyd - nu formula matematica, si nici simbol. E cintec,
o armonie polifonica, inteleasa si apartinind numai lor,
celor doi.
- Bine, am inteles, Indra! zise cl hotarir, salutind-o,
ca un cavaler desavirsit.
Apropie-te, ingenuncheaza !
el, o asculta. Ea ii cup rinse fata in palme ~i se apleca spre
mult. Parca ar fi sarutat 0 statuie. II privi ou coada
ochiului ~i surprinse 0 unda de zimbet. Se spcrie, nu ClLl11Va
el stia totul despre dinsa ? I~i retrase bratele, brusc,
Da. Unde e baia ?
Sint doua, una ~i la etaj, in spatele draperiilor al-bastre.
Alcge-o pc care-~i place.
Ie~i pe terasa, dedcsubtul carcia erabucataria, 'l.1rlna'rit
de privirile Indrei. Buzele 11 dureau deviolen~a sarutului.
Coborl: scara de piatra, hota,nt sa nu se mai gindeasca la
nimic. Automatele ie~ira de prin colturi ~i-I urmara, ca de
obicei. Prezcn~a lor ii mai alunga tulburarea. Noaptea era
caLma ~i raeoroasa ; spre rasarit, 0 geana cenu~ie abia per-
ceptibila, :In:cafoarte difuza, prevestea zorile.
"Ca ill dT~i, exact ca In caqi !" i~i rep eta Glyd in sub-
con~tient. Buzelc umede Ii pastrau 0 ul'ma fierbinte, straina.
La 0 pcccte usturatoarc, arsi cu un tier inrosit, Nclinistile
lui de adolescent zugravisera altfel totul, altfel. Cauta in-
frigurat friptura rcce de pasare, salata, pestele asezat simc-
tric pc platoul de portelan, Robotii II ajutau, intuindu-i in-
tentiilc, Ia vagi comenzi cerebrale. Erau roboti daruiti de
All. Si...;} arninti pc electronist in scara aceca, la cogitoscop,
sugrumat de casca metalica. Sc indniosa, revolt a simtita irn-
potriva lui pecosmodrorn i se paru 0 impietate. Cum mai
bause, parasit de toti l Si Indra plecasc atunci la bratul
unui individ cu 0 Figura impertinenta, care pc coridor 0 sa-
rutase, Desigur, 0 sarutase, lung; Glyd se mira cum n-au
avut rabdare sa se indeparteze.
Scapa jos farfuriile, care se sparsera,
Ei, fii rnai atent! sc auzi glasul fetei in difuzorul interfonului,
si apci risul ei.
Ii placu veselia accasta, straina lui, Se apuca sa cotro-baiasca
prin dulapuri, uitind de la 0 rniscare la alta ce va-zuse ~i ce-i
trebuia, In difuzoare rasuna clipocitul apei. Se Intreba, alarrnat,
ce-i r~mille cie faout. A~eza in nestire gus-
tarile pc masa de serviciu si le facu semn robotilor s-o duca
la lift. cu batoane de cafea, mototolit. Lua unul
Gasi un pachet
rupt si-l musca jurnatate. Gustul dulce, aromat ~i inviora-
tor, ii racori gura. De ce sufera ? Ce-Ileaga, la urma uI1mei,
de Indra ? spre terasa. Pc:scui In u1t~ma
tncepu sa m,ce scara inapoi,
cIipa dintr-un raft 0 ~>ticlamarc cu yin chihlimbariu. Cum
po~i iubi de mai muhe ori ? Mai multe femei sau mai mul~i
barba~i ? Intra in camera verde 0 data cu fata, fiecare prin
alta lU~a.IIlJdra Imbracase unul din halatcle lui, gasit In baie
~i, cu toate ca ave a cam aceea~i inal1imc cu GIyd, halatul
sau, prea larg, ii atirna pin a la caldie.
Pufni In ris dnd il vazu. l~i netezi- eu mi~cari fire~ti
~iIsigure - parul lung, umezit de apa. Stia bine cit e de

125
Irurnoasa, dar nu stia ca. Glyd, iubitul c~utat si asteptat,
cohoritorul din stele, 0 privea acum eu alti ochi, d. simtu
rile lui, prinse intr-un virtcj rece, de gheata, amortisera, ca
lui nu-i aducea decit 0 marc, 0 necunoscuta suferinta, cea
dintii a iubirii, poarta strirnta prin care avea sa 'Pa~easca
spre lumca oarncnilor,
- Iarta-rna ! abia rasumi el. N u pot ... in
Se intoarsc si fugi, ingrozit, trezindu-se abia tirziu,
padure. Miinile-i siringeau incrinccnate sticla ou yin. 0 des-
tupa si bau, ball pin a sc ineca, si ball iar, si iar, tusind, cu
respiratia intretaiata, pina 0 goli ~iatunci cazu ~i adorrni.
 partea a doua

strlgatul pietrei

Kobo Ii pofti sa ia loco Alesesc 0 masa 10 marginea tc-

rasei, in umbra subtire, leganatoare a brazilor.
- Crezi ca a venit vrernea ? 11 intreba All.
- Sint date suficiente. Ce mincati P Azi avem buca-
dlrie martiana,
Atunci, desigur, inima desertului l ZISC Dav. In sos de Madera
e minunata,
Trei portii ! cornanda medicul. Si sa vina gustarile. Becul
aparatului clipi, confirmind reccptia. All i~i um-
plu paharul cu quater - 0 bautura alcoolica :foarte tare, dis-
tilata din sue de Citrus Martia - si-l bau pc ncrasuflate,
fara macar sa ciocncasca cu ceilalti. Dav 11privi lung, dar
nu zise nirnic. Kobo hotarise sa nu inceapa el discutia.
Am ajuns, va sa zica, si aici ! morrnai All, mestecind o coaja
de piine. Doctore, mai intii iarta-mi nccredinta ! Kid merita un
monument pcntru descoperire.
Si, ca la un reflex al gindurilor, All inceta sa mai mcs-
tcce, subtiindu-si buzele ~iprivind aiurca, iar Ii11Jnadreapta
i se strinse convulsiv in rpumn.
Se simteau bine ei trei in intirnitatea accstor prinzuri fes-
tive, mai ales ca se tratau reciproc cu atentia si duiosia unei
prietenii de peste trcizeci de ani. Cit de precis sc cunosteau,
In toate meandrele lor complicate, de cind se unisera in fa-
milia zburatorilor celesti !
127
 - Ia spune, K, interveni Dav, intreruplnd reflectiile
medicului, poate fi cercctata hipnoza asta ?
Mecanismul ei ?
Am si facut-o, Arhanghele! replica doctorul. ~i chiar pe propria ta
piele, cind simulai ca esti un bustean dldicit pe fundul
Mediteranei. Obisnuitelc surprize ale me-
scriei, nu te speria ! Detin secretul, dar tac.
Taci ? murrnura All in spatiul sonor al paharului pe
care-l golea a doua oara.
Dearum o/ensa, Diis curae I... In traducere fidela : "Supararea
zeilor Ii intercscaza numai pe zei !" Asa-i, maestre?
Scuze! arunca Dav, zeflcmitor. Pe noi ne intcrc-
seaza cum suna In traducerca ta !
Simplu! zimbi Kobo. N-am nici un in teres sa va servesc
rezultate nemuncite, Toate yin la timp celor care stiu s-astepte,
cum zice intelepciunea strarnoseasca.
Era neindoielnic ca doctorul mirosise ceva, dar exagera cu
buna ~tiinra, ca sa-l scoata din ~I~lni pe All ; ~i All, in-furiat,
deschidea larg capacul sipetului de cugetari si-si vin-
dea secretele pe nimica toata ; Kobo ~i Dav II aveau astfel
la mina, fara eforturi suplirnentare si tirguieli. Tactica
aceasta, aplicata de zeci de ori, dadea rezultate excelente,
in ciuda juramintelor lui All ca data viitoare nu-l vor mai
prinde,
Aparura platourile Cll dlcituri, prin chepengul din mij-
locul mesei.
Alegeti, ii indernna Kobo. Ii atrag respectuos atentia lui All
ca alcoolul are un efect daunator, indeosebi asupra tesutului
hepatic; pe de alta parte, procesele fiziologice la nivelul scoartei ...
- In sanatatea ta, doctore !
- De unde se vede ca-~i meriti cu vhf si-ndesat po-
recla, desi sincer m-as bucura sa dispui si de un ficat de
fier.

128
 - Dragii mci, zise Dav, servindu-sc cu 0 portie respcc-
tabila de languste, eforturile noastre trebuie concentrate cu
precadere asupra Mediteranei. Dad deseifrarea mesajelor
ne...
- Arhanghelul sufera de rctorism ~i e in genere un ~a-
blonard! chicoti "Cap-de-Fier", cit putea mai rautacios.
- Atentie ! ii linisti doctorul. Am dezgropat zilclc
astea dintr-o biblioteca niste cartulii tare interesantc ~i tare
vechi, cu un subiect unic, care ne privestc in mod direct :
paleoastronautica.
In tacerea care urma, All se porni sa bata clarabana, ell
dcgetele ambelor miini, chiar in marginea Iurfurici. Privi
pe sub sprincene la medic, clipi de citeva ori si spllse cu 0
blindete serafica :
Cred d ideea ai prins-o de pe virful nasului ! ~i ell,
cind nu vedeam mai departc de lungul acestui ornamcnr, as fi
gindit la fel !
Pacat ! ridica din umeri Kobo. Voi fi constrins sa-i
ccr parerea si lui Dav !
- Acum s-a dzut de acord ca Pamintul a fost vizitat
In trecut de astronave straine ! decreta Dav, aplccindu-se
peste rnasa ca de la 0 tribuna. Dau cuvintul prietenului ~i
colaboratorului nostru K, sa expuna pe scurt partea din
rnesaje privind paleoastronautica.
Asadar - si cer ingaduinta adunarii sa tree de-a dreptul la
concluzii - asadar din cele doua mesaje, recep-
tionate succesiv de catre rnerituosii nostri sefi ai divizici
de soc, pc care-i puteti admira in prezidiu, e usor de eon-
chis ca problema pc Iinga care ne invirtim ca un dine in
jurul cozii privestc tocmai vizita, in trecut, pe Parnint, a
unei fapturi extraterestre.
Pe chipullui All se a~ternu plictiseala cea mai jignitoare
eu putinta ~i,in mod evident, duta s-o exagereze pina la
insuportabil, pentru a-I obliga pe Kobo sa ~ina eont ~i de

129
pare rea sa. Era limpede insa d nu reusea sa mai ascunda 0 criza reala.

Nestiind sa se prefaca, All facu un cocolos de piine,

aruncindu-l cu precizic chiar in paharul golit cu putin inainte.
Apoi, ca ~i cum joaca l-ar fi amuzat, intinse palma, acoperind
inofensivul obiect de cristal transparent. In clipa urrnatoare insa,
degetele sale se strinsera ca niste ghearc ii] jurul paharului.
Interventia prezidiului e buna si 0 retin, Dad e sa-i dam
crezare faraonului - si personal nu vad pentru ce n-arn face-o -
inseamna ca omul coborit din cer, sclav al "pasarii" care-l adusese,
s-a straduit sa scape de sub sta-pinirea acesteia, prin procedeul
cunoscut. Astronava l-a cautat, bornbardindu-i violent locul de
refugiu.
Kobo se lasa pe spate, privi chioris la All si un zimbet
larg i se asternu pe fa1a. Stia ca fusese auzit ~i inteles, desi
All continua sa fixeze bila de aluat din pahar cu 0 indarat-
nicie de hipnotizator,
- Intrebarea fireasca ce se ridica priveste desigur astro-
nava asta nastrusnica, interveni Dav, si aici e rindul lui All
sa ia cuvintul,
Placerea e de partea mea! morrnai electronistul, al dirui chip
exprima in acel moment dispret si dorinta de a lua pe oricare la
bataie. Dragii mei, dupa modesta expe-rienta personala in
domeniul cosmoelectronicii si al con-structiei de nave, imi permit
sa va sugerez ideea ca "pasarea groazei" nu era decit 0 astronava
obisnuita a zilelor noas-tre. Indraznesc sa mai strecor, adiacent,
ideea, deocamdata lipsita de probe, ca s-ar putea sa avem de-a face
cu 0 ma-
~ina in construqia careia sa se fi aplicat una dintre formu-Ide
EcuaTiei Umane, ceea ce explica I:ndeajuns covl:r~itoarea sa
influen~a asupra cosmonautului.
Pauza ! eeru Kobo. Yin specialitatile.

130
 Inima desertului era 0 cornbinatie ciudata de planta si animal,
careia un ingenios buca tar de la bordul unei astro-nave stravechi
ii gasise aceasia intrebuintarc, ~i cum adesea faima cistigata
pentru rnerite rnarunte, dar la moda, 0 de-paseste pe cea real a,
care nccesita timp spre a se afirma, numai putini specialisti
cunosteau locul rezervat acestui animal-planta iutr-un proces
planuit de transforrnare a de-serturilor martiene in spatii populate;
in schimb toata lu-mea se dadea in vint sa aiba la masa un produs
comestibil din vietuitoarea rcspectiva. Erau niste rafinati oamenii
din epoca celor trei prieteni ...
Tare sint curios, facu All, cu ironie dezinvolta, (sernn sigur ca
incepuse sa se simta bine), tare sint curios ce mu-tra ar face
medicii, constatind odata si-odata ca inima de-sertului e 0 fiinta
cugetatoare. Nu? Frumoasa mostra de
antropofagie interplanetara !
"Cap-de-Fier" e foarte putin interesat de continutul mesajelor,
mi-a marturisit-o ! 11 pasioneaza, in povestea noastra, numai
modul cum se transmit viziunile, zise Dav catre Kobo.

Ca si cum s-ar apuca sa studieze schema unui omni-

observer ca sa po ad afla ell ce-au gresit pamintenii sa-i
suporte inventia asta ! Apucaturi bar-bare de electronist ! Iar
eu va spun ca aceste imagini nu ne-au Iost comunicate - cum
ziceti voi. Toad teoria superba a acestui om cu orizontul
limitat despre astronava vizitatorului strain este 0 aberatie.
Terrninindu-si tirada, Kobo se inclina pedant, tuguin-
du-si buzele, All nici nu tresari. II fixa citeva clipe cu insis-
tenta ~i se apuca sa adune firimiturile de pe masa. Clnd
crezu ca are slificiente, Ie transforma intr-un cocolo~ rotund
pe care-l azvirli in paharul doctorului. Considednd totu~i
gestul insuficient, ridica degetul arata tor, in semn de pro-
test, ~i-l mi~ca intr-o parte ~i alta.

131
 Crezica stii mai mult? articula greoi, cu efortul vizibil de a-
si pastra calmul.
Cel mai bun servieiu pe eare-l putcm aduce priete-nului nosrru
aici de fata, Arhanghele, ar fi sa-i scoatem ochelarii de cal. E
parerea mea, exprimata liber de orice constringere,
Kobo scoase cocolosul din pahar si-l arunca peste umar,
- Dovezi, mirii All, in timp ce degetele lui bateau tac-
tul nervos al unei melodii neauzite.
Lipsa de probe! articula doctorul greoi. Cosmonava, spui tu,
v-a transmis cele doua viziuni. Bine, raspund eu. Arata-mi
cosmonava!
Cum faci cocoloasele astea? interveni Dav, chinuin-
du-se sa rotunjeasca vreo citeva.
Trebuie sa mergem pe urmele lui Kid, i~i continua gindul All.
ca
Kid a stiut mai multe decit noi, pentru el a
lansat ideea astronavei rationale, singura varianta posibila
Ecuatiei.
Ignorati ~i un alt element. Limba textelor vorbite, Dav privi la
All, sa-i vada reactiile, Electronistul in-
tinse min a, asteptind ca Dav sa-i dea cocoloasele, Mina-i
trernura.
_- Adica ? ~i incepu sa framinte bucatile de piine.
Senusret, faraonul Arhanghelului, facea parte dintr-o dinastie
care-a domnit in Egipt cu aproximativ doua milenii
inaintea Erei Clasice. Procesiunea inmorrnintarii trebuie sa
fi avut loc cu inca un mileniu-doua inainte. Si totusi per-
sonajele scenelor Infati~ate vorbeau cea mai curata limba
universala a prezentului ! Ii explica binevoitor Kobo.
Intre timp, All asezase cocoloasele pe masa, la rind. Le
scruta 0 vreme absent si Incruntat.
Astronava este rationala, doctore ! si All incepu sa arunce,
scurt si precis, cocoloasele, neinteresindu-se pe cine Ioveste, Dav
prirni 0 lovitura drept In frunte, iar Kobo se

132
feri in ultima clipa. Ea aproape ruci nu mai e masina ; s-a
dezvoltat dupa legi proprii, independent de astronaut,
All Incerca sa-~i ascunda tremurul miinilor, asezindu-le
pc l1~asa, cu palmclc in ios, intr-un gest Iotogcnic, dar
agresiv. ni-
- Ea a urmiirit cvolutia lirnbii parnintenilor care
ceau baie, ca si Kid, ncstiutori, In locul undc inteleapta rna-
~ina se prabusise ! zise Kobo, rizind cu gura pinii la urcchi,
Destcapta masina ; pard ar fi fost ferncic !
Cc stii tu despre ea ? Cc stii ? sc infurie de-a hindea
"Cap-de-Fier". Vorbea soptit, ca intotdeauna Ia minie, N u
obisnuia sa strige. Nimeni nu-I auzise vreodata strigind.
Da-rni 0 explicatic a viziunilor, hai !
Eu stiu ca astronava ta rationals nu mai exists. Cel
putin In forma ei de-atunci !
- Poate-a zburat ? 11 ispiti Dav pe All.
La citeva zeci de secole dupa moartea astronautului, Senusret
~i rude1e lui de singe 0 mai stiau in locul unde se
prabusise, Perfect, All, imi vei spune d pentru 0 instalatie,
in anumite conditii, tirnpul nu insearnna mare lucru. De
acord, rnasinile se pot autoregenera si pe llnga asta avem de-a
face cu produsul unei civilizatii straine, pe care nu-l putem
incadra sistemelor noastre de referinte. Dar astronava ...
- ...n-a mai plecat de-acolo ! ii Iuayorba Dav, ne-
rabdator. K,argumentezi admirabil. Te felicit !
All tacu, tacu ingrijorator de mult pentru ceilalti doi,
care se asteptau la 0 replica: violenta. Dar, In loc de ras-
puns, mlinile prelungi ~i febrile ale electronistului ~erpuira
deasupra mesei, cautind parca ceva. Si iadi, intllnind doua
linguri, mlinile lui All Ie strlnsera, cu tandre~e aproape, ri-
didndu-Ie prna in dreptul ochilor. Apoi, incet ~i cu pre-
cau~ie, ceIc doua tadmuri se apJecara unul spre altul, ca
~i cum All ar fi strIns in palme doua fiin~e, indemnindu-Ie
se sarl.lte.
sa
133
 Aplauze furtunoase, ovatii prelungite ale asistcntei !
scanda All, In vreme ce cupele stralucitoare din rniinile lui
pareau acum doua capete unite intr-un lung sarut. Pre-
zidiul se Imbra~i~caza ernotionat, adauga paretic, laslnd sa-i
scape lingurilc peste pahar.
- Daca ai fi judecat putin ~i continutul mesajelor,
"Cap-de- Tinichea «, l~i dadeai seama! nu-l crura medicul.
Senusret a avertizat-o pe Nefer: "Clnd veti trece pe lingii
malul din rasarit al marii celei mari, sa va fcriti ! Locul
e blestemat."
- Adid infests t radioactiv ! zise electronistul.
- Radioactivitatea e prirnejdioasa pentru toti oamcnii,
nu numai pentru urmasii cosrnonautului. Nu, astronava era
acolo si le putea face diu numai acelor urrnasi.
- Dar acum nu mai e acolo, parca asa sustii ! Te con-
trazici singur, fara nici 0 contributie din partea mea, re-
cunosti ? incerca sa zimbeascji All, nereusind,
tntr-un anume fel, nu mai e! zise Dav. Fizic, nu mai e acolo.
0, atunci se schimba lucrurile ! Arhanghclul practica
idealismul. Va sa zica, nava a pierit, dar sufletul ei a ramas. Ca 0
fantorna !
Miinile lui All plutira iar pe deasupra mesei, I:n timp ce
degctele unduiau albe, nelinistite, cuprinse de convulsii.
Exact, All ! mirli Kobo.
- Si... ha, ha, ha L.. rise acru "Cap-de-Fier" - noap-
tea se poate auzi sub apa zornaitul lantului ci. Dupa cum
zgomotu] [ierariei lui Hamlet cutrcmura toata inirna sim-
titoare ! Ca si batdIlllI rege,si fantoma noastra l~i cauta
ucigasul, sa se raz:bune pentru crima de lcs-rnajestatc !
- Astronava s-a dizolvat I:n rocile din jurul locului
de prabusire. Te desfid sa argumentezi contrariul si sa do-
vedesti atunci cine v-a provocat viziunile. Are cineva .alta
parere ? si Kobo privi falnic In jur.
 - Cum s-a dizolvat? A erodat-o apa ? Prin ruginire?
sc ineca All.
- Bine, facu Arhanghclul, incapa~ineaza-tc sa rcspingi
totul.
Ar fi vrut ca miinile lui All sa nu se mai zbuciume atita,
printre tacimuri si pahare. "Nataraule 11 certa in gind,
uite cum iese la iveala cite-o realitate incredibila careia tre-
buie sa i te supui. A~ f; jurat si ell ca srnecheriacu astronava
rational a iti apartine in exclusivitate ; dar cesa-ri fac, nu
vezi ca-i veche si ea, de cind lumea ? Nava asta a preexistat
intimitatii tale, baiatule, ~i pe deasupra s-a tinut numai de
boroboate, E greu de suportat, te-nteleg !"
Isi intinse rniinile puternice, cu palme aspre, exprirnind
certitudini si calm, si cuprinse, intr-un gest de barbateasca
vigoare, celelalte miini, febrile si nehotarite. All se zbatu
sa scape, apoi privi lung la Dav si-i multumi cu inceputul
unui zirnbet.
Dar sinteti absurzi ! prinse el glas din nou. N-o sa
rna faceti sa cred ca acolo e... e un om, nu-i asa ? Ar fi 0...
Acolo e un om! raspunse doctorul calm. Totul concura spre
aceasta concluzie. Un om de metal, sau invers, un metal, 0 materie
inteligenta, din care semenii cosmonau-tului au construit nava.
A~a se traduc si cuvintele lui Kid despre astronava rationala.
Doctore !... Asculta, Dav, lasa-ma dracului in pace,
rna luxezi, doar nu-s fetiscana !
0 masina distrusa i~i inceteaza functiunile, Ca si un om care-a
murit, dar in acest caz, spuse doctorul Dav, ma-teria rationala
dezagrcgata din forma de astronava n-a in-cetat din viata. Nici nu
stiu cum arata, in fond, moartea unei asemenea materii.
De ce nu admiteti, nebunilor, ca materia -oastra era totusi
masina ? De un tip fantastic de perfection .t, neintil-nit de noi, fie,
rnsa masina. All reusi sa-~i retraga miinile

135
 din menghina degetelor lui Dav, dar Ie uita pe masa ~1 zii-
ccau acum nefiresc de inertc, dornicc parca sa se odihneasca
dupa atita cfort.
- Pentru ca lin 0111 - cosmonautul - sc poate tomc
de masina lui, ca si noi, dar nu se Iasa inrobit de ea. Nimic
nu-l impiedica pe fiul stelelor, daca voia sa scape de sub
stapinirea navei, sa 0 distruga, ridicul de simplu, cu aju-
torul pamintcnilor. N-a facut-o fiindca nava era un om.
Dav lua farfuriile din fata prietenilor sai si le asezii pe plat-
forma ascensorului de evacuarc. Un cunoscut - aici nu
aveau acces decit membrii clubului cosmonautilor - il sa-
luta de departe si el raspunse printr-o inclinare a capului.
- Am ajuns intr-un punct mort! spuse All, frecindu-si
rniinile amortite. Voi lansati niste ipoteze nebunesti, Rupe-
oase asta de Kobo se lauda ca stie sistemul de transmitere
a imaginilor si pe urma zice ca nu sint de fapt transmise ...
- Ceea ce e purul adevar ! accentua doctorul, ridi-
cindu-se brusc in picioare si incepind sa se plimbe cu pasi
rnici pe linga fotoliu,
Stia bine ca insista de pomana, Pe afurisitul de All nu-l
puteai convinge usor ; gasea inpcrrnanentii tot felul de chi-
chitc, impotriva carora zadarnic ai fi incercat sa te lupti,
chiar daca, sau mal ales atunci cind All i~i imparta~ea pa-
rerile, cind era de acord ...
Vazincl ca tacerca lui "Cap-dc-Fier" se prelungeste, Kobo
se reaseza in fotoliu, intinzindu-~i picioarcle. T rase cu coada
ochiului la electronist ~i nu se mira de fel, surprinzindu-I
intr-una din atitudinile sale nefire~ti: complet rclaxat ~i
absent, Cll privirea fix a, urmarind cine ~tie ce gind, sau
nici unul, fara sa clipeasca, Eara sa auda ~i sa vada, trans-
format intr-un om de piatra, fara expresie. De~i obi~nuit cu
toate infa~i~arile lui All, pc Kobo II fulgera pentru prima
oara ideea ca a~a trebuie saarate ~i strigatul de spaima al
pietrci, 0 spaima adinca, inlan~uita de imobilitate ~i de aceea

136
lipsita de chip, tragica In mutenia ei. Vazindu-l pc All,
incepu sa-~i imagineze ca singclc, viata ncvazuta, nu mal
alcarga prin vinele accstuia ; ca All a zburat, s-a reinters
si murise ; ca el, Kobo, il vegheasc, la moarte, pe All, nu
pe Kid; ca All stia, cum si Kid stiuse, de unde vine spaima ;
dar acum se incifra; ca si cind, privindu-l, Kobo i-ar fi
cioplit in piatra statuia si-atit, acum All se incifra la rindu-i
intr-o enigma, pentru doctor de nepatruns.
- Poftim! 1i intinse statuia 0 lingurita. Hei, Kobo!
il lovi cu lingurita peste deget ~i era iarasi doar All. Nu
mai esti in hamacul tau zdrentaros !
Pe masa apiiruscra dulciurile - fructe si prajituri mar-
tiene - si traditionala b:lutura de desert, Fata morgana,
expediata direct din distileriile planetei invecinate, in bu-
telii de forma specified, compartimentate, unde se pastrau
separat, ca niste explozibile, ingredientele unor amestecuri
stranii de culori si gusturi ~i de aceea foarte scumpe ~i foarte
cautate.
Serviti ! 1i indernna Kobo, trezit, redevenind gazda,
All i~i rindui in fa~a "cupele cintatoare", numite asa
din pricina bilelor sonore, dintr-o matcrie terrnoabsorbanta,
care circulau intre peretii dubli ai acestor recipiente. Prepa-
rarea bauturii cerea multa indeminare ~i 0 anume iuteala,
pentru ca altfel esentelc foarte volatile, care-i dadeau
aroma, s-ar fi irnprastiat in aero All actions ca un presti-
digitator. Decapita fiecare sticla, ii presa gitul de cauciuc,
ca sa creeze excedentul de presiune in interior ~i umplea cu-
pele cit ai clipi. 0 spuma groasa, alba sc revarsa furibund
pe platoul de serviciu ~i disparu aproape instantaneu.
Ceilal~i doi nu-~i luasera ochii de la miinile lui. Dav
mesteca miezul pufos al unui fruct acru-amarui, setea-de-
viata, preparat Intr-o glazura dulce, muhicolora.
Saanun~am autorita~ilc! zise tot Kobo. Datele de care
dispunem ...

137
 Asta inaintc de oriee. trebuie ajutoare i corn-
Si ne
pleta Dav. Glyd imi Splll1Caalaltaieri ca toate aparatele nu
fae doi bani si ca singurele instrumcnte de investigatie ra-
minern noi, oarnenii.
- Exact! zise AU, spre surpriza gencrala. Insuruba ca-
paeelc eupelor cintatoare ~i intinse cite una eelor doi prie-
teni, in clinchctu] mclodios .al bilelor tcrmoizolante. Dar ee
ne faeem dad fieeare dintre noi n-are drcptul decit la 0
singura viziune? Pe cine mai aducern sa afle de la omul
nostru metalie povestioara eu "pasarea groazei ?"
Incepura sa bea, prin paiele subtiri viritc in eapaeele
cupelor. Inauntru, liehidul se asezase in einei stra turi, eu
densitati diferite, eu alte gusturi, alte arome ~i concentratii
alcooliee fiecare : se eonsumau pe masura ee ajungea jos,
la capatul paiului.
- Va atrag atentia ea omul respectiv trebuie eu nece-
sitate sa fi simtit tearna fata de rnasini ! zise Kobo, absent.
Dar un singur fel de masini au provoeat teama, eele
eu Ecuatia ! sopti All. S-o chernarn inapoi pe "Vega" !
- M-am gindit, il fix a Dav eu privirea, dar e sansa ta
ultima de a dovedi justetea Ecuatiei.
Ca principiu, nu uita, tc rog, ca principiu ! Formula concreta a
Ecuatiei e inca imperfects, in toate variantele ci.
All i~i pironi privirile in oehii lui Dav, infruntindu-l.
Dav nici nu clipi si intreba sec :
$i ?
Si putin i111ipasa de parerea eapetelor patrate, au-
ziti? zburara ea niste lilieei soaptele lui All. Miine dimi-neatji sa
convocam Consiliul scolii de zbor.
Simplu! Te-ai obisnuit sa-ti recunosti infringerile ! continua sa
ataee Dav.
Iiffii justifie existenta ! All l~i intoarse capul spre Kobo ;
soapta ii era ascutita ca 0 lama.

138
 Doctorul zimbea insa ingaduitor, ca ~l cum ar fi asistat la
joaca unor copii.
Kid! murrnura aspru Dav.
Da, Kid! relua All, impreunindu-si miinile albe. Dar nu uita ca
"Vega" are un echipaj de treizeci de oameni.
Daca numai unul a inceput sa simta frica ...
Vei putea justifies viziunile lui Kid? Ma indoiesc ! Cel mult
esecul tau.
Oricum, experienta e necesara l Chiar dad tu ai
dreptate. T rebuie totusi sa controlam pe cine mai cade ale-
gerea pentru comunicarea rnesajelor.
- Si daca ...
- ...vom inregisrra un alt esec ? il intrerupse All.
Anticipczi 0 certitudinc ?
Kobo, tu ce parere ai? il interpela All pe doctor, obligindu-l sa
participe la discutie, sau, mai degraba dorind
sa nu-i raspunda lui Dav.
Sa ccrern convocarea Consiliului ! Si
Kobo zirnbi din nou.

10
De atunci, tirnpul deveni pentru Glyd 0 povara tulbure,
iar lumca se complied si mai mult ; ceea ce lainceput i se
paruse un simplu proces de adaptare la alt ritm de viata
se prefacca acum intr-o incordata stare de veghe, maci-
nindu-i nervii. Tot ce invatase pe astronava, intimplarile
vcchi sc prabuseau in spatele lui. Si - 0 data puntea ec
Icgatura a trecutului sfarimata - cl ramascse pe cestalalt
tarm, inca foarte singur, cu presimtirea unor primejdii, ne-
recunoscindu-se pe sine, fiindca ceva in fiinta lui, in sufle-
tul lui se schimbase intr-o noapte, ~i era ca si cum ar fi mers
printr-o mlastina, afundat pina la umeri in nesiguranta,

139
Aici nu-I mai conducea nimeni, ca dincolo, libcrtatca de a
gindi si a face tot ee-l diia capul, atit de incintiitoare dupa
coborirea pe Paml'nt, iata, i se intorcea irnpotriva.
Ar fi vrut sa ajunga un bun cosmonaut, ar fi putut
ajunge, stia si cl, fara sa-i fi spus All, si ehiar Iusesc, atunci,
acolo, cite va zile, numai citcva, cind pilotasc singur, da,
cl singur, eu min tea si eu miinile lui eondusese astronava,
iar masinile si robotii i sc supusescra asa cum se supun e05-
monautilor, Totul pornise de la 0 gluma, l~i amintea foarte
bine, intr-o seara - oh, da, intr-o searji, caci ~i pe astro-
nava erau seri, tulburatoare In penumbra ee eobora peste
tot, raseolindu-i cugetul eu dorinte nclamurite, indepartin-
du-l de universul aeela rigid ~i strain.
"Sl'nt sau nucomandantul vostru?" strigase el I'nda-
ramie, privind incruntat spre eeata eclor opt roboti antro-
pomorfi, aliniati intr-o ordine perfects. Se aflau In uriasa
sala de gimnastica, transforrnata de doua ori pe saptamina
I'ntr-un simplu maidan de hirjoneli baietesti, avind drept
parteneri opt jucarii geniale, eu care se juea pina noaptea
tl'rziu. Iar I'n seara aceea convenisera sa se joaee de-a "pi-
ratii eosmici" ! Ideea fusese a lui ~i 0 pusese I'n practica,
pentru prima data, la caparul eelor saisprezece ani inca
neirnpliniti, ani in care se obisnuise eu un program de joacii
strict organizat: gimnastica impusa de sumedenie de apa-
rate aflate in sala ; partide de ping-pong si I'not ; "aritme-
tiea mingii", joe ee se desfasura I'ntre doi, patru sau ~ase
parteneri, prin arunearea balonului rotund pe un panou
mareat eu diferite numere ~i eulori ; ~ah ~i alte joeuri eLI
un pronuntat earacter intelcetual. Poate nu ar fi ajuns la
"pirarii eosmici", daca plietiseala nLl i-ar fi dat tl'reoale eLI
tot mai multa insistenta. Partenerii erau speeializari pina
la perfeqiune In diferite domenii de "joaea". In momentul
dnd el parasea programele imp use, dorind sa strige ca in-
dienii. sau sa ajunga la improvizatii ... jucariile"
sa topaie.
140
nu mai eraubune de nimic. Si astfel, in sala de gimnastica
rasunau intotdeauna numai tipetele sale, numai hohotele
lui, singulare, care, cu vrcmea, I:i nascusera 0 tot mai in-
constienta dorinta de a ramlnc singur.
Asa se intimpla~e si in dupa-amiaza aceea, cu citeva
ceasuri mai inainte. A vind libertatea sa colinde astronava,
pe care inca nu reusise s-o cunoasca in intregime, ajunsese
Ilnga Centrul de comanda. Din motive putin mai tirziu
elucidate, accesul ii era interzis acolo. Fiind singur, se po-
meni in fata hubloului ce marc a intrarea in Centru, 0 do-
rin~a irezistibila de a cunoaste adevarul puse stapinire pe
el. Dar toate incercarile sale de "a declansa mecanismul au-
tomat esuara. Inciudat pina la lacrimi, renunta, fiind sigur
ca actiunea sa fusese inregistrata de Marele Creier ce con-
ducea astronava,
Atunci ii incolti in minte 0 idee nebuneasca, pe care
o pu~e in practica imediat.
Pentru a nu da de banuit, se intoarse in camera, che-
mind la dinsul, pe rind, tori partenerii de joaca, cei opt
roboti antropomorfi, Avea cunostinte prea temeinice in
construirea de roboti, pentru a nu reusi cit ai bate din
palme sa le neutralizeze centrele de comanda, transfer-
uiindu-i in niste biete masini, capabile dear sa execute co-
menzile sale.
Adunindu-i in sala de gimnastica, totul s-a petrecut
dupa cum prevazuse. Dupa ce le-a explicat care este noua
lor indeletnicire ~i cu ce sc ocupa "pira~ii cosmici", s-a au-
to-numit comandant suprem, punindu-le in aceasta calitate
~i fatidica intrebare : "Sint, sau nu, comandantul vostru ?"
La care rnasinile au raspuns printr-un "da" monoton.
Fiind sigur pe preriosul ajutor al ma~inilor, a trecut la
infaptu:r:::a primei "opera~ii": dereglarea sistemului infor-
mational, :e lega sala de gimnastica de Marele Creier, pre-

141
intimpinind in felul acesta interventia grupelor de secu-ritate de la
bordul navei.
Apoi si-a expus pe larg planul, pina in cele mai mici
arnanunte.
Prirnul "atac" a avut loc la rnagazia de perforatoare fotonice,
terminat cu 0 clara victorie. Inarrnati cum se cu-vine, "piratii
cosmici" au patruns dupa zece minute ~n Centrul de Comanda,
topind, pur si simplu, hubloul de la intrare.
Da, i~ amintea cu certitudine. Comandase robotilor "lui" sa
pazea~dl deschizatura, oprind orice alt robot strain care-ar fi
incercat sa-i deranjeze.
Si el inaintase singur, prin recea lumina Fluorescenta ernanata
de luminoforii ovali, aflati deasupra ecranelor masive ee-l
inconjurau din toate partile. n domina 0 tearna neinteleasa, care-I
grabi sa ajunga linga pupitrul de co-manda, cu ecran circular, in
Iata caruia se afla un fotoliu inalt. Simti tremurul picioarelor, si,
pentru prima oara se gindi ca incalcase disciplina de fier de la
bordul astrona-vei. "joaca" asta sernana mai rnult cu 0 revoltii ...
Se a~eza in fotoliu, privind fix la rnaneta alba de pe bra-tul
arcuit, Cunostea sistemuI. 0 apasa cu putere. In clipa urmatoare se
aprinsera niste lumini, iar dintr-un difuzor nevazut izbucni 0 voce
grava : "A~teptam ordine, cornan-dante l"
Pe ecran se derulau cu repezfciune niste pete luminoase,
puncte de foc, pcsemne corpuri ceresti, pe lingii care trecea
astronava in zboru-i superluminic. Iar lui, pentru citeva clipe, i se
oprise respiratia, De aceea nu-l Iasasera sa pa-trunda acolo. EI era
comandantul 1 EI! Si 0 afla abia acum ... Dar de ce el ? Asa trebuia
sa fie? Cine era el ? Cine ?
Incerca sa se stapineasca, Reusi. "Incotro zburam" ? In-treba
cu glas subrire, tremurator. "Srpre Parolnt l" veni cu promptitudine
raspunsul.

142
 Spre Parnint ? Nu, I1U cunostea Pamintul decit din carti.
Acolo oamenii semanau eu dinsul, sau eu ceilalti, asemana-
tori masinilor de la bord ? Va afla, in sfirsit, va afla rna-
rea taina 1 "CO'l1tinua~i zborul in aceeasi directie 1 Viteza
maxima l" ordona el, inghitind un nod cit toate zilele.
Nu-i mai raspunsc nimeni si nu mai intreha nimic.
L-a invins oboseala tirziu, cind nu stia ell trecusera
doua zile si doua nopti, asteptind in fata ecranului sa za-
reasca Parnintul care-i fusese menit inca inainte de a se naste
si oamenii carora le ducca dorul.;
ca
Acurn, ca si atunci, sirntea lirnpede inchisese pentru
totdeauna 0 poarta, 0 zavorisc, cu propria lui mina, in-
constient, in fata unui drum necunoscut; stia ca terrninase
ceva si trebuie sa inceapa altccva, dar nu reusea sa se-adune,
Astfel rataci 0 zi intreaga, prin camerele lui inutil de
frumoase, din care Indra stersese toate unnele trecerii ei, cu
o grija cum numai neputinta si furia 0 creeaza, $i parea,
adevarat, ca nici u-a fost nirneni, si Glyd avu senzatia d
intra intr-o casa straina. Descoperi acum zeci de lucruri pe
linga care trecuse rara sa le vada, obiecte de pret - ale cui
sa fi Fost ? Fiindca si el... al cui era? Al lui Kobo, omul eel
bun, primul lui prieten de pe Terra? Nu, Kobo H ingrijise
asta-i era meseria - si l-a parasit. Era Glyd al lui All ?
Al lui All, tatal robotilor P Si-atunci al cui? Al Indrei?
Ce ne facem, baiatule? se intreba singur, lntr-un
tirziu, covir~it de tristete.
- Ce ne facem, Glyd? repeta eel mai mic dintre rO-
bo~i, venind ascultator llnga dinsul. Nu in~eleg nimic, Glyd.
o alta amintire, duioasa ~i buna, il facu pe Glyd sa In-
chida ochii. Se revedea - amintirile lui, ca 0 apa cenu~ie,
purtau ici-colo, nedeterminate, cdmpeie de lumina, 0 scena,
un CUvlnt, un gest, involuntar tandI'll, al ma~inilor - se
revazu copil, pa~ind nesigur, ocrotit de bratele reci, dure
ale robo~ilor, sa nu alunece spre Marele Creier Central din

143
astronava, care dorea sa-l vada. "Ce ne facem, baiatulc P",
intrebasc rnasina, rurnegind cine stie ce formule despre
soarta nesigura a rachetei, si Glyd, tot asa, repetase, fericir
de intrevederca cu marele automat: "Ce ne facero, Intclep-
rule ?" Cum mai plinscse cind Inteleprul, intr-o zi, s-a stri-
cat si-au trebuit sa-i inlocuiasca vreo Opt circuite. Ce teama
i-a fost ca Inteleptul moare sau 0 sa fie mult timp bolnav !
- Sezi la Fcl ca fata ! zise robotul, torcind sonor, en
un motan.
Ce spui P
- Sezi la feI ca fata de-aseara !
Robotule, a~ vrea ...
Sa-ti aduc, GIyd! Oranjada P Bretelele? Aparatul de curatat
incaltamintea sau eel de barbierit ? ..
Nu stiu ce!
- Ziceai ca-ti trebuie ceva !
N-ai inteles, suspina GJyd inabu~it ; asa sinteti voi, copiii
mici, cind abia ati lnvatat sa vorbiti, Nu! Ziceam. robotule, ca eu
as putea sa-i fiu de folos cuiva ... V-am in-selar, Iprietenii mci
vechi! Ii rningiia degetele de plastic, min uta delicata, ca a unui

. .
copil. Regele ielelor, Kobo, m-a adernenit ... N u mai sint robot,
iar oamenii inca nu rna pri-mesc prmtre el...
Matasea perdelelor Fosni uscat, la suflarea vintului, Adierea il
alinta pe Glyd, care-si sirnti genele si coltul pleoa-
pelor umede. Minuta robotului rresari pe genunchiul lui ~i
se retrase. BaiatuI ofta, se rezema de spatarul fotoliului ~i
deschise ochii. In pi:cioare, in fata lui, cu privirca pierdutli
dincolo de prezent, ca mai de mult in biseriell, statea Indra.
Se midi, cumva inlauntrul sau ~i un val de singe ii urea in
obraji. $i simti imediat ell a ~teptat-o, ca sa se lini~teasca -
parea nespus de calm, putin ironic.

144
 Stai jos ! si facu sernn robotului sa traga un Iotoliu mai aproape.
Indra se aseza, in acccasi atitudine stranic, care pc Glyd il nelinistea.
Pentru ce n-ai dormit ?
Ea nu intelese prea bine - nu dormise 0 clipa, intr-ade-
var - dad cl despre asta vorbeste, oriii reprosa ell azi-
noapte nu I-a cautat. Bause si fumase douasprezece ore 111
sir - pe InsuIeIe Fericirii se mai cultiva tutun, Apoi sta-
tuse doua ceasuri in baie, Irecindu-se cuindirjire, cu peria
cea mai aspra, inaimc de-a veni la el. Ii era rau. Baiatul
banui starea ei si, de altfel, cum ~i ce-ar fi putut sa-i re-
proseze ?
Ne cautam pc noi insinc, in ccilalti ! murrnura fata, ca si cum
ar fi continuat un dialog, singura. Si IlU ne re-gasim...
In doi e mai usor, indrazni Glyd, nestiind daca spune prostii
sau adevaruri.
Dragostea? .,. Pe Indra 0 inunda mila - dar nu, nu
trebuia sa-i fie mila de ea insasi,
$i cind nu mai esti singur, te regasesti ? Nu te mal
sirnti strain printre oameni?
Strain?.. La inceput totul e strain. Incet, tirziu, descoperi cu
tearna ca totul iti apartine, cind si tu apartii celuilalt. Abia atunci
nu mai esti singur, caci singuratatea este in fond 0 infirrnitate,
Glyd, copilule, coboritorule din stele...
"E stupid, stupid si anacronic ! Am devenit duioasa !"
Inseamna d ne na~tem infirmi ! izbucni Glyd, uimit peste
masura, nesigur pc propria 'sa incercare de a afla un raspuns. Nu
sintem intregi daca nu apartinem cuiva ... dad llU ne daruim din
dragoste ?
Tacu, surprins din nou ; acum era sigur ca numai in tin-
zind mina spre Indra ar fi redevenit intreg, el insu~i, om,
nu robot. Dar nu facu nimic, de~i ar fi dorit - desigur, cit
ar fi dorit - sa nu ramlna infirm.
145
 Coboriioruledin stele ...
Isi musca buzele, si le convulsion a In cine stie ce vorbe
nevorbite, mingiieri deznadajduite de-ale ei, la fel de necru-
~atoare eu sine in durere pc cit era, pesemne, si-n dra-
goste, aeum in zadarniea dorinta de purificarc, tardiva
dorinta, Glyd 15i alunga teama, sau mai dcgraba evada din
cercul spaimei si al sfielii. Veni Iinga Indra si-i sterse oehii
eu degetelc, iar lacrimile ei Ii dadura senzatia ca a sorbit
o bautura amara.
Indra !... ell nine nu ma rnai simt singur. Vrei sa m-ajuti sa aflu
ce-rni Iipseste P Sa dcvin om ?
Ea-i lua rniinile, ~i Ie lipi de obrajii umezi, nu indrazni
sa rnai faca 0 rniscare, parul Ii mirosca, ametitor, a busuioc,
buzele-i trernurau intredeschise. Glyd sta intr-o pozitie
incomoda, picioarele rasucite 11 dureau si-i veni sa rid a de
sine, nu vrea sa-~i inchipuie ca poate s-o sarute, ca ea as-
teapta sarutul lui.
Nu te grabi ! Ii opri Indra inceputul de gind. Ma iubesti pentru
d eu sint prima ... prima lntllnita si n-ai cum s-alegi. Dad nu stii,
inca, cine sint, adevarul, aflat tirziu, are sa te doara. Lumea va fi 0
padure uscata, pustie ~i plina de capcane, Vrei sa vii CD mine, sa
vezi si sa auzi totul ?
Ii inUttura rniinile si rarnase in asteptare, fara sa-l pri-veasca,
jucindu-si ultima carte eu un fel de u~urare, eu ingaduinta ~i
superioritate. Ceva, bun sau !rau, trebuia sa se
intimple ~i sa se-aleaga.
Yin, Indra !
A~a porni Glyd spre Insulele Fericirii, eondU's de fata,
la bordul gravimobilu'llui ei alb. Zburau 1a trei mii de metri
inaitime, peste harta faseinanta a Pamintului invadat de
crepuseulul asfin~itului ~i pe masura ce inaintau spre vest
soarele se ridica tot mai sus ea 0 prevestire frumoasa. Ba-
iatul taooa ~i atunei Indra ineepu sa vorbeasca :

146
 - Prietenii mei ... Cei care se pretind prietenii mel sint
oameni ciudati, or sa
Ite uimeasca, Insulele unde te due sint
un 100cde refugiu si de exil, acolo nirneni nu rnunceste nici-
odata.
- Mi s-a spus sa rna feresc de aceste insule.
- Glyd, eu fac parte dintre locuitorii lor. Nu-ti poves-tesc cum
de-am ajuns acolo, prin ce irnprejurari carora nu m-am putut
irnpotrivi, A fost un tirnp cind viata aceea mi-a placut, ti-o
marturisesc, Cit de mult am ajuns sa sernan prietenilor mei ... ai sa
judeci singur. Nu caut dezvinovatiri, intelegi ; e inutil sa stii
parerea mea despre aceia de care m-am inconjurat.
- De ce un loc de exil?
- Oamenii care se fac vinovati cu ceva fata de socie-
tate sint trirnisi la noi, pentru purificare. Pentru ca vazind
o adunatura de trintori, a carer unica preocupare e dlutarea
placerii ...
De ce vorbesti asa ?
Eu yin de pe Insulele Fericirii. N u-~i trece prm minte cu ce
speculatii neghioabe incearca ei sa justifice viata lor parazitara, de
care nimeni, nici chiar ei n-au ne-
VOle.
- ~i... nu sc vindeca ? intreba, timid, Glyd, intelc-gind incotro
este dus,
Ba da. Pleaca multi. Sint unii, batrini, sau prea inraiti, carora
nirnic nu le mai ajuta. Ei ramin. Ii cunosc .
i-am cunoscut bine. Altii pleaca si pe urma yin inapoi .
E groaznic !
- Ce cauti tu, prin tre ei, acolo ? ..• Asta trece de inte-
legerea mea! Cintai atit de ,frumos... atlt de frumO's ca
rpina ~i All, vrajit ...
Nu, a~teapta! Inca nu ~tii nimie !
- Tu, atit de frumoasa ...
147
 Spune, mai bine, de ce-a trebuit sa vemu 10 orasul acela P lama,
noaptea nu calca in cl picior de om. Eram linistita, pustie si searbada, dar
eel putin nu mai asteptam nimic. Te-am urit de la prima vedere si mai
tirziu, pc
rnasura ce rna indragosteam, te uram din ce in ce mai mul t.
Nu cred in intimplari prostesti ... si nici in destin ... Dac-ar
fi fost destin, izbuteam sa te-astept, pura pina la capat, ..
Sa-ti pastrez si sa-ti darui ceea ce mi s-a luat, nici nu stiu
de cine, intr-o noapte, cind cram beata.
Taci!
Ajunsera la Gran Canaria dupa un zbor indelungat
peste Atlantic, La ~armul insulei, sute de ambarcatii
treceau in toate directiile, cu pinzele fluturind lenes in
adierea molcorna a brizei. Teyde, marele munte vuloanic,
un con perfect, cu virful inclestat in zapezi parea adus
dintr-o alta lume. Aterizara pe un aerodrom izolat, pustiu,
in marginea padurii batrine.
Mai vrei sa vii? intreba Indra, coborind dintr-un
salt in iarba in alta si moale ~i se intoarse cu spatele, ca cl
sa nu-i vada ochii.
Baiatul se dadu jos incet, pasind cu amindoua picioarele pe
fiecare treapta.
E frumos aici ...
Clima e blinda si egala ! rosti Indra neutru,
Porni prin padure, prin lumina saraca a asfintitului,
Glyd 0 urrna, la oarecare distants. 0 privea, nevenindu-i
sa-~i creada privirilor ; era desavirsit de Frumoasa.
Dupa treizeci de minute de rners urcau scara unei terase
pardosita cu marmora albastra, unde se in~irau citeva zeci
de mese scunde. Un hohot de rlS ii intimpina, dar nu de
ei se ridea; toti i~i Intoarsera privirile sprc 0 masa din
centru.
o lumc pestrita, de tcQte virstele, popula terasa. Pre-tutindeni
flori, umbrele colorate ~i dtiva roboti, circulind

148
de colo-colo. Apoi linistca aceca ciudata, din care nu razba-
tea nici rnacar 0 soapta,
Oarnenii pareau cufundati in problcme savantc, urma-
rindusi numai gindurile, abscnti acum fata de univcrsul
inconju-aror. Nimcni nu remarca aparitia tincrci perechi.
Sau eel rutin astaera imprcsia lui Glyel. Dar strania atmo-
sfera nu-l tulbura pc haiat. EI continua s-o insoteasca pc
J nclra, mergind in virful picioarelor, iemindu-sc sa nu de-
ranjeze pe cineva. Indreptindu-se spre coltul eel mai rctras
al terasei, Indra ocolieu abilitate grupurile unor batrini ee
motaiau linga paharclc pline eu cine stic ce bauturi alcoolice.
Locul ales de fata era linga 0 masa ovala, verde, incon-
[urata cu dcuasprezece fotolii batrincsti, negre, eu spatare
inalte, din stejar, capitonate cu piele galbena, Patru bar-
bati, carea-i asteptau pesernne, se ridicara tacUt~i de la
locurile lor.
Am intirziat ca inrotdeauna, spuse Indra, zimbind crispat.
Prieteni, aeesta e Glyd, in carne ~i oase !
Cei patru barbati se inclinara tacuti, reocupindu-si locurile in
mare graba, Glyd se inclina la rindul sau, gin-dindu-se la ultimele
cuvinte ale Indrei, care sunasera cam fals, si ostentativ.

Inainte de-a se aseza, i~i cerceta din priviri noile cu-nostinte.

Prirnul dintre barbati era un batrin morochos, aspru,
plictisit ca mai traieste, gras, eu pungi grele sub ochii mici,
aposi. Costumul portocaliu, tipator, ii aeeentua ~i mai
mult nota de trivialitate, dindu-i alura unui papagal exo-
tic, ratacit Intr-o citadela, dupa ce traise doua sute cinci-
zeci de ani la tropice, in jungla. AI/doilea barbat era de
o frumuse\e uluitoare, cu staturi impozanta, sigur de sine,
abordind sub musdcioara midi un suds permanent, dis-
t3lI1t, ingaduitor. 0 wga imaqJw;t ,de ,alba Ii ddea in f.al-

149
duri bogate de pc umerii largi Plna la calciic. Isi incruci-
sase bratele pe piept si privea inainte, absent la ce se
petrece In jurul sau. Al treilea parea eel rnai rinar, Slab,
neingrijit, cu obrajii scofilciti, incruntat, pus pard pe
harta se foia nelinistit In Iotoliu ; astepta lacom clipa cind
se va lua la cearta eu cineva, Batind darabana cu degetele
in masa, joe nervos, nesigur, 11masura obraznic pe Glyd,
de jos In sus, ea pe 0 femeie. Nernultumit probabil de in-
fati~area oaspetelui, pufni deciteva ori seurt, neascunzin-
du-si dispretul sau dezarnagirea. In sfirsit, ultimul dintre
aeeste specimene arjita inspairnintator. Masiv si urit, de-
gaja un soi de cruzime, din priviri, din atitudinea In care
sua, la plnda, ferindu-si privirile ochilor injectati, cu pleoa-
pele rosii, Neras, ridat ea 0 smochina uscata, tragea eu
coada ochiului la fata, muscindu-si buzele grease, umede,
senzuale.
Chiar ~i dupa ce seaseza, Glyd privi rnai departe la
acest ultim reprezentant al faunei de pe insula, cutremu-
rmdu-se Ia gindul d un asernenea specimen s-ar fi putut
atinge de Indra.
Maiestate, incepu acesta fara nici 0 introducere, considerind
ostilitiitile deschise, va atrag atentia asupra primei greseli tactice :
Iipsa siropului de citrice, atit de necesar unor bravi luptatori
devitarninizati !
Glyd primi aceasta provocare dubla fara sa clipeasca.
Scuze, stimata domnisoara, mormai eel cu prestantii de
patrician antic. Faptul este lipsit de irnportanta. Arna-bilitatea ar
fi in cazul de fata un act de slabiciune din
parte-mi. Femeile au naruit tronuri ~i imperii. stnt silit
sa fac un compromis, ordonindu-i lui Don Juan sa va
serveasca ; el e gat a Insa sa-~i asume orice riscuri.
Papagalul portocaliu clipi repede, reu~inc1sa zimbeasca,
unsuros, insipid, rididndu-se ceremonios de la locul sau.

150
 - Frumusetea este cca rnai mare cuccrire a victii, se-
nora! Asa ell eu ma declar sclavul frumusctii feminine.
N u pierd nirnic si eer totul !
Avea si glasul de papagal, pitigaiat si strident. Facu
doi pasi ~i se apleca deasupra Indrei, sarutindu-i parul.
Apoi disparu.
Tirania, tinere Gird, intervcni "moaiestatea", se poate infaptui
si fad armata, dictatura, schingiuiri sau asasinate. Ce este
indragostitul altceva decit un orb, supus tiraniei unor dorinte
ucigatoare ?
Zimbi superior, multurnit.
- N-ai decit sa nu iubesti, dad ti-e t earna ca ti se cla-
tina imperiul, spuse Indra, alb.
Ceilalti doi risera sec, grosolan, in vreme ce Glyd ur-
marea, :It putca mai calm, discutia, mutrele si gesturile lor
anacromce.
Tirania lipsita de serupule a insanatosit de-a lungul mileniilor
soeietatea umana, continua imperturbabil "ma-
iestatea", ridicindu-si bratul eu aroganta de profet. Forta
a fost aceea care a atrofiat instinctele salbatice, redind
personalitatii umane libertatea de gindire si de creatie,
Fad stapin oamenii sint turrne ratacite, dezorganizate.
Para dictatura, spiritul razvratirii duce la anarhism. Su-
pune-te, omule, puterii, altfel pieri ! Ei, ce zici, tinere, ma
urmezi? Attila, Iulius Caesar si Napoleon n-au pus in
practica tot arsenalu! de mijloaee posibile ale dictaturii;
eu rna gindesc sa repar greseala ~i sa Ie aplie viitoarei so-
cietati perfecte, condusa de un singur om, eu drept de
viata si de moarte asupra supusilor. rida.
Glyd, amuzat, se stradui sa nu Tirada absurda,
ridicata la functia de principiu, era a unui dement. Se sta-
pini si nu dispunse, mi~dndu-~i umerii largi intr-o parte
~i alta, evaziv, cautind privirile Indrei, ca pentru a-i cere
parerea.

151
 Fata insa, aseulta serioasa - Glyd l~i aminti, asta era, sau
fusese lumea ei.
Sucul acesta de portocale tc obliga sa-mi acorzi citeva eeasuri
in sinul naturii, minunato ! pitigai papagalul portocaliu, sosind eu
0 tava uriasii pe care sclipeau cupele
de cristal, pline cu imbietoarea ~iinofensiva bautura.
- Nu fi insolent, replica Indra, grabindu-se sa-i ser-
veasca pe cei prezenti. Acum citiva ani, faima ta de cuce-
ritor rna mai atragea. Dar azi... Mai bine trateaza-ti obe-
zitatea !
Ha, ha, ha! rise papagalul colorat. Cele 4529 de cuceriri
amoroase rna obligji sa cred ca impun respect,
Ietito ! Sint serios in materie de femei si propunerea mea
nu te poate jigni, mai ales d ultima data ...
Glyd se ridica in picioare. Fata lui, ell trasaturile dure,
adincite, devenise palida. Don Juan tresari,
- Oho !... Caval ere fara prihana, am inteles ! Scuze !
Nu de alta, dar maiestatea sa ar fi in stare sa rna zvirle pe
mina calaului, argurnentind ca trufia masculina trebuie
spulberata de pe Parnint !...
Chicoti Inca 0 data si se pravali In fotoliu.
Pastreaza-ti calmul, Glyd, sopti Indra, sorbind pe indelete din
sucul de portocale. Arunca 0 privire fugara
donjuanului portocaliu. Sintern vechi prieteni, E un baiat
de treaba, cam narod, care traieste din amintiri.
Glyd surise, intrerupindu-si gindul. Se asezii. Cit de
straina putea fi pentru el lumea asta !
- Gr andios inceput, Irurnoasa Sapho ! interveni tina-
rul siabanog, dupa ce golise pe nerasuflate bautura raco-
ritoare, Meriti dispretul meu. Ai ucis 0 placere ! Tinere
necunoscut, deviza de deasupra palatului meu spune :
"Primum vivere !" Viata nu merita sa fie lu:na in serios
decit prin placerile pe care ni Ie ofeca. Daca idealurile nu
ne-ar pllne bete-n roate, existenta noastra...

152
 - Nu mai bate cimpii, II intrerupse Indra. Nu vezi ca
esti un biet ahstractionist stupid ? Traiesti din gogo rite pe
care nici tu nu esti capabil sa le realizezi !
Ei poftim, dragul meu! se adresa slabanogul lui Glyd,
impungindu-l cu degetul aratator, Confunda mize-
ria placerilor materiale cu zborul inegalabil al unor placeri
de ordin mai inalt !... N-ai sa rna convingi In vecii vecilor
ca ascetismul meu existentialist poate fi confundat cu ...
- Infiinteaza 0 minastire si preda principiile astea fe-
telor batrine. Dupa douazeci si patru de ore vei fi spinzu-
rat cu placere de martirele noii tale filozofii ! Glyd, baiete,
dumnealui peroreaza despre placerile dematcrializate ~i
utopice, despre vis ca suprem inlocuitor al existentei tru-
pesti - ca sa rna exprim in termeni cunoscuti,
- Catastrofala interpretare, pe onoarea mea, se holba
la Glyd magistrul cu obraji scofilciti, Dar "primum vi-
vere" este cheia intelegerii vietii materiale si nicidecum
confundarea cu satisfacerea instinctelor din noi. A ramine
aici inseamna animalism, scumpo! Numai 0 femeie ca
tine po ate confunda ultimul act al iubirii cu viata adeva-
rata a placerilor.
Pe Glyd incepu sa-l doara caput. si cind
Masivul urit i$i framinta intr-una pumnii, ca
s-ar fi pregatit sa loveasca pe cineva, Spre surprinderea
lui Glyd, fu singurul care izbucni In ris. Rise indelung,
cu sinceritate, In timp ce siahanogul II sfirteca din priviri,
neputincios, iritat la cul me si de indiferenta eu care Glyd
Ii ascultase pcroratia,
- Universul placerilor abstracte ? .. Nostirn, colega,
zise, dupii ce consumase intreaga gama a accesului de ilari-
LItC. Tare mi-c c-ai inccput sa amesteci iluzia eu cxistentr
subiectivii ! Avea 0 voce uirnitor de calda, prietenoasa,
atragatoare, ,cu inflexiuni baritonale. Ti-ai asigurat un loc
printre utopistii dezechilibrati !

153
 - Refuz sa discut cu prototipul egoismului uman, i-o
reteza scurt slabanogul,
- Fie, dar nu ma poti impiedica sa vorbesc, dupa cum
eu nu te pot obliga sa-mi urmezi principiile. Universul nu
exista decit in functie de eul meu, ca sa-~i raspund la
jignire. Fara aceasta statie de receptie, fad aceasta cen-
trala interpretativa, infinitul nu valoreaza doi bani! Pier
eu, s-a dus si infinitul.
Ai toata dreptatea! zise Indra, tragind cu coada ochiului la
Glyd.
Baiatul suridea in continuare, exasperant de senin, in-
gaduitor aproape, desi atent la ceea ce se discuta.
Vezi, draguto, vezi, replica uritul cu toleranta. Evolutie ...
umanitarism, omul si-a regasit omenia... Spa-
nac ! Aratati-rni ~i mie pe unul care se vaita d pe vecin
11doare maseaua l Evolutia societatii umane, tie-ti vorbesc,
prea distinsa mumie epicuriana, n-are nici 0 legatura cu
relatia individ-individ, iar propovaduitorii ideii de progres
sint niste farisei, care-si ascund egoismul filogenetic in sis-
teme Filozofice imposibil de aplicat. Celebra deviza "unul
pcntru tori si tori pentru unul" famine valabila atita timp cit
fiecare traieste pentru sine! Sa mi se demonstreze d dife-
rentierile valorilor umane vor putea dispare vreodata, d
oamenii vor trai pentru ceilalti si nu pentru ei ! Sint gata
sa ma lepad de mine insumi si sa tree in tagma nerozilor
alnruisti !
Atunci izbucni un hohot urias de ris, Toti cei de pe
terasa rideau, intr-un acces nestiivilit, cu pofta, de pard
ar fi asistat la prezentarea unei comedii celebre.
Glyd privi uimit in jurul sau. Pricepu. Discutia de la
mas a lor fusese ascultata. Avu senzatia d cineva I-a pal-
muit pe nedrept. Se ridid ineet de pe fotoliu, se inclina
tkut ~i parasi localul.

154-
 Incrernenita, Indra il urrnari citeva clipe.
- Cocoselul tau astral, interveni Don Juan, are mal
multa personalitate decit credeai, Afrodito !
- N e-arn batut gura de pornana, cornpleta slabano-
gul. Asta dad mai calca pe-aici, inseamna d eu am plecat
pe drumul cel fara de intoarcere. Inca 0 placere asasinata !
- Nu sinteti decit niste javre, mornii ordinare, intra
in discutie "imperatorul" cu toga. Tirania ar fi rezolvat
de mult problema indivizilor de tipul lui Glyd. Si spu·
neai, Indra drag a, spuneai d luceafarul tau va fi un demn
continuator al anarhiei nevinovate !
Indra facu 0 miscare brusca, rasturna fotoliul ~l
al~rga dupa Glyd. Lacrimi mari ii curgeau pe obraji. Si
risul celorlalti izbucni din nou, sfichiuind-o, dureros,
batjocoritor, de nesuportat, Isi astupa urechile. Goni asa,
inconstienta, prin padure, minata de 0 nadejde absurda,
pina ajunse la. aerodrom. Locul de atcrizare era insa
pustiu, Glyd plecase.
Abia acum avu Indra certitudinea ca Glyd a invins,
biruindu-se pe el insusi, redevenind intreg, om intreg, asa
cum 11 asteptase din visuri ; abia in dip a aceea afla In-
dra cum arata bucuria si tristetea viselor irnplinite ; abia
atunci, cind impietrita, cu ochii Ia cer, alerga sa:-~i prinda
arnintirca dcspre Glyd llnga 0 alta, tot despre GIyd, Ia
ncsfirsit, sir nesfirsit, ca zilcle Pamintului, nestiind ce rost
cu, nici la cc folosesc, dar trebuind sa se sup una lor, pentru
a cunoaste bucuria infringcrii.
Indra incerca, inccrca sa zimbcasca, Reusi. Glyd in-
vinscse. Omul raminea superior rnasinii. Coboritorul din
stele fusese rcdat oamenilor. Si taina aceasta ii apar~i-
nea ei, Indrei, ~i Glyd nu trebuia s-o afle niciodata. Caci
Glyd trecuse proba cca mai grea: proba dnd omul sc
l:nfrunta pe el insu~i.

155
 11
All cauta sa para linistit. Se a~eza cu bagare de searna
in fotoliu, ca unul care nu prea are increderc ca va ra-
mine rnult limp acolo si astepta din olipa in clipa sa
se petreaca ceva, indiferent cc, care sa-l sileasca sa se ri-
dice din nou si sa plece. In fond, stia destul de bine ce
are: nu reusise niciodata sa-si domine tracul si i se pji-
rea intotdeauna stupid ca ceilalti nu-i observa prefaca-
toria. Cel putin acum, nu mai rcusea de loc sa se stapi-
neasca, n minca ingrozitor nasul; se scarpina indirjit,
pina-i dadura lacrimile, furies pe el insusi, observind cum
ii tremurau degetele. Transpirase, I~i scoasc rcpede hatista,
dar 0 trinti pemasa, deoarece 11 surprinsese pe afurisitul
de Kobo cum il privcste tinta, surizator, Facu un efort
si-i zimbi si el, presimtind ca din cauza unei picaturi de
sudoare care-i aluneca pe nas va strfriuta exploziv. Ceea
ce se si intimpla,
Noroc ! ii sopti Dav, din Iotoliul alaturat.
All nu-i raspunse ; i~i duta batista, uitind unde 0 la-
sase, si, pina la urrna, enervat, se sterse la nas cu dosul
palmei. Dav ii arata din ochi pc membrii consiliului si-si
cUltina capul, a mustrare.
Consiliul se adunase in graba, in pauza de prinz a an-
trenamentelor, Mai bine de un sfert dintre conducatorii
scolii de zbor lipseau. Era 0 zi excesiv de calduroasa. Ae-
rul de pe imensul dmp al cosmodromului frigea si respiratia
tuturor devenise chinuitoare.
Kobo ~i Dav scrutau chipurile colegilor ,lor din Consi-
liu, cautind sa Ie ghiceasd starea de spirit.
- De ce ne-a~i chemat? intreba pre~edintele nerab-
dator. E 0 chestiune a~a de urgcnra ?
Se facu lini~te. Terasa acoperita, refectoriu de vara al
instructorilor, era acum pustie. Mai plutea inca prin col-

156
turi mirosul atl~ator al mincarurilor rafinate si al bautu-
rilor scrvite la gheata, Citiva roboti alunecau tacuti prin-
tre mese, fkind curatcnie. Refrigeratoarele aruncau valuri
de aer rece, ozonat, dar atmosfera, urnedji, ramasese ina-
busitoare.
Urgenta si foarte insemnata ! zise All, Intr-un tirziu, dlgu~it,
si-si drese glasul. Trebuie sa luarn 0 hotarire.
Abia avem majoritatea regularnentara ! raspunse
nemulturnit presedintele, Oarnenii sint ocupati Pina peste
cap. Nu mai puteati astepta ?
Isi muta privirile de la unul la altul, batind darabana
cu degetele intr-un pahar subtire, care rasuna melodios. All
11 cunostea indeajuns pc presedinte ca sa simta in ce ape
se scalda, Nu-i rjispunse irnediat, caci i se paru ca zare~te
pe Fata prelunga si slabaa presedintelui un fel de plictiseala
nedefinita, ca la orice om prost dispus.
- Nu !arunca, scurt, Dav, intreviizind cu claritate
care va fi sfirsitul discutiei.
All se inroarse sprc dinsul, dar cosrnonautul Ii ocoli
privirea, indiferent. N umai Kobo parea d se amuza co-
pios ; chipul lui devenise de piatra, sernn cert ell era vesel
iu sinea lui.
- Binc, sa discutam atunci, morma] presedintele, apa-sind
butoanele de la coltul mesei. Un robot aduse cafele si racoritoare.
Ah, am uitat ! se batu presedintele cu palma pe frunte. Olsen!
Aici sint! raspunse din spate un barbar impunator,
cu 'limen patrati, irnbracat eu 0 dl.m~a fistichie ~i panta.-loni
scurti.
Comunid-i lui Marcel ca poate Incepe exerci~iul. Cere-i
scuze, noi intirziem, mai mult ca sigur !
Zimbi Intr-o doara, Cli adresa preeisa, ~i All primi Iro-
nia cu aparent singe-rcce, de~i sim~ea ca se inabu~a.
- Dad dore~ti !

157
 Olsen se scotoci prin buzunarelc adinci ale pantaloni-lor, scoase
capsula cit unghia a unui microfon si 0 dusc la
gud cu un gest brutal, de parca ar fi vrut s-o inghita.
Alo, Marcel ! 'tuna el, cu .naduf. Da-i drurnul ,lui 237. Vezi,
dad indpa~inatul de Vogel simuleaza iar oboseala, atinge-I Ura
scrupule ! Pe raspundcrca mea! Noi intir-
ziem, eu ~i seful.; Cum, din ce cauza ? 0 intrunire, draga,
de care n-arn putut scapa !... Gura, 237, ce, te-ai prostit ?
Si Olsen, asul asilor in materie de catapultari spatiale,
arunca aparatul miniatural, cu un gcst de prestidigitator,
drept in buzunarul camasii, el,
- Am transmis dispozitia, bornbani ca si cum ni-
meni nu-i auzise dialogul.
Se trinti in Fotoliu, cu toata greutatea celor 0 sura
douazeci si trei de kilograme ale unui corp bine ingrijit,
dar Fotoliul rezista atacului.
Sa ne pastrarn caLmul ! interveni presedintele, diner-o
data binedispus, din cauza lui Olsen sau pentru cine
stie ce alte pricini. Expuneti -va punciul de vedere, se
adresa cI lui All, privind l11sa la Dav, care-si intindea pi-
cioarele amortite.
"Vega" trebuie readusa pe Pamint ! rosti limpede All, deodars
stapin pe el ~i foane hotarit. Am corms 0 eroarc. Zborul trebuic
contrarnandat.
Presedintele rasturna ccscuta de cafca pc ccl mai apro-piat
membru al consiliului, dupa care, privind lung la All, pipai pc masa
dupa bautura racoritoare. Gasi batista clec-
tronistului, i~i ~tersc fruntea transpirata ~i ramase cu mina
1n aer, g1ndindu-se ca auzise 0 gluma imposibil de catalogat.
- Evident, evident... "Vega" ! bolborosi descumpanit.
- In ceca ce rna privc~te, sa ~ti~i ca eu sint de acord
cu All, interveni fIegmatic Dav, stringlndu-~i din nou
picioarele lillga fotoliu.

158
 - 0 eroarc poate oricind rasturna un esafodaj ratio-
nal ! se arnestcca In discutie siKobo, excesiv de politicos.
A~ inclina sa cred d e cazul sa-l sprijinim pe All, aprobin-
du-i cererea chiar daca va fi slab argumentatji.
Kobo se rasuci si Incepu sa se scarpine aprig pe piept,
Mi se pare ca nu-i 0 glurna ! replica sec presedin-
teIe, apasind din nou pc butoancle din coltul mesei.
Isi revenisc din spaima primului soc si acurn, desi moo.
horit, 11 atinti pe All cu priviri curioase. Ceilalti mcmbri
ai consiliului urrnareau disputa cu un amestec de neincrc-
derc si satisfactie, caci printre cei mai mult] "Cap-de-Fier"
nu se prca bucura de simpatie, ba unii chiar ii arjitaserii,
in mai multe rinduri, opozitie vadita. Oricum insa, reche-
marea "Vegai", Ia numai citeva zile dupa inceperea zbo-
rului experimental hotaritor pentru soarta Ecuatiei Umane,
Ii se paru 0 nebunie obi~nuita de-a electronistului, sau
IIDai degraba a recunoastere anticipa ta a infringerii pe
care singur si-o inrrcvedea. Dar si-ntr-un caz si-naltul, In-
fringerea lui All era de neevitat.
Robotul Ii aduse presedintelui 0 noua cafea.
- Moartea lui Kid ne-a aruncat in virtejul unor eve-
nimente ciudate! zise, prudent, All. Sintern pe cale de-a
face 0 mare descoperire, si de aceea avem nevoie de echi-
pajul "Vegai".
Adid ce descoperire P zirnbi acru presedintele. Ce mai
nascoce~ti ttl, ia spune ?
All tacu 0 clipa, sa-~i poata p'astra calmul.
- Am n:aterialc concrete, care confinna adevarul spu-
seIor mele. Dar e prematur sa vi Ie predau. Experienp in
discu~ie nu folose~te aparate, ci numai oameni. Ni~te oa-
meni cu anumite calitati, ca mine ~i ca Dav ...
Membrii Consiliului pufnira in rlS - numai cu oalita-
tile lui nu se putea lauda All in momentul accla.

159
 - Cu anumite calitati si dcfecte ! preciza Dav, si in-
eepu sa deseneze pe bratul fotoliului 0 spinzuratoare, un-
de-I atirna pc presedintele Consiliului. Dav Ii desena pre-
scdintelui spinzurat 0 pereche de musrati Falnice si dadu
afirmativ din eap. Kobo Heu un gest nedefinit cu mina.
Presedintele se ridica In picioare. 11 banuia pe All de la-
sitate si nu ave a de gind sa-lcrute in nici un fel.
Nsam inteles si nici nu POt banui despre ce este vorba ! zise cl
aspru. Astrona va supergrea "Vega", in care
s-a investit un volum de munca imens, a plecat in cursa
la dispozitia Consiliului Sup rem al planetei. Noi ne-am
opus trimiterii ei, dar parerca noastra a Fost ignorata. Iar
acum All ne cere toemai noua sa ordonarn intoarccrea na-
vei. Se teme All ca experimcntarea Ecuatiei V:1 da gres P
Fie! Dar sa aducii asta ,La ounostinta acelora eare l-au ere-
ditat, si nu sa Ifleerec inducerea noastra 111 croarc, Pro-
pun Consiliului sa respinga cererea exprimata de All, ca
nefondata ~i total lipsita de argumente,
- De acord ! zise Olsen, fericit d a scapat asa repede.
- De acord ! De acord ! De aeord ! rep eta fieeare din-
tre membrii Consiliului, pentru ca rnasina de inregistrar,
care consernnase intreaga discutie sa lc treaca votul in
dreptul numelui.
Presedintele sc inclina in fata cclor rrei si fileu sting a-
mprejur, fluturind batista lui All ~i urmat de tori. mem.-
brii ilustrului for de conduccre. Prietcnii ramasera smgUrl.
Kobo caSc3 zgomotos, iar Dav i~i intinse pieioarele, of-
tind.
- Admirahil e~ec! b0111bani All, cautindll-~i eu inca-
pa~inare batista.
- Dar nu nea~teptat ! rise Kobo.
- Mi se pare mie ca la noapte trebuie sa-i arat lui
Glyd eum funqioneaza 0 raeheta de interven~ie ! facu Dav
filozofie.

160
 - Esti nebun? sari All. E 0 indilcare a disciplinei
planetare si cosrnice. Consiliul Sup rem ne manlnca !
- Parca ne intreaba cineva cit 0 sa ne coste? Totul
e ea "Vega" sa vina inapoi, restul sc aranjeaza !
- Nu-rni dau avizul! facu All un gest cu mina.
- Niei nu ti-l cere nimeni, iubitule ! Eu rna bat pen-
tru adevarul lui Kid, si K de asernenea, nu, doetore?
Mie mi s-a aerit sa cioplesc toata ziua in piatra !
Heu doctorul plictisit, Eu sint de aeord eu orice,
- Vezi bine! midi Dav, euprins de 0 uriasa bucu-
ric. Felicitarile mele, baieti ! Vvati tinut tare. Lasa, ca
am
eu grija de voi.
- Barem sa rna fi luat si pe mine, dictatorule !
Nu admit sentimentali la bordul navci! Artieo!
dintr-un propriu regulament de zbor, in curs de aparitie.
Ne-asteapta zile grele, baieti ! 0 sa fim chernati la ordine, daea
nu si mai rau ... Dar, apropo : cum 0 aduei ina-
poi pe "Vega" fara un ordin seris?
II conving eu pe eomandant, n-aveti grija !
Dav se ridica din fotoliu ~i se intinse de-i piriira oa-sele.

- Nu inteleg ce-am faeut ell batista, rosti All, privin-du-l

intrebator.
- Ti-a luat-o presedintele. Semn rau, 0 sa va des-partiti curind,
si pentru totdcauna. Asa se zice...
Kobo fluiera marsul triumfal dintr-o opera a Erei Cla-sice,

Rachetele de interventie Fuscsera construite de pamin-teni eu

un singur scop - sa perrnita aeordarea unui aju-tor imediat si
efieient in cazul accidentarii astronavelor aflate in interiorul
sisternului nostru solar. De aceea prin-cipala calitate a acestor
nave auxiliare era viteza, supen-

161
oara celei a luminii, loaaceasta adaugindu-se si toata apara-
tura necesara In cadrul acordarii prirnului ajutor.
Hangarul care adapostea rachetele de intervcntie se
afla nu departe de cladirea scolii de zbor, iar drumurile de
acces spre el erau subterane, pentru a facilita imbarcarea
rapida la bordul navelor si a asigura totodata 0 cit mai
mare protectie a personalului. Trecerea prin posturile de
]X1za si indeplinirea forrnalitiitilor de plecare in cursa Ie
dadura multa bataie de caplui Dav ~i lui Glyd. Faima ~i
dragostea de care se bucura cosmonautul le usura totusi
aceste preliminarii, mai ales di planul simplu al lui Dav
nu dadu nimanui de banuit. Aratindu-I tuturor pe Glyd,
comandantul de divizie spuse pretutindeni ca Ii da tinarului
primcle notiuni de cosrnonautica modernji.
Dupa ce straba tura numeroase tunele ~i saIi mari, viu
luminate, intirnpinati peste tot cu simpatie si inrelegerc,
cei doi ajunsera Ia ultimul post de control, in apropierca
caruia se afla si camera de garda, Le iesi iriainte, vesel,
insusi seful garzii, vestitul Peter, eel care purta ochelari
si 0 pereche de favoriti, de-o parte ~i de alta a unei chelii
enorme, de parca parul din cap i-ar fi alunecat la vale,
oprindu-se Ia cxtrernitatilc obrajilor.
- Mi s-a cornunicat acum citeva minute carer cauzc
datoram prezenta voastra aici ! Sint incintat sa te cu-nose, tincre
Glyd! Cu un profesor ca Dav, ai toate san-
sele sa devii in curind eel putin un strasnic cosmonaut!
- Multurnesc ! rosti simplu Glyd, chinuindu-se sa zlm-
beasca. Dav Ii explicase adevaratuI motiv al plecarii lor
~i baiatul avea permanent senzatia ca e nevoit sa minta.
Batrine Peter, ma flatezi ca de obicei! interveni Dav, simtind
ezitarea tinarului. Totul e ca din baieta~I asta sa reu~im sa facem
un demn urma~ de cosmonauti !
Prin urmare, exercitiul Ia care-I supun In noaptea asta e un fel de
sarcina colectiva, a mea ca ~i a voastra !

162
c;i ~ Am priceput, am priceput ! il intrerupse Peter. Vezl
in adapostul numarul cinci a sosit arum cite va zile ul-
tirnul tip din seria modcrnizata a interilor. Nu-i voie sa
umble nimeni la el, dar am sa-nchid ochii, Vrei sa Ti-l dau
ea insotitor pc ingincrul Wilkin?
- Nu c nevoie, ne descurcarn noi cumva!
Cum vrei ! La ora asta, in cabin a de coordonare e
Lencech, I-am dat orclin sa va asiste,
Sa traiesti, batdne! Hai, Glyd! Pina dimineata
mai avem sasc ore. N oroe, Peter!
- Noroc ! Dimineata sa treceti pe la mine, sa-mi spu-
neti cum a fost. Va pregatesc un lapte fierbinte pc cinste !
S-a facut! striga Dav, grabindu-se sa Se deparreze. Am ajuns
aproape! ii sopti el apoi lui Glyd. Dincolo de poarta aceea alb
astra.
Glyd zirnbi in tacere, Poarta se deschise la venirea lor, spre 0
incapere plina de sernnalizatoara si dispozitive de
comanda. Tinarul Lcncech se ridid respectuos.
- Buna sear a, baiete ! il saluta Dav, intinzindu-i mina,
Buna seara, Dav ! Seful mi-a dar toate dispozitiile. Succcs,
Glyd ! Si, ca si cind s-ar fi cunoscut de cind lurnea, Lencech II
batu pe urnar cu palma desfacuta. Am dus cos-turnele in cabina de
navigatie.
Dav deschise 0 mica trapa ovala, a liftului, care-i trans-porta,
pc el si pe Glyd, pina la pasarcla mctalica a pasa-jului spre
racheta. In lumina palida, baiatul vazu trupul
albastru, cu sclipiri stinse, al navei si deasupra ei pere-
tele de beton al adapostului urias, Se lua dupa Dav, care
aproape alerga. Patrunsera in racheta ~i totul deveni fami-
liar pentru Glyd. Incordarea ii disparu ca prin farmec.
I~i imbracara in lini~te costumele de zbor spatial ~i se
a~ezara in scaunele de decolare. Dav aqiona comenzile. Se

163
 auzi un zumzait user ~i cabin a prmse sa trepideze abia perceptibil.

Atentic, Glyd, plecam !

Succes ! se auzi In difuzor vocea lui Lencech.

12
"Am comis 0 eroare, dornnilor consilieri, e eroarea
mea, eu 0 afirrn ~i eu 0 platesc, am spus-o cu voce tare",
gindi All, III timp ce descuia poarta vilei sale. si
Locuia de multi ani aici, de peste douazcci, mobi-
lase intcriorul la inceput doar cu simtul ordinii si spirit
practic, astfel incit sa poata lucra si gindi in ella nes-
firsitele sale calcule, iar apoi il completase mereu prin cite
ceva care trebuia sa inlocuiasca altceoa, un altceva ce Iip-
sea iremediabil. Aparuse In birou un vitraliu pentru orele
cind lumina dcvenca prea dura; un cOVOr scurnp pentru
ceasurile cind l~i auzea prea lirnpede pasii in linistea nop-
tii ; 0 combina muzicala chiar, pcntru dirninetile cind nu-i
izbutea 0 formula. A vca 0 incapere-biblioteca ; pe un pe-
rete se In~irau, orgolioase si certe, volumcle de stiinra, cu
cifrurile lor care nu mai aveau secrete pen tru el; doua
rafturi, integrate neostentativ printre celelalte, cuprindeau
propriile sale carTi, cursurile sale, profesiunile sale de ere-
dinta. De alti doi pereti se sprijineau dulapuri mai joase
si mai usoare, in care gaseai cu adevarar tot ce se cuvenea,
albumc de arta ~i literatura buna, evident ~i poezie, iar
intre caqi aparcau cind si cind obiecte de podoaba - un
cristal, 0 statueta straveche africana, un portelan japo-
nez -, aranjamentul era irepro~abil, rugase un student in
pictura sa se ocupe de .caanera-biblioteca ~i fire~te, 11 pla-
tise corect, ca pentru orice munca bine facuta ; carTile Ins~i
aveau un fi~ier, intocmit de un dl1ar specialist In biblio-

164
 teconomie, care muncise si acela 0 saptamlna aici si Iusesc
excelent retribuit. Exista 0 camera de prirnire, in agreabile
culori pastel, pentru serile cind veneau nu prietenii cci prea
putini - dar colcgii intru ~tiinta, iar camera avea tot ce-i
trebuia - fotolii cornodc, un bar, mese joase, glisante ~i
scrumiere multe, se putea discuta in voie ; intr-un colt,
aproape discret, dar totusi vizibila din toate partile carne-
rei, era asezata 0 mica ~i cocheta tabla neagra, cu crete co-
lorate pe un raft din lemn crud - asta pentru cazu] dnd
vreunuia din confrati ii venea pofta sa-~i explice in scris,
maternatic, vreo idee, ~i sa intre in vreo disputa cu altul.
Cretele colorate luau dialogului din gravitate, oricum reu-
niunile se intimplau intotdeauna seara, cind sc serve au
bauturi rafiuat rnixate In pahare lungi, albastrii : crau seri
prevazute pentru destindere, dar oarnenii nu trcbuiau im-
piedicati sa-~i continue jocul lor vesnic cu ecuatiile, daca
aveau cumva chef. Dad! n-avcau, putcau face orice alt-
ceva, bunaoara sa stea in sczlonguri pe tcrasa larga, unde
lumina si aerul erau dozate si echilibrate nidi gres pcntru
relaxare ; sau - extravaganta ! - puteau sa cinte la pian,
pentru ca da, ei bine, exista un vechi si [oarte scump pian,
pe care un specialist 11 examina In fiecare an si-l acorda
(All cintase bine in tinerete), sau sa rasfciasca romanele
politiste care se aflau grupate intr-un dulap-stil, cumparat
cindva de All, cu un zimbet neglijcnt, pe un pret Foarte
mare.
El obisnuia sa pindeasca, pe neobscrvate, discutiile des-
pre Cosmos ale instructorilor din scoala de zbor, ii dcs-
cosea pe elevi despre antrcnamentele orbitale, ii punea sa
descrie cerul ~i imaginea Terrei, tragea cu urechca, in serilc
mondenc, la pove~tile dcspre planete indepartate ale unor
cosmonauti invitati special in acest scop - a~a cum, abia
intra1i in pubcrtate, adolescentii vorbesc despre femei, de
zece ori, de 0 suta de ori ~i noaptca se chinuie cu visuri ~i

165
 presirntiri. Asa ~i era Cosmosul pcntru All - barbatul nau-
fragiat pe 0 insula pustie ; nu iubire ; 0 obscsie erotica in
afara actului de dragoste, 0 multitudine de posibilitati ima-
ginate doar ale actului. plina
Exista ~i 0 camera midi, de perne ~i taburete
joase, cu un divan jos ~i el, 0 camera incintator de usura-
tica, erau aici rnasini care pareau jucarii ~i produceau cafea,
ceai, limonada sau cocktail-uri, 0 masuTa plianta, care se
desfacea ~i se stringea ca-n basme, erau si flori, intot-
deauna flori, bine ingrijite : aici veneau femeile lui All, in
dirninetile cindAll socotca ca trebuie sa vinji cite 0 femeie
si sa rlda si sa fie frumoasa intre pernele, florile ~i masinile
cuminti, ce fabricau atit de perfecto cafele ~i racoritoare.
Era pina si 0 masina argintie din care ~i~nea sampanie,
cind venea vreo actrita deosebit de aratoasa ; All statea
In asemcnea ocazii pe un taburet, fuma pipa ~i lasa fe-
meilc sa se arnuze si sa sc joace cu cele atit de iscusit si
fara cusur pregatite pentru ele, sa joace apoi cu cl insusi
jocul amorului, pentru care Fusesera invitate ; intotdeauna
Ie insotea, apoi, amabil ~i zimbitor, In cite 0 plimbare, Je
vorbea ~i le lasa sa povesteasca ~i le intreba si mernora ce-i
spuneau, incit sa le fie de ajutor la nevoie. Mintea lui
exersata construia, sistema tizind, scurte fisc biografice,
deseori le era mai tirziu de folos acelor femei in me-
seria lor sau chiar le bucura si Ie uluia, trimiTindu-Ie pe
nea~teptate dte un fleac graTios ~i rar, foarte potrivit cu
fiecare. Unele se In~elau, socotind asemenea mesa:e drept
tandreTe, II cautau ~i intllneau doar vocca lui, egala ~i
camaradereasca, netulburata, invitinclu-Ic la 0 plimbarc
sau la un spoctacol. Altele, cele inteligente, zimbeau cu in-
Telepciune, recunosdnd ~n obiectul primit vreo yorba de-a
lor, sPllsa la intimplare, vreo taluzie vaga, 0 im.agine dtn-
tr-o conversatie avuta cu All; era un nOu prilej pentru

166
ele sa se convinga de memoria lui fad gres, de 0 pre-
cizie cibernetica.
All descuie poarta casei care era un desavirsit surogat
de locuinta, unde se putea face orice, de la calcul dife-
rential pina la amor, trecu, fara sa aprinda lumina, prin
incaperile care-l intirnpinara cu umbrele lor mate, cu geo-
metria lor riguros armonizata, si urea scara care duce i
spre dorrnitor, In aer plutea un mires incert ; l~i inchipui
se afJa in locuinta unui dispjirut, poate chiar a lui Kid, impregnata
de Iiinta mortului. Dad ar pleca intr-un zbor fara intoarcere, ce s-
ar spune despre el, All ?
Pe culoarul de sus se opri, nehotarit, aprinse si stinse
lumina (era intr-o ni~a 0 larnpa eu picior, eu lumina ver-
de odihnitoare, menita sa pregateasca atmosfera sorrmu-
lui), i~i plirnba mina pe balustrade scarii si ramase in in-
tuneric. Se a~eza pcultima treapta si-si sprijini oapul de
balustrada, Soli tudinea Familiara a casei sale, chiriasa sa
de ani si ani, veni sa se aseze I1nga el. Spaima iesi dUJ.pe-
reti si-l impresura felina, pc el care sedea impreuna cu
indelungata sa singuratate, felina i se sui pe umeri, ii in-
conjura gitul cu bratele, inabu~indu-l lent. All sezu multi!
vreme, Ulsind spaima sa-l gituie, chemind umbrele si fan-
tomele din intuneric. Sezu multa vreme, pin a cind i se
paru ea vede prin intuneric ca 0 pi sica, ~i ell in inrunc-
ricul transparent 11 vede limpede pe Kid, vegheat de nava
sa ca de 0 fiara, Cum fusese spaima lui Kid? Felina ca
aeeasta a lui, sau feroce ca un Tipat? Ce tipete primer-
diale sflrtecasera auzul lui Kid, obi~nuit eu ultrasunetele,
ce mesaj ancestral se prabu~ise pc umerii lui puternici ~i
fragili de om al Erei Cosmice ? All se lasa strins de spaima
~i 0 strtnse la rindu-i linga sine, in sine, 0 ruga ~i 0 sili
sa-i cuprinda singele, sa devina a lui.

167
 Vintul patrunse printr-un gearn deschis : navali ~n tn-
tuneric un mires de iarba frageda si altul, suav, al regi-
nei-noptii, ca si cum easa ar fi fost un tcmplu In ruina,
pe carc-l napadea vegetaria, jungla Insa~i, iar All - un
idol pagin, rjimas stingher inere ierburile nebune, .la picioa-
rele caruia si-au faeut culcus animalele-rname cu puii.
Se ridica 111tr-un tirziu si pareurse dorrnitorul, sovai 0
cIipa si apoi apasa brusc clanta unei usi putin vizibile, vop-
sita in culoarca peretelui, si trecu din dorrnitor dincolo.
Apasa eu prca marc foqa pe un cornutator si toate lumi-
nile se aprinsera deodata : 0 lumina fluorescenta, egala ~i
strain a, din tavan, 0 lumina albastrie, care navali imediat
in toate ungherele carnerei mici, si de asemenea becule-
tele de pe harta astronomica, mare aproape cit unul din
percti, In mijloeul camerei austere era un balansoar veehi,
cu fata sprc harta, intr-un colt - un dulapior scund si
demodat, cu multe sertarc, iar pe jos, stivuite, caiete lngal-
hcnite de vrcrne. j\1I rnai adusese obiccte disparate din Valea
Intoarcerii, de la asironavele vechi ee zaceau acolo, aproape
uitatc, intr-un mu7.CUsui-generis al pionieratului cuceririi
celeste: Zgura de pe duzele de propulsie, niste litere ~i
cifre de indicative, 0 antena stdlpunsa de radiaTii, 0 casca
de la costumul dezbor al celui mai bun elev al sau, mort
in lumini~urile Galatheei... PereTii aveau 0 totaHi izolare
sonora, pareau ziduri etan~e, desparTind pe cel ce intra de
restul casei eu confortul ei impecabil, de restul lumii. 0
singura fereastra, rotunda, semana cu un hublou de sub-
marin saU de acronava.
Harta era descnata destul de stlngaci, de mina, cu tu~
in mai multe eulori, beculetele f'l1sesera fixate cu slrma In
diferite puncte, cu 0 migala de adolescent sirguincios. Era
un cer imaginat cu 0 ineredere copilaroasa, primitiva ~i
absolutlL All se a~eza in balansoar, l~i privi harta ~i Ii
zlmbi:

168
 "A~ implinit treizeci de ani, domnisoara", zise el catre
ea, confidential ~i cornplice, ca In toate conversatiile lor
imaginare ~i mute. ,,0 virsdl primejdioasa : treizeci de
ani! Si eu am fit.cut 0 eroare, intelegi, dornnisoara, si am
spus-o azi cu voce tare. La cincisprczecc ani nu credeam
ca am sa fac vreodata erori. Nu crcdcam sa fac vrcodata
erori oind ,te-am desenat pe tine, domnisoara !"
Harta clipea din beculetele ei ca un porn de Craciun.
"Eu nu sint 0 domnisoara, All, raspunse harta, eu sint
cerul tau in care mai intii ai crezut cu salbaticie si patimii,
~i pe care apoi l-ai vazut dear prin cifre, Stelele erau ci-
fre, All, pentru tine, puteai calcula distanta ~i deosebirea
dintre fiecare din norii trecatori, cifre erau cosrnonautii
insisi, care simteau betia cerului in timp ce verificau exac-
titatea calculelor tale. Ai crezut cu salbaticie ca cerul e al
diu, ca tu ii aprinzi si-i stingi bcculetele, ai crezut ca asa
va fi lOata viata, pina la moarte, asa-iAll, draguJ meu ?"
Allluase dintr-un sertar de jos al dulapiorului, ~i se [uca
acum distrat cu un creion de OTcI, din acclca eu care sc
poate scrie in spatiul cosmic. Creionul era ruginit si blo-
cat, nu mai Hlsa pasta sa curga, dar inca plin, AgaTa-
toarea si inelul de siguranta ii erau rupte, iar la capat,
imprirnate in metal, se aflau amprentele cuiva - pesemne
un astronaut, surprins de explozia navei; metalul topit ii
arsese pesemne manusa si carnea degetelor. I-I adusese,
sau, sa zicem, i-I dliruise lui All ~eflll unei cchipe de sal-
Yare, care nu mai gasise altceva nimicla loclil accidentu-
lui cosmic.
"E~ti slirprinzator de proasta, ii spuse All harpi, cu
tandreTe, cifra mea esenTiala este distanTa de la Pamlnt
la cer, cineva trebuie sa stea la masa noaptc ~i zi, ~i sa
calculeze, pentru ca alTii ~i mereu altii sa se poata inillTa
la cer. Eu a trebuit sa fiu acela lipsit de Pamint ~i dor-
nic de cer ~i plin de spaime, eu, care ~tiu ca infinitul e 0

169
cifra ~i el, un nurnar ale carui dimensiuni inca nu le am,
cine va trebuie sa simta aceasta spaima neomeneasca in
preajma infinitului ~i sa fie singur cu infinitul aici pe
Pamlnt si sa lupte cu cifrul acestei cifre, cineva trebuie
s-o faca ! Sint convins ca odinioara, pc timpul cruciade-
lor au fost razboinici care nici ei nu intrau in lupta j au
fost obligari, 0 data sau de mai muIte ori, sa ramina in
flancurilc cavaleriei si cumva s-au obisnuit si cu asta -
dar oare cruciadele au esuat ?"
"Ti-e tearna pentru ca IlU ai zburat, All, Ti-e teama
pentru ca nu stii ce a simtit Kid in masina calculata de
tine, All, nu te minti, Ti-e tcama pentru ca nu stii sa-Ti
transcrii eroarea in cif re !" zise harta, ca
"Domni~oara, raspunse All, tu stii aici, In camera
asta, eu ochii la tine, am zburat mereu, de cind ne-arn rnu-
tat noi doi, tu ~i cu mine, din vechca mea garsoniera in
casa asta, Tu ai fost cerul meu, asa spunea si Yo. Ai ra-
mas cerul meu, dupii ce Yo Q plecat." si
"Degeaba, All, zise harta. Acum te vei duce vei sco-
toci In sertare printrc Fotografiile si fleacurilc lui Yo, ca
sa te convingi ca ea te-ar fi impiedicat sa irnplinesti tot
ce ai implinit. Minti iarasi, All ! Ea te-ar fi facut sa zbori
cu adevarat. Ea ar fi fost mina care ar fi apropiat cerul
de Parnint, vocea care ar fi repetat vocile lui Kid, ochiul
care ar fi fntrezarit limpede eontllrurile numarului infi-
nit."
Tija de rubin, pina atunei bloeata, a creionului alu-
neca in sus, impinsa de resort ~i pasta incepu sa se re-
verse, sub presiune, impro~cindu-i miinile, hainele, ~i re-
varslndu-se pc covor. All astupa creionul cu podu1 pai-
mei, apasindu-l din rasp uteri, dar nu se ridica sa-1 arunce
in gradina. Pasta, pe care temperatura camerei 0 facea
apoasa ~i-i grabea dilatarea, Ii arsc pielea, hainele ~i co-
vorul.

170
 "Azi nu voi seotoei in sertare, zise All. In noaptea
aceasta in tre ieri ~i mnne, nu re am decit pe tine."
"Niei pe mine, zise harta. N-ai decir castitatea ta de
parnintean, amintirea lui Kid, vina pentru rnoartea lui,
n-ai decit eroarea, Nu mai meriti cerul, All! Ai ramas
fara eer. De aeeea te inconjoara spaima. Nu sirnti ea nu
pori sa zbori in noaptea asta ?"
All .agala cu unghiile declansatorul de rubin si-l
impinse spre dreapta. Un clincher, ~i mecanismul se In-
chise. !
"Te inseli, domnisoara zisc el politicos. Zbor. Zbor
pentru prima data in viata mea. Spaima mi-a invadat
toate eelulelc, am faeut-o sa coboarc din creier in trup,
am acceptat-o, am integrat-e - intelegi, dornnisoara ! -
am primit-o In sfirsit ca pe 0 iubita. Spaima cosmonau-
tiler eare au zburat eu masinilc mele rni-arn injectat-o sub
piele, e a mea din noaptca aceasta si zbor, acum, aici, in
fata ta, ecrul meu de hirtie ! Mi-am strigat azi eroarea cu
voce tare, m-arn eliberat de ea, de obsesia si orgoliul vic-
tii mele, mi-arn Iuat esecul in spinare ca pe un sac de
drum, si iata, rna desprind de Parnint, tnvaluit in spaima
lui Kid, care-a murit, si a lui Dav, care a invins si tra-
ieste ~i a tuturor striirnosilor mei si zbor, zbor, zbor ..."
Zbor, urla All, zbor, zhor, Kid, zbor! Zbor, sopti,
sudoarea Ii curgea de pe frunte, lacrirnile ii mira in ochi,
i~i mu~ea buzele, hohoti seurt ~i spaima il lasa ~i simli
eeva ea 0 inlelegere ~i 0 acceptare dinafara, care se 1n-
ulneau cu intelegerea ~i aceeptarea lui.
"Vei zbu ra, All", zise a tunci harta, sau poate nu era
harta.
All se ridica in pieioare ~i-~i a~eza tneet pe eomuta-
tor mina frumoasa, aeum patata de pasta arzatoare, ea
pe clapele pianului Sal! seump. Lumina fluorescenta ~i mi-
\ile be~uri se stinsera simultan ~i lin, ca un aeord de SO~

171
nata. Prin Icrcastra-hublou, cerul negru veni sprc el, ne-
crutator si fara lumini. All se lipi de gearnul rotund ~i privi
indelung froagmelltul minuscul din eerul imens al spairne-
lor si al libcrtatii ; privi genunile departarilor, printre
picurii de lumini pc carc-i eolindase mereu eu gindul, pa-
rindu-i-se dintotdeauna ca 11 ehemau intr-acolo sa-i osto-
iasca dorinta, irezistibila dorinta de a zbura, singur, mai
ales singur. Sub privirea lui, ochiul deeer i~i preschimba
incct eulorile, trecu prin cenusiul sfirsitului de noapte la
inccputul de lumina Iaptoasa al unei dimineti fara soare.
Camera se invirtca eu el, se rotea lina, se rotea, se rotea
necontenit.
- Zbor, sopti All, clatinindu-sc de oboseala, inaintii
in rotirea arnetelii in dormitor, deschise toatc ferestrele,
cazu pe pat ~i dormi imhracat zccc ore.
* * *
Dupa zccc zile, "Vega" ateriza exact pc locul de undc
pleease. Cosmodromul misuna de lume. Actul de indisci-
plina sau de curaj al lui Dav, povestit si amplificat,
atrasese 0. multirne de curiosi, de neincrezatori si simpa-
tizanti. Printre cei care asteptau llnga trapa supergrelei,
in rindul din faTa, se gaseau All si Kobo.
- Bucura-te, ziseelectronistul, profetia ta cu batista
s-a indeplinit. Miinc sintem chemati sacomparem in Fata
Consiliului Planctar,

13

Caii veneau din savana in trap domol, satui, ca 0 apa neagra

care-a rupt stavilarele, dinspre asfintit, prin piela rO~le a
amurgului, intr-o pinza subrire de praf, din care

172
capetcle ~ipicpturile lucioase le rasarcau ca stincile spa-
late de valuri. Era un tropot cgal, necurmat, crescind doar
io intensitate, al copitelor rnoi, fad potcoave ; parea dl
stincile de la orizont se sfarima ~i curg intr-o nefireasca
avalansa orizontala, careia, de accca, nu-i putca fi pre-
vazudl nicaieri oprirea. Caii mergeau intr-o ordinc anu-
mita : pe laturile hergheliei alergau arrnasarii albi, mai
multe zeci de armasari dresati, puternici, cuminti, cu gi-
turile mult inahate si boturile deschisc ; coamele lor dia-
fane, parca drapate, le mingiiau picioarcle ; alaturi de
dinsii, spre interiorul semicercului, vencau icpele, mici si
iuti, supuse, si-apoi la mijloc minjii, silindu-sc sa nu ra-
rnina-n urrna, nechezind scurt, indesindu-se spre margini,
catre mamele lor.
Se insirarii pc malul riului, crupa linga crupa, de-a
valrna, si baura mult, fara sa sc mai saturc. Ceara pralu-
lui cobori peste ei, scazu incet, prelingindu-li-se printrc
trupuri : plna la genunchi, pina la gleznc, pina la cape-
tele copitelor, imbracate in gulere de par lung si des.
Minjii mai mici inccpura sa suga, 15i virau boturilc umcdc
adinc sub pintecul iepelor, pina la uger, izbeau ugerul cu
rniscari ritmice ale fruntii si-si scuturau cozile marunt, de
placere. Uoeori tintarii Ii sileau cu Illtepaturi sa-~i 1ntre-
rupa suptul ~i atunci i~i trageau capetele afad, ~i-I arcu-
iau catre coaste ori ~i-l plecau, oervo~i, sprc picioarelc lungi
~i caraghioase, sa aluoge insectcIe, ~i dintre buzele tremu-
ratoare, de pe nari Ie curgea lapte gros ~i alb. ~i ie~ira
Clioii simtira In preajma prezenta stapil1ului
de prin ocoluri, scuturindu-~i blanilc pestrite; crau ni~te
dulai enormi, toti tineri, 0 haita intreaga. Peste zi, toro-
piti de ar~ita, dormitasera pe sub ~oproane, dar noaptea era
a lor, ~i intoarcerea hergheliei Ie vestca, ca un scmnal,
cele zece ore de Iibertate deplina. Ei luau acum in stapi-
nire herghclia, 5-0 dud III locurilc hotarlte pclltru 50mn

173
~i s-o ..pazeasca de fiare, caci In savanji scosesera capul jaguarn.

Ciinii il inconjurara pc Mad, sarind, care mai de care,

cu latraturi veselc, saajunga la miinile lui, sa i Ie linga,
dar calul stapinului era inalt ~i lung pe masura lui, si ast-
fel miinile lui Mael ramincau inaccesibile.
- Terminati, hai, terrninati odata ! striga Mael, La-
sari-rna sa cobor, altfel adorrn in sa, Nu vedeti ca-s dese-
lat de osteneala ?
Asa-i placea lui, sa Ie vorbeasca tuturor celor din
preajma, oamcni, anirnalc si obiecte, narav de holtei ba-
trin, chinuit de singuratate. Descalcca. Plin de praf cum
era, cu buzele crapate de sete, cu nasul jupuit, cu parul
naclait de sudoare si lipit de frunte, in dezordine, sernana
cu 0 naluca. Ratacise 0 saptamina intreaga prin savana,
pe drumuri stiute numai de el, dar i se terrninasera me-
rindele si apa, si de dimineata pina acum, minindu-si
caii spre casa, visase nurnai la baia care-l asiepta ~i la 0
c~na. Iastuoasa, alcatuindu-si pcntru ea 0 duzina de me-
rnun.
Hei, dar ce vad ! exclama el, luindu-si bidiviul de
dirlogi si pornind in graba spre Ierma. Mi se pare mie,
ori casuta meaaluat foc ? Hm ?
o dira de Fum se ridica, dreapta, in aerul racoros al serii ;
insa cum batea soarele, dintr-o parte, nu-ti puteai da seama
daca focul e bun sau rau, folositor sau pagubitor. Dar
Mael nu se lasa condus de aparente - si animalele erau
toate linistite - deci intelese ca are 0 vizita, ba inca vi-
zita unei femei, pentru ca vara Focul se aprinde numai
ou scopuri domestice, iar barba~ii n-au, in mod obi~nuit,
asemenea Indeletniciri. Curios din cale-afara, crescatorul
de oai sui treptele cerdacului larg, pardosit ell blani de
stejar aduse tocmai din ~ara lui ~i incepu sa dea ocol in-
tregii cladiri, bocanind din cizmele lui fioroase ~i zornain-

174
clu-si pintenii de argint. Dinsprc bucatarie 11 ajunse un
miros ametitor de mincare gustoasa, care pentru infome-
tati are acelasi efect ca pentru dinamita fitilul aprins.
Ah, ah! facu Mael nedurnerit ; adulmeca ~i din
nou: Ah, ah!, de data asta ell pantagruelica satisfactie.
Imi vine sa crcd ca avern oaspeti ! si-si vM
Ciocan] In greaua u~a de birne a bucatariei
capu] prin deschizatura ei. 0 fata foarte frumoasa si
Foarte tinara, care, de buna scarna, nu-I auzise venind,
intoarse speriata privirile spre usa. Tinea ill miini 0 tava
scoasa din cuptor, unde se rumenea 0 friptura ale carei
dimensiuni indieau precis pe acela caruia ii era destinata.
La vederea lui Mael, se grabi, flsTicita, sa vire tava la loc,
pe gura cuptorului. Uriasul intra solemn, eu bratele des-
chise.
Fii binecuvintata, ru, care porti grija dlatorilor
obositi ~i flaminzi ! Ocrotcasca-tc zeii !
Haincle lui Mae! rasplndeau un miros dulceag de cai
~i un altul, aspru, de Tarina, ~i de ierburi useate.
Am venit nepoftita. Tc rog sa rna ierti ! zise fata incet. V
rcau ...
Cine poate veni nepoftit la Mael ? tuna mosneagul.
Cine si mai ales cum rocrnai ru, binefacatoareo ! Ti s-a
facU! dor de parnint P
- Vreau sa-ti cer 0 povata, mos Mael.
- Mda ! Cind 0 fata ea tine cere sfaturile unui mos-
neag, si pc deasupra mai c gata sa si plinga, inseamna d
subiectul discutiei trebuie sa fie-n Iegarura eu inima, ~a-i?
Cum te cheama, fa ra f rumoasa ?
Indra.
Parca, pard am mai auzit eu numele asta undeva !
thlm!
Illdra se intoarse ea sa ia tadmuriIe de pe polita larga,
deasupr<l careia straIueeau in lumina foeuIui blide de pa-

175
mint smaluiit, sub un sir de linguri de Iemn, rninuna t C1-
zelaie.
Du-te si spala-tc, mos Mael ! Incep sa asez masa.
Maninc] pe terasa, ca de obicei?
Pe terasa, fata cu nume Irumos ! De-acolo vom putea vedea
stelcle. Trebuie saprivesti stelele In noaptea asta !
Mosul se spala multa vreme intr-o apa rece ca gheata. l~i
sapuni binc barba si parul, fadndu-~i-Ie moi ca niste
caiere de matasc. Pe urrna l~i 1mbraca pantalonii strimti
din piele si-si puse 0 pereche de cizrne scurte, largi In ca-
rimbi, l~i Iua 0 carnasa cadrilata, de zile mari - se fer-
chezui, intr-un cuvint, cum ise cuvenea musafirei. Indra
aproape nu-l mai recunoscu, vazlndu-I cum icse, mare cit
un munte, mai sa nu incapa pe u~a, cu barba pieptanata
~i parul bogat, alb tot, adunat In cute savante pc lmga
timplc. De altfel sc schimbasc si ea pentru cina, avea 0
rochie alba, strinsa pc git ~i cu mineci lungi, fara nici
o podoaba, si-si adunase parul intr-un coc, sa n-o stinje-
neasca In rniscari.
- E bine asa ! Simplitatea e cea dintii conditie a vietii
In savana ! 0 lauda Mael. Inseamna ca stii tLl ceva, dad
at renunta t asa de usor la Fleacurile voastre ferneiesti.
Iudra adusc gustarilc, fara sa-i raspunda, zlmbi numai,
mijindu-~i putin ochii. Sfiaia Incepuse s-o paraseasca.
Numai dt nu asta e cea mai nimerita imbracaminte. Sa cauri in
Iada din coltul odaii celei mari, acolo e cos-
tumul de dmirie al logodnicei mele. Ayea inahimea ~i ta-Iia ta ...
Indra ai zis ell te cheama ?
Indra! Fata inrelese ca batr1nul vrea sa fuga de 0 amintire. Si
logodnica ta?
A murit. .. raspunse lini~tit Mae). Draga mea, acum
treizeci de ani... prin locurile-astea veneau doi tineri care se
iubeall ... Peutru dorinte1e ~i-n sanatatea ta !
176
 Ridica paharul cu alcool preparat de cl si-l sorbi zgo-
motos, parc-ar fi Fosr fierbinte.
In sanatatea ta, mos Mae! ! iochina si Indra si abia
~~i atinse buzele de bautura tare.
Ia si maoioca, maninca, miine plecam In zori ~i trebuie sa ai
puterc ! Aici nu-i de joaca,
Indra iara~i zirnbi si incepu sa rnanince ; sedea timida, cu
bustul aplecat deasupra mesei, atenta sa nu Faca firimi-
turi. Coaja piinii, atunci scoasa din cuptor, jilava si calda,
ii trosnea rnarunt intre dinti,
- Zieeai, rnosule, ca
doi tineri ...
Fata aceea tti sernana rnult l Daa ... Poate asa vad eu, ca-s
batrin, mi se pare d toate femeile seamana una cu alta? Sau chiar
~i seamana >
Indra iI privi tinta-n ochi ~i hatrlnul Ii rabda privirea,
fara macar sa clipeasca.
- Si el, baiarul >
S-au despartit. De fapt, ce sa-Ti spun? El era un
zanatic si fata n-a avut curajul sa-l urrneze. Da, cred
c-asa a fost, Sint unii oameni, tu trebuie sa stii, care nu
pot fi masurati eu masurile noastre obisnuite. Se cere
rnulta bagare de seama, Indra!
E asa de usor sa gresesti cu ei, mosule !
Din largul savanei venea 0 briza din ce In ce mai rece, ca la
tarmul unei rnari, ~i eerul spre rasarit se invinetise. Totul respira
nemarginire sub orizontul pustiu, erestat de ascuti~urile stincilor,
oemarginire ~i melancolie. Caii, con-du~i de dioi, intrasera In
ocolurile mari, sub ~oproancle unde ieslele ii imbiau cu graunte ~i
eei mai lacomi, de parea ou le-ar fi ajuns paseutul de pina amnci,
se apu-eara iar sa manloce. Mael i~irezema palmele mari de mar-
ginea mesei ~i-~i 10aiTa spatele, sa vada cit mai departe,
A V

10 savana.

177
 - Uite, sint clipe, fad( Irumoasa, cind ne prefacem
in pasari, uitarn ~i ne putem darui din nou. De-ai sti cum
mai vindeca pamintul toate bolile! Departarea asta care
nu se mai terrnina, sa te tot duci - sa te tot duci ! Zarea
trernura In toate partile ; e un blestem de care nu scapi
oriincotro ai apuca-o; stai In crucea parnintului si 0 mie
de drumuri te farrneca si te-adernenesc. Eu unul cred In
vraji, in magie, ~i tu - ai sa ajungi si tu sa crezi, alt-
fel nu se poate In stepa,
Mos Mael, vrajeste-rni !
-- Unei fete, acum treizeci de aru, t-arn daruit linis-
tea gindului si bratul ~i eeruI, ca si tie. N-a vrut. Azi,
dac-ar veni si mi le-ar cere, n-as mai putea sa Ie adun din
precrie. Sint imprastiate ...
- Dar fata ... 11 mai iubeste inca pe baiat?
._ Masina aia, inventarii de e1... Cum ii spune? A,
da ! Omniobserverii ! Intrcab-o, poate afli!
E All.
Cu ajutorul accstor automate, raspindite pc toata
planeta, poti afla intr-o clipa ce se intimpla in orice parte
a lumii, pe muntii salbatici, ca ~i in bezna oceanelor, in
erase, tn padori, poti afla unde-ti sint prietenii, sa-i vezi
~j sa le vorbesti ; poti comanda sa-~i vina vehicule si cite
altele ... mosule !
- E inventia lui All,
La prima noastra intrevedere, inventatorul spunea: "Mo~
Mael, vreau sa stiu ca as putea-o gasi oricind si ori-
unde, ca ajunge sa-i dau indicativul biologic si am s-o vad
si s-o aud, chiar daca ea nu banuieste cine-o cauta ICC
- Si n-<l cautat-o niciodara ...
- Ce ~tim noi ? Eu rna a~tept s-o gaseasca ~1 simt c-o
va gasi. Dar Tie am sa-~i vrajesc de dragostc.

178
 Vrajeste-mi, mosule l
Ei, ia sa vedcm noi cum ti-a reusit Iriptura asta!
Isi taie 0 portie zdravana ~i inspira adinc aburul frip-
turii, plimbindu-si oasul petoata suprafata ei. Iodra putni
io ris. Mael 0 privi piezis, aratindu-si, in peoumbra io-
cepu tului de ooapte, irisii ochilor albastri, acum cenusii.
Taie carnea io bucati marunte, i~i rindui 10 stinga uo
mormao de piine ~i umplu cu vin ulcelele, care se si bru-
mara.
- Irni place la tine, 010~ Mae! !
Maoloca bine si bca, nu te sfii de mosul ! Asta-i vin curat, mai
batrio decit mine, nu oa doctoriile voastre de la oras ! Tiii, ca buna
mai e ! Cine te-a invatat sa gate~ti atit de strasnic P
Mama. Stii, eu m-am nascut pe Iosulele Fericirii,
am creseut, am ... locuit acolo.
- Pioa dod? intreba linistit Mael,
Pioa ieri, dod am venit la tine. Tara a plecat de mult, eu eram
ioca mica. Mi s-a spus ca ar fi intr-o colo-
nie de pe Venus. Nici rnacar nu mi-a scris.
$i mama?
La 0 clinica in Aotarctida. Lucreaza acolo, Ne ve-dem foarte
rar.
Uo cal necheza sooor si probabil alerga priotre cei-lalti, caci
se auzira copitcle bocanind de-a valma in pa-
rnintul batatorit al ocolului din spatcle ferrnei.
- Uite ce Iaccm ! zise Mael , in~Elca bardaca de lut,
o ciocoi de a fetei ~i 0 goli pe-ndclete, Hicindu-i semo 10-
drei sa-l imite. Miioe oc scuHlm de dimioea~a, ca sa ple-
cam pe racoare. Iti pui costumul dio lada, a~a cum am
vorbit... E~ti atenta?
Iodra iotiose mina spre cer, fadi sa-l mal asculte:
- Mo~ Mael! Stelele !...
179
 14
All simti cum il patrunde Irigul, intii arnortindu-i de-
getelc miinilor, strinse pe rnaneta de directie. Apoi Ii
amortira picioarele si senzatia binefacatoare mel;: pina la
genunchi si rnai sus, incolacindu-i-se in abdomen, in cosul
pieptului, In deltoizi. Numai f runtea ii raminea neatinsa de
Frig, fierbin teo
De la intoarcerea "Vegai" trecusera sase ore. All dura
insistent singuratatea. Acvarnobilul lui spinteca mai de-
parte apele Mediteranei : motorul zumzaia, un zgornot de
bondar, monoton, insurubindu-i-se tot mai adinc In urechi,
iritindu-l. "Vega" aterizase in jurul orci douazeci si unu.
Facu un mare efort sa-~i arnintcasca minutul exact al so-
sirii ei, dar nu mai izbuti. Memoria ii refuza comanda.
Atunci se apleca deasupra tabloului de bord, incercind
sa determine directia de inaintare. Pina dimineata mai
erau citeva ccasuri, timp suficicnt pcntru a ajunge la 10-
cui de inrilnire, cunoscutul lor loc cc ascundea inca taina
lui Kid.
Schimbase cu Dav numai 0 privire. Experienra putca
fi efectuata la dlsaritul soarelui. S-au despartit apoi, Dav
~i Glyd fiind obligati sa se supuna, laolal ta cu tot perso-
nalul astronavei, unui minutios control medical.
All intirziase pe cosmodrom; ii facea placere acum
senzatia ca privirile oamenilor erau incarca te de dispret,
cum Iusesera si ale lui cind auzise de povestirile lui Kid.
Ignoranta are ceva hazliu pentru eel care a depasit-o. Fu-
sese hotarit sa se duca la culcare; dar era prea linistit ~i
lipsit de oboseala ca sa doarma, ~i atunci golise 0 sticla cu
coniac. n napadise 0 be~ie dulce, nu a alcoolului, de care
nu se-mbatase cu adevarat niciodata. Rataci la-ntimplare,
chiar ca un ,chefliu, mormaind un soide cintece satirice,
cu vorbe nascocitc pc loc, la adresa pre~edintelui ~colii

180
de zbor, apoi se apnea sa rezolve in mintc 0 ccuatic mul-
tipla - numai asa, ea sa se grozaveasca in Iata propriilor
lui ochi - si se trezi pe malul marii. Pe malul Marii Medi-
terane. Noaptea ii iesi in intimpinare - val monstruos, cu
cer pustiu, lipsit de stele. Bezna II rasturna, 11acoperi. Pluti
prin noaptea aceea la intimplare, intrebindu-se daca Dav
va reusi sa-i aduca pe cosmonauti.
Dincolo de prora arnbarcatiei, farul puternic proiecia pe
ape un cere luminos, albastrui. All i~i dadu seama ca vintul
continua sa bata in rafale, ridicind valuri din ce in ce mai
mario Usoara arnbarcatie, leganata de hula, inainta, saltin-
du-se din creasta in creasta, aplecindu-se cind pe un bord,
cind pe altul. Tot mai puternice, valurile se spargeau zgo-
motos de bordaj, pulverizindu-se in vint, irnproscindu-l eu
mii de picaturi reci,udindu-l din cap pina-n picioare. Cerul
coborise peste ape. Zdrente de nori sau ccata pluteau fan to-
matice, straluminate in rastimpuri de scaparari violente
si mute.
Furtuna i se paru lui All 0 binefacere. Mari viteza, inal-
tindu-si capul. Asculta cum ii suiera vintul pe la urechi,
Fruntea Iierbinte i se racori, strinsa intr-un cere de gheata,
Iimpezitor de ginduri. Senzatia de veselie nepasatoare, care
pusese stapinire pe din sul in noaptea aceea, se destrarna. AUlZi
ca de departe rasuflarea ritmica a pompelor ce zvirleau apa
din acvamobil si i~i spuse ca asa trebuie sa respire si cerul
acela spasmodic, de nerecunoscut, care-l invaluia acuma nu-
mai cu intuneric sitocmai de aceea era orb, si prietenos,
sfarimind din tarii gigantice Ferastraie delumina, dovedind
forta ~i frurnusetea-i de neinvins, Peate ca asa fusese ~i
la-nceput, doar 0 atotcuprinzatoare noapte, prinsa in val-
ma~agul genunilor purtatoare de cenu~i vulcanice, de tras-
nete, moarte ~i foc ~i din care s-au nascut stelele limpezi,
lini~tea albastra, rasaritul 5i apusul, viata; poate de aceea
omul purta cu el dimine~ilc nira numar, lini~tea albastra!

181
intunericul spaimelor si picurarea luceafarului limpede din
apus ; poate de aceea i-a fost dar sa se lupte pentru tot-
deauna cu ccrul care i-a plasrnuit fiinta si sufletul, asemana-
tor siesi si deopotriva cu clipa ce se naste si clipa ce moare,
perpetuu, in vesnica Framinrare a oceanului material farlmat
In pulberi si lurnini, si astfel de necuprins in palrnele dor-
nice sa-i pipaie inceputul si sfirsitul,
All avu certitudinea ca momentul ii apartine. Stapin pe
Eirima vie de timp, stia, stia ca inainte de a fi invins, va
smulge cerului un dar, inca necunoscut, pe care-l va im-
blinzi, daruindu-l celorlalte clipe,
Incepu sa ploua, repede, rece. All dimase nerniscat, cu
capul pe spate, cu ochii inchisi, fericit ca-l biciuie apa, rede-
venit sigur pe el insusi, nerabdator sa vada dimineata ce-i
va reda, cu lumina ei tulbure, lumea din jur, renascuta parca
din intuneric - pentru a cita oara ?
Ploaia, 0 simpla aversa, inceta, Vintul l~i ostoi goana.
Ramase nelinistea marii, in coloanele lungi de valuri ce se
urrnareau intr-una, fara odihna, nestiutoare ca vor pieri
undeva, sub stincile tarmurilor. Cerul deveni cenusiu, Norii
pufosi alunecara sprc sud, descoperind in urrna stelele ce-si
pierdeau stralucirea, Departe, ditre soare-rasare, salta deasu-
pra orizontului lin briu alb, luminos, peste care trecura apele
ondulate ~i pescarusii. Rasaritul se invalui intr-o pulbere
aurie, din mijlocul careia tl~ni astrul zilei. Pe suprafata Me-
diteranei se risipira mii de oglinzi, Nu departe se Ina1tau
turnurile mctalice ale centrului minier subacvatic. Llnga te-
rasa plutitoare se afla amerizata "Pluton", nava speciala a
~colii dc zbor. Dav ~i cei treizeci de cosmonaLlti, sositi 0
data cu "Vega" II a~teptau. Ridica ml'na, facl'ndu-Ie semne.
Dc pc platforma navei oamenii l'i raspunsera la fel.
Pc All II cLlprinse 0 bucurie fara margini. Dav reLl~lse
sa-i adudi pe toti la 10(:\11 ~?Cperientei! Zimbi.

~82
 Stateau aproape, umar linga umar, prizonieri In sea-
Iandrii speciali, nerniscati, prinsi parca pentru totdeauna in
cristalul fluid al apelor, Kobo sosise ultimul. Se apropiase
de grup, f;lclnd salturi caraghioase, inotind dezordonat - asa
i se paru lui Glyd, aflat in apropierea lui All si a lui Dav.
Kobo prefers sa nu intrc In grup, urrnarind insa cu atentie
toata experienta. Ii saluta, InaltIndu-~i cleasupra capului
amindoua miinile, si toti ii raspunsera.
Pestii inotau linistiri printre oameni. Unul i~i lipi botul
alb de casca lui Glyd, privind curios la ciudatul oaspete, Si
asteptarea se prelungi zeci de minute. Cosmonautii erau prca
disciplinati pentru a intreba de ce Iusesera adusi acolo.
AVInd Insa in vedere anularea zborului cosmic, tori intele-
geau ra experienta ce urrneaza este de 0 exceptionala irn-
portanta. nu se iniimpla nirnic, multi dintre tinerii aceia ince-
Cum
pura sa dea semne de neliniste, Degeaba priveau in jurullor.
Lumina zilei patrundea difuza pin a pc fundul marii. Trans-
parenta apei devenise maxima, scotind In relief mcdiul sub-
marin. Dar totul raminea incrernenit, Numai pcstii continuau
sa se strecoare lin, nestiutori ca vointa aceea strainii se afla
totusi prin preajma, controlind, urrnarind muta incordata
asteptare a oamcnilor.
Atunci, doua trupuri se arcuira tacute, rostogolindu-se
incet pc nisipul galben. Doi: Dav 5i All. Si alti doi, sin-
gurii, - pricepura : Kobo si Glyd.
Peste 0 jurnatate de ora - ic~ira la suprafata, 2borul
"Vegai" Iusese intrerupt In zadar. Viziunilc nu aparusera
!a nici unul dintre membrii echipajului.
Inainte de a cadea lntr-un somn adinc, All mai reu~i sa
~opteasra :
Admirabil e~ec, doctore !
Kobo zlmbi.

183
 Victorie, baieti ! \ "ictoric !
Si incepu sa stringa, pc rind, miinilc cosmonautilor care-l
priveau nedurneriti.
15

De multi ani nu se mai adunase Consiliul Suprem pentru

a judeca vreo abatere de la lege, asa ca intrunirea sa pre-
liminara, pentru desemnarea juriului, decurse intr-o atmo-
sfera de loc calma. Cazul, de altfel, nu era nici el simplu,
pentru dl, in ciuda claritatii delictului savirsit, cel care corni-
sese abaterea era 0 mare personalitate, astronautul numarul
unu al Terrei, comandantul celei mai bune divizii de elevi
cosmonauti, Oricc masura Illata impotriva lui, orice pedeapsa
insemna pe un alt plan 0 nedreptatire, mai ales ea urrnarile
pozitive aleactului sau de flagranta indisciplina nu-i reve-
neau lui, ci lui All. Pe de alta parte, claca All ceruse ince-
tarea experientci Cll "Vega", indiferent de motive, nu era
drept ca cererea sa-i fie satisfacuta, cit: vreme ce tot cl ini-
tiase aceasta expericnta ? Atunci cum sa pedepsesti un act,
in fond plin de umanitate, eel al readucerii echipajului "Ve-
gai" pe Pamint ?
Astfel ca juriul Consiliului Suprem avea sa judece, de
fapt, eazul lui All, asta 0 stia toata lumea ; Dav, autorul
delictului, cazuse pe planul al doilea, dar undeva mai era
si Kobo, mai era si Glyd, toata povestea semanind cu un
mie complot la adresa Consiliului - si nu numai a acestuia.
in fine, dupa 0 discutie prelungita, juriul fu propus si votat.
Presedintele Consiliului Sup rem urma sa fie, virtual, ~i pre-
sedintele juriului, dar el refuza ~i nurni in aceasta functie,
pentru motive greu de inteles, pe Berg, eel mai in;er~unat
dintre adversarii lui All, conducator al uzinelor de cosmo-
nave ~1 care supraveghease ~i constructia "Vegai". Asta se

184
intimpla dirnineata, iar dupa-amiaza urrna sa alba loc jude-
cata, in uriasa aula a Universitatii din Mornbassa, in Tas-
mania. Acolo se faceau deja pregatiri febrile - toate marile
cotidiene, studiourile radio sl cosmoteleviziunea i~i trimise-
sera reprezentanti pen tru ca publicul sa urrnareasca dezbate-
rile in timpul desfasurarii lor.
Dav, impreuna cu All, Kobo si Glyd prinzisera la clubul
cosrnonautilor, unde eticheta severa nu perrnitea accesul
strainilor, ca sa scape de asalturiIe curiosilor, prieteni sau
necunoscuti, Glyd singur era nelinistit ; ceilalti discutau re-
zultatele experientei din dimineata precedenta si pare au
foarte incintati de felul cum se desfasurase ea si mai ales
de faptul ca
esecul le infirrna ipotezele initiale.
Ei bine, zicea Kobo, savurind de pc acum efectuI situatiei, tare
sint curios sa-l vad pe Berg cind 0 sa-i spu-
ncm ca "Vega" nici n-ar fi trebuit intoarsa din cale !
- Are sa jubileze.
- Si totusi, sa nu le proiectarn cele patru benzi cu vi-
ziunile voastre ? Nu crcdeti ca i-am convinge ?
Nu trebuie, K ! Mai intii sa mergem pina la capat. Chiar daca
ei ne-ar cere proicctiile ...
- Peate le vor cere. Avem multi, multi prieteni acolo.
Si citiva adversari. Acum acestia sint mai puternici ~l vor
decide. Lasa-i s-o faca !
- Nu stiu daca merita osteneala razbunarii, Dav !
Razbunare ? All, desigur, glumesti ! Daca vom incerca sa-i
convingem, oferindu-le 0 portita de refugiu, 0 sa-i ducern in spate,
mai departe, inca cine stic citi ani! Iti inchipui ca nu putearn cere
aprobarea Consiliului Suprem ca s-o aduc inapoi pe "Vega" ? Am
fortat nota, apeIe trcbuie sa se lim-pezeasca odata. Mai ales ca-i
vorba despre tine.
Glyd intelese ca erau la mijloc socoteli mai vechi, dinain-tea
venirii sale pe Pamint. I~i aminti de oamenii de pe Insu-Iele
Fericirii, de gindurile ~i frazele lor sterile; ce contra-

185
dictie cu linistea ~i hotfrirea prietenilor lui! Oare cum actio-nase Indra ?
Undc era?
Ce facem cu baiatul ? intrebii Kobo. N-avem dreptul sa-l amestecarn
In povcstea asta. Nu uitati ca asupra noastra apasa un blam de loc
neglijabil.
Ar fi mai bine, Glyd... zisc ~l All, sovaind, ar fi rnai bine sa
ne lasi un timp ... Iarta-rna, nu intelege gresit ! Tu nu stii, nu-i
cunosti ! Vrei ?
Dc ce sa va las? se impotrivi tinarul si vocea i se ascuti de
emotie. Dav !...
Nu, nu-i bine! se amesteca astronautul, auzindu-i
strigatul de ajutor, Ai vrea sa ne parase~ti, Glyd ?
- Dar n-arn pe nimeni ! La cine sa rna due ?
Mi se pare ca ai cunoscut 0 fata ! interveni All cu brutalitate.
- All, nu e mornentul ! II adrnonesta doctorul. Atunci
vii cu noi ? ca 5a-l
- Sin tern dcstul de putcrnici apiiriim pin a [a
capat ! dispunse Dav In locullui. $i nu e rfiu sa invete.
Poate riscati prea mult ! Au sa va pedepseasca ! dori Glyd sa-i
avertizeze, cuceritor de naiv.
Asculta, crezi In adevarul pe care-l apararn ?
Da.
Atunci mergi pe drumul lui plna la capat. .. Dad vrei sa
ajungi undeva si sa nu-ti fie rusine niciodata.i,
Aula era plina Pina la refuz atunci cind juriul I~i facu
aparitia, ocupind locul rezervat lui, la masa lunga, de sub
podium. Erau In totul douiizeci si doua de persoane, fcmei
si barbari. Pe podium, la un fel de tribuna scunda, asezata
In asa fel, Inch sa fie vazuta din toate partile, aveau sa
stea Dav cu prietenii lui. Inchizind triunghiul pe 0 a treia
Iatura, Intre masa juriului ~i tribuna, fusesera a~ezate mai
multe zeci de microfoane ~i camere de luat vederi. Din

186
gravimobilcle miniaturale, care se vinzoleau incoace si incolo
pe sub cupola, setransmiteau imagini ale publicului. Cor-
doane de ordine protejau caile de acces spre centrul aulei,
pentru circulatia principalelor pcrsonaje ale scenei ce se pre-
gatea. Din boxe de cristal, aflate la extrernitatea sernicercu-
lui format de aula, tori cei convocati la judecata, irnpricinati
~i martori, urrnareau afluxul oarnenilor si preparativele
minutioase.
Se vorbeste mult despre refuzul presedintelui de a face parte din
juriu ! spuse Glyd. Am auzit ca intr-o impre-
jurare presedintele I-a aparat pe All...
- Da, la plecarca "Vegai" ! confirrna electronistul, Lui
ii datorez aprobarea data de Consiliu.
Unii spun ca presedintele refuza sa-ti mai ia apararea,
suparat ca l-ai compromis cu intoarcerea navei.
Crezi ? facu Dav si zirnbi.
In orice caz, sint siguri torica steaua ne-a apus defi-nitiv !
zise All destul de voios. Caderea noastra e 0 simpla chestiune de
procedura.
Depinde cine c sigur, "Cap-de-Fier" ! Dar 0 cadere va fi, ~i
inca una zdravana, au sa piriie multe scaune in
dupa-masa asta! Dac-ati sti cit rna bucur! zise sl Kobo.
Soria ta nu-i ingrijorata ?
De loco Are prea multa incredere-n mine, asta-i cu-surul ei !
Taceti, incepe !
Berg se ridica in prcioarc, asteptind sa se faca liniste.
Privea in jos, la postavul verde al mesei, desi n-avea In fata
nici 0 hirtie, ci doar automatul de inregistrare, la fel ca
toti membrii juriului. Era un om intre doua virste, cu parul
alb si figura impozanta, imbracat intr-un costum negru, de
ceremonie, croit dupa eel mai nou model. Isi alescsc cu grija
o infati~are <:are sa inspire respect ~i simpatie.

187
 Paminteni ! se adresa el asistentei, ridicindu-si ochii spre
obiectivele carnerelor de televiziunc. Ne-am adunat, cum stiti, ca
sa judecam 0 abatcre de la regulamentul scolii de zbor, regulament
cu putere de lege. Avem investitura
Consiliului Suprem, forul conducator al intregii planete, de
a hotad sanctionarea tuturor acelora care, intr-un fel sau
altul, au luat parte la corniterea infractiunii, iar hotarirea
luata aici, mentionez, va fi irevocabila. Va asigur ca ne vorn
stradui sa ducem pina la capat greaua misiune incredintata,
judecind fara parrinire, conform procedurii stabilite la ulti-
mul congres al legislatorilor si respectind cu cea mai mare
strictete principiile drepturilor omului. Invit la tribuna pe
cei care urmeaza sa raspunda intrebarilor juriului !
Dav, All, Kobo, Glyd, echipajul "Vegai", prcsedintcle
Consiliului scolii de zbor, paznicii si tehnicicnii adapostului
pentru rachetelc de interventie iesira pe rind din boxele unde
statusera si-si ocupara locurile la tribuna inalta, In aula se
produse 0 rumoare surd a si citeva mii de brate aratara spre
comandantii diviziei de soc si spre Glyd. in clipa aceasta
miliarde de oarneni, rasplnditi pe planetele sisternului solar,
ii priveau pe cei patru invinovatiti, care ramasesera calmi.
Cornandantii i~i purtau insemnele gradului lor - ecusoane
triunghiulare argintii, cu cite trei stele de aur - pe mineca
stinga a hainei albastre, uniforma de gala, si aveau frunze
de stejar cusute pe guler. Dav si Glyd l~i agat<asera insignele
sferice de cosmonauti - imaginea globului terestru de care
se desprinde 0 astronava, iar Dav mai purta' bareta rosie
a ordinului de Erou al Cosmosului, clasa intii. Venisera
tori irnbracati de parca urma sa fie sarbatoriti ~i nu judecati.
De la capatul mesei, pe jumatate ascuns sub microfonul
ata~at unei lampi fluorescente, se ridica un omulet subtire
~i !>Cund,caruia hainele largi ~i lungi, in loc sa i-o diminueze,
mai rauIi Qccentuau putinatatea trupLilui. Era Thor, suflet
bun, dar ve~mc timorat de Berg, ~fu.I sa.u la 1,lzineLede

188
astronave si in Consiliu, carc-i ordonase si .aceasta ingrata
misiune de acuzator, stiind bine ca. omulctul n-o va refuza
~i-i va face jocul, obsedat cum era de frica lui permanenta.
Parninteni ! incepu Thor, lungind cuvintele, ca sa scape de
ernotie si tragind cu coada ochiuIui la Berg. Voi
incepe nu prin a va expune delictul savirsit de Dav - el
va este binecunoscut tuturora - ci prin a va atrage atentia
ca la mijloc este un adevarat complot, la care au participat
mai multi oameni, complot indreptat, pare-se, impotriva le-
gilor insesi. Cui Ii foloscste actul de indisciplina al lui Dav
nu c greu de ghicit, dar ceca ce ne-a ingrijorat pe
noi, membrii juriului, cind ni s-au adus datele anchetei pre-
liminare, a fost faptul ca Dav a primit ajutorul rnai multor
oameni, incepind eu Glyd si terrninind eu echipajul de pe
"Vega". S-a emis opinia - si Thor trase iar cu eoada ochiu-
lui spre Berg, desi po ate nu-i cerea decit avizul asupra ple-
doariei - ea Dav s-a prevalat in mod abuziv de prerogati-
vele Functiei sale, exercitind presiuni asupra subalternilor
- aiei Thor faeu 0 pauza, rernarcata de toti si care initiati-
lor in relatiile lui cu Berg Ie smulse cite un zimbet, Cer din
partea eelor prezenti sa confirrnc dad asa s-au petrecut
lucrurile. deplasata ! se auzi
- Nu. Ipoteza e total vocea subtire
a unui tinar. Eralunganul, cel cu complexul de inferioritate,
membru al eehipajului de pe "Vega". Aici este yorba de
~neredere. Comandantul Dav ne-a cerut sa ne intoarcern,
propunindu-ne sa participam la 0 experienta in Marea Me-
diterana. Eu am primit fara sa sovai ~i camarazii mei de
zbor la fel.
Dupa aceasta declaratie spontana se asternu 0 tacere
penibila, fiindca Thor, descurnpanit, nu mai indraznea sa-~i
continue rechizitoriul.
- Vreau cuvintul eomandantului de astronava ! inter-
veni Berg, ca sa eehilibreze intr-un feI atmosfera.

189
 Publicul era, vadit, de partea lui Dav, Insa Berg ~i tori
cci din tabara lui vciau cu oricc prer sa-~i impuna punctul
de vedere.
- Nu stiu daca onoratul juriu, spuse linistit comandan-
tul "Vegai", nustiu dad asisienta cunoaste relatiile dintre
All si elevii-cosmonauti din divizia lui. Aceste relatii nu
erau de loc ielilice; All nu s-a bucurat niciodata de sim-
patia elevilor sai, ca Dav sau Kobo. Dimpotriva, foarte
multi, majoritatea il priveau cu oarccare ostilitate, soco-
tindu-i metodelc pedagogicc vetuste si rigide, 0 veritabila
barbarie. !;)itotusi, chiar In aceastii clipa, un grup din divizia
de soc s-a adunat la sediul scolii, uncle discuta acuzatiile
aduse I:n legatudi cu rechernarea navei noastre. Peate nu e
lipsit de interes Sa aflam si pare rile lor! sugera el si imediat
se intcanse spre microfonul tehnicienilor : Cuplati-ne, va
rag, cu omniobserverul 05-409-G-5457 !
Stereoproicctoarclc aulei redara cu Iidelitate imaginea
grupului de elevi strinsi pe scarile monumentale ce duceau
catre intrarca scolii. Erau adolescenti, din primele cicluri
de pregatire sal! din anii mai rnari, iar In mijlocul cercului
vreo douazeci de mentori, unii care se pregateau pentru
marele zbor - proba practica a examenului de absolvire -
altii care trecusera prin toate "focurile" examenelor ~i acum
isi asteptau repartizarea - tori elevi ai lui All. Vorbeau cu
aprindere, fara sa sc mai asculte unul pe altul, iar cind
vacarmul devenea de nesuportat taceau ca la un semn,
plna ce voci razlete incepeau sa-~i contioue Frazele intre-
rupte la jumatate ~i atunci, febril, li se alaturau ~i glasurile
celorla,lri :
- ...de-asta e indiseiplina, dad vrei sa ~tii.
- Dar nu gre~eala. Voi, a~tia mai mici, nu prea lnte-
legeti. All e cel mai rigiel ~i COlllservatorromandant - pai,
dnd un~l C<l. el nu se mai supune disciplinei, are nel:ndoielnic
un motlv ...

190
 ... "Cap-de-Fier" grcseste rar, numai cind e om ; dar rind redevine
masina - niciodata ! A intors-o pe "Vega" tocmai in calitatea lui de
masina de calculat. Deci, fii serios :
oare automatele pot fi nedisciplinate ?

...prostie sa zici ca ia lucrurile mecanic. Nu. Are 0

subtilitate cibernetica, de computer. Calculeaza dinainte cite o suta

de mutari, de-ale lui si de-ale adversarului, Odata un nadlfIeata S-a
jurat ca All are "putere de previziune" !
Sau numai intuitic, Ei, sigur dol tot prin conexiuni de
relee; doar se stie cit seful c tranzistorizat. Daca se taie
la un. deget, n-o sa-l vezi curgindu-i singe: ii ies sirrne ~i
arcun,
Presedintcle Consiliului Sup rem, simplu spectator, in
primul rind de banci, nu-si putu stapini zimbetul, pe [uma-
tate amuzat, pe jurnatate mindru, Lui All Ii stdllucira
ochii.
Berg Insa nu-si pierdu cumpatul, Ii facu un semn abia
percepribil presedintclui scolii de zbor ~i ordona Incetarea
proiectiei,
V-am cerut sa ne relatati fclul in care Dav v-a
impus intoarcerea "Vegai"! zise cl rece si sever. Restul
nu va intereseaza.
Cornandantul navei, un vcchi ~i incercat navigator, cu
putin mai tinar dccit Dav, sc impurpura la fat a de minie
si strinse, In pumnii rnasivi, marginea de lemn a tribunei,
pina se auzi un piriit grell ~i lcmnul crapa in lung, de la un
capat la celalalt,
- Nu stiu daca Berg personal a avut prilejul sa co-
mande macar 0 ':l:lta 0 astronava, zise el raspicat. Daca nu,
~i se vede bine ca nu, atunci sint nevoit sa-i amintesc legea
de baza a cosmonauticii: nimeni, la bordul unei astronave
In cursa, nici chiar pre~edintele Terrei, nu are voie sa dea
dispozitii peste capul comandantului de nava, acesta fiind
singurul Care raspunde, cu viata sa, de soarta vehiculului
cosmic si a echipajului incredintat, E hilara ipoteza voastra, ernisa de un
om care nu cunoaste, sau se preface intentionat
ca ignora legile cazului In discutie, dl Dav ar fi putut exercita
vreo presiune asupra hotaririlor mele. Resping din capul locului
aceasta banuiala, 11 rog pe Thor sa continue!
Sarma nul Thor i~i cam pierduse graiul. Inghiti tin nod, tusi,
bau din paharul cu sue de citrice.
Vorbeam despre All... despre Dav... S-a incalcat hotarirea
luata de consiliul scolii de zbor. All a amintit
ceva de 0 experienta, ale carei rezultate nu Ie putea aduce
la cunostinta consiliului. Noi considerarn aceasta ca un Foarte
naiv pretext de a abate atentia de la principala si adevarata
oauza a cererii sale: teama de un esec... Noi sintern de parerc
ca All a vrut sa .se mentina cu orice pret la conducerea bri-
gazii de soc, pentru avantajcle sociale - si de alt ordin de
care beneficia In accasta situatie...
Adica cine, voi, Thor? se ridica incet Kobo. Vorbesii in
numele juriului, sau al tau personal?
Da·! Ba nu !... Asta ...

- Pentru ce te intereseaza ? inalta Berg privirile spre el. Ti se

par afirmatiile inexacte ?
Cer imediata revizuire a acuzatiilor ce ni se aduc, pentru ca
'1hor a emis 0 calomnie. All e invinuit de arivism si acest lucru e
intolerabil pentru forul in fat a caruia ne afBlm.

Ar trebui, doctore, sa-n retragi imediat cuvintele, interveni,

cam nerves si pe neasteptatc, Berg. Sper ca n-ai uitat unde te afli.
juriul n-are ce sa-ti raspunda. Esti in-
culpat alaturi de tovarasii tai, Se vede ca la voi, la scoala
de zbor, disciplina elementara a respectarii unor persoane
in exercitiul Iunctiunii e data uitarii. ell atit mai rau!
Ut, pre~edintele Terrei, intoarse capul spre tribuna In-
vinuititor, privindu-Ie lung chipurile caIme, hotarite sau
nclinistite. Disputa incepuse sa ta
resanta.
Berg, spune adev.irul ! se grabi sa vorbcasca Dean,
prcsedintcle scolii de zbor, E regretabil, dar si sirnptornatic Faptul
ca unul dintre cei mai buni cosrnonauti ai nostri ne-
socotcste legile Pamintului. Sub prctextul - cum bine s-a
spus, naiv - al unci expcriente, care, din cauza lipsei de
probe, ar parea mai degraba inventarii, s-a cerut adunarea
rapida a consiliului nostru, Comandantii brigazii de soc
ne-au solicitat s-o rechcmiim pe "Vega". Era si fircsc, noi
nu puteam fi de acord. Mai intii ca nu noi, ci Consiiiul
Suprern ordonasc plecarea astronavei ...
- A~i luat legatura cu acest organ de conducere? In-
trcba Kobo. Pin a la decolarea lui Da v ati avut vreme 0
jumatate de zi siaveati, pare-mi-se, chiar obligatia de a-i
aduce la cunostinta cercrca Gcuta de noi, fiindca ea depasca
compctenta voastra, iar noi am actiouat firesc, pc calc
icrarhica, ! raspunse
- N-am anuntat pc nimeni de nimic pre-
scdintele, dupa un schimb de priviri cu Berg. N-am prc-
viizut {:e are sa urmeze. Exista unrcgularncnt de functionarc
al scolii ; daca niste comandanti de divizic il incalca, de cc
sa ne mai mire dernonstratiile elcvilor lor! De altfcl nici
unul nu va scapa ncpedepsit, va asigur !inchcic el cu inteles
si bam cu purnnul in marginea sparta a tribunei, care suna
dogit.
- La ancheta preliminara, paznicii ~i tehnicienii hanga-
rului unde se afla rachetele de interven~ie au declarat ca
~tiau ce pregate~te Dav. t~imai men~in afirmatia ?
De buna seama ! raspunse Lencech. Instruqiunile lui Peter
Kreutz, superiorul meu, sunau dar: Dav trebuie ajutat sa ajunga
din urma "Vega". Si I-am ajutat cum am putut.

193
 - Va sa zidi, n-ai Gcut dccit sa tc supui ordinclor
vcnite de la superior? incerca Berg sa-l disculpe, nu fara
un anume in teres.
- Ba ccva mai mult, Eu i-am dat lui Peter ideca de
a-i pune la dispozitie lui Dav cea mai noua ~i mai rapida
racheta de intcrventie. Un hohot de rlS se transmise, in
valuri, prin toara aula. Imi era frica sa nu se ia vreun
berbece dupa ei, sa-i opreasca ! lamuri Lencech, provocind
o noua aversa de ris aprobativ.
- Destul ! se ridica Berg, currnind manifestatia de sirn-
patic a publicului. Destul ! Cazul c foarte lirnpede ~i ered
ca juriul e de acord sa sistarn audierilc. Da ?Va rnulturnesc !
Cer ingaduinp adunarii de a nc per mite 0 scurta retragcre,
pentrn deliberare,
Ap~sa 0 maneta si perdelele antifon, invizibile, izolara
masa lunga a juriului de restul salii. Ut, presedintele Terrei,
nu-si dezlipi ochii de la Dav, pin a ce aeesta, simtindu-se
observat, ii intilni privirile, Ut facu un gest elocvent - isi
intoarse palmele orizontal si Ie misca de jos in sus: "Ri-
dica-te, vorbeste !", apoi ii arata dcgetul marc al rniinii
drepte : "Bravo!" Dav se simti usurat ~i sigur pe sine.
Atinse cu genunehii pe All ~i pe Kobo, care sedeau la dreapta
si la stinga lui, sa-i faea atcnti. Ut i~i cobori pleoapele, afir-
rnativ - era intru totul de partca lor. Cei trei zirnbird
simultan. Atitudinea pre~edinlelui Ie devenise limpede -
Berg ~i to~i adversarii lui Alltrebuiau lasa~i sa se dema~te
singuri. Dorinta lor de a nu cerceta in nici un fel mobilul
obieetiv al actiunii vorbea de la sine, demasdndu-i. Dav,
prin aetul sau, lansase 0 provocare, atragind astfel aten~ia
asupra "berbeci<lor", cum :lItlt de plastic iiporeolise Lencech.
o sirena vui incet. Juriul delibcrase. Perdelele antifon
fura inlatur3te. ! incepu Berg; pe chipul sau imobil nu
- Paminteni
se putea eiti nimie. Abaterea de la lege comisa de p.w.
planuiti'i si fnfaptuiti'l cu ajutorul colegilor \Sai din cornanda
divizici, a celor de pc "Veg:.l", precum ~i a paznicilor si
tehnicienilor cc deservesc rachctele de interventic, reclarna
sanctiuni similarc pentru tori. juriul trcce peste atitudinea
de sfidarc a invinuitilor In timpul judecatii, dar atrage
atentia in mod foarte series conducerii scolii de zbor asupra
spiritului de indisciplina ivit in aceasta importanta institutie
cducativa. Scntinta noastra, aprobata cu 0 majoritate de
12 la 10, estc urrnatoarca : se demit din Iunctiile detinute
in scoala de zbor cei trei comandanti de divizie, li se schimba
locul de munca intr-un secter stabilit dupa propria lor
alegere, sc dernite si se schimba dinrnunca echipajul astro-
navei "Vega" in intregimea lui si de aserneni personalul de
paza si deservire a rachetelor de interventie. Subliniez ca
hotarirca s-a luat dupa toate normele legislatiei, fara in-
Iluentarea In nici un fel a mcmbrilor juriului. Daca vreunuI
dintrc voi, i~i ridica Berg privirile spre tribuna, doreste sa
spuna ceva, are din partea noastra toata libertatea.
Cu 0 liniste la fel de mare ca si tacerea salii, doctorul,
All ~i Dav i~i scoasera insemnele de pc mineca si de pc
guler, depunindu-le in mijIocul tribunei. Comandanrul ~i
echipajul "Vegai" le urmadl exempIuI. CaImuI lor era de-
l'utant ~i primul care lncepu sa dea semne de neIini~te fu
chiar Berg, a carui victorie semana eu 0 iIuzie - era 0
iIuzie. GIyd intelese ca se joaca nu ultimuI, ci primul act
aI unei confnmtari de mari proportii, ca in juruI prietenilor
lui se grupeaza forte favorabiIe ~i nefavorabile, dar ei con-
ducoou admirabil ..ceasta prima ciocnire, a~a cum se intimpIa
cind prevezi, ori ~tii sigur ca victoria finaIa va fi de partea
tao U t i~i facca de Iucru cu Ian~i~orul unui breloc, sa nu
i se citeasca ginduriIe. Simtea, in tacerea saIii ~i poate a
intregii planete, a tuturor planetelor in accasta clipa, simlea
adunindu-se vertiginos infrigurarea dinaintea asaltului; e
teribiI cum poti deschide oamcllilor oehii prill comiterea unei

195
ncdrcptati, prin provocarca sau numai tolcrarca ncdrcptatii,
asa cum £acme cl, alcgindu-l in juriu pe Berg si pe Thor,
sarmanul, inspaimintatul Thor, al carui vot, singurul, decisesc
rnajoritatea hotaritoarc pcntru nedrcptate, ~i uite ca toti
aclvcrsarii lui All sc prinsesera orbeste in hora rnaruntului
lor succes, ni:d( sa vada, sa mcditcze la pericolul ce-i pindea
in spatclc accstci rneschinc si prea usoarc, evident, prca
usoare victorii !
- Prictcni, inccpu Dav cu voce calma ~i oarccurn so-
lemna, relatiilc dintrc noi se bazcaza intotdeauna pe incrc-
dcre. Aceasta incrcdcre trcbuie sa ni sc acorde si acurn, cind
expericntele noastre, intr-adcvar, nu au suficiente probe pen-
tru a fi argumentate. Ochii incepura sa-i straluccascii, fu
cuprins de 0 mare tulburare, irnpotriva eareia lupta cu
gr.:u. Numai de incrcdere avcarn ncvoie - continua din-
sul - ~i mai avcrn inca ; toti cei care ne-au acordat-o sint
alaturi de noi si nu consider nccesar s-o dcmonstrez ! Tuturor
le rnultumcsc, dcoarecc aparenta mea abaterc de la lege
poate fi, dupa cum vedcti, interpretata sialtfel, evident
si altfe!". N u ne cstc permis sa ne indoim.
Aula, in acceasi tacere, acum plina de curiozitate si de
respect, II urrnarea pe Da v, ~ichiar cei veniti ca ni~te simpli
gura-easca, pentru specta,eolul, de altfel tot mai rar, al
unci jLldecati publicc, i~i dadeau seama ca lucrurile slnt
departe de a se fi Iamurit dupa rostirea verdietului. Prezenta
lui Ut, acdo, in primcle rinduri, spunea multe.
Dav i~i incruci~a bratele ~i pe mineca stinga i se vazu
stofa destramata, aeolo un de purtase ecuscnul de comaIidant.
A~a ca nu ma revolta, niei nu rna mihne~te macar
intimplarea noastra de a2i. 0 consider fireasd. Nimeni nu
e seutit de gre~eli, nimanui nu i se taie capul dad a gre~it,
~i chiar pedepsele, dara e~ti convi!1s de propriile tale erori,
Ie prime5ti cu inima impacata. Exista, cred eu, un drept al
ficcarui om ]a eroare, la lnfringcre ~i la pedeapsa - va rog

196
sa ma intelegeti exact, nu e yorba lnsa nici un moment de
rea-crcdinta ! Sint oameni care de teama, din pricina iner-
tici sau a rigiditatii nu se folosese de aeest drept de a Ii
znfrznri pentru ca nu suporta 0 confruntarc deschisa cu
,
ci insisi, in numele vreunui adevar ; pentru case agara, eu
dintii inclestati, de pozitia si renumele lor, cistigate cu greu
si mai intotdeauna cinstit ; i~i inchipuie ca 0 infringere le-ar
fi Iatala - si de fapt, in punetul mort in care au ajuns,
a fi invinsi e pentru ei 0 catastrofa, Dar pentru noi - cci
judecati azi ? N oi am adus-o inapoi pc "Vega" ~i tori am
stiut ca vom pierde asta - isi arata el stofa rupta a minecii
- dar am avut curajul s-o faeem. Curajul ni I-a dat con-
ducatorul nostru, All. Eu zic ca poate a fost 0 etapa necc-
sara; fiindca asa vorn obtine de la voi increderea de care
pina aeum am fost lipsiti. Dati-ne posibilitatea sa ne conti-
nuarn experientele ! E 0 cerere adresata Consiliului Suprem,
in simpla noastra calitate de locuitori ai Terrei, Nu-i asa
ca pedeapsa nu poate fi epilogul ajutorului dat oamenilor,
ci abia prologul, abia inceputul lui? Prieteni ..
In taeerea salii, eineva inccpu sa aplaude, pc urrna inca
cineva, din ultimul rind de scaune, ~i deodata, ridicindu-sc
10 picioarc, oamenii se pornira sa ovaticnezc, intrcrupind
dcfinitiv euvinteJe lui Dav.

16
Miez de N oapte i~i ioeordase aripile, ~ga~at ,iotre Ursa Mica
~i Lebada, un punet vag argintiu, ~i parra nu mai izbutea sa-~i
lnceapa lunecatorul drum spre asfinrit, sa-i dea brinei noprii
inrepenite, urnind-o 'sa eurga intre margi-nile savaoei . .los,
mohorita ~i grea, lumea, abia stralueind sub secera rasturnata a
lunii, speriata de propria ei taeere, ineremenise, dineolo de
a~teptare ~i indiferenta. Era 0 vraja

197
rca in oprirca asta [;(ra noirnii. Toatc bictelc lucruri ascunse
de rotirea maicstuoasa a luminii soarelui ~i a luminii stelclor
acum iescau tropotind marunt printre spitele rotilor, 0 in-
·vazie de sobolani, la bunul plac al carora ajunscsera toti -
animalc, oamcni, Frumuscte, neprihanire - sub labele lor
uritc, pingarindu-i numai prin prezenta, Exista asemenea
nopti de spaima tulbure, ancestrala, cu ra5Uflari monstruoase
In urechile tuturora ale unor reptile nciertatoare, gata de
salt ; si tocmai atunci luerurile noastre marunte se razbuna
si ne siciie eu arnintiri jalniee despre tot ee puteam dcveni
si ce putearn faee, dar n-arn faeut ~i n-am devenit ; si ne
ehinuim, si ispasim, traiud mai departe, vina de a nu fi
stiut alege sau pricepe intirrrpljirile noastre veehi.
Freely, iapa de trei ani, neagra Freely se rasucea pe
finul din grajd. Vru sa-~i intinda picioarele, dar l~i lovi
copitelc de stanoaga groasa de lemn. La spatele ei, cum
statea rasturn"'.ta, din ieslea adinca, prin gaura unui nod al
scindurii eurgeau, lIna cite una, graunte de ovaz, sunind
pe podea. Sau poate era ploaia, afara. Ramase un tirnp, ascul-
tind picurul ovazului sau al ploii. Apoi, cu grija, i~i ridicii
botul fierbinte, umed, spre fereastra deschisa sub streasina
de tabla. Chiar ploaie era, venea mirosul ei patrunzator, si
eel al prafului strop it, rnirosul raeoros si tare, care-ti da
amqeala. Lui Freely ii plaeu adierea lini~tita ~i reee ; trupul
ii frigea, ,eum frige dmpul pustiu, eu iarba amara, ziua, dnd
ia foe de la soare.
Ar fi alergat nebune~te prin ploaie, in paji~tile lor, ale
oailor, prin iarba grasa, inalta pina la genunehi. Dar eeva
se sehimbase in ea pentru totdeauna ~i ~tia bine ca nu va
mai fugi, linga drlanii de seama ei, niciodata. Pinteeul i se
umflase. Nu prieepea de ce i se rotunjise pintecul ~i cine,
in~untrul lui, se zbatea, lovind-o mereu eu copitele, ea pe
o vinovata ; ~i totu~ide ce, :ttit de des, euprinsa de duio~ie.
t~i lipea capul de fiin1a aceca, presim~idl prin came, vrind

198
s-o mingjie cu tot ciinadinsul ! Si atunci ugerul, intarit ca
o piatra, 0 intepa cu mii de ace.
Era ploaia, dcsigur, pentru ca firul deccr verzui de la
Fcrcastra. (despre care, cind era foartc tinara si se trczea
noaptea si-l vedea, i~i inchipuia d e lll1 brat de fin pus
acolo pentru ospatul ci), crimpeiul acela de cer sc intunecase,
Adica luna era invelita de nori, luna, un fel de vietuitoare
ciudata, cind rotunda, cind ascutita, icsindde sub picioarele
ultimilor cai din herghclie, dupa ce sc intorccau acasa cu
totii, satui si vcscli, in chiuitul nazdravanlilui de Om Barbos.
Ehci, Ornul Barbos carc-i dadca voie sa se joace eu barba lui
si sa-i rupa cu dintii nasturii de la haina ! A fost 0 vrerne
cind ei doi erau nedespartiti, cind el, dupa ce ea mai crescuse,
sarca in spate, ii mingiia coama neagra, cu fir subtire ca matasea
si-i soptea la ureche : "Hai, Freely, frumoaso, lasa pamintul si
zboara, spulberind colbul ~i dll-m'a departe !" Chiuia, striga
cuvinte neintelese : stia surnedenie de cuvinte pc care caii nu Ie
pricep.
Goneau asa, nurnai ei singuri, pina oind simtea ca-i tremura
picioarele. Atunci Omul Barbos se trintca la pa-mint, poruncindu-i
sa plece. Ea se facea ca plead, intr-a-devar, dar raminea prin
preajma lui, fiindca ~tia ca are sa dnte ~i-i placea sa-l asculte
clntind in gura mare, plimbin-du-~i miinile pe 0 bucata de lemn
care scotea sunete fru-moase. Pe urma dinsa se zbenguia prin
apa, bea pe saturate
~i rontaia iarba; el raminca pe ginduri, tacut, uneori ~i
dte 0 zi intreaga. De la un timp Omul Barbos nu se mai
jucase Cll dinsa, i-I preferase pe True, infumuratul, de dnd
ei i se umflase pintecul, ~i plecau impreuna ; ori il trimitea
pe True cu oameni stfaini, parca intr-adins ca ea sa nu-l
mai vada.
Freely simti deodadi 0 durere naprasnid in tot corpul.
Sforai inceti~or, cu teama, sa n-o auda, de afara, din ocol,
True - ii era ru~inc sa afle cl cit 0 doare pintecul ~i tot

199
trupul. Nu era numai ploaia ; era ~iovazul,
pcntru ca tiriitul
odihnitor din strcasina de tabla sc oprca in rastimpuri ~i
atunci sc auzca limpcde Fosnetul uscat al grauntclor curgind
din iesle, uncle peste altele,
Dar nici ploaia nu hotarise noaptca sa se urneasca si
cadea in gol, ca pe tarimul pustiu de dinaintea nasterii victii,
nefolosind sau ncmaifolosind nimanui. Ingrosa doar intune-
ricul In care S(! tiriiau, cu Iosgait de ginclaci si soareci, gin-
durile aduciitoarc de rernuscari zadarnicc, Caii, atinsi de nc-
linistca noptii acesteia fara capat, se invirteau in ocoale,
lipindu-si boturilc de gardul inalt din birne, apoi brusc i~
smuccau capetele in sus, si ochii albi, speriati, li se invirteau
in orbite. Un ciine se porni sa urlc inabusit si imediat haita
celorlalti se porni pe latdituri ragusitc, Atunci izbucni na-
valnic, prea indelung retinut, ncchezatul de durere al lui
Freely. Tipatul sc zbatu intre stanoagc, pasare nchotarita,
i~i odihni picioarele cu gheare ascutite pe marginea ieslei,
dar numai 0 clipa, si se roti prin grajd cu batai febrile din
aripi, pina gasi [crcastra deschisa si zbura afara, in ploaia
ce se rctragea din drumul lui, fcrindu-se sa-l atinga. Pluti
apoi, cu mi~cari dezordonate, dcasupra hergheliei, lovi spina-
rile cailor, rinduri de umbre lucioase, iar umbrele prinsera
sa se mi5te, necbezind, frematind din copite. True ciuli
urechile ~i se repezi dupa pasarea straina, salbatic, neputincios
s-o ajunga. Si ~ipatul se lmpurina linga {erma ~i muri b
fcreastra deschisa a Indrei.
Indra se trezi. l~i amintea de scccrasingeric a astrlllui
noctum, agapta in marginea de sus a fercstrci. AClIJ1l - In-
tunericul.
Si ripatul.
Mo~ IVw.cl! Mo~ule !
Alerga, a~a cum sc afla, in tunica alba ~i scurta, infa-~urata in
par ca intr-o e~arfa. 1n odaia lui, Mael, Tcluricul, srate~l in
picioare, a~a ,cum sc ridicase de la eina, cu aceia~i

200
 panialoni strlJ1l\i, de pick, ~1 J 11 cJlll,I~,l cadrilaia. PriVLJ,
C.1 halucin.u, usa larg dcschisa dinsprc curte ~i indreptasc spre ca
lumina unci Elmpi cu abajur, singura aprinsa.
Mosule ! Freely!. .. Moare Freely ...
ell ochii la u~a, Mael sc indrcpta schiopatind spre un
colt, aflat in iniuneric, si ploaia inceta imediat. Se ivi, linga
orizont, luna rece.
- freely, murrnura el din coltul de intnneric, tc-asteapta
o noaptc grca. 0 sa fii mama ...
Iudra, stringindu-si tunica la picpt, scruta perdeaua
neagra a beznci, in naclejdea ca va ghici, prin faldurile ei,
chipul matahalosului Mael.
- Si-0 sa te doara inainte de-a fi. Mama s-a chinuit
cu mine trci zile ... ~i n-am apucat s-o cunosc ... Eu fac sa
ploua, freely, ca sa nu-ti fie tearna, ~i las fereastra deschisa,
sa ajunga pina la tine racoarca si pacea ... Sa nu tipi, stra-
duieste-te, altfel True fuge din ocol, sare ca un ncbun,
sare peste ingradeli si vine sa bata c1incopite la usa grajdu-
lui. A~a sint ei, prosti, parca nu stii ? Vrea sa-~i ia minzul
prea tinar, sa alcrge pe cimpuri, sa-l spele luna.
- Mosule ! sopti fata si-i paru rau ca-l intrerupe, dar
el n-o luase In seama,
Asculta-rna, freely, «rn sa-~i descint, zise el ca prin
"is, ~i se pomi sa spuna versuf,i, 0 incanta\ie dOl11oaI:l,rosti t:1
lU ochii aiurea, il1tor~i poate spre til1l'fe~urile lui:
Cltcodata eu 'stranii neehezuri
'" se desprinde pe dmp de mohar,
~i-mi pregate~te, vestindu-mi-I,
biruitoruI, muJ.r ~teptatuI, ultimuI zbor.
In noaptca aeeasta-i boInav. Simte ea a durere
h spete, tainie, la Ioeul
unde pureed sa-i ercasca aripile.
Z'lec 111grajd, arde ca foellI.

201
 Si iardsi strigji tul iepci, in noaptca tulbure de-atita teama
straveche, strigatul de inccpur de lumc se rasuci, sc catad}
pc case, pc arbori, pe luna.
- Ce-i cu tine, ba trine?
- Nirnic, Indra, zise Mael. Niste vcrsuri vechi ... Scrise
de altul, ca pentru mine.
Statea girbovit, in hainele lui deodata caraghioase, ca
un actor fluierat de public; parul i se incilcisc pe frunte,
barba [alnica ii atirna In fuioare lungi, ca 0 zdreanta,
Genunchii indoiti pareau d refuza sa mai poarte povara
trupului :
Luna, intrlnd pc fercastra, alaturi se culca pc paie.
E noaptcu de boala a lumii, cind rnugurii toti
plcsncsc cu un mulcom ~ipat sub zarc.
t
Totul c-n a~tcptarc. Totul - alb astra viipaie,

Indra vazu pc un seaun, pregatita, trusa cu rncdicarnente. lua o

si porni spre u~a, stiind ca
mosul arc 11-0 urrneze, Dar, cind trccu
pe Iinga el, Mael, cu 0 miscare neasteptata, ii prinse bratul, deasupra
corului.
Stai, nu te duce ! Nu-I vezi ?
- Pe cine? Indra nu-I vedea decit pe Mael, curnplit de bJ'.trtn.
Paianjenul 1... Si-a tesut plasa, cit e usa de lunga, paianjcnul
negru, si-si tine picioarele din fata, patru picioare, ridicate in aero
n cunosc bine, nu-i prima data cind il gasesc
asteptindu-ma ! I~i intinde pinzele peste tot, uite-a~a, ~i ~tie
ca pina la urma am sa ma prind, nu se poate, a~a-i, nu se
poate sa nu te prinzi pina Ia urma in pIasa!
- Nu!
- Privqte-ma, fata, am mint it ! Fenna - padurca de
cactu~i, herghelia ... Pe mine ~i pe ceiblti, pe voi... v-am
1 Lucian Blaga : "Mtnzul". (n.a.)

202
mintit ! Pocmclc mele! Eu, Iinistit, impacat, cu cine? In noaptea
asta lumea se scutura de putregaiuri. Si deodata, pri-vind In trecut,
nu vad nirnic care sa-mi dea dreptate, Ce am facut, prost interpret
al unui univers inveutat de mine, sunind din tinichelcle-i poleite ~
Pictrele lui Kobo striga spre mine. Pentru mine strigatul pietrci, ca
si pentru All, ca si pentru Kid!

Mael ! striga Indra. Mael, am venit aici dupa ajutor, am venit

sa rna vindec ! Mael ! striga ca, si-l lovi cu pumnii In piept.

Multumcsc, fata, zise Mael. Hai ! Injectiile ...

Intrara In grajd 0 data cu nechezul din ocol al lui True. Freely
nu mai era decit un ghem de durere. Ridica spre ei ochi-i orbi.
Mael menta seringa cu ac lung si 0 umplu cu serul verzui al unei
capsule din plastic. Ii tremurau
miinile.
Tine! Acolo, In pulpa !
Indra faeu injectia cu pleoapele strinse, dar iapa nu mai putea
simti noua durere. Se lntinse, lovind stanoaga, chir-cindu-si
picioarele prea 11.l111gisiprea delicate. Frunzulitc de fln Ii
intrasera In ochi si nu mai avea puterea nici sa eli-peasca, dear
botul si-l tinea deschis ~i dintii Ii sticleau, In-tr-un geamat
perpetuu, dieut.
Crezi c-o sa poata naste P biigui fata, palida.
Mael lsi sufleca minecile camasii si trecu In spatele lui Freely,
sarind greoi peste picioarele ei rigide.

Minzul vcni 0 data cu primii zori, Era alb ca True, cu

o para neagra In frunte, eu coama ~i coada negre. Parul ud,
rasucit In toate partile, Ii dadea un aer ceajutorat. tncerca
sa se ridice pc picioru~ele moi, dar cazu In genunchi, ime-diat,
,sprijinindu-~i capul de plntccul de~ert al mamei, de
parca s-ar fi chinuit laolalta cu ea ~i acum avea nevoie de
odihna. I~i re7.cmase una din capite de ugcrul tare ~igreU,
203
 iar laptclc ~I~ni, in douii suvitc, pc Indra, care sta ghcrnuitii
alaturi. Fata i~i linse buzele - era fierbinte si dulce. Iapa
nccheza stins, se intoarse spre minz ternatoarc si incepu sa-i
linga capul, cu 0 straveche, inteleapta duiosic, mai tare
decit chi nul si istovirea, supunindu-se legii primordialc, Isi
trecea limba peste ochii si urcchile lui, 11 binecuvinta si
fiinta cea noua primca of rand a ~i jertfa ei, le duta, ca pc
un lucru de la inceput cuvenit, caci asa cerca legea.
Mael se ridica, sprijinindu-se de pcrete. Pieptul, bratclc
ii erau patate de singe. Isi umezi cu limba gura vini'lta. Se
indrepta spre ciubarul mare cu apa, pregatit de Indra.
Se pri vi oglindit acolo, se privi ... J~i afunda In apa bratclc
sa sparga necrutatoarea oglinda
si fata, impreuna, ca si-n
aceeasi clipii se in;ll~a iar in capul oaselor, pcntru un
nechezat naprasnic ~i zgornotul, ca de trasner, al unui lemn
despicat in lung venira dinspre ocolul ccl marc al cailor
si-apoi galopul calului singuratic.
E True! Ramii aci !
Iesi In fuga. Fata II urrna spre usa larga, cu dona cana-
turi, pc care 0 dcschise sa vina lumina. True se apropic
sfios, fara sa-I vacta pe Mael, se opri In prag ~i batu de
doua ori in pamlnt, cu ,copita. Freely se lntoarse catre cl
~i, mul~umita, i~i lasa capul pe maldarul de fin cu miros
aSipru. Minzul ii duta orbe~te ugerul ~i se porni sa suga,
tremllrind mawnt, din tot corpul. ~rue necheza iar. Caii din
toate ocoolcle Ii raspunsera. Era ca ,un cintar de coco~i in
cenu~iul ~ters 131dimine~ii, ca 0 prevcstire sarbatoreasd.
Mael ajunse la d~iva pa~i de po«rta ocolului celui marc.
Bima de deasupra Ingraditurii era plesnita ~i un capat ii
atima, rupt, abia mai ~inindu-se intr-o a~chie. True nccht'L:a
inca 0 data. Atunci caii sc napu~tira in poarta, unii sarind
peste ea, :11\ii i;(bind-o cu piepturile ~i 0 trintira gdlmada.
Fluviul ncgru al umbrclor tropotitoare se revarsa inspre
grajduri, cutremurind pamintul sub copite, rastumlndu-I

204
pe iYbct cle la val alergator, ~itrccind peste cl cu
prirnul
zccilc, 0 pill Lade picioarc, intrctcsute (a suvoaiclc ploii.
Indra tipa si-si duse bratul la ochi. n auzi pe True cum
bate triumfator din copitc si plead in galop, cu toata her-
ghclia dupa dinsul, ~i,mai dcpartc, trosnctul lemnului de
la cclclaltc ocoluri, al minjilor si drlanilor, care nu puteau
sari gardurilc de birnc, Caii descriau un cere imprejurul
fermei, ca un tren colosal, incarcat pin a la refuz, cu 0 mie
de roti pocnind in joantclc liniilor, si podeaua grajdului
piriia in rezonanta.
Indra alcrga loaMael, care nu se ridicase. Era neatins. S,~
inalta intr-un cot si-si trecu palma peste fata, arnestecind,
de-a valma, pc obraz, apa, singele ~i tarina. Se uita la

Indra:
Ai vazut canu m-au calcar ?
Si deodata izbucni in ris ; ridea, culcat in iarbf, privind dupa
cai.
...sanu-mi spui d. totdeauna caii ii fercsc pe oamenii cazuti
sub copitele lor! Risul li era amar, dar impacat : Au
ca nu mai sint de-al lor! Sint intelepti caii,stint,scvede,
fa t:l !
Mael, spuse Inclra (si sc auzi mirata cum rosteste vorbelc incct
si solemn), Mael, in dimineata asta crcd ca avem amindoi grozava
nevoic de intelepciunea cailor tai ! Unde-i paianjenul negru ?
Taci, zise Mae]. La anii tai nici nll-l poti zari, ai
vederea prea scurta. E dimineata. Te-am speriat azi-noapte ?
Nu, minti Indra, sprijinindu-~i palmele de genunchii lipi\i
alaruri, In praf. Mael rise iar, dar ea continua viteaza : N II ! N u,
rcpcdi, illdirjita, e dimineata cinar! Dimil1l'ap de dupa spaima ...
Mael se ridid in picioare.
 partea a treta

dimineata
de dupa spaima
17
Muntii inca mai dorrnitau, infasurati in ceturi sau nori ;
fuioarele argintii curgeau lenes, invalatucite, rupindu-se, moi,
in crcngile brazilor, strecurindu-se pe sub pierre. Ici-colo,
prin goluri mari, miscatoare ~i eleca intr-un ccran, se de-
rulau privelisti colorate ale Pamintului, pin a cind vreo
prapastie, uncle aburii, intr-un al cloilea strat, aluneeau spre
vaile abia banuite, inchidca ecranul de panopticum si norul
imens i~i refacea intcgritatea. Gravimobilul plutea in volute
largi deasupra stincilor, a culmilor rotunde impadurite, de
parca Dav ar fi uitat incotro i se aml casa si-o cauta,
prudent, sa nu dea de banuit celorlalti, Inchisi in spatiul
limpede dintre peretii transparenti, concavi, ca 0 ratiune
a lor proprie, oamenii urrnareau trimbele perfid lunecatoare,
simtind, dupa salturile dornoale ale masinii, relieful de de-
desubt, Pentru ei, Cll exceptia lui Dav, pamintul acesta
raminea necunoscut, ca si destinatia spre care-i purta cos-
monautul, prin lurnea inzapezita a cmisferei nordice, in
locuri niciodata strabatute.
Stii unde-i Indra, Glyd? intreba doctorul dupa 0
vreme.
LaMacl. Am cautat-o eu omniobservcrii, dupa codul ei
biologic. J3aiatlll rosi. A~ vrea ...
Esti obosit, AI' trcbui s-o vczi. l\i va [inist] nervii ...
Mereu medic, Kobo!
206
 0111, prostule !
Voi va speriati de masini, cu de voi ...
De cc c All trist, baiatulc P De cc-i Dav tacut P Niei unul
nu se poate Iauda eu 0 iubire. Vczi ? Niste jumatati de oameni.

Dav zimbi linistit,

Aeum esti bun. Tu stii multe, Kobo!
Purine, pentru Glyd.
Taeura din nou. Judeeata tree use si, ea toatc cveni-
mentele asteptate cu emotie si oarecare teama, lasase in
urma usurare ~i liniste, fiindca orieum situatia se clarificase
Intr-un fel si se putcau conccntra, in sfirsit, asupra tainei.
Dav plonja In masa norului care pina atunci atinsese abia, sfios,
pintecul masinii, Norul ii prirni indiferent parca. Doar sernnalele
aparatelor avertizau ca pindesc, aruncindu-se, una dupa alta, spre
gravirnobil, stinci diforme, virfuri de copaci ~ipereti de piatra,
Te prcgatesti sa faci 0 cornparatie, tinere ! Am facut-o si eu si
mi se pare adcvarata, de ce sa mint? Privestc-l
insa pc Dav, cit de sigur isi conduce jucaria ! Sa mori de
ris ! Cine mai e ca noi ?
Glyd zirnbi - cineva tot trebuia sa se bucure de zborul
prin ceata. !
- Sintet] nastrusnici, zau Nici 0 masina n-ar putea
sa va scmene, de au capul pe umeri ...
- ...si noi in nori ! Tin-to bine ! Arhanghclul vrea s~
ne ia sufletele !
Dav cobora ca un pietroi, tinind sa aterizeze cu orice
pret intr-un locales dupa cine stic ee scmne misterioase,
caci nn folosisc radarul. All zacea amortit in scaun ~j abia
dupa ce portierele fura c1eschise~i aerulinghetat al diminetii
invada cabin a se dezmetici ~iel, dar ramase buimac, pe alta
lume, ca Run dupa apusul soarelui. Aparatul de zbor se
afla in fap uneiCase mari, c1adita din bfrne, cu acoperi~uI

207
de ~indrila rcpezit in sus, pina sprc virful hrazilor, eu tcrnclia
din lespczi albe de piatra, plate, puse una deasupra alteia,
fara liant intre dinsele,
- V cniti ! i~i indernna Dav tovarasii si 0 rupse la fuga,
prin zapada pin a la briu, facindu-·le sernn mereu, eu mina
ridicata, sa-l urmeze.
De jur imprejur sta, neclintita, padurca, ingropata in
omat, un sir de alcatuiri bizare, conice, drapate in alb, una
dupa alta, una dupa alta, parca la ncsfirsit. Aerul tare,
de munte, intepa narile ~i obrajii.
Casa lui parinteasca l se dumiri, in sfirsit, Kobo. Haidem!

Maieu~a ! striga Dav de hauli poiana, deschide usilc, ti-aduc alai de

oaspeti ! Aiei sintern !
Indata usa sc si desehise si 0 batrinica de vrco saizcci
de ani, inca binc in putcre, isi adlta faptura marunta, nitcl
adusa de spate, invesmintata intr-o roehie neagra, lunga, de
moda vcchc, cu parul adunat, cuminte, inir-o coada groasa,
di,5lleidi. in jurul eapului.
Dav!
Iata-rua-s, maieuta, in carne ~ioasc ! Hai, oamcru
buni, veniti 0 data, ca doar nu va due la taicre !
o cup rime in brate pe batt'lna si-i saruta obrajii amindoi.
Mama ii mingiie parul, ridicindu-se in virful picioarelor sa-i
ajunga la crestet. ... cl c Glyd,
- Uire-i, prietenii mei. All, Kobo ccl naseut
in Cosmos. ? Fiti !
- Glyd - mi I-ai aclus bineveniti
Glyd, mama vrea de mult sa ,te vaJda. Intram ? Am
inghe~at! Ia sa vedeti voi ee mai bunatati 0 sa ne Ltd
mama aeuma!
Se seuturara de zapada ,eu 0 maturiea ~i patrunsera in
tinda uria~a, eu tavanul sprijinit pc grin;-i masive, care

208
truvcrsau toat.i casa III lung; de de stall ag~tate cJ:ni Iru-mouse de
lut si mirosea a piine abia scoasa din cuptor.
la, pricteni, s~ lcpadati hainele astea. Mama, ada straic grease
de linji, sa mergem sa doborirn un brad, sa facem foe In odaia de
oaspeti, Irina si tu, Ana, unde v-ati aseuns fctcle ? Hai, iesiti la
vedere, nu va rusinati de micaul
nostru, ca i-e inima data, n-are de gind sa va peteasca !
Da vera plin de 0 flacara nccunoscuta celorlalti si se
simtea cum prinde putcre in easa asta, uncle vazuse lumina
si invatase sa ajunga om. Una dintre usi se deschise incet
si surorile lui Dav venira eu bratele inca reate de tacimuri,
sa astearna masa. Ana, fata implinita, de vreo saptesprezccc
ani, ducea a piine rotunda, auric, iar cealalta, eu vreo doi ani
mai mare, i~i agaiasc de urnar 0 plosca pintccoasa, plina ochi
eu tuica tare de caise.
Buna ziua ! Binc-ati venit! salutara de cuviincioasc, Poftiii b
masa !
Ei, ei, Arhanghclc ! facu doctorul, sarutinclu-i 111111a
batrinei. Dar tll tii ascunsa aici 0 comoara ! Ce zici, Glyd ?
Petele, crezin d ca de ele vorbeste, r05ira si mai tare,
insa Dav pricepu si se bucura, doar pcntru asta-i ~i adusese.
All privi ell atentie imprejur, la trofcelc de vinatoare --
blanuri ~i coarne de animale - la ,seoartele din pereti;
mingiie spatarele traforate ale seaunelor de lemn.
Ia spune, Kobo, de ee f' altfcl dcdt la Mael ? Intrebarea ramase
fara raspuns. Se a~ezara in ju~u!
mesei a~temute eu 0 pinza subtire de in. Li se tuma tUlea in
ee~tile inflar:tte, din lut. Piinea alba aburea ademenitar.
- Luati ! ii indemna gazda. Ca aeasa la dumneavoastra!
Sana tate, pricteni ! Dav eioeni eu fieeare dintre ci. Da-Ie ~i
fetclor, mama! A~a! Glyd! Dintr-o singura In-ghititura !

Dadura peste cap bautura reee ~i tare ~i 0 simtira aler-gindu-

Ie prin vine, plna-n virful c1egetclor. Mineara eu

209
porta gustarile, tacuti. In ochii lui Dav sc ridica un abur
de tristetc. Datrina, in picioare, la coltul mcsei, le umplu
cestilc din nou, ajutata de fete.
Stai jos, mama! 0 pofti Glyd ~i rasuflarca i .sc taic,
infiorata, la rostirca acestui cuvint,
Se-ntoarce oaia ratacira! rcmarca All, eu 0 ironic
aproape tandra. Invingind ispita automatclor ...
Glyd, zise mama, ridicindu-si fruntea, cc-a Iosr la Consiliu ?
Pcvesteste !
o nedreptate, raspunse baiatul.
V-au descurajat ?
Pe cine? Nimeni dintre ei n-a spus co-arc pc inima, numai
Dav, spnse All, eu vocea alba.
Mama il privi cercetator,
Am venit sa tincm sfat, maicuta ! spuse ~l eosmo-nautul. N e
ajuti ?
Va aiuta ea, padurca, zisc mama. Durnncata csti All ? Se uita
tintala e1.
Eu, raspunsc All. Profcsorul de matcmatica eel uri-cios ~i
toba de carte.
Mi-a povestit Dav dcsprc durnncata. lntotdcauna
i-am cautat un bun profcsor de matcmarica.;
All ~ovai 0 clipa, apoi se scula si-i sanna mina, Dav dcschise
usa, invitinclu-si oaspetii sa treaca :
Haidcti la treaba !
Pornira repede la deal, urmindu-l pc Dav pe 0 carare
batatorita in zapada. Cosmonautul i~i dueea toporul la
subtioara si coada acostuia, atirnata in jos, II lovea peste
coapsa, la ficeare pas. Celorlal~i trei Ie oaduse eizl11e, dar
el i5i infa~urase strins pieioarele in fi~ii de tesa tura din
lina ~i-~i incaltase opinei u~oarc, din piele de mistrer. Ca-
eiula neagra, ell virful in tors, seutura erengile brazilor peste
eojoeuI lui eiobanese, eu mineei pina-n pamint, purtat nu-

210
mai pe umeri, prins la gh intr-o cheotoare. Urcusul era greu sub
cerul de plumb; acrul inghetat ingrcuna rasuflarca : padurile
fumeg.au, ca aprinse.
Se porncste indata viscolul ! zisc Dav, peste umar. Sa ne grabim !

De ce si-a asezat tatal tau c.asa asa de izol.at? in-

treba Kobo; spera ea, vorbind, Dav are sa-si rareasca pasii.
Nu tata - un strabunic de-al tatei a ridicat-o acolo, acum vreo
patru veacuri, Era padurar. Toti au fost padu-
rari, dintre ai nostri, chiar cind meseria asta a inceput sa
nu mai aiba cautarc. Pc tata l-a doborit un urs intr-o iarna
ca asta, ea el nu purta anna. Acuma-i frate-meu in locul
tatei, insa neinsurat, e prca tinar, dar se descurca, dupa
cite-and.
Dav se opri ~i adulmeca vintul, ca 0 jivina, Usa po-
teca ~i se urea pc un colt marc de piatra, privind in jos,
spre vale, uncle se afIa, ingramadit pe malul unei ape, sa-
tul. Cinci-sase culmi de munti, intrepatrunse, in tot atitea
perspective, inchideau capatul vaii, departe, in tonuri al-
bastre din ce in ce mai intunccate, pe care cenusiul norilor
si al zilci de iarna nu reusea sa-lestompeze. In marginea
satului, cosul unci case scotea un fuior de fum alb, parca
solid, ciudat printre vilde incalaite electric. Dav il vazu,
11 privi citeva clipe 5i indata cobori de pe bolovan si se
afunda In codru.
- Veniti eu mine! spuse, cu 0 nuan\a in glas inca ne-
auzita de ceilalti, care de aceea, neintelegind, ridicara din
umen.
Brazii i~i plecasera crengile in calea lor, grele de ace ~i
de omat, cani~te brate intinse, virite in mineci largi. Un-
deva, in virfurile lor, fluturau lene~ fuioarc de ,ceata, un
fel de mes:lgeri ai norilor aclevara~i, prcvestind sosirca
acestora.

211
 Stai, sa mai rasuflam ! ecru Kobo, cad All ~iGlyd, neobisnuiti
cu astfcl de drurnuri, abia i~i mai tragcau su-Iletul.

Ati obosit. Binc ; ne oprim, Viscolul se porneste

peste 0 jumatate de ora, avern timp sa doborim doi braai,
Ai consultat bulctinul ? Intreba Glyd.
Nu. Se simte in aero Niciodata acolo, sau In alta parte pc
Parnint, n-am uitat mirosul viscolului. Eu zic ca toti oamenii din
toate timpurile au avut in ei 0 chemare pcntru statornicie, care c
mai mult dccit crcdinta.
Davscoase batoane de cafca si lc oferi tuturora, Aveau
aici un gust aparte, 0 aroma proaspata, de padure,
"Cap-de-Fier" nu ,par.:: dispus sa te creada ! zisc medicu!.
- Exista 0 statornicie a legaturii fata de 0 fiinta, fata
de un loc sau un obiect, f'lIa de 0 cauza - stiu eu ? - fata
de 0 idee. Dar mai presus e 0 statornicie care le presupune pe
celclalte si care mie mi-a fost unicul ajutor in Cosmos.
Mama ii spune "lege" - un cuvint vcchi. Asta inscamna
constiinta apartcnentei la un lung sir de oameni, ale carer
bunuri le-ai preluat si trebuie sa le transmiti.
Lasa discursurile ! sopti All, ratacit in ginduri. Crezi ... crezi
ca nu se vede si-asa ca tu esti ccl mai tare? Peate singurul...

Eu am calcar legea, am calcat-o de multe ori. Nu csti tare,

daca ~tii doar ce nu e bine sa faci ... ~i in schimb te
pierzi printre faptele tale, ~iruri de u~i Inchise ... n-ai voie
sa mai intri, sa mai indrepti nimic, prive~ti numai pri'll cris-
talullor ... V-ali odihnit ?
Erau ca inaintea unci despartiri, dud totul se pierde
in nostalgic, ~i chiar se despaqcau de ei in~i~i, cei care fu-
sesera - ~i de,seori fusesera buni ~i intclepti, dar acum Ii
se cereau ~i altcle, asprime ~i 0 hodirire incrincenata, fara
ouio}ii inutile, ~i oureroasa. D;lv ii oucea plin de sigul':tnta

212
sprc 0 poi ana unde crescuserii cloi braz i pitici, atit de ninsi,
ca pareau nistc movile de zapacla. Cosmonautul i~i lasa
jos haina lunga, roti toporul si lovi Cll muchia in trunchiul
lor, scuturindu-i,
- De ce pc ei ? iutreba Glyd, care simtea primul duri-
tatea accca obligatorie, dar 0 simtea numai oa pe 0 nedu-
merire in fata schimbarii.
I-am pus aici, de mult, cu 0 fata ; intr-o noapte la saisprezece
ani. Faceam literatura, draga All, era foarte romantic. De cite ori
ma intorc, privesc intii la bradutii
a~tia: daca-s la locul lor, totul e-n ordine. De-acum n-au
sa rnai fie la locul lor, asta-i !
ura. Lozinoa sacrificiului necesar! Eacu All, aproape cu
iubesc gesturile mari; rna cmotioneaza inca!
Ell
raspunse Dav eu calm.
Respira adinc, sau poatc oftasc. Ridicii toporul cit
ajunse de sus si-l pravali intr-unul din trunchiuri, ingro-
pindu-i lama in lemn pina la jumatate.
E nebun! se inEora All.
Tributul lui, primul ! zise doctorul pcntru cl insusi ~iporni
catre Dav, tirindu-si toporul prin zapada, sa-i
ascunda fieruI; era chinuit de repuisie pentru accst omor.
- Hai, Glyd! striga Dav. Loveste, daca vrci sa-nte-
legi !
Viscolul ii prinse dnd brazii zaceau despuiati de crengi
si mai ramasese doar sa fie despicati si impaqi~i in patru
sarcini egale. Taietorii i~i umplusera palmele de bataturi, ~i
bra~ele ~i mijlaeul ii dm:eau ~i Ie inwpenisera, dar casmo-
nautul nu Ie Iasase 0 clipa de dtgaz. Norii eoborlra pe
pamint ~i vinlt'lli porni sa sufleell furie, reee ~i du~manos.
Dav ii indcmna sa se graheasd. Terminara greu treaba, eu
degctele amar~ite, umflatc. Pc urma se in~iradi unii in
spatele altara, eu cite un morman de Iemne in spinare. Miro-

213
sea a ra~ina, de sub coaja aspra ra~ina lc prcura alba pe
haine, un fel de singe.
Ajunsi aproape de casa, l~i dadudi searna ca ultirnul din-
tre ei, All, nu-i mai urrneaza. Ramasese pc drum, rata cit sau
accidentat ~i nici rnacar nu le strigase sa seopreasca.
Fugiti la adapost ! porunci Dav. Luati ~i lcmncle
mcle!
Cunostca fiecare tainita a padurii si alcrga mai intli 103
ripa ce marginea potcca, ingrijorat de soarta lui All. Nu sc
insclase, electronisrul era acolo.
Te-ai lovit diu?
Oboseala ...
Statea in zapada pina la piept, putin aplecat intr-o parte, tras
de fringhia care-i tinea lemnele pc urneri,
- Ne-ai speriat, ~tii?
Un surogat de frica.
Dav 11 usura de lemne, pc care si le agata de git, apoi il trase
pe All din troianul unde se scufundase,
E aici 0 scorbura mare. Cu spatele la crivat.
Usa lemnele afara, 11 impinse intii pe All ~i intra
sr el.
- Foarte bine, ArhangheIe!
Si-acum spune ce s-a-ntirnplat ! Bea!
Trase de sub haine 0 plosca, crestata cu sernnul rotii
solare. All 0 apuca, inghitind repede, desi rachiul tare
Ii ardea gitlejul. Se incalzea totusi grell, prca incet, sau
asa i se paru lui. inter-
- Mai Intii, hai sa-ti multurnesc pentru accst
mezzo boreal. Ai oarccarc fantezie ... M-am oprit oa sa
vorbirn.
Dcsprc ce?
Mi so pare cil c prca mult, batrinc! Sacrificial.
Crezi ]
214
 Asculta, Dav, e 0 copilarie ! Brazii erau atit de
Irurnosi L..
Asculta, All, e 0 jignire! Am implinit un ritual
harbar, am jcrtfit ccva Ioarte drag pcntru blcstematia ta
de Ecuatie, Cum nu pricepi? Pentru ca trebuie sa

reusim !
Ai ajuns la constiinra zadarniciei, baiete P
Dav se rezema de peretele noduros al scorburii, pirind
ca intr-o betie mirosul amarui al viscolului,
E altceva, All! Cc-i pcntru noi Ecuatia Umana
decit 0 himera frumoasa, 0 splendida himera dupa care
All alearga singur? Cintecul de sirena al unei hipcrra-
tiuni, pe care ne-ai silit ·sa-l ascultam fara sa ne legi
lnainte de catarg? Zadarnic Berg ~i ai lui, vislasii, si-au
astupat urechile cu ceara, daca tu nu ne-ai legat pc noi
sa ne frlngi oascle, sa nu putem umbla dupa umbre ~i
visuri, Cum sa ajungem pina la esenui ? Tu, miicar, ai
ajuns P
0, cita usurare, Dav, In neputinta de a mal merge! Ne e dc-
ajuns a cauza dinafara, ca si cum adi-neauri, cazind, mi-as fi sucit
glczna; hai sa ne sucim
gleznele unul altuia, acum, ce zici?
- All, batrine, sufi'lr din dragoste pentru Pamint!
A~ vrea sa mar, cind rni-o fi sortit, ca lata, intr-o asemenea
iarna si-ntr-o asemenea padure. Nu rna tern de nirnic, daca
sint pe Pamint ; imi pierd pina si instinctul de conservare,
oore asta sa fie cauza ca ramin in afara esenTei?
- Asta: nu Ti-e teama indeajuns. Dar nu uita: tu
ai zburat pe 0 nava care Ti-a fost un alter-ego. Mecanic
alter-ego, electronic, un model la scara redusa, dar copia
tao Astfel til, ca ~i Glyd, la nivele diferite, a1i ajuns
inaintea mea la esenta reala a EcuaTiei.
- All, nu rna minTi!

215
 Vai ati trart printrc roboti, nu cu. Vai ati Iost dcscori, ill chip
tragic, clear nistc organe ale masinilor, Nisic anexc. Eu nu pot
decit s,Z-1Jli incblp ui cum vine treaba asta, Vezi diferenta,
batrinc P Si ne tine in loc imposibilitatea comunicirii. Nunc putcm
transmitc unii ahara cxpcrientclc ; vrcau sa zic 'Ill mod
ncmijlocit si total.
Sintern ca ciungul ~i ologul din parabola, dar inca ciun-
guI nu I-a luat pe olog pc umcri, sa alcatuiasca irnpre-
una un singur trup. Cc ncbunic supcrba a fost viata
voastra acolo, cu navelc ! Mie imi lipsestc intuitia, Dav !
Abia cind Glyd are sa-mi urmezc la pupitrul orchestrei
matematicc ...
Orchestra ta! N-ai, ca si mine, irnprcsia, ca de peste douazeci
de ani oamenii tai nu fac decit sa-~i acor-deze instrumentelc, in
tirnp ce publicul era convins ca as-
culta 0 lucrare inedita a dirijorului ?
Perfect, Arhanghele, chiar asa e! Nurnai c'a Glyd
gase~te 0 formatie pusa la punct dupa toate regulile artci,
El 0 sa faca un semn, unul singur. .. ~i cel mai frurnos con-
cert al tuturor timpurilor se revarsa in gigantcsca sala de
auditii care e Cosmosul. Fiecare nava - un acord; eu
abia daca incep sa fac polifonie, cu voi nu stiu daca am
trecut de treapta cumintelui cintec bisericesc al Erei Pre-
clasice - dar vine Glyd, tine minte ! Glyd 0 sa ne-nvetc
pe toti un nou alfabet, al lui. Glyd 0 sa fie Bach; tot
astfel va purta un neintrerupt dialog cu Universul, cum
cclalalt I-a purtat cu cerul, ~i-o sa ne aduca de mlna In
fata Cosmosului, cum alta data Bach ne-a dus in fap lui
Dumnezeu!
Dav tacu. Viscolul sufla la feI de puternic, nu In rafale,
ci continuu, ~fichiuind zap ada marunta pe coamele lungi
ale unor troiene proaspete ~i ~erpuitoare. Copacii se Indoiau
cu trosncte adinci, mai ales rachita unde cei doi se ascun-
sesec;i, in malul unui PlrlU arum lnclqtat sub ghquri.

216
 --:; Ce l~il1cc ! rnorrnai All, inghcsuindu-se i11 Dav, sa
se-ncalzcasca. [iinta din Mcditcrana
- Te prcfaci ca uiti de !
Nici nu-rni pasa de ea! V-o daruiesc, va apartine !
Lamuriti-i destinul si faceti cc vreti ; eu vreau sa ajung in
alt loc, departe, departe ... la astronava rationala.
- In Mediterana, adica,
Azi esti irnposibil ! suspina elcctronistul, virindu-~i fata in
pieptul lui Dav, sub cojoc, ca un pui de urs linga
mama. Hai sa ascultarn crivatul ! zise cu glas inahusit, Auzi ?
Ce s-aud, All ?
Iarta-rna l Fac pc grozavul! Cu fiinra aceea... E
dreptul tau s-o cautio Alegerea a cazut pc tine, sortii ! Asa sa stii !

Bine ; dar cum?

I~i dau cu solutia, Am aflat cum sc poate intra in lc-gatura cu
dinsa.
All!
De data asta fara glurna, iti jur! Ai golit toata plosca ?

- Paginule ! Termin-e ~i mergem !

Asteapta ! Nu te-am mintit, chiar mi s-a sucit glezna. Mor de
ca
neoaz ; intelegeam s-o fi patit tu, care zici nu
mai ai nici instinctul conservarii ...
Vrei sa te las aioi? Acum nu mai am ncvoie de tine: mi-ai
trasat itinerariul de navigatie in Mediterana !
Ajunserii aoasa dupa mai bine de 0 ora. In mers, All se mai
incalzise. Ii asteptau cu totii, nelinistiti.
Avem 0 vizita ! Ii intimpina mama lui Dav. Si c gata masa.
Venim, uite ca venim! spuse cosmonautul.
Sc scuturara de zapada, apoi ~l duse pc All Inrtr-o cama-ru~a
de linga tinda, sihi schimbc haincle. Din odaia de

217
oaspeti se auzca 0 discutie insulletita ; Kobo explica ceva unui
interlocutor care-l aproba ill deere. Un miros bun, de mincarc abia
luatii de pe foc adia dinspre bucataria banuita.
Spune, teoriile astea inalte nu-ti provoaca 0 foame strasnica ?
intreba Dav. Ia sa ne alimentarn noi aparatura biologica, se
impune !
Lc venisc in v·izita Ut, presedintele Consiliului Suprern
al Terrei.
- Hei, eroilor, v-ati inters ? Nimic grav, spcr !
Nimic, 11asigura Dav, salutind. Uite-l ~i pe Victor!
EI e All, el eVictor, fratele meu. Bun gasit, tinere ! Cum
merge?
- Bine... zise padurarul ; nu era vorbaret,
- Mi-a [;'tgaduit 0 vinatoare ! zise conducatorul pla-
netei. Miine ; 0 vinatoare de ursi,
- N-are sa te dezamagcasca pustiul, e un vinjitor desa-
virsit ! 11 asigurii Dav. Bine ca esti aici, va trcbui sa tinem
un sfat.
Vin de La intrunirea Gonsiliului Supremo S-a hotarit sa vi se
lase libertatea de a va continua experienta. Le ~i spuneam,
doctorului si lui Glyd: aveti [a dispozitie, pen-tru douazeci de zile,
Uzina de Prototipuri a scolii si labo-ratoarele "Omega". Cu
conditia sa-mi spuneti odatii si
mie despre ce-i vorba !
- N-o sa asteptati prea mult, dar inainte de toate -
masa ! interveni mama. Asa se cere.
Ai parte de copii minunati, maicuta ! exclama Ut, care avea
aproape virsta ei, dar nu se sfia sa-i zici astfel, Cel putin pentru
unul, mai cunoscut mie, toata lauda!
De-ai sti cum s-a Iuptat cu intreg consiliul de judccata !
Or sa reuseasca, a~a-i?
SInt Qnume facllri pentru asta.

218
 Ei, Ana, fetclor! Nu ne rnai dati sa mincarn azi? striga Dav, stingherit
de atitea laude. Si puneti pe Foe
lemnelc aduse de noi. Uscati-le binc cu infrarosii, sa TIU
dea pic de fum. Sa va vad!
Mincarea ~i vinul bun, rece Ii toropisera cind fu adusa
placinta, urrnata de cafele amare, ca sa-i inviorcze. Dav
vorbi cu batrina intr-o lirnba veche, necunoscuta celor-
lalti prieteni ; desigur, limba tarii lor,limpede ~i usor cin-
tata, Mama ~iFetele zlmbira bucuroase, aprobind din
cap spusele cosmonautului. Pe urrna oaspetii fura condusi
In camera din fata a casei, unde in soba ardeau stinjenii
de brad, trosnind, si busuiocul uscat sub grinda racoroo
aerul, cu miros vesnic proaspat, de primavara. Irina porni
un magnetofon. Cintece uitate, de cind lurnea, cu vorbele
in aceeasi limba sonora, si melodii nostalgice, evocatoare
de spatii vaste, In care oamenii, rind pe rind, se pierd ~i
se regasesc, se iubesc si se cauta printre bucurii ~i prigoane
se succedara mult ,"imp, ascultate de femei in picioare, ca
niste imnuri si de catre loti In tacere si reculezere, Afara,
viscolul fugarea umbre pe linga geamuri si brazii se leganau
nelinistiti lIn dupa-amiaza cenusie a iernii. Pasari negre
colind au nadurea, Iaslndu-se rostogolite de vin t, fara un
tipat - cine stie ce mesageri trimisi de 0 zare altei zari, si
apoi iar crivatul de februarie scutum ferestrele, ~uierlnd ~i
gemlnd, un uria~ ramt ce cauta adapost.
Se apropie ceasul pove~tilor! zise Dav, dupa ce mllzica se
onri. E vremea dnd caHttorii cer gazduire In cascle oamenilor,
ca iarna nu-i bine sa mergi prin padure dara s-a-ntunericit. Se-
aduna cu totii la foc, ca no,i acuma,
l~i trece unul altuia ulcele de vin ~i sPun istorii de demult,
cu voievozi ~i cu vrajitoare, cu n~valiri ~i biruinte, cum e
datina. Noi 0 sa tinem un sfat lung, pentru tine, Ut, mai
cu seama, ~i TIll ~tiu, za'U, Olt e legenda ~i cit rcalitate In
povestea asta, dar nl la-o cum vrci ~inumai ajtn~-p.e ! Tot

219
 ce ne inconjoara aici sint roadele ~icer intcle unor lcgi stra-
bune ; daca ma vcdeti purtind hainc din vechime si vedeti
odaia asta Cll toluri ~i lavitc, 01 blide si stergare In percti,
pe mama ~i pe fratii mei solcmni, sa nu zimbiti, sau sa
intelegeti : legea ne-o porunceste ; toate lucrurile si obiceiu-
rile vechi dear in asa fel se pastreaza si se transmit ; niste
bunuri, cum va spuneam, care nu trebuie cu nici uri chip sa
se piarda,
La un semn, Glyd aduse un cparat de proiectic minia-
tural si cele patru benzi magnetice, cu inrcgistrarea vizi-
unilor. Mama acoperi geamurile, Se retrasera toti pe lavita
lunga, din partea opusa sobei. Aparatul fu instalat pe rnasa,
benzile introduse In casete ~i proiectia incepu, Ut nu puse
nici 0 intrebare, iar ceilalti, ai casei, intelegind abia pe
jumatate, nu Indraznira ! sa ceara lamuriri.
A~a a inceput murrnura Kobo. Asta a fost vizi-
unea lui All, de pe vremea cind nu credea 0 iota din
sacrificiullui Kid. Acum urrneaza Dav ...
Si zbirniitul usor al proiectorului se supr<llpuseiar peste
gemetele furtunii de zapada.
- Isearnna ca printre stramosii lui Dav se numara
~i Senusret? intreba Glyd pe soptite.
- Nu-i neaparat sa fie asa ; poate safi fost 0 poves-
tire a uciderii faraonului, care-a ajuns, pc 0 calcsau alta,
la cunostinta dacilor. Nu ~tim inca multe lucruri, 1antul
memoriei e foarte ,des intrcrupt; banuim numai. Castele
preote~ti ale initiatilor detineau 0 multime de taine ~i cu
siguranta urma~ii acestui astronaut au ajuns preoti la dife-
rite popoare, amesteclndu-~i singele cu al lor. Deceneu
insu~i...
- Ultimele doua bcnzi, zise Dav cu voce tare, contin
o vi/.iune comuna, a lui All ~i a mea. Am avut-o III dimi-
I1C;J.P c1inaintea judecatii. lata ambclc proicqii In 'paralcl ;
yeti avea un tablou mai complet.

220
 Prlvira ~i ascultara .
... Un platou in.ilt, neted, in jurul diruia s-au aprins
Iocuri, sute de focuri; noapte, Dincolo de marginile pla-
toului intuncric ~i gol; prapastii, Stelele ccrului s-au rin-
duit altfcl dccit la noi acasa, uncle au pierit in zare, altele
noi au iesit pe bolta ...
Africa, Baalbek ! larnuri Kobo. Dupa presupunerilc noastre .
...S-au adunat oarncni din toate sernintiile Pamintului,
cu pielea alba, ncagra, galbena si rosie, Platoul c vjizut din
doua parti, de catre doi participanti, Dar amindoi pri-
vesc deseori sprc constructia ridicata in centru, un turn
ascutit, inalt cit trcizeci de oarneni, in invelisul caruia se
oglindcsc toate flacarile. Cintece diferite sc aud de Linga
focuri, incantatii multiple, poate rituri cu putere magica,
poate cercmonii de dcspartirc, sau numai simple melodii de
pcircccre. Pc ccranul din stinga, undc c proiectata viziunca
lui All, prcotii aztcci, in costume de sarbatoarc, sorb 0
bautura narcotica ; a doua zi eitrebuie sa intirnpinc sea-
rele, caruia ii vor jertfi sclavi, intr-o mare invocatie de
izbinda, ~i acum au nevoie de sornn. Pe celalalt ccran se
vad oameni cu chipul aspru, purtind caciuli si hainc lungi,
de llna, care-i apara de frigul noptii. Beau vin si la fowl
lor se frige un animal, mincat pe jumatate ~i care nu mai
poate fi recunoscut -- un berbec sau un vite!.
E~ti trist, Scorilo !
N e picrdcm vremoo, frate! Ce-o mai fi acum pe-acasa? Batem
drumuri zadarnice pe rnarile cele mari ~i prill pustimi neurnblate.
Dar ,ia uite ciri ne-am adunat aici, pe pamintul oamonilor
negri! $i-n noi e adunata intclepciunea lurnii.
Oare sa fie adevarat
• v~
ca un stramo5 a coborit din cer odi-
moara ....

221
 Stirn ~inoi asta de la Deceneu, Toate basmele, frate, au un grjiunte de
adevar. Si totusi cu nu cred ca pasarca faurita de noi 0 sa zboarc. Mi-o
spline inima. Preo-tii cu pielea galbena au adus din tarile lor de la rasarit
praful eel negru, unde stau inchise Fulgerul si tunctul, ca
sa se ridice Cll el in cer. Oamenii intelepti cu trupul usoat
dc la India au adus un fier stralucitor, care nu ruginestc
niciodata, ca sa ne invelim pasarca cu dinsul, ~i tot ei ne
ghicesc gindurile tuturora ~i ne fac sa ne intelegem intre
noi, In ciuda fclurimii limbilor noastrc. Egipticnii ne-au
dat sumcdeuie de robi care au faUl'it pasarea asta nernai-
vazuta, si care vor fi ucisi dupa plcc area noastra, casa nu
spun a nimanui taina. Vracii sositide peste apele dluviului
sfint, Okeanos, cci oare stiu vraji pentru imblinzirea Iia-
relor, ne-au daruit licori rninunate, care, zic ei, pot pre-
[ungi viata si indulci suferintele, Pare-se ca nirnic nu lip-
seste ca vrerea noastra sa fie e1l1Sa la bun sfiqit.
Atunci?
Scorilo se ridica din locul unde sezuse, trase sabia incovoiata
si taie 0 halca din animalul fript pe foc. 0 duse Iratelui sau, puse
alaturi 0 cana mare de lut, plina ochi cu yin si-l indemna :
Maninca si bea!
Fratelc sc supuse - prin intermediul accstuia se realiza
vcrziunea lui Dav - ~i-i era foame ~i sete, mu~ca imbuca-turi
zdravcnc ~i bea indelung.
Ce bune sint ...
Dc aceea n-o sa izbucim niciodadl. N oi, cci adunati aici. Nici
unul, frate, nu dore~te cu adevarat sa zboare. Cind roadele
pamintului sint a~a de gustoase ~i indeajuns pentru toti, cInd
grijile noastre, prea multe ~i prea grele, abia ne lasa ragaz sa ne
mai bucuram, Incotro, spune, um-
hU'lm sa ne luam zborul cu pasarca noastdt nazclravooa ? Ce nc-a
facut, cu ce nc-a suparat pamintul, carc de-atit

222
amar de timp nc alinta ~i nc hriincstc, ca
sa vrcrn sa urcam
in cer ? Oare nu ne mai sint pc plac codrii cei mari, izvoa-
rcle, poienile smaltuite de Ilori, nu ne rnai place piinea cea
buna si mierea albinelor, vinul cu care ne-au daruit zeii
~i dragostea femcilor? De trei ori mincinos cine va spune
asta, Frate !
Ti-e frica oare sa nu atingi laca~ul lui Gebeleizis?
0, riu ! Zeii ii lasa ornului puterc nemasurata, si
daca-l pedepsesc, apoi 0 fac doar cind el nu se mai
satura cu agonisita muncii, oa noi.
Oamenii ceilalti, slujitorii celor doi prcoti, se rinduira
pe linga foe, pentru somn. Fratii i~i urrnara yorba in
soapta, sa nu-i stinjeneasca,
- Crczi ca nu-i bine daca ne-am supus indernnului de
a veni aci? nici asta, nu se putea sa lipsim.
- Nu zic
Scorilo, am inva~at multe. Eu stiu prea bine ca omul acela
coborit din ,cer a stnins oarneni de Ipe pamint, chiar aici, in locul
unde ne aflam, dindu-le multa, multa invatatura. Mai stiu d el a
avut fii cu 0 femeie a pamintu-lui. Fiii lui si oamcnii invatati de el
s-au imprastiat prin toata lumea, la dlsarit si la asfintit, si au ajuns
preoti, cum sintcrn si noi.
Dar cita vreme a trccut de-atunci P Cit din stiinta
celui venit din stele a mai ramas oamenilor?
- Preotii, irnprastiindu-se, nu s-au uitat unii pe
altii ; l~i vorbeau pe calea gindului sau prin soli, din
India arunoau in apa un fel de barci inchise din toate par-
~ilc, unde puneau carli, ~i apa Ie ducea pina la oamenii
cu pide ro~ie ,de peste Okoon'Os, ori .rreceau laei, iarna, pc
sanii, peste 0 mare inghe~aia din miazanoapte, prcotii cu
pielea galbena. A~a au colindat veFi de la unii la altii,
pllla ce to~i au hotarit sa ne stringem, intr-o taina desa-
viqit;t, 'l-'ici. in locul vechii adunari, de 113inceput;. sa

~23
 Llurim si noi 0
pasare ~i sa cautam tarina de uncle-a
coborit InvaTatorul si parintele nostru. d pasarea noas-
- Iar eu, Irate, iTi spun: TIU numai
tra n tJ se aseamana ia nici un fcl cu pasarca lui, car nici
nu va putea sazboare niciodata. Oarnenii cu pielea gal-
bena, care-au adus praful unde sint inchise fulgerele, v-au
tot spus mereu d pasarea e nepotrivit aldl,ruita, ca
e prea slaba si pulberea 0 s-o nimiceasca. N-am vrut
sa-i ascultarn ; e 0 lege, stiu, 0 lege mai presus de putcrilc
noastre, care va silcste sa plccati, dar nu veti izbuti, Sco-
rilo !
Foarte exacta judecata sau intuitie ! spuse, cu voce
tare, Kobo. Erau niste adcviirati fii ai Pamintului. Min-
dreste-te cu ei, Dav! Si nu-i ciudat sa-ti dai seama ca,
in fond, ne ajutau pe noi sa cucerirn Cosmosul?
Ecranelc se luminara tulbure vreme de citeva clipc,
apoi sc vazu scena bunului-ramas. In improvizatia de astro-
nava, sprijinita In pozitie verticala de un csafodaj din
trunchiuri de palmicri, urrnau sa se urce rnarii preoti ai
ficcarei scmintii. In partea de jos, "vehicuIul" cosmic l~i
sprijinea greutatca de un postarnent din pietre migalos
slefuitc, dar dispuse incorect, mai degraba bune sa sus-
tina "nava" decit sa-i favorizeze decolarea. Poate de
accea tabla din fier pur, adusa cu atita truda de indieni
se ~i indoise In jurul hazei. Marginea u~ii pe unde se pa-
trundea Inauntru lasa sa i se vada peretele, aid tuit din
nervuri groase, Incruci~ate, din bronz, ~i Imbraoate in fodIe
de fier. Probabil ca in interior existau mai multe platforme,
ce eta:au colosuI In tot atitea nivele, dci se zarca prin
"trapa" capawl unei scari interioare, dUc"Indundeva, in ms.
Pc felcle oameniIor sortiTi plecarii se citea mai degraba
nclini~te clecit bllcuria succesului ~i ner;ibdarea de a porni.
Prcotlll ell piclea r()~ie (sau eLl ~cf de 11'ib ?) i~i ridid bra-
Tele spre soarcle abia rasarit ~i-i adita eu un gest cit se pu-

224
tea mai sublim trupurile sclavilor jertfiti pc altarc, ale
ca-
ror inirni smulse din piept erau tinutc de alti prcoti, mai
mici, ea ofrandii. Era un spectaeol induiosator si rcvolta-
tor totodata - amestccul acesta de rnagie neputincioasa cu
rama~ite ale unei stiintc stralucite, asimilarea trunchiata ~i
strimba a unor adinci adevaruri dcspre lume, si jertfa,
aeum penibila, a vietilor orncnesti pentru obtinerea unci
izbinzi iluzorii, !
- Privestc, Frate murrnura daeul Scorilo. Eu am rre-
zut ca 0 sa trecem dineolo ... dincolo l Ramii cu bine ! Rea
apa din Donaris cind te intorci acasa ! Cinstestc-i pc cci
care nu mai sint !
Ii prinse urnarul fratelui sau eu min a dreapta, i-I strinsc,
porni spre turnul de bronz, captusit cu fier inoxidabil ~i
intra In el. Preotul oamenilor cu pielea rosie il urrna pri-
mul si astfel aparu pe eeranul lui All imaginca nivelului
inferior al vehiculului, un de se adunara treptat toti caEl-
torii. N u aveau curajul sa uree sus, prea subreda Ii se pa-
rea si lor constructia, Omul cu pielea galbena adusesc c1e-
afara 0 torta, Inchisera usa, zavorind-o bine. Apropiara
torta de vasul plin cu pulbere din mijlocul podelei, de la
care porneau, In unghiuri cgale, trei jghcaburi cu aceeasi
pulbere, catre motoarele-racheta. Focul se intinse eu repe-
ziciune. Rasuna un bubuit, "nava" se clatina puternie, apoi
o lumina orbitoare ~i, brusc, un Intune ric adlne dadllra de
veste ea banda lui All se terminase.
Pe al doilea ecran se vazu limpede cum turnul se cla-
tina, se ridica brusc de pe sol ~i apoi explodeaza naprasnie,
maturlnd jumatate dintre privitorii de pe platforma. Sehije
de metal fura azvtrlite la 0 Inaltime ametitoare, altele tre-
cud. fluierlnd, sflrtednd ~i zdrobind dteva sute de trupnri,
rieo~ara eu zgomote distinete In pietrele platformei. Su flul
fierbinte al exploziei rostogoli bolovanii pc care se spnJI-

225
nise vehiculul. 0 ploaie de metal ~i lemn carhonizat canl peste putinii
supravietuitori, rarindu-i si mai rnult.
Fratele dacului i~i lua rniinilc de la urechi ~iprivi nauc
platforms devastata :
Scorilo !...
Glyd opri incet proiectorul. Se innoptase de-a binelca, totusi nu
se pu teau hotar]sa aprinda lumina, nici sa fad vreo miscarc, De
fapt, vedeau prima oara toate benzilc, in succesiunea lor si-i
coplesisera intrebari ~i ginduri contra-dictorii : imaginea acelor
intimplari petrecute cindva aie-vea, suprapusa peste intimpHhile
traite de ei in ultima vreme, le Blsase un gust arnestecat, de
nerabdarc si oama-raciune.
- Bine, zise presedintele planetci, acum intclcg ...
Fctclor, aduceti planurilc ! ceru Dav. Sa aprinclcm
lumina.
Ti se troieneste cararea, exclarna ingrijorata mama,
privind afara. Sanu te rar:lce~ti, baiatule !
- Visco lui sta spre ziua, mama! zise Dav. Ai sa vezi.
- Poftim ! iiintinse mai rnultc casetc Ana.
A~a ! Mai intii harta.
Deschise caseta galbena si scoase un sul de plastic, pc
care-I desfasura, Era 0 harta a lumii, pe care 0 fixa pe tot
peretele din dreapta, astupind usa.
- Am trasat locurile de plecare si itincrariile proba-
bile ale participantilor la experienta de la Baalbek. M-am
gindit in arnanuntime la ultima viziune si am recunoscut,
sau banuim ca am recunoscut, dupa caracterele antropolo-
gice, reprezentanti ai mai rnultor populatii ale Terrei.
lata! Asta insearnna, Ut, ca discipolii cosmonautului au
fost cule~i in acel trecut indepartat de la semin~ii diferite
~i dupa terminarea "studiilor" s-au intors acasa, unii, ori
s-au impra~tiat in rindurile acelor popoare, inte~rindu-~e
lor. Este prirnul val, prima migratie a culturii sadite de
astronaut peste aceea a pamintenilor, migratia hetero = sau
cosmoculturii, cum i-am spus noi. Al doilea val, mai re-
strins si diferit de prirnul, este acela al descendenrilor
omului coborit din cer. Viziunile noastre nu sint de loc In-
timplator alese, de se incheagd intr-un tot unitar. Prima
ne-a vorbit despre astronaut si fiii sai, a doua a dar re-
latii despre nava ~i despre locul prabusirii ei, a treia si a
patra au adus in scena pe urmasii discipolilor parninteni,
Acum, In linii generale, detinem cam toate firele tainei si
putem hotari in consecinta.
Se a~eza pe lavita, la coltul rnesei, si deschise a doua
caseta.
Spune tu, All.
Elcctronistul tresari, trezit din ginduri,
- Da ... Aici avem fotogramele sondajelor cu radiatii
de pe fundul Marii Mediterane, Se observa limpede ca ro-
cile, la adincimca de saizeci-xnouazeci si cinci de rnetri,
sint umbrite ; In masa lor si in golurile dintre eles-a infil-
trat 0 materie venita ulterior, dupa incheicrea procesului
de geneza, mai exact 0 materie de natura metalica, Spec-
trograma indica prezenta, in proportie ridicata, a beriliu-
lui, in combinatie cu elernentele grele, adica resturile unei
carcase de nava cosmica, dupa formula uzitata si de noi
la constructia vehiculelor astrale. E prima proba care
atesta veridicitatea legendelor consemnate in viziunile noas-
tre, pentru ca prezenta acestor elernente in configuratia ro-
cilor un de au fost descoperite, cu puritatea si concentratia
respectiva, nu se poate explica in nici unfel prin actiunea
factorilor naturali.
- Deci astronava a exist at.
Ut se prefaces inca neincrezator, tocmai casa mtre in
jocul revelator al discutiei, de~i el ~tia, mai bine dedt to~i,
dt adevar cuprinde taina acestor oameni, pe care nimeni nu

227
voise sa-i asculte, si rarora toarte putini dintre cei soliciiati
sa-i ajute lc acordascra sprijinul,
- Putern adauga si datele paleoastronauticii, intervcni
Kobo, daca tot sintern nevoiti sa apelarn si la istorie. Caci
-
istoria noastra de civilizatie cosmica - nu-i asa ? nu in-
cepe cu lansarea satelitilor artificiali, ci chiar de la paleoas-
tronauti, din zorii dezvoltarii noastre ca specie de fiinte
rationale,
Ut, un rafinat cunoscator al istoriei si filozofiei culturii,
era sensibil intotdeauna la acest tip de argumente.
- Dar acum detineti 0 proba incontestabila, zise el. Si
nu atit marturiile despre stravechii vizitatori ai Terrei nc
intereseaza, cit aceasta ciudata "pasare a groazei". Eu unul
nu cred in toata povestca inoilcita a lui Senusret, dar cred
sincer in avertisrnentul dat lui Nefer, sa ocoleasca ~ar.mlll
Mediteranei, Acolo, pc ea si pe rudele ei ii pindea un peri-
col. Explicati-rni : de ce ?
Iti explic eu, zise Kobo, dar rnai intii, mama, da-ne
ceva de baut ! Mi s-a uscat gitlejul.
Indata, vai, cum am uitat ! facu mama preocupata. Victor, da
tu fuga in pivnita !
Fetele adusera bardace noi si asternura masa cu 0 fa~a
de oinepa subtire. Dav batea marllnt cu degetele III lemnul
lavitei, All ramasese posac, parca discutia nu-l prea inte-
resa ; cine stie, gasise oare 0 solutie ?
Vinul rece aburi ulcelele. All ridica sipul lui cu Wid si-l
goli din doua sorbituri, fara sa se uite la nimeni,
Beti, beti ! Ii indernna mama. Aduc fetele de gustare illdata,
frig pastrarna de lIrs ~i invlrtesc mamaJiga.
Singur Ut, care-~i v1rlse nasul in toatc taini~ele lumii dc
dcmult, ill~elcse ce delicii Ii se pregatesc. Zimbi. A~a ~i-i ~i
inchipuise pe cei din familia lui Dav ; auzise ~i de casa lor,
pe care tinoo s-o viziteze pc III delete mline, la lumina zilei.

22M
Baura nectarul galbcn, dulce ~i inmircsmat, ~i plcscaid ad-
mirativ, ca nistc buni cunoscatori ce erau.
-- "Pasarea groazei" ... relua Kobo. Astronava accca
parc-se ca era independenta de omul aflat la bord, ca 2.C-
tiona independent; dar, dcsigur, in serviciul lui.
- Stai, stai, asta rniroase a Ecuatie Umana ! A~ spune ...
- Parerca mea - si nu doar a mca ; cind All nu ca-
zusc in dizgratie, multi specialisti au enuntat-o la rindul
lor - e ca ctapa Ecuatiilor Umane este intr-un fel obli-
gatorie in constructia de nave cosmice, la toate culturilc
ajunse in faza civilizatiei extraplanctare. Apare adica nc-
ccsitatca de a se ciamai multa libertate dc actiune masi-
nilor, libertate care poate merge pina la copierea omului
si deci la 0 viata dedublata a acestuia in interiorul masinii,
- Nu asta e etapa finals, interveni All, cu ochii me-
reu in pamint. Automatele capata independcnta absoluta
atunci cind nici macar nu-l mai copiaza pe om, ci" actio-
neaza intr-un sistem propriu numai lor, pe cai specificc lor,
neumane, inaccesibile omului. Cind sc ajungc la tipul de
astronaud rationala ...
- Ceca ce nu cred ca-i cu putinta ! sc impotrivi Ut.
Ba, In cazul nostru, da! zise Dav. Cosmonautul coborit pe
Pamint dispunea de 0 astronava rationala. Care nu nurnai ca exista
si actiona intr-un sistern propriu, dar treptat, in tirnpul zborului, si-
a subjugat, si-a anexat cos-
monautul, l-a transformat in sclav ~i unealta a ei.
- Nu! se impotrivi, iara~i formal, pre~edintele Tcr-
rei. Logic, practic, cum vreti, povestea asta c 0 absurditate !
- Nu uita, Ut - se amesteca doctorul, poate neobser-
vlnd jocul pre~edintelui - nu uita ca totu~i omul acela,
coboritorul, se temea cumplit de nava lui. Ca 0 slujise im-
potriva vointei sale!
- Asta-i legenda ! facllnerabdator Ut. 0 ma~ina, dra-
gii mei, 0 ma~ina nu ...

'229
 - Dar ma~ina? arunca doc-
cine spune ca racheta era 0
torul 0 yorba si imediat se faeu tacere.
Vintul rabufni tare in horn si din camin sc ridica un
nor alb de cenusa. Undeva, la bucatarie, Ietele sporovaiau
insufletit ~i se auzira pronuntate numelc lui Ut si al lui Glyd.
Afara trosni ascutit un copac, ca 0 fluieratura - vijelia ii smulsese 0
creanga,
Nu era... 0 masind f ...
Mama lui Dav se foi nelinistita si-si privi ~inta fiul,
apoi pe presedinte - nu glumeau. Se infiora. T recuse ceva,
clneoa pe linga ei, pe sub geamuri ?
- Era 0 fiinta vie! sopti Kobo, fascinat de toata at-
mosfera casei acesteia. Este 0 fiinta.; ra~ionala...
Ut intinse mina dupa cana cu vin; degetclc Ii tremu-
rau si nu putu sa-i apucc mincrul.
Sigur?
N-avcm dovezi, Ut! Dovczi matcrjalc... Dar st-
gur ! Kid a simtit-o, All si Dav ...
- 0 fiinta vie, rationala.; murrnura Ut, sincer e1110-
tionat de data asta. Kobo, nicaieri n-am intilnit alte fiintc
ca noi, gindeste-te ! Sa nu cum va sa...
- Dad m-as insela, sa fiu trirnis pc Insulele Ferici-
rii ... pentru toata viata, ea... cl... fiinta ...
Si acuma crezi ca
Traieste.
- Doamne ! sufla mama si-si duse 111111a la gura.
Actioneaza, din Mediterana. Metalul infiltrat in roci. E ea.

Hipnotizeaza ?
Kid, All ~i Dav ... Senusret, Nefer, Deceneu ... Trei
baieti si 0 fiica.; "N u-i din pamlnt cel-de-o-seamd-cu-noi.
Si cerului se cuoine incredintat":
Kobo vorbise rcpedc, inecindu-sc ; All si-l ammn, atuncr cind
il vazuse la ferma, in hamac, murdar de praf
230
~ide var, tot asa Iebril, posedat, halucinat, trecind cu pri-
virea prin lucruri ; abia acum i~i dadu seama de sensul cu-
vintclor, al asociatiilor lui si unnod i se puse in git, Dav
era palid, dar se tinea bine. Ut l~i mijiseochii negri, de in-
donezian, si-si misca buzele, pard ar fi cintat in surdina.
Kobo i~i pironise privirile in jeraticul din camin, nitel spe-
riat de marturisirea indelung pregatita, Atunci intrara fe-
tele cu mincarea. ! morrnai All, care ayea 0 metoda
La tirnp, la timp
sigura de a-si reveni din surpriza : sa se apuce de altceva,
- Strasnica ! aviz a Kobo, gustind un capat din felia
de mama:Iiga. Grozava pastrama ! Marnaliga frigea ~i 0
plimba in gurii, ca s-o raceasca: Dar e colosala, electro-
nistule !
Incepura, desigur, sa rnanince, dar evitau sa-~i iruil-
neasca ochii ; doar mama cauta un raspuns pe chipurile
lor, irrchise sub un zimbet.
Rude ale aceleiasi familii multimilenare ! zise Kobo, intr-un
tirziu, cu cea mai mare liniste. In vinele rnultora
curge singele cosmonautului primordial. Singele - ~i spairna
Iui de rnasina.;
Fetelc, care nu stiau despre ce se vorbise, nici nu sesi-
zara aerul de incordare al mesenilor; sint asemenea mo-
mente, cind tensiunea nervoasa extrema se traduce printr-o
purtare pard suprafireasca, prea stapinita a celor incercati
de marea tulburare ; asa erau acum cei cinci barbati.
Noi, Glyd, raminem insensibili la masini, stapinii !
Voi, urrnasii cosmonautului citi veti fi nu ~tiu - pentru voi
e frica ... Ma~ina, 0 fiinta dintr-un univers paralel, ma~ina
domina ~i subjuga. Voua vi%iunile, voua tearna ... All - ruda
lui Dav ~i a lui Kid, cop iii unui om din alta lume - All
leaga viziunile de contactul cu ma~ina Ecuatiei Umane. Se
preface a nu vedea ~i amestecul unui al treilea element. Se
preface J

231
 Doctorul bau restu] de yin din ulcica ~i rasufla apasat,
Memorie inerta l se dumiri Ut, ridicind ochii sprc
Kobo.
Exact. Vorbeste 0 data, Dav, clear ai inteles ! Doar siiai, ornulc
!
Stiam, ~i el a stiut ! il araia cosmonautul pe All. Traiam
linistiti si deodata Kid se sinucide, lumea se in-
toarcc pc dos. Prea repede, K !
- Astfel de intirnplari nu iarta pe nimeni ! zise pre-
scdintelc Terrci, Nici chiar pc Berg.
Va sa zica, urrna Dav, exista 0 memorie ereditara
~i avcm chcia modului cum s-au redesteptat in noi viziu-
nile, iar cu, dind glas gindurilor voastre, am sa spun si de
ce au aparut tocmai La noi, adica acum. Teama de astro-
nava vic si rationala, al carei sclav a fost, s-a talmacit la
astronautul primordial prin teama fa~a de masina cu evo-
lutie independenta de om, notati asta ;prin tearna fa~a de
masinile coruplet automate, asupra carora omul nu inter-
vine in nici un Icl. Patrunsa definitiv in reflcxele orga-
nismului, tcama a intrat pina in structura intima a acizi-
lor nucleici care deterrnina ereditatea, Se va spune ca
accasta pcnetratie fenornenala, aparent fantezista, a unui
fapt de viara in memoria genetica e imposibila ; ca numai
acele clemente care modified metabolismul Intregului orga-
nism provoaca ~i alterari, abateri de la regula in construe-
tia celulclor de reproduccre. Dar cine l~i poate imagina ce
fcl de organism are un om din alta lume ? Stramosul nos-
tru semiina la infa~i~are cu un pamintcan, da, insa mai mult
ce stim despredinsul ?
- Argumentatia e valabila, Eu 0 accept! spllse Kobo.
Continui. Senusrct i~i avertizeaza so~ia ~i sora: sa nu tc duci
pe ~armul cstic al Mediteranei. Asta ce In-seamna ? Argumentul
principal in sprijinul teoriei noastre : fiinIa ra~ionala ascunsa in
"pasarea groazei" poate actiona

232
asupra desceruleruilor cosmonautului. Iar teama, transmisa
si oral, dintr-o generatie intr-alta, avertiza : actiunea aceasta
e daunatoare, aduce sclavie si moarte. Poate ca cine va, unul
sau mai multi urrnasi, la fel ca ~i Kid au descoperit intim-
plater locul prabusirii astronavei. Au pa~it ceva, ori n-au
patit, dar au Ian sat semnalul de alarrna.
- Mi se pare foarte logic si exact! aproba Ut.
Asa se incheie prima etapa, as numi-o "amica", a familiei
cosrnonautului. Dupa ea se asterne 0 tacere totala asupra intregii
povesti cu "pasarea groazei" pina in zilele
noastre. Acum, atentia ne e rcdesteptata de doua evcni-
mente: All construieste primele rnasini cu evolutie indcpen-
denta, astronave din seria Ecuatiei, si Kid arc primele vi-
ziuni. In noi se trezeste teama ancestrala fata de masinile
automate, pe care le sirntim cape niste adversari, desi cle
copiaza intocrnai caracteristicile noastrc psihicc si moclul
de gindire. Iar fiinta rationals din Medi terana se horaraste,
tot acum, sa ne provoace arnintirile.
- Arnintiri P Ii incerca Ut, Singura voastra amintire
in legatura cu ea este frica.
- Mai multe elemente ale viziunilor dovedesc ca-i
yorba de memorie! interveni Kobo. Ceea ce denota dl pe
parcursul rernemorarii, creierele lui Dav si All, retinind
numai ideile discutiilor, le-au dat via~a in limba cunoscuta
de ei, pastrind totusi caracteristicile pronuntici originale.
A~i remarcat ca egiptenii, de plida, rostcsc cuvintele limbii
noastre dar, ca si cum ar fi de-ale lor. Mncmonica va cis-
tiga enorm, ca ~inta, de pe urma acestor cxperiente unice !
Apoi, cind All si-a imprimat cea dintii viziune, a repetat,
de~i era sub hipnoza, una dintre frazele personajelor, si-
multan cu personajul respectiv, adica ~i-o amintea, nu din
VlZlune, ci mai dinainte; existase in memoria lui, i'n~e-
lege~i ?

233
 - ln~clegem! 11 intrerupsc prcsedintele. Deci asa cum,
prin biounde, "pasarca groazci" isi influcnta cosmonautul,
tot astfel v-a influentat ~i pe voi, urrnasii lui, desteptin-
du-va, in memoria inerta, acele sectoare care-o interesau
pe ea.
- Dar aceasta interventie nu s-a facut prin biounde,
caci aparatele noastre n-au sesizat nici 0 emisie de radiatii.
Trebuie sa se fi utilizat, cred eu, un cimp inca necunoscut
noua, pentru care deci nu avem aparatc de detectie,
Acum, Dav, i~i urrna Ut intrebarile, de ce [iinta aceea v-a ales
tocmai pe voi, din lantul de urrnasi al astro-nautului, si nu pe
parintii, sau pe copiii vostri ? Sau pe alte
rude din generatia voastra ?
Aici e meritul lui All. EI a conceput masini dupa formula
Ecuatiei, iar eu si Kid i-am servit ca modele. Noi am sirntit teama,
nira de care nu putearn intelege de loc teama stramosului nostru.
Para All si fara masinile lui, noi
n-am fi ajuns la spaima - elementul csential al revelatiei.
- Eu nici nu banuiam ... se apara electronistul.
Faptele ramin fapte.
Mama urnplu din nou ulcelele. Se facuse tirziu. Dav
o lua deoparte si-i sopti la ureche ceva. Mama raspunse,
in limba aceea necunoscuta, Ciocnira canile si le baura
pina la fund. Irina incepu sa stringa rnasa.
Sa trecem dincolo ! ii invita Dav.
in spatele casei vechi, mostenite, se afla, pe jumatate
ingropata in sunca si nebanuita daca n-o vedeai din gra-
vimobil, 0 locuinta moderna, plina de gust ~i confort, ca
si toate cladirile din asezarea aceea montana. Intrara in-
tr-un salon, pe jurnatate sera, dincolo de care se intindea,
afara, un peron larg, luminat de proiectoare, unde fusesera
adapostite aparatele de zbor. Ut rupse 0 banana din copa-
cuI pitic, 0 coji ~i 0 minca incet.
Mda ... zise el greoi. 0 fiin~a ra~ionala...
2.H
 - va vom aducc dovada, raspunse All ursuz.
Se infundase in fotoliu si-si strinsese bratele pe linga
trup. Ar fi vrut sa se-rnbete rau, numai pentru placerea de
a sti ca e beat, si sa se gindeasca la Yo ; i se facuse dor de
Yo si de vremea cind n-avea habar de nimica. Si daca in
Mediterana e un fel de om, un metal dotat cu ratiune P
Asta nu schimba viata nimanui. Glezna sucita Ii da [un-
ghiuri ascutite in tot piciorul.
- Erau amindoi din aceeasi lume?
- Sa va spuna Arhanghelul, al lui e sectorul sentin-
telor si al lozincilor .
...Vor verifica ipotezele. Si pe urrna ? In zilele care ur-
rneaza P Intermezzo intre doua infringeri ? Cu siguranta
- scoala de zbor. Ore lungi dc instructie, cu elevi supra-
solicitati, in pragul unor crize de nervi, calcule de miimi
de secunda in acordarea reflexelor, aceeasi zapu~eala si
acelasi ger, aceiasi baietandri care vor abandona infcrnul
miniatural al terenului de antrenarnent, ce se vrea copic a
adevaratului infern, cosmic. Odata, citiva II lovisera : azi
sint departe, In cea de-a patra cursa : il lovise~, numin-
du-l dine, pentru ca, dupa doua zile intregi petrecute In
"incubator", la 0 temperatura de patruzeci de grade, var-
sase in fata lor 0 galeata cu apa, fara sa le dea sa bea 0
picatura. N-a spus nimanui ce i s-a intimplat, desi vina-
taile vorbeau de la sine. A gustat bataia, ca pe 0 binefa-
cere, si a continuar antrenamentul. Baietii au mai rezistat
inca doua zile, peste barem, si au cerut tehnicienilor sa
declanseze si cirnpurile radiante, Erau cit pe-aci sa se pra-
padeasca, au fost felicitati in fata frontului, iar All a pri-
mit 0 sanctiune, prima din cariera lui. Acum, pina la noua
infringere, i se va acorda un titlu, sa ~i-l atirne la coada
numelui, un titlu rasunator: "Pre~edinte al Academiei Ci-
bcrneticii" .
 - ...Parcrea Inca e ca nu, raspunse cu intirzierc Dav
la intrebarea lui Ut. Dar despre asta vom vorbi mai tirziu,
- Ce-aveti de glad sa Faceti mai departe ?
Yom verifiea ipotezele, vom aduee probe materiale,
spuse Kobo, cerindu-i printr-un gest ajutorul lui All.
Care?
Miine anuntarn planctei efectuarea unei experiente publiee,
interveni All, obosit. Yom extrage din Mediterana metalul ginclitor
si vom ... vom construi din el ceva anurne ...
Mai rnultc nu va spun, nu ma-ncumet. Imi plesneste eapu!. Dav
tusi, Mama intra, impingind 0 rnasa eu paharc
lungi de crista], pline cu 0 bautura verde, opalescenta.
Ne rasfeti, maicuta ! zirnbi Ut si lua paharul din mijloe, eel
mai plin, ea si cum abia asteptase tratatia,
Dav lua doua pahare din margine si-i dadu unul lui
Glyd. ~aura eu totii - liehidul era placur la gust, usor
amarui si rece. re~eta n-o stie decit mama, Ii H'l-
- Un elixir a dtrui
muri Dav. 0 sa va linisteasca, si-ai lui Ut se
Oehii lui Kobo, ai lui All incetosara si
toti trei adormira lin, ca hipnotizati.
- Paturile sint gata, Dav! spuse mama.
- Multumesc ! clipi strengareste cosrnonautul. Ia
aminte, Glyd, dad ajungi vreodata intr-un punet mort,
convinge-ti partenerii sa adoarrna !
Dar eu ? ..
Tu si cu mine mai avem treaba. Mama vrea nu-
stiu-ce sa:-~i spuna. Ajuta-ma sa-i ducern sus!
Batrina rascoli jeraticul eu un vatrai lung, cu coada
mestesugit rasucira.
E trecut bine de miezul noptii, Glyd! Dorm cu
totii, nu te duci ~i tu sa te culci ?
- A~ mai sta, mama! Dumitale ti-e somn?

2J6
 Folosea incintat cuvintul asta nou, "dumneata", din
limba necunoscuta a familiei 'lui Dav.
- Nu mi-e somn. Asa sint batrinii, ii sperie intune-
ricul ~i nu pot dormi.
- Dav a plecat P Unde?
- N-a~i bagat de seama, cind va duceati dupa lemne ...
aiei, in eapul satului, 0 casa mare ...
Scotea fum mult pe cos, da !
Ei, aeolo e nevasta lui. S-a dus s-o vada.
N evasta ? A lui Dav?
Asa, asa ! Dragoste haiduceasa : vine pe-acasa tot
la 0 saptamIna, sau mai mult, innopteaza acolo, plead iar...
Dave insurat ! ?
- Cum credeai, copile P Are si doi baietei, cresc aiei
la mine. Lasf, nu gindi ea nu-si scoate nevasta printre oa-
meni ; doamne, cit 0 iubeste ! Si ea l-a asteptat mereu, cu
credinta mare, cit era el plecat, ani si ani; parc-o vad,
privea numa' stelele si n-a plins 0 data, doar tot zieea:
"aeuma el e asa, face asa, ca-i e sete, ca-i e dor, mama,
de matale, ea uite, a purees sa se-ntoarca". Si nu i s-:\-n-
timplat vreodata sa greseasca niei cu atitica.
- Brazii erau ai lor ... I-am taiat.
- Trebuia si-asta, Sint legi, Glyd! Se cere sa darui
ce ai mai seump ea sa izbindesri. Mesterul Manole si-a zi-
dit ... Dar ia spune-mi, ai sa te ofilesti ea 0 Hoare in do-
goarea arsitei, sa te spulberi in lume fara urrna de arnin-
tire, pare-ai fi trait inzadar ?
- De ee, mama? sa auzi de Indra.
Ca nu mai vrei
· . ~
TI -a povestit ....
De cind ai venit, te tot cercetez. Ai tanH, ai des-
chis oehii la cite-au vorbit ei. Si-au vorbit lucruri de mi-rare, mi-
arn adus ~i eu arninte de tinereturile melc, de mama mea ~ide
bunica, de istorii spllse mie de de, veehi,

237
vechi, de cind e lumea lume, ~i tare sernanau cu descope-
ririle lui All. Dar asta-i alta poveste. Te-am vazut bun ~i
sfios, om la locul tau. Pacat de fata, d nu vrei s-o ierti !
- Mama, dad ai sti.; Cum rarnin singur, pe ea 0
am In fata ochilor. se aburira,
Privirile lui Glyd
- Atunci sa n-o lasi ! Se cade sa va urrnati amindoi
in altcineva, la fel cu parintii vostri. Ce-i viata fara un
om alaturi ? Tot mergi ~i nu poposesti nicaieri, te lovesti
si n-are cine-ti lega rana. Nici bucuria nu mai e bucurie,
parca ai fi intr-o casa straina, printre oarneni straini, unde
nu ti-e locul, si-n alta parte n-ai unde tc duce. Tragi cu
ochii la u~a si nu te-nduri sa pleci, ~i nici nu mai stii ce vrei
pina la urma.
- Ea a fost cinstita cu mine ...
Nu inva~a sa vezi numai adevarul tau si dreptatea ta, GIyd!
Ticalosia ~i rautatea pornesc din sufletul omu-
lui. Daca sufletul ti-l pastrezi curat - ~iea are, eu stiu,
are sufletul limpede cum e lacrima - atunci esti om intreg.
Mi-e rusine, mama!
Du-te ~i caut-o ! Sau, de te cauta ea, sa i te uiti in
ochi din prima clipa, in ochi se cunoaste totul j dupa ce-ai
sa vezi tu acolo, dupa aceea sa te iei si sa-nveti ce ai de
facut.
Am s-o caut.
Asta am vrut sa-~i ZlC. Si tine minte, asta e barba-
tia adevarata,
Daca as putea sa mai stau cu dumneata de vorba uneOrl...

Drumu-l cunosti, S-o aduci pe Indra. Negresit s-o aduci ! Sa

faceti nunta aici. 0 l1unta cum nici Dav n-a avut-o ...

23H
 - Multumesc, maicuta !
Fugi, culca-tc ! Nu porniti miinc dupa ursi ? Culca-te l

18
Indra se trezi odihnita, dupa cele citeva ore de somn,
cu 0 buna dispozitie care aproape 0 uimi, cu gindurile lim-
pezi. Mot-ai indelung, cu miinile sub cap, asa cum ii placuse
intotdeauna, Intimplarile noptii i se perindau prin minte
ca un film: Freely, Mael, minzul., Avu sentirnentul d. e
in posesia unei descoperiri, neintelegind care anume; sirn-
tea numai 0 imensa usurarc si 0 bucurie indimineata asta
insorita.
Deschise ochii. Gasi pe tavan un punct negru de care
se aga~a cuprivirile pina ce pleoapele incepura s-o usture
~i trebui sa clipcasca. Doua dungi stralucitoare taiau ca-
mera in diagonala, lsi arninti de storul de la fereastra, Sari
din pat. Trase storul si se lasa scaldata de lumina. Liniste,
peste tot, linistea de dupa ploaie... In dreapta, printre co-
paci se vedea 0 parte din ocolul cailor. Era pustiu. "To~i
se reculeg in singura ta teo A~a e bine."
Intra In baie, intoarse robinetul si bau din apa rece,
eu inghitituri rnici, slujindu-se de causul palmei. Oare
unde-o fi Mael ? Si minzul ? Inca nici nu se gindea la Glyd.
Dusul Fluiera subtire si virtejul apei i se revarsa pe umeri,
mingiindu-i trupul, coapsele, infiorind-o. .
Minca lacom; se grabea, ca inaintea unei intilniri, to-
tusi ferma intreaga era goala - Freely, ciinii, herghelia
.£leca~ra. ~~Et~-un singur locera 0 martu~i~.,..ie.sp!e intim-
plarile din tirnpul somnului fetei : llnga un ~~£ac, sfarl-
rnata, zacea chitara lui Mael. Indra intra in grajd. Aici a

239
nechezat iapa ? I sc paru ca au trccut ani multi, di noap-
tea a Iost 0 amintirc vcchc, de pc tirnpul dnd ea era mica.
Nu e ehiar asa mult de cind era midi, daca asta In-
scarnna vrernca cind in viata ei se mai petrecea cite ceva
- 0 plimbare ell tata Intr-o gradina nespus de frumoasa,
ori un prinz, la 0 masa sub un artar batrin, cind tata ~Pll-
nea ceva, eu glas vesel, ~i mama ridea mereu si In urcchi
i se leganau cerceii ~i scoteau clinchete cristalinc, ca niste
clopotci de pitici. Parca azi-noapte a fest, dupa ce-:. nas-
cut Freely. Si de-atunci Pina la rasaritul soarelui, 0 po-
veste plictisitoarc - se facea ca ea, Indra, a trait zadar-
nic aproape douazeci de ani, printre nu stiu ce renuntari
~i ridicolc infringeri ; niste barbati, carora nici nu Ii se
distingcau fetele, inconjurindu-l pe Glyd al ei, barindu-i
trecerea - dar mama ride mereu, ~i tata a cules din artar
o frunza, a asezat-o pe degetele, strinse ca 0 pilnie, ale
miinii stingi si a Iovit-o cu palma dreapta ; frunza a poe-
nit sonor ~i Indra incepe sa rlda ~i ea : "tti place, Indra ?"
" ...Ba mie lasari-mi-l pe Glyd, doar nu v-am H'lcut nici
un rau, si degeaba va laudari cu mine, cind ~titi bine ca
nici nu rna cunoasteti !"
Pentru Freely, da, pentru Freely totul fusese mai sim-
plu, S-a sup us unor legi, atit. Sau asta sa fie 0 gre~e:lla ?
Oare Freclv nu arc un fel de suflet? Trebuie sa aiba,
de vreme ce a vrut sa traiasca, sa dea na~tere mlnzului,
sa-l apere ~i sa-l ajllte apoi sa ramina In viata.
Indra se pledl, privind urmele ramase pe paie. Cheva
pete de sInge Inchegat ~i alaturi stropi albi de lapte, Inca
proaspat, n-avusesera timp sa se usuce In racoarea dimi-
nqii. Si 111 acel moment ea Inrelese ce descoperire a facut
~i de ce llimca I~i arata din nou, azi, adevarata ei fata, de
ce izbutise ea sa arunce 0 punte Inapoi, spre copilarie, spre
pragul adolescentei de unde sa-l ridice, dintre barbati, pe
GIyd.
240
 Multumesc, Freely ! sopii. Am patruns intclesul legii,
Freely! Dragostea oarnenilor, 0 punte... sa ne putem rc-gasi... Dc-asta tipa carnea din noi,
Freely, ~i nu stiarn ... Si iata, nu I-am priccput pe Glyd ; cl fugea pc punte, dupa 0
fetita, sa-i pocncasca frunze de artar.; 0 fetita, a lui ...
a mea. Eu.
Indra alerga afara din grajd 5i continua sa alergc in
ncstire prin savana, pina simti ca soarclc ii ardc obrajii. Sc
opri gifiind.
Mael ! Macl !...
Strigatul ei se pierdu peste cimpia intinsa. Departe, pe
Iinia orizontului goneau naluci ncgre. "Caii!" i~i spuse.
Porni intr-acolo, sa-I caute pc batrin.
Rad'kind, pe Mae! 11 prinsc ziua In ocolul pustiu. In-
cercase de citcva ori sa se apropic de hergheIie, dar caii
parca innebuniscra. Zvirleau din copite, nechezind, salba-
ticiti fara veste, ncrecunoscindu-l. Striga la True, 11 cherna,
dar True ramase Ilnga Freely, bot in bot cu ea, surd si orb
la chernari. Prea obosit pentru a starui, rnosul H'lsase her-
ghelia sa plece la pascut, in savana, cu sentimentul ca asa
trebuie sa se-ntimple, sa fie lasat singur ; singur cu tearna -
calul lui ceI nou, care nu-I mai para sea nici 0 secunda.
N-ar fi dorit ca Indra sa-l intilncasca, nu mai voia sa
aiba pe nirneni linga dill sui acum, spaima, ca 0 revelatie,
11 scosese din milnl indelungii lui inertii multumite : mai
intii trebuia sa redescopere Iumea, inainte de a se-ntoarcc
intre cai, intre oameni ~i-n hati~urile savanci.
I se facu dor de chitara ca de-un prieten plecat fara
sa-~i ia ramas-bun, presimtind ca nu se va mai intoarcc.
Porni c'atre casa, sa-~i caute chirara. Umbra prelunga alerga
tnainte-i, prin iarba deasa pe care straluccau picurii grei
de roua.

241
 "Acum caii se adapa. Numai minzul cada III
~a nu
rill...« Fusese cindva 0 fata, sernana cu Indra. Cinta toata
ziua cintece vescle si-l iubea. El aduna poezie, [acorn, de
parca s-ar fi ternut sa nu dispara din car~i ~i oamenii s-o
uite. Ea cinta cintcce vesele. Le nascocea singura, bucuroasa
dl-l are aproape, traind pentru el. Intr-o zi, dragostea Ii
s-a sfirsit aici, In savana. Cine mai stie cum s-a sfirsit P
Au ramas pe undeva cintecele, dar el n-a mai avut pu-
terea sa le caute. Trebuie sa fietupilate In iarba, In praf,
In roua, In fosnetul molcom al vintului ... Umbra sa trece
deasupra, fara sa le-auda, fara sa le-ngine ...
Gasi chi tara pe patul tare, acoperit cu tol rosu de d-
nepa. 0 lua sise intoarse pe acelasi drum, incercind sa-~i
aminteasca una dintre melodiile vesele. Dar mina care
aluneca acum obosita pc coarde era 0 rnina straina. Nu i
se supunea. Sunetele dezacordate veneau si plecau, intoc-
mai ca oamenii care trecusera pe la ferma lui. Miinile lui
vrajite gasiscra pentru toti cite un cintec. Cine se va in-
toarce sa-i struncasca chitara, sa-i cinte si lui cintecul fetei
uitate P I se paru ca pinza uriasului paianjen umple acum
toata cimpia, oprindu-l sa treaca, infa~urindu-i-se pe trup,
pe chip, pe brate, Inabu~indu-l.
In - Lasa-ma sa mai cint 0 data! Am un cintec in iarba,
roua ...
A "

Chitara 7.drangani iar In miinile lui. Tresari, 0 ridica

Furies deasupra capului, sa sfisie pinza care-l impresllra
fara mila. Izbi salbatic ~i instrumentlll se facu ~andari. 0
coarda mai scoase un vaier sub~ire, in minor, apoi se Ltcu
dkere.
Mael se trezi in plina savana. Avea miinile goale. Nu-~i
amintea cum a ajuns acolo, Incrincenat, gata sa se ia la
harta ~i cu cerul. I se nazari - ba nu, avu credinta - ca
e singurul om ramas In viara, singllruI om, inchis in ocolul
acela uria~, din care nu mai putea scapa. Umbre bezme-
242
rice galopau in juru-i, libere. Nu trebuia sa ramina sin-
gur, cautind in iarba cintecul vesel. Va trebui sa prinda fie-
care umbra, s-o aduca linga el, sa-l ajute, cine stie, asa are
sa poata scapa din ocolul paianjenului.
In marginea cringului de cactusi era, nesiiuta decit de
el, 0 fintina adinca, ingusta, captu~ita cu pietre de granit.
Trepte de fier coborau pina la apa, 0 sutade trepte pe care
el pa~i, numarindu-le, iar apa era vrajita. Bau de trei ori,
iesi iara~i afara si respira adinc.
Astfel in Mael crescura puteri nebanuite, Se simti din
nou tinar, cu muschi tari, flexibili ca 0 coarda otelita. Stia
ca-l asteapta 0 lupta dirzji, pe viata ~i pe moarte. Hainele
il incurcau. Se dezbraca pina la briu, incet, cu precautie.
Ramase cu bustul gol, infruntind soarele, umbrele ce se
apropiasera de dinsul, Se lasa sa cada in iarba, atent, in-
cordat, Se tid pina ajunse la primul cal. Ii sari in spate,
icnind dureros ~i ramase agatat de coarna lucioasa a calu-
lui. Saritura nu-i reusise, Trupul nu i se mai supunca. Ani-
malul tresari, necheza naprasnic, Facu un .salt intr-o parte
si-l arunca la pamint, cit il mai
Mae! se ridica din nou, aprig, pe tineau pu-
terile. Se repezi iar, spre un alt cal, aruncindu-i-se in spate.
Strinse picioarele. Cadul porni in galop nebun prin savana,
Pe Mael 11 ineca bucuria. Orizontul se legana, departe, in
fa~ lui, in vreme ce din iarba sareau in laturi, speriate,
cintece vcsele de fatL.
Degetele inclestate in coama ii amor1ira insa cudnd.
lncepu sa se clatine. Calul sforai sonor, oprindu'-se brusc.
MatH aluneca jos. Respira navalnic, inima ii pulsa neregu-
lat. Cerul prinse sa se roteasca deasupdl-i, laolalta cu ni~te
pasari albe. Auzi cum ii 1iriie 0 ginganie la ureche, sau
poate era chiar cinte<:ul de odinioara.
Inainte de a-~i pierde cuno~tin1a, zari un minz zbur-
dalnic, 1i~nind dintre umbre. Incerca sa zimbeasca, vaztn-

243
du-l cum sare jucaus ~i nesigur pe picioarele lungi. Venea
catre dinsul. Intinse min a si-i simti botul cald si umed.
Apoi cirnpia se intuneca. Ii ramase senzatia aceea calda
din palma.
Cind Indra il gasi pe Mael, Freely, iapa Freely statea
motaind fa capul lui. Minzul sarea peste trupul batrinului
~i se rostogolea prin iarba. Herghelia il inconjurase din
toate partile.
Mael parea ca doarrne, cu unzimbet nou in coltul bu-
zelor. Fata ingenunche linga el, privindu-l lung. Vazuse
linistea ~i impacarea cu sine a batrinului, vazuse noaptea
lui de spaima ; ~i iata, vedea acum dimineata lui, si aceea
era moartea - dar nu era numai moartea; pesemne ca
privirilor lui li se dezvaluise, fie si numai in ultima clipa,
adeuarul, adevarul lui si al lumii- zirnbetul era al bucu-
riei de a intelege,
Indra nu plinse ; pentru ca nu se cadea sa plinga.
Chipul Teluricului era plin de ~arlna si fire de iarba.

19
Nu vreau sa te dezarnagesc, draga All! Pe scurt, n-am aflat
nimic, sau aproape nimic ... Stai! N-am terrni-nat! Uf, caldura asta
ma-nnebuneste, nu alta! Uite, port la mine numai batiste din cele
mari, cadrilate - ultima inventie a caselor de moda sahariene.
Prosoape, nu batiste! Din cinci in cinci minute apa curge pc mine
siroaie. Stii de ce ? Curios ! Ma-ngras, Sint In Tassili de doi ani ~i
schimb patru stergarc din astca p~ !'.i. De cind i-a trasnit lui Zoraf
Abdulah Bey ideea cupolei, nu mai am liniste. Auzi, auzi, draga
All! Cupola peste Tassili'N Adjer! Si nu i-a fost suficienta ideea, a
rnai puso 5i In practica ! Sa nu-ti villa

244
sil... Un moment, draga ! Uite-asa ma biizlic toata ziua!
Uf, Abdulah !
La prima imprcsie - si nu se stie din ce cauza oamenii
ramlneau totdcauna la aceasta prima impresie - geologul,
paleontologul, hidrologul si rotofeiul Ben, eel despre care
se spunea ca stie tot ce exista pe Pamlnt, In Parnint ~i
dincolo de Parnint, parea un simplu "om de treaba", cu-
minte si cu scaun la cap. Scund si cam chel, cu 0 vizibila
protuberanta abdorninala, purtind ochelari de soare imensi,
din care cauza rari crau aceia care se putcau lauda ca i-au
vazut culoarea oehilor, Ben ave a pe buzc un SUrlS perma-
nent, Ingaduitor, parintesc, cu care-ti cistiga din prima
clipa simpatia. Gurile rele 11 suspectau de diletantism, pu-
nind deseoperirile lui pe seama norocului, dar adevarul era
ea Infati~area bonorna a acestui grasun ascundea un ilustru
savant, poate eel mai bun geolog al epocii. Depasise saizeci
de ani, dar muncea ca la treizeci, cu 0 rezistenta surprin-
zatoare. Dusrnanii II mai acuzau ca vorbeste prea mult,
dar Ii sporise faima aceasta meteahna, la care se adaugase,
bincinteles, In uItima vreme, ~i aceea a batistelor cadrilate.
All i~i stapini cum putu nerabdarea. Lui Ben nu-i pla-
cea sa fie intrerupt, Electronistul privi, pe jumatate amu-
zat, cum geologul se rostogoleste pe Iinga pupitrul de co-
municatii, unde trinti un picior intr-o maneta verde, de jos.
Te ascult, Abdulah! morrnai eI, aplecindu-se peste sfera
eeranului stralucitor,
Mi-au sosit trei sute de carnile ! rasuna 0 voce grava din
aparat.
Camile ? Ce fel de camile ? striga ascutit Ben.
Cu doua cocoase, ea sa populam oazele.

Ben faeu 0 pauza lunga, in care timp ap~ru una dintre

celebrele lui batiste. .
 - Ma rog, si cu doua cocoase, dar cu ce te pot ajuta ?
- Mareste debitul apei din oaza Djingala cu cinci sute
de litri pe ora. Altfel n-au cu ce sa se adape.
- Asculta, Abdulah ! Cind crezi c-ai sa pricepi ca fie-
care oaza dispune de automate proprii ? Stai ! N-am terrni-
nat. Ai acoperit cu ciuperca ta cristalina 0 mie doua sute de
kilomctri patrati din masivul Tassili. Perfect. Sa conser-
yam inestimabila arta antica, desenele de pe peretii stinci-
lor din canioane. Stai! N-am terrninat. Sa-nceteze agen-
tii de eroziune sa-~i mai faca de cap in Sahara. Bravo!
Dupd ce ai inal~at umbrela, In acest pustiu si-au facut apa-
ritia 600 de flntlni arteziene, 48 de riuri, 889 izvoare ~i
171 de oaze. Sint cifre de ultima ora, nu rna poti contra-
zicc! Au aparut palmieri, ierburi si tot dichisul faunei si
flo rei de altadata. Te-as ruga sa nu uiti ca datorita mie
apa a revenit In acest desert, Bine, 0 sa-mi promiti mai tir-
ziu ! Dar vira-ti '111 oop, oelata pentru totdeauna, si, pe toti
dracii, nu rna mai scoate din t1t1ni cu cererile tale aiurite ! !
Ce legatura exista intre mine si camilele tale? Chiar daca au
doua cocoase ! (Ben se infuriase de-a binelea.) Vezi sa nu
te trezesti si tu cu doua cocoase daca pun mina pe tine!
Am deseoperit eeva important in Mediterana si vreau sa
fiu Blsat in pace! In pace, intelegi ? Nu mai vreau sa stiu
de ape freatice, de palrnieri si de...
Trinti eu acelasi picior 0 lovitura In aceeasi maneta,
respira lung si greu, i~i acoperi chipul cu batista lui uria~a
si reveni Iln~a All. Se a~eza pe unul dintre bolovanii rosto-
goliti pe malu1 rlului, arunca batista uda, seoase alta, pufni.
~forai, stranuta, I~i ~terse nasul si urma, lini~tit pe nea~-
teptate:
Unde am ramas? Da. Nu vreau sa tc dezamagese. M-ai rugat
sa fae cereetari In loeul acela al vostru din Me-diterana. Ei bine, Ia
Inceput n-am gasit nimic, sau aproape.
Palpa.W!l!,!!leSIAL at! Njbiit patru ccaHlri pe 0 arie de
.24Q
'_
cinci kilometri patrati, ill apropierea centrului 1111l1lerNi.-
mic - scdimente marine si scutu] continental. Da. Credeam
ca va tineti de farse. Ma mai uit 0 data la imagini, ~i ce
sa vezi ? Ecranate, Citeva goluri, citeva pesteri, la 0 sura
douazeci ~i noua de metri adincime. Pesteri, in sedimentele
marine!... Ciudat! irni zic; si iau hotarirea sa cobor cu
sonda pina acolo. .\11,
- Nu poti ...?sopti simtind cum Ii siroieste sudoa-
rea de pe frunte.
Stai ! N-am terminat.
- Nu poti sa-rni imprumuri 0 batista uscata P
Si doua ! Ben i~i tuguie buzele, confidential : Port cu mine 0
jumatate de duzina, Pentru orice eventualitate.
Poftim !... Unde eram? Da. In sonda, Cobor, va sa zica.
In loc de pesteri, rna pomenesc intr-un fel de materie. Nos-tim,
zau, nostim, draga All! Cum ti-a venit ideea sa ma trirniti acolo?
Hm! 0 materie parsiva cau ! Am adus cu mine 0 bucata. E in
containerul ala negru.
All incerca sa se ridice. Se razgindi. Ben aduse micul
container, 11 deschise ~i scoase afara un fel de mil albastrui, usor
transparent.
- Plastilina, draga All! Cea mai senzationala desco-perire de la
Einstein incoace ! Sa nu mai am batiste daca exagerez!
Si... ai putut s-o rupi usor ?
All i~i inghiti anevoie nodul din git.
Cum, s-o rup usor ? Nu pricep !
Ben framlnta acurn intre dcgetc "ceara" scoasa din container.

Vreau sa spun, n-ai vazut nirnic ? N -ai auzit ceva, mai bine
zis nu s-a intimplat nimic? Nu s-a opus cind ai luat-o?

Cine sa se opuna ? Plastilina ? Asta-i buna ! Ha, ha, ha ! Stai !

N-am terminat, Intru cu sonda in depozitul asta
247
marnos, nu vad ~inu aud mrruc, Dupa aspect, seamana cu
o marna, desi, pe cupola lui Abdulah, nu stiu cum s-a pu-
tut forma acolo un asernenca depozit, Intelegi ? Sint numai
sedimente marine, All ! Nisip, calcare, straturi-straturi. Ma rog,
niste chestii de geologie, incurcate, Si scutul continen-tal, la 0 suta
nouazcci de rnctri adincime. Roci eruptive de baza, Cele trei pungi
de plastilina seamana cu trei uriase picaturi,
Perfect! Continua ! sopti All.
Perfect? Nu-i nimic perfect! Cum au strapuns pi-caturile astea
sedimentele marine? ~i s-au oprit chiar dea-supra scutului
continental?
Totul este posibil, draga Ben! Totul ! murrnura All, inf rigurat.
Asta-i diletantism ! Ipoteza de dilctant! Ben era
furios. Priveste ! Materia ta searnana cu tot cc vrem noi
sa credem despre ea. Paradoxal, dar scamiina, si nurnai
atit, Cind sa-i deterrnin proprietatile fizice ~i chimice, ia-le
de unde nu-s ! Se supune oricaror rcactii, se dizolva, curgc,
devine cristalina, se evapora, este otel, lemn si nu mai stiu
ce, se supune gravitatiei, are cirnp magnetic, dar la urrna
se transforrna din nou in "plastilina". Cornpozitia P Beri-
liu, in -aliaj cu elemente grele, cam la fel cu carcasele astro-
navelor tale. E diabolic! A! Si mai are 0 caracteristica :
Daca separi citeva bucati, mai devreme sau mai tirziu ele
se reunesc fara sa intervii. N u m-ar mira ca ciozvirta asta
sa se into area singura inapoi, de unde-am luat-o. Singura,
intelegi P Pina acolo sint aproape doua mii de kilometri.
- Bine, bine! sopti All, sarind in picioare de pe bo-
lovanul pe care sezuse. Vrei sa-mi spui insa daca "plasti-
lina" ta poate fi excavata, ridicata pina la ultima mo-
lecula ?
Evident! Si ce sa faci cu dins a ?
Inca nu stiu precis. Un fel de masinii.

248
 In prirnul moment, Ben increrneni. Apoi incepu sa se
scotoccasca prin numeroasele sale buzunare, Rind pe rind
i~.i .Hkud\ aparitia sumedenie de batiste. Dar nu se opri la
mel una. rna rog, rosti el intr-un tirziu, alt mijloe de si-
- Si,
nucidere n-ai gasit ?
Kobo, Dav ~i ell mine vrern sa ne luam la tr inta eu fiinta
asta. Intelegi ? Va fi prima incercare de a deseoperi astronava
rationala, Adica s-o redeseoperim, caci astro-
nava asta a existat inaintea noastra,
-
·· ~2 FiiJlt{i? Bucatica din mina mea face parte dintr-o
funta .... la container, arunca plastilina inauntru, In-
Ben fugi
chisc eapacul etans ~i se a~eza deasupra.
Nostim, draga All, zau e nostim ! faeu el cu ochiul, zirnbind
siret. Daca si Kobo se aliniaza, nu vad de ce
n-as face-o ~i eu! Va stau la dispozitie. In definitiv, tot
a~ fi fost considerat nebun, dad spuneam cuiva de "ceara"
asta mediteraneana. Stai! N-am terminat. V reau sa te-n-
treb : e bine cind esti ticnit ?
Si fara sa mai astepte raspuns, Ben se duse la pupiirul
de cornunicatie, trinti iar 0 lovitura cu piciorul in vesnica
maneta verde si striga :
Abdulah ! Abdulah ! Cum se sirnt camilele ?
Glyd inchise usa ovala si se rezerna de ea cu spatele,
rotindu-si ochii prin hala uriasa, Privelistea 11 dezarnagi.
Se asteptase ca totul sa arate altfel ; aici era inima uzinei
constructoare de prototipuri, de aici iesisera astronavcle concepute
de All, din hala asta pornisera pe benzile de montaj piesele
componente ale "Vegai". Dar incaperea era aproape goala.
Departe, pe peretele din fund, la aproape doi kilometri de la
intrare, Glyd deslusi un panou de co-manda pe care clipeau
indicatoarele ~i unde, pe scaune
249
i'nalte, sedeau citiva tehnicieni ; tn centrul saW era uti po-
dium adincit, ca un bazin ornamental, plin cu apa - ~i
nimie altceva. Glyd incerca sa-~i inchipuie cum arata in
ansamblu Uzina de Prototipuri a scolii de zbor, dar nu
reusi. Halele ei se pierdeau sub pamint, marcate la supra-
fa~a de calote sferice negre, semn distinctiv al acestor uni-
ta~i industriale, si 0 vasta retea de coridoare Ie uneau, la
mai multe nivele, intr-un paienjenis greu de urrnarit, Baia-
tul avea sa-~i petreaca 0 mare parte din viara In asemenea
uzine, de aceea ar fi vrut sa ceara cuiva larnuriri, 10sa toe-
mai atunci All se apleca peste balustrada pasarelei ~i-~i
duse miinile pilnie la gura :
Gueneau ! Pere Bnileur !
Un barbat inalt, slab ~i chel, aflat linga bazinul din cen-
trul salii, privi spre ei ~i Ie facu semn sa coboare. Fara sa
se mai uite daca Glyd 11 urrneaza, All se indrepta spre es-
calator. Glyd se poticni, in capatul de jos al scarii rulante,
si-l apuca de urnar pe All, sa nu cada. Ochii tuturora erau
atintiti asupra lor si asta-l facusa se fisticeasca de-a bine-
lea. Pa~ira amindoi pe covorul mobil. Electronistul 11privi
cu coada ochiului :
Tine-te bine, dansul inca n-a inceput !
Batrinul de llnga bazin era suparat, pentru ca nu ras-punse la
salutul timid al baiatului ~i ramas Cll spatele la noii veniti, abia
intorcind un umar spre ei.
- Ti-l prezint pe Jean Gueneau, poreclit si "Pere Bru-leur", eel
mai bun metalurg al .planetei ! Glyd, colaborato-rul meu ! facu
recornandarile All si atunci omul ii fixa prin sticlele unor ochelari
lucitori, care-i dadeau un aer distant, vag dezagreabil.

Ai vazut P arata el ell capul In direcria bazinului.

Asta-i tot ce s-a putut scoate din Mediterana: douazeci
~i una de tone.
Bine.

250
 Glyd realiza deodata ca aici se afla miraculoasa substanta
vie, resturile astronavei rationale - ~i involuntar i~i trase
min a sprijinita de marginea recipicntului,
- Ai incercat ceva? intreba All prudent, ferindu-se
de privirile batrinului.
- Am fost destul de neghiob ca sa-ncerc! ridica ba-
trinul din umeri ~i se intoarse iar spre bazin.
Ceea ce de departe lui Glyd i se paruse ca e apa, se do-
vedea acum 0 masa fluida, stravezie, albastru-verzuie, ce
parea ca pluteste in interiorul bazinului, nira sa-i atinga
peretii - dar era, fara indoiala, 0 iluzie optica, provocata
de transparenta acelei materii.
- Si r se incapatina All sa continue discutia. pina la
Pere Bruleur vlr:t mina in bazin, inf undind-o
cot in substanta vic, apoi 0 trase afara, cu palma caus, si
lasa sa-i curga prin tre degete materia viscoasa. Glycl se
sperie ea de-o impicrste si se-astepta la cine stie cc reactic
de impotrivire sau chiar represiune a accstci fiintc necunos-
cute. All ii atinse umarul, mai atent parca la baiat decit la
gesturile rnetalurgului.
Asta-i tot ce se poate face! sopti Gueneau, tainic, sau poate
doar minios. Haideti sa ne jucarn impreuna cu gelatina voastra !

All se inveseli deodata ; se vedea ca are un chef grozav sa-i

traga batrinului una sub centura, Ii strinse urnarul lui
Glyd cu degetele lui subtiri si-l apropie pe baiat de el, cu o
tandrete aparent deplasata,
Asadar, Gucneau, trebuie sa inteleg ca ai SlipUS aceasta
"piftie" la toate probelc tehnologice din inventarul vostru ingineresc
! chicoti el rautacios. Si ca n-ati ajuns la nici un rezultat.
Batrillul i~i rctrase mina de deasllpra bazinului - palma
~i mineca halatului alb ii erau uscatc, ca ~i cum nu s-ar fi
atios de nimic.

251
 - La analizc parca un concentrat de beriliu ~i vanadiu.
Prostii ! A incerca sa faci din metalele gelatinei voastre un
agregat, mecanic sau electronic, e totuna eu a dori s'a scoti,
din singe, ace cu gamalie, pentru ca
el contine fier.
E 0 neintelegere ! protesta Glyd. De ce trebuie sa facem din
fiinta asta rational a 0 masina, sau un creier elec-tronic ? Ca sa
intrarn in legatura cu ea ? Dar pentru cornu-nicare ea Insa~i a gasit
llll mijloc foarte eficient : viziunilc voastre, All !

- N-ai intelcs inca? se mira electronistul - ba se pre-facu mirat,

ca sa-l Indlrite pc Glyd. Vino cu mine!
Pere Bruleur Ii urrna docil, Fluturindu-si neputincios
bratele scheletice, iar tehnicicnii susotira ceva, apropiindu-si
capetele ~i pufnira In ris. Batrinul 11opri pe All si-l inroarse
violent spre ecranele mari ale panoului de comanda. All
zirnbi tacut. lsi departa picioarele, de parca s-ar fi aflat
intr-un echilibru relativ, iar pndeaua se clatina sub el. Pe
ccrane, linii drepte, curbe sau frinte aparcau ~i disparcau,
fugarindu-se mereu - miscare continua, aparent haotica,
imposibil de urrnarit. Benzi si particule luminesccnte ~I~-
nidi intr-o jerba exploziva, apoi totul se linisti ; ccranelc
dcvenira albe, doar citcva umbre laptoase mai pluteau lent,
intr-o deplasare abia sesizabila pe axele longitudinale,
Din 16 In 16 minute! explica ursuz Gueneau. Ce
vezi aici sint miscarile materialului tau, la nivelul molecu-
lar ~i atomic. Intr-un fel de zvircolire. Da ...
- Sa mai aiba multa energie, ce crezi? intreba elec-
tronistul. Parca ar fi un motor sub presiune, nu, Glyd ?
Imagine de diletant ! izbucni Gueneau. Eu va spun
ca din afacerea asta se pot fabrica in ccl mai bun caz tinte
de bocanci ~i mustati pentru actori ! Asculta, All, a~ vrea
din toata inima sa va ajut, dar fa-rna sa inteleg, omule !
Ce fel de ma~ina se poate realiza din "piftia" de colo? Am
incercat macar sa 0 solidlfidim, am supus-o tuturor tna-

252
tamenteior cunoscute, pina ~i radiatiilor termice, dar cite
ca ea nu vrea sa dea ascultare rugamintilor noastre. Propui
s-o plimbam prin Insulele Fericirii?
- Daca tot e yorba de amenintari, de ce sa n-o santa-
jam cu 0 mica explozie nuclcara ?
Ia seama, All !
Absurditatea i~i apartine ! Chiar nu banuiesti ca [i-
inta asta e inzestrata cu ratiune ?
- Pe sufletul meu, ti-ai pus in gind sa rna sperii ?
- Eu cred ca vom gasi totusi un procedeu de solidifi-
care a "gelatinei". Sau ili depaseste competenta P facu All
cu un zirnbet blind.
Gueneau incepu sa se plimbe in jurul electronistului.
- ~i ce, chiar vorbesti serios? Ea gindeste ?
Incepi sa-rnbatrinesti, Guencau ! Cui ii arde de glume? De
bunji searna ca e ginditoare, si in clipa asta i~i adre-
seaza niste epitete nu prea dulci, Auzi, biata jiinttz, s-o pui pe foc,
ca sa sc inchege !
Bonne mere I Tineretul de azi!
Gueneau se indeparta, hotarit sa lase totul bal tao
De ce l-ai suparat pe Mos Bruleur ? ii repro~a Glyd
lui All. Era grozav de incurcat, ai Iost rau !
- Sintern prieteni vechi, nu-ti face griji !
Nu ti-e teama ca [iiru a ... ca
materia ginditoare s-ar putea
supara si ea ? ~i sa-ti provoacc 0 noua viziune, ca sa-~i ceara
socoteala ?
Ea n-are sa ne mai provoace nici 0 viziune, "Glyd !
All sorbi zgomotos din cafca,
Dar trebuie sa ne comunice un mesa], nu-i asa ? All aproba cu
0 inclinare a capului. )i de ce nu pc calea viziu-nilor?

Viziunilc all [ost nurnai rcdcstcptari ale mernoriei

noastrc.
-- Fxact.

253
 ~ Asta inseamna ca [iiru a din Mediterana ne-a pus in
terna cu episodul terestru al istoriei sale. Dar nu ne-a dat
inca nici un detaliu asupra lntlmplarilor ei dinaintea cobo-
ririi pe pamlnt. Nu ti sc pare ciudat ?
Ba, acuma, dud rna gindesc ... Dar dad ea nu poatc
sa ni se adresezc decit pc calea mernoriei noastre ?
- Crezi sincer d dispune de rnijloace atit de limitate ?
Nu. Atunci asteapta un ... un indernn de la noi ca sa-~i
continue povestirile P
Intocrnai. Acesta e cuvintul : un indernn. Ea vrea sa
stie dad noi sin tern pregatiti sa-i primim ~i mai ales sa-i
lntelegem mesajuJ. Dad nu e cumva prematur sa ne comu-
nice acest mesaj. Iar noi trebuie sa-i dam un semn ca ii cu-
noastern dorinta - un semn inteligent si distinct, care sa
o convinga In mod necesar.
Pricep!
Acum [iirua sta acolo, in cuva, si asteapta. Asteapta
ca noi sa actionarn asupra ei, sa-i dam semnul intelegerii si
al hotaririi noastre. Guencau a incercat sa-i schimbe starca
de agregare, dar fara un plan prestabilit, la noroc, ca un
sirnplu rneserias, De-abia l-am ~i suparat, credeam ca are
sa-~i dea seama. Materia ginditoare nu s-a supus incerca-
rilor lui; pe ea 0 intereseaza, de Iapt, intentia noastra, mai
mult decit actiunile practice.
- Bine, dar putem intentiona sa facem din ea orice
- 0 fiinta antropomorfa, un creicr electronic. ..
Tinte de bocanci si mustati pentru actori ! Dar 0 singura
variants e cea exacta. Numai intr-un singur fel 0 vorn hotari sa ne
relateze mesajul ei. Ia gindestc-te, Glyd, cum anume?
Eu?
Asta are sa fie examenul tau de admitere in scoala de zbor.
Vino cu mine; sa stii ca sint un examinator foartc sever!

254
 afara din bar, intr-un intuneric compact, Lumi-
n duse
nile halei metalurgice sc stinsescra toate. Unga balustrada
pasarelei se adunasera Gueneau, tehnicienii, Dav, Ben ~i
Kobo, toti cu privirile atintite in jos, la recipientul unde,
neclintita, materia vie licarea fosforescent. 0 spirala ver-
zuie inconjura peretii cuvei, prin exterior, delimitindu-i
marginile in bezna.
- E~ti gata, Glyd?
Mi-e frica, All ! Batrinul ma priveste din cap pina-n
picioare. Vezi? Eplin de dispret.
Te-nseli, .e numai astcptare. N-ai invaTat inca toate
expresiile de pe chipul oamenilor.
- Am sa gresesc ! cum
- Nu-i nirnic, eu sint aici. Amintestc-ti ne-arn
hatut cu lupii, spate-n spate. Vom scapa ~i de data asta,
curaj!
Ce am de Facut ?
--. Sp~ne ce anurnc trebuic sa vrem sa construim din
materia VIe. de ce sa mai ghicesc eu ?
- Tu nu stii, All ? Atunci
- Nu-i yorba deghicit ! Incearca sa te linistesti si sa
te concentrezi. Pentru asta am si cerut sa se faca-ntuneric.
Nu ne mai lua in searna. Adu-ti aminte de toata viata ta
printre masinile care te-au crescut si spune !
Glyd inchise ochii. Celalalt ii apuca bratul mai sus de
cot si i-l strinse pina la durerc,
- Nu asa l rnurrnura el. Uita-te jDS! Conducts ser-
puieste in jurul cuvei, curge parca, verde, pe Ilnga· bazin.
Seamana cu un sarpe, asa-i ? De ce-au ales oamenii, odini-
oara, sarpele ca simbol al intelepciunii P In interiorul spi-
ralei e 0 intelepciune straina, Glyd, inca neinteleasa. Cauta-
rile noastre nu-i pot patrunde inca alcatuirea, nici vrerea.
Tu insa vei a/lao Tu e~ti Glyd. Fa-I pe Mo~ Brl1leur sa te
cunpasdi!

255
 Din amintirilc lui Glyd ~l~nira ca un suvoi irnagini,
imagini pe care lc crczuse de mult uitate. Nu incerca sa
le-alunge si-l urrnari pe copilul accla micut si gol, care sc
invirtea singur, sovaind, printre masini, in astronava pustie
si stearpa. "Eu sint Enld-Ila, Marele lntelept al Masinilor.
Tu esti Pui de Om, nestiutorul, Ei sint roboti, Mi se su-
pun. Si tu trebuic sa te supui lui Enhi-Ilri si robotilor, ca sa
invcti cum se traicste. A~a mi s-a poruncit. Tu ai alt fel de
viata dccit noi. Trebuie sa-ti apariim viata. Nu stirn pentru
ce e ncvoie sa traicsti si nici ce fel de viata e in tine, Enhi-
Ila e parintelc tau, iar robotii sint fratii tai, Sa ne-asculti !"
El era puiul acela dc om, eI, Glyd, privind speriat la
Enlu-I1.1, robotul ce sernana cuun om, nefiind dccit rnasina.
Apoi izbucni in plins, fara sa stie de ce plinge, tocmai
atunci, cind Enlu-Ila crezuse ca trebuie sa-i explice, ~i din-
sul sa priceapa, ca sa nu uite niciodata.; Nu indraznise sa-I
intrebe pe Marele lntelept al Masinilor cum a ajuns acolo
~i de ce ii este team a de roboti ~i de parintcle sau. Ei nu se-
manau cu el, nu plingeau, nu rideau ~i nu stiau sa se joace ...
Dar Enhi a cautat sa-l imbune : "Nu mai plinge! Noi nu
sintern rai, 0 sa ne cuno~ti cu vremca, 0 sa nc intelegi, a~a
cum ne-au inteles oamenii clin toate timpurile. Tu e~ti fiul
nostru ~i numai fiul nostrll are dreptul sa afle taina ma-
~inii ... "
Tirziu a priceput, tirziu, dnd frica cle ~arpele incolacit
deasupra patului sau s-a spulbcrat. Sarpele cu ochi lumi-
no~i, care-i dadca sfaturi, sauii spunea lui Enlu tot ce facea
el... tn ziua aceca a aflat ca ~arpele nu-i clccit 0 biata spirala
din automatul de proteqie al astronavei, prin care Enlu ...
C~ robotii ~i chiar Marele Intelept sint creatia oamenilor,
a acelor fiinte pe care nu Ie vazuse inca ~i nici nu ~tia clad
are sa Ie vada vreod'\ta...
Sc intoarse spre prietcnul sau mai vlrstnic, privinclu-l
grav, matur.

256
 - Ai gasit ~i tu ! exclama All, cu vocea inecata de
emotie. Ai gasit! ~~0 lasa, Ia [umata-
Glyd ridica mina incet sprc Irunte
tea gestului, sa cada, prin aer, inapoi.
- Nu-i un raspuns intrcg ! sopti el.
Prcstutule ! Un adevar total nu ne va fi dat nici In
ultima zi a ultimului om. T otul e cdutarea. Hai, spune, ce trebuie
sa facem?

en aparat de zbor, zise Glyd, palid, umezindu-si buzele uscate.

Un spatiu inchis, in interiorul caruia ... vorn
asarnbla, intreg, mecanismul viu al unei masini zburatoarc,
o rnasina stapina ... cum a fost si "pasarea groazei". lar noi
sa zburarn cu ea, ca ~i cosmonautul primordial, sa ne pa-
trundern de puterea ei, de intelepciunc ... si sa n-o mai tra-
dam ca stramosul vostru atunci ...
...0 explozie de lumina fulgera in recipient. 0 forta
necunoscuta ii facu pe oarncni sa incremeneasca in locurile
un de se aflau ; peretii metalici ai cuvei, sparti in bucati, se
impra~tiara zomaind pe podea, iar in spatiul urias al halei,
materia vie, in;i]~indu-se, divizindu-se, rostogolindu-se, bol-
tindu-se si irnpreunindu-se iarasi, incepu sa se alcatuiasca
intr-o masina fantastica,
- Mai departe, mai departe l murrnura All, fascinat.
El 0 sa construiasca astronava rational a, visul men eel mai
indraznet ;el, singurul care a patruns cu adevarat univer-
sul masinii.; Glyd ...
Iar Glyd se speriase de moarte.

20
Orchestra se opri pentru 0 clipa, ca sa atace apoi 0 alta
melodie, si mai alerta, iar in linistea coborita brusc se auzira
rasuflarile grele ale dansatorilor care-si schimbau partenerii.
Trupurile le straluceau de sudoare si parul ud li se lipise de

257
frunte, in suvite subtiri, parca ar fi iesit cu totii dintr-o
ploaie torentiala.
Pe mozaicul care ocupa intreg peretele din fundul salii,
se aprinsera, cu licariri singerii, ochii diavolilor - scena
inchipuia 0 secventa a Infernului dantesc, interpretata, in-
tr-o viziune foarte proprie, de catre un elev-cosmonaut cu
reale calitati artistice - iar din gurile lor Tl~nira, inspre ba-
zinele de jos, jeturi abundente de racoritoare, pentru dan-
satorii incalziti. Fusese un restaurant oarecare, dar apoi
Initial, localul
cineva avusesc ideea sa faca din el un club al astronautilor
si deopotriva un loc de petreccre. Atunci incepura sa vina
aici toti elevii scolii de zbor ~i atmosfera se schirnha Ge-
odatii : In saloanele si pe terasele clubului ei l~i intilneau
iubitele ; i~i tineau consiliile si-si sarbatoreau absolvirea
ciclurilor de pregjitire ; se destindeau dupa antrenarneate :
instructorii si cornandantii, uitind pentru citeva ceasuri
severa disciplina impusa de rcgulamente, se destainuiau si
ascultau destainuirile ucenicilor lor.
Luz n chcrna pe chelner sa faca plata, dar tocmai dod
acesta se apleca discret sa afle dorinta celui mai batrin
astronaut, orchestra se dezlantui iarasi, si cuvintele se rata-
cira in vacarmul general. Astazi bobocii din scoala aveau zi
libera ~i se dadeau In spectacol, vrind cu tot dinadinsul sa
imite 0 petrecere a colegilor mai mari si, bineinteles, copiind
mai mult defectele acestora. Glyd se intoarse spre ring, ne-
putindu-si lua cchii de la dansatori ; se incorda ca un arc si
eeva ran puse stapinire pe el, 11 impiedica sa mai discute,
sa se gindeasca. Trase cu coada ochiului laprietenii sai si-i
VaZll calmi, parca interesati de spectacol, sau peate se gin-
deau la zborul din zori, fad sa mai vada nimic?
In sfirsit, chelnerul intelese, disparu ci:teva secunde ~i
reveni eu Plota de plata. Pe ring, doi dansatori i~i rupeau
JJnul altuia ve~mintele, In ritmul, subliniat de strigate ~i

258
batai din palme, al muzicii. Erau tineri toti ~i aveau cor-
puri frumoase; probabil ca trezindu-se din nebunia aceca,
incercind sa si-o aminteasca, aveau sa se sperie .si se vor
ocoli mult timp unii pe altii. Luz spuse ceva, zirnbind, ccva
de neiateles, Glyd apuca un pahar de pe masa, nu mai era
sigur daca al lui sau al lui All si bau pe nerasuflate.
Se ridicara sa plece. Obosita de dans, 0 Iemeie se retrase
in marginea ringului. Tinarul de linga ea sari jos, striga
sau facu un sernn, Q fata sedesprinse dintre perechile ee
se miscau sincopat. EI intinse bratele si 0 prinse in cadere.
Risera arnindoi, pard uirniti, ~i padsira sala; baiatul ii
mingiia fetei parul, ca si cum cineva ar fi vrut sa i-o fure
si abia izbutise s-o regaseasca.
Lue ii conduse afara printr-o u~a laterala. Nori grosi
de fum de tigara pluteau prin to ate saloanele, in cafenea
~i la mesele de joe.
Era si timpul ! se strimba Kobo, ridicind din urneri. Baietii
'a~tia ar trebui sanctionati cu trei zile de corvoada,
Glyd se intoarse sa mai priveasca 0 data ciudatul loc
de distractie si abia acum vazu firma, frumos pictata :
"LA POR TILE IADULUI". Aluzia era malitioasa si clara,
fiindca dincolo de local trecea lirnita vestica a terenului
rezervat scolii de zbor.
- Tii rninte, Dav, cind eram elevi ...
- Cum sa nu, baiete ! Cinta orchestra lui Mac, Rosco-
vanul. Fugisern de la scoala in noaptea aia.
Serve au niste Ietiscane de toata frumusetea, Greg a
incercat s-o mingiie pc una. Ha, ha! Parca-l vad ! Parul
i se zbirlise ca unei sperietori si dinti-i cH\n~aneau ! Iar fata
s-a mai si intors si i-a zimbit amabil!
Nostima chestie, n6stima! se porni ~i Dav pe rls.
Nu in~eleg! protesta Glyd.
Era un rob~t. n curentase.
259
 Luz cobori, pc 0 potcca strimba, umeda si alunecoasa
jos, malul abrupt al riului. 0 bariera de arbori razleti si
tufisuri crescute unele linga altele barau trecerea catre
rnuntc, si singura cale de acces intr-acolo era riul pe ju-
matate secat de arsita, Batrinul cosmonaut 0 lua prin apa
pina la genunchi. All, Kobo ~i Dav 11 urrnara farJ: sa
sovaie. Glyd Ii privi nedumerit, nu intelegea jocul ast-1
nou ~i 103un. semn al medicului ii imita pe ceilalti, departe
totusi de a fi priceput. Uneori coborau
Apa era foarte rece si-i dlie rasuflarea.
In gropi dornoale, udindu-se aproape pilla in briu, alteori
valurile marunte abia Ie ajungeau laglezne, dar batrinul
tinea firul apei, neabatut. Malurile se ridicau tot mai sus,
mai abrupte, si tufisurile coborau pin a la ei, cu ramurile
pline de ghimpi si se-ntindeau pe uscat pin a departe,
nestrabatute de nici un drum. Baiatul inca se mai intreba
incotro merg, pe urrna se gindi cite locuri de pe Parnint
i-au ramas si azi nccunoscute - localul asta cu nume ca-
raghios, uncle toate se vindeau pe bani tipariti chiar aco:o,
caci altfcl nirneni nu-i mai folosea; banii se imparteau b
scoala de zbor elevilor mai sirguinciosi si se pastrau Cll
grija ; 0 data cheltuiti, grcu rnai faceai rost de altii, de pe
la cunoscuti ~i prieteni, afara doar daca nu-i cistigai la joc.
Umblau inspre soare ; undeva, sus, pe marginea gigan-
ticei faleze muntoase ii intilnise Run, cu nu multe zile in
urrna, si soarele aluneca pc nesimtite spre faleza aceea, cu
intentia sa apuna.
Se Hcu lini~te, intre ei ~i imprejur. Doar apa, dlscolita
la fiecare pas, bolborosea, rididnd 0 pinza semicirculara

de stropi ~i dupa intensitatea ~i durata zgomotului, Glyd,

care venea in urma lor, recuno~tea pa~ii prietenilor - pe
cei scurti ~i repezi ai lui All, pa~ii mari, meditativi, de
muntean ai lui Dav ~i mersul ~ovaitor al lui Kobo, care

260
parca nu stia niciodata unde sa calce. Pielea i se incretise
de frig, simtea cum firele barbii i se zbirlesc p~ rind si-si
aduse aminte ca trebuie sa serada mai des, barb a i se
asprea mereu si se-nchidea la culoare. Ce-o face Indra?
Unde era cind a murit Mael ? In cursul diminetii, la postu-
rile radioteleviziunii se transmisese un recital de aproape 0
ora din versurile lui. Poate ca fata s-a intors acasa, pc
insule? Acasa la ea...
- De ce oftezi? 11 intrebji Dav, peste umar.
Asa ... Nimic.
Nu vrea sa sc gindeasca la zborul care-i astepta, ii era
[rica: sa nu fi gresit rnasina, sa nu rateze intreaga expe-
rienta, I se parea dl mai mult s-a jucat, desi All nurnise
asta intuitie : dadl gresesc, s-a sfirsit cu prietenii lui, in-
susi Ut se va face de ris ca: le-a dat uzinele ~i laboratorul.
- Sa n-ai grija! il ghici Dav. lese bine.
Lasati-ma singur miine l sopti Glyd, numai pentru astronaut.
- Au sa creada dl ne e Frica, ii explica Dav serios.
Nu se poate.
Riul curgea acum printr-o prapastie sapata i11 calcar.
Ici-colo pietrele albe ieseau din tesatura deasa a frunzelor,
gata oricind sase rostogoleasca daca tufisurile ~i arbustii
nu le-ar fi strins ca intr-o plasa. Apa mai ajungea rareori
pina la genunchi. Lumina descrescuse, intrasera in marele
con de umbra al muntelui, iar frunzisurile aproape. se-rnpre-
unau, intre maluri, deasupra capetelor lor. Mergeau de
peste un ceas, adica strabatusera vreo sapte kilometri, In-
tr-o directie total necunoscuta lui Glyd, care stia numai ca
in partea aceea se afla 0 padure Intinsa.
Deodata in dreapta vazu atirnind capetele, cu noduri
groase, ale unor funii ; In partea de sus, acestea erau tre-
cute dupa cite un scripete Fixat intr-o schelarie de lemn ~i

261
tot acolo era 0 platforrna de scinduri, sustinuta de un ~ir
de birne ce se iveau din piatra ca niste degete. Luz iesi din
apa, pe un bolovan de gresie uscat si neted. Ceilalti venira
dupa el. I~i stoarsera pantalonii si incepura sa urce 0
car.are oblica, Ioarte lunga, sapata in mal ca un perete de
tunel, de inaltimea unui om.
Sus era 0 masa rotunda de piatra, inconjurata de doua-
sprezece scaune cu forma unor clepsidre ~i llnga ea se
Ina Ita, direct din pamint, 0 coloana de bronz, pe care parca
se sprijinise tot cerul. De la platforrna de scinduri ~i scri-
petii cu fringhii ~i pina aici, solul fusese bine batl'itorit ~i
apoi ars, probabil cu trunchiuri de copaci aprinse ~i rosto-
golite j avea 0 culoare galben-roscata si imediat din mar-
ginea acestui loc cresteau valuri inalte de iarba si incepea
padurea tacuta a cedrilor.
La baza coloanei i~i ridica potirele multicolore, lntr-o
efuziune crornatica, 0 floare ciudata, scunda, lipsita de
frunze, adusa de pe planetele cine stie carui soare inde-
partat, In orice caz altul decit <II nostru. Glyd 0 atinse cu
grija. Era rigida si foarte rece, desi se afla in plin luminis,
ca ~i cum ar fi fost din fier acoperit cu gheata, t~i lnfip-
sese capa tul de jos al tulpinii in solul pirjolit, nidl sa-i
pese j oare avea radacini ?
- Infloreste 0 data la 282 de ani, ii spuse Dav baia-
tului, cind se apropie de Pamint cometa Daimon, purta-
toarea unei anume radiatii, De patru secole sta aici, eurn
o vezi si n-a crescut nici cu un centimetru.
Luz se aseza pe unul ldintre scaunele de granit, i~i spri-
jini palrnele de genunchi ~i-~i pled fruntea. Kobo ii prinse
umerii lui Glyd ~i-I siIi sa stea in dreapta batrlnului, lasind
un scaun gol intre ei. Lua loc ~i ellinga baiat, iar in partea
cealalta a mesei se a~ezara All ~i cu Dav, tot pe al doilea
scaun, formind un arc de cerc dnduit simetric pe clepsi-
drele granitice. I~i coborira fruntile ~i ramasera tacuti, eu

262
buzele strinse. Pe urma Luz se ridica - era foarte, foarte
batrin si nirneni nu stia cit are sa mai traiasca inca; un
medic lansase chiar ipoteza ca a devenit nemuritor, de
cind mincase, se zicea, fructele marelui arbore de pe
Olimpia, cele datatoare de via~a vesrnca.
Masa Tacerii, Glyd, si-aici Coloana Recunoasterii Infinite.
Padurea din spatele meu e plina de taine. lata vremea sa va
incredintez talismanul adus de Loo de la
pragurile lui El Dorado, de unde nimeni, in afara de el,
nu s-a mai inters niciodata - si au pornit intr-acolo sapte
expeditii. E nevoie sa treceti prin moarte, pina dincolo, ca
si el, si talismanul nu-si arata puterea decit de trei ori.
La voi va fi ultima oara.
Luzl~i azvirli de pe umeri mantia cenusie in care se
ascunsese tot timpul si dlmase intr-un costum astral pe
jurnatate sfisiat si ars, a carui singura parte intreaga era
centura, cu doua cutii opace din duroplast. l~i desfacu bra-
tele si dlsufla de citeva ori, adinc ; le facu semn cu caput
sa vina si patrunse incet, precau t in padure. Cedrii aveau
trunchiurile inalte si groase, iar coroanele, cu ramuri per-
fect orizontale, li se deschideau la 0 mareinaltime. Grupul
celer cinci inainta lin, ca intr-o lunecare si numai acelc
din anii trecuti mai fosneau, cind ~i cind, sub picioarele
lor, fiindca nicaieri nu existau poteci ; sus, pasarile se
arcuiau in aer, curcubee intr-o lume de cintec, Batrinul se
opri in fata unui arbore infra~it, ooua trunchiuri pornite
din aceeasi radacina. In jurul lui, paminral inca. afinat, din
care rasareau, stingher, dteva ciuperci, dovedea ca fusese
plantat mai de curind.
E cedrul parin~ilor tai, baiatule! I-am cunoscut
bine pe Yvonne ~i pe Old; acum 48 de ani tere~tri, dnd
QU plecat III cursa, ultima data au vorbit eu mine. E cedrul
parin~ilor tai, jumatate din padurea asta e sadita in am'n-

263
tirea celor care nu s-au inters, lasindu-si sufletul pnn me-
leaguri straine. do-
Glyd rningiie coaja aspra a copacului, deodata 0
vada ca parintii lui au trait aievea - cind era Inca mic
avusese ferrna convingere ca a fost construit de catre ro-
boti ~ d nu e rodul dragostei unor oameni. Yvonne ~i
Old ... Ramurile se irnpleteau strins, intr-o coroana singura
si, desigur, era 0 singura fiinta despartita in cele doua
trunchiuri gemene.
Aici e cimitirul cosmonautilor.i. murmurs Kobo; numai el putea
explica asta, pentru ca n-avea dreptul sa-~i gaseasca morrnint in
nici 0 padure, urrna ca trupul sa-i fie ars si poate aruncat, intr-o
arnfora, in mare, ca al tuturor
parnintenilor de rind.
- De rnult, de mult, inaintea Erei Preclasice, credin-
tele vechilor culturi vorbeau despre 0 tainica legatura intre
oameni si arbori. Copacii sint adaposturi pentru sufletelc
celor morti si se puneau la capetele mormintelor, Asa, ci-
neva, 0 mama al carei fiu se pierduse in Cosmos a sadit
primul cedru, s-aduca pe Parnint sufletul copilului de-acolo,
pe urrna un astronaut muri dupa intoarcerea din cursa, fu
ingropat si aparu cedrul urrnator ... Dragilor mei, cite, cite
povesti are padurea asta uriasa, din care noi nu stim mCI
o zecime!
- Rapoartele asupra expeditiilor ... incepu All.
- Rapoartele! Adevarata istorie a cuceririi e-aici !
zise Luz, autoritar, Niciodata n-arn intrat In padure aItfei
decit in costumul asta, al zborului meu din urma ; ar fi
fost 0 impietate. Dav, el singur poate-ntelege. Toti vorbiti
de grandomanie si superstitie, bine, dar duceti-va 0 data
acolo, sa auziti, in noptile desinguratate, urletul lupilor in
racheta pustie! Unde mai e lini~tea noastra din tinere1e,
Kobo? Riul pe care v-am adus in lumea umbrelor se

264
cheama Lethe, dar nimeni, nici ei - arata arborii - nu
pot uita, Si ce-i de uitat in aventurile cosmice? Glyd
Porni mai departe. Printre cedri cobora amurgul.
i~i inchipui cum sint adusi, oameni ~i arbori, prin albia
riului, intr-o procesiune tacuta, de numai doisprezece prie-
teni, cit aratau scaunele de linga Masa Tacerii. Funiile,
alunecind pe scripeti, ii ridica pe arnindoi pe platforms
de scinduri, Ceilalti se asaza in jurul mesei, pe urrna calca
incet peste accle lungi ale ani lor trecuti spre un colt al
padurii, oricarc, asaza ccdrul la capul omului, lipit de Ull
mar si uite, cade parnintul, Parnintul, inceput si sfirsit al
tuturor lucrurilor. Doisprezcce tovarasi, douasprezece cea-
suri ale zilei si alte douasprczece ceasuri ale noptii se-ntorc,
si timpul, pina atunci rotit, incepe sa curga, egal - acum
schimbat in eternitate.
EI este Kid! arata All pomul abia rasarit, ale carui
ace se aplecasera, ofilite, pina avea sa se prinda.
- Am venit aici de multe ori, sopti si Dav, ti-arnin-
testi, batrine ?
Padurea avea 0 geornetrie a ei, interioara. Cedrii erau
grupati in pilcuri si multora li se despioase scoarta in lung,
dnd erau tineri, si-acurn aveau 0 cicatrice vizibila, mai
deschisa la culoare.
Ce-i asta ? intreba Glyd, cu gindul mereu la cedrul
ingernanat.
Sint inchise in pomi obiecte de-ale lor... De-ale
cclor care n-au mai venit. ! gWi
- Totdeauna ramine ceva necunoscut Luz. Tot-
deauna ceva laei ne scapa, Sint, cred, povestile nescrise in
nici un raport, de-o suta de ori mai adevarate ~i mai tul-
buratoare dedt ni~te date ~tiin~ifice. Ar trebui obliga~i sa
dicteze cite 0 c.a,rte de amintiri dupa fiecare intoarcere.
Nu-i tacere in padurea asta, numai regret covlqitor dupa

265
o frumusete pierduta - dar ei stiau, ei ne-ar putea pnvr
cu linistea atotstiintei, adica ne ~iprivesc, din noi insine,
Ajunsera intr-o poi ana larga, unica din toata padurea
si chiar in clipa aceea deasupra muntelui se arata Lucea-
farul.
Asezati-va in cere in jurul meu ! le porunci Luz, A
venit ceasul sarbatorii. De patru veacuri 11 astept, de cind
am sadit cu miinile mele pirocardla, floarea de llnga co-
Ioana. A adus-o 0 nava pustie, condusa de automate; era
mesajul ultim al expeditiei lui Basr, singura floare de pe
planeta stearpa a Pandorei.
Luz desfacu una dintre cutiile de duroplast si ssoase
un cere subtire, din sirrna de otel, apoi din caseta alaturata
dadu la iveala un cristal transparent, albastrui, cilindric,
slefuit, de rnarirnea unui deget. Le uni - pesemne crista-
lul era penetrabil, caci nici el, nici colanul metalic n-aveau
vreun dispozitiv pentru fix are - ~i le ridica in mina stinga.
intinsa la inaltimea umarului.
- Ascultati ! spuse el rar ~i solemn, rotindu-se pe rna-
sura ce vorbea. Voi trei care ati ars in capsula de zbor ~i
tu, care-ai cazut cu astronava, prirnii dintre Eroii Cosmo-
sului, ascultati I Yen si Okawa ; echipaj al lui Wumba;
Lun, Bur si Sab ; tu, eel dintii coboritor pe Pluton, ! Nils;
si ceilalti, Jus, Noah, Alvay ~i Chun, ascultati Sint
cincisprezece decenii de cind Loo a patruns in tinutul de
vis, El Dorado, planeta lui Deneb, trecind prin cele sapte
incercari care au nimicit tot atitea cxpeditii pornite inain-
tea lui. A intrat, a vazut si s-a-ntors, gratie talismanului
din mina mea. El i-a deschis por~ile. A alungat meteoritii,
a strapuns culoare In dmpurile de radiatii ~i-a deviat norul
de antimat~rie. Ana, Silva, Mira, so~ii vo~tri - Orm, 01eg
~i Ian ~i cele cinci echipaje plecate la drum fara-ntoarcere
spre mare a din hotarul Galaxiei, asculta~i ! Looa gasit ta-
lismanul 1ntr-o stinell de linga El Dorado, unde numai e1

266
 singur se oprise. ~i pe pamintul ars al planetei mrrnc alt-
ceva decit pulberea rnortii sipietrele mistuite de flacari ~i
urmele prefacute-n cenusa, si doar pustiul dezastrului sdl-
tea marturie ca acolo traisera oameni. Astfel s-a spulberar
legenda intilnirii cufiinta aidoma noua si parca ca vom
fi sortiti, inca multe milenii, cautarilor lipsite de rod.
Ascultati, cosmonauti ai Terrei, ascultati, voi, cei patru ge-
meni devorati de hidrele din Mimesis, ~i cei trci sute de
martiri ai coloniei de pc Eubeea, morti din craterele lui
Hefaistos si din rnlastinile Hymerei, de la gurile intuneca-
tului fluviu Styx si de pe Cirnpul Cerberilor, din Marea
Magnetica si de la Piscul lui Prorneteu, voi cei care-ati
mincat came oprita, ca Sisif, si-ati imbracat tunici insela-
toare, ca Hercules - nimic, nimic n-a [ost in zadar!
Cristalul cilindric trimitea scinteieri in cele sase colturi
ale lumii, 0 emisfera fosforescenta, scaparatoare cobori
deasupra lui Luz si a celor patru asezati in iarba, si dincolo
de ea cedrii incepura sa frearnate, sa se zbuciume fara pic
de vint, aure verde-albastrii le-nconjurara coroanele si se
fugareau succesiv, ca valurile marii, toate frunzele ce!e
subtiri tresareau, pline de neastimpar ~i crengile se cautau
si sc-rnpreunau, iar ceata albastra curgea limpede printre
trunchiuri, spre Lethe, iar in alta parte urea in straturi
suprapuse si parca toate stelele intirziau, voit, sa apara,
de dragul Luceafarului.
- Cel cautat este printre noi, pe Pamint. Ne-a batut
in u~a ~i i-am deschis. Dincolo de prag e Intunericul necu-
noa~terii ~i faptura lui, in a~teptare. Dincoace, patru dintre
ai no~tri, fiul vostru, Old ~i Yvonne ~ialti trei, ai tarinii.
Luz parea ca doarme; de~i patruns de solemnitatea
acestui ritual simbolic, All 11 gasea exaltat pe batrIn, iar
Kobo crezu ca recunoa~te cuvintele unor carli foarte vechi
~i Dav duta 'sa-i inteleaga pe toti, ca de obicei, pe dnd

267
Glyd avea 0 pofta grozava sa plinga. Luz se opri din ro-tire, veni la
el cu ochii inchisi si cu rniinile intinse, de somnambul si-i potrivi
binisor colanul de otel, cu cilindrul pe frunte.

Nu In zadar ti-am pazit gradina, murrnura el ~i spuse si alte

cuvinte tulburi. De-acum poate sa vina, poate
sa vina.; Cedrul meu s-a uscat de batrine~e, am ales altul
si iarasi, si s-au uscat si-aceia ... Tovarasii toti ma padi:sesc
blestemului ... Am pus-o-n sicriu si i-arn dat drumul pc
apa, sa nu ma gaseasdl. .. si rn-a lasat prada singurata~ii ...
Avea miinile calde si uscate, cu pielea neagra, ca un
pergament. Tot drumul Intoarcerii 11facu sprijinit de Glyd,
prin padurea insufletita, in ceata care le-ajungea pin a la
briu, niste naluci in tarimul nalucilor si pregatindu-se
pentru intilnire.
21

Cind se trezi, in adapost era frig si umed. Un bee orb

licarea stins intr-un colt si linga el, pe bancheta metalica,
All statea pe jurnatate intors spre dreapta, privind afara
pri-i arnbrazura sfarumata, de mult, de 0 explozie. Alaturi
avea 0 sticla cu aleool, pe care 0 ducea, mecanic, la ~ura,
l!,mezindu-~i doar buzelc, fara sa boo. Dav si Kobo stateau
pe cele doua banci din coltul opus ; l~i sprijinisera coatele
pe masa cu un picior mai scurt, ce se clatina la orice mis-
care si-si ridicasera gulerelc mantalelor : cu fata in pumni,
Da v parea sa doarrna, iar Kobo, tinindu-si bratele incru-
cisate privca, fara s-o vada, scala aparatului de radio. Nu-si
vorbisera multa vreme, se sim~ea, dupa absen~a fiecaruia.
Glyd se uita la ceas, era patru diminea~ ~i se ridica In
capul oaselor. Patul tare, cu arcurile ruginite ~i rupte, cu
s.lltcaua aproape putrezita ~i unde nimeni nu mai dormise

268
 de ani de zile, scirtii strident. Fara s'a se-ntoarca, All ii
intinse baiatului sticla, si adapostul era atit de mic, inc it
acesta 0 lua pe bijbiite din mina elcctronistului, care-i
ajunsese in dreptul fetei, Bau doua inghitituri bune, se
ineca - alcoolul era foarte concentrat - si i-o restitui,
Apoi i~i freca urechile amortite de cutele pernei de cilti si-si
scoase picioarele din manta, lasindu-le sa atirne peste mar-
ginea patului.
N u faceau altceva decit sa astepte. In acest tirnp, din-
colo de incaperea subparninteana omenirea intreaga se
agita, pentru soarta lor si reusita expericntei, adversari si
prieteni, cu sufletul la gura ; Luz, impiicat cu el, i~i astepta
sfirsitul, Mael gusta odihna, iar Indra ... Dar cele doua su-
rori si mama, dar sotia din Muntii Fagarasului si cealalta
sotie, cea din Venezuela? Si un milion de reporteri, si
apoi Berg, linga Thor, presimtindu-si eliberarea., Baietii
diviziei de soc... Ut ~i filozofia culturii ... Nu-i poti cuprinde
pe toti in asteptarea asta, e coplesitor, vezi bine ell fiecare
asteapta pentru el, si zau, e si nu-stiu-cum sa te gindesti
ca in miinile lor e 0 parnicica din destinul ornenirii. Si sa
nu uitam ca mai e cineva afara, iar despre fiinta asta nu
S-;l prea vorbit in nici un Iel. Parca nu sc-ntreaba si ea cum
are sa iasa pina la urma, nu-si amin teste de ai ei, de-aoasa ?
Si, speriata, nu se chinuie sa se gindeasca la altceva, la
orice altceva P Cel mai bine, 113aceasta. ora, ar fi sa joci
tintar - sahul e prea obositor ~i aluziv la combina~ii -
o1'i sa-~i ai iubita linga tine, femeile detin secretul dOa-
toriei prin timp. La. un moment dat, toate resursele se
consuma inaintea actului, dad nu reu~~ti sa Ie dozezi,
nervii se maClna ~i te pomene~ti obosit dnd va trebui sa
te-mbraci, ca vrei sa se termine mai repede, mai repede,
oricum, numai sa se ispraveasca.
"A fost odata ca niciodata, Glyd, peste noua tari ~i noua
mari, In imparatia ,de cle~tar, unde caselt', ~i strazile, ~i

269
 copaeii erau de sticla.;." "Dar, lnteleptule, nu se spargeau
atunci cind batea vintul P" "Nu se spargeau, pentru ca
lmpara~ia e vrajita si daca.;" Vuu ! Vuuu ! "Alo, vorbeste
al patrulea coordonator, Alerta l Palpatoarele din tribord
semnaleaza intensificarea cimpurilor gravifice ale..." "Giyd,
tu ai sa te duci acuma sa dormi, ca un baietel cuminte, nu ?
Noi avem putinji treaba."
al Kobo t~i Vlrl miinile in buzunare, Piciorul mai scurt
mesei se lovi de pardoseala metalica. Dav nu schi\a nici
un gest, All exclarna ceva neinteles, si alcoolul, agitat in
sricla, scoase un clipocit domol.
"Eu sint Kobo, sint medic. Sa nu te temi !" "Te cunosc,
doctore, tu esti eel mai bun dintre oarneni, de cc sa rna
tern ?" "Pamintul e altceva decit 0 astronava. Mai intii ca
e nitel mai mare ..." sa vina, parca dupa un drum isto-
Ziua abia se in dura
vitor si zorile se tirau pe orizont fadl nici 0 putere. Becul
lanternei intoarse spre perete pali totusi si afara rnasina
prinse 0 forma vaga, mai mult 0 stralucire nedefinita,
care-o scotea in evidenta deasupra pamintului noroios. Dav
se trezi din sornnolenta si privi prin dreptunghiul zdren-
tuit al ambrazurii - in fund, linia neclara a zarii, cenu-
sie, partea de sus a aparatului decupindu-se neagra pc
aceasta fosforescenta, si pe urrna [urnatatea de jos, mai
inchisa la culoare decit orizontul, in fata solului intens
intunecat. 0 broasca aciuata prin apropiere oradi sub-
tire, ca un greierc, 0 singura data, apoi i se facu ru~ine ~i
tacu.
- E ora patru ... De prea multa tacere, doctorul ragu-
~ise; l~i drese glasul, enervat. E ora patru, treizeci ~i doi.
Aparatul de radio fluiera. Dav comuta pe emisie.
Adapostul! Va ascultam !
Vorbe~te Ut. Tine~i-va bine, baie~i! Succes!

270
 t'Rchise. All ofta, de doua, trei ori - un suspin. Puse
sticla in coltul banchetei, linga lanterna. Kobo i~i freca pal-
me Ie una de alta, sa-~i dezrnorteasoa degetele, apoi i~i des-
cheie mantaua, se sprijini cu miinile de banca, lasa capul
sa-i cada-n piept si spuse, unor ginduri de-ale lui :
Daaa ...
Sa incepem ! ii indernna Dav, trecindu-si palmele peste chip.
Cine vrea 0 cafea ?
Cauta putin intr-un sac albastru, din foaie de cort ~i scoase un
termos mare, de doi litri, cu patru capace, citi
erau si ei. Cafeaua aromea puternic ~i deodata in rniinile
lui AU aparura ~igari, un pachet intreg, din care le dadu
tuturor, in afara de Glyd. Se adunara pe banci, doi cite
doi. Sorbeau zgomotes ; bautura era fierbinte ~i Dav strecu-
rase iRauntru rom. Jarul tigarilor licarca, parca transmi-
tind prin Morse si furnul se dovedi parfumat si inviorator,
desfatare,
Ce facem, Arhanghele ?
Ce sa facern, K? Bine de pusti, ca are talisrnanul ! All rise,
destinzindu-se brusc. lsi ridicji miinile cu dege-
tele raschirate, sub nasul celorlalti. Degetele nu-i tremurau
de loco P
- Care mai poate ii provoca el.
- Robot afurisit I 11 blestema doctorul. E teapan ca
un raposat.
Cedrul meu, las cu limba de moarte, sa fie inlocuit
cu un stilp de fier, cu tllbli~a: "tnalta tensiune. Pericol !"
Beti ! Am pleca t !
Trasera cu sere din chistoace ~i le aruncara, cu cite-an
bobirnac, prin ambrazura, ca la 0 intrecere de tiro Dav in-
~uruba capacele termosului si-l puse tn mijlocul m~sei : Pentru
cei care s-or mai intoarce. Pentru Glyd.
- $i pentru "Cap-de-Pier"", uticul ma~iniIor, ..

271
 Cosmonautul se ridica, lovindu-se eu crestetul de tavan.
lsi urnplu pieptul cu aero
- Pare-am porni la coasa, asa-rni alearga singele !
Vino, baiete !
11 apuca pe Glyd de mina si din trci pasi erau afara, In
racoarea tacuta a zonlor. Kobo si All venira dupa ei, ple-cindu-si
capul, sa nu se izbeasca de tocul usii blindate. Glycl l~i potrivi pe
frunte talismanul lui Loo. Cei trei barbati se privira, Pipaira, unul
altuia, buzunarelc de pc exteriorul coapsei drepte, unde se aflau
nistc obiecte lunguiete ~i tari ~ revolvcrele anihilatoare.
Nu stim nimic de astea, nu uitati !
Noi nu aracam niciodata.
Parnintul fusese rascolit adinc de senilele tractoarelor si
era plin de transee si de gropi. Sania pe care Inca statca
masina la/sase patru dire paralele, lustruite ; In lumina
crepusculara sclipeau ca si cum ar fi fost pline cu apa,
Cei patru pornira unul linga altul, in lant, coborind si suind
aceleasi obstacole,
Castile stravezii, prinse In cirlige, le atirnau pe spate ca
niste capete lucioase si inerte. Purtau costume negre, din
dermoplast, protectoare, lipite dc piele cu 0 solutie speciala
si care dadusera rezultate deosebite in explorarile spa-
tiale - inlocuind scafandrii cosmici.
Cind se construise singura, in marea halil a Uzinei de
Prototipuri, masina de zburat era lipsita de motor ~i de
orice sursa de energie proprie. Dar ant de bine patnmsese
gindurile ~i inten~iile oamenilor, lncit prevazuse ca i se va
ata~a un motor gravific ~i-i rezervase spa~iul necesar. Logic
ar fi fost sa nu ai pentru ce te teme ~i sa te sim~i In sigu-
ranta la bordul ma~inii; dar nu era yorba acum doar de
ULl
simplu zbor, ci de stabilirea comunidirii cu 0 fiin~a ex-
traterestra - orice 5upriza era posibila ~i probabila.

272
 - Baiatul friainte de orice! le aminti Dav inutil ce-
lorlalti,
Si urcara scarita de acces, patrunsera ~n masina, inchi-
sera si blocara trapa,
Asadar ei doreau sa verifice daca "plastilina" metalica
de pe Iundul Mediteranei e suportul material al unci con-
stiinte, daca eun strop de adevar in povestea Indlcita cu
"pasarea groazei". S-ar fi putut - nu-i asa ? - ca un glumet
sa Ie provoace cosmonautului si electronistului citeva halu-
cinatii si sa fi ascuns, la129 de metri in sol, 0 materie plas-
tica nou descoperita. Era posibil, desigur. Dar In celalalt
taler al balantei stateau niste fernei, niste fiinte dragi, ~i
increderea neconditionata alui Ut, sisinuciderea lui Kid.
Haida de, cu toate astea nuse poate glumi asa usor !
Aparatul plutea, la vreo 4 kilometri inaltime, incendiat
de flacarile soarclui, iar dedesubt cosmodromul deschisese
o mie de ochi si intinsese 0 mie de brate, in asteptare. Echi-
pajul respira in ca~ti oxigen pur si ducea in spate parasute
dirijabile, darto ate, in fond, nu insemnau nimic, pentru ca
moartea, mai ales cind vine cu prerneditare, e totdeauna mai
subtila. De ce nu reuseaKobo sa-~i vindece pacientii ? Mai
bine s-ar fi gindit sa-~i sfarime statuile si sa plece, la naiba,
o data acolo, sa-1 fi luat Dav in racheta cu el, macar pe
Pluton, sa-i arate pustiurile urlatoare ~i formidabila mlas-
tina de obsidiana, Ull rasarit de soare prin Cortinele de
Cristal sau pe Marele Crab, mai inalt cu mult decit Hima-
laya, muntele de gheata care concentra toata rezerva de
apa a planetei. Sau altceva, uite, sa-i aduca pe cosmonauti
In cercul vrajit al rnonstrilor de piatra : "Asta e Run ~i
asta e Osc ~i asta Ida. Ia spune~i voi, cum sa Ie schimb
statuile, ce trebuie indreptat la fiecare ?" Nici nu e atit de
complicat. Dar Mael a murit de-o saptamina ~i nici macar
nu i-a vaztlt mormintul din mijlocul ocolului de cai - ~i

273
mosul asteapta, doreste sa spuna cineva adevarul despre d,
adevarul lui ultim. Kobo iI stie, din mai multe rinduri, cinrl
innoptase la ferrna si-I vazuse pe batrin chinuit de singurji-
tate, dlutind un om sa-i coboare in suflet. Pardi cine plin-
gea intre cai, cind ii ducea sa-i adape? De ce se preface
el acum d. a uitat ? ..
Si masina insufletita pluti mai departe, impinsa incet de
nt, mai degraba un aerostat, pluti si inca nimic altceva. Dav se
trinti pc podeaua stravezie, cu fata in jos. Deschise unul dintre
chepenguri. I se-ntirnplase adcs sa viscze ca
zboara, intr-o mare liniste, ca si acum. Pamintul era negru
si alb, alb-albastrui si negru spreultra marin, nurnai timbre.
Iar umbrele In zori sint foarte lungi, ca ~i ambitiile omului
cind e tinar si grozav de increzator ill el, de doua, de trei
ori mai lungi ca inaltimea trupului. Vremca trece, soarele se
ridica, si umbra, gata, incepe sa se scurteze, e destul de
grcu, yin insuccesele ~i ne batern pentru 0 idee, pentru un
fapt ... Unii ajung, sarmanii, In pustiurile tropicelor si, cu
soarcle Ia zenit, umbra se mistuie si tot atunci I~i gase~te
sfirsitul, oase anonirnc In nisipuri, Dar se mai si rezista, de
obicci se rezista pina la asfintit. In ceasurile acelea, umbrele
se diferentiazii -- unelc mult mai mari decit In zori, altele
potrivite si altele mici de tot. Paradoxal ca tocmai aceia care
n-au facut prea multa umbra sc simt cei mai nedreptatiti
~i nu ~till cllm ar fura din a celorlalri. l~i mai ridica mii-
nile deasupra capului, mai minjesc paminwl Ctl funingine,
In~ira ma5inile ~i casele pentru care s-au luptat, sa se-adune
~i umbrele lor, dar cine pune la socoteala atunci case ~i
ma~ini ?
Dav SUrlse. 1~i rezema capul de margine a chepengului.
o spuma de nori se prelingea pe sub ei, ca 0 fata de masa
inca ndntinsa peste tablia pamintului. Se gindi ca mama
are sa moara, de multi ani pindea cu nelini~te ~i cu frica
moartea mamei in caSa batrineasca din munti ~i de pe acum

274
sufletul i sc stringea de spaima ncputincioasa. Are
5a
sc-adune de pe drumuri, rarninc cl eel mai mare al familiei,
sa-i ocroteasca pc ccilalti. Miine-poimiine Fetclc se miirita,
ca sa nu mai vorbim de Victor. Baietii lui la toamna trebuie
dati la scoala, Mama spunea sa-i fi trimis la oras ; parca
nu-s tot aceiasi profesori? Dar nevasta tinea partea mamei,
Iemeie, ce sa-i Iaci ?
" ...A~a a fost la-nceput, Stau bietii oarneni intre cer
~i parnint, li se face sete, nu poti intinde mina nirnanui. E
rau singur, chiar daca esti oaspetele unei banuite fiinte
te-a poftit ea, zice dl vrea sa te cunoasca ? Sint patru, cinci nebuni,
dau buzna in casa omului: hai sa ne irnprie-tenirn ; dar lasa~i-ma,
Fratilor, a trecut molima pe sub geamuri ~i i-a omorit pe toti ai
mei. Ce rna aiuriti cu talis-manele voastre? Mi se scutura griul,
ca n-am seceratori, si-mi pier porumburile de seceta ; de
petreccre imi arde mie acuma ?
Sarmana fapmra, ne cauta si se teme de noi ..."
...Draga Indra, am hotarit sa-~i scriu, ca sa afli ca nu te-am uitat
si-mi pare rau ca am fugit, stii tu cind, Eu in
toate noptile intreb omniobserverii uncle esti ~i n-lCLl11('U-
raj sa te chern. A~ fi vrut sa te due in Valea Intoarcerii, sa
vezi astronava pe care am crescut, si mai vreau eu multe,
nu-mi aduc aminte, dar oricit ti-as cere iertare, nu cred ca
ai sa vrei sa rna ier~i. Prictenii mei rna poarra pe ni~tc
drumuri necunoscute ~iam atita nevoie de ajutor ~i de dll-
dura unei mingiieri, numai ca ei BU in1eleg ~i nu pot in~e-
lege; prieteniile barba1ilor sint altfel, voi nu Ie cunoa~te~i,
sint foarte trainice ~i foarte dure: I!i dau 0 scnza~ie ciu-
data, crczi in somn dl poqi aripi ~ipe urma ei te love~c :
zboara - zic - zboara! Si tu trebuie sa zbori, chiar daca
~i-e frica. Ma~ina noastra fiU aqioneaza In nici un fel ~i-mi
vine sa mor de s-a facut dupa indemnul mCl! ~l
ru~inc, ca
275
am gresit, totul, totul e 0 eroare si din vina mea 0 sa pier-
demo Iubito .:"
Pesemne depasisera cimpul cosmodromului, fiindca
Pamintul se apropie de ei, spintecind cu insule marea de
nori ~i parca se mai vedeau niste copaci si undeva sfoara
rasucita a unui riu, Sa fi fost Lethe, In padurea de cedri ?
Dav i~i scoase casca si se aseza linga chepeng, rezernindu-si
picioarele de pragul lui. Presiunea scazuta facu sa-i poe-
neasca urechile si sa i se infunde. Scoase un baton de cafea
si-l rnesteca, strimbindu-se. !"
"M-am irnbatat, pe cinstea mea ca m-arn imbatat
gindea All. "Ei bine, acum putern vorbi linistiti l Acuma,
da ... Se facea ca vine un prost Nu asta, n-arn incepur-c
bine! Unicul meu prieten, Berg Mosule Mael, am sa-~i
aprind padurea de cactusi ~i am sa ar deasupra, cu miinile
mele. La ce ti-a folosit Sa rna minti ? «Yo, de ce fugi ?"
«Pleaca l Pleaca ! ~i lasa-rni flacara ...» Am sa mai fac 0
nava, dupa propria mea Ecuatie ... si 1n loc sa rna inalt in
Cosmos, are sa rna duca sub parnint - iata chipul adevarat
al lui All, mare Ie conehistador, marele ..."
Atentie !
Strigase doetorul. T alismanul lui Glyd incepea sa se lu-
mineze in verde ~i imediat in rosu. Un zurnzet marunt
scutura masina, 0 cadere, ea lntr-un gol de aer, apoi 0 oprire
brusca ~i 0 tacere incordata, Cosmonautul trinti chepengul
la lee si-si puse iar easca. Seridicara in pieioare, rizind.
Sirntcau, extaziati, ocolul mortii - izbindisera. Camerele de
filmat biziiau sonor.
- Sa vedem! zise, prevenitor, Glyd si porni sa rna-
soare eabina. Isi arnintea perfect toate detaliile masinii care
se construise singura. Sa vedem !
Razele cristalului deveneau tot mai strinueitoare. Se ro-
tean in jurul pere~ilor) pi'paindu-i. Tija lunga de Il:nga trapa
seeundara se oe!>prinse din clame ~i eazu la orizontala, ~fi-

276
cliiuind aerul rarefiat, apoi se roti In jurul axului, maturind
podeaua transparenta. Pamintenii saridl peste ea, asa cum
sari coarda. Tija Hcu un tur complet, apoi se intoarse ; ii
cauta, evident, dar cristalul lui Glyd fulgcra orbitor ~i 0
retcza intr-o clipita, ElsIndu-i un capa t de vreo zece centi-
mctri, care prinse sa se zbata Cll Furie. Era un dialog dra-
matic intre cele doua civilizatii strainc, Pe Glyd il incca
in vidia - ce-si spuneau, aparatul lor si talisrnanul, ce
schimb de cornunicari se petrecea intre cle, dincolo de Inte-
legerea paminrenilor, care oferisera doar arena, locul intre-
cerii? Aveau dovada ca pe EI Dorado existase 0 cultura
superioara lor, daca aceasta masina din cristal.i, Sau aceasta
fiinta ? Sau aceastd /iinta ? .. Nici 0 analiza n-a gasit alca-
tuirea cristalului adus de Loo - poate e cineva inchis in el
ca intr-o crisalida P 0 faptura dotata Cll ratiune ~i subli-
rnata, redusa la citeva functii esentiale. de aparare ? Si de
partea cealalta "pasarea groazei", cu intentii inca obscure,
si un virtei, un vifor de inforrnatii, peste capul copiilor lip-
siti de intelegere ?
Cabin a se umpluse de fum; orbecaind, Dav Ii aduna pe
tori in centru. Nu se mai vedea la un pa.s. Contoarele de
radiatii fluierau neintrerupt ; nu era fum, ci cuante de
energie. Ceva metalic, poate capatul tijei, scotea, lovindu-se,
o vibratie continua, de clopot. Lichidul rece al instalatiei
de aeraj tisni, sub presiune, din conductele sparte, peste
picioarele oamenilor unde inghera numaidecit, In 1urturi.
A tentie, striga baiatul, 0 sa se distruga podeaua! Deja
cioburile de plastic incepudl sa zboare In toate
panile, ~i fara costumele protectoare i-ar fi spintecat pe
tori patru. Bucari mari din phn~eu se desprinsera ~i cazura,
rostogolindu-se spasmodic prin aero Tesatura de indlrire
rezista insa ~i,pe masura ce se farimira, plasticul trecea prin
ochiurile ei marunte, ca Hlina prin sita. Trosnete dese rasu-
nau din toate direqiile. Barele de sus1inere a plafonului ~i

277
cele opt lonjeroanc verticalc se frinsera, si 0 ploaic de sfa-
rirniituri sc <thaw peste oamenii rczemati unul de altuI, spatc-n
spate.
Si-a pus in gind chiar sa nc ornoare ?! mormai Dav. T
rcbuic sa [acem ceva ...
Fiti gata pcntru torsiunc ! ii preveni GIyd, ale carui intuitii nu
dadeau grcs niciodata.
Masina se rasucca lent, in jurul axului vertical, cu par-tea de
jos spre stinga ~i cea superioara spre dreapta, luind forma unui
colosal surub, Pe Fruntea baiatului parea d s-a aprins insusi
soarele. Razele treceau de-a dreptul prin corpu-
rile pamrrntenilor, intr-un autentic fenomen de penetratie,
se materializasera ~i impingcau peretii inapoi, irnpiedicin-
du-i sa se uneasca. Aparatul trosnea din toate incheieturile,
un amestec grotesc de fire, bare ~i tevi, dar continua sa se
rasuceasca, si talismanul, schirnbindu-si culorile, tesea cu
migala 0 plasa in jurul celor patru, 0 plasa pe care "pasa-
rea groazei" nu reusea s-o strapunga.
- Explodeaza motorul gravific! 1ipa Glyd. E tim-
pul sa...
Nu mai izbuti sa termine. Un huruit naprasnic, cu poc-
nete din ce in ee mai desc, rasuna sub picioarele lor. Ba-
teriilc energetice se aprinsera ~j se sfarimara ca niste artificii
multicolore, cazlnd cu trene lungi de fum, arteziene incre-
mcnite In aer : paienjenisul firelor ardea si el, cu fla.cara
verde, si toata masina se repezi spre pamint, cu viteza unui
holid. Vintul prabu~irii ~iuia printre odgoanele despletite.
Un minut inca, ~i... I~i cautara febril anihilatoarele - nu-
mai All ~i-l gasi pe-al lui ~i trase, cu furie ~i 0 deznadejde
rece. Antiprotonii. d;rija~i de dmpuri. atinsera ClrCaS3
In trei puncte. 0 lumina insllportabiHi, timp de 0 miime de
secunda.
Sari~i! Sariti!

27&
 Orbiscra cu totii ~ibijbiiau catre sparrura. Dav 11smulse
pe Glyd dintre barele rigide ale cristalului ; cristalul se
desprinse fad nici un efor t de razele pe care el singur le
nascuse, ~i cosmonautud 1ipa in nestire, de buourie
5i de triumf, pierzindu-si controlul asupra nervilor, n arunca
afara pe baiat, il lovi salbatic pe Kobo cu piciorul - era
atita fum, d nici nu-si dadu seama prea bine unde l-a im-
pins pe doctor - 11 in~faca de ceafa pe All, II strinse tare,
ca un nebun, si plonja, cu capul In jos; in trecere, prin
costumul de protectie care ramase intrcg, un colt de metal
ascutit Ii sfisie partea stinga a corpului, de la ultimele
coaste pina la genunchi. Prin vis, inaintea lesinului, auzi
latratul sec al exploziei finale, ace! "vhaum !" atit de ca-
racteristic si un scrisnet de fierarie turtita. Aparatul de zbor
din materie ginditoare, construit la dorinta pamintenilor, se
zdrobise chiar de sania care-l adusese la punctul de plecare.
Lui Glyd ii reveni vederca abia cind parasuta-balon,
plina cu hcliu, il coborise pina la vreo doi metri deasupra
solului. Linga el, aproape atingindu-i umerii cu picioarele,
cadea All, iar acolo, jos, printre sfarimaturi, Dav zacea pe
o parte, chircit, si peste el ingenunchease Kobo.
Oare am scapat ? Intr-adevar P intreba medicul.
E.
numai ranit. Costumul, pe diniiuntru, i S-a umplut de singe.
Glyd, cheama-l pe Ut, cere ajutoare. "Cap-de-Ficr", ajuta-ma sa-I
ducem in adapost, Aici, cine stie ...
Dav dcschise ochii, nedumerit de mirosul de mucegai ~i de
durcrea cumplidl ~i de senza~ia de spaima ~i sufocare ce 1i-o da
slngele inchegat pe picle. Kobo ii ridica incet capul
~i-i dadu sa bea din stida lasata de All. Ali'itL1ristatl'a Glyd, Cll
privirile rinta asupra lui.
Talismanul... ~opti Dav.
Nu-I mai am. Nu cred ca I-am pierdut. Trebllia sa-~i ·:Hate
puterea doar de trei ori, n-a zis a~a Luz ?

279
 Fleacuri, a~ fi vrut ... cafeaua, diavole !
Nc-am intors Cll totii, sa-ti bern
All, striga cosmonautul, All, unde umbli, mai
omule?

Dar ea, fiinta P spuse Glyd pe neasteptate. Ce facem

cu ea ?
- Oare-am scapat ? rep eta doctorul : tawse
All, tu n-auzi ?
Electronistul cobori scarile, clatinindu-se ~i se-aseza pe
bancheta metalica, in pozitia dinaintea decolarii, fara sa
priveasca la nici unul.
- Ce vreti ? ingina el. ...0 masina dumnezeiasca !
spuse apoi. Cca mai grozava masina a tuturor tirnpurilor ...
Astronava rationala I Nimic n-a mai ramas din ea. Iih !
Mai bine imi rupearn miinile !
osirena suiera in departare.
Acuma, hai, sa terrninam si cafeaua aia! ii indemna
ranitul. Doar n-o s-o due inapoi, All, dragule, las-o balta
I:U stilpul tau de illalta tensiune, auzi ? Daca n-am murit
azi, noi, ca Luz, nu mai murim niciodata !
Pe la sapte si jumatate dimineata, singur In gravimobil,
Glyd trecea pe deasupra orasului, inca nevrind sa se-ntoarca
acasa. Sufletul ii era plin de arnaraciune ~i nu-si dadea
seama de ce; trecuse prin prca multe intimplari si ernotii,
pe care nu le mai distingea bine, ca sa afle de unde Ii vine
tristetea ; dar stia, ca ~i III alte dati, ca va deslusi totul
mai tirziu, dupa ce Iurtuna se va fi dornolit.
Atipi in doua rinduri, la intrarea in oras ~i la 0 incruci-
sare, somnul Btl dura nici un minut, dar avu timp sa viseze,
~l trezindu-se i se paru ca-~i continua visui, astfel ca ajunse
llnga vila fadt sa fi bagat de seama ~i, dad tot ajunsese,
cobor!. Acum descoperi dece era .HIt de trist: cu brigada
de medici ~i td111icieni venise ~i 0 femeic: acolo, pe cosmo-

280
drom. Toti 0 vizusera de departe, pe turela tancului de in-
tcrventic si face au tot felul de presupuncri : 0 clipa, pe
Glyd 11 sufoca emotia, dar nu era Indra. Era Yo; Yo,
adica iuhita lui All... El n-o mai vazuse de treizeci de ani.
Gly.d cobori scarita ingusta a platforrnei de aterizare,
iara~i cu senzatia ca 0 sa cada, FIorile se deschideau, imba-
tate de propria lor frurnusete. "Ca niste Iernei" se gindi el,
se mira cum de pericolul rnortii ii lasase un gust atit de
ciudat, ca 0 glurna buna, la care ar fi rls indelung, si iar n
cuprinse lin fel de inteleapta melancolie; i se parea acum,
la sfirsitul marii aventuri, ca are puterea sa inteleaga totul
si nu era chiar 0 copilarie, pentru ca se mira el singur
cum de gaseste la to ate intrebarile un raspuns, nu un raspuns
oarecare, ci tocmai pe acela bun si adcvarat ; si toto data
traia tristetea visatoare a finalului, cind ai revelatia ca te-ai
regasit, te cercctezi cu ochi lacorni, sa-1i recunosti vechile
trasaturi ~i obiceiuri si-ti zimbcsti, tu catre tine insuti, duios
si .superior : "ehei, ce stii tu prin cite am trecut ICC
Cind 0 vazu pe Indra, la capatul terasei celei mari,
Glyd, baietandrul, era un barbat deplin ; stia foarte bine
ce trebuie sa vrea de aici incolo,
Sint putin cam obosit ! surisc el incurajator, Ce bine ca te-am
gasit acasa !
Vino sa faci baie si sa maninci ! raspunse ea lini~-tita. Te
a~teptam cu masa.
Era alta, ca ~i barbatul din fa1a ei, de~i llici ~nainte
Indra nu mai avusese nimic din infari~area unui copil; dar
nesiguran1a ei SUlla altfd, poate nllmai ca 0 intrebare, din-
colo de care ra011n certitudinile lInor drumuri alese dc-
liberat.
In toate camerele se simiea un parfum nou, mirosul
subtil pe care-l degaja pielea femeiJor ~i care se impregneaza
in toate obiectele folosite de ele, ca 0 a doua personalitate.

281
 sa
Indra i~i ajuta logoclnicul se dezbrace, ii oacluna hainelc
risipite, Ie strinse la piept si-si ingrepa fata in ele.
Ai sIQbit ! spuse Glyd, din baie. Ce-ai Geut In lipsa
mea?
Nimic, murrnura ea. Nimic, dar s-a-ntimplat cu
Mae!...
Indra, am si1... incepu el, dar se razgindi.
I-laide, nu scapi fara sa maninci ! Terrnina si vino la
rnasa !
Ii amortiscra degetele subtiri inclestate de stofa aspra si
prafuita a hainelor lui. "Glyd, Glyd !" soptea ca 0 proasta :. acuma
de ce s-o fi temind? Sigur ca el n-are s-o alunge, n-are s-o mai
alunge.
Uite ca vin! Ce-avem de mine are ?
Se a~e2a pc scaun, cu privirile la ea, crezind ca doar viseaza,
atipit acolo, la incrucisarea acriana, d de fapt nici n-a aterizat.
Abia se atinse de mincare si bau doua cupe mari de yin sec.
Acum ... am s5 rna cule. Sa nu fugi !
Indra 11 Inso1i in dormitor, sa traga storurile. Nu, el,
evident, nu credea inca. nimic si era istovit de lupta cu rna-
sina aceea, Indra il urrnarisc, prin omniobserver, ca si toti
pamintenii, murisc de zcce ori pina sa-l vada iesind si aici
atunci inca nu spera ~amai fie viu. Se stapinise sa nu alerge
la cosmodrorn, sa ramina aici unde nu vor fi decit ei doi
in clipa rcvcdcrii ~i eI 0 sa poata hotarl nestingherit.
11privi pe furis, Aclorrnise. Halatul de baie ii alunecase
intr··o parte, dczvelindu-i pieptul ~igitul neted, alb, ca de
fata. Zimbi cu mindrie, amintindu-~i ca nici pieptul lui, nici
gituI, nici faTa, nimic din el nu cunoscuse min~ierile vre-
unei femci. Nu se-ndura sa pIece, sa-l lase sa doarma. Se
a~eza inceti~or In fotoliu, privind mereu. Pornisera amindoi
101 un drum intortocheat; drumul strabatut de el pina
acum, din racheta nataLl pina la ma~ina vie fusese in orice

282
caz mai simplu si cunoscuse infringeri. ] ndra, insa, avea sa-I
chinuie cugusturile si cuvintele ei invarate pe Insulc ; sim-
pla arnintire a Insulelor intr-o discutie oarecare II va umili
pe GIyd; inrilnirea cu vreun ins de-acolo 11 va coplesi de
banuieli sirusine ; se va indoi mereu, mereu de credinta ei,
de puritatea ei; oricare gest tandru al ei Ii. va evoca, inevi-
tabil, imaginea barbatilor dinainte -- si nu e asa, ri-a fost
asa ? Cum sa-ndrazneasca ea macar sa se simta jignita, sau
sa se arate, pcntru ca
jignita va fi intotdeauna ?
Numai de nu ti-ar parea rau vreodata, dragul meu ! Ai rabdare
sa vina copiii, atunci 0 sa ne fie arnindurora mai usor, Dar sa nu-ti
para rau ca m-ai hut de acolo, sa nu tre-buiasca sa plec, sa nu ma
alungi !
Glyd murmura ceva ~i trcsari, halatul i sc desfacu, des-
copcrindu-i trupul, mijlocul subtire si soldurile Cll linii dulci,
efeminate - Indra l~i arninti de minzul lui Freely; dragos-
tea femeilor incepe cu maternitatea, altfel, privind trupul
primului si singurului iubit, de ce e asa induiosata si ar
vrea sa se rccunoasca, in trasaturile lui, pc sine insasi ?
Becul rosu al videofonului se aprinse de citeva ori.
Sint Aura, sotia lui Dav ... Tu e~ti Indra, a~a-i ?
-- Da, ~opti fata, purin stlnjenitlL Cum se simte Dav ?
- L-a peticit Kobo. Nu-i nimic gray, i s-a mai intlm-
plat ~i alta data. Va cheama pe amindoi discara la "Stone
Men's Ranch". Dupa miezul noprii. Veniri neaparat, yom fi
tori acolo !
Venim.
Cc-o sa se bucure Dav ca tc-am gasit! Fusesem in-
grijorari cu torii. Sa ~tii ca Glyd ... Mai vorbim noi!
Indra inchise legatura ~i r~suf1a :tdinc, ca dupa 0 cursa
obositoare. Pe lI~a intra atunci micul robot vorbitor, cu 0
tava cu cirricc ~i bauturi pentru cocktail, semn ca automa-
tele sint gata sa-~i serveasca ~i noul stapin.

283
 22
Doctnrul isi adunasc prictcnii 'Pc tcrasa dincolo de care sc
dcschidca lurninisul sratuilor ; pe parnint era intuncric ;
doar pilpiirca nehotarita a luminii zodiacalc undeva, sprc
nord ~i deasupra mirificul Drum al Robilor - 0 pinza
unde stelcle nici nu se mai distingcau, strinseuna intr-alta,
~i in Fata ei, mai mari, sclipind multi color, alte stele, in
zeci de planuri.
Doctorul i~i ridica miinile, a neputinta :
N evasta-mea s-a dus In oras, iar eu nu gasesc cina. Rabclari
acum de foarne, cu dernnitate !
La un colt Indra si la celalalt Glyd, pe cite-uri balan-soar; pc
latura din fund a scenei, All si Yo, doua siluetc abia distincte, pete
cenusii pe fundalul negru al copacilor.
Dav in centru, cu Aura; el intins pe un fotoliu rabatat ~i
ea la capul lui, asezata jos p(~ 0 perna, sprijinita cu cotul
sung de marginea fotoliului. Doua mese rotunde intre ei si
cuplul stingher format de Yo ~i All. 0 piatra din pardo-
seala, taiata in forma de octogon, sclipea rnarunt In dreapta
cadrului: foile de mica intorceau razele stelare. Era un
decor destul de bine pus la punct de Kobo, pentru ca in
cring se putea banui umbra, printrc ram uri, a lui Mael, iar
in afara cercului pagill al statuilor pasteau un cal, 0 iapa
si-un minz, cu spinarile lucind la orice miscare serpuita.
Cel putin doua pierderi, zise Glyd, cu ochii la bolta aceea de
noapte nepaminteana. Ni,ciodata n-am vazut atitea stele! Mai inui
fiinta din cristalul lui Loo ~i pe urma "pasarea groazei" ...

E ciudat, continua sa murmure All, tot ce simteam

ca-mi apaqinc mi s-a interzis, inceplnd cu dragostea tao A~
fi vrut ceva numai al meu, 0 certitudine, ~i nu am avut-o
p~na azi niciodata. Uite de ce n-am pierdut nimic al meu
de dnd eram dnar !

284
 Glyd a pus 0 intrebare ~i noi trebuie sa hotarim, spuse atunci Dav.
Ce facem Cll [iiru a aceea? Sint si finaluri fara rezolvari, dar nu se poate
ispravi asa, intelegeri. Miine
intocmim un raport dctaliat asupra expeditiei si urrneaza sa
ni se acorde niste titluri. Viata nu s-a oprit decit 0 clipa.
Sa n-o pierdern !
Acestea se intirnplau la 0 ora tirzie, sub semnul trecerii
intr-o lume noua, Toti lasasera In urma ceva nespus de drag
~i aveau de peacum regrete, pentru ca inaintarea In cu-
noastere se face printr-un sir neintrerupt de sacrificii si
despartiri, Inca nu stim ce ne asteapta in existenta urrna-
toare, pornim sa traversam cu 0 pluta oceanul, dar sufle-
tul ne-a ramas pe mal, la ai nostri, unde nu vom mai re-
veni, poate, niciodata ; 0 sa ajungem, In schimb, cine
stie, la capatul drumului, sa interneiem 0 alta civilizatie,
sau poate apa 0 sa ne-nghita, apa ~i rnonstrii rapaci din
transparenta ei inselatoare, 0, stim dt de buna si necesara
e caEhoria, Insa lasa~i-ne acum regretelor noastre, lasa~i-ne
rnacar 0 noapte sa traim pentru noi, altfel am fi gata sa
dezertarn la eel dintii priIej !
Am sa va spun 0 poveste, zise Dav, un basm despre
"pasarea groazei". Va intrebati de ce, prefacuta In aparat
de zbor, [iirua din Mediterana a incercat sa ne ucida, In loc
sa intre in contact eu noi. Va spuneti, poate, ca am avut
noroc eu talismanul lui Loo. Dar nu-rni pasa de talismanul
lui Loo, care ne-a faellt atit de mult rau. Am fQst ne~tiu-
tori ~i nedrepri. N u mai putem indrepta nimic; totll~i, in
al doisprezeeelea ceas, sa desehidem ochii ~i sa aflam. Mline
vom refl1za toate titlurile, iar Ia intrunirea Aeademiei vom
fugi Intr-o oaza din Venus. S-a aranjat towl, aeolo slntem
a~teptari; trebuie sa disparem un timp, pina dnd neferieita
no astra experienra are sa se mai uite.
Ce spui, zise GIyd, nu prieep !
E de-a dreptul caraghios ! I~i facu iar apari~ia Kobo.

285
Ferneia asta rna face de ris daca mai intirzic. Luati mste gustari ! Irni
vine sa-nnebunesc.
Robotii adusera pe mese bauturi si ceva mincare, Oas-petii
erau infometati, incepura sa rnestece constiincios gustarile
irnprovizate neinderninatic de doctor. Acesta se cocora pe
balustrada din stinga a terasei, aproape de Indra, ~i se multumi cu
un baton de cafea.
Un basrn e 0 simpla fictiune, zise Dav, cu ochii pe jumatate
inchisi. Noi bern, rnincam si ne vedem de ale noastrc, Dincolo de
terasa e spaima si deasupra ard stelele,
Sa nu uitati de Kid, nici de Mae! - prietenii nostri morti
si nici de cei care au nevoie de ajutor! Basmul are sa treaca
do mol, ca 0 .stea cazatoare. 0 vedeti P Aluneca pe cer. lata
si 0 alta, in spatele ei. Si mai incolo 0 a treia. Asta in-
searnna ca lucruri din afara constiintei ncastre incearca sa
ajunga la noi. Exista 0 mare liniste a paminturilor, care
nicaieri nu e desavirsita ca in cirnpie, Si nicaieri ca acolo
omul nu-si simte apartenenta la planeta care l-a nascut,
nicaieri nu primeste sa se supuna tuturor legilor vietii ca
in tacerea aceea plina de reculegere ~i pace, unde singure
firele ierbii ~i griul trosnesc marunt sub atingerea gizelor
si aerul e colindat de lilieci; ici-colo un copac ratacit, ca un
bulgare verde, pluteste pe deasupra lanurilor si cind si cind
o rariste de salcimi i~i trcmura frunzele ascutite, lipite doua
cite doua si lasate in jos pe coada lunga, ca buzeleunui co-
pil suparat,
- E~ti lin poet, Dav, zise All, iarYo zlrnbi admirativ.
Era ca 0 t1nara iudragostid carllnta, zlmbea admirativ la
tot ce spunea All.
Nu ma intrerllpe, prozatorule I spllse Dav. Omul asta
disciplinat a devenit prea vorbarer, Ull ~till ce i-ai facllt, doamna
Yo!

286
 - Imi plac basmele, asta-i ! zise All. Si tu le spui fru-
mos, esti un baiat plin de talente! Am sa te imprirn pe 0
banda de magnetofon.
Banda e gata! raspunsc Dav netulburat. Peate ca pe ea n-o S-Cl
intrerupcti, ca sinteti politicosi cu masinile, Uite-o ! 0 scoase
dintr-un buzunar.
All Ii intinse, zimbind tacut, un minuscul magnetofon
portativ, Glvd rise. Era eonvins ca Dav pregatise irnpreuna cu
All mica punere In scena,
Banda glasui : " ...De mult, de mult, din flntlnile oarbc ale
cerului (de sub marginile apei negre, mai din adinc decit adincul
ce se poate inchipui, de unde si vamile vaz-duhului se termina),
de la hotarul tuturor inceputurilor, In care nesfirsitul nostru se
intilneste cu alte nesfirsituri si lu-mile sale incep sa se schimbe cu
alte lumi, eu totul diferit
alcatuite, a venit printre noiun bolovan de piatra, A venit
si s-a asezat In niste munti :asa - 0 piatra dzuta din cer,
mai cazlltsera de inca 0 sumedenie pe planeta aceea pustie
si nici nu le vazuse nimeni, di oameni, pasarnite, nu erau
acolo pe-atunci, sa ia arninte~i sa chibzuiasca la cite se mai
intimpla sub soare. Bine! Acuma, trece lin timp, cit nu stiu,
ca n-am stat eu sa-l rniisor- lasa d nici n-as fi putut,
e-arnar de vreme la mijloc, ce credeti P - ~i vine ziua sa
iasa in mare 0 picatura vie, un fel de apa, care se mi~ca
singura. Minune ! Marea sa fi nascut-o, cine stie, dar vezi
ca au iesit una, doua, 0 mie, cite-or fi fost, si din ele uite
ca se ivestc un pe~te, din pe~tc 0 broasea, din broasca un
~arpe, din ~arpe un liliac; ei, din altcle s-au ivit ierburi de
mare ~i pe ierburi Ie-au aruncat valurile afara ~i-au prins
r:lciacini acolo, In mal. Va sa zidl, planeta s-a facu t Cll pa-
duri ~i cu felurime de animale, ba ~i cu gize de toate neamu-
rile, cum va spui, ~i oamenii - prin preajma, prind ~i ei
prilejul, era 0 lfiocurcatura eu ni~te maimute, sau a~a ceva,
~i gata, lncep sa ciopleasca bolovani, s-a sflr~it cu
ca
uite-i
287
gluma! 0 sa-ntrebati dumneavoastra : «ce-i dai zor Cll
planeta, ce planetii, ca doar astea s-au petrecut chiar la
noi !» Ba, sa rna iertati, v-am dus cu yorba, ca nu era pe
Pamlnt! Si nici In Steaua Ciobanului; poate, poate sa fi
fost in Luceafarul de Ziua, ca el e mai departe ; iar eu,
daca v-am sp~s istoria asta cu Pamintul, e numai asa, ca sa
va aduceti arnintc, dar pc meleagurile acelea viata s-o fi
nascut ~i altminteri, ca doar nu tot ce-i aici e si-acolo si
numai cum faccm noi e binc si de altii nu mai vrem sa stim."
Am adus ceva pentru voi, dati-rni paharcle! zise Aura,
destramind san schimbind vraja tainica a noptii.
All opri magnetofonul. Se ridicara tori si venira eu pa-harele
lor si Glyd inchi ,e ochii si mingiie parul lunecos si greu ca 0 apji
al Indrei, 11 mingiie si era aspru ca petalelc intepatoare ale micilor
flori de cirnp, dar ea-si ascunsese la ureche un manunchi de alte
Floricele, rosii, care se ofilesc indata ce le-ai rupt, insa au un
miros ametitor, ca al Flori-lor de vie si sc cheama ,;singele
voinicului". Aura tinea in poala sapte fructe albe, sa-~i ia dlldura
de la trupul ei, nu-mai astfel fiind bune de mincat, culese dintr-un
copacel adus de Dav de acolo si rasadit in seara lor de-acasa. Lc
despica pc fiecare-n patru ~i Ie puse in cupele de cristal, de unde
un abur ge ridica illdata ~i dind de pererii cupelor se
prefacu in picaturi 5i curse inapoi, inauntru.
Si 0 sa-l bern? intrcba Indra.
Puneri intii apa deasupra ~i lasari-1 nire]. Magnetofonul fu
pornit din nou: "In toata vremea asta,
piatra a~ezata in mUllri nu-~i pierdca rabdarea, a~tcptindu-i
pe oameni, ~i cum simri ca au seQs nasul, iute-iute se muta
in mijlocul lor. Si uite-a~a ii inso~i prin toate locurile, la
vlnatoare, dad nu ~i in a~ternuturi. Ori ca ei s-au invarat
prea tare cu dins;}, ori ce-o fi fost, numai ca dintr-un timp
vezi ca nu mai fac nimica daca n-o intreaba, ~i asculta de
ea - ceva nemaivazut. Si drept e ea nici piatf!> nu-i sfa-

288
tuieste de rau; cum Ie zice sa-si mute asezarea, cum ~n
locul eel vechi se abate cite 0 napasta : ba se cutremura pa-
rnintul si iesefoe din maruntaiele lui, ba riurile cele mari
se revarsa si mai pica ~i cite un inghet, ca arde padurile
la rad~kina si topeste arborii pc picioare. In ce fel le da
piatra povctele astea intelepte P Era in ea 0 tainica putere,
careia oamenii chiar nevrind i se supuncau ; umblau dupa
ea ca dusiide pe lume, parca n-ar mai fi fost in apelc lor ...
Toate or fi mers bine, prna ce oamenii, Inmulrindu-,se peste
masura, s-au razletit, iar piatra vie nu prea mai sta mereu
Intr-un loc, ci zbura de la 0 asezare la alta. pe urrnii de la
o sernintic la alta ~i ragazul cit le era oaspete se irnputina
si se rarea. Vad ei ca nu mai e bine sa tot astepte pina ce
zcul - caasa credcau, di e un zcu al lor - vine sa-i In-
trebe de sana tate. Si se iau oamenii de treaba ; hai, hai, hai,
hai !, astazi, rniine, ~i cind apare sfatuitorul te pornenesti
ca satul s-a Hitit, s-a despartit, se ridica grajduri pentru boi,
pcntru cai, fierarii bocanesc cit eziuliea si fac pluguri, ca-
rutc si cite ~i mai cite. Eu ma gindesc dl s-o fi suparat
piatra, Nu ca traiau oamenii maibine, ca nu luau piine de
la gura ei, si-si trudeau bratele pentru agoniseala, dar ca-i
scapasera desub min a si nu prea mai 'llmblau ca ni~te lu-
natici, nll I Batrinii, nu zic, ~e maiopreau sa-i dea binete,
insa tinerii, a~ !, se duceau intr-ale lor; ~i cu batrinii ce sa
faci, ca n-:llI plltcre niei ca un prunc ~i nu se mai apuca sa
rastoarne lumea, ei nui curind se tot uita Inapoi, peste umar,
la mogl1deap cea neagra -- s-a ispravit !"
Atunei Blmure~te-ne cum e cu talismanul! ;i ccru Kobo lui
Dav, oprind banda cu un gest impulsiv. Ce te-al
pornit a~a IlDpotriva lui?
Unii ~opteau ca ar fi fast un om inauntru, zirseGlyd. Dav,
Cllm statea pc 0 parte, se rasuci pc spate ~i-~i pusc
miinile sub cap:
289
 Nu cred, Glyd! Era 0 masina, Altfel ar fi inteles, Medicul Kobo,
cioplitorul statuilor, eel care copiase in
piatra suferintele de dincolo de priceperea lui, compilatorul
neinderninatic aldestinului unor oameni alesi, se sirnti acum
in afara cercului de initiati, in afara lui All, a lui Dav si-a
lui Glyd, fiindca, nebanuit, Ii scapa esentialul, De fapt,
pretutindeni sint cercuri - al statuilor, al ratarii, al victo-
riei - chiar spirala nu e decit 0 suma de cercuri si vai ace-
luia care aluncca intre bratele spiralei !
Lumina stelelor era verde-ntunecata, dar Glyd si Indra
isi reluasera locurile din cele doua colturi ale scenei, avin-
du-i intre ei pe Aura si pe Dav. Se priveau tinta, imbdiri-
sindu-si astfel trupurile nestingheriti, Glyd cu sfiala, iar ea
gustind pe indelcte licoarea asta noua, careia ii simtea in
toate fibrele diria si voluptatea,
- ...Ne-a aparat viata, morrnai Kobo, ca doar singuri ...
- Minti cu nerusinare, K I Tu stii cafiinta aceea prc-
facuta In aparat de zbor nu a vrut de loc sa ne ucida, asa
cum ~i pustiul 0 stie, si All, poate el mai bine decit noi
tori: Numai blesternata de rnasina din cristalul lui Loo ha-
bar n-a avut, de ce nu vreti sa recuncasteti P striga Dav.
-- Slava cerului ca ni s-a harazit din nou infringerea !
exclama All. Am inca atita pofta de viara !
Stateam ca ni~te pro~ti, All, intre razele cristalului,
raspunse baiatul. Dc ce n-am va:wt ~i n-am inteles ?
Aiureli, .se impotrivi medicul, deodata inveninat. De asta
jiinta a distrus motorul gravific ~i s-a prabu~it cu noi,
numai (;1 sa ne poata rine-n bratc ?
De-asta! replica. Dav, acum Iini~tit. Ne-a scapat
pe sub nas un prilej unic de a intra in comunicatie.
- Yom reface aparatul ll1iine!
Miine, baiete, jii71ta noastra nu va ll1ai fi unde-am Iasat-o !
290
 - Ei, Aura, se-nveseli All, M! poate bea acum ... ciuda-
tenia asta ?
Beti!
"Vine, se porm iar magnetofonul, vine, cum va spu-
neam, unul, un istct, se gindeste, sc socoteste si face 0 dra-
cie care merge singura ; bagi in ea apa si carbuni aprinsi
si-o intinde la drum, pe doua sine de fier, cari cu dinsa ce-ti
pofteste inima. La un tirnp, mai vine un istet, cu alta dra-
cie, ca asa-i neamul asta al lor, ies istetii te miri de unde,
ca ciupercile. Azi una, miine una, iarasi, pentru toate tre-
buintele, Iii! Bucuria pictrei ! Se-nvirtea printre masinarii
ca fIacaul pe llnga faci, si se vcde treaba ca le-a dat 0 chime
din puterea ei, ori sa fi faeut niscai farmece, ca. se trezesc,
dragilor, bietii oameni, c-au ~uns slugi la masinile alea,
uite-asa l C1.IJI11,rna, ca v-am facut cu miinile noastre si nu
sinteti decit numai niste fiare moarte; adica de cine ascul-
tati voi? Gata, prea tirziu, dupa moarte pocainta ! Erau
multi si ei, fara numar, si dacji te lipsesti de masina, cum
Isa hranesti ~i sa imbraci atita lume, de unde? Si n-au avut
incotro, si-si bagara capul in ham, ca vitele, ca sculele alea,
daca le poruncca piatra, se opreau cu roatele, mai fa-Ie
ceva! «Bine, bine, fie ~icum spui dumneata, dar ce folos
avea piatra de pe urma bietilor oarneni P» 0 sa ziceti.
«Stringea avere, sau ce? Na, ca te-am prins cu min-
ciuna !»".
N-are gust rau! se bucura Indra. tri place, Yo ?
- tmi place: pardi e tineretea me:l In ea...
- Dar cristalul - 1n ce scop a fost constrllit? se In-
ver~una Kobo, 5i faptul ca Intrerupsese banda ~i apara 0
cauza pierduta ii da 0 bllcurie amara.
- Cred, raspunsc All, ca atunci dnd lumea din EI Do-
rado Incepuse sa piara, cind ccnturile de radiatii ~i norul de
antimaterie le-nconjur<'\tseplaneta, locuitorii au lansat ase-

291
menea robori, care sa inlesneasca venirea ajutoarelor. Ro-botii
aveau 0 singura misiune, cum spune si Dav - sa apere viat.a tuturor
Fiintelor rationale. Dar ajutoarele n-au mai vemt ...
Sint imprejurdri, sopti Kobo, cind vin prea tirziu ...
sau degeaba ... Ga si cum nici n-ar fi venit ...
El nu se plingea de nimic, toti i~i dadusera seama, con-stata
doar, cu rigoarea omului de stiinta, ca-si ratacqte personalitatea,

Stai in spatele unui zid, spuse atunci Yo, ajunge sa

te-nalti in virful picioarelor cn sa vezi dincolo ..
E nevoie de picioare lungi... Fericiti cei ce si-au
rupt picioarele, incercind sa sara peste zid, si totusi vad ce
c dincolo, fie si doar in minte ! Ahora, nefolosite, picioa-
rele li se atrofiaza. Ce oribili schilozi ! Si atunci mizgalesti
pcretele cu carbune, uncle cad umbrele oamenilor, ca in ca-
v~r.na lui Platen - inlantuit linga foc de propria-ti bicis-
mCle...
Cerul vast fu irnpinzit de meteoriti ~i duhul lui Mael
iesise pcsemne din cringul de mesteceni, caci True ~i Freely
nechezara in acelasi timp si pornira ingalop spre padurice.
All puse banda sa vorbeasca iar :
"Ba nu m-ari prins cu nici 0 minciuna ! Piatra aceea
era un prieten si nu dusman al oamenilor, asa sa stiti ! Ea
venise cu carti de prietenie, era un sol de pace, cu naframa
alba. A asteptat sa iasa oarnenii, ~i a asteptat cam rnultisor,
vreo doua miliarde de ani, pc urrna iarasi vreo citeva mi-
lioane, ca ei lia se sahe bine pe picioare ~i sa poata pricepe
cum se cuvine vorbele sale de prietenie. Dar ca n-a ~tiut sa
se poarte, iar e drcpt. A fost, adid, zorita ~i le-a bagat in
cap invatatura c"oJde-a sila, ~itot lucruri de care ei atunci
n-aveau nevoie; adica ce, ca sa-ri aduca baiatul restul cind
il trimiti la piine il inveti teoria multimilor? A~a se face

292
 0
ca oamcnii din plancta accea au capatat Frica marc de
masini, 0 frid si 0 lIdi inversunata, ca nu mai crau stapini
acasa la ci, (bar implineau poruncilc pictrei, sub arncnin-
tarca masinilor. Multi au umblat s-o omcare, sa sc scape de
dinsa, avca il1sa paznici buni si i-a amcstecat pc razvratiti
eLIparnintul. Dar veneau tot mai des, nu mai era chip Isa
sc miste de ei, ~i aveau si arrne de-ale lor, care I1U ascultau
de piatra. Atunci, de, vede si ea c-a gresit. Supusii, cu cit
trecea vrcmea, In loc sa se cuminteasca, mai rau se-ntaritau,
nu mai era de stat; cui sa-i spui tl1 ca-i esti prieten si cine
sa te mai creada P Clieama piatra un popor de lucratori sa
ridice a faurarie mare. Seface. Chearna, iar, cincizeci de
baietani, sa-i invete mestesugul zborului prin ceruri. Se face
si-asta. Iar la urrna ii pune de-o iau si-o top esc intr-o diI-
dare cit toate zilele - canu era 0 pietricica atitica, era
cogearnite stinca, 0 iurnatate de munte, 0 topescei, 0 toarna
In forme si fae din ea 0 masina de zburat prin cer s-o dura
adicatelea In alta parte, la alti oarneni, mai de-nteles, Sigur,
intrebati din nou de ce n-a plecat singurji, cum a si venit,
asa-i P Pai, uite ce socoteala si-a facut: daca da peste a1ti
oameni, sa nu-i inve~e tot ea tainele ~tiintelor, ca sa nu-i
mai sperie, ca pc ceilalti. Sa-i puna pe baietanii aceia sa Ie
fie inva~atori, ati priceput! Eece! Cit sa fi zburat ei a~a ?
Citi ani, sall dte vieti de om? Destul ca fladlii mureau de
batrinete ~i tot nu se vedea 0 planeta cu oameni ai ei. Au
murit, au murit, pina ra~mase nUl11aiunul, un zburator ~i
«pasarea groazei», al cui rob ~i era. 5i iata ca ajung ei doi
pc pamlnt. Aicea, omenire dta frunza ~i iarba. «Hai, zice
zburatorul, ca-i rost sa ma scap de asta lighioaie afurisita !
Ma amestec printre a~tia, de pe Pamint, fug dt pot ~i
m-ascund In tainita adinca, plntece de stinca, sa nu rna
mai gaseasca ea cit Ii haul !" ~i cum gInde~te, a~a ~i face.
Acuma, sa nu banuiti dumneavoastra ca mo~neagul ala ave a
Infati~are ca a naastra. Nu, nici ,,(:}{b~! 0 fi fast ~ el ca

293
un gindac, ori, ce stiu ell, un abur, ceva; dar pasarea lui,
draguta, l-a sucit, I-a invirtit, a mai taiat de ici, a mai pus
de la ea colo si ti l-a sees om ca toti oamenii, ca sa fi stiut,
nu ziceai ca-i picat din cer, Uite-asa !"
Cum, n-o Sa mai gasim miine fiin( a acolo ?
.~ E-o poveste intreaga, Cinc-o auzi-o, doctore, si-c
spune-o, sa sc fad om de piatra pina-n subtiori I glumi
Dav, vorbind In locul benzii. Adevarul e ca razele din auto-
matul de cristal au produs 0 modificare profunda in struc-
tura rnateriala a oaspetelui cosmic. Va amintiti de schimbul
de energic petrecut sub nasul nostru. Asta insearnna ca "pa-
sarea groazei" isi va schimba invelisul, materia din care e
alcatuitii va trece 1a 0 alta forma de rniscare. Inclipa cind
va vorbesc, din resturile furr-cginde lasate de noipe cosmo-
drorn iese un foc In culori albastrii, nistc fElcarlli care sc
unesc irrtr-una singura. Este Flacadl Vie, omul eliberat din
piatra, omul ce sc poate acum misca mai usor ~i poate veni
in contact Cll noi fad intermediarul imperfect care era
masina.
Povesti, dragii rnei, ca sa ne trcaca noaptea ! sc
ridica de pe balustrada Kobo; facu un pas spre intuneric ;
ezita. Iertati-rna ! Cum sint eli... opac 1a vise ... sa nici nu
va mirati !
Kobo, Fladidl Vie va trai doar pina-n zori si asta poate nu-i 0
poveste. Hai sa facem 0 socoteala: sa punem numai un milion de
ani zborlll fiintei pina-n Galaxia noas-tra, cu 0 viteza de 0 mie de
ori mai rapida ca a lliminii.
Vreo dOlla miliarde a a~teptat aparilia H'ipturilor rationale
de pe planeta stramo~ului lui All. Pe pamint, iad~i, vreo
opt, noua, zece milenii. Pentru asta, doctore, trcbuie nirica
energie, a~a-i? $i el ~i-a consumat-o pe toata in lupta cu
cristalul, iar "Cap-de-Fier" i-a spulberat Cll anihilatonll ~i
ultima rC7.erva. Flacara Vie nu poate lua din energia ma-
tenel terestre, care e infinit prea mica pcntru nevoile lui.

294
Nici Soarele nu-l poate stinge, si-apoi in forma asta noua a
devenit efemer ca 0 zi de prirnavara. Nu va trai decir pina
la rasaritul soarelui.
"Iar eu, cinstiti ascultatori, se sfirsi si banda, incalecai
pe-o sa si va spusei povestea-asa, Cine rn-a urrnarit, de cap
s-a arnctit si cine nu, mai mult ;s-a folosit ; ca asta-i rindul
povestilor, sa se mire omul si sa spuna : tii, vere, cia' gogo-
nata rninciuna !"
Vicleana bautura a Aurei l~i facea efectul. Ea si cu Dav,
care mai bausera, se tineau bine, dar nu si ceilalti, Era un
elixir afurisit, incepcai sa-li vczi lumea cu ochii unui strain,
ca ~i cum atunci te-ai fi descoperit prima oara. Greu mo-
ment al adevarului ! Ar fi trebuit, oricum, sa-i avertizeze,
nu pc Indra - il traise de prea multe ori - nu pe Glyd
- trecutul lui era cenusiu si egal - nici pe All, constient
de esecuri, - pc Yo, indeoscbi pe Kobo.
l-au ramas doua-trei ceasuri. Flacara Vic nu cunoaste moartea,
precurn nimeni din lumea lui, dar stie gustul in-
fringerii si e prcgiitit. Alearga pe tot Pamintul, peste oceane
si prin paduri. Ce sa ne spuna mai intii ? Ce, adica, nou
pentru noi? 0 istorioara, pe care si asa 0 putern banui, sau,
dadi nu, zaoarnic vom incerca s-o-ntelegem ? EI e plin de
tristete si de iubire neputincioasa, iubire, iubire gre~ita. Adu-
nase pentl'll noi 0 comoara de dragoste, timp de milioane
de milenii, cum s-o cheltuie in numai doua ore? Se lasase
schimbat in ma~ina cle catre paminteni ~i a vrut sa-i atinga,
sa Ie comunice totul printr-un fluid, intr-o singura clipa
de contopire osmotica. Nu te pOli supara, nu pOli uri pe
nimeni fiindca, ne~tiind, nu in~clege. $i a~a vine ~i sflr~itul...
lar All, ascultindu-l pe Dav, i~i vedea limpede stra-
bunicul, cosmonautul: inceputul unui cerc mare, imens de
nerealizali, inchi~i in ~arcL11slrimt al propriilor lor fapte.
Sc dQ~priIlSede Yo ~j cobori in poiana, urmat lndata de

295
doctor. Statuile fi stri:ljui'r;l Iosforesccnt pe arnindo], cu tot
fclul de lurnini ; Kobo amestccase in ficcare rnai multe 50-
iuri de piatra - ochi rosii, cu glcbii scosi parca si doar
orbitele insingeraee, si plete vcrzi, de fiinte gelatinoase ie-
site scirbos din smircurile putrede ale rnarii, si pasarile,
pasarile sfisiind [icati, dincolo de orice iertare - ele sint
adevaratele masini, programate sa judece 0 dreptate deve-
nita strirnbji si sa aplice 0 pedeapsa-etalon, urmind cu necesi-
tate. Tiparul trandafiriu si burlesc al vietii lui Mael In par-
tea cealalta - iar All se plimba, linga cosmonaut: "ni-
meni nu s-a oprit asupra tradarii mele, a ratatului ramas la
jurnatatea drumului, baiete I", "bunicule, sint unii, putini ~i
alesi, carora li se hadlze~c cite nouazeci si noua de esecuri ;
dar ei gasesc puterea sa Ie indure pe reate cu rabdare",
"m-a~ linisti sa ai dreptate, All !" Caci All stia ca inchide
cercul deschis arunci, in zorii istoriei, infrint si el, ca si
cosrnonautul, dar ales sa fie ultimul dinrre infrinti : "a venit
ziua cea mare, a celei de-a 0 suta intirnplari, singura care
poate aduce izbinda ; si, bunicule, izbinda noastra 0
poarta-n sine Glyd."
tnsa, atins de adevaratul strigat al pietrei, Kobo abia
pornea la drum, nebanuind rnacar prin cite ave a sa treaca
la rindu-i de-aici inainte, ~i, temator, se-apropia de prima
poarta, cea mai accesibila dintre toate, a Inceputului.
Va fi, urma Dav, 0 legenda despre "focul ratacitor", ca ~i
aceea a "pasarii groazei". Fiacara Vic va vcni printre
noi ~i ne va transfigura prin Lmnatatc ill~eleapdl. $i sa nu
va i!l1duiO'~ti proste~te de soarta lui, de singuri'ltatea lui.
Amintiti-va cite focuri au aprins oamenii drcpti, rugurile
lor sub cerul Pamlntului arzind cu miilc, imprumutind lu-
mina din lumina. 0 sa spunem ca misiunea lui Flad'trit Vic
.a fost in'lltila, de v reme ce el nu nc-a putut desdiinui nimic,

296
decit 1mbogati cu dragoste. Sintern niste nevrednici cu totii,
inchipuindu-ne di nu ne-arn ales ~i cu altceua ; cCicom
izbuti ureodatii sa ne iruelegem indeaiuns, sa ne sscrijicdm
indeajuns unii altora. Revelatia cornunicarii insearnna me-
reu jertfire de sine - iadl spusa lui catre noi. Si ginditi-va
la fericirea clipei lui ultime, cind va afla ca nu i-am fost,
in suflerud nostru, cu nimic rnai prejos, si, ridicat in virful
ghetarilor dinHimalaya, se va stinge in liniste si impacare,
repetind intelepciunea lui Luz : "nimic n-a fost in zadar",
Oameni buni, nici unul dintre zborurile noastre nu poate ji
zadarnic I
In mijlocul Caii Lactee se aprinsera un sir de luminite
leganatoare, intr-o elipsa alungita.
A~dar ei sedeau pe terasa si doi se plimbau printre oa-
menii de piatra ai fermei - iar unul, All, chiar se plimba
cu adevarat, cum se ~i cade; ceasul de odihna al celor care
au izbutit sa-nteleaga - si nirneni nu-l uita pe prietenul
mort, nici pe cei ceau inca nevoie de aiutor, Vorbele lui
Dav se dltaci~era prin padure, fiecare pe alta poteca, iar
acum se strigau, incercind sa se regaseasca ; una, sau mai
multe, in grupuri, se intorceau in luminis, ca niste ecouri
zapacite, pe urrna vorbele mai mici si mai slabe incepeau
isa plinga dupa mamele sau dupa sotii lor, ramasi undeva,
in spatele copacilor si prin tufisuri, si iarasi cu toatele in-
trau din nou in padure si pierdeau cararea cea buna - ~i
cringul rasllna de suspine, de chemari ~i indemnuri. Insa
unele dintre c!lvinte, cele neincrezatoare ~i cele enigmatice,
carora pUlin Ie pasa de soarta prietenelor lor, se prinsera de
miini in jllrul ll!i Kobo; inccrcuindu-l, dansau, fascinante
~i goale, ca idele. n ispiteau prin v;:Ouri std~vezii, ii ;-tprin-
deau auzlli pe rind, cu saruturi perfide, ii atingeau palmcle
~i coapsele Cll trupurile lor fierbinli, de ibovnice ~i indatil
fllgeall, rlzlIld in batjocuri:t, cum Ie e obiceiul.

297
 - Un vrajitor I sopti Kobo. Un vrajitor ~l
niste far-
111ec~... sa tree dincolo de noapte ...
Dar noaptea, atotcuprinzatoarea, curgca do mol, mai
veche decir insasi lumina. In pudic a ei intirnitate ne aprin-
dem ~i ne mistuim, din simburele primordial, acelasi, al
nasterilor si al mortii. Ea ne leaga, apa vitala, cu Universul
intreg, ell inceputul si sfirsitul ingernanate ; ea fara inceput
si Hu-a sfirsit, ne leaga de certitudinea diminetilor.
Indra tresari la rningiierea materna a noptii, prevesti-
toare de marernitate. Tresari, si parul ei greu curse 0 data cu
intunericul : parul ei negru, semn al eternitatii, invaluit de
eternitate fosni prelung pe llnga bratele lui Glyd, pentru ca
toti sa afle legea si sa i se supuna,
Deodata omniobserverul din spatele casei Fluiera si-si
aprinse proiectoarele. Punctele de foc de sub Galaxie se
destrarnasera, Videofoanele lui Kobo lansara chernarile foro-
acustiee de alerta :
- Atentiuue, arentiune I Ape] general! Vorbeste sta-
tia de observare a scolii de zbor. Apel general! Piimin-
teni ! In urrna unor procese pina acum nelamurite, epava
aparatului prabusit ieri pe cosmodromul nostru a dat nas-
tere unci forme eu aspect de flacara, in banda spectrala A
42,5, cu urmaroarele caracteristici : inaltirnea - 38,2 metri ;
diametrul maxim ...
Bucurestl, mai-septembrie 1968
 cuprins

PROL.OG:
din lnaltul cerulul,
deasupraora'llululpustlu . 7

PARTEA iNTil:
noaptecu lupl .19

PARTEA A Ii)OUA:
strlglltul pletrel .127

PARTEA A TRElA:
dlmlneata.e dupll spairna '" . 2Q
6
 De aceia~i autori :
CONSTELATIA DIN APE

Roman. Colectia ..Povestiri stiintifico-Ianrastice", nr. 174-179,

1962.
CAPTJV IN INIMA GALAX lEI

Nuvela, Colectia "Povestiri ,~tiin{ifico-fantastice", nr. 226, 1964.

DOANDO

Roman. Editura tineretului, 1965.

ASTRONA VA LUI OLM

Povestire. Colectia "Povestiri stiintifico-fantastice", nr. 259-260,

1965.
FINTINlLE

Povestire, Colectia "Povestiri stiintifico-Iantastice", nr. 278, 1966.

STATUIA SARPELUI

Roman. Editura tineretului, 1967.

OCHII EI ALBASTRI

Povestire. Colectia "Povestiri sriintifico-Fantastice", nr. 307, 1967.

PLANETA UMBRELELOR ALBASTRE

Scenariu cinematografic. Colectia "Povestiri sriintifico-fanrastice",

nr. 356-359, 1969.
 GEORGE ANANIA
LIMANUL DRAGOSTEI
Nuvela, Rev. "Tribuna", martie, 1963.

CEL DIN URMA MESA]

Nuvela, Coleqia ..Povestiri stiintifico-Iamastice" nr. 215, 196.3.

CORSARUL DE FIER, Edirura tineretului, colectia "Clubul ternera-

rilor", nr. 2-3, 1966.

PLOAIA DE STELE
(Expeditia lui AI. von Humboldt In America Latina), Editura tine-
retului - 1969.

ROMULUS BARBULESCU
SIMBAMUENNI, Editura iinererului, Colcctia "Clubul temerarilor",
nr. 6-7, 1966.

INSULELE DE AUR SI ARGINT (Expeditiile navigatorului olandez A. J.

Tasman), Editura rineretului - 1969.
 Redactor: HERTA SPUHN
Tehnoredactor: MARIANA PU~CA~tl
Apdrut 1969. Comanda nr. 9034. Hirtie
veLind de 63 g/m'. 700X1000132. Coli d"
tipar 9,5. C.Z. pentru bibtioteci!e mici
8R-31
Tiparul executat sub comanda nr. 90203 Ia
Combinatul Poligrafic "Casa Scintel1", Plata Sc!
ntell nr. 1, Bucur'estl - Re-publica Soc!alistll
Romania
 All ~ I Ineere,0 ~,. In'll ee-
ilmurltl. .'ic:leanl trem"r. in
juru4. contam lnlndu ..l. "rlcepu
.'tuncl d apa ima em"nil din ata·
tul. ZI"II. de se "rltau posac e ,I
nepudncJoase. Aalm fn..... dan·
sui nebvft .. luminilofo dfte1efta
obraa.ul oamenilor de "aM. Un
ca,p uri .... AftlUrul flrl tniP. "i
roatOiol.. s pre cer och ll I·
me", •. Din aura lara deachld.
pi_ .. tl...- "" lipl. llri
sII....lt.c.dldocaseell'nsutl pla ,ra
,i sfrtd"i~e spa~il e ti tlmpul.
cP. mine mi. strisl.. 11ftdl AU
,i .. simtJ tintuit: tn mijlocul cer ..
cutul . .c.re-I rupun ....ll Kid...
mOllrte. lui K~d1.

Lei 7