V.

FACTORII CARE REGLEAZA FORMAREA OSOASA

Formarea de os nou implică doi paşi importanţi: producerea unei noi matrici organice
de către osteoblaşti şi mineralizarea matricei. Factorii care reglează formarea de os acţionează
pe osteoblast prin efect de creştere sau descreştere a replicării celulelor din linia osteoblaştilor
sau prin modificarea diferitelor funcţii a osteoblastelor. Cum a fost precizat anerior, formarea
osoasă este controlată de hormonii sistemici şi factori locali. În cea mai mare parte, factorii
locali ce reglează formarea de os, sunt factori de creştere care acţionează direct pe linia
celulară osteoblastică. Hormonii sistemici au probabil şi efecte directe asupra celulelor
formatoare de os, dar mai degrabă ei acţionează prin stimularea producerii de factori de
creştere locali.
Hormonii sistemici pot regla activitetea factorilor de crştere prin unul sau mai multe din
patru mecanisme:
(1) prin reglarea sintezei şi elibarării din celulă a factorului de creştere;
(2) dacă factorul de creştere este eliberat din celulă într-o formă latentă, efectul sau fiziologic
poate fi reglat prin controlarea timpului când acesta devine activ;
(3) prin reglarea legării receptorilor;
(4) prin reglarea producerii unei proteine de legatură care stabilizează factorul şi favorizează
legarea acestuia de receptor.

A. Factorii de creştere care reglează formarea osoasă au anumite caracteristici

comune: sunt polipeptide; îşi exercită activitatea prin legarea de receptori specifici de pe
suprafaţa celulei; acţionează în principal local; sunt produşii naturali ai celulelor; sunt
multifunctionali, pot stimula o largă varietate de activităţi celulare.
În regenerarea parodontală este implicat efectul combinat a mai multor factori, a
factorilor de creştere „clasici” sintetizaţi de celulele ţesutului de legatură: PDGF, IGF-1 şi IGF-
2, TGF-β1 şi TGF-β2, FGF, factori de creştere asociaţi cu heparina (HBGF) 1 şi 2 şi proteine
morfogenice osoase (BMPs).

Clasificarea factorilor de crestere:

Sunt proteine care influenţează creşterea şi funcţia unor celule specifice, a
osteoblastelor, stimulând proliferarea acestora. Ei mai intervin şi în sinteza matricei
extracelulare.
Factorii de creştere cei mai studiaţi în regenerarea osoasă sunt cei derivaţi din
trombocite ( platelet derived growth factor PDGF) şi din insulina ( insulin growth factor
IGF).
1. Factori de crestere derivati din trombocite- PDGF( platelet derived growth factor PDGF)
2. Factori derivati din insulina IGF( insulin growth factor )
3. Factori de creştere asemănători insulinei (IGF)
4. Factori de creştere asociaţi cu heparina (HBGF)
5. Factori de creştere transformatori β (TGF-β)
6. Plasma cu continut ridicat in trombocite PRP ( platel-rich plasma )

B.Factorii de diferenfiere

Proteinele morfogenetice osoase (BMP)

Proteinele morfogenetice osoase controlează fenotipul celular producând celule
precursoare care vor deveni celule mature, deplin funcţionale, ca de exemplu transformarea
celulei mezenchimale nediferenţiate în osteoblaste.
Proteinele morfogenetice osoase (BMP) sunt factori de diferenţiere cu rol în
regenerarea osoasă şi parodontală. Ele au fost prima dată identificate în extracte osoase care
au indus formarea de os în tesuturi neosoase (ex. muşchi). Sunt necesare kilograme de os
pentru a recolta micrograme de BMP.
Nivelele scăzute de BMP prezente în matricele osoase pot explica rezultatele clinice şi
histologice nesatisfăcătoare după aplicarea alogrefelor demineralizate, uscate şi congelate.
 C. Reglarea modulării osoase de hormonii sistemici

1.Hormonul paratiroidian (PTH)

Este cunoscut de mult timp ca PTH are un efect resorbtiv asupra osului. Recent
,experimental, s-a constatat ca administrarea continua de parathormon are efecte resorbtive ,
in timp ce administrarea intermitenta in doze mici are efecte de stimulare a formarii osoase. In
conditii fiziologice , hormonul paratiroidian controleaza homeostazia calciului si mentine un
volum osos normal.

2.Vitamina D3 [1,25-(OH)2D3]
Vitamina D3 are efecte complexe asupra homeostaziei calciului, in functie de
metabolitii sai. In ansamblu efectul vitaminei D3 asupra osteoblastilor este de a scadea
proliferarea celulara si de a stimula diferenrierea osteoblastilor. Totusi , excesul de vitamina
D3 impiedica diferentierea terminala a osteoblasilor, acest lucru avand drept consecinta
impiedicarea procesului de mineralizare. Absenta sau aportul redusde vitamina D3
stimuleaza resorbtia osoasa prin osteoclasti. De asemenea are si alte efecte asupra celulelor
osoase, efecte care pot fi indirecte. De exemplu, vitamina D3 influenteaza si moduleaza
producerea de cytokine de catre celulele imune.

3.Calcitonina
Calcitonina inhiba resorbtia osoasa produsa de osteoclasti. Calcitonina este un hormon
de tip polipeptid cu 32 aminoacizi , elaborat de celulele parafoliculare ale glandei tiroide ca
raspuns la hipocalcemie. Efectul ei este de reducere a nivelului calciului si fosforului plasmatic
, de inhibare a resorbtiei osoase si actioneaza ca antagonist al PTH.

4.Estrogenul si testosteronul
Estrogenul inhiba in mod clar cresterea resorbtiei osoase asociata cu menopauza.
Efectele estrogenului asupra osului sunt mediate atat direct, prin actiunea hormonului aupra
celulelor osoase, cat si indirect prin reglarea producerii de alte celule, ce nu apartin osului, de
factori, cum ar fi hormonul de crestere. Efectele estrogenului pe osteoclaste sunt in parte
directe si in parte mediate prin osteoblasti. Efectul direct a estrogenului este mediat de
receptori specifici care se gasesc in linia celulara osteoblastica si osteoclastica. Acest lucru
are drept rezultat cresterea exprimarii factorilor de crestere cum ar fi IGF-1 si TGF-β şi a
citokinelor. Estrogenul inhiba producerea de prostaglandine de catre celulele osoase, despre
care se stie ca pot afecta remodelarea osoasa. A fost demonstrat ca estrogenul creste
exprimarea TGF-β si a IGF-1 in celulele cu fenotip de osteoblast.
Studii au aratat ca estrogenul este produs de osteoblasti prin actiunea aromatazei
asupra androgenilor. Mai mult productia este reglata de glucocorticoizi si de vitamina D3 .
Acest lucru sugereaza ca estrogenul functioneaza si ca un mediator local al functiilor
osteoblastului. Asfel, efectul major al estrogenului poate fi cel de inhibare a resorbtiei osoase
prin osteoclaste, dar poate de asemenea sa aiba un efect aditional de stimulare a formarii
osoase.
Efectul androgenilor asupra resorbtiei prin osteoclasti este probabil similar cu cel al
estrogenului. Androgenii sunt reprezentati in principal de testosteron.

Testosteronul actioneaza asupra unor receptori specifici din tesuturile osoase si

stimuleaza metabolismul osos prin proliferarea si diferentierea osteoblastilor;
• mentin intergritatea masei osoase.
• stimuleaza osteoprotegerina, factor biochimic de reducere a demineralizarii osoase , de
inhibare a osteoclastelor; osteoprotagerina este un important mediator paracrinic al
metaboloismului osos la persoanele varstnice
• stimularea sintezei de catre osteoblasti si fibroblasti a matricei organice desmodontale si a
ligamentului periodontal.
• reduc activitatea osteoclazica a unor citokine ca IL-6
• inhiba sinteza prostaglandinei.

Ţesutul osos se poate repara si regenera singur. Regenerarea osoasa este reglata de
producerea locala de factori de crestere. Acesti factori stimuleaza evenimentele celulare prin
care se produce regenerarea, care sunt reprezentate de chemotactism, proliferare si
diferentiere celulara, si de formarea de matrice extracelulara, evenimente ce vor duce in final
la formarea de os nou in jurul implantului pierdut prin implantita.