Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Creează cont
Descoperă.ro
Descoperă Travel
Maratoanele Descoperă
DEXcoperă
Foto
Concursuri
Descoperă.ro
caută ...
Abonează-te la newsletter
Prima pagină
D:News
Stiinta
Cultura
Natura
Lumea digitala
Istorie
Descopera in Romania
Trimite pe email
Marius Comper | 03.14.2012 | ● Vizualizări: 1163993 Comentarii
Este liberul arbitru doar o iluzie? Neuroştiinţele oferă răspunsul + zoom
Galerie foto (6)
Are omul libertatea de a alege? Această întrebare a fost îndelung dezbătută de-a lungul
istoriei, liberul arbitru fiind considerat de mulţi trăsătura definitorie a omului. Dacă în
trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor şi a teologilor, progresul ştiinţific al
studierii creierului a permis specialiştilor în neuroştiinţe să se apropie în ultimele
decenii de găsirea unui răspuns. Dovezile acumulate de oamenii de ştiinţă par să încline
balanţa din ce în ce mai mult spre o singură concluzie: liberul arbitru, capacitatea
omului de a alege liber, este doar o iluzie.
Momentul fiecărei apăsări de buton era înregistrat automat. Comparând timpul apăsării
butonului cu cel în care voluntarii decideau să apese butonul, cercetătorii au descoperit
că diferenţa dintre decizia conştientă a apăsării pe buton şi evenimentul în sine era de
aproximativ 200 de milisecunde. Analizând rezultatul electroencefalogramei, Libet a
avut surpriza să descopere că zona din creier asociată cu iniţierea mişcării devenea
activă cu 500 de milisecunde înainte de apăsarea butonului. Astfel, creierul devenea
activ cu 300 de milisecunde înainte de momentul în care voluntarii luau decizia
conştientă de a apăsa butonul.
Numeroşi alţi cercetători au repetat experimentul lui Libet, observând chiar perioade
mai mari între debutul activităţii cerebrale şi momentul deciziei conştiente. Astfel, un
studiu efectuat în 2008 de cercetători de la Institutul Max Planck din Leipzig a arătat că
deciziile pot fi detectate chiar cu 7 secunde înainte de momentul în care o persoană
devine conştientă de ele.
În experimentul dirijat de profesorul John-Dylan Haynes, voluntarilor li se ceruse să
apese pe un buton cu mâna stângă sau cu cea dreaptă, la alegerea lor, fiindu-le solicitat
totodată să ţină minte în ce moment au luat decizia. Cercetătorii au descoperit că pot
prezice ce mână vor folosi voluntarii cu 7 secunde înainte ca aceştia să ajungă la o
decizie conştientă, doar prin studierea activităţii lor cerebrale. „Studiul nostru arată că
deciziile sunt pregătite în subconştient mai devreme decât se credea până acum. În
momentul în care intervine conştiinţa, cea mai mare parte a muncii decizionale a fost
deja efectuată”, a comentat profesorul Haynes rezultatele studiului.
Astfel, el i-a instruit pe voluntari să-şi propună să îndoaie un deget la un moment ales
de ei, dar imediat după ce devin conştienţi de dorinţa de a îndoi degetul, să se oprească
din acţiune. Studiind creierul participanţilor la studiu, Libet a descoperit că activitatea
cerebrală ce se poate observa în mod normal înaintea îndoirii degetului încetează
îndată ce voluntarii au luat decizia de a se opri. Libet a concluzionat că participanţii
putea folosi alegerile conştiente pentru a opri deciziile inconştiente ale creierului.
Aşadar, chiar dacă liberul arbitru („free will”) e o iluzie, oamenii beneficiează de „free
won’t” – adică au capacitatea de a acţiona conştient pentru a împiedica acţiunea ce
urmează unei decizii luate de creier.
Concluzia lui Benjamin Libet este susţinută de un specialist din alt domeniu: psihologul
Daniel Kahneman, care susţine că majoritatea deciziilor oamenilor sunt generate de
ceea ce el numeşte sistemul 1 (partea inconştientă a creierului), asupra cărora sistemul
2 (conştiinţa) poate aplica o decizie de veto.
Un experiment efectuat de Patrick Haggard, unul dintre cei mai importanţi specialişti în
neuroştiinţe din Marea Britanie, pare să arate că suntem, de fapt, maşinării.
După ce demonstraţia s-a încheiat, profesorul i-a explicat jurnalistului că „nu există
liber arbitru, aşa cum este el definit în sens spiritual. Ceea ce se observă este rezultatul
acţiunii unei maşinării. Creierul urmează legile fizicii, care se manifestă sub forma unor
evenimente electrice şi chimice. În cazul unor circumstanţe identice, nu putem acţiona
altfel. Nu există un «eu» care să poată spună «eu vreau să fac altfel»”.
Profesorul Haggard afirmă că, dacă vrem să definim liberul arbitru drept capacitatea de
a schimba cursul universului şi de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu există.
Cercetătorul afirmă că ceea ce noi considerăm a fi „libertatea de alegere” este de fapt
produsul complexităţii fiinţei umane. Astfel, oamenii pot transforma o serie de date de
intrare într-un număr foarte mare de rezultate. „Cred că termenul de «liber arbitru» se
referă la această complexitate”, concluzionează Haggard.
O fundaţie din SUA a lansat The Research Network on Law and Neuroscience, un amplu
efort interdisciplinar în care psihologi, psihiatri şi specialişti în neuroştiinţe
cercetează modul în care noile descoperiri ale ştiinţelor ce studiază creierul pot fi
aplicate în justiţie.
Kent Kiehl, profesor la Universitatea din New Mexico şi totodată unul dintre cei mai
importanţi cercetători ai psihopatiei, crede că în viitor imagistica cerebrală va juca un
rol important în justiţie, similar cu cel al probelor ADN azi. „Neuroştiinţele şi imagistica
cerebrală vor transforma întreaga filozofie a pedepselor, vor schimba modul în care
decidem pe cine şi cum pedepsim”, afirmă Kiehl.
Cercetătorii au descoperit că persoanele din primul grup, care citiseră textul referitor la
absenţa liberului arbitru, au trişat în proporţie semnificativ mai mare decât cei din al
doilea grup. Rezultatele obţinute în cadrul unui alt experiment, în care participanţii
puteau obţine bani trişând, au fost similare: voluntarii care citiseră în prealabil o
afirmaţie care nega existenţa liberului arbitru trişau mult mai mult decât cei care
citiseră o afirmaţie care afirma existenţa acestuia.
Un studiu efectuat de mai mulţi psihologi americani a arătat că variabila care permite
cea mai corectă estimare a performanţei la serviciu este credinţa în liberul arbitru.
Cercetătorii au evaluat diverse trăsături ale subiecţilor, incluzând cât de mulţumiţi erau
de propria viaţă, câtă energie simţeau că au sau cât de importantă considerau munca,
însă niciun alt factor nu prezicea la fel de bine performanţa la serviciu precum credinţa
în liberul arbitru. „Credinţa în liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament
mai degrabă moral. În societăţile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai
mare aderenţă la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi
fericită, astfel că această credinţă este una adaptivă”, a explicat Dr. Kathleen Vohs, unul
dintre autorii studiului.
Unii specialişti susţin, însă, că nu este nevoie să menţinem iluzia liberului arbitru.
„Atunci când înţelegem cauzele care se află în spatele gândurilor şi sentimentelor
noastre putem, în mod paradoxal, să obţinem un control mai mare asupra vieţii noastre.
Una e să ne certăm cu soţia din cauză că suntem într-o dispoziţie proastă, alta e să
înţelegem că dispoziţia a fost provocată de glicemia scăzută. Atunci când înţelegem
acest lucru admitem, desigur, că suntem doar o marionetă biochimică, dar putem
prelua controlul măcar asupra uneia din sforile prin care se manevrează marioneta: o
simplă gustare ar putea fi secretul bunei dispoziţii. Aşadar, înţelegerea cauzelor
sentimentelor şi gândurilor noastre conştiente ne permite să ne croim o cărare mai
înţeleaptă prin viaţă”, argumentează Sam Harris în cartea sa „Free Will”.
Michael Gazzaniga, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din SUA,
susţine acelaşi lucru: trebuie să abandonăm iluzia liberului arbitru. „Pământul nu este
plat. Înainte ca acest adevăr să fie recunoscut, lumea obişnuia să se întrebe «ce se
întâmplă când ajungi la capătul Pământului - oare cazi?». Odată recunoscut adevărul,
noua perspectivă a permis oamenilor să înţeleagă că întrebările vechi erau stupide.
Cred că vom depăşi această etapă şi vom abandona noţiunea de liber arbitru,
acceptând că suntem o maşinărie deosebită, dotată cu un simţ moral ce îşi are originile
în faptul că trăim în grupuri sociale. Această perspectivă ne va permite să ne punem noi
întrebări”, argumentează Gazzaniga.
Un lucru este cert: noile date oferite de neuroştiinţe asupra ideii de liber arbitru vor
conduce cât de curând la modificarea sistemelor de drept şi a societăţilor în care trăim.
Vor fi societăţile viitorului caracterizate de empatie în mai mare măsură, ca urmare a
noilor perspective asupra înţelegerii funcţionării creierului? Este doar alegerea noastră.
Trimite pe email
Tweet
Citeşte şi
Din secretele creierului uman - cele două mecanisme care ne controlează viaţa
Oracolul din Delfi, cel mai important templu al Greciei antice, îi întâmpina pe toţi
cei ce căutau înţelepciune cu un mesaj scurt scris pe frontispiciu: „gnōthi
seauton”, care se traduce prin sfatul „cunoaşte-te pe tine însuţi!”. Astăzi, la
aproape 3.000 de ani după scrierea acestui mesaj, continuăm să cercetăm
funcţionarea unuia dintre cele mai misterioase obiecte de studiu întâlnite: mintea
umană. Datorită studiilor efectuate în ultimele decenii, ce elucidează multe…
Este posibil ca omul – fiecare om – să trăiască veşnic? Unii cred că da, şi chiar o
doresc; alţii se tem că ar fi posibil; unii speră că nu, iar alţii sunt convinşi că nu se
poate. Adevărul este că o trecere a omului de la starea de făptură muritoare la cea
de fiinţă nemuritoare ar fi cea mai profundă, cea mai drastică schimbare petrecută
vreodată în istoria speciei umane. De la dreptul de moştenire şi până la sistemul
de pensii şi de asigurări de viaţă, întreg…
Inteligenţa… o misterioasă însuşire despre ale cărei caracteristici s-au scris sute
de mii de pagini. De ce anume depinde ea? Ţine de ereditate? Ţine de factorii de
mediu, de condiţiile în care creşte o anumită persoană? Există mâncăruri care îţi
măresc coeficientul de inteligenţă? Sau exerciţii fizice? Ori, poate, anumite
exerciţii spirituale? Poţi deveni mai deştept jucând jocuri pe calculator, citind,
dezlegând cuvinte încrucişate ori careuri de sudoku? Există grupuri…
Comentează
Nume: nume*
Adresa de e-mail: email*
mesaj*
Mesaj :
Introdu codul din imagine în câmpul de mai jos:
Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate
comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură,
precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o
adresă de mail validă. Vă mulţumim!
Comentează
Comentarii (93)
Buna seara,
stie cineva daca neurostiinta, in exemplul din articol cazul lui John-Dylan Haynes
sau cel repetat de Marcus Du Sautoy, are capacitatea de a interpreta energia din
studierea activităţii cerebrale si transpune in informatie? Aceasta ca sa arate, asa
cum sustin specialistii, ca stiu ce decizie vor lua cei din experimente cu 7 sau 10
sec inainte?
In realitate , omul are libertate la liber albitru , insa in acest experiment a fost
suspendat liberul albitru astfel : in momentul in care le-a zis la oameni sa apese
un buton cand vor ei , practic omul a inteles ca va fi recompensat creierul cu
fericire dupa ce termina de apasat acel buton , de fiecare data creierul astepta
putin si apoi nu mai rezista tentatiei si dadea semnal sa apese acel buton . Intr-un
experiment corect trebuie sa se ia in calcul acest lucru . Cel mai bine trebuie sa se
faca astfel , i se spune omului ca daca doreste poate apasa acel buton cand
doreste el si sa i se spuna ca nu il intereseaza daca apasa sau nu acel buton , si sa
ii mai spuna ca nu va primi nici o recompensa daca apasa sau nu acel buton .
Atunci creierul va intelege ca nu a primit un program pe care sa il respecte si va
actiona folosind liberul albitru . Daca omul vrea sa faca miscare si are nevoie , va
apasa acel buton , altfel sansele de a-l apasa sunt foarte mici , de exemplu
creierul verifica ce se intampla daca apasa butonul cand e curios , sau altceva .
Sunt sigur ca rezultatele vor fi spectaculoase , va diferi total de celelalte in cazul
in care omul va intelege ca nu e interesat nimeni daca apasa sau nu acel buton .
7. Dan 28 februarie 2013
8. dff 31 ianuarie 2013
Liberul arbitru este un concept creat de noi, este o explicatie a unor fenomene
care inca nu le intelegem. Lucrul care nu e nou; multe constante acceptate ca
atare au fost si vor fi demolate la un moment dat (pamantul nu e plat, nu?).
"Viteza de calcul" a informatiei nu difera de la subconstient la constient. Daca
acceptam ca omul este un animal, si nu ne ridicam la nivelul de, stiu eu, copiii
divinitatii, atunci putem intelege faptul ca partea constienta a sineului este o
simpla adaptare a noastra la mediul social in care traim. Este "interfata" noastra
cu lumea. Iar in situatia asta, faptul ca decizia este luata de creier inainte de a fi
pasata "interfetei" (constientului) nu este nimic extraordinar sau neasteptat. Daca
initierea unei actiuni (decizia) este luata de creier in mod inconstient, ea este
pasata constientului tocmai pentru a fi analizata din punct de vedere al interfetei
noastre cu societatea. Constientul trece decizia printr-o serie de "filtre" -
experiente proprii, experiente invatate sau diverse conditionari - momentul in care
noi luam constient decizia este momentul in care actiunea initiata de creier este
acceptata de constient. De exemplu, in momentul in care primesti o palma de la
iubita, creierul initializeaza o serie de actiuni determinate de actul violent, cu
scopul de se apara. Aceasta actiune initializata de creier este insa anulata de
constient, prin propria decizie (si ea formata printr-un cumul de informatii
externe): stii ca nu este cazul sa te aperi de iubita ta. Dupa cum spune si articolul,
sinele constient are drept de veto asupra actiunilor declansate inconstient.
1 2 3 ... 8 9 10 › ››
x
ULTIMA ORĂ
La prima vedere, e o femeie obişnuită, însă cheltuie 1 miliard de dolari pe an. Ce se
ascunde în spatele persoanei discrete
DESCOPERA.ro
300.567 aprecieri
Abonează-te la Newsletter
Abonează-te la newsletterul nostru pentru a afla primul cele mai interesante subiecte.
Este posibil ca legendele care fac referire la aceste obiecte să fie doar simple
fantezii sexuale.
Atitudinea noastră faţă de sex îşi are originile în culturile greacă şi iudaică.
Asocierea dintre două personaje a fost făcută pentru prima dată, din punct vedere
ştiinţific, de-abia în anul 1958.
S-a dovedit, încă o dată, cât de diferiţi sunt bărbaţii faţă de femei.
Tot mai mulţi părinţi realizează şedinţe foto ale copiilor lor fie în ipostaze jenante
sau în decursul mai multor ani, surprinzând transformarea de la copil la adult. Un
fotograf din Melbourne a creat o impresionantă galerie foto a fetiţei sale.
Dan Zigmond, şeful diviziei Analytics a Facebook, nu mănâncă nimic între 6 seara
şi 9 dimineaţa…
One.ro
Go4it.ro
ZF.ro
Dupa Afaceri