Sunteți pe pagina 1din 6

GRILE

DREPTUL FAMILIEI

1. Concubinajul:
a) este expres reglementat în legislaţia internă;
b) i se aplică dispoziţiile de la căsătorie, indiferent de durata sa;
c) fiind o situaţie de fapt, poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

2. Logodna:
a) este promisiunea reciprocă a două persoane de sex diferit de a se căsător în viitor;
b) obligă la încheierea căsătoriei;
c) nu poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

3. Potrivit Codului civil, vârsta matrimonială minimă pentru căsătorie, atât pentru bărbaţi,
cât şi pentru femei, este de:
a) 17 ani;
b) 18 ani şi, în nicio situaţie, nu se poate coborî sub acest minim;
c) 18 sau 16 ani, în cazul dispensei de vârstă, în condiţiile legii.

4. Căsătoria:
a) se poate încheia oricând, dar nu şi în pragul morţii;
b) nu se poate încheia dacă există o diferenţă de vârstă prea mare între soţi;
c) nu se poate încheia între persoane de acelaşi sex.

5. Consimţământul la căsătorie poate fi:


a) exprimat şi prin reprezentant, în condiţiile legii;
b) viciat prin eroare, dol sau violenţă;
c) afectat de o modalitate a actului juridic, precum termenul, condiţia sau sarcina.

6. Convenţia matrimonială:
a) poate fi încheiată numai personal de către soţi sau viitorii soţi, nu şi prin mandatar, cu
procură simplă;
b) îşi va produce efectele numai pe perioada căsătoriei, chiar dacă încheierea convenţiei
are loc anterior căsătoriei;
c) nu este supusă niciunei condiţii de publicitate.
7. Opoziţia la căsătorie:
a) nu trebuie să fie făcută în scris;
b) reprezintă o simplă informare a ofiţerului de stare civilă;
c) trebuie, printre altele, să arate împrejurările de fapt sau de drept care împiedică
încheierea căsătoriei, precum şi dovezile pe care se întemeiază.

8. Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă:


a) poate fi cerut chiar dacă există copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei
sau adoptaţi, aşa cum se întâmplă şi în cazul divorţului prin acord pe cale notarială;
b) va fi soluţionat de notarul public de la locul încheierii căsătoriei sau al ultimei locuinţe
comune a soţilor;
c) va fi respins dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care fiecare dintre
aceştia îl va purta după divorţ.

9. Nulitatea absolută a căsătoriei:


a) se acoperă dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, soţia, care nu
avea vârsta matrimonială, a rămas însărcinată, a dat naştere unui copil sau ambii soţi au
împlinit între timp vârsta cerută pentru încheierea căsătoriei;
b) se reţine şi atunci când consimţământul la căsătorie este viciat prin eroare sau dol;
c) nu poate fi cerută decât într-un termen de prescripţie de 6 luni, calculat de la data
încheierii căsătoriei.

10. Recunoaşterea filiaţiei faţă de mamă:


a) este irevocabilă, ca orice mărturisire;
b) nu poate fi făcută printr-un testament;
c) trebuie făcută numai printr-o declaraţie la serviciul de stare civilă.

11. Poate fi recunoscut de mamă:


a) numai copilul minor, nu şi cel major;
b) copilul decedat, dacă a lăsat descendenţi fireşti;
c) numai copilul născut, nu şi cel doar conceput.

12. Recunoaşterea maternităţii este lovită de nulitate relativă:


a) când a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenţi fireşti;
b) în cazul vicierii consimţământului prin leziune;
c) în cazul vicierii consimţământului prin violenţă.
13. În ceea ce priveşte tăgăduirea paternităţii:
a) titularul acţiunii este numai soţul mamei copilului;
b) acţiunea se prescrie într-un termen de 1 an socotit, ca regulă, de la data naşterii
copilului;
c) aceasta poate fi pornită şi de către pretinsul tată biologic sau de moştenitorii acestuia,
precum şi de moştenitorii soţului mamei, cei ai mamei şi cei ai copilului.

14. Principiul respectării și al promovării cu prioritate a interesului superior al copilului:


a) vizează și orice act juridic emis ori, după caz, încheiat în acest domeniu;
b) nu reclamă desfășurarea într-un timp rezonabil a procedurilor privitoare la copii;
c) presupune respectarea demnității copilului.

15. Dreptul la identitate:


a) face parte din categoria drepturilor privind mediul familial și îngrijirea alternativă;
b) are, ca elemente constitutive ale identității copilului, numele, cetățenia și relațiile de
familie;
c) este inclus în conținutul dreptului copilului la sănătate.

16. Principiul egalității în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie:
a) este exclusiv un principiu constituțional;
b) nu presupune egalitatea de șanse și nediscriminarea;
c) este prevăzut expres de Constițuție și de Codul civil.

17. În ceea ce priveşte numele de familie al copilului din afara căsătoriei:


a) numele de familie nu se poate modifica pe cale administrativă;
b) instanța de tutelă va decide asupra numelui în orice situație;
c) numele de familie se poate modifica, în condițiile legii, dacă se schimbă starea civilă a
acestuia sau pe cale administrativă.

18. Constituie principii specifice adopției:


a) principiul creșterii și al educării copilului într-un mediu familial;
b) principiul autonomiei de voință;
c) principiul codeciziei soților.

19. Este interzisă adopția:


a) copilului din afara căsătoriei;
b) de către două persoane de același sex;
c) de către persoana condamnată definitiv pentru o infracțiune economică.
20. Desfacerea adopției:
a) are loc întotdeauna facultativ, la aprecierea instanței;
b) nu poate avea loc niciodată cu titlu de sancțiune;
c) de drept, prin încuviințarea unei noi adopții.

21. Încetarea adopției:


a) nu produce efecte privind filiația și rudenia;
b) nu produce efecte privind vocația succesorală;
c) determină dispariția impedimentelor la căsătorie.

22. Dreptul de a avea legături personale cu minorul:


a) privește, ca exercitare, numai părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic;
b) nu poate fi limitat niciodată de instanța de tutelă;
c) include, în conținutul său, dreptul de a consmiți la adopția minorului.

23. Face parte din drepturile părintești referitoare la bunurile minorului:


a) dreptul de a stabili locuința minorului;
b) dreptul de a-l reprezenta pe minor ori, după caz, de a-i încuviința actele juridice;
c) dreptul de a încuviința logodna minorului.

24. Autoritatea părintească se exercită:


a) de regulă, împreună și în mod egal de către părinți;
b) de către părintele la care s-a stabilit locuința copilului în caz de divorț;
c) de către instituția de ocrotire dacă părinții sunt în proces de divorț.

25. Decăderea din drepturile părintești:


a) scutește părintele de obligația de întreținere față de minor;
b) se dispune de către autoritatea tutelară;
c) se poate dispune, în condițiile legii, numai cu privire la anumite drepturi părintești sau
la anumiți copii.

26. La tutela minorului:


a) domiciliul celui aflat sub tutelă este la părinții săi;
b) măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de
familie, cu excepția măsurilor care au caracter curent;
c) instanța poate hotărî asupra măsurilor privitoare la minor fără ascultarea acestuia, dacă
nu a împlinit 14 ani.
27. Curatela minorului:
a) este mijlocul juridic principal de ocrotire aacestuia;
b) se instituie când se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la
înlocuirea tutorelui;
c) se instituie când se ivesc interese contrare, care sunt dintre cele ce trebuie să ducă la
înlocuirea tutorelui.

28. Plasamentul copilului:


a) se poate dispune la o persoană sau la o familie;
b) se dispune de către autoritatea tutelară;
c) se dispune într-un serviciu de tip rezidențial în cazul copilului care nu a împlinit 2 ani,
indiferent de starea sănătății acestuia.

29. Nu constituie o condiție generală pentru acordarea întreținerii:


a) starea de nevoie a creditorului;
b) imposibilitatea creditorului de a se întreține din munca sau din bunurile sale;
c) comportarea corespunzătoare legii sau bunelor moravuri a debitorului întreținerii.

30. În cazul persoanelor îndreptățite concomitent la întreținere față de aceeași persoană:


a) instanța poate stabili ca întreținerea să se plătească unei singure persoane;
b) instanța nu poate stabili ca întreținerea să se plătească unei singure
persoane;
c) instanța va stabili întotdeauna acordarea întreținerii tuturor persoanelor îndreptățite.

SINTEZE
 Dreptul familiei este o ramură a dreptului privat, care cuprinde totalitatea normelor
juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din
căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu
raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei
 Prin izvoarele dreptului familiei, în sens formal, se desemnează forma exterioară
pe care o îmbracă normele juridice în materie, respectiv sursa în care sunt
formulate.
 Principiile generale ale dreptului familiei rezultă din analiza dispoziţiilor care
reglementează relaţiile de familie şi permit stabilirea soluţiei în acele materii în
care legislaţia nu este suficient de clară sau nu conţine nicio reglementare, precum
şi determinarea măsurii în care dreptul familiei se completează cu dreptul comun
(legislaţia civilă).
 Concubinajul nu este reglementat expres în dreptul nostru, spre deosebire de alte
sisteme de drept. Legea română nu interzice concubinajul, însă acestuia nu i se pot
aplica dispoziţiile referitoare la căsătorie, indiferent de durata sa.
 Bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună, pe cote-
părţi, sub rezerva dovedirii.
 Logodna este promisiunea reciprocă a două persoane de sex diferit de a se căsători
în viitor.
 Potrivit Codului civil, în România căsătoria se poate încheia numai între persoane
de sex diferit, întrucât unul dintre principalele scopuri ale căsătoriei este procreaţia.
 Soţii sunt liberi să-și aleagă unul dintre cele trei regimuri matrimoniale, respectiv:
regimul comunității legale, regimul separației de patrimonii sau regimul
convențional.
 Codul civil reglementează următoarele forme ale desfacerii căsătoriei:
a) divorţul pe cale judiciară;
b) divorţul pe cale administrativă;
c) divorţul pe cale notarială;
d) desfacerea de drept a căsătoriei.
 Soţii sunt liberi să aleagă una dintre cele trei autorităţi, respectiv: instanţa
judecătorească, ofiţerul de stare civilă sau notarul public, dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege.
 Cererea formulată în faţa uneia dintre cele trei instituţii va împiedica soluţionarea
unei cereri similare formulate la o altă autoritate.
 Pe cale judiciară, divorţul îmbracă următoarele forme:
a) divorţul prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi
acceptată de celălalt soţ;
b) divorţul din culpă;
c) divorţul pentru separarea în fapt de cel puţin doi ani;
d) divorţul din cauza stării sănătăţii unuia dintre soţi.
 Potrivit art. 475 Cod civil, adopţia încetează prin:
a) desfacere;
b) anulare;
c) constatarea nulităţii.
 Serviciile de protecţie specială cu atribuţii în materie se împart în următoarele
categorii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidenţial.
 Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:
a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.