SENZATIILE

procese psihice cognitive senzoriale

elementare prin care se semnalizeaza
separat, sub forma imaginilor simple si
primare, insusirile concrete ale obiectelor si
fenomenelor, in conditiile actiunii directe a
stimulilor asupra organelor de simt
(analizatori).
ÎNSUŞIRILE SENZAŢIILOR

I.Calitatea
II.Intensitatea
III.Durata
IV.Tonalitatea afectivă
V.Valoarea informaţională
VI.Caracterul conştient
PRODUCEREA SENZAŢIILOR
• Apariţia senzaţiilor este posibilă datorită
analizatorilor, care se compun din :
– Receptor
– Calea de conducere
– Veriga centrală
– Conexiunea inversă
Analizatorul este un ansamblu structural-
funcțional care face posibilă apariția
senzațiilor.
 Analizatorul- structura si functii

 
4.
5.
 Receptorul …
…transforma energia excitanților exteriori în
influx nervos . Cod neurofiziologic.
Orice receptor este format din celule
specializate pentru detectarea unor
stimuli specifici :vizuali,auditivi,tactili,
termici etc.). Receptorii transforma de fapt
informatia continuta de stimul intr-o
informatie semnificativa pentru organism.
 Calea de conducere …

• (aferenta de la analizator la zona

centrala) este un segment intermediar,
alcatuit din celule si fibre nervoase care
„transporta” influxul nervos spre
centrii superiori.
 Zona/Veriga centrala …
…reprezinta aria corticala în care se
face analiza si sinteza informatiilor
provenite de la analizatori.
Aici se realizeaza decodificarea
acestor informatii si transformarea
impulsurilor nervoase in fapt psihic,
adica in senzatie.
 Conexiunea inversa …
…este de fapt tot o cale de conducere,
dar eferenta de la zona centrala spre un
organ efector. Pe aceasta cale se
transmit mesaje spre efectori pentru
realizarea autoreglajului. (daca lumina
este prea puternica avem tendinta sa
inchidem ochii pentru receptarea unei
parti mai mici de informatie externa)
 Legile senzațiilor
• 1. Legea intensităţii
• 2. Legea adaptării
• 3. Legea contrastului senzorial
• 4. Legea sensibilizării
• 5. Legea sinesteziei
• 6. Legea compensaţiei
• 7. Legea semnificaţiei
 Legea intensității/pragurilor

Pragul minim absolut este intensitatea cea

mai mica a unui stimul care poate
produce o senzatie specifica.
Pragul maxim absolut este intensitatea
cea mai mare a unui stimul care mai
determina o senzatie specifica. Dincolo
de acest prag se produce durerea.
vaz : lumina unei lumanari poate fi vazuta
de la 45 de kilometri departare, intr-o
noapte clara si dintr-o zona intunecata.;
• auz : ticaitul unui ceas poate fi auzit de la 6-7
metri distanta, in conditii de liniste;
• gust : zaharul poate fi detectat chiar si atunci
cand dizolvam o lingurita in 7 litri de apa;
• miros : o picatura de parfum poate fi simtita
pe tot cuprinsul suprafetei unui apartament
spatios de trei camere;
• tactil : aripioara unei albine care cade de la o
distanta de 1 cm poate fi simtita pe obraz.
• Sensibilitatea este intr-un raport invers
proportional cu pragul senzorial. Cu cat pragul
este mai mare sensibilitatea este mai mica si
invers.
 Pragul diferential
Stimulii nu sunt constanti; ei difera in intensitate.
Organele nostre de simt sunt adaptate sa detecteze si
astfel de schimbari daca aceste diferente depasesc o
anumita valoare numita prag diferential.
Pragul diferential este cantitatea minima cu care
trebuie sa se modifice intensitatea unui stimul
pentru ca noi sa percepem o schimbare.
Pragul diferential, spre deosebire de pragul absolut, se
raporteaza la valoarea initiala a intensitatii stimulului.

Pragul diferential reprezinta o anumita proportie din

intensitatea initiala a stimulului.

Pentru: -greutate: 1/30; auz :1/10; vaz :1/100;

Legea adaptarii senzoriale
• Simturile noastre poseda o proprietate
numita adaptare, care apare in urma
expunerii prelungite la aceeasi stimuli.
• Cresterea sau scaderea sensibilitatii ca
urmare a actiunii repetate a stimulilor sau a
modificarii conditiilor de mediu poarta
denumirea de adaptare senzoriala.
Adaptarea joaca rolul de a ne proteja
receptorii in cazul expunerii prelungite la
stimulii de intensitate constanta.
 Legea contrastului senzorial consta in
scoaterea reciproca in evidenta a unor
stimuli cu caracteristici opuse:
• contrastul succesiv consta in cresterea
sensibilitatii pentru stimulul care urmeaza
(un sunet inalt dupa unul jos);
• contrastul simultan se manifesta cand doi
stimuli apar in acelasi timp si este intalnit
cel mai frecvent in sensibilitatea vizuala
(negru pe fond galben);
Legea senzibilizării consta in faptul ca o
senzatie care se produce intr-un analizator
influenteaza producerea senzatiilor in alti
analizatori, intensificandu-le sau
diminuandu-le.
Legea sinesteziei este o forma specifica de
interactiune si consta in faptul ca stimulare
unui analizator produce si efecte senzoriale
caracteristice unui alt analizator, desi acesta
nu a fost stimulat. (sunete ascutite sau
catifelate, culori dulci sau reci etc.).
Legea compensației se referă la faptul
că dezvoltarea insuficientă/lipsa unei
modalități senzoriale duce la
perfecționarea alteia care îi preia
funcțiile.
Legea semnificatiei face referire la situația
în care un stimul foarte important pentru o
persoană este repede și bine recepționat,
chiar daca stimulul este slab.
Clasificarea senzatiilor
….dupa analizatorul specializat pentru
receptarea informatiei (vizuale,
auditive, olfactive, gustative, cutanate)

….dupa natura continutului

informationa, adica ce fel de informatii
sunt oferite (chinestezice, organice, de
echilibru, proprioceptive, de durere)
 Aplicatii :
1.Pentru a simula o senzatie sau a modifica o senzatie, care este
organul, zona in care este eficient sa actionam?
2. Cercetatorii au afirmat de foarte multa vreme ca oamenii detin o putere pe
care, din motive inca necunoscute, nu stiu sa o foloseasca la capacitatea
maxima: creierul. Prin intermediul acestui organ, putem experimenta senzatii
diverse, de la cele care sunt atat de comune, incat de multe ori uitam ca le
avem, pana la cele mai ciudate, care transforma sceptici inversunati in
credinciosi ferventi ai fenomenelor pe care, in lipsa unei definitii cuprinzatoare,
le numim paranormale.

Una dintre ele este iluzia schimbului de corpuri, in legatura cu care, ca si in

cazul altor fenomene de neexplicat la prima vedere, stiinta cauta raspunsuri
logice care sa depaseasca eticheta supranaturalului. In cadrul unui studiu
de amploare efectuat de catre neurologii din cadrul Institutului Karolinska din
Suedia, cateva zeci de voluntari au avut ocazia sa traiasca senzatii tari… la
propriu. Un experiment in care barbatii devin pe rand femei si manechini
din plastic, iar dupa ce nebunia pare ca o sa se sfarseasca, acestia cer sa o
ia de la capat.
 
Experimentul 
Un barbat intra intr-o incapere, se aseaza pe scaun si da mana cu o femeie care sta in
fata lui. In cateva secunde, acesta simte ca se afla in pielea femeii, dand mana cu
sine insusi.

Oricat de ciudat ar suna, neurologii au reusit sa induca acest fenomen unor serii de
voluntari. Oamenii pot sa experimenteze iluzia ca un corp, fie al unui manechin, fie al
unei persoane, le apartine. Cercetatorii au numit acest fenomen iluzia schimbului de
corpuri. Cei care au condus acest studiu amplu, Valeria Petkova si Henrik Ehrsson de
la Institutul Karolinska din Stockholm, au mentionat ca subiectii s-au declarat fascinati
si intrigati de experienta, iar multi dintre ei au vrut sa o repete.

Iluzia a fost posibila in cazul voluntarilor, prin primirea unor impulsuri vizuale si
electrice simultane. Intr-unul dintre experimente, fiecare participant statea langa un
manechin masculin, iar in urmatorul, in fata unei femei. O pereche de ochelari speciali
redau o imagine tri-dimensionala, transmisa prin intermediul unei camere video,
pozitionata pe capul manechinului sau al femeii.

In situatia manechinului, un experimentator atingea simultan stomacul voluntarului si pe

cel al manechinului cu doua instrumente diferite. Prin urmare, subiectul a avut ocazia sa
vada ca impunsatura pe care el o simtea in stomac se vedea in burta manechinului
ca si cum acela ar fi fost corpul lui. In cea de-a doua situatie, cand manechinul din
plastic a fost inlocuit cu o femeie, cele doua persoane si-au strans mainile. Astfel, desi
simturile fiecaruia a inregistrat senzatia tactila proprie unei strangeri de maini, fiecare
avea impresia ca isi strange propria mana. Dupa 12 secunde de contact, in ambele
cazuri voluntarul a inceput sa simta ca se afla in corpul celui cu care se afla in contact,
chiar daca “celalalt” era o fiinta sau un obiect material. “In ceea ce priveste iluzia
schimbului de corpuri, putem observa cum informatiile multisenzoriale afecteaza creierul”,
spune neurologul Patrick Haggard din cadrul University College London.
Incorporarea 
Scopul declarat al proiectului este de a afla mai multe despre modul in
care creierul uman construieste imaginea corpului si mai ales despre
cum s-a dezvoltat senzatia ca ne aflam in propriul nostru corp, un
concept pe care cercetatorii l-au numit incorporare. Demonstrarea
faptului ca identificarea corporala si perceptia de sine pot fi manipulate
pana in punctul in care oamenii pot fi convinsi ca au un nou corp
poate fi utilizata cu succes in aplicatiile din realitatea virtuala, in
tehnologia robotilor sau in studiul naturii identitatii umane. O alta
aplicatie este cea medicala, in cadrul terapiilor referitoare la
afectiunile psihiatrice care implica distorsiuni ale imaginii.

“Experimentul demonstreaza cat de usor isi poate modifica creierul

perceptia asupra propriului fizic. Manipuland senzorii, reusim sa ne
pacalim pe noi insine, inducandu-ne nu numai senzatia ca am
iesit din corpul propriu, dar ca avem capacitatea de a le ocupa pe
ale altora”, sustine Henrik Ehrsson, conducatorul proiectului.