Domnu’, domnu’, un sex oral?

Am trei luni de când am ajuns în mândra noastră Capitală, mirificul Bucureşti. Lume
multă, agitaţie, ţigăneală şi tot tacâmul cât să te facă să înjuri de mamă această metropolă
europeană. Viaţă de rahat, servici aproape la fel, nemulţumiri, neîmpliniri şi speranţe
spulberate. Apartament de doi lei ce nu s-ar putea ridica niciodată la nivelul celui din Iaşi
şi preţuri cât Rusia (nu ştiu care e mai mare acum, china sau rusia...) şi... orice îţi
imaginezi pentru a completa un tablou sumbru. Cam aşa aş aş putea sintetiza cât se poate
de mult viaţa mea în Bucureşti.
Sunt de acord că venirea la Patriarhie a însemnat un pas înainte, deşi nu e nici o şansă
deocamdată, şi că, aşa cum mi se promitea când am fost chemat aici, am posibilităţi de
afirmare, însă nimic din toate acestea nu mă fac să îmi schimb părerea despre oraşul ăsta
de rahat şi oamenii care îl umplu.
Sunt parcuri frumoase, mult mai frumoase decât în Iaşi, deşi Copoul rămâne cu farmecul
lui, cu iubirile lui (evident neîmplinite) şi aerul lui de poezie.
Dar într-o noapte, când mă întorceam de la o mică petrecere de prin Centrul Vechi spre
casă, adică preţ de vreo trei ore de mers pe jos (prima şi ultima dată când fac asta sper),
am reuşit să cunosc şi latura mai puţin vizibilă a oraşului.
Eram undeva pe Calea Victoriei, noaptea pe la ora 1 şi ceva cred. Linişte totală, din când
în când mai mai tulburând liniştea câte un motociclist pe care îl înjuram conştiincios în
gând.
Aprindeam din când în când câte o ţigară, oarecum cu ciudă pentru că în urmă cu vreo
oră rupsesem un pachet de ţigări (nu erau multe dar... oricum, nu se face aşa ceva....:)
Persoana cu care eram, şi care nu fumează aprinsese o ţigară, şi nu mi s-a părut corect.
Nu a fost bine, chiar dacă a făcut-o din teribilism, aşa că am decis să le rup pe toate, să nu
mai existe tentaţie ).
Ei şi cum mergeam eu aşa, gânditor, la un momentdat aud o voce de pe o străduţă mai
întunecată: Domnu’, doooomnuuuu’.
Striga aşa, ca atunci când cineva vrea să te întrebe unde e gara. Sau atunci când ţi-a căzut
ceva din buzunar, iar un binevoitor vrea să te atenţioneze.
- Da, zic, şi mă opresc, să vină spre mine.
O tipă tare trupeşă, arătoasă chiar, aş putea spune, se apropie de stradă, cu gândul să o
treacă spre mine, şi mă întreabă:
- Un sex oral?
Cum?, zic eu, că nu prea am înţeles.
- Un sex. Oral.
Ei, şi belesc nişte ochi cât cepele, că nu prea am cunoscut şi latura nocturnă a oraşului
până atunci. Acum... nu pot face chiar pe fata mare, de parcă nu am mai întâlnit astfel de
vieţaşe ale urbelor. Dar am fost luat aşa, prin surprindere.
- Nu, zic repede fâstâcit. Mersi
- Ieftin!
- Te cred, dar chiar nu vreau.
- De ce?
Nu am mai răspuns pentru că, sincer, mă ruşinasem ca o fată mare, şi am mărit pasul fără
să mă mai uit înapoi decât cu coada ochiului. Deşi, parcă m-aş mai fi uitat mai atent. Rău
nu arăta....
Acuma..., rău parcă nu îmi părea. Dar nici bine nu mă prea simţeam. Poate că ar fi fost
mai bine dacă mă atenţiona, să nu mă ia aşa, pe nepregătite. Poate dacă îmi spunea din
prima: Bună seara, domnul meu. Eu sunt o curvă ce mă vând ieftin. Credeţi că aţi putea
abuza de trupul meu contra unei sume modice, probabil că aş fi reacţionat mai raţional
(acuma nu ştiu dacă răspunsul meu ar fi fost da ori ba, dar măcar eram şî io pregătit).
Aşa mi-a fost dat să cunosc şi latura mai... întunecată a oraşului. Întunecată pentru că era
noaptea, nu de altceva...
Mă mai gândeam eu pe drum, oare sunt mai multe categorii de astfel de fete în oraş. Dacă
asta era specializată în oral.... Probabil că sunt şi multiufuncţionale, şi specializate doar
pe normal, anal, urecheal sau... la operaţie. Sau cine mai ştie, că societatea evoluează....
Oricum, bine că ştiu locul....
Rău.... nu arăta. Şi zicea că nu ar fi nici chiar scump....
Să mor eu dacă data viitoare.... nu întreb şi cât costă