Colegiul National Banatean Anuarul de Martie 2006

ANUARUL DE MARTIE
 Anuarul de martie, anul I, nr. 1, primăvară, 2006 
COLEGIUL DE REDACŢIE
Monica Branga, Dorothea Buzarin, Manolita Dragomir-Filimonescu, Tamara Farcaş,
Andrei Gancz, Mihaela Gherasim, Mihaela Gurzu (secretar general de redacţie),
Mirela-Nicoleta Ionuţescu, Mirela Marinescu, Raluca Martinescu, Alexandru Moţ,
Gabriela Pachia, Dorina Popescu, Monica-Oana Popovici (redactor-şef adjunct), Florica
Maria Puşcaş, Elena Răducanu, Nicolae Seimeanu, Ion Pachia-Tatomirescu (redactor-
şef), Silvia Vert.
ISSN 1842 – 0974

Corespondenţa se primeşte la:
Redacţia revistei ANUARUL DE MARTIE,
Colegiul Naţional Bănăţean,
B-dul 16 Decembrie 1989, nr. 26,
300172–Timişoara
(tel. / fax. 0256 – 491.713; e-mail: anuardemartie@yahoo.com).
Manuscrisele reţinute vor apărea în ordinea necesităţilor redacţionale.
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.
Potrivit articolului 206 din Codul penal, responsabilitatea juridică pentru conţinutul
materialului publicat aparţine autorului.
 2 
ANUARUL
DE
MARTIE
Editat de Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara

Anul I, nr. 1, primăvară, 2006
 3 
ACTUALITĂŢI SOLEMNE
 4 
SE RELANSEAZĂ CANDIDATURA PENTRU OBŢINEREA TITLULUI

DE „ŞCOALĂ EUROPEANĂ“...
În ziua de 9 Mai 2004, Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara a obţinut

titlul de Şcoală Europeană.
Colegiul Naţional Bănăţean – Şcoală Europeană

(diplomă ediţia I, 2004)
Diploma prin care s-a acordat Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara
titlul de Şcoală Europeană poartă atât semnătura ministrului educaţiei şi cercetării,
Alexandru Athanasiu, cât şi semnătura şefului delegaţiei Comisiei Europene pentru
România, Jonathan Scheele.
9 Mai 2004: în centru, Jonathan Scheele şi în dreapta-i, d-na directoare a Colegiului Naţional
Bănăţean, Florica Maria Puşcaş, la festivitatea de înmânare a Diplomei şi a „plachetei argintii“:
Colegiul Naţional Bănăţean – Şcoală Europeană.
Concursul pentru acordarea înaltei distincţii (la „prima ediţie“), desfăşurat sub
egida Guvernului României – Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a Delegaţiei
Comisiei Europene şi a Agenţiei Naţionale Socrates, are loc din patru în patru ani.
O dată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, şi colegiile
 5 
cu acest statut „european“ câştigat prin concurs vor beneficia de o „finanţare

comunitară“ deosebită, de „fonduri speciale pentru un învăţământ performant“ etc.
La reuniunea Consiliului Profesoral din 5 mai 2006, d-na directoare, Florica
Maria Puşcaş, a declarat că, pentru reiterarea titlului de Şcoală Europeană, toate
cadrele didactice trebuie să rămână angajate la cele mai înalte cote valoric-ştiinţifice
/ pedagogice, toţi elevii să fie ancoraţi în procesul calitativ al veritabilei
performanţe, într-un benefic învăţământ sinergic, încât, în al treilea an de la
obţinerea diplomei, mai exact spus, în februarie 2007, Colegiul Naţional Bănăţean
să-şi relanseze candidatura spre a i se acorda şi pentru a doua oară titlul de Şcoală
Europeană.
Prof. AETHICUS
 6 
DIN «CARTEA DE ONOARE»
Paul de Hohenzollern, sau Paul de România, născut în anul 1948, este

strănepotul lui Carol al II-lea (1893 – 1953), adică al regelui României dintre anii
1930 şi 1940. În 1988, a publicat la Londra o interesantă monografie dedicată
străbunicului: King Carol II. A Life of my Grandfather, carte care a cunoscut, în
1990, o versiune franceză (Carol II, roi de la Roumanie) şi, în 1991, o versiune
românească, „augmentată“ (cu o serie de „fotografii-document“), datorată Ilenei
Vulpescu (Carol al II-lea rege al României, Bucureşti, Editura Holding Reporter,
270 pagini + XVI + cele 22 de pagini de „fotografii-document“).
În calitate de autor şi de
„prinţ“, desigur, vineri, 26 februarie
1999, între orele 8,30' şi 9,30', în sala
de festivităţi a Colegiului Naţional
Bănăţean, Paul de România a avut un
dialog fructuos cu vreo două sute
cinci zeci de profesori şi liceeni,
privitor atât la monografia Carol al
II-lea rege al României (1991), cât şi
la cartea semnată de „străbunicu-i“,
regele Carol al II-lea, În zodia
Satanei (Bucureşti, Editura
Universitaria, 1994, 256 pagini). Pe aceste cărţi, Paul de România a acordat
doritorilor şi autografe, apoi a semnat în Cartea de onoare a Colegiului Naţional
Bănăţean, într-o limbă dacoromână / valahă însuşită destul de bine: «Vă mulţumesc
Pentru minunata Primire / Pe care mi-aţi făcut-o. Sunteţi minunate (minunaţi) şi m-
am simţit (minunat). Vă felicit Pentru Copii(i) minunaţi pe care îi aveţi în acest liceu
de Tradiţie. Sper să vă revăd curănd.»
 7 
Vineri, 1 septembrie 2000, Emil Constantinescu, preşedintele

României dintre anii 1996 şi 2000, a onorat cu prezenţa-i deschiderea
anului de învăţământ de la Timişoara, vizitând cu această ocazie şi Colegiul
Naţional Bănăţean. Evenimentul nu a fost înregistrat în Cartea de onoare a C. N. B.
(fiindcă „în protocol“ nu fusese prevăzută şi caligrafierea câtorva cuvinte de către
cel mai înalt oaspete), dar Cancelaria Prezidenţială a trimis către sfârşitul lunii
septembrie 2000 următoarea scrisoare, desigur, purtând semnătura preşedintelui
României, Emil Constantinescu: «Domnule director, / Ţin să vă mulţumesc şi pe
această cale, dumneavoastră personal, / profesorilor şi elevilor Colegiului Naţional
Bănăţean, pentru eforturile şi / eficienţa cu care aţi pregătit deschiderea anului de
învăţământ la Timişoara, / în zilele de 1 – 2 septembrie 2000. // Vizitarea liceului
dumneavoastră, întâlnirile cu
profesorii şi elevii / mi-au lăsat o
foarte bună impresie, confirmând tot
ceea ce ştiam despre buna / tradiţie a
Colegiului Naţional Bănăţean şi
realizările învăţământului din /
judeţul Timiş în general. //
Mulţumindu-vă încă o dată pentru
ospitalitatea caldă pe care mi-aţi
arătat-o, urez profesorilor şi elevilor
Colegiului Naţional Bănăţean un an
şcolar bun, cu multe succese şi
împliniri. / Emil Constantinescu»
 8 
DIN CREAŢIA SCRIITORILOR-OASPEŢI

AI COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN
Michel BÉNARD
(n. 17 noiembrie 1946 – Reims / Franţa)
Prix de Poésie de l'Acadèmie Française –

2002. Este vicepreşedinte (Vice Président) şi delegat
(Délégué) al Société des Poètes et Artistes de France
– care editează revista internaţională de cultură
franceză, Art et Poésie.
A fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean,

vineri, 14 decembrie, 2001, cu ocazia lansării antologiei bilingve de poeme, în
franceză şi în română (întocmită şi tâlmăcită de Manolita Dragomir-Filimonescu),
Fragilité des signes / Fragilitatea semnelor (Timişoara. Editura Augusta, 2001).
LA FOI RETROUVÉE
À l 'âme du Peuple Roumain et

à la ville de Timisoara – berceau de la révolution
Sur les stigmates d'un pays en déchirure,

je foulais le point de germinaison
d'une ville porteuse de la révolution,
les semences s'égrenaient aux bannières percées,
c'etait le temps des gestes simples en partage
du levain et des transparences d'eau lustrale.
Les églises de bois aux icônes anciennes

contenaient encore les paroles festonnées
par le mystère des voix de femmes.
Le perré de la foi retrouvée
portait toute la sage humilité
de son Dieu au fond des yeux
comme un signe de lumière incisée
sur l'éphémère illusion de l'homme n'osant
plus même croire en l'énergie d'amour
 9 
sans ressentir un profond

sentiment de trahison.
Sur les cicatrices d'un pays en renaissances,

je foulais les sillons profonds
de la ville genitrice d'une revolution,
et ses semences germaient
aux drapeaux irises.
M. Benard (primul din stânga), Leopold

Sedar Senghor, poetul de geniu al
Negritudinii, fost preşedinte al ş. a. la
Bruxelles
CREDINŢA REGĂSITĂ
Pentru sufletul Poporului Român şi

pentru oraşul Timişoara – leagănul revoluţiei
Peste cicatricele unei ţări sfâşiate,
călcam deja-ncolţitele grăunţe-gloanţe
ale unui oraş purtător de revoluţie;
seminţele se-nşiruiau din stindarde găurite –
era timpul gesturilor simple, în partajul
plămădelii şi al transparenţelor apei lustrale.
Bisericile de lemn cu icoane străvechi

reverberau încă vorbe festonate-n misterul
unor vocil de femei.
Stratul de beton al credinţei regăsite

ducea toată înţelepciunea smerită,
cu Dumnezeu,-n adâncul ochilor,
ca un semn de lumină incizată
pe efemera iluzie a omului timid,
mai îndreptăţit a crede în energia iubirii,
fără a resimţi adâncul
sentiment al trădării.
Pe cicatricele unei ţări în renaştere,

eu călcam brazdele adânci
ale cetăţii născătoare de revoluţie –
şi seminţele germinau în numele
drapelelor-curcubeie.
(Version dacoroumaine: Ion PACHIA-TATOMIRESCU)
 10 
Crişu DASCĂLU
(n. 11 mai 1941, în Balinţ, jud. Timiş – provincia

valahă Banat, Dacia / România)
Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din

România – 1978. Este profesor doctor la Facultatea
de Jurnalistică – Universitatea Tibiscus – şi director
al Institutului Titu Maiorescu de la filiala
timişoreană a Academiei Române.
ÎNDOIRE
Omida nopţii HESITATION
Se suie pe noi The night's caterpillar
Ca pe frunze Crawls upon us
Întâmplătoare. As if mounting
Some chance leaves.
Dintre stejari, Amongst the oaks,
Mari stele Huge stars
Ne ajung Stitch us
Cu lumini With their frozen
Îngheţate. Light..
Unde Where can we hide

Ne vom ascunde Our bodies
Trupurile ciuruite Riddled
De vise? By dreams?
(English version by Gabriela PACHIA)
De la stânga la dreapta: Cornel Ungureanu, Crişu Dascălu, Mircea Tomuş, Anghel

Dumbrăveanu ş. a., în sala de festivităţi a revistei Orizont
 11 
PE URMA UNEI IDEI A LUI CRIŞU DASCĂLU...
Prof. univ. dr. Crişu Dascălu – poetul / silisticianul (semioticianului) – a fost

oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean, luni, 11 mai, 1987 (instituţia se numea pe-
atunci Liceul de Filologie-Istorie), când, în faţa unui auditoriu de vreo trei sute
persoane – majoritatea fiind profesori din „cercul pedagogic“ de limba şi literatura
română din judeţul Timiş, la care adăugatu-s-au liceeni din clasele a XI-a şi a XII-a
–, a conferenţiat despre structura capodoperei romantismului universal Luceafărul,
de Mihai Eminescu, evidenţiind, între altele, că antiteza teluric – celest este
amplificată de genialul din Ipoteşti şi prin „voit-infra-realizarea estetică“ a tabloului
idilei dintre Cătălina şi Cătălin, prin „doza de banal, de cotidian-uman“ inoculată
textului poematic. D-l prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU, redactorul-şef al
prezentului Anuar de martie, întrebând şi de textul conferinţei, de soarta ideii de
mai sus prin studiile / cărţile deceniilor scurse, primeşte prompt răspunsul d-lui prof.
univ. dr. Crişu Dascălu – în e-mail-ul din 29 april' 2006: «În ceea ce priveşte
prezenţa mea la Colegiul Naţional Bănăţean, din celălalt ev, când am vorbit (...)
profesorilor... Acel text nu a apărut niciodată (nici nu ştiu dacă mai există !), dar
perspectiva care i-a stat la bază poate fi regăsită în cartea mea Insurecţia
respectuoasă. Eseu despre individualul şi supraindividualul poetic (Timişoara,
Editura Augusta, 2000)...».
În foarte recentul studiu aniversar, dar de o impresionantă adâncime, Crişu
Dascălu la a LXV-a rotire în jurul soarelui (publicat în revista «Rostirea
românească», nr. 4–5–6 / 2006), Ion PACHIA-TATOMIRESCU urmăreşte ideea şi
relevă, între multe altele, desigur, şi pentru receptorii de atunci, din 1987, ai
conferenţiarului: «Şi prin celelalte lucrări publicate de Crişu Dascălu (...), i se atestă
o revoluţionară gândire profund-europeană şi anvergura continentală a
„întreprinderilor“, a „şantierelor“, a cercetărilor sale, căci a abordat spaţialitatea
poetică a limbii române prin permanentă raportare la teritoriile similare de pe alte
meridiane, ajungând mai de fiecare dată la miraculoasa reţea de vase comunicante a
numenalităţii; edificatoare, în acest sens, este chiar „deschiderea“ studiului
Domniei-Sale, Nichita Stănescu şi principiul negativităţii, publicat recent, în
antologia de «exegeze şi comentarii», Tentaţiile textului, 2 (Timişoara, Ed. Brumar,
2005, paginile 7 – 11), apărută sub egida Academiei Române – Filiala Timişoara –
Institutul Titu Maiorescu: „Gândirea europeană este prin excelenţă antinomică. Ea
pendulează, când neputincioasă şi exasperată, când agresiv-euforică, între
extremităţi care se presupun reciproc în măsura în care se contestă una pe cealaltă.
Premisa de la care îmi face plăcere să pornesc este aceea că opera fiecărui mare poet
încorporează un sistem semiotic în centrul căruia domneşte nestingherit o polaritate
durabilă de sensuri. Am dezvoltat această idee, referitor explicit la poezia
românească, într-o carte relativ recentă, intitulată Insurecţia respectuoasă. Eseu
despre individualul şi supraindividualul poetic, astfel încât mă dispensez, acum şi
aici, de obligaţia firească de a-i da cuvenita atenţie. (...) cei mai însemnaţi poeţi
posteminescieni încearcă să se elibereze de tutela predecesorului lor, rămânându-i
datori, în sensul că perpetuează, aproape involuntar, un număr finit, dar însemnat
totuşi, de constante ce pot fi identificate la nivelul limbajului poetic sub forma unor
paradigme semantice, textualizate sau contextualizate. Sistemele identificabile în
 12 
operele acestor mari poeţi pot fi multiplicate în măsura în care polaritatea care le
defineşte îşi poate schimba întruna componentele semantice. În ce mă priveşte, m-
am oprit (...) la opoziţia dintre extremităţile spaţializate ale unei verticale, adică la
polaritatea sus vs. jos, a cărei încarnare semantică este opoziţia dintre ideal şi real.
Spre a mă apropia de subiectul acestui articol, voi adăuga că, printr-o percepţie de
tip arhetipal probabil, această dualitate poate primi conotaţii morale, în sensul că tot
ceea ce este superior este asociabil binelui, în vreme ce inferiorul trimite invariabil
spre rău.“ (p. 7). Chiar dacă pe domeniile Domniei-Sale se relevă cea mai mare
densitate de comete întru cunoaştere, Crişu Dascălu dovedeşte o ştiinţă formidabilă
de a dinamita orizontul exact acolo unde trebuie şi de a ne proiecta apoi,
„imperceptibil“, în fiinţialitatea „celuilalt orizont“, a „mereurit-mirabilului“
orizont.».
Drd. Marin MASICUA-MĂCEŞ
Anghel DUMBRĂVEANU
(n. 21 noiembrie 1933 , în Dobroteasa, jud. Olt – provincia

valahă Alutuania > Oltenia, Dacia / România)
Marele Premiu al Festivalului Internaţional Nichita

Stănescu – Ploieşti, 1986. Premiul Academiei Române – 1997.
Premiul internaţional Rozeta de la Bella Voda – Jugoslavia,
1998. Este redactor-şef al revistei «Rostirea românească».
A fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean, în numeroase rânduri. La

primele trei ediţii (31 martie 2001, 31 martie 2002, 5 mai 2003) ale Concursului de
creaţie Nichita Stănescu – iniţiat şi desfăşurat sub patronajul Colegiului Naţional
Bănăţean – Anghel Dumbrăveanu a fost preşedintele de onoare al juriului (juriu
în care au impresionat şi înrăzăririle altor personalităţi de frunte ale literelor valahe:
prof. univ. dr. Gh. Tohăneanu, prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru, conf. univ. dr.
Gh. Secheşan, Aurel Turcuş, Nina Ceranu, Emil Şain ş. a.).
 13 
AMURGUL UNEI ILUZII THE DUSK OF AN ILLUSION
Lângă fereastra unei mansarde By my attic window

în timp ce ziua curge printre lucruri while the day is flowing among things
Toamna aduce daruri princiare: Autumn is pouring out princely gifts:

ieri împietreai până la glezne yesterday I turned into stone up to my
ankles
today I am happy that there arrive
astăzi te bucuri că-n sfârşit sosesc much larger cargoes of fog at last
transporturi mult mai mari de ceaţă
I can dream under the lonely sky
Poţi să visezi sub cerul singur the event of going back
evenimentul întoarcerii at the call of the sea
în rugăminţile mării
The woman is walking with opal
Femeia iese cu mişcări opale movements
din cenzurate-ntrebări out of subdued questions
un nenufar lunecând a nenufar gliding
pe firul de iridiu al stelei on the iridium beam of a star
în amurgul unei iluzii into the dusk of an illusion
(English version by GABRIELA PACHIA)
Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA
(n. 20 august 1920, în Bucureşti – m. 5 mai 2006, Varatec-Neamţ)
Ordinul bulgar Sf. Metodiu si Chiril (1977), Premiul special al

Uniunii Scriitorilor din România (1986, 1989), Premiul internaţional
Herder (1988), Premiul Adelaide Ristori (1993), Comandor al Ordine al
Merito della Republica Italiana (1978), Grande Ufficiale al aceluiasi
ordin (1996). A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară al
Academiei Române (1952 – 1954), vicepreşedinte al Academiei de
Studii Sociale şi Politice (din 1970), Visiting Professor la Universitatea
din Amsterdam (1972), director al Institutului de Istorie şi Teorie
Literară George Călinescu din Bucuresti (din 1973), profesor de literatură
comparată şi şef de catedră (din 1974) la Facultatea de Limba şi Literatura Română
 14 
din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române (de la 1 martie 1974),

membru titular al Academiei Romane (de la 22 ianuarie 1990), vicepreşedinte al
Academiei Romane (din 2 februarie 1990, până în 18 februarie 1994), preşedinte a
Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române, director al Şcolii Române
din Roma / Accademia di Romania (1991 – 1997). După pensionare, s-a retras la
Mânăstirea Varatec-Neamţ, călugărindu-se şi devenind „sora Benedicta“. A fost
înmormântată duminică, 7 mai 2006, la Mânăstirea Putna. La Colegiul Naţional
Bănăţean (Liceul de Filologie-Istorie) din Timişoara, duminică, 14 aprilie, 1985, în
calitate de preşedinte al Comisiei Centrale de Concurs – Olimpiada de Limba şi
Literatura Română de la Timişoara, prof. univ. dr. doc. Zoe Dumitrescu-Buşulenga,
alături de ministrul învăţământului, Ion Teoreanu, a rostit un cuvânt de deschidere a
naţionalei competiţii.
EMINESCU ŞI SPÄT ROMANTIK
Cum spunea D. Caracostea, în sonetul lui Eminescu nu e vorba de o simplă

împietrire ca în tablourile lui Arnold Böcklin, ci de „o dinamică înstrunată, o
încordare a elementelor. Cu tot caracterul lui stăpânit, sonetul acesta este în fond
viaţă şi mişcare“.
Ne-am îngădui să spunem că e nu viaţă şi mişcare, ci luptă între moarte şi
viaţă, surprinsă şi trecută în încremenirea superb scandată a sonetului: „S-a stins
viaţa falnicei Veneţii, / N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; / Pe scări de
marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna înălbind păreţii. // Okeanos se plânge
pe canaluri... / El numa-n veci e-n floarea tinereţii, / Miresei dulci i-ar da suflarea
vieţii, / Izbeşte-n ziduri vechi, sunând din valuri. // Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate. /
Preot rămas din a vechimii zile, / San Marc sinistru miezul nopţii bate. // Cu glas
adânc, cu graiul de Sibile, / Rosteşte lin în clipe cadenţate: / Nu-nvie morţii – e-n
zadar, copile.“
Perfecţiunea sonetului concentrând în cristalul său îndurerata şi inutila
învăjbire dintre viaţă şi moarte, dintre încremenire şi mişcare, face din versurile
eminesciene făurite pe recurentul motiv al Veneţiei stinse, o capodoperă, aşa cum au
recunoscut criticii români de la Călinescu, M. Dragomirescu, D. Caracostea, D.
Murăraşu, şi criticii străini ca Rosa del Conte, Alain Guillermou, Laszlo Gàldi.
Acesta din urmă scria despre versul „Rosteşte lin în clipe cadenţate“: „Acest singur
vers ar fi destul pentru a ne îndreptăţi să considerăm sonetul lui Eminescu drept o
capodoperă originală“.
Iar Ibrăileanu făcea o afirmaţie cu un caracter mai cuprinzător referitoare la
acelaşi sonet, vizând calitatea traducerilor şi prelucrărilor întreprinse de Eminescu în
general: „«traduceri» ca aceea a sonetului Veneţiei sunt opere originale. Şi s-ar putea
zice fără paradox că meritul artistic pur se vădeşte mai bine în astfel de traduceri
decât chiar în poeziile originale, căci e mai uşor de găsit forma perfectă şi admirabilă
pentru propriile tale idei decât pentru ale altora. După mine, proba cea mai puternică
 15 
a artei infinite a lui Eminescu sunt «traducerile» lui. Şi faptul că s-a aplicat cu atâta
răbdare şi înverşunare să scoată o perlă din sonetul Veneţiei (dovadă mulţimea
variantelor) – dintr-o poezie ce nu era a lui – ne arată pe artistul de rasă din el.“
Ne-am oprit atât de insistent asupra unor lucruri de mult ştiute, nu atât dintr-o
nevoie de rememorare (şi aceea totuşi necesară), cât încercând un fel de preambul
explicativ la ceea ce au însemnat traducerile şi adaptările în opera eminesciană, din
„epigonii“ germani. Am repetat întruna, chiar dacă nu sistematic, momentele
procesului de integrare a unui gând străin, a unei idei mito-poetice, a unei imagini, a
unei sintagme, a unui cuvânt chiar, în corpul uriaş al universului eminescian, aşa de
unitar în ciuda diversităţii sale uneori descumpănitoare. Şi poate am reuşit să
sugerăm măcar direcţiile probabile ale alcătuirii acestui univers, de la intuiţiile prime
hrănite apoi cu o substanţă de cultură neînchipuit de bogată care a permis dilatarea
facultăţilor cunoscătoare până la marginea cognoscibilului, şi până la configurarea
structurilor unui imaginar de o forţă şi de o originalitate aproape incredibile la un
romantic... (în Oglinda literară – Focşani – anul V, nr. 51 / martie 2006, p. 1756).
Eugen SIMION
(n. 25 mai 1933, în Chiojdeanca, jud. Prahova – provincia

valahă Muntenia, Dacia / Romania)
Premiul Academiei Române – 1976. Lector la Catedra

de Istoria Literaturii Române a Facultăţii de Litere –
Universitatea din Bucureşti (1964 – 1971), apoi conferenţiar
(1971 – 1990) şi profesor (din 1991). Visiting Professor la
Universitatea Sorbonne IV din Paris (1970 – 1973). După
Revoluţia Română Anticomunistă din Decembrie 1989, devine membru al
Academiei Române (1993). Peste cinci ani, din ianuarie 1998 şi până în aprilie 2006,
este preşedintele Academiei Române.
În 14 – 19 aprilie 1985, la Colegiul Naţional Bănăţean (Liceul de Filologie-

Istorie) din Timişoara, „pentru prima oară gazdă olimpică“, s-a desfăşurat a
XXVIII-a ediţie a Concursul naţional de Limba şi literatura română „Mihai
Eminescu“ (Olimpiada de Limba şi literatura română – etapa naţională) şi a XVI-
a ediţie a concursurilor interjudeţene de limba şi literatura maghiară şi de limba
şi literatura germană. Preşedintele Comisiei olimpice de Limba şi literatura
 16 
română a fost conf. univ. dr. Eugen Simion. Dintr-o lucrare cu caracter didactic,
dedicată unui secol de „olimpiade ştiinţific-literare“, 1885 – 1985 / 1988, nu
sportive, publicată în 1988, mai aflăm că: «La şedinţa festivă de deschidere au luat
cuvântul (...) ministrul educaţiei şi învăţământului, Ion Teoreanu, preşedinta
Comisiei centrale de concurs, prof. univ. dr. doc. Zoe Dumitrescu-Buşulenga.
(...) De neuitat rămâne întâlnirea elevilor finalişti cu Puia Florica Rebreanu, fiica
lui Liviu Rebreanu, creatorul romanului românesc modern, (...) cu poetul Petre
Ghelmez, cu profesoara Margareta Labiş, sora poetului Nicolae Labiş, „albatrosul
ucis“, care, dacă ar fi trăit, şi-ar fi sărbătorit 50 de ani de la naştere.» (D.
Mărgineanţu, Centenar la Timişoara..., în vol. Concursuri şi olimpiade şcolare,
1885 – 1988, Bucureşti, Editat de Societatea de Ştiinţe Filologice din România,
1988, p. 110; s. n.).
IRONIŞTI ŞI FANTEZIŞTI – MARIN SORESCU
Marin Sorescu nu evită marile simboluri lirice, dimpotrivă, le caută în praful

banalităţii cu ştiinţa şi abilitatea cu care mitologul caută elementul sacru camuflat în
faptele profane. „Funcţia poeziei – spune într-un loc autorul – e mai degrabă una de
cunoaştere. Ea trebuie să includă filosofia. Poetul ori e un gânditor, ori nu e nimic
(...) Poetul autentic e un filosof şi mai mult decât atât: el posedă în plus intuiţia.
Gândurile lui, spaimele, tristeţile sunt transformate într-un instrument de cercetare.
Lentila, tubul, cunoştinţele despre aer devin telescop cu care scrutează cerul. Cred că
un poet genial poate descoperi numai prin intuiţie poetică o nouă stea, care mai apoi
să fie confirmată de savanţi, prin calcule de parametri. E tot ce poate da poezia.
Gustul său final e totuşi amărăciunea. Asta nu înseamnă pesimism, ci numai
luciditate. Trăieşte în cunoştinţă de cauză.“ (Tinereţea lui Don Quijote, Postfaţă).
Curios, cei care contestă poezia lui Marin Sorescu îi reproşează tocmai absenţa unei
filosofii lirice originale. Însă originalitatea în poezie nu poate fi decât de un singur
fel: prin profunzimea comunicării, prin capacitatea expresiei de a sugera raporturi
nevăzute dintre lucruri. Sorescu este un intelectual serios care meditează la ceea ce
scrie şi scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. A pune
aceste noţiuni în raporturi insolite este tehnica lui. În configuraţia ei intră şi un
element de absurd calculat, acela care facilitează pătrunderea paradoxului în poem.
Lucrurile merg, atunci, cu capul în jos, la suprafaţa versurilor. În adâncul lor,
filosofia este însă limpede, pe cât de limpezi pot fi, în ambiguitatea lor funciară,
simbolurile poeziei. A spune că locuieşti într-o roată pare la prima vedere o
extravaganţă. A vedea însă, din această perspectivă, universul într-o rotire
ameţitoare înseamnă a sugera un sentiment teribil de fragilitate cosmică. Printr-o
normală raportare la destinul individului, lectorul intuieşte exact sensul parabolei:
„Locuiesc într-o roată, / Îmi dau seama de asta / După copaci, / De câte ori mă uit pe
fereastră / Îi văd / Când cu frunzele-n cer, / Cănd cu ele-n pământ. // Şi după păsări /
Care zboară / Cu-o aripă spre sud / Şi cu-o aripă spre nord. // Şi după soare / Care-
mi răsare / Azi în ochiul stâng, / Mâine-n cel drept. // Şi după mine / Care când sânt,
/ Când nu mai sânt.“ Se observă, aici şi în celelalte poeme, raritatea metaforei
 17 
ornante. Poemul, în întregime, devine o metaforă bine disimulată, în interiorul ei

însă limbajul este cât se poate de precis. O comunicare aproape albă, cu toate
atributele oralităţii. (Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. I, ediţia a doua,
«revăzută şi completată», Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978. p. 272 sq. ).
Marin SORESCU
(n. 19 februarie 1936 , în Bulzeşti, jud. Dolj – provincia valahă

Alutuania > Oltenia, Dacia / România; m. 8 decembrie 1996, în
Bucureşti)
A obţinut de două ori Premiul Academiei Române şi de

şase ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România. I s-au
acordat şi următoarele premii europene: Medalia de Aur
pentru poezie Ospiti Napoli (1970), Premiul Fernando Riello
(Madrid, 1983), Premiul Herder (Viena, 1991), Premiul Felix Romuliana
(Belgrad, 1994) etc. A fost membru al Academiei Române, al Academiei
Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Ştiinţă şi Artă din Veneţia, al
Academiei de Arte, Ştiinţă şi Profesii din Florenţa.
Marin Sorescu fost-a oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean (numit pe-

atunci Liceul de Filologie-Istorie), pare-se, în 20 mai, 1987, răspunzând invitaţiei
profesorilor-filologi, Constantin Vintilescu, fost coleg cu autorul dramei de
întemeiere a paradoxismului, Iona, şi Mihai Gafencu (director-adj.). Călduroasa,
vibranta întâlnire, dialogul în ales spirit pandur cu «genialul scriitor-galaxie» (I. P.
T.), din Sala de Festivităţi a C. N. B., „eternizatu-s-au“ dinspre „a şaptea artă“, pe o
bună „peliculă de celuloid“, graţie profesorului-matematician, Al. Moţ. Caseta cu
valorosul „film documentar“ se află în prezent în posesia d-nei profesoare, Monica-
Oana Popovici, fiica lui Constantin Vintilescu. (Marin MASICUA-MĂCEŞ)
DACĂ NU CER PREA MULT

– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă de vin şi-o femeie, Doamne,

Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
 18 
Te-ar ţine de vorbă,

Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,

O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.

Ce-ai dori să iei cu tine,
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta odată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?

Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,

Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,

– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
 19 
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
IF I'M NOT ASKING TOO MUCH
"What would you take with you

If one day you were to commute
Between Heaven and Hell
To give some lectures?"
"A book, a bottle of wine, and a woman, Gracious Lord,

If I'm not asking too much."
"You are... I'll cut the woman out.

She'd have too much of your ear,
Drum into your mind with her prattle-tattle
And you'd never have the time to get your lecture ready."
"Cut the book out, I beseech you,
I can write one myself, Good Lord,
If I have a bottle of wine and a woman on my side.
That's what I'd like, if I'm not asking too much."
"You are...
What would you like to take with you
To give some lectures?
"A bottle of wine and a woman,

If I'm not asking too much."
"You've already asked for that, kind of obstinate, aren't you?
As I've told you, it's too much. I'll cut the woman out."
"What have you got against her? Bear some sort of grudge?
I'd rather you cut the wine out. It would muddle me anyway
And I wouldn't be able to get my lecture ready
While seeking inspiration in my sweetheart's eyes."
Deep silence, long minutes,

Maybe as vast as eternities,
Allowing me time to sink into oblivion.
"What would you like to take with you

To give some lectures?"
"A woman, Gracious Lord, if I'm not asking too much."
 20 
"You know you are... I'll cut the woman out."

"Then why don't you cut the lectures out,
Cut Heaven and Hell out.
You know what? It's neck or nothing,
I'd run the course between Heaven and Hell to no purpose.
How can I strike terror into the sinners in Hell
Unless I have a woman as a teaching aid at hand?
How can I extol the righteous in Heaven
Unless I have a book to unfold to them?
And how can I bear the journey and the differences
In temperature, luminosity, and pressure
Unless I have some wine to summon up my courage?"
Efim TARLAPAN
(n. 17 mai 1944, în Măgurele, jud. Ungheni – provincia valahă

Basarabia, Dacia / România – azi, în Republica Moldova)
A obţinut vreo 40 de premii şi menţiuni literare, dintre

care, în două rânduri, în 1993 şi în 1995, Premiul Uniunii
Scriitorilor din Republica Moldova. În 1996, a primit titlul de
„Maestru al Literaturii“. Este „Membru de Onoare“ al Uniunii
Epigramiştilor din România.
Efim Tarlapan a fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean, luni, 17

martie, 2003, răspunzând prompt invitaţiei unui grup de inimoase doamne
învăţătoare / profesoare de la clasele primare, Mirela-Nicoleta Ionuţescu, Adelina
Leanca, Dorina Lobonţ, Adina Maria Popa, Marioara Rusu ş. a. Cu acest prilej, şi ca
deosebit de înzestrat psiho-pedagog, Efim Tarlapan s-a apropiat cu fineţe şi a
pătruns în sufletul, în memoria „micilor săi receptori“, printr-un „concurs de
ghicitori“ (foarte original-tarlapaniene), premiul pentru fiecare „câştigător-
dezlegător“ de „enigmă versificată“, constând într-un autograf pe o „cărticică de-
amiază“. (Marin MASICUA-MĂCEŞ)
STIHURI MARŢIALE
 21 
(epigrame, Chişinău, 1999)
Lozinca porcului
Democraţie, nu te-ascunde,
Spre tine ruga mea o-ntorc –
Fă ca oricând şi orişiunde
Să am tot dreptul de-a fi... porc !
Paradox
Ţara mea, romano-daca,

Ară ţarina cu vaca;
Are boi, dar permanent
Sunt aleşi în parlament.
Basarabia
Mică,-aşa, cum a lăsat-o

Pactul marilor intruşi,
Va intra şi ea în NATO,
Când intra-va NATO-n ruşi...
La Timişoara, în octombrie 1999, sărbătorind Astra / Valahimea în Restaurantul

Fabricii de Bere Timişoreana (de la stânga la dreapta): Efim Tarlapan, Zinaida
Cenuşă, Anghel Dumbrăveanu, Gh. Ciocoi, Ion PACHIA-TATOMIRESCU ş.
a. Foto: prof. Al. Bâscu.
Vasile TĂRÂŢEANU
 22 
(n. 27 septembrie 1945, în Sinăuţii de Jos / Cernăuţi – provincia

valahă Bucovina, Dacia / România – azi în Ukraina)
Joi, 16 noiembrie, 1995, Vasile Tărâţeanu a fost pentru

prima oară oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean. Aici, în Sala
de Festivităţi, într-o atmosferă caldă, vibrantă, graţie unui public
format din vreo trei sute de liceeni şi de profesori-diriginţi, într-o
admirabilă prezentare a criticilor literari, Adrian Dinu Rachieru şi Ion PACHIA-
TATOMIRESCU, a fost lansat volumul de versuri Litanii din Ţara de Sus
(Timişoara, Editura Augusta, 1995 – cf. Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Un poet-
Sisif cărând stânca speranţei re-întregirii de Ţară, recenzie la vol. «Litanii din
Ţara de Sus», în «Rostirea românească», Sibiu, anul II, nr. 2-3 / ianuarie-februarie,
1996, p. 98 sq.).
ANONIMUS
Sunt poetul despre care nu se vorbeşte încă

la ora de literatură contemporană
profesorii nu aleargă-n căutarea operelor mele
şi elevii încă nu mă înjură în gând
pentru că ar fi obligaţi să înveţe
pe de rost poeziile mele.
Rănitul suflet
nu-mi permite să fac greva tăcerii
şi dacă-aş face-o chiar
în faţa cui să protestez
şi ce să-i cer:
Vasile Tărâţeanu (cu ziarul
indexarea adevăratului talent Arcaşul în mâna stângă) şi Ion
devalorizat PACHIA-TATOMIRESCU, la
la taraba economiei de piaţă, Timişoara (Universitatea
locul de muncă Tibiscus), 9 / 10 noiembrie
la care nu atentează nimeni 2005.
şi care nu poate fi desfiinţat de nici o revizuire
sau de modernizarea mijloacelor de scriere,
în această privinţă
pana învechită de gâscă
poate devansa un calculator
din ultima generaţie IBM ori Samsung
şi apoi cine mi-ar putea lua locul de muncă
or el e pretutindeni cu mine şi-n mine
poetul
 23 
care de obicei la ierarhizarea valorilor

de fiecare dată este trecut
la capitolul
şi alţii...
P.S. Astfel plutonul anonimilor
se mai completează cu-n ins
care deprinde ştiinţa renunţării la propriul lui nume –
vasile tărâţeanu.
ANONYMOUS
I'm the poet nobody talks about

during the contemporary literature class
teachers don't rush in quest of my works
and so far pupils haven't called me names
in their minds for being compelled
to learn my poems by heart.
My grieving soul
doesn't allow me to go on silence strike
and, even if I did,
whom should I protest against
and what should I ask for:
the indexation of the genuine talent deflated
on the counter of the market economy,
the job which nobody covets
and which can't be cut out by any reform
or by upgrading our writing tools,
in this respect
the obsolete quill
can outrun the latest generation
IBM or Samsung computer
besides, who would step into my shoes
since the poet
is around and within myself forever
and, when it comes to hierarchies,
he is regularly registered
under the heading
and other people...
P.S. So the troops of the anonymous
increase with another fellow
who gets accustomed to the science of abjuring his full name –
vasile tărâţeanu.
 24 
Marius TUPAN
(n. 18 aprilie 1945, în Tâmna, jud. Mehedinţi – provincia valahă

Alutuania > Oltenia, Dacia / România)
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti – 1982.

Premiul Uniunii Scriitorilor din România – 1995. Premiul
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova – 1998. Este
directorul săptămânalului bucureştean, Luceafărul (care
apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România).
A fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean, joi, 10 februarie 2005, cu

ocazia lansării romanului Rhizoma, la Timişoara; după ce fost-a prezentat
receptorilor-liceeni de către criticii Adrian Dinu Rachieru şi Ion PACHIA-
TATOMIRESCU, distinsul romancier a întreţinut cu asistenţa un fructuos dialog
despre «rhizomabili şi caracatiţe admirabil-temperate» (cf. I.P.T, în Orient latin, nr.
47 / 2005, p. 48 sqq.).
RHIZOMA
(fragment)
...Plagamat apăsă pe butoanele unei telecomenzi şi în încăperea largă,

circulară, se retraseră pereţii glisanţi, dând la iveală gurile celor şapte tunele, fiecare
dezvăluind o altă culoare. Cine se uita cu atenţie observa nuanţele curcubeului.
Spectrul acestuia învioră privirile ghiftuiţilor şi spori vocile limbuţilor. Salma,
patronul, avocatul şi vistiernicul ieşiră din atenţie, lăsând locul construcţiei
ingenioase, surpriza cea mai importantă a serii. Cu tăviţele în mână, musafirii
trecură prin dreptul galeriilor, le studiară curioşi, se chiorâră înspre adâncul lor, dar
niciunul nu cuteză să se aventureze în interior (...) Simbolul curcubeului anunţa
deplasarea intemperiilor spre alte meleaguri, asigurând indigenilor o natură
proaspătă, înmiresmată, în consens cu noua lume a Marconiei.» (p. 26 sq.). «Un
tribunal ad-hoc se dovedea acum Complexul Marconia, oferind prilejul celor veniţi
aici să se spele de păcate, nu să fie înghiţiţi de ele. (...) Organizate ca nişte celule
orientale, pregătite să declanşeze atacuri succesive şi concentrate, pentru a intimida
contestatarii de profesie, grupurile nu-şi aleseseră încă liderii şi nu se rânduiseră în
funcţie de tunele, ci aşteptau judecata de la alţii. Nici Plagamat, şi cu atât mai puţin
Globescu, nu-şi permitea aşa-ceva, când însuşi Mântuitorul spusese cândva: Cine-i
 25 
nevinovat să ridice piatra ! (...) În dreptul tunelului violet se formase deja grupul
gălăgioşilor, cei care se îndeletniceau cu traficul de sportivi, în special, fotbalişti,
adică al procuratorilor, descinşi din păstori, dar nu şi tăcuţi ca ei. Într-un război
continuu cu formularea corectă a frazelor, discursul lor se apropia mai mult de cei
surprinşi de cataclism la Turnul Babel, decât de birjari (...) Anglicismele,
franţuzismele şi italienismele cu care le era presărat limbajul stârneau amuzamentul
vecinilor de tunel (...). La zarva foştilor oieri strâmbau din nas cei care se nutriseră
din fondurile secrete ale fostului tiran. Drept răspuns la pălăvrăgeala procuratorilor,
arătau în surdină fotografiile buticurilor şi clădirilor impozante, în care comerţul
particular căpătase o înflorire spectaculoasă. Ginerii şi nepoţii foştilor demnitari,
rămaşi deocamdată în umbră, veniseră aici să ia lecţii de la alţii, care nu ezitau să-şi
ofere sfaturile. În Complexul Marconia puteau fi zăriţi apologeţii de ieri ai tiranului,
deveniţi, peste noapte, acuzatori ai lui. Aveau speranţa că noii directori de publicaţii
le vor ierta trecutul şi le vor oferi rubrici pentru a slăvi societatea ce le-a oferit o
şansă să-şi expună principiile şi teoriile, formulate în libertate, democratic, ca din
învăţăturile lor, cernute prin două regimuri, să înveţe ţi urmaşii. Printre apologeţi,
locul de prim-plan era acum, ca şi ieri, ca şi mâine, poate, al lui Latrinian Găunescu,
care tot încerca să se disculpe, fără să fie întrebat. Nenorocirea pe care o produsese
unul din fiii lui, ucigând într-un accident rutier trei suflete, îl obliga să se ascundă,
măcar pentru o vreme, dar el se încăpăţâna să se înfigă în centrul atenţiei. (...)
Costumele îl treziră pe Globescu şi-l contrariară pe Paul Cervina. În atenţia generală,
avocatul se apropie de Furgoteiu şi-l întrebă: „– Sunt pentru ornament, sau pentru
consum ?“ (...) Mecanismul secret se declanşă şi gurile de tunel fură acoperite de
pereţii glisanţi. Înţelegând că avocatul turnase benzină peste jarul Marconiei...» (p.
28 sqq.). «Reale îi păreau doar valurile, ondulându-se cu mai multă vioiciune. Ceva
vag la început, apoi, din ce în ce mai clar, îl obligă să cerceteze adâncurile. Acolo
zări revolta mecanismelor. Studie cerul, bănuind că un obiect suspect se oglindeşte
în apă. Nu sesiză vreo mişcare şi nu observă vreo navă aeriană. În amurg, la hotarul
dintre lumină şi întuneric, văzduhul fremăta, în vreme ce miresmele naturii
proslăveau aşa-zisa Ţară a Făgăduinţei. Atunci se gândi la proiecţiile imaginilor
dintr-o căsuţă apropiată, dintr-o cavitate montană, sau, pur şi simplu, din propria lui
făptură, depozitara atâtor sosii. Imaginile sporiră şi urzeala de ţevi, conducte,
robineţi, supape şi manivele declanşă jocul de raze, ca şi cum în adâncul lacului
debuta un spectacol feeric. (...) Plăsmuitorul mecanismului acvatic nu avusese o
astfel de vanitate, însă maşinăria inventată de el, atât de stranie şi de complicată,
frământa mintea oricărui privitor. Iar pe a lui Plagamat, cu atât mai mult, fiindcă
enciclopedistul ambulant, trăitor în două existenţe, se gândea deja la a treia, pentru
care se pregătea... (Marius Tupan, Rhizoma, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Luceafărul, 2004, p. 311 sq.).
 26 
Grigore VIERU
(n. 14 februarie 1935, în Pererita, jud. Hotin – provincia

valahă Moldadava > Moldova, Dacia / România – azi, în
Republica Moldova)
Premiul de Stat al Republicii Socialiste Sovietice

Moldoveneşti, în 1978, Diploma de Onoare Andersen, în
anul 1988; obţine titlul onorific de Scriitor al Poporului din Republica Moldova,
în 1992; primeşte decoraţia Ordinul Republicii Moldova, în 1996; în anul 2000, i
se acordă medalia guvernamentală a României, Eminescu – 150 de ani de la
naştere. Este ales Deputat al Poporului, în 1989, devine Membru de Onoare al
Academiei Române, în anul 1990, şi Membru Corespondent al Academiei
Române, în 23 martie 1993.
Grigore Vieru fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean în după-amiaza

de miercuri, 8 Martie, 1995. Cu acest prilej, poetul Ion PACHIA-TATOMIRESCU
îi solicită două autografe pe spaţiul alb, dintre nume şi primul text, de la grupajele de
versuri publicate de Gr. Vieru în două antologii de poezie basarabeană – una, tipărită
cu litere ruseşti / „chirilice“, şi cealaltă, cu litere latineşti / româneşti. Este vorba
despre Antolo`iq poeziei moldovene{t| kontemporane (Antologia poeziei
moldoveneşti contemporane), Chişinău, Editura „Cartea Moldovenească“, 1974
(„procurată“ de I. P. T., în 1980, „la Olimpiadă“, de la Moscova), unde-i scrie:
Fratelui Ion PACHIA-TATOMIRESCU, pentru că vorbim aceeaşi limbă, căutăm
aceeaşi doină, plângem aceeaşi lacrimă şi locuim aceeaşi Speranţă, şi despre
Constelaţia lirei – antologia poeţilor din R. S. S. Moldovenească (având un cuvânt
înainte de Ioan Alexandru), Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1989, unde
litera autografă grăieşte, desigur, un crez neîmplinit încă: Fratelui Pachia
Tatomirescu, în credinţa că Anul 2000 ne va găsi din nou şi pe toţi împreună.
Ambele texte poartă aceeaşi semnătură lizibilă a poetului, G. Vieru, şi aceeaşi dată:
8. III. '95 (Drd. Marin MASICUA-MĂCEŞ).
HARPA
Să cânte pot (credeam) şi şarpii.
I-am pus ca grave strune harpii
Alăturea de coarda poamei
Şi sfântul fir de păr al mamei.
Cu harpa stam sub mere coapte.
Ei blând cântau. Ci-n neagra noapte,
Trecând prin codru, singuratec,
Ei prinse-a şuiera sălbatec,
Săreau să-mi muşte mâna, faţa,
Să-i sugă cântecului viaţa.
Sunai al mamei păr sub cetini,
 27 
Veniră-n fugă-atunci prieteni.

Când mă trezisem ca din vise,
Văzui c-o strună-ncărunţise.
THE HARP
I used to think that snakes could sing.
I set them for my harp's grave strings,
Next to the string of fruit,
Close to my mother's sacred hair were they put.
And I would sit, harp in my hands, under ripe apples.
And they would sweetly sing. Yet in the night's darkness,
While through the woods I passed so lonely
They started hissing, oh, so fiercely,
They darted forward to bite my hand, my face,
To wear the song out of its life embrace.
Under fir trees, I sounded my mother's hair, enthralling,
There rushed my friends to meet my calling.
When from my dream I stepped away,
One of my strings had grown grey.
Paginile rubricii Din creaţia scriitorilor-oaspeţi ai Colegiului Naţional Bănăţean

sunt realizate
de drd. Marin MASICUA-MĂCEŞ
 28 
PAGINI PENTRU „MAREA MONOGRAFIE“

A COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN
DIN ISTORIA „ABREVIATĂ“

(1773 – 2006)
Între cele mai importante instituţii de învăţământ

preuniversitar dacoromânesc din Banat, se află şi
Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, amplasat în
„zona a IV-a“ a celebrului municipiu de pe Bega
(Tibisia), în „cartierul Iosif“ / „Iozefin“ („cartierul
Principele Carol“, „cartierul 1 Mai“ etc.), la numai o
staţie de tramvai de la Gara de Nord, în „trapezul
dreptunghic“ marcat de intersecţiile Bulevardului
Tinereţii / Carol I şi Bulevardului 16 Decembrie 1989
(fost B-dul 6 Martie) cu B-dul General Ion Dragalina, la
vest / „sud-vest“, şi cu strada Ion Ghica, la est / „nord-
est“ (fig. 1).
Fig. 1. Amplasamentul Colegiului Naţional Bănăţean

(corpurile de clădiri: A-1, A-2, A-3, A-4, B, C, D, E, F etc.).
Istoria „trapezului“ cu modernul, imensul „complex de clădiri“ al Colegiului

Naţional Bănăţean, poate coborî, desigur, dincolo de orizontul anului 1773, dacă
documentele evmezice de cancelarie (câte există necercetate prin arhivele din Viena,
Carloviţ etc.), ori arheologice, privind acest deja „sacru“ perimetru al învăţământului
timişean, se vor încumeta să vină la lumină.
În anul 1773, exista în Timişoara cartierul Iosif (Iosefin), „un cartier tânăr“,
„comună a Timişoarei“, având jurîmprejurul „trapezului“, de-o parte şi de alta a
drumului medieval ce pornea din Cetatea Timişoarei către Vârşeţ / Belgrad, şerpuind
 29 
printre mlaştini, bălţi şi ogoare / grădini, un număr de 75 de case, o Parohie

Ortodoxă şi o Şcoală Valahă (Dacoromână) Elementară Ortodoxă „Trivium“ /
„Quadrivium“ (trivium desemna ciclul celor trei materii de studiu: gramatica,
retorica, dialectica, apoi ciclul superior, quadrivium – pentru învăţarea-predarea
celor patru discipline: aritmetica, geometria, astronomia, muzica), unde era preot /
dascăl Constantin Popovici (aprox. 1750 – 1820). Statistica parohiilor şi preoţilor
din eparhia Timişoarei, din anul 1776, menţionează: «Parohia Timişoara-Iosif, nr.
de case: 75, preot: Constantin Popovici, hirotonisit la 10 ianuarie 1773.» (Sremski
Karlovci, Arhiv. Vojvodine, Fond Mitropolijsko-Patrijarsiski A, nr. 51 / 1776; 231 /
1777 – Bucureşti, Arhivele Statului, microfilme Iugoslavia, rola 107, cadre 575 –
583 / 110, 119 – 127; infra, sub sigla: SKarl, 107 / I. D. Suciu, Radu Constantinescu,
Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I – II, Timişoara, Editura
Mitropoliei Banatului, 1980, p. 378 sq.; infra, sub sigla: DIMB). Un document din
14 iulie 1777, întocmit de «Teodor Iancovici, directorul şcolar din Timişoara»,
„raporta“ «guberniului starea şcolilor din eparhie» astfel: «Parohii cu şcoli primare:
Timişoara-Cetate, Fabric şi Mehala...»; dacă Parohia Timişoara-Iosif nu ar fi avut
şcoală, în 14 iulie 1777, desigur, ar fi fost citată în documentul respectiv, alături de
Giroc, Moşniţa etc.: «Parohii fără şcoli: Giroc, Medveş, Moşniţa, Bucovăţ...» (SKarl,
107/ DIMB, 368). O „istorie în date / nume“ a complexului şcolar Colegiul
Naţional Bănăţean din Timişoara este mai degrabă de preferat într-un anuar, lăsând
„savoarea datelor / amănuntelor“ pentru „marea monografie“ a acestei instituţii.
 1773 – 1820 aprox.: funcţionează Şcoala Elementară „Trivium“ (= cu trei
materii: gramatica, retorica, dialectica) de pe lângă Parohia Ortodoxă Română
din cartierul Iosif / Iosefin din Timişora (pe atunci, în perimetrul Colegiului
Naţional Bănăţean de azi, corp F), având ca preot / dascăl pe Constantin Popovici
(cf. SKarl, 107 / DIMB, 378 sq.).
 1820 – 1880 aprox. Continuă să funcţioneze Şcoala Elementară
„Trivium“ / „Quadrivium“ (= cu patru materii: aritmetica, geometria, astronomia,
muzica») de pe lângă Parohia Ortodoxă Română din cartierul Iosif / Iosefin. Prin
1880, lângă curtea şcolii îşi face apariţia şantierul „Casei Principale a Ordului /
Ordinului «Notre Dame»“.
 1881 – 1890. Îşi derulează „nestingherite“ activitatea, în „paralela:
ortodoxism şi catolicism“, Şcoala Elementară „Trivium“ / „Quadrivium“ de pe
lângă Parohia Ortodoxă Română din cartierul Iosif / Iosefin şi Şcoala Surorilor
„Notre Dame“ („curs inferior pentru fete“).
 1890. Ordinul „Notre Dame“ ridică o şcoală „populară“, cu cantină la
parter pentru elevii săraci – azi, „aripa dreaptă“, dinspre B-dul Dragalina, a Liceului
de Construcţii din Timişoara; noua şcoală este preferată – între 1890 – 1894 de
timişorenii din cartierul Iosif, vechea şcoală ortodoxă fiind abandonată, lăsată în
paragină.
 1894. Ordinul „Notre Dame“, în anul 1894, îşi extinde perimetrul, câştigă /
„cumpără“ terenul (curtea) cu vechea şcoală a Valahilor (Dacoromânilor)-ortodocşi
(ce necesita „reparaţii capitale“) şi construieşte trei clădiri: 1) clădirea-şcoală-de-
fete – azi, clădirea gimnazială a Colegiului Naţional Bănăţean – corp F (clădirea de
atunci a fost distrusă „până către temelii“ de bombardamentele din cel de-al II-lea
război mondial, de la 2 iulie 1944; clădirea de azi este rod al reconstruirii de către
 30 
Ministerul Învăţământului din România, de prin orizontul anului „democraţiei noi“,

1945 / 1948, şi până în orizontul anului 1956, respectându-se „aspectul arhitectonic
exterior-laic“, dar fără „aspectul arhitectonic exterior / interior-religios“); 2)
clădirea-internat-de-fete – azi, Colegiul Naţional Bănăţean, corp A-1 –, desigur, şi
aceasta refăcută „din temelii“ după conflagraţia mondială secundă, tot între anii
1945 şi 1956, fiind dotată de stat şi cu o „modernă“ sală de sport); 3) Biserica Notre
Dame (lângă C. N. B. – corp F), restaurată către orizontul anului 1956 (deoarece,
după bombardamentul din 1944, în noul context politic, Ordinul „Notre Dame“ nu a
avut „suficiente fonduri de re-investit“ nici pentru biserică).
 1895 – 1924. În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“, este
perioada în care funcţionează „Şcoalele“ Surorilor «Notre Dame» din Timişoara cu
un „curs inferior“ / gimnaziu (cls. I – IV = V – VIII) şi cu Internatul de Fete „Notre
Dame“ (Colegiul Naţional Bănăţean – fig. 1 – corpurile F şi A-1).
 1924 (septembrie). În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“,
Şcoalele Surorilor «Notre Dame» din Timişoara îşi extind sfera de activitate,
înfiinţând şi Şcoala de Menaj «Regina Maria».
 1931 (septembrie). În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“, la
„Şcolile Surorilor“ se înfiinţează şi Liceul Romano-Catolic de Fete.
 1931 (15 septembrie) – 1932 (15 iunie). Anul şcolar 1931 – 1932 e
primul an de învăţământ liceal românesc (dacoromânesc) de la Colegiul Naţional
Bănăţean, sau, după numele de atunci, Liceul Romano-Catolic de Fete «Notre
Dame» din Timişoara („în formula“: „curs inferior“ / Gimnaziu şi „curs superior“ /
Liceu); anul şcolar debutează la 15 septembrie 1931, cu „clasa a V-a“ (= anul I de
liceu = clasa a IX-a de azi), încheindu-se la 15 iunie 1932.
 1931-1932 – 1940. În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“, în
această perioadă, Liceul Romano-Catolic de Fete «Notre Dame» din Timişoara
continuă să funcţioneze în formula „curs inferior“ / gimnaziu – „curs superior“ /
liceu (în Colegiul Naţional Bănăţean, corpurile: F, D, C, A-1); Şcoala de Menaj
«Regina Maria» din Timişoara funcţionează în Colegiul Naţional Bănăţean,
corpurile A-2 şi B, până în 1936, când s-a ridicat noul corp A-3 al Colegiului
Naţional Bănăţean – inclusiv spaţiul ce azi aparţine Casei Studenţilor; aşadar, din
1936, Şcoala de Menaj «Regina Maria» din Timişoara beneficia de un spaţiu
modern, „bine utilat“.
 1940 – 1946. În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“, Şcoala
de Menaj «Regina Maria» din Timişoara se înfăţişează sub numele de Şcoala
Urbană de Gospodărie din Timişoara.
 1946 – 1948. În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“, Liceul
Romano-Catolic de Fete «Notre Dame» devine Şcoala Normală de Fete
Timişoara.
 1946 – 1947 / 1948. În complexul şcolar „Colegiul Naţional Bănăţean“,
Şcoala de Menaj «Regina Maria» / Şcoala Urbană de Gospodărie din Timişoara
continuă să funcţioneze sub numele de Şcoala Normală de Gospodărie Timişoara
(1947), apoi sub numele de Şcoala Tehnică de Gospodărie Timişoara.
 1948, 3 august. Reforma învăţământului din România.
 31 
 1948 (septembrie) / 1949 – 1949 / 1950 (31 august). Complexul şcolar al

Colegiului Naţional Bănăţean funcţionează sub numele de: 1) Şcoala Pedagogică
Română de Fete Timişoara (continuând Liceul Romano-Catolic de Fete «Notre
Dame») / Şcoala Normală de Fete Timişoara, alăturându-i-se şi clasele unei Şcoli
Pedagogice de Băieţi, ambele funcţionând, pare-se, în corpurile A-1, A-2, A-3, B,
C, D, „şcolile“ unindu-se – de prin 1950 – sub numele de Liceul Clasic Mixt; 2)
Şcoala Pedagogică de Educatoare Timişoara (în spaţiul fostei Şcoli de Menaj
«Regina Maria», sau al fostei Şcoli Tehnice de Gospodărie Timişoara – azi, aripa
Colegiului Naţional Bănăţean reprezentată de corp A-3 şi de Casa Studenţilor). Din
anul şcolar 1948-49 şi până în anul 1960-61, de la complexul şcolar al Colegiului
Naţional Bănăţean a fost repartizată Liceului Sârbesc, strămutat aici din complexul
şcolar C. D. Loga din Timişoara, clădirea gimnazială – corp F (cf. (cf. ?????
??????, ?????? ???????? ????????? ? ?????????, Belgrad, Edit.
„ABC PRODUCT„, 1993, p. 13; infra, sub sigla DSârb).
 1950 – 1957. Complexul şcolar Colegiul Naţional Bănăţean a funcţionat
sub numele de Liceul Clasic Mixt din Timişoara.
 1957 (septembrie) – 1961 (31 august). Complexul şcolar Colegiul
Naţional Bănăţean a funcţionat sub numele de Şcoala Medie Nr. 7 din Timişoara
(sau Şcoala Medie Mixtă Nr. 7).
 1961 (1 septembrie) – 1965 (31 august). Deoarece Şcoala Medie
Germană, Şcoala Medie Maghiară şi Şcoala Medie Sârbă din Timişoara nu au avut
„efectivele şcolare minime de funcţionare“ (cf. DSârb, 13) – atât din „din cauza
scăderii natalităţii“ cât şi din cauza „exigenţelor învăţământului liceal“ din România
acelor anotimpuri –, clasele a VIII-a, a IX-a, a X-a şi a XI-a, ale celor trei şcoli medii
cu limbile de predare germană, maghiară şi sârbă, din cartierul timişorean Iosefin,
fost-au „arondate“ – spre a nu fi desfiinţate, potrivit legilor –, desigur, Şcolii Medii
Româneşti Nr. 7 din respectivul cartier, Colegiul Naţional Bănăţean, funcţionând de
pe-atunci şi sub numele de Liceul Nr. 1 – Timişoara, liceu care, din 1964, se
mândrea şi cu o Secţie de Învăţători (având ultima promoţie în vara anului 1966).
Aşadar, din septembrie 1961, pe lângă preponderentul număr de clase româneşti, şi-
au făcut loc, armonizând atmosfera preuniversitară din Colegiul Naţional Bănăţean /
Liceul Nr. 1 Timişoara, şi clasele şcolare ale minorităţilor, adică secţiile germană
(funcţionând şi în prezent, chiar dacă s-a înfiinţat în mod special pentru etnicii
germani din Timişoara, cu câţiva ani înainte de Revoluţia Dacoromână
Anticomunistă din Decembrie 1989, Liceul N. Lenau), maghiară (desprinsă de
Colegiul Naţional Bănăţean / Liceul de Filologie-Istorie, o dată cu înfiinţarea
specială – pentru etnicii maghiari din Timişoara, tot cu câţiva ani înainte de
Revoluţia din 1989 – a Liceului B. Bartok ) şi sârbă (desprinsă de Colegiul Naţional
Bănăţean, o dată cu înfiinţarea specială – pentru etnicii sârbi din Timişoara, imediat
după Revoluţia din 1989 – a Liceului Dositei Obradovici).
 1965 (1 septembrie) – 1966 (31 august). Colegiul Naţional Bănăţean îşi
schimbă numele din Liceul Nr. 1 / Şcoala Medie Nr. 1 în Şcoala Medie Nr. 10 (deşi
ştampila de pe documente menţionează încă „Liceul Nr. 1, oraşul Timişoara“; e
semn că vremurile sunt încă „labile“, „schimbarea producţiei de nume de licee“
făcându-se mult mai rapid decât „schimbarea producţiei de ştampile“, ca în
 32 
majoritatea vremurilor revoluţionare şi imediat-post-revoluţionare, ceea ce atrage

după sine şi o „dinamică“ a prafului orbitor, a gudroanelor etc.).
 1966 (1 septembrie) – 1972 (31 august). Colegiul Naţional Bănăţean
funcţionează sub numele de Liceul de Cultură Generală Nr. 10 Timişoara, astfel: 1)
„secţia“ liceală, curs de zi, cls. VIII – XI, în limbile: română, germană, maghiară şi
sârbă; 2) „secţia“ pedagogică germană („secţia de învăţători“), curs de zi, anii I –
VI; 3) „secţia“ învăţământ seral cu două subramuri: cls. VIII – XI pentru „seral-
C.F.R.“ (pentru „Căile Ferate Române“) şi clasele seral-speciale, VIII – XI, pentru
ofiţerii Ministerului Afacerilor Interne; 4) „secţia“ învăţământ fără frecvenţă, cls.
VIII – XI.
 1973 (1 septembrie) – 1975 (31 august). În această perioadă, Colegiul
Naţional Bănăţean funcţionează sub numele de Liceul de Cultură Generală Nr. 1 –
Timişoara.
 1975 (septembrie) – 1977 (31 august). Colegiul Naţional Bănăţean
funcţionează sub numele de Liceul Real-Umanist Nr. 1 Timişoara.
 1977 (1 septembrie) – 1990 (31 august). Colegiul Naţional Bănăţean este
desemnat prin sintagma: Liceul de Filologie-Istorie Timişoara. În 14 – 19 aprilie
1985, când s-a desfăşurat la Colegiul Naţional Bănăţean / Liceul de Filologie-
Istorie din Timişoara, a XXVIII-a ediţie a Concursul Naţional de Limba şi
Literatura Română „Mihai Eminescu“ / Olimpiada de Limba şi literatura română
– etapa naţională şi a XVI-a ediţie a concursurilor interjudeţene de limba şi
literatura maghiară şi de limba şi literatura germană, acest „liceu-gazdă olimpică“
(Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara) – cel puţin în perioada Olimpiadei – s-
ar fi numit, metaforic, desigur, Liceul Eminescu din Timişoara («La şedinţa festivă
de deschidere au luat cuvântul /.../ ministrul educaţiei şi învăţământului, Ion
Teoreanu, preşedinta Comisiei Centrale de Concurs, prof. univ. dr. doc. Zoe
Dumitrescu-Buşulenga. Au urmat probele de concurs la Liceul „Eminescu“ (s. n.)
/.../ De neuitat rămâne întâlnirea elevilor finalişti cu Puia Florica Rebreanu, fiica
lui Liviu Rebreanu, creatorul romanului românesc modern, /.../ cu poetul Petre
Ghelmez, cu profesoara Margareta Labiş, sora poetului Nicolae Labiş, „albatrosul
ucis“, care, dacă ar fi trăit, şi-ar fi sărbătorit 50 de ani de la naştere.» – după cum
scrie Dorina Mărgineanţu, semnatarul articolului Centenar la Timişoara..., publicat
la pagina 110, în volumul Concursuri şi olimpiade şcolare, 1885 – 1988, volum
editat în Bucureşti, de Societatea de Ştiinţe Filologice din România, în anul 1988). În
1990 (septembrie), secţia sârbă de la Colegiul Naţional Bănăţean / Liceul de
Filologie-Istorie din Timişoara „s-a desprins“ şi, pentru că avea numărul minim-
legal de elevi, a făcut să funcţioneze din nou Liceul Sârbesc, tot în complexul şcolar
„cenebist“, dar în corpul D-parter şi în corpul C-etajul I (parţial), având de data
aceasta şi un nume ales: Liceul Dositei Obradovici din Timişoara (cf. DSârb, 13;
Ministerul Învăţământului şi parlamentarii sârbi / români de Bucureşti, în 1990, la
reînfiinţarea Liceului Sârbesc D. Obradovici, promiseseră că vor ridica o clădire
ultra-modernă pentru sediul renăscutului liceu, „criza de spaţiu de şcolarizare“ de la
Colegiul Naţional Bănăţean, fiind rezolvată după „plecarea elevilor sârbi în casă /
clădire nouă“; dar...).
 1990 (1 septembrie) – 2000 (31 august). În această perioadă, această
remarcabilă instituţie de învăţământ preuniversitar din România funcţionează sub
 33 
numele de Colegiul Bănăţean, prin dispoziţia Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei

din România, după cum aflăm din adresa Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş, nr.
3825, din 4 septembrie 1990;
 2000 (1 septembrie) – 2006... Din anul 2000 încoace, distinsului colegiu i
se mai adaugă un atribut, devenind şi astfel o emblemă europeană a prezentului, sub
numele de Colegiul Naţional Bănăţean.*
___________
* O variantă a acestor pagini monografice a apărut în volumul Colegiul Bănăţean...,
de Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Timişoara, Editura Aethicus, 1999, pp. 5 – 12.
PROMOŢIA a LIII-a (1987)
1. Comisia de Bacalaureat nr. 1585, din iunie 1987, de la Colegiul Naţional

Bănăţean / Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara, a avut preşedinte pe profesorul
universitar Emilian Secoşan de la Institutul Politehnic Traian Vuia (din Timişoara).
Din această promoţie face parte şi absolventul eminent al Colegiului Naţional
Bănăţean (al Liceului de Filologie-Istorie) din Timişoara, „olimpicul internaţional“,
Traian Sulea, încununat – în 1986 – cu premiul al III-lea la Olimpiada
Internaţională de Chimie din Olanda, cu premiul I – în 1987 – la Olimpiada
Internaţională de Chimie din Ungaria, cu premiul I la Olimpiada Balcanică de
Chimie – ce s-a desfăşurat, tot în 1987, în România. Pentru olimpicii României, spre
a putea participa la concursurile internaţionale din vara anului 1987, a fost
organizată o sesiune specială de Bacalaureat, la Liceul C. A. Rosetti din Bucureşti.
Traian Sulea a obţinut media generală 9,77; în acest sens, reproducem adeverinţa
eliberată de instituţia bucureşteană: «Liceul de Ştiinţe ale Naturii C. A. Rosetti –
Bucureşti, str. Garibaldi, nr. 11, sectorul II / Nr. 148 din 22 mai 1987. / Către: Liceul
de Filologie-Istorie – Timişoara / Vă facem cunoscut că elevul SULEA TRAIAN,
din clasa a XII-a (anul şcolar 1986 – 1987), de la liceul Dvs., a susţinut Examenul de
Bacalaureat (în) sesiunea specială din 20 – 24 mai a.c. (pentru) olimpici, la Liceul
de Ştiinţe ale Naturii C. A. Rosetti (din) Bucureşti, fiind declarat admis cu notele
următoare: 1. Limba şi literatura română: 9,43 (nouă 43); 2. Fizică: 9,66 (nouă
66); 3. Chimie: 10 (zece); 4. Lucrare practică: 10 (zece), susţinută la liceul Dvs.
Media generală (obţinută la Examenul de) Bacalaureat 1987: 9,77 (nouă 77). Elevul
respectiv a primit o adeverinţă provizorie de promovare a Examenului de
Bacalaureat, sesiunea specială 20 – 24 mai a. c. (Olimpici), urmând ca Dvs. să-i
completaţi şi să-i eliberaţi diploma originală de Bacalaureat. Director: prof. Stoica
Emil; secretar şef: Trandafir Romeo». Observăm că a fost un Bacalaureat-„fulger“;
întrucât adeverinţa îi este eliberată „prompt“, în 22 mai 1987, rezultă că proba de
limba şi literatura română a susţinut-o în 20 V, pe cea de fizică, în 21 V, şi pe cea
de chimie, în dimineaţa zilei de 22 V; dacă nu ar fi fost atâta „grabă“, Traian Sulea
 34 
nu ar fi fost frustrat de cele 23 de sutimi spre a înregistra şi în Diploma de

Bacalaureat aurul notei ZECE.
În iunie 1987, la Colegiul Naţional Bănăţean / Liceul de Filologie-Istorie din
Timişoara, şi-au desfăşurat activitatea trei comisii de Bacalaureat. Candidaţii de la
Colegiul Naţional Bănăţean / Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara au înregistrat
bune rezultate.
I. Comisia de Bacalaureat nr. 1585, din iunie 1987, de la Colegiul Naţional
universitar Emilian Secoşan de la Institutul Politehnic Traian Vuia (din Timişoara).
Vicepreşedinte a fost profesorul Andrei Gancz de la Liceul de Filologie-Istorie.
Secretarul comisiei a fost Floarea Palfi. Profesorii examinatori, membri ai acestei
comisii, au fost cadre didactice titulare / suplinitoare de la Liceul de Filologie-
Istorie: Ileana Piloca, F. Bobic, M. Dinulescu, Gh. Andriţa, E. Golub, A. Strătulă, E.
Tărăbîc, Gh. Mirianici, S. Marcov, E. Mihăilescu, L. Schrott, R. Moţăţeanu, I.
Tănase şi A. Olaru. Catalogul comisiei consemnează următoarele rezultate: înscrişi:
146; prezentaţi: 146; admişi: 146.
1. Axinte Luminiţa, 9,25; 31. Spancioc Sanda, 8,40;
2. Balaşoiu Mihaela, 7,68; 32. Stancu Nanci Anişoara, 7,81;
3. Bălu Laurian Claudiu, 7,96; 33. Spătaru Ioana, 8,62;
4. Botoş Bianca, 6,84; 34. Stoicov Slaviţa, 8,37;
5. Brateş Sorina, 8,06; 35. Tănase Manuela, 7,84;
6. Breban Eleonora, 7,47; 36. Vintilescu Oana, 8,43;
7. Buşe Simona, 9,12; 37. Vlaiconi Sorina, 7,93;
8. Călin Ioan, 7,65; 38. Barbul Anca, 8,59;
9. Ciocârlie Maria, 9,75; 39. Baş Daniela, 8,03;
10. Ciurdar Daniela, 8,18; 40. Dragu Mihaela, 7,71;
11. Cristea Alina Antonela, 8,40; 41. Esch Gabriela, 8,56;
12. Cocan Monica, 8,72; 42. Fejer Magdalena, 7,87;
13. Curelea Ana, 9,81; 43. Farca Silviu, 7,53;
14. Duvlea Mariana, 9,21; 44. Iacob Daniela, 8,40;
15. Filoti Anca, 7,84; 45. Oancea Laura, 9,43;
16. Floroiu Carmen Aristiţa, 8,59; 46. Petcov Dubravia, 9,03;
17. Iacob Mihai, 7,81; 47. Rogojină Paula, 7,87;
18. Lungoci George, 6,93; 48. Sidea Mirela, 8,71;
19. Mărginean Olimpia, 8,37; 49. Smolian Iuliana, 7,40;
20. Moghioroş Dragoş, 8,81; 50. Stanciu Laura, 8,00;
21. Novac Eugenia, 8,47; 51. Stoişin Gertruda, 7,53;
22. Opreanu Mirela, 8,53; 52. Timofte Claudia Nicoleta, 8,62;
23. Opriş Adriana, 9,15; 53. Bacivan Miomira, 7,35;
24. Orban Dorin, 8,71; 54. Bogdanovici Snejana, 9,20;
25. Palocz Melinda, 7,84; 55. Bugarschi Milivoi, 8,20;
26. Petcov Svetlana, 9,37; 56. Dulcean Liubinca, 7,15;
27. Popescu Dana, 7,96; 57. Lazarov Raica, 7,97;
28. Popescu Petronela, 6,68; 58. Lazici Zvezdanca, 7,22;
29. Prodan Mioara, 7,62; 59. Lovrenschi Vesna, 8,05;
30. Scurei Roxana, 8,34; 60. Nenadov Dragoslava, 7,17;
 35 
61. Nicolici Liubinca, 8,25; 104. Toth / Nicola Otilia, 5,46;

62. Perinat Liubinca, 8,02; 105. Zală Valentina, 5,43;
63. Roicov Sofia, 7,42; 106. Aritoni Gheorghe, 6,34;
64. Rotaru Dragoslava, 7,17; 107. Băbţan Gavril, 5,43;
65. Rusimovici Miodrag, 7,65; 108. Bărbuţ Ionica, 7,03;
66. Vuici Slaviţa, 7,27; 109. Bilavu Rîndunel, 5,97;
67. Amironoaiei / Bălăceanu Elena, 110. Boroşoiu Mugurel, 5,56;
6,72; 111. Bîrsac Margareta, 7,12;
68. Andriesei Ioan, 5,06; 112. Constantin / Huţanu Trudi, 6,12;
69. Arba Mariana, 5,78; 113. Crăcăoanu Cerasela, 5,68;
70. Balogh Ildyko, 6,31; 114. Gheorghevici / Czengy Marcela,
71. Băbuţi Rodica, 5,97; 7,53;
72. Berzovan Mihai Fănica, 5,81; 115. Ilaş Gheorghe, 6,84;
73. Borlovan Daniel, 6,50; 116. Iovu Veronica, 6,31;
74. Ciobanu Angela, 5,74; 117. Kolompar Etelka, 6,75;
75. Cristinaru Niculina, 5,84; 118. Manea Artemis Adela, 8,21;
76. Crişu / Mugurel Vasilica, 5,53; 119. Mărioara Mirela, 5,68;
77. Cuceu Luminiţa, 5,37; 120. Miatov Tatiana, 7,43;
78. Fieraru Viorica, 6,00; 121. Milin Giurgevca, 6,37;
79. Gal Aliz, 6,21; 122. Munteanu Carmen Rodica, 5,31;
80. Gorghe Constantin, 6,90; 123. Peta / Taroveanu Constantina, 5,72;
81. Guguţa Frăsinca, 5,06; 124. Răducanu Elena, 5,53;
82. Ilutiu Zamfir Cornel, 5,84; 125. Radosav Mariana, 6,31;
83. Kondor Eleonora, 7,37; 126. Ţurcanu / Pascal Silvica, 6,18;
84. Mălăelea Veronica, 6,78; 127. Baici Ileana, 7,06;
85. Mitar / Negru Verita, 5,47; 128. Bloancă Georgeta, 6,22;
86. Mocan Adriana, 7,87; 129. David Victoria, 6,59;
87. Munteanu / Burcă Adolfina, 7,25; 130. Găină Adriana, 6,15;
88. Năpruiu Ionela, 5,47; 131. Korosi Angelica, 5,53;
89. Odangiu Monika, 8,90; 132. Ianko Tibor, 5,71;
90. Orz Mihaela, 6,90; 133. Mandoki Gabriela, 6,50;
91. Ottschofski Hilde, 7,42; 134. Micşa Adina, 6,09;
92. Ghergheş/Oteşteanu Marcela, 135. Mureşan Mirela, 7,65;
6,68; 136. Popa Ligia, 6,43;
93. Petreanu Lăcrămioara, 6,25; 137. Rad Veronica, 5,62;
94. Roba Olivia, 6,37; 138. Salamon Richard, 6,12;
95. Roibu Ştefania, 6,71; 139. Sarkozi Aurora, 5,87;
96. Rotaru Violeta, 6,12; 140. Săndică St. Carmen, 7,81;
97. Rouă / Crutescu Violeta, 6,09; 141. Sîrbu Virginia, 5,43;
98. Rus Felicia, 5,34; 142. Spontil Lucia, 6,37;
99. Savu / Halabrin Ana, 6,87; 143. Stanoievici / Crăciun Rodica, 5,75;
100. Schuster Teodor, 5,34; 144. Şulinca Ana, 6,21;
101. Ştefan Maria, 5,65; 145. Ţăran Daniela, 6,06;
102. Şunea / Milici Felicia, 5,25; 146. Untilă Virgil, 5,75.
103. Teuţan Teodora Beata, 6,75;
 36 
II. Comisia de Bacalaureat nr. 1586, din iunie 1987, de la Colegiul Naţional
universitar Ioan Boc de la Institutul Politehnic Traian Vuia (din Timişoara).
Vicepreşedinte a fost profesorul Svetozar Marcov de la Liceul de Filologie-Istorie.
Secretarul comisiei a fost Floare Gocea. Profesorii examinatori, membri ai acestei
comisii, au fost cadre didactice titulare / suplinitoare de la Liceul de Filologie-
Istorie: Rodica Frank, Iosif Rotea, Ielena Popovici, Marin Bărbuia, Estera Vesa,
Svetislav Lazici, Gh. Mirianici, Ion Fometescu, N. Stökel, Simion Alba, Dumitru
Acu, Emilian Dan. Catalogul comisiei consemnează următoarele rezultate: înscrişi:
120 candidaţi (de la profilurile: mecanic, electrotehnic şi de industrie uşoară);
prezentaţi: 120; admişi: 120.
1. Botorea Crina, 7,96; 36. Toma Florin, 7,91;
2. Buda Diomede Sorin, 7,36; 37. Vasiu Mihaela, 8,25;
3. Buru Irina, 7,73; 38. Vazianu Angela, 8,59;
4. Ciulea Dan Horea, 8,17; 39. Ciosici Zoran, 7,98;
5. Cocoţan Minodora Cecilia, 8,87; 40. Hicke Stela, 9,50;
6. Constantinescu Sorin, 7,86; 41. Kheil Diana, 8,60;
7. Crăciun Carmen, 8,20; 42. Lăpăduş Olimpia, 9,13;
8. Dîrzu Dafina, 7,34; 43. Micu Ciprian, 8,13;
9. Domide Cezar Marian, 7,86; 44. Muranevici Ştefan, 7,12;
10. Evseev Adriana, 7,87; 45. Nicolici Alexandru, 7,44;
11. Gabor Gabriela, 7,81; 46. Neducsin Loredana, 7,25;
12. Golea Adriana, 8,64; 47. Ogrin Angelica, 7,10;
13. Gomboş Eugenia, 8,20; 48. Pap Carmen, 7,29;
14. Honaie Valentin, 7,40; 49. Podariu Daniela, 7,60;
15. Iovi Cosmin, 7,76; 50. Popa Lia, 7,23;
16. Ivan Teodora, 8,39; 51. Puşcaş Ovidiu, 7,80;
17. Kasai Irina, 8,82; 52. Roşu Mirela Cornelia, 7,17;
18. Kempf Beatrice, 8,13; 53. Strupp Marius, 8,06;
19. Kovacs Attila, 7,83; 54. Ştefănescu Adreana, 7,92;
20. Lazăr Sorin, 7,67; 55. Subran Claudia, 8,33;
21. Lăncrăngean Adrian, 8,92; 56. Tomulescu Otilia, 8,46;
22. Marosan Elisabeta Gyongyi, 9,12; 57. Varalay Amedeo, 7,67;
23. Miloş Ion Petru, 8,40; 58. Barta Iuliu Tiberiu, 8,72;
24. Mociar Dorin Liviu, 7,73; 59. Badescu Sanda, 8,95;
25. Muntean Dumitru, 7,90; 60. Capalnean Virgil, 7,37;
26. Mureşan Valentin, 7,77; 61. Corici Ioan, 8,11;
27. Panţiru Angela, 6,65; 62. Creţu Carmen, 8,59;
28. Pitaru Petre, 6,90; 63. Dan Zeno, 8,06;
29. Radu Liviu Constantin, 7,16; 64. Dănilă Dacia Sorina, 7,84;
30. Rain Alexandra Daniela, 7,77; 65. Enache Ovidiu, 8,79;
31. Samfirescu Florin, 7,52; 66. Gancea Leontin, 8,44;
32. Sava Constantin, 8,02; 67. Horescu Dacian, 8,70;
33. Savi Codruţa Rovena, 7,77; 68. Iliaş Horia, 8,60;
34. Sebescu Ciprian, 7,72; 69. Klein Ronald, 9,20;
35. Szucs Aurora, 8,39; 70. Korek Elvine, 9,56;
71. Marinescu Vasile, 8,04; 96. Brancov Veroslava, 6,49;

72. Murgelaş Ştefan, 8,07; 97. Burmaz Mara, 7,10;
73. Neusatz Ioan Claudiu, 8,31; 98. Disici Vida Emina, 7,48;
74. Prodan Oliver, 7,62; 99. Grubacki Stoianca, 8,53;
75. Roşu Sofia, 8,43; 100. Ianosev Gabriel, 7,75;
76. Stanciu Claudiu, 8,47; 101. Jupunschi Gheorghe, 6,55;
77. Stănescu Daniela, 8,62; 102. Jivainov Dragan, 7,24;
78. Trancă Titiana, 8,08; 103. Knejev Liubiţa, 6,89;
79. Virag Eduard, 8,58; 104. Mateovici Tihomir, 6,69;
80. Ciris Paulina, 7,29; 105. Miocovici Zlatiţa, 6,21;
81. Cornea Raico, 7,02; 106. Mutavschi Angelca, 7,34;
82. Dragynov Stanislav, 6,77; 107. Nedelcov Slaviţa, 6,56;
83. Eremici Milca, 6,55; 108. Panici Miroliub, 7,15;
84. Giurici Branislav, 7,04; 109. Pantin Goran, 6,95;
85. Ianoşev Dragan, 7,55; 110. Vlasici Gorana, 7,73;
86. Iovanov Dusco, 7,19; 111. Apostol Cleopatra Iustina, 7,25;
87. Jichici Svetozar, 7,45; 112. Ciupe Onoria, 7,12;
88. Marcov Zlatiborca, 8,12; 113. Cîntăreţu Veronica, 7,58;
89. Maletici Dragana, 7,42; 114. Crăciun Mirela, 8,25;
90. Maximov Dragan, 8,78; 115. Crâstăţiu Adrian, 8,02;
91. Popadici Stoian, 7,67; 116. Grigorescu Remus, 8,32;
92. Stoicov Miodrag, 8,12; 117. Iacsin Stevanca Liubce, 7,27;
93. Sirici Stefan, 7,12; 118. Szablyov Petronela, 7,93;
94. Vuici Miroslava, 7,16; 119. Toma Adrian, 8,32;
95. Bachici Liubomir, 6,33; 120. Tripa Diana, 7,52.
III. Comisia de Bacalaureat nr. 1587, din iunie 1987, de la Colegiul Naţional
Bănăţean / Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara, a avut preşedinte pe şeful de
lucrări dr. ing. Alfa-Xenia Lupea de la Institutul Politehnic Traian Vuia (din
Timişoara). Vicepreşedinte a fost prof. dr. Aurel Faur de la Liceul de Filologie-
Istorie. Secretarul comisiei a fost Carmen Bacşiş. Profesorii examinatori, membri ai
acestei comisii, au fost cadre didactice titulare / suplinitoare de la Liceul de
Filologie-Istorie: Maria Oltea Muţiu, Alfred Schuszler, Rodica Iager, prof. dr.
Ladislau Schrott, Silvia Vert, ing. dr. Elena Contrea. Catalogul comisiei
consemnează următoarele rezultate: candidaţi înscrişi (profilurile: chimie-fizică,
biologie-chimie, chimie industrială, curs de zi şi seral): 87; prezentaţi: 87; admişi:
86; respinşi: 1.
1. Bănuţ Veronica, 9,64; 11. Gafencu Mihai, 9,89;
2. Bocicariu Corina, 9,81; 12. Grigore Corina, 9,13;
3. Ciopor Manuela, 9,60; 13. Humailo Gabriela, 8,92;
4. Crăciun Simona, 8,45; 14. Iancu Sorin, 9,61;
5. Cristescu Dorina, 7,13; 15. Lazăr-Baltag Codruţa, 9,29;
6. Czutor Gabriela, 8,75; 16. Muscutariu Teodora, 9,46;
7. Decun Cosmin, 9,36; 17. Negru Nora, 9,43;
8. Draia Cotizo, 9,87; 18. Olosz Eniko, 9,28;
9. Drăgănescu Virgilius, 9,91; 19. Oprea Augusta, 8,72;
10. Fîlfan Dana, 9,42; 20. Ordean Petru, 9,39;
 38 
21. Petrov Cantemir, 8,15; 56. Popescu Oana Maria, 9,72;

22. Piloca Liliana, 9,58; 57. Tulcan Silviu, 8,42;
23. Pistriţu Daniela, 6,83; 58. Bădin Sorin, 8,84;
24. Popa Dan, 9,47; 59. Ciamango Ottilia, 8,93;
25. Radulovici Şerban, 9,57; 60. Contrea Dumitru, 8,26;
26. Savii Maria, 9,79; 61. Gheorghiu Laura, 7,01;
27. Săvoiu Codruţa, 9,48; 62. Major Katalin, 9,40;
28. Secoşan Leontin, 8,46; 63. Păsculescu Emanuela, 8,69;
29. Sfetcu Tiberiu, 9,70; 64. Popovici Arnold, 8,37;
30. Simonetti Ovidiu, 8,94; 65. Puiu Antonela, 9,73;
31. Spătariu Sorin, 8,94; 66. Strună Ioana, 9,27;
32. Ştefan Isabel Luminiţa, 9,10; 67. Tivadar Corina, 8,06;
33. Todoran Alina Marcela, 9,84; 68. Alexa Maria, 6,11;
34. Topuzu Liliana, 9,21; 69. Andreica Marcela Puşa, 7,79;
35. Abraham Laura, 8,72; 70. Arabu Nicoliţa, 6,60;
36. Arany Zita, 9,00; 71. Dan Daniela, 6,53;
37. Baraniuc Minerva, 7,82; 72. Dobra Nicoleta, 7,00;
38. Bărbat Aurora Carmen, 8,72; 73. Ettenberger Tiberiu, 7,14;
39. Boieşan Monica, 9,64; 74. Galanton Nelu, 6,62;
40. Cazacu Florin, 8,89; 75. Goţa Vasilica, 6,21;
41. Damacsek Gheorghe, 8,02; 76. Ianculovici / Nagy-Gyorgy
42. Damşescu Aurelia, 8,24; Elisaveta, 6,00;
43. Hogea Elisabeta, 8,51; 77. Lois Manuela Monica – eliminată
44. Ionică Olimpia, 8,74; din Bacalaureat;
45. Laszlo Attila, 7,32; 78. Nicola Mariana, 5,92;
46. Mărăzan Mariana, 8,38; 79. Novac Luminiţa, 6,42;
47. Mitrici Dana, 9,03; 80. Olariu Gheorghe, 6,19;
48. Mutaşcu Jenica, 7,04; 81. Paraschivescu Corina, 7,21;
49. Neag Femiţa, 6,96; 82. Petrescu Rodica, 7,50;
50. Obreja Doina, 7,71; 83. Rusu Brînduşa, 6,58;
51. Papuc Aura, 9,68; 84. Simionescu Violeta, 6,14;
52. Pasnicu Maria Codruţa, 7,68; 85. Stoica Angelica, 5,87;
53. Păcurariu Alina, 8,38; 86. Viruzab Ecaterina, 7,19;
54. Peri Daniela, 8,66; 87. Todorov Eva Maria, 8,63.
55. Popescu Flavia, 9,37;
În sesiunea din august 1987, candidaţii „restanţieri“ au obţinut rezultatele
următoare:
1. Crăciunescu Cristian, 5,62; 6. Şuşorcă Rodica, 5,31;
2. Grigore Cristian, 5,93; 7. Loiş Manuela, 5,75;
3. Gogâltan Silviu, 5,25; 8. Parisa Golchin Zadeh (Iran), 5,35;
4. Murăraşu Rodica, 5,25; 9. Diab Walid (Israel), 5,22.
5. Puşcaşu Geta, 5,18;
 39 
Materialele din rubrica Pagini pentru „marea monografie“ a Colegiului Naţional

Bănăţean au fost redactate de prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU
DIN ORIZONTUL CUNOAŞTERII METAFORICE
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU
SOARE ASCUŢIT
Rupeţi albastrul limpede

Ochii se obişnuiesc cu cenuşiul. Cenuşiul cer
Cenuşiul Vânt . Cenuşiul sentiment. Culori
Nu prea poţi face nimic
Vine şi trece. Soarele doar el îşi
Păstrează galbenul strălucitor. Aceste lacrimi
Nu erau prevăzute. In programul cotidian
Al griului închis
Ce anotimp ciudat. Ce nisip
Latent. Paşii omeneşti nici măcar nu mai există
Deşertul este în noi ceilalţi
Inaintează mereu. Arde !
Trebuie oprit.
SOLEIL AIGU
Rompez le bleu clair

Les yeux s’habituent au gris. Le gris ciel
Gris Vent. Gris sentiment. Les
Couleurs. On n’y peut rien
Ca vient, ça passe. Le soleil il
Garde son jaune luisant. Ces larmes
N’étaient pas prévues. Dans le programme
Quotidien. Du gris sombre
Quelle saison bizarre. Quel sable
Latent. Les pas humains n’existent même
Plus. Le désert est en nous autres
Il avance toujours. Ca brûle!
Il faut l’arrêter.
(Version française:
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU)
DINCOLO DE ALBASTRU
Seara era deja mai mult ca

Albastru. Griul domina
Sufletul pescăruşului. Griul devenea
 40 
Cer şi pământ. Acest trup de femeie

Ilumina forma umplută cu nisip.
Pe unde trăia această aripă destrămată
De pasăre în agonie. Imi spunea că fiecare
Clipă surâdeam spre înălţimea scoicii
Stricate între mâinile noastre deja
Despărţite pentru a regăsi calea
De la un capăt la celălalt al zilei care
Nu începea încă.
AU-DELA DU BLEU
Déjà le soir c’était le

Plus que bleu. Le gris dominait
L’âme de la mouette Le gris devenait
Ciel et terre. Ce corps de femme
Illuminait la forme remplie de
Sable. Où vivait cette aile déchirée
D’oiseau en agonie que personne
Ne tuait encore. I’me disait que chaque
Instant on souriait vers le haut de ce
Coquillage abîmé entre nos mains
Déjà séparées pour retrouver le chemin
D’un bout à l’autre de la journée qui
Ne commençait pas encore.
DE LA PARIS LA EST
Ascult Dassin. Mă întorc la Paris

Amintirea mi se odihneşte la picioarele
Bisericii Sacré Coeur. Străzile vorbesc franceză
Si versurile mele tresăreau de bucurie
In limba lor fără să-mi traducă
Te iubesc. Mă gândesc la tine, oraş al meu
Rămânând departe la est. Sufletu-mi te
Păstrează în adânc de lacrimi. Sufletul
Străpuns de dor de tine. Româna mă
Bântuie. Sufletul meu nu mai umple distanţele
Unde e vremea călătorind cu gândul. Visam
Parisul. Sena. Străduţe romantice. Erau şi întoarceri
Era şi acasă.
La Paris prietenii. In franceză iubirea-mi
Seamănă.. Româna ghemuită undeva. In altă parte
Versurile mele umplu de toamnă frunza
 41 
Parfumuri. Praful.Visez trotuare sparte

Visez între două Europe. Limbile mele. Poemele mele
Acasă mă bântuie pur şi simplu.
DE PARIS A L’EST
J’écoute Dassin. Je rentre à Paris

Ma mémoire se repose aux pieds de
Sacré-Coeur. Les rues parlent français
Mes vers aussi sursautaient de joie
Dans leur langue sans traduire mes
Je t’aime. Je pense à toi, ma ville
Demeurant si loin à l’Est. Mon âme
Te garde au fond des larmes. Mon
Ame percée de mal de toi. Le roumain
Me hante. Mon abîme ne remplit plus
Les distances. Où est le temps où je voyageais
En pensées. Je rêvais de Paris. De la Seine
Des ruelles romantiques. Il y avaient des
Retours. Il y avait le chez moi. A Paris les
Amis. En français l’amour me ressemble
Le roumain blotti quelque part. Ailleurs
Mes vers remplissent d’automne la feuille
Les parfums. La poussière. Je fais des rêves
Aux trottoirs abîmés. Je rêve entre deux
Europe. Mes langues à moi. Mes poèmes
Les chez moi me hantent tout simplement.
CEEA CE VEZI DIN MONTMARTRE
Traversezi poemul de jos în sus

Incetişor ca pe străzi necunoscute.
Pas cu pas, misterios,
Transmiţând acest fluviu uman
Cu ritm sanguin
De la roşu la negru…să împlineşti pe pereţi ravagiile nopţii…
La umbra albă,
Pe trepte,
Numeri cercurile
Apăsând cerul pe unghiuri.
Presărate precum statuile
Bărbaţi cântând la vioară
Mereu aceeiaşi din secolul trecut…
Mai cobori cu pictorii
Presându-şi pânzele sub braţe
 42 
Si cu chiştocul în colţul buzelor…

Se-opresc uneori,
Uitându-se tăcuţi în zare,
Fără o vorbă.. zi ori noapte miroase bine Montmartre,
In sunetul viorii, nu mai plângeţi
Când muzica de-odinioară
Vă conduce,
Timpul stăpâneşte acolo şi oamenii se duc..
De la Paris la Paris n-ai nici timp
Să descoperi vreun zbor de pasăre,
Nici n-ai timp să spui cuiva vreun cuvânt,
Nici n-ai timp să mai pui vreo zi
Pe masa cu iluzii,
Si tot Parisul se-mprăştie în noi,
Actori şi spectatori în acelaşi timp.
CE QU’ON VOIT DE MONTMARTRE
On traverse le poème de bas en haut

Doucement comme les rues inconnues.
Pas à pas, mystérieusement,
Transmettant ce fleuve humain,
Au rythme sanguin,
Du rouge vers le noir…
Accomplir sur les murs les ravages des nuits…
A l’ombre blanche,
Sur les marches,
on compte les cercles
Pesant le ciel sur des angles.
Parsemés comme des statues
Des hommes jouant au violon
Toujours les mêmes du dernier siècle…
On descend encore avec les peintres, qui
Se pressent la toile sous le bras et
Le mégot au coin des lèvres…
Ils s’arrêtent parfois,
contemplant silencieusement au loin,
sans rien dire…
Soir ou matin, ça sent bon Montmartre,
au son du violon,
ne pleurez pas quand la musique de jadis vous accompagne.
Le temps y règne et les gens s’en vont…
De Paris à Paris pas le temps de découvrir le vol d’oiseau,
pas le temps de dire un petit mot à quelqu’un,
Pas le temps de mettre un jour sur la table des illusions,
et tout Paris se répand en nous,
 43 
acteurs et spectateurs à la fois.

(Version française: Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU)
FĂRĂ IEŞIRE
Deci trebuie să recunoaştem că este

Momentul aripilor voastre. Pasăre
Sau nu. Aşteptaţi-vă rândul
Nimeni nu vine pe lume deja cunoscător
Invăţaţi vă rog
Lansaţi-vă aripile. A, dacă aveţi braţe
Cu atât mai rău pentru voi. Nu e vina mea
Si-apoi cerul este închis astăzi. Norii
Au plecat în altă parte. Nimeni acolo sus
Care să vă poată preda această blestemată
Aventură a zborului. Life !
SANS ISSUE
Alors il faut reconnaître que

C’est le moment de vos ailes. Oiseau
Ou non. Attendez votre tour
Personne ne vient au monde en connaisseur
Apprenez s’il vous plait
Lancez vos ailes. Ah si vous avez des bras
Tant pis pour vous. C’est pas ma faute
Et puis le ciel est fermé aujourd’hui. Les
Nuages sont partis ailleurs. Personne là-haut
Qui puisse vous enseigner cette maudite
Aventure du vol. Life!
Emilia GROZA
POTOP
Dumnezeu şi-a pus obloane de

noapte
la ceruri.
Pe pământ iedera arde în flăcări
drăceşti.
Fântânile au secat.
 44 
Şerpii fluieră în ierburile înalte.

Privighetorile tac.
Oamenii aleargă nebuni
şi se aruncă în mare.
THE FLOOD
Lord God has put up

shutters of night
at the skies.
On the Earth, the ivy burns
in devilish flames.
Wells have run dry.
Serpents hiss in the tall weeds.
Nightingales have been silenced.
People run like mad
and plunge into the sea.
RISIPĂ
Circulă o veste prin cetate

că tinerii vor fi încarceraţi
într-o taină a iubirii,
osândiţi pe viaţă să se iubească.
O veste ciudată se aude-n cetate
că bătrânii vor fi siliţi
să mărturisească
de unde vine atâta risipă
de energie.
WASTE
Rumour is afloat
that the youngsters in the city
are going to be imprisoned
in the mystery of love,
sentenced to be in love for life.
Strange news is spreading
that the elderly in the city
will be compelled
to confess
where such a waste
of energy comes from.
 45 
Gabriela PACHIA
PRIETEN LA UŞA MEA
Prieten la uşa mea.

În plină iarnă.
Vremea cadourilor.
Şiragul de perle se dezgheaţă,
rostogolindu-se pe faţă.
Sideful zâmbeşte printre gene
cântând rondelul clipelor ce mor.
Atenţie, să nu calci
pe clasele primare,
pe plimbările prin parcul rozelor,
pe telefoanele ,,cum se rezolvă problema 13?”,
pe prima pereche de blue jeans,
pe voalul alb prin care se cerne timpul,
pe chitara pietrelor,
pe simţul umorului fără frontiere,
pe lacrimile scrisorii din staţia de metrou,
pe privirea optimistă de pe strada ,,caldarâm”,
pe formulele chimice ale vieţii!
Atenţie, ultima perlă se sprijină
de un rid!
Prieten de-o viaţă –
leac pentru iarna de cârtiţe.
FRIEND AT MY DOOR
Friend at my door.
Full winter.
Time for presents.
The string of pearls melts away,
rolling on the cheeks.
The nacre smiles through the eyelashes,
chanting the rondel of the flickering moments.
Mind not to trample underfoot
the primary school,
the walks in the roses' park,
the phone calls ''how d'you solve problem 13?",
the first pair of blue jeans,
the white veil sifting time,
the guitar of the rocks,
 46 
the sense of humour sans frontière,

the tears of the underground public phone,
the enthusiastic look of the "pavement" street,
the chemical formulae of life!
Mind the last pearl
leaning against a wrinkle!
My lifetime friend -
panacea for the winter of moles.
OMUL DIN CUVÂNT
Omul cu bilet de autobuz Omul din suflet

s-a uitat la mine a plecat într-un dreptunghi
cu privirea haşurat
216. în dungile tăcerii.
Omul de peste drum Omul din om

mi-a vorbit mi-a luat propoziţiile
cu silabe cuvânt cu cuvânt
de peste drum. şi le-a mutat pe alt prag.
Omul din grădină Omul din cuvânt

mi-a retezat zarzărul îmi poartă gândul
cu un sâmbure cu o hologramă
fără miez. din ochi către inimă.
Omul din clepsidră Omul de pe cruce

s-a scuzat elegant mă priveşte în inimă
cu secunda cu o voce
pe care mi-a furat-o. de spini.
THE MAN WITHIN THE WORD
The man holding a bus ticket with a stone

has looked through me bereft of its kernel.
buried in oblivion
no. 216. The man within the clesydra
has courteously apologised
The man across the way for the second
has thrown at me he has stolen from me.
syllables
from across the way. The man within my soul
has departed in a rectangle
The man in the garden patterned with the hatchings
has severed my apricot tree of silence.
 47 
with a hologram
The man within the man from my eyes into my heart.
has seized my sentences
word for word The man on the Cross
moving them onto another threshhold. is looking into my heart
with a voice
The man within the word of thorns.
is guiding my thoughts
FERIT DE GER
Un vrej de gând o viaţă de echer

cu papion
mă striveşte de cer schele de icoane
înfloresc în ulei
umblasem abătut picurând polen efemer
cu desagă dungată
de om stingher mâzga rutinei
pe pantofi guban
ploaia s-a pierdut în zâmbet de jongler
din clei de oase
mi-a crescut aripi de înger fereastra
cu viţă-de-vie şi mierlă
aşteptasem inert m-a ferit de ger...
pe pluş de uşi
FROSTSAFE
The stalk of a thought for a set square life to try

wearing a papillon
is crushing me against the sky scaffolds of sacred icons
are blossoming in the oil dropping
I've been wandering downcast ephemeral pollen from on high
my striped bag
borrowed from a solitary guy the slime of routine
on my guban shoes
the rain dripping has vanished into a juggler's smile
bone glue has grown
my angel wings to fly my window
all in grapevine and blackbirds
I've been inertly waiting has saved me from the frost's cry...
at plush-upholstered doors
 48 
Monica-Oana POPOVICI
ALBASTRU BLÂND KIND BLUE
Locuiesc sub straja arsă I live under the burned watch

a fructelor de sare-amară. of the fruit of bitter salt.
Sunt un glonte-n grâu de rouă I'm a bullet inside of the dew grain
verde descântata şi green spelled and
alintată-n praf de lună. caressed in the moon dust.
Casa mea creşte pe culmea My house is growing on the edge

unei deznădejdi senine, of a serene despair,
unei îndoieli mirate, of a surprised doubt,
şi-mi răsfrâng rotund pe jale and on my grief I roundly reflect
ramurile serii coapte the branches of the riped evening,
pe-un albastru blând, on a kind blue
de rană. of wound.
(English version by Monica-Oana POPOVICI)
NUME DE FÂNTÂNĂ
NAME OF WELL
Eu sunt un copac sângerând
din zdrenţe de zare amară, I am a bleeding tree
un lan de stele foşnitoare, made up of ragged bitter horizon
un cer de piatră croit a field of rustling stars,
din fânul tras pe roată. a sky of stone cut out
O casă batrână sunt eu, of the broken on the wheel hay.
cu rădăcini de rouă, An old home am I,
o stancă de valuri scrâşnite, with roots of dew,
un munte adânc, a rock of gritting waves,
fără aripi... a deep mountain
that lacks wings...
un nume de fântâna sunt,
cu ramuri de cocori răstălmăciţi. I am a name of well,
 49 
with branches of distorted cranes.

SOARE FRACTURAT
Şi dintr-o dată, soarele-i bucăţi. Şi dintr-o dată soarele-i bătrân.

E fracturat, la fel ca-n alte dăţi E acru, şi eu nu vreau să rămân
Când din azur şi jad se sfaramă În umbra lui, captivă şi uscată.
În cioburi mari şi roşii lumea mea. Şi soarele-i o lacrimă pătrată.
BROKEN SUN
All of a sudden, the sun is in pieces. And all of a sudden the sun is old
It's broken down, just like some other times It's sour and I don't want to remain
When out of the blue and jade my world in its shaddow, a dried out prisoner.
Broke down into big, red pieces. And the sun is a square tear.
Ion PACHIA-TATOMIRESCU
ŢĂRMURELE CU PRIVIGHETOARE
Domnule Cantemir, luminosul profesor

nu ştie că eleva cu ochi de Voroneţ,
din banca-ntâi,
îl iubeşte-atât de mult, încât ora de limba maternă
i se pare c-a devenit un secol cu Făt-Frumos
într-o cvadrigă cu-nflorite roţi de-albăstrele,
purtată de norul ciocârliilor, tot mai lin,
spre capătul curcubeului – doar cuvintele lui
o hrănesc, o răcoresc… El nu ştie
că, azi-dimineaţă, ea n-a luat micul-dejun,
el uită că ea venit-a cu trenul personal de clasa
a doua, de la treizeci şi trei de kilometri,
tocmai din satul Valea Anilor, mucezit
între lunci:
„…domnule elev, trestia din banca-ntâi
nu trebuie
privită cu ochii lui Caligula către sora lui, călare
prin faţa cohortelor, cu ochii soarelui, incestuoşi:
priveşte-o ca pe-o statuie care din pleoape
 50 
de lobodă
clipeşte-n octombrie –
ştiu, ai vrea să le săruţi,
ai vrea să fii lacrima soarelui pe genele
de mărar…!“
…şi astfel trece râul viitorului, Enciclopedicule,

chiar prin banca-ntâi, până când zăvoaiele
îi înviorează ţărmurele cu o privighetoare…!
în vol. Bomba cu neuroni, 1997
RIVERBANK WITH A NIGHTINGALE
Mr. Cantemir, the bright teacher

has no idea the schoolgirl in the front row,
blue-eyed like the Voronetz Monastery,
is head over heels in love with him
so that the mother tongue class
seems to grow into a century with Prince Charming,
in a blooming quadriga of corn flower wheels,
drawn by a cloud of skylarks, ever gentler,
towards the end of the rainbow - it's but his words
that nourish and soothe her... He has no idea
she's had nothing for breakfast,
he's not aware she's come by the local train,
second class, from thirty-three kilometres away,
from a remote village, Valley-of-Years,
antiquated among river meadows:
"...My dear pupil, the reed in the front row
mustn't be looked upon with Caligula's eyes,
desirous of his sister,
facing his cohorts on horseback,
or with the sun's incestuous eyes:
look at her as if she were a statue
blinking her October orach eyelids -
I know, you wish you were the sun's teardrop
on her dill eyelashes...!"
...In this way, Encyclopaedicus, the river of the future

flows right through the front row
until the coppices invigorate
the riverbank with a nightingale...!
in The Neuron Bomb, 1997

 51 
STUDII
(„DISCIPLINARE“/„INTERDISCIP LINARE“)
Dragoş CURESCU
O LUME DISPĂRUTĂ: INSULA ADA-KALEH
1. Cadrul natural. Din goana trenului sau a maşinii, călătorind dinspre

Orşova spre Drobeta-Turnu Severin, până prin anul 1968, puteai zări în mijlocul
Dunării un mic petic de pământ ce figura pe hartă sub numele de Insula Ada-Kaleh.
După ce ies din năprasnica strânsoare a Cazanelor, apele Dunării se năpustesc
printre gherdapuri, spre Orşova, şi de acolo gonesc spre Porţile de Fier.
În bazinul format de muntele Alion, pe malul românesc, şi de Golumska
Planina, pe malul sârbesc, la 3 km aval de Orşova, răsărea din valurile Dunării, ca o
jerbă de verdeaţă, insula Ada-Kaleh, un adevărat smarald neclintit de apele
bătrânului fluviu.
Insula Ada-Kaleh, având 1750 m lungime (la
ape scăzute ajungea până la 2250 m – prin depozitele
făcute de Dunăre la capete), şi lăţimea variind între 400
– 500 m, cu o suprafaţă de cca. 2 ha, cu o altitudine
absolută de 50 m, părea un uriaş coş cu flori ce plutea
liniştit pe apele fluviului.
Morfologic şi genetic, Ada-Kaleh a fost
un ostrov tipic, la fel ca Şimianul, la est, şi
Ogradena, la vest.
La formarea insulei au contribuit: puternicul
cot al Dunării dintre Ogradena şi Drobeta-Turnu Severin, care a generat o zonă mai
liniştită, depozitele Dunării şi bogatele aluviuni ale Cernei şi Bahnei.
Insula Ada-Kaleh a fost rezultatul talazurilor Dunării. Bancurile de nisip şi
prundiş s-au lăsat de o parte şi de alta a firului apei, vegetaţia fixând şi mai bine
materialul aluvionar.
În cazul insulei Ada-Kaleh, consolidarea a fost ajutată şi de zidirea cetăţii de
pe insulă. La ape scăzute, mici ostroave îşi făceau apariţia, racordându-se cu
marginile insulei.
Ca vechime geologică, insula Ada-Kaleh se situa pe acelaşi plan cu prispa
inferioară a Dunării. Dovadă au fost şi bogatele urme de locuire din perioada
neolitică.
În ceea ce priveşte relieful, insula Ada-Kaleh era o terasă suspendată cu 2 – 3
m deasupra Dunării, coborând spre capete în aluviuni recente.
Forma arcuită spre est a insulei a fost determinată de cotul Dunării şi de
direcţia virtuală a firului apei.
 52 
Digul umbrit de castani şi grădinile dintre zidurile cetăţii îţi purtau gândul
spre clima mediteraneană. Boarea mărea farmecul grădinilor şi al livezilor de meri,
ori de smochini, pe care le întâlneai pe insulă. Plopii ţineau locul chiparoşilor.
Oleandrii se întreceau cu tufele de liliac. şi dantelăriile viţei-de-vie căutau soarele pe
vârfurile arborilor. Mireasma trandafirilor frumoşi, din care se extrăgeau parfumuri,
ori din ale căror petale se făcea o delicioasă dulceaţă, se simţea până departe. Prin
grădini, se cultivau cele mai alese soiuri de pepeni aromaţi.
Clima blândă de pe insulă, de influenţă mediteraneană, favoriza creşterea
castanului comestibil, a smochinului, a roşcovului, a nucului, a iasomiei, a
trandafirului, a leandrului, precum şi a altor specii din flora sudului Europei.
2. File de istorie. De-a lungul celor 2860 km., cât măsoară distanţa dintre
izvoare şi gurile de vărsare, Dunărea a fost – din cele mai îndepărtate timpuri – o
importantă cale de transport pentru popoarele şi ţările din Europa centrală şi de sud-
est.
Marele fluviu european a constituit şi o importantă linie de apărare a
locuitorilor situaţi de-o parte şi de alta a malurilor sale împotriva atacurilor
duşmanilor. Importanţa strategico-militară a bătrânului fluviu reiese din faptul că pe
cele două maluri ale sale, de-a lungul timpurilor, au fost ridicate numeroase cetăţi şi
sisteme de fortificaţii.
Un astfel de loc fortificat l-a reprezentat şi insula Ada-Kaleh.
Istoria insulei este foarte veche. De trecutul istoric al insulei erau legate
numeroase legende. Astfel, se credea că legendara „ţară Hesperia“ a lui Geryon, îşi
continuă existenţa în baladele româneşti, sub numele de Român Gruia Grozavul,
Gruia Gruian etc.
Legenda din literatura antică pelasgă / greacă afirmă că din această insulă
Hercule ar fi adus şi plantat în templul lui Jupiter un măslin; şi tot de aici, celebrii
argonauţi au adus în Elada măslinul.
Cel mai vechi nume al insulei Ada-Kaleh pare a fi fost acela de Erythia, cum
au numit-o grecii antici. Există şi presupunerea că insula se mai numea şi Continusa
sau Jermis.
Pe o hartă din 1716, ea figurează cu numele de Carolina. Înainte de 1788, mai
apare menţionată şi sub numele de Orşova Nouă, Nai Orşova, Nova Orşova, Insula
Orşovei, Ostrovul, sau Ostrovul Dunării. După anul 1788, insula va fi frecvent
numită Ada-Kaleh (ada = insulă; kule = turn, adică „insula cu turn“; după alte păreri
ar însemna: „insula cetate“, „insula fortăreaţă“, sau „cetatea neagră“).
Fiind situată în mijlocul Dunării, într-un sector de intensă circulaţie, micuţul
petic de pământ a servit de nenumărate ori ca punte de trecere pentru populaţiile
aflate pe cele două maluri ale fluviului.
Începând încă din perioada pregătirilor de război împotriva dacilor, împăratul
Traian a recunoscut rolul strategico-militar pe care l-ar putea avea această insulă.
După ce a fost ocupată vremelnic de romani, mica insulă dunăreană a continuat să
joace timp de mai multe secole, întocmai ca şi Gibraltarul, un rol strategic, ce
controla şi împiedica – la nevoie – circulaţia pe apă şi pe uscat, separând două lumi,
cea a Orientului, de cea a Occidentului.
Primele încercări de fortificare a insulei se pare că au fost realizate încă de pe
la 1444, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara.
 53 
Folosită de turci ca avanpost în politica lor de expansiune spre inima Europei,

insula va fi fost ocupată, probabil, pe vremea sultanului Suleiman al-II-lea, care, în
fruntea ienicerilor şi a spahiilor săi, a trecut Dunărea, la 1521, pentru a ocupa
Banatul şi cetăţile regeşti din acea regiune.
În urma cuceririi Belgradului, în august 1521, insula Ada-Kaleh va fi
încorporată paşalâcului turcesc, fiind întărită cu o modestă cetate.
După alungarea otomanilor de pe insulă, în anul 1689, generalul Veterany,
dându-şi seama de importanţa strategică a insulei, va propune guvernului austriac
realizarea unor noi fortificaţii pentru a putea face faţă unor noi posibile atacuri ale
sultanilor, pe linia Dunării.
După trei ani, în 1691, turcii conduşi de Köprölii Mustafa vor ocupa din nou
insula. În timpul războiului dintre Austria şi Turcia, din 1716 – 1718, în urma unor
lupte crâncene, generalul austriac de origine franceză, Claudius Florimund Mercy,
ocupă cetatea Orşovei şi cea de pe insula Ada-Kaleh.
Odată ocupată insula de către austrieci, împăratul Carol al-III-lea a dispus, ca
sub comanda prinţului Eugeniu de Savoya, să fie construită o puternică cetate de tip
Vauban, având o formă stelată, cu trei ziduri concentrice, înconjurate de şanţuri cu
apă.
Prin pacea austro-otomană de la Passarowitz, din 1718, Austria dobândeşte
nordul Serbiei, Bosnia de Nord, Oltenia şi Banatul cu insula Ada-Kaleh.
Prin tratatul de pace de la Belgrad, din anul 1739, tratat care a pus capăt unui
nou război între Turcia şi Austria, insula Ada-Kaleh ajunge iar în stăpânirea
otomanilor, până în anul 1789. În acest an, la 22 octombrie, generalul austriac
Wartensleben va ocupa poziţii de asediu pe mun-tele Alion (pe malul stâng al
Dunării), în dreptul insulei, fiind gata să înceapă asediul insulei în scopul recuceririi
ei.
Somat fiind să se predea, Mehmet Tahir paşa, comandantul garnizoanei de pe
insulă, nu răspunde. Generalul austriac ordonă bombardarea insulei, fără să încerce
şi un asalt final cu cei 10.000 de soldaţi ai săi aduşi din garnizoana de la Mehadia,
deoarece Dunărea era în creştere ca urmare a ploilor căzute în acele zile.
Pentru a pregăti declanşarea atacului final asupra insulei, din ordinul
împăratului Iosif al-II-lea, la 31 octombrie, la faţa locului se va deplasa generalul
Laudon, comandantul suprem al cetăţii Belgradului. Ca urmare a refuzului categoric
de capitulare a garnizoanei turceşti, la 15 noiembrie 1789, Laudon ordonă începerea
asaltului asupra insulei, asalt care va dura 7 zile, fără să se obţină vreun succes din
partea asediatorilor. Din lipsă de alimente, la 16 aprilie 1790, Mehmet Tahir paşa se
vede nevoit să ceară capitularea. La 20 aprilie, austriecii vor ocupa insula Ada-
Kaleh.
În urma tratatului de pace turco-austriac de la şiştov, din 4 august 1791, pe
baza statu-quo-ului, din nou insula va reveni Turciei.
Deşi învinsă în războiul din 1877-78, Turcia va rămâne în continuare stăpână
pe insula Ada-Kaleh. Prin pacea de la San Stefano, din 1878, s-a hotărât evacuarea
locurilor întărite de turci de pe insulă, Ada-Kaleh-ul încetând să mai fie o cetate
militară; ea rămâne numai ca proprietate a sultanului din Constantinopol. La cererea
Porţii pe lângă curtea imperială austriacă, în 1885, pe insulă a fost detaşată o mică
garnizoană în vederea păstrării ordinii şi disciplinei, a siguranţei insularilor.
 54 
De la 1885 şi până în 1913, insula va fi păzită de 40 de soldaţi din armata

austro-ungară. După terminarea războiului balcanic, în 1913, Austro-Ungaria va
anexa insula la Ungaria.
După mai multe secole de ocupaţie străină, disputată şi fortificată când de o
parte, când de alta, insula Ada-Kaleh va fi în cele din urmă încorporată în graniţele
Statului Român, în urma hotărârilor Conferinţei Internaţionale de la Laussane, din
1922.
Mai este de menţionat că, în 1810, batalionul condus de Tudor Vladimirescu,
împreună cu un detaşament rus, a ocupat insula.
Pe insula Ada-Kaleh au fost deţinuţi provizoriu 17 fruntaşi ai revoluţei
româneşti din anul 1848.
La 4 mai 1931, insula Ada-Kaleh va fi vizitată de Carol al-II-lea, regele
României.
3. Oameni şi locuri. Până la dispariţia de pe harta României a insulei Ada-
Kaleh, pe cele cca. 2 ha ale minusculului petic de pământ a existat o mică aşezare
omenească, satul Ada-Kaleh, care în urma reorganizării administrativ-teritoriale a
României, din 1968, a fost încorporată ca localitate suburbană, componentă a
municipiului Drobeta-Turnu Severin, din judeţul Mehedinţi.
Colonizarea insulei Ada-Kaleh s-a făcut pe vremea sultanului Suleiman al-II-
lea, probabil, când s-a încercat traversarea Dunării la 1521, cu intenţia ocupării
ţinuturilor din sudul regatului Ungariei. Modestei aşezări populate cu turci i se va
schimba componenţa etnică atunci când prinţul Eugeniu de Savoya va începe
lucrările de fortificare a insulei şi cînd aici s-a constituit o colonie de creştini
austrieci, care mai toţi erau meşteri zidari, pietrari, sau negustori.
Spre sfârşitul sec. al XVIII-lea, pe insula Ada-Kaleh s-a stabilit o mică
aşezare civilă locuită de populaţie turcească ce nu depăşea câteva sute de suflete.
Prin 1925, pe insulă trăiau cca. 700 de locuitori, iar la recesământul din anul
1961, populaţia insulei Ada-Kaleh număra doar vreo 500 de locuitori.
Până târziu, cei care poposeau pe insulă puteau admira portul tradiţional al
localnicilor. Femeile purtau fermenul (un fel de ilic) sub feregeană (o pelerină lungă
până la brâu), şalvari largi şi lungi până la glezne şi papuci cu ciucuri aprins coloraţi.
Bărbaţii îmbrăcau şi ei şalvari şi ceahişiri, ilicuri şi anterii, pe cap puneau fesuri ori
turbane, încălţându-se cu papuci – pe care îi scoteau ori de câte ori intrau în casă sau
în geamie.
Datorită unei populaţii puţin numeroase, poligamia era slab reprezentată pe
insulă.
Majoritatea clădirilor de pe insulă au fost ridicate deasupra zidurilor care
formau cetatea.
Casele, mai toate cu obloane viu colorate, erau simple, aproape lipsite de
mobilier. Garduri înalte ascundeau căsuţele mărunte şi, mai ales, fereau de ochii
indiscreţi ai călătorilor, pe femeile şi fetele turcilor. Casa se compunea din două
încăperi: şelamlâcul, unde luau loc bărbaţii, şi Haremlâcul, unde locuiau femeile şi
fetele. În Haremlâc nu intra, în afară de stăpânul casei, nici un bărbat, rareori, prin
excepţie, medicul.
Fiecare casă, cât de modestă era, avea şi o baie.
 55 
Dintre mâncărurile preferate de către insulari putem menţiona: pilaful, friptura

de oaie (khebabul), baclava, cataiaful, halvaua, rahatul.
Ada-Kalezii erau negustori, pescari, cultivatori de pomi fructiferi, crescători
de viermi de mătasă.
Locuitorii îşi alegeau un Mudir (un fel de primar), aveau un Cadim
(judecător), un Iman (preot), un Muezin (dascăl).
Insularii aveau libertatea să importe tutun, zahăr, cafea, fără să plătească taxe
şi impozite, aveau libertatea de a nu depune jurământ; nu aveau dreptul să poarte
arme şi nu făceau armata.
Pe insulă funcţiona o şcoală în care micuţii turci învăţau carte în turceşte şi
româneşte.
În perioada interbelică, s-a înfiinţat pe insulă o şcoală profesională de fete, pe
care le pregătea în ţesătorie, croitorie, broderie şi menaj.
În 1927, s-au înfiinţat pe insulă ateliere de confecţionare a ţigaretelor, precum
şi o modestă manufactură de rahat.
În mijlocul insulei Ada-Kaleh, deasupra zidurilor cetăţii, se afla clădirea
comandantului austriac, construită în 1720, apoi, transformată în mănăstire de către
călugării din Ordinul franciscanilor, care au ales acest frumos colţişor din lume drept
„centru de iradiere“ a credinţei lor.
Construită pe o veche cazemată, de patru metri înălţime, ea a servit la început,
ca biserică parohială, nu numai pentru credincioşii din insulă, dar şi pentru cei din
Orşova. În anul 1739, sultanul Mahmut a transformat-o în moschee, construindu-i şi
minaretul acela ascuţit care încerca, parcă, să se întreacă în înălţime cu Alionul şi cu
Techia, cei doi munţi care străjuiau insula de-o parte şi de alta, de pe malurile
Dunării.
Fostul lăcaş de cult creştin devenit spaţiu al geamiei avea interiorul pereţilor
decorat cu citate din Coran, iar podeaua era acoperită de un imens covor persan de
Smirna (16 / 12 m şi o greutate de 500 kg), dăruit de către sultanul Abdul Hamid al-
II-lea (1876-1909).
Ceasul de pe peretele geamiei indica ora de la Mecca, oră la care glasul
Imanului îi chema pe credincioşii de pe insulă la rugăciune.
La intrarea în geamie se afla fântâna în care fidelii Coranului şi ai lui Allah se
spălau pe faţă, mâini şi picioare, înainte de a intra la una dintre cele cinci rugăciuni
zilnice la care erau chemaţi de către Iman din cerdacul minaretului geamiei.
În spatele geamiei se afla micuţul cimitir al satului de pe insulă.
4. O lume de basm, de vis. De la debarcaderul din apropierea fostei staţii C.
F. R. Ada-Kaleh, de pe malul Dunării, barcagii locali, în aproximativ 15 minute, te
transportau într-o altă lume, într-o lume de basm, într-o lume de vis.
Pentru orice călător, insula Ada-Kaleh prezenta un deosebit interes, prin
caracterul şi decorul său oriental.
A fost un colţ de lume pitoresc, a fost o lume interesantă această insulă a
visului şi a uitării.
Ada-Kaleh părea o bucată de Orient, uitată în mijlocul Dunării; în ea plutea
aroma basmului unei vieţi de mult apuse.
 56 
Ada-kalezii ofereau turiştilor care poposeau pe insulă posibilitatea de a se

simţi într-o cu totul altă lume, datorită caracterului particular pe care îl oferea micuţa
lor oază cu specific oriental.
O cafea turcească pregătită la nisip, o bragă rece, ori o dulceaţă de trandafir
sau de smochine, o ţigară fină, o ilustrată, un timbru, o narghilea, o cutie de rahat, o
baclava, sau nişte acadele, cine mai ştie ce puteai găsi în micuţele prăvălii de pe
îngustele străduţe (de 2 – 3 m lăţime), sau în bazarul local, satisfăceau gusturile şi
preferinţele celor ce ajungeau pe pământul Ada-Kaleh-ului ca să vadă cetatea ori
geamia.
5. Cine a fost Regep Aga? Una dintre cele mai pitoreşti legende bănăţene
este cea despre comandantul cetăţii şi insulei turceşti de pe Dunăre, de la Porţile de
Fier, Ada-Kaleh, care a fost executat de turci în 1814.
Cine a fost acest comandant legendar ? A fost Regep Aga. Când s-a născut, nu
se ştie. Legenda spune că era român, fiind răpit din satul lui natal, Rudăria (azi
Eftimie Murgu, din jud. Caraş-Severin). Se spune că ar fi fost crescut în legea
turcească, în corpul ienicerilor ajungând la funcţia înaltă ce a avut-o datorită vitejiei
şi isteţimii sale.
Din izvoare istorice ştim că Regep Aga a întreţinut legături strânse cu Tudor
Vladimirescu, cu sârbii răsculaţi pe care-i ajuta şi cu haiducii din Oltenia care,
adesea, se refugiau pe insulă.
I-a ajutat şi pe oltenii refugiaţi în Banat, în preajma Orşovei, din pricina
războiului ruso-turc. A donat 200 de galbeni pentru ridicarea bisericii ortodoxe din
satul Tufări, de lângă Orşova. În pridvorul bisericii era pictat Regep Aga. Apele
lacului de acumulare de la Porţile de Fier I, au înghiţit atât insula Ada-Kaleh, perla
Dunării, cât şi biserica sătenilor, construită cu banii unui bănăţean turcit fără voia sa,
la locul numit din bătrâni Vadul Tătarilor.
6. Şi a venit ziua sfârşitului. Între 22–30 octombrie 1963, în baza acordului
încheiat între Republica Populară Română şi R. S. F. Iugoslavia (pe atunci, în
fruntea celor două state se aflau Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosip Broz Tito), s-a
hotărât construirea „Nodului Hidroenergetic şi de Navigaţie de la Porţile de Fier I“
(între Gura Văii şi Şip), menit să valorifice în folosul ambelor ţări resursele
hidroenergetice din acest sector al Dunării şi să îmbunătăţească şi condiţiile de
navigare pe fluviu.
Deschiderea, la sfârşitul anului 1964, a lucrărilor de la acest şantier a
însemnat „începutul sfârşitului“ insulei Ada-Kaleh.
Trist, dar adevărat, insula şi micul sat au fost „condamnate la moarte“ prin
înecare lentă.
„Ultima zi de funcţionare a agenţiei poştale Ada-Kaleh“, cum rezultă dintr-o
emisiune poştală specială, a fost data de 19 octombrie 1968, dată la care înseamnă că
insula va fi părăsită şi de organele oficiale. Pe insulă exista şi Consiliul Popular
(Primărie), pe lângă oficiul poştal.
 57 
Insula Ada Kaleh

Sentinţa de „condamnare la moarte“, stabilită în anul 1963, a fost executată
definitiv în anul 1970, când insula Ada-Kaleh a fost acoperită pe veci de apele
Dunării, odihnindu-se la cca. 20 m sub nivelul actual al apelor fluviului.
7. Remember la Ada-Kaleh. În vederea conservării unei părţi din
patrimoniul istoric al insulei, o parte din cetate, împreună cu o serie de case şi
prăvălii vechi au fost demolate şi reconstruite pe Ostrovul-Şimian, de lângă Drobeta-
Turnu Severin, care este foarte asemănător din punct de vedere al condiţiilor fizico-
geografice cu cele de pe fosta insulă Ada-Kaleh. Locuitorii fostului sat Ada-Kaleh s-
au stabilit la Orşova, sau la Drobeta-Turnu Severin, ori prin alte localităţi, iar unii s-
au repatriat în ţara de unde le-au venit strămoşii, Turcia.
Din ape te-ai născut Ada-Kaleh,
Sub ape ai murit Ada-Kaleh...!
Acesta a fost basmul unei vieţi apuse în urmă cu peste treizeci de ani.
8. Glasul Imanului. Trecătorule, opreşte-ţi paşii când ai ajuns în faţa
Dunării...! Oricât de grăbit vei fi, rămâi pe loc câteva clipe, meditează, contemplă
în tăcere, în dreptul fostei insule Ada-Kaleh...!
Şi astăzi parcă se aude din adâncuri glasul Imanului care îi chema pe adepţii
lui Mohamed la rugăciune. Şi azi se aude tânguitor, plângând parcă vremurile
trecute:
Allah echer! Ve Muhamed resul ulah!
Allah echer! Ia ilahi il Allah!
Mare este Allah! şi Mohamed este profetul său!

Afară de Allah nu există alt Dumnezeu!
Prof. dr. Felicia DINU
ROLUL MIJLOACELOR AUDIOVIZUALE ÎN PREDAREA LIMBILOR

STRĂINE
Rezultatul celor mai recente studii teoretice şi

cercetări experimentale din domeniul lingvisticii şi teoriei
învăţării au determinat aparţia unor numeroase încercări
de a găsi cele mai eficiente căi de predare a unei limbi
străine ca mijloc de comunicare, unui număr mare de
elevi, cu capacităţi individuale variate, în condiţii diferite.
1. Deprinderi integratoare de limbă. Definiţia
limbii dată de Lado[1] poate reprezenta un folositor punct
de plecare în analiza noastră teoretică, fără a fi însă
singururul reper. Limba este un sistem convenţional foarte complex de deprinderi ce
 58 
funcţionează ca instrument de comunicare.

Implicaţiile acestei poziţii pentru concepţia românească de predare a unei
limbi sunt exprimate în documentele şcolare-sinteză a tradiţiei şi a teoriilor
româneşti de metodologie.
Subliniind aspectul practic al predării limbilor străine în şcolile noastre,
programa de limba engleză pentru învăţamântul primar şi gimnazial stabileşte ca
obiective de bază dezvoltarea celor patru deprinderi pe care elevii trebuie să le
stăpânească în folosirea unei limbi străine: înţelegerea mesajului oral, exprimarea
orală, înţelegerea mesajului scris, exprimare în scris.
Funcţia principală a limbii – de instrument de comunicare – conferă prioritate
aspectelor orale ale limbii, explicând accentul pus pe formarea deprinderii de
exprimare orală într-o limbă străină.
2. Exprimarea orală: caracteristicile ei ca deprindere integratoare.
Exprimarea orală într-o limbă străină este cea mai apreciată dintre cele patru
deprinderi fundamentale, dar, în acelaşi timp, cea mai greu de format. De aceea, atât
profesorul cât şi elevul trebuie să-i acorde importanţa cuvenită.
W. Rivers consideră că această dificultate rezultă din faptul că, mult timp,
principalul obiectiv în predarea unei limbi străine a fost mai degrabă acumularea de
cunoştinte despre codul limbii ţinta (vocabular, trăsături fonologice şi morfologice,
reguli sintactice) decât practicarea sistematică a selecţiei unui mesaj şi procesul de
codare al mesajului penru a fi transmis. Or, actul vorbirii "implică mai mult decât
cunoaşterea codului. El implică selectarea unor modele integrate de elemente ale
codului, pentru exprimarea unei intenţii şi asamblarea caracteristicilor necesare fără
ezitare (acesta e procesul codificării)" [2].
În formarea deprinderii de exprimare orală este necesar a se distinge două
procese [3]: (1) constuirea unui instrument de conversare printr-o exersare susţinută
şi bine concepută a asocierilor arbitrare ale limbii-ţintă, cu scopul de a dezvolta
priceperi de limbă (fonetice, morfologice, sintactice) şi (2) o practică dirijată în
folosirea acestui instrument, o activitate menită să dezvolte uşurinţa şi fluenţa în
codarea ideilor, să pună în mişcare o serie de sisteme ierarhice care se influenţează
reciproc.
Deoarece formarea deprinderii de exprimare orală "evoluează de la
reproducere la producere, de la accentul pe pronunţare la manipularea formelor
structurale pentru exprimarea ideilor" [4], Chastain distinge următoarele stadii
succesive în construirea gradată a acestei deprinderi: memorizarea, pronunţarea,
exerciţii structurale, practicarea de întrebări şi răspunsuri, rezumate orale, prezentări
orale semi-controlate ale propriilor păreri şi experienţe, discutarea unor subiecte
selectate.
În fiecare din aceste studii ale formării deprinderii de exprimare orală,
mijloacele audio-vizuale pot fi implicate cu succes, cu condiţia ca folosirea lor să fie
făcută sistematic, raţional şi cu un scop bine determinat.
3. Premisele psighologice ale folosirii mijloacelor audiovizuale în
predarea unei limbi străine. Cercetări experimentale recente au confirmat că prin
metodele audiovizuale se obţin rezultate superioare celor ce se bazează exclusiv pe
folosirea limbii în predare. Specialiştii sublinează tot mai mult importanţa învăţării
cu ajutorul simţurilor (mai ales al văzului).
 59 
Datele statistice oferite de cercetările recente relevă că un om astăzi învaţă:

15% prin gust, 1,5% prin pipăit, 3,5% prin miros, 11% prin auz şi 83% prin văz [5].
Metoda de instruire Date memorate după 3 ore Date memorate după 3
zile
* Pur orală 70% 10%
* Pur vizuală 72% 20%
*Audiovizuală 85% 65%
Pentru a o oferi o fundamentare psihologică a superiorităţii metodelor
audiovizuale faţă de cele pur verbale, vom arăta în ce fel psihologia contribuie la
definirea a două fenomene specifice lingvisticii.
– procesul de învăţare-al limbii materne
– al unei limbi străine
– comunicarea lingvistică, această funcţie esenţială a limbii ce poate fi
considerată ca un proces dublu, cuprinzând activităţi de codare şi decodare.
Psihologic, metodologia audiovizuală ia în considerare felul în care copilul îşi
însuşeşte limba maternă, ţinând seama de diferenţele esenţiale pe care învăţarea unei
limbi străine le implică[6]. Ea are, pe de altă parte, avantajul de a utiliza o tehnică ce
facilitează şi grăbeşte realizarea scopurilor propuse:
– un suport vizual sugestiv face posibilă înţelegerea (decodarea mesajului)
fără intermediul limbii materne.
– folosirea suportului vizual combinat cu înregistrarea unei limbi vorbite,
autentice simulează condiţiile învăţării limbii materne, luând în considerare, în
acelaşi timp, şi necesitatea învingerii deprinderii limbii materne.
4. Rolul mijloacelor audiovizuale. Într-o recentă lucrare de referintă, Carlton
Erikson şi David Curl[7] punctează rolurile pe care tehnologia audiovizuală le
îndeplineşte în procesul de învăţare. Redate succint, ele pot fi caracterizate după
cum urmează:
a. De a simula experienţa umană. Cunoscut fiind faptul că eficacitatea
învăţării este mult mai mare şi sarcina profesorului mult mai uşoară dacă elevii au
atins un nivel corespunzător al experienţei anterioare situaţiei de învăţare, profesorul
poate utiliza tehnicile audiovizuale pentru a asigura baza de cunoştinte anterioare
necesară asimilării noilor date, pregătind prin ele psihologic şi gnoseologic elevul
pentru recepţionarea de noi informaţii.
Tehnologia audiovizuală indeplineşte acest rol de a servi drept un "covor
fermecat" celui pus în situaţia de învăţare, transpunându-l în situaţii reale, punându-l
în contact direct cu date şi probleme adiacente celor ce urmează a fi insuşite,
ajutându-l să-şi dezvolte intuiţia necesară pentru formarea de noi relaţii şi conexiuni
în prelucrarea informaţiei verbale, oferindu-i experienţa necesară pentru facilitatea
înţelegerii.
Filmele animate, televiziunea, secvenţe, diapozitiv-bandă sunt de un real
folos în acest rol de extindere a orizontului de experienţă al elevilor, pentru
dezvoltarea deprinderilor de exprimare orală într-o limbă străină, prin crearea cu
ajutorul lor de noi situaţii, prin simularea de experienţe reale.
b. De a oferi informaţii. În condiţiile în care educaţia îsi propune să transmită
tot mai multă informaţie şi să-şi intensifice şi diversifice obiectivele,elevii trebuie
pregatiţi pentru experienţele de învăţare , au nevoie de îndrumări pentru a executa
 60 
anumite operaţii , de date privitoare la diferite situaţii şi formarea unor capacităţi de

învăţare cu caracter general.
Tehnologia audiovizuală poate îndeplini acest al doilea rol de monitor,
prezentator a unor informaţii prelucrate în forme variate de înteles, de reţinut şi
transferat, intensificând claritatea comunicării şi sporind viteza de înţelegere a
mesajului.
Ele îi pot oferi celui pus în situaţia de a învăţa un material prelucrat şi
organizat anterior în unităţi relevante, care la rândul lor să-l conducă spre o
învăţătură conştientă, spre capacitatea de transfer a celor asimilate.
Tabele de substituţie, tehnicile de animaţie ce dau viaţă planşelor şi
diagramelor clarifică concepte, care altfel ar putea fi doar descrise. Informaţia
vizuală permite celui ce o observă să-şi formeze opinii şi concluzii personale, iar
profesorului îi oferă mai mult timp pentru "activităţile creatoare" cu elevii,
eliberându-l de sarcina monotonă, uneori de a transmite informaţii.
c. De a stimula interesul. Tehnologia audiovizuală îşi dă concursul şi în
realizarea dezideratului lui Palmer în învăţare, oferind profesorului bogate surse de
trezire şi mentinere a interesului. Interesul nu este însă un scop prin el însuşi.
Câştigarea atenţiei nu este echivalentă cu cultivarea motivaţiei. Interesul iniţial al
elevilor şi dorinţa de a se exprima într-o limbă străină îi sunt cunoscute profesorului.
El are datoria de a-l menţine pe o perioadă mai lungă de timp şi de a conduce
activităţile de învăţare în aşa fel încât să reducă la minimum posibilitatea erorilor şi
să crească la maximum randamentele instruirii, dându-i elevului această satisfacţie
internă dătătoare de încredere, dorinţa de participare şi cooperare cu profesorul.
În finalul acestei succinte treceri în revistă a unor aspecte pshihopedagogice
privind rolul mijloacelor audiovizuale în predarea limbilor străine, se impune să
relevăm cele două probleme de principiu care, dupa părerea noastră, sunt esenţiale în
clarificarea poziţiei teoretice pe care trebuie să se proiecteze instruirea audiovizuală:
a) diferenţierea între folosirea accidentală a mijloacelor audiovizuale şi
folosirea lor într-un context determinat şi determinant [8];
b) folosirea mijloacelor audiovizuale în dependenţa de o strategie de
instruire[9];
Numai o clarificare de principiu poate defini cu claritate necesitatea
mijloacelor audiovizuale pentru un moment sau altul, rolul lor, implicaţiile
organizatorice şi mai ales eficienţa lor reală.
Note:
1. Robert Lado, Language Testing. The Construction and Use of Foreign
Language Tests, New York, Mc.Graw Hill, 1961, p. 2.
2. W. Rivers, Teaching Foreign Language Skills, Chicago and London, The
University of Chicago Press, 1968, p.162 sq..
3. W. Rivers, op.cit., p.162 sq..
4. K. Chastain, The Development of Modern Language Skills: Theory to
practice, Chicago Rand McNally et. Co., 1971, p. 202.
5. E. Noveanu, On the Role and Place of Image in the process of Teaching
Foreign Languages, în “Funktionen und Leistungendes Bildes im
 61 
Gremdsprachenunterricht”, München, Werkstattgesprache, Goethe-Institut, 1971,

p.12.
6. Alain Beaudot, Propositions pour une psychopedagogie des méthodes
audio-visuelles integrées, în “Les langues modernes”, nr. 1, 1971, p. 39-45.
7. Carlton W. H. Erickson and David H. Curl, Fundamentals of Teaching
with Audiovisual Technology, New York, ed. a II-a, MacMillan, 1972.
8. Pit Corder, The Visual Element in Language Teaching, Longman, 1966.
9. A. J. Romiszowski, The Selection and Use of Instructional Media. A
Systems Approach, Kogan Page, 1974.
Tamara-Ecaterina FARCAŞ
CONTRIBUŢIA ELITELOR ÎN FORMAREA OPINIEI PUBLICE

DIN BANATUL ULTIMELOR DECENII ALE SECOLULUI AL XIX-LEA
(1880 – 1901)
Implicarea profundă a personalităţilor este o dovadă a temeiniciei cu care au

înţeles să slujească idealurile nobile ale naţiunii. Angajarea lor politică s-a raportat
la puterea spiritului. Elitele urmăresc educarea în spirit naţional. Redeşteptarea
naţională, culturală stă sub semnul învăţăturii. Educaţia constituie o deschidere către
un nou tip de convingere, atitudine care asimilează sentimentul naţional.
Asimilarea sentimentului naţional, suport al opiniei şi convingerilor, în toate
straturile societăţii diferă în raport cu progresul culturii, gradul de inteligenţă. Astfel,
sentimentul naţional a constituit apanajul elitelor şi la acest nivel nu se schimbă din
esenţa şi eficacitatea lui pentru ca mai apoi, prin educaţie, să fie însuşit şi
conştientizat în rândul naţiunii. Reacţia
naţională, socotită concretizarea
exterioară a opiniei publice, a fost şi o
condiţie în dezvoltarea conştiinţei naţionale,
legitimează mişcarea naţională,
autodeterminarea. Elementul central
care impulsionează reacţia naţională este
considerat conştiinţa naţională, echivalent
al forţei de validare a drepturilor naţionale
„reacţia naţională este ceea ce încontra
năzuinţelor maghiarizate dă impulsul cel mai
puternic simţului naţional al celorlalte popoare.
Aşa vedem că interesele naţionale n-au fost
atât de călcate în picioare prin potentaţi“1.
Personalităţile din Banat şi-au asumat cu
mare responsabilitate rolul în deşteptarea
poporului, scoaterea lui din ignoranţă.
Educarea tinerei generaţii reprezintă o coordonată esenţială în formarea opiniei
 62 
publice, deoarece era necesară o nouă mentalitate şi atitudine politică în faţa

realităţilor istorice. Mobilizarea în număr cât mai mare a tinerilor, reprezentaţilor
naţiunii, activitatea elitei face ca evenimentele politice să fie locul de întrunire,
adevărate sărbători naţionale în care sunt „prezenţi alegători fruntaşi români, sute de
tineri deştepţi, neatârnători şi însufleţiţi în veşminte de sărbătoare şi o frumoasă
cunună de bărbaţi cu ştiinţă de carte, preoţi, advocaţi, investitori industriali,
comercianţi, proprietari din toate ţinuturile comitatului Timiş“ 2.
În atragerea naţiunii elitele adoptă un program de formare a unui civism, de
susţinere a problemelor de drept public, constituţional, ordinea etică fiind baza
intereselor publice.
Prin prevederile sale programul reprezintă nu numai rezultatul unui proces de
clarificare ideologică, dar şi expresia reacţiei naţionale.
Programul politic din Banat este creaţia personalităţilor Alexandru Mocioni şi
Vicenţiu Babeş, care vor marca, începând cu1881, o adevărată şcoală ideologică,
militând pentru egalitatea în drepturi a tuturor românilor, afirmarea drepturilor
naţionale româneşti pe toate căile constituţionale, apărarea culturii naţionale ca parte
integrantă a luptei naţionale, solidaritatea românilor din Banat şi Transilvania,
colaborarea cu naţiunile asuprite din Austro-Ungaria „Noi privim cu capul ridicat şi
cu conştiinţa liniştită căci suntem în fermă convingere că a lupta pentru o cauză
sfântă şi dreaptă pe faţă, în cadrul legii, este un lucru nobil prin care în sublimitatea
lui unu sau doi afiliaţi nu-l pot mânjii cu mâna lor sacrilegă“3.
Garanţia menţinerii regimului constituţional în accepţiunea elitelor din Banat
a fost reprezentată de cultivarea limbii române considerată ca o necesitate a
existenţei naţionale. Limba română a constituit etapa esenţială în luminarea
poporului, afirmând că „civilizaţiunea comună într-adevăr o doreşte şi o ţinteşte,
acela caută să dea poporului putinţă de a-şi cultiva limba poporului nemărginit loc
de cuprindere în familie şi comună, biserică, şcoală, cancelarie“ 4. Concluzia
programului manifest formulat de Vicenţiu Babeş şi Alexandru Mocioni este că
naţionalitatea fiecărui popor se poate cultiva numai prin limba sa maternă.
Eficienţa programului valoarea lui depind însă de ecoul în rândul naţiunii.
Feed-back-ul unui program se realizează prin opiniile comunicate de naţiune, atât
ziarului, societăţii ASTRA, Bisericii Ortodoxe, prin scrisori, întâlniri. Elitele sunt
sensibile la reacţiile naţiunii, se informează şi comunică, dialoghează. În acest feed-
back se includ nu numai determinările interioare ce ţin de structura sufletească,
morală a cetăţeanului dar şi de contextul extern, condiţiile social-politice.
Formulând şi susţinând un program care reflectă voinţa psiho - socială a
colectivităţii se creează un anumit tip de atitudine politică, model al luptătorului
activ. Aprecierea de către colectivitate a meritelor personale, superioritatea
informaţiei, conştiinţa că exprimă sentimentele naţiunii, determină suportul social al
programelor.
Elitele spre deosebire de ceilalţi membrii ai naţiunii prin pregătirea lor
intelectuală, au acces la informaţie; informaţia constituie apanajul acestora, creează
un comportament justificat tocmai pe baza argumentelor ştiinţifice, exemplul
personal fiind cel care convinge declanşarea unor acţiuni iniţiate de elită.
Difuzarea mesajului influenţează opinia individuală. Opinia unui om
constituie valorile la care el este ataşat. Mecanismul subtil al conturării opiniei
 63 
personale şi pe această bază al aderării la o anumită atitudine comună unui grup

social se integrează în procesul cunoaşterii. În acest proces de trecere de la opinia
individuală la cea publică, elitele sunt elementul integrator. Elitele au căutat
modalităţi diferite de răspândire a informaţiei, mesajului, s-au adresat nu numai
nivelului cognitiv, dar şi celui afectiv. S-a pus un accent deosebit pe informaţie,
considerată declanşatorul opiniei publice, temeiul formulării ei. Opinia publică se
naşte pe terenul unei comuniuni sufleteşti între elită şi naţiune. Coriolan Brediceanu
vorbind despre opinia publică şi rolul ei în societatea bănăţeană considera că
reprezintă „puterea conducătoare, motorul de viaţă al unui stat constituţional. Iată
valoarea libertăţii opiniunii. Un stat constituţional fără libertatea opţiunii, lipsindu-i
opinia publică curată, drepturile se scurg, se pierde conştiinţa, moare morala publică,
puterea statului constituţional moare“5.
Prin educaţie naţională elitele urmăresc în primul rând maturizarea politică a
naţiunii, coagularea şi strângerea ideologică atât în cadrul elitei cât şi între elită şi
naţiune, conştientizarea responsabilităţii cetăţeanului pentru deciziile sale. Este
nevoie nu numai de un program care să reflecte revendicările social-politice, dar şi
de o premisă ideologică. Se inspiră din concepţiile ideologice ale revoluţiei de la
1848 prin care cultivă individualismul văzut ca un mod de a fi şi un scop în sine, dar
manifestă preocupări pentru naţiune şi colectivitate. „Ce este un om fără
individualitate? El este un nimenea, mai puţin ca cel din urmă om al societăţii! Ce
vază, ce trecere are o naţiune în lume dacă ea, individualitatea, nu exista? Ea devine
redusă şi condamnată la gradul unui stup de albine care nu are altă soartă decât în
toată viaţa să lucreze cu cea mai exemplară sârguinţă şi abnegaţie fără bucurii şi fără
speranţă pentru altul“6.
Comunicarea dintre elite şi naţiune se realizează pe baza unor principii care
stau şi la baza colaborării cu celelalte grupuri etnice. În ziarul Luminătorul (an
Vl,nr. 123, duminica 27 octombrie/ 8 noiembrie 1885) sub semnătura lui Valeriu
Barcian sunt analizate principiile de conduită ideologico-naţională care pun în
evidenţă sacrificarea intereselor personale şi realizarea ideii comune, angajamentul
pentru împlinirea acestora. În viziunea ziarului Luminătorul, viziune la care aderă
societatea ASTRA şi Biserica Ortodoxă prin mijloacele lor specifice, elementul
românesc trebuie să fie deştept, tare, să fie respectat-obiectiv realizat prin împlinirea
datoriei faţă de civilizaţia însăşi, de luminarea poporului român, de păstrarea limbii
române.
Răspândind aceste principii la scara întregului naţional, elitele îşi vor sporii
zona de influenţă prin puterea argumentaţiei. În urma acestor acţiuni sporeşte
numeric statutul elitelor din Banat. Numărul festiv al ziarului Luminătorul, cu
prilejul împlinirii a zece ani de activitate reprezintă o dovadă în ceea ce priveşte
componenţa socială a elitelor. Această ediţie festivă salută întreaga activitate a
ziarului Luminătorul, pe autorii unor articole, pe cititorii constanţi care au aderat la
linia programatică.
Rolul personalităţilor care au contribuit la editarea ziarului a fost recunoscut şi
de ziarul Unirea din Blaj într-un articol semnat de V. Maniu, care susţine poziţia de
centru în procesul de formare a opiniei publice, condamnând orientarea de stânga a
Gazetei de Transilvania şi de dreapta a Telegrafului. Tocmai această orientare a
ziarului indică maturitatea elitelor din Banat ce contribuie la formarea unei opinii
 64 
publice unitare. Pavel Rotariu, Melentie Drăghici, Valeriu Barcian au fost cei care în
dorinţa de forma judecăţi de valoare au prezentat în paginile ziarului şi articole din
presa străină, chiar şi din cea ostilă cum ar fi Magyar Hirlap, Budapesti Hirlap şi
Allgemeine Zeitung. Ziarul prezintă faptele şi susţine cu argumente solide pentru a
convinge dar şi recunoaşte că „publicitatea va cumpăni părerile amândurora şi ea va
judeca“7, ca expresie a maturităţii sale civice. În accepţiunea elitelor este necesară
răspândirea informaţiei, atragerea maselor cu argumente susţinute, implicarea tot
mai profundă în problemele societăţii, indiferenţa fiind considerată o posibilitate de
manevrare a opiniei publice româneşti în favoarea autorităţilor austro-ungare: „A te
da însă în lături, a-ţi astupa urechile, a declara că ne vedem constrânşi a curma orice
raport asta înseamnă atât cât a te vedea dezarmat şi demascat, ori a fi laş“ 8.
Articolele prezentate în paginile ziarului sunt semnate în cea mai mare parte
de Pavel Rotariu, dar apar şi alte semnături: Valeriu Barcian, Coriolan Brediceanu,
Vicenţiu Babeş, Alexandru Mocioni. Elitele sunt cele care, semnând articolele,
imprimă autoritate mesajului. Este interesant faptul că articolele sunt întocmite pe
baza unei documentări ştiinţifice, a profundei cunoaşteri a problemelor de istorie.
Semnăturile elitelor sunt întâlnite mai ales în cazul articolelor politice:
Pavel Rotariu – Celebrităţi maghiare la adresa noastră, Abuzuri electorale,
Pericol serios, Să fim precauţi, Procese de presă contra românilor, Alarma
făgeţenilor;
Coriolan Brediceanu – Lugojul nu dă ieniceri, Iarna din acest timp, Alt
pericol serios, Noi şi poternicii;
Vicenţiu Babeş – Discursul la conferinţa de la Sibiu;
Alexandru Mocioni – Conştiinţa naţională.
Pentru mesajul acestor articole, autorităţile austro-ungare vor intenta procese
de presă semnatarilor iar Valeriu Barcian, în 1888, avea să fie închis timp de şase
luni.
Toate aceste articole politice, prin propoziţiile interogative, prin retorică,
trădează o anumită tactică de a ajunge la sufletul poporului, de a-i încuraja prezenţa
şi implicarea. Prin articolele lor, ideile, mesajul devin un bun colectiv, care
determină o judecată de valoare, o opinie; se prezintă sub forma unui discurs ce
insistă pe temperamentul naţional, pe modul de cugetare, pe descendenţa comună, pe
conştiinţa şi voinţa de a fi o singură naţiune. Stilul de redactare, prin fonetisme
regionale, prin lexic, prin latinisme, trădează nu numai zonele de provenienţă a
elitelor, ci şi încercarea lor de a se apropia de naţiune, vorbind simplu, pe înţelesul
lor, putându-se apropia de percepţia colectivă.
Prin activitatea desfăşurată de Pavel Rotariu, Melentie Drăghici, Valeriu
Barcian, ziarul Luminătorul a devenit un adevărat „parlament politic“. Dând
posibilitatea exprimării unui punct de vedere, a încurajat răspândirea şi consolidarea
valorilor morale care impun o raportare critică a societăţii, interiorizarea unui
sentiment de maturitate ideologică exteriorizat în forma opiniei publice. „Iubindu-ne
naţiunea, luptând, sacrificându-ne pentru cauza ei şi sinceri fiind, dorinţă avem ca să
luăm la critică orice fapt, orice pornire, bărbat al ei pus în treburile publice. Critica
noastră este aşa cum o pricepem“9.
 65 
Aceeaşi activitate de formare a opiniei publice în Banat o desfăşoară şi elita

grupată în jurul despărţământului Timişoara al societăţii ASTRA, întemeiat în anul
1898.
Despre rolul societăţii în formarea opiniei publice şi caracterul activităţii
elitiste desfăşurate avea să se exprime Alexandru Mocioni care susţinea că ASTRA
„întruneşte elita inteligenţei noastre. Ea este chemată a organiza toată inteligenţa ca
o armată în serviciul culturii noastre“10.
Activitatea societăţii ASTRA se confundă cu personalitatea lui Emanuil
Ungureanu, din iniţiativa căruia în Banat s-au înfiinţat biblioteci, au fost organizate
conferinţe, adevărate „universităţi populare“, a încurajat apariţia şcolilor poporale şi
a revistelor cultural-literare. Iniţiativele concepute de societatea ASTRA sunt
adresate şi intelectualilor care în acest fel îşi însuşesc noi informaţii dar şi
prelucrează, adaptează şi răspândesc învăţăturile în popor. Un rol important în
explicarea acestor informaţii care făceau ca ASTRA să devină ocrotitoarea tuturor
categoriilor sociale l-a avut ziarul Gazeta Transilvaniei care, în Banat, are o
popularitate mult mai mare decât Transilvania. „Să binevoieşti a da jurnalul
cărturarilor din poporul nostru să-l cetească şi, în caz de lipsă, a-l ceti dumneata
acelora care nu şciu ceti, ca mai mulţi ţărani de-ai noştri să poată câştiga învăţătură
prin citirea acestui jurnal“11.
Acţiunea societăţii ASTRA nu este numai una de luminare, limitată doar la
răspândirea informaţiei în masă, ci şi o vastă şi conştientă acţiune de răspândire a
învăţăturilor din diferite domenii. Urmare directă a acestei acţiuni a fost însuşirea
conştientă a acestor învăţături şi transpunerea lor exterioară printr-un comportament
adecvat, atitudine raţională. Noua atitudine, consecinţă a modificărilor în plan
mental, a fost puternic încurajată de motivaţia impusă şi conştientizată de către elite,
de participare a naţiunii la problemele societăţii, de diversificare a activităţilor, de
depăşire a limitelor impuse de autorităţile austro-ungare.
Ţinând cont de structura socială a societăţii ASTRA, a caracterului său elitist,
s-a manifestat o preocupare deosebită pentru „inteligenţă“. O mare parte din
activităţile societăţii ASTRA a fost susţinută de pătura cărturărească a neamului,
ceea ce impunea o obligaţie sporită faţă de susţinătorii ei, materializată prin
acordarea unei mai mari atenţii faţă de această categorie socială. S-a pornit de la
convingerea că educarea intelectualităţii înseamnă şi educarea poporului, că buna
pregătire a intelectualităţii înseamnă şi o bună pregătire a poporului, scoaterea
acestuia din ignoranţă. Pentru împlinirea acestui obiectiv avea să se înfiinţeze un
fond cultural, provenind din donaţiile unor personalităţi care urmăreau instruirea şi
deşteptarea poporului: Emanuil Ungureanu - 100 fl, I. Teodoroviciu – 100 fl, dr. P.
Ţegle - 20 fl.
ASTRA ilustrează în mod evident preocupările convergente ale societăţii
bănăţene de formare a unei opinii publice prin intermediul elitelor. A reuşit să
acapareze toate acele personalităţi care văzându-şi înnăbuşite în plan politic
posibilităţile de manifestare s-au orientat spre activitatea cultrală şi publicistică. În
acest fel deviza societăţii ASTRA – „Unde dezbină legea, uneşte lumina, cultura“ 12–
capătă noi semnificaţii în ceea ce priveşte statutul elitelor şi rolul acestora în
formarea opiniei publice.
 66 
Evenimentele ce susţin mişcarea de emancipare naţională din Banat au reuşit

concentrarea tuturor elitelor intelectualităţii din multiple domenii de activitate.
Tocmai această experienţă profesională este folosită în domeniul politic, se
realizează un transfer al valorilor morale din plan juridic, religios în domeniul politic
asimilarea acestor valenţe într-un cormportament, atitudine politică. Meritul
personal al elitelor este cel care modelează opinia publică, atitudinea politică.
„Faptele vorbesc de la sine. Ele de sine şi prin sine constată vitalitatea poporului
român, deşteptarea sa, iubirea inteligenţei române faţă de poporul în care s-a născut.
Ele de sine dovedesc că poporul român ca şi inteligenţia sa se iubesc reciproc şi
iubesc limba, naţiunea şi viaţa lor politică naţională“ 13.
Note:
1
Luminătorul, an IX, nr. 29.
2
Ibidem, an XIII, nr. 3.
3
Ibidem, nr. 65.
4
Vasilescu, S.- Publicişti precursori ai Marii Uniri, Editura Facla, 1988, p. 98.
5
Peteanu, A. E. – Op. Cit. p. 48.
6
Luminătorul an XIII, nr. 3.
7
Ibidem nr. 65.
8
Ibidem nr. 65.
9
Ibidem nr. 28.
10
Direcţia Judeţeană Timiş a Arhivelor Naţionale, fond ASTRA, d. 2/1898.
11
Ibidem.
12
Pamfil, M.- ASTRA (1861-1950) şi rolul ei în cultura naţională, Ed. Dacia,
Cluj, 1986, p. 10.
13
Luminătorul an XIII, nr. 6.
Andrei GANCZ
ACTELE DE VORBIRE ÎN PERSPECTIVĂ BILINGVĂ
În ultimii treizeci de ani s-au înmulţit în mod considerabil

cercetările referitoare la actele de vorbire, nu numai din punctul
de vedere al abordării teoretice, ci şi din cel al introducerii lor
în predarea-învăţarea limbilor străine. În această din urmă
direcţie au apărut chiar câteva ghiduri şi culegeri de activităţi
didactice. Ceea ce lipsea, era abordarea din perspectivă
bilingvă în acest tip de lucrări. De aceea ne-a venit ideea
ghidului bilingv al actelor de vorbire.
Pe de altă parte, consultând diferite dicţionare monolingve sau bilingve, ne dăm
seama că lipseşte din ele aproape total tratarea cuvintelor din punctul de vedere al
 67 
actelor de vorbire. Această lacună vine să o umple un tip inedit de dicţionar, cel al
comunicării.
Ghidul bilingv al actelor de vorbire (sau al comunicării). Ideea acestui tip de
ghid se inspiră din ghidul de conversaţie. Acesta conţine mai ales liste de vocabular
tematic din diverse domenii ale vieţii cotidiene, precum cumpărăturile, alimentele,
sporturile ş.a.m.d., dar şi aşa-numite „expresii uzuale“, grupate sub titluri ca
„Prezentare“, „Cerere“, „Mirare“ etc. Ghidul actelor de vorbire reia enunţurile din
aceste secţiuni, adăugându-le un număr foarte mare de alte enunţuri. Toate
realizează circa 300 de acte de vorbire. Altfel spus, în ghidul actelor de vorbire se
găsesc propoziţii, fraze, sintagme fără predicat sau cuvinte singure (o interjecţie, un
adverb, un substantiv sau un verb) care servesc în comunicarea orală interpersonală
pentru:
— a intra în contact cu o persoană, abordând-o, salutând-o etc.;
— a acţiona asupra destinatarului mesajului nostru, pentru ca acesta să efectueze
sau să nu efectueze o acţiune, să fie prudent sau să prindă curaj, să ne lase să vorbim
sau să vorbească etc.;
— a ne exprima atitudinea faţă de destinatar, aprobând sau dezaprobând ceea ce
face, lăudându-l sau făcându-i reproşuri;
— a ne exprima sentimente ca admiraţia, antipatia, simpatia etc.;
— a manifesta stări ca neliniştea, teama, uşurarea etc.;
— a ne conforma convenţiilor sociale prin formule rostite la întâlnirea cu
destinatarul sau la despărţirea de acesta etc.;
— a spune ceva ca să câştigăm timp atunci când nu ne vine în minte nimic, şi
multe altele.
Materialul ghidului actelor de vorbire este structurat după cum urmează.
Elementul de bază este enunţul. Acesta poate fi urmat de o indicaţie a nivelului
de limbă (elevat, familiar, vulgar), stilistică (ironic, glumeţ) sau privitoare la situaţia
de comunicare în care este folosit. În plus, în partea consacrată limbii 2 se dă şi
traducerea cuvânt cu cuvânt a enunţurilor ce conţin expresii figurate ale căror
echivalente din limba 1 recurg la imagini diferite sau nu cuprind astfel de expresii.
Enunţul face parte dintr-un bloc de enunţuri ce cuprinde, pe de o parte, unul sau
mai multe enunţuri în limba 1 echivalente între ele şi, pe de altă parte, unul mai mai
multe enunţuri în limba 2 echivalente între ele şi cu enunţul (enunţurile) în limba 1.
Mai multe blocuri de enunţuri pot forma o sub-categorie de act de vorbire. De
exemplu, actul de vorbire ADMIRAŢIE (EXPRIMAREA ĂI) cuprinde sub-
categoriile pentru destinatar, pentru o terţă persoană şi pentru un lucru.
Categoria imediat superioară este actul de vorbire. Acesta poate fi aparte sau să
facă parte dintr-o temă. Majoritatea temelor conţin actele care pot fi grupate în jurul
unei noţiuni sau a două noţiuni antinomice. Noţiunea OPINIE, de pildă, grupează
actele A CERE O OPINIE, A SPUNE CĂ NU AVEM NICI O OPINIE, A REFUZA
SĂ NE SPUNEM OPINIA, A-ŞI SPUNE OPINIA, A ACCEPTA O OPINIE şi A
RESPINGE O OPINIE.
Temele şi actele de vorbire pot fi găsite cu ajutorul sumarului, actele putând fi
localizate şi cu ajutorul unui indice alfabetic.
 68 
Exemplu de temă, cu actele de vorbire ce-i aparţin şi enunţurile care le

realizează, din Gancz, Andrei et al., Ghid român-francez al actelor de vorbire,
Bucureşti, Corint, 1999:
CONVERSAŢIE
A INIŢIA O CONVERSAŢIE
— Ai puţin timp (pentru mine)? — Tu aurais | un instant / un moment / une minute

|?
— Am (ceva) de vorbit cu tine. — J'ai à te parler. — Il faut qu'on se parle.
— Am ceva să-ţi spun. — J'ai quelque chose à te dire.
— Am putea să discutăm (ceva)? — On pourrait discuter (de quelque chose)? —
On pourrait se parler?
— Ar trebui să discutăm (ceva). — Il faudrait qu'on se | parle / voie |. — Il faudrait
qu'on discute (de quelque chose).
— Ar trebui să discut (ceva) cu tine. — Il faudrait que je discute (de quelque chose)
avec toi.
— Aş putea să discut (ceva) cu tine? — Je pourrais discuter (de quelque chose)
avec toi?
— Aş putea să te deranjez (o clipă / un moment)? — Je pourrais te déranger (un
instant / un moment)?
— Aş putea să vorbesc (ceva) cu tine? — Je pourrais te parler?
— Aş vrea să discut (ceva) cu tine. — Je voudrais discuter (de quelque chose) avec
toi.
— Aş vrea să discutăm (ceva). — Je voudrais qu'on discute (de quelque chose). —
Je voudrais qu'on se parle.
— Aş vrea să vorbesc (ceva) cu tine. — Je voudrais te parler.
— Aş vrea să-ţi spun ceva. — Je voudrais te dire quelque chose.
— Aţi putea să mă primiţi un moment? (el.) — Pourriez-vous me recevoir un
(court) instant? (el.)
— Aţi putea să-mi acordaţi câteva minute? (el.) — Pourriez-vous | m'accorder
quelques minutes / me consacrer un instant |? (el.)
— (Ia) spune(-mi), cum ai petrecut duminica? — Dis (donc), comment tu as passé
ton dimanche? — Dis-moi (un peu), ...? — Dis voir, ...? (fam.)
— N-aş vrea să te deranjez, dar avem ceva de rezolvat. — Je ne voudrais pas te
déranger, mais nous avons une question à résoudre.
— (Nu) eşti ocupat (acuma)? — Tu (n') es (pas) occupé (maintenant)?
— (Nu) te deranjez? — Je (ne) te dérange (pas)?
— Pot să vă răpesc câteva clipe? (el.) — Puis-je prendre quelques minutes de votre
temps? (el.)
— Pot să vă reţin un minut? — (Est-ce que) je peux vous | parler / retenir | un
instant / une minute |?
— Să stăm (puţin) de vorbă. — Causons un peu.
— Scuzaţi-mă că vă deranjez, dar avem o problemă de rezolvat. — Excusez-moi de
vous déranger, mais nous avons un problème à résoudre.
 69 
— Trebuie să vorbesc (ceva) cu tine. — Il faut que je te parle. — J'ai besoin de te

voir une seconde.
A TERMINA O CONVERSAŢIE
Vorbitorul a fost iniţiatorul conversaţiei.
— Cred că am epuizat subiectul. (el.) — Je crois que nous avons épuisé | la question
/ le sujet |. (el.) — Je crois que nous avons fait le tour de la question. (el.)
— Nu vă mai deranjez. — Je ne vous dérangerai pas | davantage / plus longtemps |.
— Nu vă mai reţin. (el.) — Je ne vous retiendrai pas | davantage / plus longtemps |.
— Nu vreau să vă mai reţin. (el.) — Je ne veux pas vous retenir | davantage / plus
longtemps |.
— Scuzaţi-mă că v-am deranjat. — Excusez-moi de vous avoir dérangé.
— Şi cu asta | am terminat / gata / basta (fam.) |! (vorbitor superior ierarhic) — Ce
sera tout!
— Vă mulţumesc că m-aţi primit. (el.) — Je vous remercie de m'avoir reçu. (el.)
— Vă mulţumesc pentru timpul pe care mi l-aţi acordat. (el.) — Je vous remercie du
temps que vous m'avez accordé. (el.)
Vorbitorului i s-a solicitat conversaţia.
— Cred că am epuizat subiectul. (el.) — Je crois que nous avons épuisé | la question
/ le sujet |. (el.) — Je crois que nous avons fait le tour de la question. (el.)
— Hai, lasă-mă acum! — Allez, laisse-moi maintenant!
— Nu mă mai ţine de vorbă! — Ne me retiens pas davantage!
Dicţionarul bilingv al comunicării
Este materialul ghidului actelor de vorbire ordonat sub formă de dicţionar, în care
cuvintele sunt considerate numai din punctul de vedere al participării lor la
comunicarea orală interpersonală în enunţuri ce realizează acte de vorbire.
În introducere se găseşte o listă a actelor de vorbire reprezentate, fiecare ilustrat
cu câte un enunţ. În plus, aici se definesc acele acte ale căror denumiri pot da loc la
confuzii.
Materialul dicţionarului este structurat în articole principale şi articole secundare.
Un articol principal este format din cuvântul-titlu urmat de unul sau mai multe
articole secundare.
Un articol secundar conţine: un enunţ în limba 1, denumirea actului sau actelor
de vorbire realizate de acel enunţ şi unul sau mai multe enunţuri în limba 2,
echivalente ale enunţului din limba 1. Enunţurile pot fi urmate de o indicaţie a
nivelului de limbă (elevat, familiar, vulgar), stilistică (ironic, glumeţ) sau privitoare
la situaţia de comunicare în care sunt folosite. În plus, în partea consacrată limbii 2
se dă şi traducerea cuvânt cu cuvânt a enunţurilor ce conţin expresii figurate ale
 70 
căror echivalente din limba 1 recurg la imagini diferite sau nu cuprind astfel de
expresii.
Exemplu de articol principal din Gancz, Andrei et al., Dicţionar român-francez
al comunicării, Bucureşti, Corint, 1999
ARĂTA
— Arată (foarte) bine. Evaluare. — Ça a de l'allure. — Ça a de la gueule. (fam.)
ŢAre mutră.ţ
— Arăt eu ca unul care să facă aşa ceva?! Refuzul de a se lăsa înşelat.
Respingerea: unei propuneri, unui ordin, unui reproş, unui sfat. — Est-ce que
j'ai une tête à faire ça, moi?! (fam.)
— Arăţi bine astăzi. Compliment. — Tu as bonne mine aujourd'hui.
— Arăţi splendid! Compliment. — Je te trouve en | grande / pleine | forme! — Tu
as l'air en | grande / pleine | forme! — Tu as une mine | splendide / superbe |!
— Ce bine arăţi! Compliment. — Quelle mine! — Tu as une de ces mines...!
— Îţi arăt eu cu cine ai de-a face! Ameninţare. — Je vais te montrer | à qui tu as
affaire / de quel bois je me chauffe / qui je suis |!
— Îţi arăt eu de ce sunt în stare! Răspuns la provocare. — Je vais te montrer, moi,
de quoi je suis capable!
— Îţi arăt eu ţie! (fam.) Ameninţare. — Je vais te montrer, moi! — Je t'en ferai
voir de toutes les couleurs! ŢTe voi face să vezi de toate culorile!ţ
— Nu arăţi (prea) bine (astăzi). Starea fizică (a destinatarului). — Tu n'as pas
bonne mine (aujourd'hui). — Tu as une petite mine (aujourd'hui). — Tu n'as pas
l'air en (pleine) forme (aujourd'hui). — Tu as l'air malade (aujourd'hui).
— Vreau să merg la gară. | Puteţi / Aţi putea | să-mi arătaţi drumul? Cererea unei
indicaţii spaţiale. — Je voudrais aller à la gare. | Pouvez-vous / Pourriez-vous |
m'indiquer le chemin?
— Stai că-ţi arăt eu (ţie)! (fam.) Ameninţare. — Attends que je te montre! (fam.)
Alte lucrări apărute în domeniu
Gancz, Andrei et al., Dicţionar francez-român al comunicării, Bucureşti,

Corint, 1999
Gancz, Andrei et al., Ghid al comunicării român-maghiar, Cluj-Napoca, Dacia,
2001
Gancz, Andrei et al., Ghid al comunicării maghiar-român, Cluj-Napoca, Dacia,
2001
 71 
Luminiţa IGNEA
MITUL LUI DAPHNIS
"Omnia vincit Amor."

(P. Vergilius Maro - Bucolica,X,69)
În Grecia antică, cea mai veche formă de expresie a

spiritului uman o constituie miturile ce relatează un eveniment
care a avut loc în timpul fabulos al începuturilor, illo tempore,
exprimând o nostalgie a acestui popor pentru faza incipientă a
existenţei sale.
Unul dintre nucleele mitice care a atras atenţia şi
interesul unor poeţi ori prozatori a fost şi frumoasa poveste a
lui Daphnis despre care ni se spune că este fiul lui Hermes şi al
unei nimfe1. La naştere, copilul a fost abandonat într-o tufă de
lauri şi de aici numele său, clar simbolizând vegetalul - Daphnis= laur, dafin:
“Deoarece în aceste locuri se găseau foarte mulţi dafini, copilul primi numele de
Daphnis”.2
Legenda îşi are începuturile prin ţinutul Siciliei, situat nu departe de munţii
Heraici în a căror serafică linişte şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa personajul
nostru.
Daphnis este crescut şi aflat sub oblăduirea nimfelor ce-l învaţă şi arta
păstoritului, iar Pan l-a iniţiat în tainele cântecului din nai pe care-l va interpreta atât
de frumos, încât pe drept cuvânt va fi socotit creatorul poeziei pastorale: “Crescut de
nimfe, băiatul ajunse stăpân pe numeroase turme de boi şi fiindcă se îngrijea foarte
mult de ele, i s-a dat porecla de <<Bucolos>>. Deoarece firea îl înzestrase cu un
deosebit simţ pentru muzică şi armonie, el a născocit poezia pastorală şi cântecul
bucolic care şi astăzi sunt preţuite în Sicilia”3
Zeiţa Artemis însăşi, atrasă de farmecul cântărilor acestuia, îi va arăta
bunăvoinţă, iar Apollo îl va îndrăgi. Datorită aleselor sale însuşiri şi fiindcă avea o
înfăţişare deosebit de frumoasă devine un erou sicilian bine cunoscut. Cuceritor prin
fire şi chip, se întâmplă ca una dintre numeroasele nimfe ce vieţuiesc alături de el să-
l îndrăgească şi să-l lege de ea prin aspru jurământ de credinţă, făgăduind acesteia,
1
Anca Balaci, Mic dicţionar mitologic greco-roman, ediţia a II-a, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1969, p. 118.
2
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, trad. de Radu Hîncu şi Vladimir Iliescu, studiu
introductiv şi note de Vladimir Iliescu, Editura “Sport-Turism”, Bucureşti, 1981, vol. IV, p.
84.
3
Idem, ibidem.
 72 
că nu va cunoaşte nicicând altă femeie. Numele ei are mai multe variante: Nomaia,
Lyke sau Nais1.
Multă vreme eroul nostru a rezistat tentaţiilor, rămânând fidel până în ziua
când fata unui rege îşi propune să-l cucerească. Cel mai des se povesteşte că nimfa
înşelată în dragostea ei l-ar fi orbit şi că acesta, lipsit de lumina ochilor, cânta din
naiul său şi în van încerca să fie iertat: ”Îmbătat de fiica unui rege, Dafnis avu cu ea
legături de dragoste şi orbi”2. În cele din urmă, moare trist şi însingurat, aruncându-
se de pe o stâncă.
Se mai spune că cea înşelată i-ar fi dat forma unei pietre având înfăţişare de
om.
O altă versiune a legendei3 sugerează că tatăl său, zeul Hermes îl ridică la cer
şi face să se ivească pe pământ un izvoraş la care sicilienii aduc anual ofrande. O
ultimă interpretare ar aduce imaginea unui tânăr mistuit de o dragoste peste măsură,
de un senzualism pătimaş pe care i-l insuflase Afrodita.
În ce priveşte numele fetei de rege pe care păstorul din Sicilia o iubeşte,
acesta pare să fie destul de nelămurit, chemând-o când Xenea, când Chimaira, iar în
alte variante ale mitului aflăm că nu era o muritoare, ci tot o nimfă pe numele
Pimpleia sau Thalie4. Furată de piraţi, iubita este căutată disperat de Daphnis şi
găsită în Frigia ca sclavă la curtea regelui Lityerses, fiul lui Midas 5. Acesta avea
ciudatul obicei de a reteza capetele oaspeţilor săi şi acest supliciu ar fi trebuit să-l
îndure şi ciobănaşul sicilian, dacă n-ar fi apărut Heracle la timp spre a-l salva,
omorându-l pe rege şi oferind mai apoi regatul celor doi îndrăgostiţi.
Indiferent de variantele mitului, Daphnis are trăsături ce-l definesc în mod
unitar. Deosebit de frumos, creator al cântecului bucolic şi un virtuoz al acestuia este
îndrăgit şi crescut de nimfe şi mai cu seamă fidel celei pe care o iubeşte. Găsim în
jurul său grupate mai multe trăsături ce aparţin şi altor zei sau eroi al căror caracter
este destul de bine definit, fiind frumos ca Endymion6, ca Memnon7 ori Linos8,
divinităţi care au ca şi Daphnis o moarte prematură.
Aspectul fizic plăcut atrage de asemenea dragostea unor zeiţe sau nimfe,
frumosul Endymion, fiind iubit de Selene.
În ceea ce priveşte menirea sa de păstor şi aceasta ne oferă prilejul de a-l
asocia cu Pan ori cu Aristeu9, cu cel din urmă având mai multe afinităţi, căci şi el
1
Jean Vertemont, Dicţionar al mitologiilor indo-europene, trad de Doina Lică, Lucian
Pricop, Ed. “Amarcord”, Timişoara, 2000, p. 231.
2
Diodor din Sicilia, op. cit., vol. IV, p. 84.
3
Pauly Wissowa, Encyclopedie der Classichen Altertums Wissenschaft, Stuttgart, 1901, vol.
VII, p. 2142-2146.
4
***, Lexikon der Alten Welt, Zrich und Stuttgart, 1965, p. 691.
5
Pierre Grimal, Dictionnaire de la Mithologie Greque et Romaine, preface de Charles
Picard, troisieme edition, Presse Universitaires de France, 108 Boulevard Saint-Germain,
1963, p. 117.
6
Anca Balaci, op. cit., p.138.
7
Idem, ibidem, p. 247.
8
Jean Vertemont, op. cit., p. 202.
9
Idem, op. cit., p. 54.
 73 
este fiu de zeu şi al unei nimfe –al lui Apollo şi al Cyrenei. De asemenea cu
Nomoios1, cel care personifica viaţa pastorală şi cântecele bucolice.
Destinul său aflat sub putere divină aminteşte de soarta dureros de tristă a lui
Oedip. Numele însuşi îl apropie de unul dintre personajele devenite legendare, de
data aceasta de Daphne2, fecioară din alaiul cinegetic al zeiţei Artemis, transformată
transformată de tatăl ei, zeul fluviului Peneus, în laur. Laurul 3 a rămas planta iubită
de Apollo, menită să aibă frunzişul de-a pururi verde şi de aici grija ce va fi acordată
de zeu şi lui Daphnis.
De altfel, de Apollo îl apropie şi îndeletnicirile agreste, mai ales dacă asociem
pe zeul luminii cu un zeu pastoral al dorienilor pe nume Apelon, zeul ocolului de
vite. Lăsând în urma-i cântecul fericirii şi al tristeţii, un model de existenţă frântă
aproape inexplicabil şi enigmatic în momentul apogeului, personajul acesta atrage
atenţia scriitorilor şi apariţia sa în literatură se poate plasa la o dată destul de veche.
L-a cântat pentru prima dată în versurile sale Stesichoros din Himera, iar mai
apoi Theocrit va aborda în Idile4, personalitatea inedită a lui Daphnis (în Idila I, a
VI-a, a VII-a, a VIII-a, a IX-a, a XXVII-a). Modelul oferit de poetul din Siracuza nu
rămâne multă vreme fără ecou, fiind preluat de P.Vergilius Maro în Bucolice într-o
manieră unică de interpretare. Mai cu seamă Bucolica a V-a “ar putea implica o
alegorie, care să glorifice apoteoza lui Caesar, sub travestiul păstorului mitic
Daphnis”5
La o distanţă de patru secole de la apariţia Idilelor lui Theocrit, Daphnis
reapare în romanul lui Longos – Daphnis şi Cloe , alături de iubita lui ca: “Expresia
a ceva mai mare şi mai grav decât ei înşişi, nu graţioase personaje arcadice sau
rococo, ci pure statui dintr-o insulă eternă la care tinereţea şi inocenţa noastră se pot
întoarce mereu”6.
S-a creat astfel un personaj mult mai complex ce va fi preluat de berjeriile
secolului al XVII-lea şi de altfel “aria motivului pastoral nu va fi legată de nici un
gen literar şi nici chiar de forma poetică”7. De asemenea Cladon din romanul
L’Astre, al scriitorului Honor dUrf parcurge traiectoria sentimentală a eroului
nostru.
Boccaccio în scrierea Ninfale dAmeto (13411342) şi Jacopo Sannazaro în
Arcadia (1502) concep un univers romanesc cu păstori care suferă din cauza unor
iubiri neîmpărtăşite, căci oamenii timpului lor “odinioară conspiratori, oratori,
1
Idem op. cit., p. 237.
2
Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, postfaţă de Gh. Vlăduţescu, Ed.
Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989, p. 132.
3
Ovidiu, Metamorfozele, în româneşte de Maria Valeria Petrescu, cu un cuvânt înainte de
Eusebiu Camilar, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957, p. 53.
4
Teocrit, Idile, traducere românească de Th. Naum, Editura pentru Literatură Universală,
Bucureşti, 1969.
5
Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea “Adevărul” S.A., Bucureşti, 1994,
p. 266.
6
Longos, Dafnis şi Cloe, traducere, prefaţă şi note de Petru Creţia, Ed. pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1980, p. 99.
7
Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin, traducere de Adolf
Armbruster, introducere Al. Duţu, Ed. Univers, Bucureşti, 1970, p. 221.
 74 
partizani, când victime şi când călăi suspinau acum printre nimfe şi păstori” 1.
Aşijderea va înfăţişa lucrurile şi prozatorul spaniol Jorge de Montemayor în Los
siete libros de la Diana (1559).
Mai multă vreme de altfel va găsi acces spre spiritele sentimentale şi va
deschide calea reveriilor despre păstorii cei buni, fiind valorificat acest personaj şi
de pictorul Corot în şase tablouri cu subiecte bucolice, precum şi de Ravel ce
compune două suite fremătătore de viaţă, pornind de le aceeaşi temă.
Literatura română nu este străină nici ea de imaginea păstoraşului etern
îndrăgostit. Costache Caragiale a dat la iveală scrierea Dafnis, iar Gh. Asachi
prezintă mitul lui Daphnis în Mirtil şi Hloe (1816). Nicolae Davidescu2 şi Camil
Baltazar sunt preocupaţi în versurile lor de asemenea de cuplul Daphnis şi Cloe.
George Călinescu în Cartea nunţii oferă un sens deosebit personajului acesta.
Analogii putem găsi şi cu motivul ciobănaşului din balada Mioriţa ori din Baltagul
lui M. Sadoveanu.
Menit să lumineze faţa bună a lumii, Daphnis devine cu atât mai real, cu cât
este recognoscibil în tipul omului sentimental care opune unei realităţi imediate,
adesea apăsătoare şi greu suportabile – evadarea într-o lume de basm, populată cu
oameni ce ca şi el au o rară puritate morală. Şi cine a pierdut fericirea unor astfel de
trăiri poate să spună: “Et in Arcadia ego!”. Acestui personaj i se va opune
picarescul, omul proteiform care la orice vârstă şi în toate ipostazele vieţii sale
rămâne un imens depozit de vicii. Spre deosebire de păstoraşul statornic şi fidel în
orice situaţie iubirii sale, soarta picarului în itinerarul său existenţial aşa cum apare
ilustrată încă de Satyricon-ul lui Petronius este mereu schimbătoare şi supusă
aventurii.
Aparent utopic, Daphnis devine un simbol al aspiraţiei umane către iubirea
împărtăşită pe tărâm edenic, găsindu-şi ecouri ale comportamentului arhetipal în
realitatea cotidiană, căci după cum afirma M. Eliade: “A înţelege structura şi funcţia
miturilor în societăţile tradiţionale (…) nu înseamnă numai a elucida o etapă in
istoria gândirii omeneşti, înseamnă deopotrivă a înţelege mai bine o categorie de
contemporani de-ai noştri”3.
Bibliografie
Anca Balaci, Mic dicţionar mitologic greco-roman, ediţia a II-a, Ed.

Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, trad. de Radu Hîncu şi Vladimir
Iliescu, studiu introductiv şi note de Vladimir Iliescu, Editura “Sport-Turism”,
Bucureşti, 1981, vol. IV.
1
Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, trad., studiu introductiv şi note de Nina
Facon, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1965, p. 347.
2
***, Ceres şi Pan, antologie de poezie bucolică românească, ediţie şi studiu introductiv de
Gabriela Danţiş, Ed Minerva, Bucureşti, 1984, p. 776.
3
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, în româneşte de Paul G. Dinopol, prefaţă de Vasile
Nicolescu, Ed. “Univers”, Bucureşti, 1978, p. 2.
 75 
Jean Vertemont, Dicţionar al mitologiilor indo-europene, trad de Doina Lică,

Lucian Pricop, Ed. “Amarcord”, Timişoara, 2000.
Pauly Wissowa, Encyclopädie der Classichen Altertums Wissenschaft,
Stuttgart, 1901, vol. VII.
***, Lexikon der Alten Welt, Zϋrich und Stuttgart, 1965.
Pierre Grimal, Dictionnaire de la Mithologie Greque et Romaine, preface de
Charles Picard, troisieme edition, Presse Universitaires de France, 108 Boulevard
Saint-Germain, 1963.
Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, postfaţă de Gh.
Vlăduţescu, Ed. Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1989.
Ovidiu, Metamorfozele, în româneşte de Maria Valeria Petrescu, cu un cuvânt
înainte de Eusebiu Camilar, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti,
1957.
Teocrit, Idile, traducere românească de Th. Naum, Editura pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1969.
Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea “Adevărul” S.A.,
Bucureşti, 1994.
Longos, Dafnis şi Cloe, traducere, prefaţă şi note de Petru Creţia, Ed. pentru
Literatură Universală, Bucureşti, 1980.
Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin, traducere de
Adolf Armbruster, introducere Al. Duţu, Ed. Univers, Bucureşti, 1970.
Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, trad., studiu introductiv şi
note de Nina Façon, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1965.
***, Ceres şi Pan, antologie de poezie bucolică românească, ediţie şi studiu
introductiv de Gabriela Danţiş, Ed Minerva, Bucureşti, 1984.
Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, în româneşte de Paul G. Dinopol, prefaţă
de Vasile Nicolescu, Ed. “Univers”, Bucureşti, 1978.
Alexandru MOŢ
UTILIZAREA TEORIEI GRAFURILOR ÎN INTERPRETAREA

SEMNALELOR OBŢINUTE ÎN CADRUL INVESTIGAŢIEI PRIN
CHESTIONAR1
1
Ideile din prezentul text sunt prezentate în detaliu în lucrarea: Fl. M. Puşcaş, Al. Moţ, P.
Balica, Investigaţia prin chestionar, metodă complementară de evaluare în sprijinul
managementului educaţional. O abordare statistico-matematică şi pedagogică, Ed. PUR
Timişoara 2003
 76 
Moto: Esenţial în educaţie este să oferi soluţii
practicabile la dilemele de atitudine şi de comportament.
Utilizarea teoriei grafurilor în interpretarea semnalelor obţinute în cadrul unei

investigaţii prin chestionar înţeleasă ca metodă complementară de evaluare în
sprijinul managementului educaţional, se poate face numai în condiţiile în care
semnalele obţinute se raportează în mod necesar şi obligatoriu la obiectivele
funadamentale şi la cele de referinţă ale investigaţiei pentru care se face
interpretarea.
Pentru a înţelege specificul şi originalitatea tehnicilor şi procedurilor utilizate
în interpretare, facem următoarele precizări: orice chestionar este alcătuit din itemi.
În interpretarea răspunsurilor date la itemii din chestionar am ţinut seama de
ponderile care ordonează listele semnalelor depistate şi am acordat o importanţă
deosebită coeficientului de încrucişare care a fost determinat pentru fiecare itemi,
odată cu elaborarea diagramelor de încrucişare. În interpretarea semnalelor am
determinat24 tipuri de itemi pe care i-am definit după cum urmează:
 Spunem că un item este izolat dacă nu are corelaţie cu nici un alt item. Un
asemenea item are coeficientul de încrucişare 0.
 Spunem că un item este instabil, dacă are o singură corelaţie cu un alt item.
Un asemenea item are coeficientul de încrucişare 1.
 Spunem că un item este stabil dacă are coeficientul de încrucişare 2, adică are
două corelaţii cu alţi doi itemi.
 Spunem că un item este „bine consolidat”, dacă are un coeficient de
încrucişare mai mare sau egal cu 3.
Itemii izolaţi au un rol constatativ sau rol de distractori şi deci se utilizează
numai dacă au fost prevăzuţi în strategia de evaluare.
Itemii izolaţi care apar fără să fi fost proiectaţi strategic, dau o notă de
incoerenţă chestionarului şi scot în evidenţă incompetenţe ale celui care a proiectat
chestionarul.
În chestionarul P.B. III nu există itemi izolaţi.
De asemenea în acest chestionar nu avem nici itemi instabili.
Toţi itemii chestionarului P.B. III sunt bine consolidaţi, adică au coeficientul
de încrucişare de cel puţin 3.
 Spunem că un item este fundamental, dacă este bine consolidat şi dacă în
planul de fertilizare în care este consemnat, are cel mai mare coeficient de
încrucişare.
 Spunem că un item este dominant, dacă este consemnat în fiecare nivel (plan)
de fertilizare şi dacă în fiecare plan, este item fundamental.
 Existenţa unui item dominant într-un chestionar, orientează interpretarea
acestuia, către traiectorii cu o singură convergenţă. În consecinţă, acel item
dominant asigură baza unor programe de corelaţii coerente.
24
Tipurile de itemi şi caracteristicile fiecăruia reprezintă contribuţia personală, originală a
autorului acestei părţi din lucrarea citată, la clarificarea semnificaţiilor pe care le au itemii
într-un chestionar.
 Numim plan de fertilizare sau nivel de fertilizare, o reţea de itemi care sunt
grupaţi prin corelaţiile lor în funcţie de unul din obiectivele fundamentale care au
stat la baza elaborării chestionarului.
 Pentru ca o reţea de itemi să determine un plan (nivel) de fertilizare, trebuie să
conţină cel puţin trei itemi stabili.
 Spunem că un nivel de fertilizare (plan de fertilizare) este determinat, numai
dacă toţi itemii pe care îi conţine sunt itemi stabili, adică numai dacă toţi itemii
consemnaţi în acel plan, au coeficientul de încrucişare cel puţin 2.
O probă de evaluare căreia îi corespund plane de fertilizare determinate, oferă
managerilor interesaţi, pentru fiecare plan câte o direcţie de corecţii bine precizată,
adică o direcţie pentru care există un obiectiv fundamental bine definit.
Am făcut aplicaţia teoriei grafurilor pe următorul chestionar adresat cadrelor
didactice din Colegiul Naţional Bănăţean, care predau la liceu. Autorul
chestionarului este prof. Petru Balica, de aceea are indicativul P.B.
CHESTIONARUL P.B. IV
(aplicabil cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar)
Problematica evaluării şcolare se situează, prin importanţa ei, în zona de

maxim interes a celor care şi-au propus perfecţionarea stilului şi a metodelor de
instruire şi de educare a elevilor.
Scopul acestui chestionar este acela de a cunoaşte cât mai multe aspecte legate de
actul evaluării, aspecte dezvăluite din perspectiva cadrelor didactice; ne propunem
ca informaţiile şi datele pe care le vom obţine să se constituie în suportul ştiinţifico-
metodic al proiectării şi aplicării corecţiilor necesare pentru perfecţionarea continuă
a activităţii instructiv-educative.
I1. Orice cadru didactic cu mai multă sau cu mai puţină experienţă în
învăţământ are un fel propriu de a fi, de a se exprima la clasă. Fiecare cadru didactic
îşi edifică o strategie de evaluare. Vă rugăm să schiţaţi strategia dumneavoastră în
maximum cinci puncte (sau enunţuri inteligibile).
a)
b)
c)
d)
e)
I2. Cum judecaţi reevaluarea la decizia elevului?
a) Ca factor perturbator în desfăşurarea activităţii didactice programate.
b) Ca posibilitate adresată elevilor preocupaţi sincer de recuperarea unor
rămâneri în urmă.
c) Ca formă de stimulare a interesului elevilor pentru autodepăşire.
d) Ca efect al înţelegerii greşite de către elevi a sensului democratizării
relaţiilor dintre profesor şi elev.
e) Ca modalitate de încurajare a dezinteresului pentru instruirea şi
pregătirea individuală continuă.
 78 
f) Ca faţă vizibilă a interesului de regulă mascat, pentru a obţine note

mari cu orice preţ.
g) Ca practică generatoare de complicaţii inutile.
I3. Pentru orice început de an şcolar, sau de semestru, s-a instituit
practica evaluărilor iniţiale. Care din răspunsurile de mai jos sunt coincidente cu
punctul dumneavoastră de vedere?
a) Evaluarea iniţială ne edifică asupra cunoştinţelor deţinute de elevi la
început de drum.
b) Ne oferă date semnificative privind disponibilitatea elevilor de a asimila
sau nu, un volum dat de cunoştinţe de a-şi forma sau nu anumite competenţe.
c) Ne oferă datele necesare unei proiectări sau reproiectări curriculare cât
mai apropiate de realitatea cu care ne confruntăm în spaţiul şcolar.
d) Evaluarea iniţială nu este edificatoare, nu ne ajută prea mult, deoarece se
adresează elevilor neintraţi încă în ritmul normal al vieţii şcolare.
e) Este o modalitate de a complica inutil lucrurile, dat fiind faptul că
programa şcolară ne impune ca obligatorii anumite conţinuturi, anumite standarde
de performanţă pentru elevi, anumite exigenţe metodologice, anumite competenţe.
f) Rezultatele evaluării iniţiale pot fi de cele mai multe ori demobilizatoare
pentru elevi.
I4. Evaluarea realizată pe parcursul semestrului este considerată a fi cea
mai importantă în procesul de învăţământ, mai ales prin efectele de progres pe care
le produce.
Punctul dumneavoastră de vedere îl vom cunoaşte dacă marcaţi enunţurile, de
mai jos, care corespund viziunii dumneavoastră.
a) Evaluarea pe parcurs ne indică unde ne aflăm la un moment dat în
realizarea obiectivelor curriculare.
b) Evaluarea de progres ne oferă date semnificative necesare în elaborarea
strategiilor care vizează ameliorarea propriei noastre activităţi.
c) Este modalitatea legală prin care îndeplinim exigenţele notării ritmice.
d) Ne ajută să avem controlul asupra parametrilor care marchează evoluţia
intelectuală a fiecărui elev.
e) Este marcată de decizii spontane, de alegerea întâmplătoare a elevilor
evaluaţi şi notaţi, fapt care îi conferă marjă de eroare apreciabilă.
f) Evaluarea pe parcurs asigură continuitate în stimularea interesului pentru
învăţare.
g) Dacă evaluăm continuu, elevii se obişnuiesc cu un „algoritm” al evaluării
şi, în consecinţă, vor avea tendinţe speculative, învăţând doar pentru notă.
h) Evaluarea realizată în fiecare lecţie induce o anumită discontinuitate în
parcurgerea fluxului informaţional produs de curriculum.
I5. Evaluarea orală pare a fi cea mai utilizată modalitate de evaluare
secvenţială (pe parcurs). Care sunt enunţurile cu care sunteţi de acord?
a) Pune elevul în situaţia de a realiza un exerciţiu intelectual sub îndrumarea
nemijlocită a cadrului didactic, din partea căruia poate beneficia de corecţii şi
lămuriri imediate.
b) Oferă elevului posibilitatea să îşi etaleze cunoştinţele şi competenţele pe
care le are la un moment dat.
 79 
c) De fiecare dată prestaţia elevului o apreciez cu notă pe care o trec în

catalog.
d) Nota pe care o trec în catalog derivă din note parţiale sau calificative
trecute anterior într-o fişă de evaluare.
e) O notă mare se obţine cu mai multă uşurinţă la evaluarea orală, decât la
probele scrise.
f) Notarea imediată, directă la oral, poate fi viciată de subiectivitatea
evaluatorului, de starea lui fizică şi psihică din momentul respectiv.
g) Nota directă obţinută prin evaluarea orală nu este concludentă şi
edificatoare asupra potenţialului intelectual şi asupra efortului depus de elev.
I6. Evaluarea scrisă este la rândul ei folosită cu regularitate ca formă de
evaluare continuă. Care din următoarele enunţuri sunt în concordanţă cu gândirea şi
cu înţelegerea dumneavoastră?
a) Evaluarea scrisă prin teste grilă sau chestionare necesită un efort deosebit
din partea evaluatorului pentru elaborare şi aplicare.
b) Evaluarea scrisă este mult mai edificatoare asupra capacităţilor si
performanţelor individuale ale elevilor.
c) Elevii depăşesc mai uşor emoţiile inhibitive putând astfel să-şi valorifice
mai bine potenţialul intelectual.
d) La probele scrise există posibilitatea de a copia şi implicit de a se denatura
rezultatele evaluării.
e) Aprecierea probelor scrise se face prin note care pot fi trecute direct în
catalog întrucât sunt edificatoare.
f)Ne ajută să urmărim în mod programat pe etape succesive, evoluţia elevilor.
g) Oferă condiţii care permit confruntarea dintre decizia evaluatorului şi
rezultatul autoevaluării.
I7. În actul evaluării, notarea deţine un loc extrem de important. Cu
siguranţă aveţi o percepţie proprie asupra notării. Ajutaţi-ne să o cunoaştem indicând
enunţurile care corespund părerii dumneavoastră.
a) La disciplinele cu o oră pe săptămână profesorul este constrâns să
consemneze în catalog notarea oricărui răspuns, indiferent de amploarea sau de
consistenţa acestuia.
b) La disciplinele cu două sau mai multe ore pe săptămână nota definitivă
(nota consemnată în catalog) provine din mai multe „parţiale” sau calificative
intermediare.
c) La disciplina pe care o reprezint, nota pe care o acord în urma oricărui
răspuns are rolul de a stimula elevii să participe activ şi interesaţi la lecţie.
d) Este important ca orice notă acordată elevilor să fie în deplin acord cu
calitatea prestaţiei acestuia.
e) Sunt conştient că prin generozitatea şi largheţea cu care acord notele îmi
asigur o anumită popularitate, în rândul elevilor.
f)Împărtăşesc ideea că în percepţia elevilor evaluatorii buni sunt profesorii
neexigenţi.
g) La obiectul pe care îl predau, consemnarea tuturor răspunsurilor scrise sau
orale o realizez într-un „catalog personal”, apoi la sfârşitul semestrului urmează să
 80 
trec în catalog, nu media aritmetică, ci nota dominantă, care reprezintă nivelul de

pregătire al elevului, la fiecare capitol din programa parcursă.
I8. Se practică pe scară largă evaluarea prin referate, proiecte, eseuri. De
fapt ce semnificaţie au acestea pentru dumneavoastră?
a) Sunt modalităţi de stimulare a creativităţii.
b) Sunt forme de iniţiere progresivă în cercetarea ştiinţifică.
c) De cele mai multe ori sunt transcrieri sau copieri ale unor texte sau lucrări
preluate din diferite surse bibliografice sau de pe internet.
d) Deseori sunt lucrări ştiinţifice de mici dimensiuni comandate contra plată
de către elevi, iar autorii sunt de fapt adulţi, experţi în domeniu sau studenţi.
e) Este pentru cei mai mulţi elevi, calea cea mai scurtă spre o notă foarte
bună.
f)O alternativă la formele tradiţionale de evaluare.
g) O formă de mimare a muncii intelectuale.
h) Este o modalitate importantă de a oferi elevilor şansa de a participa cu mai
multă responsabilitate la realizarea propriei educaţii.
I9. Una dintre cele mai complexe forme de evaluare sumativă, este
examenul. Examenul de bacalaureat are menirea de a evalua global, de a estima
nivelul de instruire / pregătire a tânărului absolvent de liceu. Cum apreciaţi acest
examen?
a) O standardizare la nivel naţional a tuturor componentelor actului
educaţional, reprezentând o premisă necesară, dar nu şi suficientă pentru a fi un
examen edificator asupra activităţii instructiv-educative din unităţile şcolare.
b) Un moment al activităţii noastre în care datorită multiplelor „măsuri de
siguranţă” impuse de regulament, se induce în rândul nostru ideea că suntem priviţi
cu neîncredere.
c) Sunt convins că la examene se perpetuează practici obscure care viciază
corectitudinea rezultatelor finale.
d) Există suficiente discrepanţe între rezultatele de la bacalaureat şi cele
obţinute pe parcursul şcolarizării, fapt care stârneşte îndoieli asupra eficienţei acestui
examen.
e) Examenul de bacalaureat este un moment al bilanţului la ieşirea din
sistem, care marchează începutul maturizării tinerilor absolvenţi.
f)Examenul de bacalaureat este de fapt o formă de evaluare prin care se
etalează clasa unei naţiuni la un moment dat.
g) Ar fi oportun să se organizeze mai multe tipuri de bacalaureat, pe nivele
de dificultate.
h) Aşa cum se procedează în prezent, cred că bacalaureatul întruneşte
exigenţele unui examen corect, obiectiv şi este cu adevărat semnificativ pentru
evidenţierea stării învăţământului românesc.
I10. Care este după părerea dumneavoastră importanţa utilizării
portofoliului ca instrument de evaluare?
a) Este un instrument care se confundă cu proiectul sau cu referatul.
b) Utilizarea portofoliului ca instrument de evaluare este de fapt un pretext
de a-l ajuta pe elev să obţină note mai mari.
 81 
c) Elaborarea unui portofoliu, în general, scapă de sub controlul profesorului,

motiv pentru care nu putem aprecia contribuţia elevului în realizarea lucrării.
d) Portofoliul este un instrument care asigură o evaluare continuă şi
sistematică, obişnuindu-l pe elev cu munca îndelungată dusă până la capăt.
e) Portofoliul este unul dintre instrumentele care asigură situaţii de învăţare
în timpul evaluării.
f)Portofoliul se poate practica numai la anumite obiecte cum ar fi:
…
g) De fapt nu cunosc acest instrument de evaluare şi din această cauză nu-l
utilizez.
h) Portofoliile sunt atât de utile în evaluare, încât ar putea înlocui tezele.
i)Portofoliul este unul din instrumentele care contribuie la realizarea unui
învăţământ pentru fiecare.
j)Analiza, comentarea şi aprecierea unui portofoliu necesită atât de mult timp,
încât îl consider a fi un instrument ineficient.
I11. Pentru elevii din gimnaziu, examenul de capacitate reprezintă un
moment important în evoluţia lor şcolară. Ce aveţi de spus în legătură cu acest
examen?
a) Realizează o bună evaluare a elevilor după parcurgerea a patru ani de
studiu, o bună ierarhizare a elevilor clasei a VIII-a.
b) Implicând doar trei discipline, nu poate fi un examen relevant pentru
complexitatea problemelor cu care elevul in gimnaziu se confruntă în cei patru ani.
c) Pregătirea specială pentru capacitate hipertrofiază interesul elevilor pentru
trei discipline, minimalizând interesul pentru celelalte, efectul fiind pregătirea
disproporţionată a elevilor.
d) Măsurile de siguranţă luate în ultimii ani, deşi nemulţumesc pe unii, au
calitatea de a garanta corectitudinea evaluărilor, a examenului în ansamblu.
e) Examenul de capacitate ar trebui înlocuit cu examenul de admitere.
f) Examenul de capacitate trebuie păstrat aşa cum este, iar apoi la liceele cu
mai mulţi candidaţi decât locuri, să se organizeze un examen de admitere la
standardele specifice liceului respectiv.
g) Examenul de capacitate ar trebui să se organizeze la mai multe discipline,
astfel încât, acest examen să reliefeze matriţa absolventului la ieşirea din sistemul de
învăţământ obligatoriu, raportând această matriţă la idealul educaţional asumat de
MEC.
h) Dacă acceptaţi punctul de vedere de la g) vă rugăm nominalizaţi obiectele
de examen pe care propuneţi pentru o asemenea evaluare „de capacitate”.
i)Ar trebui să se renunţe la examenul de capacitate, deoarece:
I12. Vă rugăm să ne prezentaţi care sunt avantajele şi dezavantajele notării
imediate direct în catalog! (din punctul dumneavoastră de vedere)
I13.
Avantaje Dezavantaje
 82 
I14. Dacă până acum v-aţi confruntat cu reevaluări la decizia elevului,

vrem să ştim cum aţi procedat?
a) Le-aţi respins in corpore.
b) Le-aţi acceptat pe toate în virtutea unui drept al elevului.
c) Aţi făcut o selecţie acordând şanse reevaluării doar unor elevi care după
părerea dumneavoastră meritau.
d) Aţi făcut-o formal dând parţial satisfacţii elevilor, dar păstrând rezultatele
anterioare ale evaluării.
e) Aţi acordat o nouă şansă reală oricărui elev interesat de a-şi îmbunătăţi
performanţele şi, în consecinţă, rezultatul.
f) Cred că reevaluarea la decizia elevului este de fapt un prilej, de a-şi justifica
comoditatea sau chiar un pretext pentru elev, de a-şi prelungi în mod nejustificat
evaluarea.
g) Cred că reevaluarea la decizia elevului este o soluţie pedagogică pentru
posibilitatea reală de reabilitare la învăţătură a oricărui elev silitor şi cu atitudine
serioasă faţă de propria lui pregătire.
I15. Enumeraţi câteva principii care stau la baza viziunii dumneavoastră
despre evaluare: ..........................................................................................
I16. Care credeţi că ar fi avantajele şi dezavantajele testelor cu subiect
unic.
Dacă sunteţi de acord cu această modalitate de evaluare sumativă, prezentaţi
în câteva rânduri cum aţi concepe, dacă ar depinde de dumneavoastră, o asemenea
activitate de evaluare.
I17. Obişnuiţi să evaluaţi oral/scris :
a) La fiecare lecţie.
b) La sfârşitul unităţii de învăţare.
c) Din când în când.
d) La sfârşitul semestrului.
e) Când vă enervaţi din cauza impertinenţei unor elevi.
I18. Cum consideraţi că este mai bine:
a) Să se anunţe evaluările scrise din timp.
b) Să se dea lucrări ”surpriză” .
c) Să se anunţe lucrările scrise cu cel puţin o oră înainte.
d) Să se comunice tematica evaluării, atunci când se face planificarea
acesteia.
I19. Enumeraţi categoriile şi tipurile de evaluare pe care le consideraţi ca
fiind cele mai eficiente în aprecierea cunoştinţelor şi a competenţelor dobândite de
elevi în perioada şcolarizării.
INTERPRETAREA SEMNALELOR OBŢINUTE PRIN CHESTIONARUL P.B.

IV.
Raportând interpretarea la cele 3 obiective fundamentale ale probei X3,

precum şi la cele 16 obiective de referinţă, am structurat semnalele în două nivele
(plane) de fertilizare, pe care le-am notat N1 şi N2.
 83 
Nivelul N1 este alcătuit din 8 itemi bine consolidaţi adică fiecare item are
coeficientul de încrucişare, cel puţin 3.
Nivelul (planul) N2 este compus din 14 itemi, de asemenea bine consolidaţi.
Ţinând cont de faptul că fiecare item din fiecare plan de fertilizare are
coeficientul de încrucişare mai mare ca 2, putem spune că planele (nivelele de
fertilizare) N1 şi N2 sunt determinate.
În planul N1 avem 3 itemi fundamentali I14, I1, I4. Aceşti itemi sunt
echivalenţi deoarece au acelaşi coeficient de încrucişare (7) care este de altfel cel
mai mare coeficient din N1.
În planul N2 avem de asemenea 3 itemi fundamentali I1, I7, I14. Aceşti itemi
sunt echivalenţi şi au coeficientul de încrucişare 13.
Astfel putem scrie că în N1 avem: C(I14)= C(I1)= C(I4)=7
iar în N2 avem C(I1)= C(I7)= C(I14)=13,
adică, în nivelul de fertilizare N2, coeficientul de încrucişare al itemului I1,
este 13. Aceasta înseamnă că în planul N2, itemul I1 are 13 corelaţii cu ceilalţi itemi
ai planului; aceste corelaţii sunt notate în reţeaua principală R1 a planului N2. Cu
alte cuvinte, scrierea C(I7), se citeşte: „Coeficientul de încrucişare al itemului I7”.
Am spus la pag.48 că: un item este dominant dacă este consemnat în fiecare
nivel de fertilizare şi dacă în fiecare nivel, este item fundamental.
În aceste condiţii putem afirma că itemii I1 şi I14 sunt itemi dominanţi pentru
chestionarul P.B.IV.
Semnalele dobândite la aceşti itemi (I1 şi I14) sunt dominante pentru
interpretarea chestionarului şi vor asigura, în mare măsură, coerenţa programelor de
corecţie.
Spuneam la pag.50 că: două nivele de fertilizare au un „circuit de
convergenţă” dacă aceste nivele conţin un item comun.
În cazul chestionarului P.B.IV cele două nivele de fertilizare N1 şi N2 au
patru circuite de convergenţă, deoarece au patru itemi comuni: I1, I4, I7, I14 care se
observă cu uşurinţă în modelul vizual pentru diagramele de încrucişare şi nivelele de
fertilizare (vezi pag.107).
Facem precizarea că între nivelele N1 şi N2 avem un circuit de legătură I2-I13.
Acest circuit aduce în centrul atenţiei atitudinile, comportamentele şi competenţele
profesorilor faţă de „reevaluările la decizia elevului”.
În planul (nivelul) N1 am determinat următorul circuit fundamental care arată sensul
implicaţiilor utilizate în interpretarea chestionarului.
I
4
I I I
14 1 7
Reţelele principale ale acestui circuit au fost stabilite astfel:
R1 I14 – I1 I14 – I2 I14 – I9

I14 – I4 I14 – I12 I14 – I11
I14 – I7
R2 I1 – I4 I1 – I2 I1 – I9
I1 – I7 I1 – I12 I1 – I11
 84 
R3 I4 – I7 I4 – I2 I4 – I9
I4 – I12 I4 – I11
R4 I7 – I2
I7 – I12
În planul N1 am determinat şi o corelaţie care nu este componentă a nici uneia

dintre reţelele principale, dar este esenţială în circuitul de legătură dintre planele N1
şi N2 şi anume corelaţia I2-I12.
Din acest motiv vom exprima circuitul de legătură astfel: I12-I2-I13
În planul (nivelul) N2 circuitul fundamental a fost determinat astfel:
I
I
4 14
I
I
1
7
Reţelele principale în ordinea stabilită de circuitul principal:
R1 I1 - I4 I1 - I3 I1 - I8 I1 - I15 I1 - I18
I1 - I7 I1 - I5 I1 - I10 I1 - I16
I1 - I14 I1 - I6 I1 - I13 I1 - I17
R2 I4 - I14 I4 - I5 I4 - I16
I4 - I7 I4 - I6 I4 - I17
I4 - I8 I4 - I13 I4 - I18
R3 I7 - I14 I7 - I3 I7 - I13 I7 - I17

I7 - I5 I7 - I8 I7 - I15 I7 - I18
I7 - I6 I7 - I10 I7 - I16
R4 I14 - I3 I14 - I8 I14 - I15 I14 - I18

I14 - I5 I14 - I10 I14 - I16
I14 - I6 I14 - I13 I14 - I17
Reţelele secundare:
r1 I3 - I6 I3 - I15 r6 I13 - I15

I3 - I10 I3 - I18 I13 - I18
r2 I5 - I16 r7 I15 -I16 I15 -I18

I5 - I18 I15 - I17
r3 I6 - I8 I6 - I13 I6 - I16 I6 - I18

I6 - I10 I6 - I15 I6 - I17
 85 
r4 I8 - I10 I8 - I18 r8 I16 - I18

I8 - I13
r5 I10 - I13 I10 - I18 r9 I17 - I18

I10 - I15
Cele patru reţele principale şi cele 9 reţele secundare, sunt compuse din 43 şi,
respectiv, din 26 de corelaţii.
Astfel în planul N2 au fost studiate 69 de
corelaţii. Dacă la acestea adăugăm încă 14 corelaţii
specifice planului N1 şi în plus corelaţia de legătură,
I12-I2-I13, atunci obţinem totalul de 84 de corelaţii
care argumentează interpretarea chestionarului
P.B.IV.
Prezentăm în cele ce urmează un model vizual
al diagramelor de încrucişare şi al nivelelor de
fertilizare, elaborat pentru chestionarul P.B.IV, în
viziunea autorului.
Alexandru MOŢ
MODEL VIZUAL PENTRU DIAGRAMELE DE ÎNCRUCIŞARE ŞI NIVELELE

DE FERTILIZARE, DETERMINATE PENTRU PROBA DE EVALUARE X3
CHESTIONARUL P.B. IV.
I
7 I
14
I
1
I
I 12
I 4
9
I I
N 1 2
1
1
I
6
I I
5 1
I
3 0 I
I 1
8
I 3
1 I
I 7
1 I 4
4
 86 I
1

I
1
I I5
N 6 1 1
2
Privind pe modelul vizual reţelele complexe ale planelor N1 şi N2 observăm

că itemii de convergenţă I1, I4, I7, I14 se disting cu uşurinţă, deoarece sunt marcaţi
(îngroşaţi).
Circuitul fundamental al planului N1:
I
4
I I I
14 1 7
Funcţionează ca un graf ce marchează implicaţiile prin care putem determina

semnificaţiile majore ale acestui nivel de fertilizare. Astfel la acei profesori care
cunosc şi acceptă principii ale evaluării, - I14 - este foarte posibil să găsim o
atitudine proactivă faţă de ideea elaborării şi a utilizării unei strategii proprii de
evaluare - I1 . La aceşti profesori care-şi gândesc strategia este firesc să găsim o
atitudine pozitivă faţă de evaluările de progres I4 şi, în consecinţă, un
comportament pe măsură, faţă de sistemul de notare utilizat I7 .
În planul N2, circuitul fundamental funcţionează ca un alt graf, de data
aceasta, specific semnificaţiilor care determină nivelul N2 şi anume:
I
4
I
14
I
1
I
7
Dacă un profesor elaborează şi, mai ales, practică o strategie în evaluarea

elevilor I1, aceasta înseamnă că aplică principii ale evaluării I14. Proiectarea
principială a evaluării presupune o proiectare a evaluărilor de progres I4 precum şi
utilizarea unui sistem principial de notare I7 .
Considerăm că este important să comentăm circuitul de legătură I2-I13, dintre
planele N1 şi N2, prezentând traseul (subgraful) complet I14-I12-I2-I13-I1, care
explică rolul educaţiei pedagogice de principiu, a profesorilor, în practicarea unui
sistem eficient de evaluare destinat elevilor, aflaţi într-un spaţiu de învăţământ
democratic.
Într-un învăţământ bazat pe principii democratice în evaluare, I14, atitudinea
profesorilor faţă de utilizarea matricei de notare (a catalogului intermediar) trebuie
să fie una pozitivă I12, mai ales pentru acei profesori care acceptă ideea de
reevaluări la decizia elevului I2.
Profesorii care au cunoştinţele şi competenţele necesare practicării
reevaluărilor la decizia elevului, I13, trebuie să elaboreze o strategie de evaluare, I1,
 87 
astfel încât evaluarea practicată să fie compatibilă cu principiile realizării unui

învăţământ pentru fiecare.
Definim nivelul de fertilizare N1 ca fiind nivelul mentalităţilor, al atitudinilor
şi al comportamentelor profesorilor faţă de evaluarea destinată elevilor, înţelegând
prin aceasta:
1. Atitudinea profesorilor faţă de ideea de evaluare sistemică, bazată pe principii
psihopedagogice.
2. Concepţia profesorilor de la CNB privind rolul şi importanţa utilizării
strategiilor de evaluare în proiectarea evaluărilor destinate elevilor.
3. Atitudinea profesorilor faţă de evaluările de progres care vizează mai ales
competenţele elevilor.
4. Atitudinile profesorilor faţă de importanţa utilizării unui sistem principial de
notare bazat pe nota dominantă şi pe folosirea matricei de notare (catalogul
profesorului).
5. Concepţia profesorilor despre evaluarea pe nivele de dificultate, mentalităţile
acestora faţă de licenţa de promovare pentru fiecare unitate de învăţare.
6. Atitudinile profesorilor privind ideea de reevaluare la decizia elevului.
7. Rolul educativ al evaluărilor elevilor, în viziunea profesorilor.
8. Concepţia profesorilor de la CNB despre rolul şi importanţa instrumentelor de
evaluare a elevilor.
9. Atitudinile profesorilor privind încărcătura psihopedagogică a evaluărilor
sumative destinate elevilor, la ieşirea din sistem.
10. Mentalităţile şi atitudinile profesorilor faţă de contribuţia personală a fiecăruia
dintre ei la realizarea unui învăţământ pentru fiecare, prin calitatea sistemului
propriu de evaluare destinat elevilor.
11. Rolul profesorului evaluator în ameliorarea confortului spiritual al elevilor
care participă la actul evaluării, precum şi rolul dirigintelui din acelaşi punct de
vedere.
Definim nivelul de fertilizare N2 ca fiind nivelul competenţelor profesorilor
care predau la liceu, privind proiectarea şi realizarea unui program eficient de
evaluare a elevilor de la CNB, înţelegând prin aceasta:
1. Capacitatea profesorului de a elabora strategii de evaluare compatibile cu
programul de învăţământ asumat de CNB.
2. Capacitatea profesorului de a implementa principii ale evaluării în proiectarea
unui program propriu de evaluare a elevilor săi, capacitatea de a realiza demersul
evaluativ propus, precum şi capacitatea de a testa calitatea acestuia.
3. Capacitatea profesorului de a proiecta şi de a realiza la modul permanent
evaluări de progres, eficiente, pe nivele de dificultate.
4. Calitatea psihopedagogică a sistemului de notare practicat de fiecare profesor;
tehnicile şi tehnologiile de notare în evaluările practicate.
5. Competenţe privind practicarea reevaluărilor la decizia elevului.
6. Cunoaşterea şi utilizarea eficientă a diferitelor categorii şi tipuri de evaluare.
7. Competenţele privind utilizarea eficientă a instrumentelor complementare de
evaluare.
8. Rolul şi importanţa activităţilor de colaborare între profesori, privind
eficientizarea evaluării în şcoală.
 88 
9. Dimensiunea spaţiului incompetenţelor inconştiente, în domeniul evaluărilor

elevilor din CNB.
10. Eficienţa cursurilor de perfecţionare realizate în perioada 2000-2002, de către
Departamentul pentru Cercetare-Experiment-Perfecţionare al Cabinetului
Metodic din CNB.
11. Tehnici şi tehnologii eficiente în evaluarea orală.
12. Tehnici şi tehnologii eficiente în evaluarea scrisă.
13. Capacitatea profesorului de a evalua potenţialul creator al elevului.
14. Abilitatea profesorului de a promova gândirea critică pe întreg parcursul
evaluării.
15. Raportul dintre evaluator şi evaluat în procesul evaluării practicate la CNB.
16. Decalajul dintre competenţele şi performanţele profesorilor în evaluarea
elevilor de liceu la CNB.
Culmea incompetenţei este haosul, iar dacă acesta se petrece în învăţământ,

atunci este o nenorocire; altfel spus nu putem lăsa învăţământul la voia
întâmplării şi prin investigaţii de tipul celei puse în discuţie în prezenta lucrare se
poate conştientiza starea de incompetenţă, ceea ce reprezintă primul pas către
implicarea directă, personală şi responsabilă în propria dezvoltare a cadrului
didactic şi, mai departe, în educarea tinerilor la standarde de calitate impuse de
societatea contemporană.
PASĂREA-PHOENIX A MODERNISMULUI POETIC ROMÂNESC DIN A

DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-LEA
(rezumatul tezei de doctorat)
Lucrarea de doctorat, Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, are

drept scop „radiografierea“ unei interesante epoci şi a promoţiilor ei creatoare cu
exponenţi ca Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin
Sorescu, Ioan Alexandru ş. a. ce, în ciuda „pustiitorului
crivăţ“ al stalinismului cultural din România
„obsedantului deceniu“ (1948 – 1958 / 1964), cât şi a
trâmbiţatului „internaţionalism proletar“, reînviază,
reinstaurează, revoluţionează – în literatura română
dintre orizonturile anilor 1965 şi 1970 – veritabilele
valori estetice naţionale.
 89 
După capitolul de „deschidere“ teoretică, Problema epocilor / generaţiilor

literare şi perioada resurecţiei poetice din 1965 – 1970 / 1975, lucrarea abordează
fenomenologia epocii în care se manifestă generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu, în
psiho-conexiunile ei cu perioada / generaţiile anterioare, în zece „secţiuni“.
În prima secţiune a lucrării, (I) Cadrul politic-social-cultural stalinist şi
„ocluziunea“ proletcultistă în poezia română (1948 – 1958 / 1960), este subliniat
faptul că stalinismul cultural, între 1948 şi 1953, distruge „vechiul sistem românesc
de valori“, instituţiile culturale, propunându-şi realizarea omului de tip nou, un
homo sovieticus român, şi, în plan literar, cel puţin a unui poeta sovieticus.
Capitolele din prima secţiune, unde se evidenţiază înălţarea rapidă a „piramidei
proletcultismului“ din România obsedantului deceniu, sunt dispuse în trei
subsecţiuni; în subsecţiunea I, Promotorii proletcultismului – „garda veche“ a
stihuitorilor („convertiţi“ / „neconvertiţi“), se află capitolele: A. Toma, „poetul-
etalon al proletcultismului“, Mihai Beniuc – convertit pentru „vârful“ piramidei
literare dogmatic-proletcultiste, Eugen Jebeleanu şi «glasul Demonului din a XX-
a vale», Maria Banuş – de la „lirismul tactilului“, al „genunchilor-miei“ pentru
Paştile iubitului, la „patetism laringian“ etc.; interesante sunt şi capitolele
consacrate celorlalţi promotori: Demostene Botez, Cristian Sârbu, George
Lesnea, Marcel Breslaşu, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Dumitru
Corbea, Eugen Jebeleanu, Letiţia Papu şi Vlaicu Bârna; în subsecţiunea secundă,
Promotorii proletcultismului – „tânăra gardă“ a stihuitorilor, sunt dispuse
capitolele: Eugen Frunză între „steagul vieţii“ proletcultiste şi „sângele nostru de
apoi“, Mihu Dragomir între „cugetul cerului“ şi „strachina cu lapte“ a
proletcultismului, Veronica Porumbacu între crengile «cu unghii de muguri» şi
«arsul spic» din părul tovarăşei Ana, Petru Vintilă şi „limba lipsită de înmlădieri“
pentru „oraşul ca o pecingine“, Nina Cassian – între „suprarealismul decent“ şi
„lupta pentru pace şi socialism“, Victor Tulbure – „vioara roşie“ de lângă
„vişinul lui Vania“, Dan Deşliu – preluarea „torţei proletcultiste“ de la A. Toma,
Ion Brad între „cincisutistul“ proletcultismului şi „orga de mesteceni“, Ştefan
Iureş – „reportaj“ şi „limbă de lemn“, Florin Mugur între romantismul
proletcultist şi «Cartea regilor», Ion Gheorghe între „pâinea“ / „sarea“
proletcultismului şi atlanticele „scrisori esenţiale“; subsecţiunea a III-a,
Promotorii proletcultismului în literatura română din Basarabia (Republica
Socialistă Sovietică Moldovenească), din Banatul de Voivodina / Serbia etc.,
cuprinde şase capitole: Leonid Corneanu şi pietrele mausoleului leninist, Emilian
Radu Bucov / Emilian Bucov – între proletcultism şi „omul Ciu-Vuh-Kan“, Liviu
Deleanu – „paharul cu vin moldovenesc“ între „marele Lenin“ şi Stalin, Bogdan
Istru şi „leninistele scântei“, George Meniuc şi „cântarea zorilor“
proletcultismului, Vladimir Rusnac sau stihuirea între rogoz, colhoz şi tractor. În
perioada stalinismului politic / cultural, în „obsedantul deceniu“, textul stihuit –
„confundat“ cu poezia – devine «armă a poporului în lupta pentru apărarea păcii şi
construirea socialismului» (M. Beniuc), „armă“ propagandistică în „lupta de clasă“,
„în lupta pentru pace şi socialism“ etc. În orizontul anului 1950, un „etalon“ de
stihuire proletcultistă recomandat drept „armă propagandistică“ în lupta pentru
afirmarea „internaţionalismului proletar“ era «Scrisoarea Marusiei» de A. Toma:
Iubiţii, depărtaţii mei părinţi, / Îmi curg pe faţă lacrimi, curg fierbinţi / Când scriu
 90 
aceste vorbe: Mamă, tată, / Ne vom mai strânge noi la piept vreodată ? / Voi, Saşa,
Tania, unde vă e sora ? / De „bun rămas“ vă scriu azi, poate tuturora... / (...) / Dar
e-ntre noi o fată, o lumină, / Ce foc de crezuri ştie-n noi să ţină. / Ea mi-a vorbit: –
Ruşine, tu Marusia – / Crezi că ne uită mama noastră Rusia ? / Că Stalin, Oastea
Roşie şi Sovietele / Îşi rabdă robi tovarăşii şi fetele ?...» (FLPS, 45); nenumărate
mostre propagandistice stihuite pentru cultul dictatorului Stalin aflăm în acelaşi
orizont sub semnăturile cele mai autorizate ale anotimpului, Mihai Beniuc şi Dan
Deşliu: Că lumina din Kremlin / Ne-a făcut cerul senin / Şi învăţătura ta /
Luminatu-ne-a calea. / Staline, de ziua ta, / Iată şi noi ţi-om ura / Cu cuvinte
româneşti: / La mulţi ani să ne trăieşti ! / Pentru pacea-ntre popoare, / Pentru
clasa muncitoare ! (Mihai Beniuc – apud RotIst, V, 16); Lângă poartă cine îi
răsare ? / Vechi prieten cu surâs blajin... // – Cui zâmbeşti, tovarăşe Stalin ? /
Oare ei ? Chiar ei, pe cât se pare !... / Şi cum trece uliţa încet, / singură se-ntreabă
şi nu ştie: / – Cui zâmbea tătucul din portret ? / ...Surâdea Republicii, Marie !...
(«Ce gândea Maria Tomii când lucra în schimbul de onoare», de Dan Deşliu –
FLPS, 24 sqq.) etc.
Secţiunea a II-a a lucrării, Poezia română dincoace de al II-lea război
mondial în „firescul ei curs“ peste „obsedantul deceniu“ şi veritabilele-i „peceţi“
resurecţionale, este dedicată rezistenţei antiproletcultiste „prin formulă“, rezistenţă
ilustrată de douăzeci şi unu de poeţi, de la Tudor Arghezi la Ştefan Aug. Doinaş.
Fiind între „cele mai autentice / autorizate“ voci lirice naţionale româneşti din
veacul al XX-lea, Tudor Arghezi atrage împotrivă-i ura celor catapultaţi de Moscova
în Bucureşti spre a înrădăcina profund comunismul şi internaţionalismul proletar în
România; campania antiargheziană este ordonată de la cârma ţării, de Ana Pauker, în
numele internaţionalismului proletar şi în favoarea membrilor clanului Moscovici
(Solomon Moscovici, adică poetastrul A. Toma; Sorin Moscovici, fiul lui A. Toma,
redactor şef al ziarului «Scânteia», „organul central“ al comunismului din România,
unde este publicat „foiletonul“ calomnios: «...Putrefacţia poeziei sau poezia
putrefacţiei»); T. Arghezi „rezistă“ şapte ani (între 1948 şi 1954) şi datorită
„protecţiei din umbră“ venind dinspre Gh. Gheorghiu-Dej (cu care se cunoscuse în
Lagărul de la Târgu-Jiu, în 1943 – 1944); poezia lui T. Arghezi nu a fost năpădită /
sufocată vreodată de bălăriile proletcultismului; marele poet câştigă până la urmă
„războiul împotriva proletcultismului“, dar numai după moartea lui Stalin (1953) şi a
inamicului său, A. Toma (1954), şi după ce „colegul de celulă / lagăr“, Gh.
Gheorghiu-Dej ajunge în fruntea partidului unic şi a statului. Celelalte capitole ale
acestei secţiuni sunt consacrate poeţilor: George Bacovia, Vasile Voiculescu, Emil
Isac, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Barbu, Ion Vinea, Lucian Blaga, Al.
Philippide, Zaharia Stancu, Gellu Naum, Radu Gyr, Virgil Teodorescu, Miron
Radu Paraschivescu, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Geo
Dumitrescu şi Ştefan Aug. Doinaş.
Secţiunea a III-a a lucrării, Primele semne ale resurecţiei poetice (1954 –
1960), are două subsecţiuni: Revista «Steaua», programul şi declanşarea
resurecţiei poetice de după al doilea război mondial şi Fenomenul resurecţional
„Moartea căprioarei“. În prima subsecţiune, Gruparea de la «Steaua», programul
resurecţional clujean şi „prima breşă“ în proletcultism, se arată că în anul 1950,
când stalinismul cultural se afla la apogeu, A. E. Baconsky, în calitatea de redactor
 91 
la Almanahul literar din Cluj, formează un grup de „acţiune literară“ din prietenii
săi, poeţii Aurel Rău, Victor Felea, Aurel Gurghianu ş. a., având în obiectiv
resurecţia lirismului românesc din acel anotimp dinspre modernismul poeziei
interbelice, reînviind, îndeosebi, lirica expresionist-gândiristă, refuzând „modelele
oficiale“, impuse de la Moscova, şi alegându-şi ca „repere“ autohtone, poezia lui
Lucian Blaga, poezia lui Adrian Maniu, ori poezia lui Bacovia. Programatic, A. E.
Baconsky, în fruntea grupării resurecţionale de la revista Steaua (aprilie, 1954 –
1958, decembrie), în ciuda dogmatismului stalinist-cultural, a reuşit „să
descătuşeze“ lirismul, redându-i câteva din valenţele primordiale, conectându-l
la marea poezie românească dintre cele două războaie mondiale, a respins
schematismul, „cronica rimată“, retorismul, anecdotica, a reinstaurat
catharsis-ul prin „poezia de notaţie“, „a citadinizat“ şi „a cerebralizat“ pastelul,
„a intelectualizat / cosmicizat“ viziunea poetică, a relansat rafinarea mijloacelor
stilistic-prozodice. În partea a doua a acestei subsecţiuni, Poezia resurecţională a
lui A. E. Baconsky, este analizată creaţia liderului de la revista «Steaua».
În subsecţiunea Fenomenul resurecţional „Moartea căprioarei“, obiectivul
cercetării se îndreaptă spre apariţia meteoritică a lui Nicolae Labiş (1935 – 1956),
poet-simbol / mit pentru întreaga-i generaţie, încredinţând oracular semenilor
secretul Marii Poezii, transformarea propriei fiinţe în cântec / poem: Azi, iată,
am văzut un curcubeu / Deasupra lumii sufletului meu. // (...) // Izvoarele s-au
luminat şi sună / Oglinzile ritmându-şi-le-n dans, / Şi brazii mei vuiesc fără
furtună / Într-un ameţitor, sonor balans, / În vii vibrează struguri străvezii – /
Cristalurile cântecelor grele – / Şi stropi scăpărători de melodii / Ca roua nasc în
ierburile mele. / Eu curg întreg în acest cântec sfânt: / Eu nu mai sunt, e-un
cântec tot ce sânt. («Primele iubiri – 1» – LMc, 110; s. n.). Acest înalt spirit poetic
labişian este preluat – dintre orizonturile anilor 1956 şi 1960 – de veritabilul purtător
de stindard al generaţiei resurecţiei poetice, Nichita Stănescu.
În secţiunea a IV-a a lucrării, Constituirea „nucleului“ generaţiei
resurecţionale (1959 – 1965), după ce sunt trecute în revistă „realităţile paradoxale“
din România obsedantului deceniu, obiectivul cercetării se opreşte asupra primei
manifestări a „nucleului“ generaţiei resurecţionale, constând într-o a doua „breşă“ în
proletcultism, breşă observându-se în anul 1959 (reamintim că anul 1958 marca din
punct de vedere militar sfârşitul dominaţiei comuniste moscovite stalinist-
hruscioviene directe, trupele sovietice fiind retrase din România, ceea ce a determinat
în următorul an o uşoară „slăbire a chingilor“ dogmatismului cultural – cf. GIr, 264),
prin cei «30 de tineri poeţi» cuprinşi în antologia Sub semnul revoluţiei, cu versuri
„tensionate“ între autobiografie şi sentimentul istoriei: Cezar Baltag, Ilie
Constantin, Romulus Vulpescu, Nichita Stănescu, Florenţa Albu, Constanţa
Buzea, Petre Ghelmez, Florin Mihai Petrescu, Ion Rahoveanu, Miron
Scorobete, Ion Acsan, Ana Blandiana, Sina Dănciulescu, Anghel Dumbrăveanu,
Negoiţă Irimie, M. Negulescu, Darie Novăceanu, Horia Zilieru ş. a. „A treia
breşă“ în stihuirile proletcultismului se constituie din debuturile editoriale din
colecţia Luceafărul de la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă / Editura pentru
Literatură din Bucureşti, colecţie „inaugurată“ de Nichita Stănescu; aşadar, „primul
val“ al debuturilor editoriale poetic-resurecţionale se înregistrează în anul 1960, prin
Sensul iubirii de Nichita Stănescu, alăturându-i-se Cezar Baltag, cu Comuna de
 92 
aur, Valeriu Gorunescu (De-o vârstă cu ţara), Ilarie Hinoveanu (Cântec tânăr),
Leonida Neamţu (Cântecul constelaţiei) ş. a. (cf. PDlrc / ŞNE, 111); în anul 1961,
debutează editorial: Florenţa Albu (Fără popas), Anghel Dumbrăveanu (Fluviile
visează oceanul), Ion Rahoveanu (Creanga de măslin) ş. a.; în 1962, sunt editaţi
poeţii: Ion Acsan (Primăvară cosmică), Grigore Hagiu (Portret în august), Adrian
Munţiu (Vârsta cunoaşterii), M. Negulescu (Nopţile albe ale oraşului), Darie
Novăceanu (Autobiografie), Miron Scorobete (Manuscris) ş. a.; în 1963, sunt
publicate primele volume de versuri semnate de Constanţa Buzea (De pe pământ),
Radu Cârneci (Noi şi soarele), Platon Pardău (Arbori de rezonanţă), Victoria
Ana Tăuşan (Cadenţe) ş. a.; deja, din anul 1964, se vorbeşte de o „veritabilă
avalanşă lirică“ prin debuturile editoriale semnate de Constantin Abăluţă (Lumina
pământului), Ion Alexandru (Cum să vă spun), Ana Blandiana (Persoana întâia
plural), Al. Căprariu (Orizonturi), Sina Dănciulescu (Ploaie în aprilie), Negoiţă
Irimie (Cascadele luminii), Dim. Rachici (Între mare şi cer), Marin Sorescu
(Singur printre poeţi), Corneliu Sturzu (Arcade peste anotimp), Damian Ureche
(Temperamentul primăverii), Vasile Zamfir (Sufletul copacilor) ş. a.; în 1965, li se
adaugă editorial-debutanţii: Liviu Călin (Spirale), Gabriela Melinescu (Ceremonie
de iarnă), Adrian Păunescu (Ultrasentimente), Romulus Vulpescu (Poezii) ş. a.
Acestui „nucleu“, acestor poeţi, li se datorează „marea explozie lirică“, resurecţia
dintre anii 1965 şi 1970, dinamitarea „câmpurilor proletcultiste de stihuiri în limba
de lemn“.
În secţiunea a V-a a lucrării, Diferite tratate despre generaţia resurecţiei
poetice din 1965 – 1970 („privită“ dintre celelalte generaţii ale epocii), sunt
capitole dedicate perceperii noii generaţii poetice, a generaţiei resurecţionale, sau
generaţia Labiş–Stănescu–Sorescu, de către autorii unor importante studii / istorii –
de la Al. Piru, E. Simion, I. Rotaru, Laurenţiu Ulici ş. a., până la Nicolae Balotă,
Marin Bucur, Barbu Cioculescu, Emil Manu, George Muntean, Nicolae Mecu,
Roxana Sorescu, Ileana Verzea ş. a
Secţiunea a VI-a a lucrării, Componentele / dimensiunile resurecţiei, noua
estetică, reuneşte capitolele: Schimbarea / „abandonarea“ modelului poetic
proletcultist, „revenirea“ şi reînvierea modelului poetic autohton graţie generaţiei
resurecţionale, Redescoperirea tradiţiei, Asimilarea avangardei, Redeschiderea
orizontului universal, Redescoperirea lirismului, „Repromovarea“ eului poetic,
Forme ale conştiinţei poetice, „multiplicarea“ formulelor lirice, Diversificarea
principiului poetic. În primul capitol al acestei secţiuni, după sublinierea faptului că
modelul literar este un sistem teoretic antrenat direct / indirect în transformările /
proprietăţile complexului sistem social, reverberându-i o anumită „analogie“,
bineînţeles, şi reprezentând simplificarea, reflectarea parţială a originalului
(„sistemul-obiect“), cu scopul de a oferi „date mai accesibile investigaţiei“ teoretice
/ experimentale, se trece la „anatomia“ modelului poetic / literar proletcultist,
considerat ideal, incumbându-se în numele esteticii realismului, un realism
„special“, „realismul socialist“ (devenit pe segmentul temporal dintre anii 1965 –
1989, „umanism socialist“). Impunerea modelului poetic / literar proletcultist
moscovit, presupune, în „obsedantul deceniu“, după „angajamentele faţă de
Moscova“ ale lui M. Beniuc şi ale propagandiştilor comunişti de Bucureşti, înclusiv
înşuşirea limbii ruse de către poeţii români, până la performanţa de a gândi în limba
 93 
rusă (ca limbă imperială); altfel spus, se urmăreşte şi procesul de mancurtizare a

poeţilor români. Patriotismul – unde mai există – să se împletească «în mod
armonios cu ideologia internaţionalismului proletar» (Gh. Gheorghiu-Dej – apud
PLN, 11); poezia să corespundă numai «concepţiei estetice a clasei muncitoare», ca
în „opera“ lui A. Toma, cel ce trece „ştafeta“, din 1953, lui Dan Deşliu, «poetul (ce)
zugrăveşte imaginea unui fiu al poporului (Lazăr de la Rusca), educat de partidul
clasei muncitoare în luptă cu duşmanul de clasă» (PLN, 13), „asigurându-se“
«dezvoltarea sănătoasă (...) pe drumul realismului socialist.» (PLN, 359); «datoria
de a înfăţişa muncitorul înaintat, trebuie să fie o preocupare centrală a poeţilor»
(PLN, 16); poezia să exprime şi «dragostea fierbinte şi recunoştinţa adâncă pentru
marele cârmaci al [ării Sovietelor, conducătorul şi învăţătorul oamenilor muncii de
pretutindeni, cel mai iubit prieten şi eliberator al poporului român – Iosif
Vissarionovici Stalin» (PLN, 17) etc. etc. Generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu
schimbă / „abandonează“, anihilează modelul poetic proletcultist, reînviind
foarte repede, prin „explozia lirică din 1964 – 1965, modelul poetic autohton,
readucând lirismul în matca lui firească, graţie şi aportului substanţial al
poeţilor ce „au rezistat în formula antebelică“ (supra) prin / peste „obsedantul
deceniu“ şi au refuzat orice colaborare de tip proletcultist. Generaţia resurecţiei
poetice din 1965 – 1970 „descătuşează“ eul liric – şi, o dată cu acesta, eul general –
, redându-i „libertatea cosmică“. Adrian Păunescu, încă de la debutul cu
Ultrasentimente (1965), umple «cu eul său omniprezent spaţiile Universului»
(MarP, 245). Într-o primă etapă, „aventurile“, „avatarurile“ eului corporal, ale eului
hormonal (cf. MavP., 94) etc. „se reînnoadă“ – de la Constant Tonegaru, Eugen
Jebeleanu ş. a. – în lirica lui Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Cezar Baltag,
Gabriela Melinescu, Ana Blandiana ş. a. În lirica modernă, începând cu E. A. Poe,
A. Rimbaud, St. Mallarmé ş. a., se evidenţiază alteritatea, „existenţa / fiinţa privită
din punct de vedere diferit de ea însăşi“, avându-se „în obiectiv“ celebra aserţiune
rimbaldiană / mallarméană: „eu e altul“ («Je est une autre» / «Je ne suis plus
Stéphane...»). Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970 repromovează eul
„personal“ («eul biografic al lui Sainte-Beuve» – MavP, 88) ca suport al eului
„impersonal“ din operă («Opera, ca produs al unui eu „impersonal“, nu ar putea
exista fără suportul unui eu „personal“, pe care, totuşi, nu-l „exprimă“.» – ibid.),
înţelege / asimilează şi aplică teoriile lui Ion Barbu despre experienţa
impersonalităţii creaţiei poetice, teorii potrivit cărora există un lirism absolut
(poezia modernă), sub pecetea „intelectualităţii“, „gândirii“, „studiului concentrat“,
şi un lirism leneş („poezia leneşă“ / „tradiţionalistă“), ce stă sub pecetea
„sincerităţii“, a banalului „corcit cu sensibilitatea“, în acompaniamentul unei tehnici
„rudimentare“ (cf. MavP, 94 sqq.); „lirismul absolut“ antrenează diseminarea ca
mod al impersonalizării (pornind de la Mallarmé, Jacques Derrida distinge între eul
poetic «fără identitate, „diseminat“ în lucruri», şi textul operei «ca „diseminare“»,
elaborând conceptul de diseminare – cf. DDiss, 293 sq. – prin care înţelege marca
unui eu creator „fără indentitate“ persistentă în text – cf. MavP, 105 sq.); eul
mitic se postulează drept eul creator «ca agent al unui text-operă ce se poate „re-
enunţa la infinit», «omolog cu vegetalul, ce reînvie la nesfârşit»; când acelaşi eu
creator «ca agent al unui text-operă ce, re-enunţându-se la infinit, o face de fiecare
dată cu o specificare istorică ipostaziată ca variabila unui invariant, este un eu ce se
 94 
înscrie într-un mod specific în istorie, realizându-se doar în ea şi în funcţie de ea.»

(MavP, 124). Dar pentru întreaga generaţie resurecţională din 1965 – 1970, cele mai
interesante aspecte ale redescoperirii eului liric se întâlnesc în poietica / poetica lui
Nichita Stănescu. La Nichita Stănescu, mai devreme decât la ceilalţi reprezentanţi ai
generaţiei lui, schimbarea atitudinii faţă de redescoperirea eului liric se petrece între
anul debutului, 1960 (Sensul iubirii) şi 1964, anul apariţiei celui de-al doilea volum
(O viziune a sentimentelor), fapt remarcat în 1978 de teoreticianul literar Eugen
Negrici (cf. NegF, 55). Nichita Stănescu ia pulsul veritabil al marii poezii române
interbelice, propunându-şi ca „orizont de start“ chiar „izobara“ celor mai înalte
„piscuri lirice“ din acel anotimp: Arghezi – Bacovia – Barbu. Şi unul dintre marile
secrete ale zonei creaţiei poetice la care ajunge Nichita Stănescu, nepăşind «cuminte,
alături de atâţia alţii, pe calea modestă prin care tradiţia era asimilată treptat, într-un
marş cu etape tipice, năzuind la deplina sincronizare» (NegF, 56), constă în
rafinamentul măştilor eului, în diseminarea eului liric. Un aspect al
„impersonalizării“ este şi dedublarea eului liric prin autocitat, prin falsele citate
etc.; Ioana Em. Petrescu analizează astfel de dedublări ale eului liric în poezia lui
Nichita Stănescu: «autocitatul – care nu e nici autopastişă, nici semn al secătuirii
fibrei poetice, ci e rezultatul dedublării eului liric, o formă a dialogului „sinelui cu
sinele“», exemplificând cu versurile «cu valoare de laitmotiv», din
«Metamorfozele» («Epica magna»): Nu există decât o singură viaţă mare / la care
noi, călătorule, participăm, reluate în poemul «Dialog cu puricele verde de plantă»
(«Operele imperfecte»): Puricele verde de plantă strigă la mine: / Nu există decât o
singură viaţă mare, / Noi nu luăm din ea şi nu-i adăugăm ei nimic; «atribuindu-le
acum unei conştiinţe străine, acestui alt – umil – „punct de vedere“ asupra existenţei,
versurile reluate (autocitatul) relativizează ironic perspectiva metafizică...» (PCon,
230). Falsele citate, procedeu la care apelează destul de des Nichita Stănescu, ţin de
lirica măştilor. Ca „expresii generale şi invariabile ale unor idei poetice, ale unor
relaţii lirice etc., putând fi aplicate în mai multe cazuri particulare“, formulele
moderniste / tradiţionaliste („arghezianismul“, „bacovianismul“, „barbianismul“,
„suprarealismul efialtic“, „tradiţionalismul pillatian“, „tradiţionalismul
voiculescian“ etc.) au fost preluate şi multiplicate benefic. Între anii 1960 şi 1964,
treptat-treptat, poeţii generaţiei Labiş-Stănescu-Sorescu, sprijiniţi „din umbră“ de
generaţia „poeţilor revoltei“ (Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu, Ion
Caraion ş. a.), de reprezentanţii grupării resurecţionale de la revista Steaua (A. E.
Baconsky, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Aurel Rău ş. a.), de liderii „ultimului
suprarealism“ (Virgil Teodorescu, Gellu Naum ş. a.), se angajează în câmpurile
resurecţiei, fie dinspre cunoaşterea directă a marilor poeţi dintre cele două războaie
mondiale, ori a poeţilor formaţi în climatul literar interbelic, ce trăiesc şi în / prin
„obsedantul deceniu“ – în Bucureşti: Tudor Arghezi (1880 – 1967), George Bacovia
(1881 – 1957), Vasile Voiculescu (1884 – 1963), Adrian Maniu (1891 – 1968), Ion
Barbu (1895 – 1961), Ion Vinea (1895 – 1964), Al. Philippide (1900 – 1979),
Dimitrie Stelaru (1917 – 1971), Constant Tonegaru (1919 – 1952) ş. a.; în Cluj:
Emil Isac (1886 – 1954), Lucian Blaga (1895 – 1961) ş. a. –, fie dinspre „studierea“
/ „asimilarea“ operei acestora, pe măsura reeditării, în funcţie de politica statului în
domeniul „valorificării moştenirii literare şi al reevaluărilor / reconsiderărilor“.
Principiul poetic, reînviat – dincoace de epoca proletcultistă, dincoace de orizontul
 95 
anului 1960 – de generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu, a cunoscut o diversificare fără

precedent, întru „autentica estetică“ a deceniilor al şaptelea şi al optulea din
secolul al XX-lea, o „estetică resurecţională“, o estetică a paradoxismului,
cristalizată între anii 1960 / 1965 şi 1970, ca reacţie la paradoxurile sociale din
România regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacţie la limitele tragic-
existenţiale ale ens-ului uman prin istorii, sau ca reacţie la reificarea fiinţei umane,
ca reacţie împotriva literaturii şablonarde, aservită dictaturii, ca reacţie la „filosofia“
/ „dialectica marxist-leninistă“, ori la curentele literare / filosofice anterioare anilor
1960 / 1964: „realismul socialist“, „umanismul socialist“ (puse „în slujba făuririi
unui homo sovieticus român“) etc. Diversificarea principiului poetic paradoxist se
relevă în: 1) conjugarea – în primul rând, la moduri lirice, apoi la cele epice /
dramatice – a paradoxurilor existenţiale ale umanităţii; 2) dinamitarea miturilor
(îndeosebi, a celor fundamentale), sublimarea / rafinarea mitemelor, relevând o
„nouă demiurgologie“, cu omul în centrul „genezelor“ / „universurilor“
(cosmosului), eroul liric (epic / dramatic) substituind ori „punând în plan secund“
Demiurgul (Atoatecreatorul / Atotştiutorul, Divinitatea Fundamentală); 3) revolta /
„revoluţia“ semnificantului împotriva semnificatului, operând predilect cu
semnificantul născător de semnificat, decretând „biblic“, „anti-marxist“, că
materia decurge din Cuvânt / Logos, întrucât cuvântul este „materie“
(informaterie, de fapt), întrucât şi cuvântul are o structură similară structurii
atomului, «repetând structura materiei» (SSubl, 11); 4) „spargerea“ infinitului
limitelor tragic-existenţiale prin forţa / puterea metaforei (sinesteziei) / simbolului
(viziunii), cultivând chiar şi ne-Cuvântul (dacă materiei i „se cuplează“ cuvântul,
atunci antimateriei, indiscutabil, i se „asociază“ necuvântul), spre a se înregistra
„saltul“ gândirii poetice din liniar (dichotomic) în neliniar / polidimensional
(„disipativ“, dar „vectorizat“); 5) reliefarea unei noi geografii / cosmografii a poeziei
/ literaturii române şi a unui nou autohtonism, ştiindu-se că autohtonismul se
constituie «în cea mai puternică şi originală direcţie spre universalitate dintr-o
literatură naţională» şi că numai prin «autohtonism o „republică interioară“ devine
republică spirituală în „proiecţie universală“, acordându-se şanse de „afirmare“
tuturor ariilor spirituale („mari“ şi „mici“) întru varietatea armonică a Logosului»
(TŞans, 3), cunoscând «ritmice „altoiuri“, înfloriri şi reînfloriri pe secţiunea de aur
decisă de raportul tradiţie – inovaţie, distingându-se în primul rând prin obiectivarea
„imaginarului“ şi prin reflectarea stărilor / tensiunilor din noile realităţi ale lumii
(politice, economico-sociale, culturale / civilizatorii etc.), din noile „adevăruri“
ştiinţifice („pulsând“ în orizontul cunoaşterii metaforice, apoi „propulsând“ acest
orizont), din «priveliştea Fiinţei» (cf. PO, IV, 445); 6) cultivarea limbii materne ca
„sacră limbă“, ca „vehicul“ spiritual „indestructibil“ / „invulnerabil“, „inalienabil“,
„incontestabil“ şi „indiscutabil“, al existenţei unui popor prin istorii, lupta împotriva
„exploatării“ unei limbi naţionale de către limbile „imperiale“, militarea împotriva
„monopolului“ studierii limbii ruse în şcoli / facultăţi (în România, ca şi în alte ţări
socialiste, «limba rusă devenise, din 1948, limbă obligatorie, fiind predată din clasa
a IV-a, deci de la vârsta de 10 ani, şi până în anul III de facultate, fiind deci
„învăţată“ timp de 10 ani» – GIr, 263), căci limba maternă – sfânta Limbă Pelasgo-
Thraco-Dacă, adică Valahă / Română – este Patrie («Limba română este Patria
mea» – N. Stănescu); 7) polidimensionarea / „diseminarea“ eului poetic la scara
 96 
întregului macrocosm / microcosm şi cultivarea holo-poemului, aria lirosofiei fiind,

desigur, macrocosmosul şi microcosmosul, unde poetul reinstituie înaltul spirit
justiţiar al lumilor / universurilor; 8) abordarea „fără oprelişti“ a viabilelor structuri
literare clasice, moderne şi ultramoderne, evidenţiate în timpii literaturii de la origini
până azi, crearea de noi structuri, dacă este necesar, cu buna respectare a
echilibrului, a raportului sacru tradiţionalism – modernism, din interiorul tuturor
genurilor / speciilor literare; 9) cultivarea versului liber – dacă serveşte punerii în
evidenţă a unui autentic, „inedit“ relief sufletesc –, dar şi a poeziei cu formă fixă,
„clasică“ ori nou-creată „formă fixă“, dacă reverberează mai profund gustul, spiritul,
spaţiul spiritual / literar contemporan, antrenarea, revitalizarea, din estetica tuturor
curentelor literare precedente / sincrone, a celor mai rafinate tehnici, elemente de
prozodie, resurecţionarea acestora – unde este solicitată, chiar revoluţionarea –,
numai în spiritul catharsis-ului; 10) desfăşurarea „fără frontiere“ a poeziei / artelor
în spaţii ştiinţifice, numai întru mutarea orizontului cunoaşterii metaforice,
penetrând limite, „magnetizând“, atrăgând întotdeauna după sine orizontul
cunoaşterii ştiinţifice; 11) rafinarea semnificat-semnificanţilor până în „absoluta
nuntire“ a vocabulei „tridimensionale“ cu necuvântul „polidimensional“, până la
obţinerea „absolutei“ lamuri poetice; 12) înregistrarea saltului de la poezia ca
senzualitate / sexualitate cosmică (Ion Barbu), ori ca orgasm abisal al materiei (I.
Miloş), la poezia ca sublimă ştiinţă a emisiei / stării „erotic-fotonice“. Desigur,
diversificarea principiului poetic, graţie generaţiei resurecţiei din 1960 / 1965 – 1970
/ 1975, este mult mai complexă, relevându-se şi în capitolele dedicate „portretului de
grup“, poeţilor-emblemă, sau celor ce ilustrează cele douăzeci şi şapte de teritorii
poetice ale generaţiei resurecţiei, de la „sărcian-bănăţeano-sârbul din Suedia“, Ion
Miloş, la cernăuţeanul Vasile Tărâţeanu.
Secţiunea a VII-a a lucrării, Un „portret de grup“ al generaţiei resurecţiei
din 1965 – 1970, se desfăşoară în şapte capitole: Libertate „totală“, „mişcare
demiurgică“ în macrocosmos şi în microcosmos, polidimensionarea /
„diseminarea“, „disocierea“ eului creator faţă de eul empiric, Conjugarea
paradoxurilor existenţiale ale secolului al XX-lea la moduri lirice, Din „trena“
bacovianismului la un graţios balet al culorilor şi la „spectralosofii“, De la noua
atitudine faţă de Cuvânt, la Necuvânt, Omul-Fantă, sau Fant-Omul,
Redescoperirea ludicului şi „libertatea interioară a poeziei“ în raportul eu –
univers, Iubirea generatoare a misteriosului joc „de-a creaţia cosmică“,
hierogamii etc., Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română, nou
mesianism, imnologie etc. Generaţia Labiş-Stănescu-Sorescu se diferenţiază de
toate generaţiile poetice anterioare printr-o „libertate totală / absolută“ a subiectului
creator, prin faptul că grupul de poeţi ce o ilustrează „se mişcă demiurgic“,
deopotrivă, în macrocosmos şi în microcosmos. Reprezentanţii resurecţiei poetice
din 1965 – 1970 reuşesc să disemineze eul, cu neasemuit farmec, în mai toată
„priveliştea Fiinţei“, în mai toate „căsuţele vizibile şi invizibile“ ale unui „tabel al
elementelor“ Fiinţei.
În capitolul De la noua atitudine faţă de Cuvânt, la Necuvânt, între altele, se
accentuează faptul că Omul-Fantă, sau Fant-Omul, „captat“ de Nichita Stănescu,
în 1966, din acel cosmos al mirabilului deceniu (Gagarin / 1961 – 1969 /
Armstrong) ce deschide umanităţii intrarea în era antropocelestă, este mai mult decât
 97 
„un dublu“, pare un non-ens dintr-un univers dominat de antimaterie. În „dialogul“

dintre Omul-Fantă / Fant-Om şi „protagonistul liric stănescian“, în „descrierea“ /
„portretizarea“ Omului-Fantă, atât din poemul ce are ca titlu numele acestei
neasemuite plăsmuiri («el vine... din afara luminii protectoare», «ia fiinţă venind»,
«se umple cu imaginile diforme atârnând lăţoase de marginile existenţei», «are
vederea aerului şi a simunurilor», «mănâncă o frunză, dar ... pe dinlăuntru», pentru
că «este în afară pântec şi înlăuntru gură cu dinţi»; are „vorbirile“ unui viitor,
«pronunţate cu nişte guri cu mult mai perfecte decât ale noastre», are «retina... lipită
de retina lucrurilor» etc. / SOrd, I, 193 sq.), cât şi din Elegia a zecea, rezultă că este
„echipat genetic“, analogic, cu un soi de „non-organe de simţ“ (cu „invizibile
organe“) desemnate de poet prin (derivare prefixală): neauzul, nevăzul, nemirosul,
negustul, nepipăitul. Pentru a comunica, pentru a se comunica, Omul-Fantă
(Fant-Omul lui Nichita Stănescu) este înzestrat, fireşte, cu necuvânt (volumele din
1969, Necuvintele şi Un pământ numit România, fiind consacrate „biruinţelor“
înregistrate de poetul român în „războaiele cu antimateria“ – cf. Antimaterii învinse
– SOrd, I, 385 / 389); acesta e „primul rost“ al termenului necuvânt, creat de N.
Stănescu. Al doilea „rost“ / sens al termenului necuvânt, inventat de Nichita
Stănescu între anii 1966 şi 1969, se lămureşte în eseul: Cuvintele şi necuvintele în
poezie. Nichita Stănescu ne încredinţează (în manieră sibilinic-hermetică, e drept)
că: «Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a
găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. (...) Poezia nu rezidă din
propriile sale cuvinte. (...) Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a
cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă.
(...) Necuvintele (ca noţiune) sunt finalitatea scrisă a acestei poezii, superioară ideii
de scris.» (SFiz, 38 sq.). Altfel spus, necuvântul – relevându-şi secundul sens tot
prin N. Stănescu – este semnificantul născător de semnificat ca unitate
(„cărămidă“) întru alcătuirea / zidirea adevăratei poezii (din prezent / viitor);
numai că poemul respinge o analiză de tip structuralist / tradiţional, deoarece
„aliajul“ semnificanţilor din poem-text privit ca „întreg“ are semnificatul-poezie,
sau „nou-născuta stare-poem“ (sintagma „aliajul“ semnificanţilor – comportându-
se ca un „cuvânt-compus“ dintr-un „minimum de formanţi“, până la n-formanţi –
trebuie luată în accepţiunea de totalitate a elementelor comunicării obişnuite şi
„neobişnuite“ ce participă la „alcătuirea“, la naşterea poeziei, „comunicare“, „se-
comunicare“ / „expunere a sinelui“, unică, mirabilă, miraculoasă etc.).
Între importantele filoane ale lirismului, redescoperite de generaţia Labiş–
Stănescu–Sorescu, se află şi cel din relieful ludicului, filon în care jocul,
esenţializându-se „misteric“, devine „libertate interioară“ a poeziei.
La majoritatea reprezentanţilor generaţiei resurecţional-poetice din 1965 –
1970, iubirea este privită şi ca generatoare a misteriosului / sublimului joc «de-a
creaţia cosmică».
În capitolul Profund autohtonism, Patria-Mumă, sfânta Limbă Română,
nou mesianism, imnologie etc., se arată că o resurecţie a baladescului întâlnim în
volumul Roşu vertical (1967) de Nichita Stănescu, în ciclul Trei cântece despre
Toma Alimoş, unde rama solemnă a eroismului, a Cavalerului Danubian, este
adusă „în familie“, protagonistului baladesc relevându-i-se înrudirea cu părinţii
„menestrelului“: Ceţuri cădeau prietenoase / pe şeile cailor goale / Sfinte câmpule,
 98 
tăiat de râuri / şi fecundat cu gloanţe de pistoale / Toma Alimoş frate / al tatălui

meu, / ochii mi-i plâng peste arborii / morţilor tale, mereu... («Balada neîncolţită»
– SRv, 37 sq.). În „închiderea“ volumului Un pământ numit România (1969),
Nichita Stănescu publică patru poeme, de un profund patriotism, Colindă de ţară,
Cu colţul inimii, Mutarea în lup şi Un pământ numit România, marcând benefic
noul autohtonism. Colindă de ţară celebrează „pământul de cer“ al capitalei Daciei,
„ninsoarea de peste Sarmizegetusa“. În poemul Mutarea în lup, Nichita Stănescu
valorifică pentru prima oară în lirica românească motivul furor heroicus, desprins
din mitul fundamental pelasgo-daco-thracic al lupului, intrat şi în stindardul
Sarmizegetusei. Potrivit credinţelor arhaice în lycantropia ritual-extatică, războinicul
pelasgo-daco-thrac îmbrăcat în pielea fiarei-totem, stăpânit de furor heroicus, „se
metamorfoza“ în lup (cf. EDZG, 26 sqq.), comportându-se cum carnasierul respectiv
în faţa duşmanilor Patriei. La fel şi protagonistul liric stănescian, „se mută în lup“, la
Putna, lângă Ştefan cel Mare, «ca să se ştie că nu au murit / bărbaţii în această ţară /
şi nici ce e vechi, ce e mit / şi nici ce se va naşte a doua oară», servind astfel luptei
pentru reîntregirea Neamului / Patriei.
La Grigore Hagiu, de nenumărate ori, „clopotele de bronz“ ale catedralelor
valahice umplu pieptul eroului liric, reverberând un profund autohtonism,
armonizându-se într-o rapsodie a iubirii de moşie, ori a nobleţei de neam, fie din
sfera ozonat-cogaionică, fie din bărăganele României cu piramidele de grâu, în care
eroul liric „s-ar îngropa de viu“, cu chip de nemuritor Cavaler Dunărean: S-a adunat
pe câmpuri / tot grâul galben / căzut în întregime din clepsidra / luceferilor
explodaţi în univers / în marea lui / masivă piramidă / aş vrea să mă îngrop de viu
/ cu calul meu / şi cu iubita / şi cu pocalele de bronz... («piramidă de grâu» –
HSfer, 63).
Profunde meditaţii asupra istoriei noastre există şi în lirica lui Anghel
Dumbrăveanu din volumele Curtea retorilor (1989), Predica focului (1993) şi
Diamantul de întuneric (1997). O „întâlnire“ la Romuliana, „lângă poarta de
răsărit“, a eroului liric dumbrăvenian cu împăratul Galeriu (305 – 311), născut în
Dacia Ripensis, este prilej de relevare a „secretului“ permanenţei strămoşeşti în
bazinul Dunării, sacrul fluviu al celor cu ştiinţa de a se face nemuritori: Mă
întâlnesc cu Galerius / Domnul de rouă / La Romuliana lângă poarta de răsărit /
(...) // Când presimt vremi de restrişte mi-a spus / urc scările stelelor prin cerul de
lut / şi vin să văd arborii / în care-am ascuns de două milenii / oştenii mei cei mai
viteji («Domnul de rouă» – D, II, 38 sq.).
Programul poetic al lui Ion Gheorghe angajează o interesantă orbită a
autohtonismului cosmologic. În Parabola grâului din volumul Elegii politice
(1982), Ion Gheorghe aduce unul dintre cele mai frumoase omagii istoriei [ării şi
[ăranului Pelasgo-Daco-Thrac / Valah, sau Dacoromân, de la Salmoş / Zalmoxis I
până în prezentul politic al „elegiilor“: ...Hărăzit acestui încercat pământ – /
Acestei ţări în care n-a fost niciodată / Pâine de ajuns, / Deşi mari familii
domnitoare, / Dinastii de grâne / S-au născut pe aceste câmpuri // Pitagora ce nu
mânca / Decât puţină pâine / Cu legume fierte, / Avea pâine dintr-un soi de grâu /
Numit grâul zalmoxe, / Adus cu plutele pe Istros / Şi-apoi cu sacii pe asini. //
Cezar mâncă pâinea noastră / Dintr-un alt soi de grâu, / Arămiu şi dulce şi mult
spornic, / Ce era numit în scripte / Grâu de soiul burebista: / De trei ori pe zi cerea
 99 
cesarul / Codrul lui de-astfel de pâine;/ Lacom şi cu multă spaimă,/ Mânca pâinea
cea din soiul burebista, / Până ce cuţitul unor conjuraţii / Spintecă-n acelaşi timp
/ Şi nesăţiosul pântec de-mpărat / Şi săţioasa pâine burebista. // (...) // Deşi măreţe
soiuri de grâu / S-au urcat pe decimalul curselor europene: / Soiul de grâu mihai
viteazul – / Măcinat în morile de vânt austriece; / Zdrobit în râjniţele de oţel – /
Iată: ce-a scăpat a prins ogorul / Transilvaniei de-a pururi... (GEP, 188 sqq.).
A doua etapă a creaţiei poetice a lui Ioan Alexandru este reprezentată de
marile cristalizări imnologice, unde se înrăzăresc icoane de autohtoni sfinţi: Ştefan
cel Mare, Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, Horea, Timotei
Cipariu, Gh. Şincai, Popa Şapcă, Avram Iancu, Eminescu ş. a.: Câteva dealuri
împodobite cu pământ / Mai mulţi păstori de veghe în munţi lângă cuvânt / Mihai
Viteazu Eminescu Ştefanul cel Mare / În limba latinească se-ndreaptă după soare
/ Şi norii vin într-una... («România» – APT,51).
Nenumărate sunt poemele lui Adrian Păunescu, unde reverberează un profund
mesianism. Îndemnul înflăcărat la re-Unirea Basarabiei şi României se face auzit de
foarte multe ori şi de foarte multă vreme în poezia militantă / mesianică a lui Adrian
Păunescu, în sunet de bronz / clopot: Maluri de Prut, apă în ştreang, / Bing-bang,
bing-bang. // (...) / Curge Prutul între ţări române, / I se-aude plângerea-n
Carpaţi, / Olt şi Mureş sar ca să-l îngâne, / Jiu şi Nistru, voi ce aşteptaţi ? // Şi din
cer, întregul loc arată / Ca un rai însângerat la brâu, / Vino, frate, să legăm odată
/ Malurile tragicului râu. («Maluri de Prut» – PIV, 181 sq.). Patriotismul /
autohtonismul nou şi demascarea situaţiilor paradoxal-politice din lume şi din
România secolului al XX-lea sunt coordonatele cele mai incandescente ale poeziei
păunesciene: O singură Putnă în mijloc de ţară, / Cu Ştefan în Putna ca pruncul
în mamă, / (...) // Când fraţii-şi mai scriu şi-şi dau mâna prin vamă, / Când
strâmbe imperii pun patrii în ramă. // Ci tu, lângă Putna cea sfântă şi clară, / Te
urcă pe lacrimi, adună-ne, Mamă ! («O singură Putnă» – PTIub, 39).
În arhitectonica lucrării, în antiteză cu secţiunea întâi, (I) Cadrul politic-
social-cultural stalinist şi „ocluziunea“ proletcultistă în poezia română (1948 –
1958 / 1960), se relevă secţiunea a VIII-a, Nichita Stănescu şi „noua ontologie“ a
Limbii / Logosului Repere biobibliografice, Douăzeci şi patru de „trepte“ ale
stănescienei „ontologii a Limbii / Logosului“ – a) Etapa „ieşirii complete“ din
eminescianism, a „direcţionării lirice“ între simbolism, expresionism şi
avangardism, prin „proletcultism“ / „realism-socialist“, către „resurecţie“ /
„modernism“ – I. Treapta întâi, sub „măştile virtuozităţii“: Argotice – cântece
la drumul mare; II. Treapta a doua, a relevării cailor „cu ochii deschişi, de
piatră“: Sensul iubirii (1960); III. Treapta afirmării iubirii ca „leoaică tânără /
arămie“: O viziune a sentimentelor (1964); IV. Intrarea în arenă şi Dreptul la
timp (1965); b) Etapa cristalizării originalei „ontologii“ a Limbii / Logosului –
V. Treapta Omului-Fantă, sau zodia Fant-Omului: 11 elegii (1966); VI.
Treapta „pavilioanelor albastre“: Alfa – Obiecte cosmice (1967); VII. Treapta
roşie a demnităţii teluric-celeste: Roşu vertical (1967); VIII. Treapta „ninsorii
cu ochi de peşti“ şi a „îngerului-cărţii-propulsoare“: Oul şi sfera (1967); IX.
Treapta „pământului ca o scândură groasă“: Laus Ptolemaei (1968); X.
Treapta receptării „mesajelor“ Fant-Omului înzestrat cu necuvânt; XI.
Treapta „laserului lingvistic“ şi a „mutării în lup“: Un pământ numit România
 100 
(1969); XII. Treapta zborului în „clasica“ oglindă, sau a „zborului invers“: În

dulcele stil clasic (1970); XIII. Treapta sud-dunăreană a „lirelor înfrăţite“:
Belgradul în cinci prieteni (1972); XIV. Treapta „fulgului“ de pe geamul din
priveliştea fiinţei: Măreţia frigului (1972); XV. Treapta de sub „duşul ontic“:
Spălarea cu pietre (1973 – 1976); XVI. Treapta „homerică“: Epica magna
(1978); XVII. Treapta estetică: Operele imperfecte (1979); XVIII. Treapta cu
„tunel oranj“: Noduri şi semne (1982); XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din
ontologicul abis: Oase plângând (1982); XX. Treaptă pentru „rafinăria
epicului“: Seama poeziei (1984); XXI. Treapta înfrângerii zeilor-chirurgi: Tu
departea, tu departea mea... (1984); XXII. Treapta viscolului oranj: Iarna de la
sfârşitul lumii (1984); XXIII. Treapta „cu epistole“: Scrisori pentru prieteni
(1984); XXIV. Treapta viscolului-poştaş: Tânjirile după firesc (1993) şi Cărţile
sibiline (1995); Aspecte ale modernismului stănescian semnalate de critici /
teoreticieni literari din ţară şi din afara României şi „Noua ontologie“ a Limbii
/ Logosului – fundamentul stănescian, secţiunea a IX-a a lucrării, aflată sub titlul
Marin Sorescu şi câmpurile poematice ale reînvierii modernismului Repere
biobibliografice, Marin Sorescu şi fundamentul reînvierii modernismului,
„Direct-proporţionalitate“ între „forţa modernismului“ şi „încărcătura de
tradiţionalism“, Spre „sâmburii“ cu misterele lumii, „Puterea divină“ a „auto-
scurtcircuitelor“ lirice, Orizonticul câmp al „dinamitării miturilor“, al „băii de
miteme“, al trecerii elementelor sacrului în profan, apoi, al recristalizării cu eul
/ ens-ul creator în centru, substituind Demiurgul, Dinamitarea mitului biblic-
fundamental al Genezei, Mitul potopului, Mitul Zeiţei Frumuseţii, Mitul
Penelopa şi Ulysse, Mitul mesianic, Mitul fundamental al jertfei zidirii, Mitul
Genezei, Mitul Patriei, mitul strămoşilor, Câmpul profunzimilor tragic-
lirosofice şi „vecinătatea“ cancerosului proces de reificare a lumii, Câmpul
realist-arhetipal, sau „matriceal-stilistic“ etnografic, Câmpul resurecţional
erotic şi Câmpul potenţării „jocurilor“ / „candorilor“ copilului-zeu din toate
vârstele şi secţiunea a X-a, Alţi reprezentanţi ai resurecţiei poetice, cuprinzând
douăzeci şi şapte de capitole dedicate unor profiluri lirice „de prim rang“: Ion Miloş
– poezia ca «floare cosmică», Petre Stoica – „reîntregitorul“ miraculoasei aure
a obiectelor din universul cotidian, Mircea Ivănescu – poezia ca tablă de şah a
pădurii de mesteceni, Grigore Hagiu şi chipurile împietrite ale Logosului,
Anghel Dumbrăveanu despre relaţia râului cu lebăda, Grigore Vieru şi
simbolul mesianic al Mamei, Liviu Damian – tunetul inimii din Verb, Ion
Gheorghe – un clopot de bronz chemând la luptă împotriva programului
comunist de distrugere a clasei ţărăneşti din România, Gheorghe Tomozei şi
„poemul bine temperat“, Cezar Baltag – „monada“ lirismului, Ioanid
Romanescu – „presiunea fotonilor“ poeziei, Emil Brumaru şi „catedralele de
rouă“, Ilie Constantin şi „colinele cu demoni“, Ileana Mălăncioiu –
„îngeruirea“ paradoxurilor mitosofic-autohtone, S. Almăjan – auria etapă şi
vârsta rotirii labirintului în anticuvânt / necuvânt, Gheorghe Pituţ – sinestezii
din ochii neantului, Mircea Ciobanu – etica şi patima Verbului, Mihai Ursachi
– psalmi pentru „hanuri cereşti“, Constanţa Buzea – între bacovianism şi
„culori pursânge“, Ioan Alexandru şi resurecţia imnologiei, Ana Blandiana şi
„steaua de pradă“ a lirei, Virgil Mazilescu – Poetul şi Administratorul,
 101 
Gabriela Melinescu şi „îngânarea lumii“, Marius Robescu – lirica elementelor

mitosofice, Adrian Păunescu – uzina de Poezie ca „armonie în sălbăticie“,
George Alboiu şi „edenul de piatră“ al Mumei-Câmpii, Vasile Tărâţeanu –
despre „lanul tivit cu maci“ al lui Ştefan cel Mare.
*
***
„Radiografierea“ creaţiei poetice a generaţiei resurecţiei din 1965 – 1970

evidenţiază un incandescent „centru“ în România / Bucureşti, a cărui benefică
„radiaţie“, a cărui lumină s-a înregistrat, ori este în curs de „receptare“ şi în „ariile
spirituale laterale“ ale limbii române: în Basarabia / Republica Moldova, în
Bucovina / Ucraina, în Voivodina / Iugoslavia etc. Dar un „portret“ al generaţiei
resurecţiei, căreia i se datorează „marea explozie lirică“ dintre anii 1965 şi 1970 /
1975, pare a fi „incomplet“ fără poeţii din „eşalonul secund“, ori din celelalte
(„terţ“, „cvart“), deoarece şi aportul acestora (desigur, cantitativ, ici-colo şi
„calitativ“, însă nepropulsat „în marele circuit“), şi opera acestora, de vreme ce
există din anotimpurile respective, sprijină strălucitorul firmament cu noul,
impresionantul orizont românesc al cunoaşterii metaforice, orizont circumscriind
deja câteva „everesturi“ gata de a pătrunde şi mai adânc în conştiinţa nobilei,
înnobilatoarei lumi a poeziei universale, dintotdeauna aflată în avangarda cunoaşterii
umane.
„Cometa / galaxia lirică românească“ de după al doilea război mondial îşi
înfăţişează firesc strălucirile esenţiale de quasari / pulsari pe cerul noii estetici
universale ca estetică a paradoxismului.
Sigle:
 APT = Ioan Alexandru, Pământ transfigurat (cu o Prefaţă de Zoe Dumitrescu
Buşulenga; colecţia „Biblioteca pentru Toţi“), Bucureşti, Editura Minerva, 1982.
 D, I, II = Anghel Dumbrăveanu, Războiul estetic (cu o Postfaţă de Crişu
Dascălu), Bucureşti, Editura Eminescu (Poeţi Români Contemporani), 1998;
Anghel Dumbrăveanu, Viaţa de fiecare zi a poetului, Bucureşti, Editura Eminescu
(Poeţi Români Contemporani), 2000.
 DDiss = Jacques Derrida, La Dissemination, Paris, Edition du Seuil, 1972.
 EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han – studii comparative
despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale (traducere: Maria Ivănescu
şi Cezar Ivănescu), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.
 FLPS = Femeile în luptă pentru pace şi socialism (antologie de poeme editată
de Uniunea Scriitorilor din R. P. R. în cinstea zilei de 8 Martie, ziua internaţională
de luptă a femeii), Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă a uniunii Scriitorilor
din R. P. R., 1950.
 GEP = Ion Gheorghe, Elegii politice, Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1982.
 GIr = Vlad Georgescu, Istoria Românilor de la origini până în zilele noastre,
ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, 368 pagini.
 HSfer = Grigore Hagiu, Sfera gânditoare, Bucureşti, Editura pentru Literatură,
1967.
 102 
 LMc = Nicolae Labiş, Moartea căprioarei, Buc., Editura pentru Literatură,

1964.
 MarP = Aurel Martin, Poeţi contemporani, Buc., Editura pentru Literatură,
1967.
 MavP = Irina Mavrodin, Poietică şi poetică, Bucureşti, Editura Univers, 1982.
 NegF = Eugen Negrici, Figura spiritului creator, Bucureşti, Editura Cartea
Românească, 1978.
 PCon = Ioana Em. Petrescu, Configuraţii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981.
 PDlrc = Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a
II-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1977.
 PIV = Poezia, izvor de apă vie (antologie de poezie românească întocmită de
Georgeta Simion-Potângă), Timişoara, Editura Augusta, 1999.
 PLN = Probleme ale literaturii noi din R.P.R (antologie de “studii” semnate de
M. Beniuc, O. S. Crohmălniceanu, S. Fărcăşan, M. Gafiţa, P. Georgescu, N. Ignat,
S. Iosifescu, D. Micu, S. Mladoveanu, M. Novicov, Tr. Şelmaru, I. Vitner),
Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1952, 364 pagini.
 PO, IV = Platon, Opere (ediţie îngrijită pe Petru Creţia şi Constantin Noica),
vol. IV, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1983.
 PTIub = Adrian Păunescu, Totuşi, iubirea, Bucureşti, Editura Albatros, 1983.
 RotIst, III, IV, V = Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. V («Poezia
românească de la al doilea război mondial până în anul 2000»), Bucureşti, Editura
Niculescu, 2000.
 SFiz = Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei (însemnări, eseuri, poeme, pagini de
jurnal etc. – ediţie îngrijită de Al. Condeescu), Bucureşti, Editura Eminescu, 1990,
640 pagini.
 SOrd, I, II = Ordinea cuvintelor (versuri dintre anii 1957 şi 1983; «prefaţă,
cronologie şi ediţie îngrijită de Al. Condeescu cu acordul autorului»; prefaţa:
Structura artistică, de Al. Condeescu; „prologul“: Războiul cuvintelor, de N.
Stănescu), vol. I, II (432 pag. + 384 pag.), Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1985.
 SSubl (SDs) = Nichita Stănescu, Despre sublim (interviu acordat lui
Coriolan Babeţi, la Timişoara, în 18 octombrie 1983), publicat în revista Orizont
(Timişoara), anul XXV, nr. 13 (833), 31 martie 1984, p. 11.
 ŞNE = Alex. Ştefănescu, Nichita Stănescu a existat – studiu introductiv la
antologia Îngerul cu o carte în mâini (în respectivul studiu introductiv, autorul reia
/ actualizează Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Bucureşti, Ed. Minerva,
1986), Bucureşti, Editura Maşina de Scris, 1999, pp. 5 – 124.
 TŞans = Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Şansele afirmării prin autohtonism,
în Luceafărul (Bucureşti), an XXXI, nr. 17 (1354), 23 aprilie 1988, p. 3.
 103 
Florin-Corneliu POPOVICI
CAPTIVI ÎN LABIRINT -PALIERE METAFORIC-SIMBOLICE ÎN ROMANUL

«F» DE DUMITRU RADU POPESCU (1969)
Daca ar fi să ne luăm dupa vârstele creatiei care, zice-

se, se afla intr-o strânsă legătură cu vârsta biologică a
creatorului, atunci putem afirma că romanul F (structurat pe
trei mari paliere metaforico-simbolice: Ninge la Ierusalim,
Boul şi vaca, Cele şapte ferestre ale labirintului)* ce poarta
semnătura lui Dumitru Radu Popescu, apartine perioadei
„clasice” a celui menţionat, argument în acest sens stând şi anul
apariţiei cărţii:1969. Însă, indiferent că e vorba de „clasicul”
sau de „(post)modernul“ Dumitru Radu Popescu, trei sunt trăsăturile majore care-l
fac inconfundabil: prolificitatea, masivitatea romanelor si abilitatea cu care-şi ţese
„pânza” narativă, făcându-l captiv pe cititorul care se aventurează pe lungul şi
dificilul drum al lecturii. Căci „arahne”-Popescu învăluie chiar din titlu, initiala F,
dincolo de originalitate, poate duce cu gândul, la un prim contact superficial cu
romanul, la o serie de speculaţii, la un brain-storming sau şaradă
menite sa pună la lucru intelectul. Cine se aşteaptă sa găsească în F
un roman solar, apolinic, ce debordează de vitalismul trăirii, are
parte de o surpriză de proporţii: tonul sumbru, senzaţia de vid
existenţial, abundenţa scenelor dure (de unde şi duritatea mesajului
transmis) ce nu recomandă romanul tinerilor, senzaţia
omniprezentă de frică (eşafodajul narativ fiind construit pe acest
cuvânt-sintagmă) ce stăpâneşte până la obsesie personajele lui Dumitru Radu
Popescu, toate conturează un univers în pragul extincţiei, în care viaţa şi implicit
sensul creaţiei, al rostului existenţial devine o povară, un nonsens, un fiasco. Şi asta
nu pentru că personajele scriitorului ar fi filosofi sau teosofi în căutarea chintesenţei,
ci în majoritate oameni simpli, dintr-un sat dunărean uitat de lume si de Dumnezeu,
Turnuvechi, topos cu nume predestinat, cu nuanţe arhaice, atemporale. Ce-ar motiva
această frică ce atinge pe alocuri maladivul? În primul rând pendularea între vis şi
realitate, amândouă teritorii populate de nisipurile mişcătoare ale incertitudinii, ale
echilibrului instabil, ale ignoranţei. E apoi criza existenţială, de identitate, de
personalitate, a valorilor, echivalentul unei anateme, care sporeşte angoasa (apanaj al
modernităţii) personajelor, cuprinse de o periculoasă stare de abandon, inclusiv a
propriei lor fiinţe: refuzul bucuriei de a trăi, refuzul unei vieţi active în favoarea
platitudinii, a neimplicării, refuzul participării la dezlegarea misterului lumii.
Ceea ce caracterizează cel mai bine structura internă a personajelor lui
Dumitru Radu Popescu e teoria despre vid a lui Pascal, invocată de Victor, medicul
fără diplomă, antrenor de fotbal, în pasajele introductive ale romanului, vid care
acaparează conştiinţe, paralizează voinţa de a fi, alimentează pesimismul sumbru şi
generează o nesănătoasă fascinaţie pentru morbid, pentru accident, pentru moarte
 104 
(care nu e nici pe departe înţeleasă ca „marea trecere”, ca un prag spre un „dincolo”

soteriologic, ci dimpotrivă, ca sfârşitul sfârşitului). Fiindcă, per ansamblu, dincolo
de cumplita scenă la care asistă Victor, cea cu decapitarea unui bărbat de către un
tren în plină viteză, dincolo de coşmarul său (care-l îngrozeşte mai tare decât
carnagiul real pe care-l priveşte îngrozit şi neputincios) cu generalul mongol răpus
de ciumă şi plimbat, ca un trofeu macabru, prin centrul oraşului Târgu Mureş, viaţa
e percepută ca un imens accident, ca o greşeală de proporţii, moartea acţionând ca
un fascinant cântec de sirenă: „(...) vidul este o forţă îngrozitoare aşa cum astăzi
cancerul mi se pare o forţă îngrozitoare: fiincă şi vidul şi cancerul reprezintă
necunoscutul, ceva ce poate face posibil imposibilul. N-ai cum să te aperi de
această boală înfiorătoare, deoarece nu ştii în ce constă ea şi de unde şi când
poate să apară. E un duşman necunoscut. “ (11)
Evadarea personajelor în fantastic, un alt cuvânt-cheie la care face aluzie
litera f ce dă titlul cărţii lui Dumitru Radu Popescu, se produce tot ca un reflex-
antidot al fricii, o frică ce ne aduce aminte de teribila frică din Evul Mediu (frica de
instituţiile statului, de Inchiziţie, de străin, de vrăjitoare, de „celălalt”, de divinitate,
de cler etc) de tot ce inseamnă existenţă în genere. Victor, personajul narator din
Ninge la Ierusalim (titlu ce arată o bulversare a firescului), sportiv care se declară
„Un om fără sentimente” (18), dar care nu e însă imun la frică, pe lângă voluptatea
povestirii evenimentelor reale traumatice la care a luat parte, îşi povesteşte visele, o
mină de aur pentru orice psihanalist dispus să i le interpreteze: pisicile vorbitoare în
versuri, bătrâna autostopistă la vreme de viscol pe care naratorul o acroşează mortal
cu automobilul său intrat în derapaj şi al cărei cadavru va dispărea în mod misterios
(visul se suprapune pe o întâmplare reală ce-l are ca protagonist pe Victor, tot un
accident, tot o victimă în etate, urmat de fuga de la locul accidentului, panica,
problemele de conştiinţă, ascunderea cadavrului în grădina de trandafiri,
deconspirarea autorului de către propria fiică şi în final lovitura de teatru cu
descoperirea adevăratei identităţi a victimei, un criminal în serie deghizat în femeie).
Toată această pendulare între vis (analog vidului) şi realitate, potenţatoare de spaimă
existenţială, îl determină pe narator să emită o judecată de valoare plină de miez:
„din vis te poţi trezi urlând şi astfel toate întâmplările din vis îşi pierd valoarea (...)
Dar ce se întâmplă în realitate nu mai dispare, orice-ai face, oricât ai urla: n-ai
cum să te trezeşti în altă realitate. Numai poate dacă ai muri” (15)
În cea de-a doua parte a romanului F, Boul şi vaca, ce nu are nici o legătură
cu fabula alexandrină, animalele invocate semnificând, pe de-o parte, condiţia de
ţărani a personajelor, ruralitatea lor, pe de alta caracterul sacru al acestora (animale
psihopompe în credinţele orientale), frica, element de recuzită a iraţionalului, atinge
cote paroxistice, protagoniştii comportându-se bizar, haotic, de cele mai multe ori
frizând absurdul, eludând concepţia „normală” despre lume şi viaţă şi manifestând o
obsesie maladivo-paranoică pentru moarte, pe care, datorită intelectului modest, nu
o înţeleg, deşi conştientizează acut că fiecare dintre noi suntem datori cu o moarte.
Rarele lor sclipiri de inteligenţă ne arată că repudiază moartea deşi, paradoxal
(paradoxul e un alt leitmotiv în roman), nu trăiesc o viaţă exuberantă, hedonistă, pe
care să o regrete şi de care să se agaţe cu disperare: în semn de suprem protest, dar şi
ca un gest de autopedepsire (a se vedea crima pe care a înfăptuit-o în tinereţe),
Dimie, un fel de Simeon Stâlpnicul ateu şi cu mâinile pătate de sânge, alege să-şi
 105 
trăiască restul vieţii într-un plop, să se desprindă definitiv de teluric, de pământul din
care e făcut şi care cândva o să-l înghită, şi de acolo să spioneze întreg satul cu a sa
lanternă magică şi să comunice prin telefon cu cei apropiaţi; Noe, cioplitorul de
cruci, cu arca-i transformată în magazie de alimente, gata oricând să fie lansată la
apă, în aşteptarea potopului pe care personajul îl prooroceşte ca fiind iminent;
mătuşa Maria, ţintuită la pat de o pneumonie galopantă, cu moartea dându-i târcoale,
prilej pentru rude şi vecini de a se lamenta în stilul neaoş balcanic, de a se da în
stambă; sora naratorului Tică, ce moare în spital din cauza neglijenţei crase a
medicilor; Celce, soţul încornorat, care nu crede în minunile grădinii miraculoase a
Ilenei, cu flori care râd şi oameni care se metamorfozează, drept pentru care va fi
condamnat la o moarte lentă, măcinat de o boală terifiantă (suferindul se aseamănă
întrucâtva cu Emanuel, actantul principal din romanul lui Max Blecher, Vizuina
luminată) .
Din categoria oamenilor cu carte îl întâlnim pe naratorul Tică, de profesie
procuror, cel care, prin moartea mătuşii Maria se iniţiază în misterele existenţiale, pe
preotul din Turnuvechi care, deşi se întâlneşte zilnic cu „Femeia cu coasa” prin
natura meseriei, se teme de ea atunci când o visează (semnificativă în acest sens este
întâlnirea sa cu un alter-ego, preot, şi cu un furnicar de şoareci care vor devora calul
dublului său); pe ciudatul profesor de desen Iliuţă, cu al său ochi de sticlă şi atelier
(fost grajd), în care acesta îşi etalează scaunul Biedermaier şi simezele avangardiste,
tema predilectă constituind-o animalicul (în speţă bovinele), visceralul şi
fiziologicul.
Atmosfera de thriller a romanului F se construieşte pe imagini dure, gen
cadavrul devorat de şoareci al lui Păun, descompunerea lentă a trupului lui Celce,
dar şi pe fragmente de text în care moartea este analizată, „trăită“, „simţită”: „În
nări simt un miros de iarbă putredă, de nămol ce pute fiindcă apa a secat
deasupra lui, e doar de-un deget apa şi prin ea se poate să răzbată putoarea
peştilor morţi demult, a ţiparilor călcaţi de vacile ce-au intrat cândva în apă să se-
adape – şi de fapt mirosul acesta pe care-l simt stând lângă plopul lui Dimie este
mirosul morţii. (…) Această baltă, Balta cu stupi, cum i se spune, unde am văzut
cu ochii mei, destul de de-aproape, moartea cum vine de simplu şi de stupid şi
intră în om, cum s-ar instala cineva comod, într-o locuinţă nouă, şi temeinic, de
câte ori o văd cu trestiile ei legănate de vânt şi cu apa ei uneori limpede ca ochiul
apus, ori plină de lintişoară, ori tulbure, văd în ea imaginea morţii. Şi mirosul ei
de putregai parfumat cu flori de câmp şi de apă este pentru mine imaginea certă a
morţii. Dar mirosul acesta pe care-l simţii acum pentru o clipă se duse când nările
mele voiră să se convingă sigur de existenţa sa. Zbură ca şi cum n-ar fi fost,
treceau peste sat ca un semn. (…) În jurul meu plutea în aer miros de moarte. Şi
dacă nu ţinu decât o clipă, eram convins că avea să revină, aşa cum toate cele
neaşteptate revin.” (83-84)
În încercarea lor de a-şi stăpâni frica şi de a amâna un deznodământ
implacabil, unele personaje ale lui Dumitru Radu Popescu se eschivează din faţa
morţii: Noe ciopleşte cruci pe care le face cadou („pasând” astfel moartea, alungând-
o de la sine) şi pe care nu scrie nici un nume, se dă drept taumaturg, vindecător de
suflete, care-i învaţă pe oameni cum să facă faţă adevărului despre propria lor fiinţă
şi să nu se ruşineze cu acesta; profesorul Mateescu, zis Ghiarăântoarsă, cu cele
 106 
paisprezece degete ale sale de la mâini, fes colorat strident, pantaloni improprii, care
dă cu tifla etichetei şi convenienţelor intrând la clasă desculţ (cerititudinea de a simţi
pământul sub picioare); Iliuţă, înnobilat ad-hoc de colegii de pahar (a se vedea
particula-blazon „Don” care-i ornează pompos numele), îşi învaţă elevii să fie liberi,
să creeze după cum le-o dictează inspiraţia şi nu regulile de compoziţie.
În fine, ultima parte a romanului F, Cele şapte ferestre ale labirintului,
încearcă să ofere un răspuns la dilema „a fi sau a nu fi” (nu întâmplător, personajele
lui Dumitru Radu Popescu, într-un pasaj intertextual, la un moment dat, se vor lansa
în discuţii speculative despre Hamlet-ul shakespeare-ian). Deşi debutează cu un
fragment din Evanghelia după Ioan, textul nu abordează nici o problemă ce vizează
sacrul, ba dimpotrivă, se vrea un gen de povestire poliţistă în care procurorul Tică,
un luptător pentru adevăr (de profesionalismul său depinde libertatea oamenilor),
încearcă din răsputeri să dovedească nevinovăţia lui Pop Nicolae, care pretinde că,
în urma unei crize de natură spirituală –repudierea lui Dumnezeu-, a săvârşit o crimă
(victima fiind Moise) în numele unei lumini de esenţă necunoscută pe care susţinea
c-o vede şi-l eliberează, şi totodată să înţeleagă mecanismul său de gândire,
psihologia şi motivaţia gestului său kamikaze. Dacă în primele două părţi ale
romanului psihologia fricii este subtil analizată, în cea de faţă ea devine subiect
predilect, cel anchetat, Nicolae, devenind un „caz” clinic de masochism, de
renunţare, cu bună-ştiinţă la propria libertate, la propria viaţă. Intervine aici modul
în care actanţii romanului înţeleg, fiecare pe cont propriu, să conjuge verbul a fi:
pentru Brădescu, de pildă, violator şi criminal, a fi înseamnă a-i suprima „celuilalt”
dreptul de a exista şi totodată eliberarea de proprii demoni (personajul se consideră
liber şi moral –de unde refuzul reabilitării- pentru că nu se fereşte să-şi recunoască
deschis şi fără regrete faptele abominabile); pentru procurorul Tică a fi sau a nu fi e
o chestiune de destin (a se vedea frica ce-l cuprinde când, în urma unei pene de
curent, rămâne singur cu temutul recidivist care i-ar fi putut curma uşor viaţa) şi,
pentru subofiţerul de miliţie Teodorescu, a fi înseamnă a-şi îndeplini cu
responsabilitate sarcinile de serviciu şi a duce o viaţă personală liniştită.
În finalul romanului, deşi lui Nicolae îi va fi demonstrată nevinovăţia (se va
descoperi că Moise, un alcoolic înveterat, fusese victima unui accident feroviar), el
va primi vestea cu tristeţe şi cu furie, iar într-un acces de nebunie, va încerca să-l
ucidă pe procuror. Ca un corolar, motivul labirintului caracterizează cel mai bine
existenţa noastră terestră: „(…) omul este un labirint ce se caută pe sine şi nu se
găseşte şi cu siguranţă nu ştie cine este, ce vrea, ce-a făcut. E un necunoscut el
faţă de sine, şi nu se poate cunoaşte. Şi nu doar mediul social este un labirint fără
ieşire, ci şi viaţa e, şi omul în primul rând. Degeaba voia Nicolae să scape din
acest labirint, să fugă de el, labirintul era în el. “ (407)
Carte a iniţierii în moarte, F, încearcă să desluşească „adevărul morţii”
(101), dar deopotrivă şi pe cel al vieţii, la a cărei şcoală, paradoxal, se învaţă
pedagogia morţii. Frica, un sentiment general uman, semn al vieţuirii, al fiinţării
întru fiinţă, ne demonstrează că suntem cu toţii dezarmaţi şi neajutoraţi în faţa
morţii, element anihilator, nivelator, egalizator, că deopotivă ne temem şi de a fi şi
de a nu fi, că suntem perdanţii actanţi într-o lume în agonie care pare să nu fi
cunoscut vreodată extazul.
 107 
Simbolic, personajele lui Dumitru Radu Popescu sunt oameni ai verticalei,

cu frică de orizontală. Există două tipuri de discurs în F (deopotrivă alambicat,
„baroc”, reflex al fricii) construite pe o sinceritate dezarmantă a fricii: discursul
intelectual (Iliuţă, Moise), cu replici de genul „absurdul e logic” (160), omul „este
un sistem de gafe” (161), asistăm la „o disoluţie a personalităţii omului” (161),
„trecem printr-o dezagregare morală a lumii” (165), „Această disoluţie a omului,
disoluţie a caracterului său este de fapt noua treaptă a existenţei noastre (...)”
(165), „viaţa e o greşeală“ (168), dublat de discursul omului simplu, partizan al
credinţei populare şi al practicilor de exorcizare păgâne, discurs îmbibat de
ignoranţă, dar şi de un comic grotesc(la priveghiul Mariei se ascultă meciuri de
fotbal la radio sau se discută cu aprindere despre amor, perceput ca „un lanţ de
gafe”-160): „După ce l-au îngropat întâi în cimitir, l-au scos afară din mormânt şi
l-au scuipat şi i-au înfipt un cui în inimă, să nu se mai facă moroi şi i-au băgat
coarnele furcii în piept şi unii zic că l-au auzit gemând, semn că nu murise de tot
şi nu erau basme că noaptea colinda pe la casele oamenilor, strigoi. L-au
blestemat cu părinţii şi cu apa în care a fost scăldat, l-au blestemat să nu-l rabde
ţărâna .“ (153)
Deşi moartea ne apare ca necesitate, ca parte a circuitului regenerativ
cosmic, în romanul lui Dumitru Radu Popescu se trăieşte la nivelul subumanului
(absenţa sentimentelor), în care individul, ca entitate de sine stătătoare, nu mai
contează, e complet neantizat, pe de-a-ntregul pierdut într-o vâscoasă suspensie
coloidală. Chiar dacă, cronologic vorbind, F, aparţine perioadei „clasice” a creaţiei
lui Dumitru Radu Popescu, subiectul cărţii (frica de moarte) este unul modern,
consecinţă a universului angoasant în care continuăm să bâjbâim cu răspunsul la
întrebarea „cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm?”. Sub aspect
valoric, volumul se recomandă de la sine printr-o arhitectură narativă arborescentă,
prin disecarea, în manieră psihanalistă, a mecanismului obsesiei personajelor pentru
punctul zero al existenţei (dincolo de care se întrevede „deşertul pentru
totdeauna”), prin inspirata, dar derutanta, alternare a planurilor narative (vis,
realitate, fluxul memoriei, dar şi evadarea în pura ficţiune).
Şi, pentru a încheia într-o notă optimistă, ar fi de dorit să cugetăm la
cuvintele-avertisment pe care Dumitru Radu Popescu, prin vocea personajului său
Iliuţă, ni le pune-n faţă ca pe-un dureros, şi din păcate inevitabil, adevăr: „E o
părere că avem timp pentru orice, n-avem. Au timp doar cei care nu fac nimic şi
nu se gândesc la nimic, ăştia pot să facă orice şi să vorbească despre orice.” (163)
__________
 Dumitru Radu Popescu, F, Bucuresti, Ed. Tineretului, 1969, 420 p.
 108 
Florica Maria PUŞCAŞ
CONFORTUL SPIRITUAL AL ELEVULUI ÎNTRE DECLARAŢIE

DE INTENŢIE ŞI REALIZARE
Moto: V i a ţ a e s t e o a v e n t u r ă p e c a r e o t r ă i m c u
toţii. Unii suntem mai bine pregătiţi să înfruntăm
necunoscutul, alţii, mai puţin. Depinde de noi şi de cei
care ne-au învăţat de-a lungul timpului cum să gândim
în diverse împrejurări dacă ne descurcăm sau nu.
Numai că nici o experienţă, nici o întâmplare nu
seamănă cu alta până la detaliu. Mereu apare ceva nou
care te obligă să iei o decizie, nouă şi ea. Mereu apar
probleme, dileme, întrebări. Pe care drum s -o iei?
Evident răspunsul ar trebui să fie: pe drumul tău.
Numai că, între tine şi drumul tău intervine şcoala.
Altă aventură. Altă experienţă. Şi o mulţime de oameni
care te învaţă ... să -ţi găseşti drumul. Aşa începe
r e l a ţ i a p r o f e s o r (d a s c ă l ) – e l e v . Î n g e n e r a l , p r o f e s o r u l e s t e c o n v i n s c ă ş t i e c e
nevoi şi ce aspiraţii are elevul său. Elevu l însă are ... o altă părere. Nu se ştie
când şi de ce, pe drumul pe care elev şi profesor îl parcurg împreună, s -a produs
o ruptură şi puiul de om a devenit străin şi singur, în hăţiş. Dincolo de el,
adulţii îi hotărăsc soarta şi drumul. Dar el e acolo şi aşteaptă, inocent, cu ochii
larg deschişi, cu seninătate şi cu încredere să -l vedem, să-l ascultăm şi să-l
lăsăm să-şi ia viaţa în propriile mâini, în felul lui.
Când lucrezi într -o şcoală, din pasiunea de a fi dascăl şi, deci

din dragoste pentru copii, n u poţi rămâne indiferent la ce gândesc, ce
simt şi cum îşi doresc să fie trataţi cei pentru care eşti dascăl.
Acesta este moti vul pentru care am decis ca în şcoala noastră –
Colegiul Bănăţean din Timişoara – elevii să trăiască într -un cli mat
de confort spi ritual, din care stresul să dispară, fără a renunţa la
exigenţele fireşti raportate la disciplină, l a educaţie, la cultură, la
bun si mţ şi, evident, l a învăţătură.
Pri mul pas, în această direcţie, a fost să ne gândi m dacă este
adevărat că noi, profesorii, ştim si gur ce cred şi ce simt elevii faţă
de noi. Am crezut că pentru a ne putea îndeplini misiunea de dascăli
avem nevoie funciară de parteneriat real cu elevii. Aşa s -a născut
ideea chestionării lor pe tema: “relaţia profesor -elev”. Din
perspectiva lor, lucrur ile arată altfel. Aşa cum ar trebui să le vedem
noi înşine, fiindcă aceşti copii minunaţi nu vor decât să fie iubiţi,
ocrotiţi, înţeleşi şi atunci ei vor şi învăţătură, şi disciplină, şi
cultură, şi bun si mţ şi ne vin în întâmpinare cu seninătate, cu
încredere şi cu dragost e.
 109 
O asemenea atitudine ne obligă la o transfor mare a propriei

noastre mentalităţi. Dacă elevii noştri, aflaţi în pragul adolescenţei
vorbesc despre viaţa lor cu maturitate şi cu responsabilitate, atunci,
noi, adulţii care le j alonă m viitorul prin natura profesiunii noastre de
educatori, cu atât mai mult suntem datori să studiem temeinic modul
în care îi putem aj uta.
Ca ur mare, am consi derat necesar să realizăm o investi gaţie,
prin inter mediul unui chestionar adresat elevilor din cla sele IX -X II
pe tema relaţiei profesor -elev, cu scopul mărturisit, de a ameliora
calitatea acesteia, în ideea de a asi gura conf ortul spiritual al copiilor
din şcoala noastră, l uând în considerare perspectiva lor asupra
relaţiei profesor -elev.
Am dorit să î mbi năm în demersul nostru investigaţia
constatativă cu cea analitică, deoarece ne interesează îndeaproape
cauzele care au deteriorat climatul şcolar. Într -o pri mă etapă, pr in
chestionarul alcătuit, am obţinut semnale generale, foarte importante
pentru a determina problemele şcolii, din perspectiva temei al ese
pentru proba de evaluare. În a doua etapă am deter minat reali zarea
unei a doua investi gaţ ii centrate pe specificul relaţiei profesor -elev,
la orele de educaţie f izică, deoarece în cadrul acestora, real izarea
confortului spiritual este unul dintre obiectivele fundamentale ale
disciplinei, stipulat ca atare chiar în Legea educaţiei fi zice şi
sportului nr. 69/2000.
Nu întâmplător, instrumentul de investigar e ales de noi est e
chestionarul cu itemi semiobiec tivi cu întrebări structurate, combinat
cu itemi subiectivi de tip eseu liber, respectiv eseu structurat. Am
optat pentru o atare structură a chestionarului, deoarece ne -a
interesat implicarea personală, voluntară şi sinceră a elevilor în
generarea semnalelor de care aveam nevoie pentru a interpreta
răspunsurile la întrebări din perspectiva obiectivelor fundamentale şi
a celor de referinţă proiectate de noi pentru această probă de
evaluare. Prin itemii for mulaţi am j alonat traseele de interes spre
care am dorit să se orienteze răspunsuri le elevilor, confor m cu
neliniştile, căutările şi dilemele lor . Pentru a le asigura confortul şi
relaxarea, absolut necesare pentru a obţine răspunsuri sincere, am
optat pentru completarea chestionarului în condiţii de anoni m at.
De foarte mare i mportanţă pentru obţinerea unor semnale reale
este calitatea chestionarului. De aceea am fost atenţi să evităm în
interpretarea răspunsurilor itemii izolaţi şi pe cei instabili. Prin
analizarea itemilor şi prin stabilirea circuitelor de conver genţă şi a
conexiunilor dintre ei, se obţin planele de fertilizare (în sensul
definit de Edward de Bono) şi diagramele de încrucişare. Acestea
asigură ri gurozitate şi consistenţă statistico -matematică, demersul ui
nostru, conferind obiectivitatea nec esară pentru înregistrarea
semnalelor venite de la elevi. Din mulţi mea conexiunilor posibile se
activează doar acelea care asigură convergenţa spre obiecti vele
 110 
proiectate ale probei de evaluare, interpretar ea lor fiind, de aceea, în

mod necesar, subiecti vă .
Trebuie să menţionăm faptul că am procedat la clarificări
teoretice pe măsură ce am înaintat în investigaţia noastră; pe
parcursul acumulării semnalelor, ne -am dat seama ce probleme se
ridică pentru aceia care procedează la un asemenea demers evaluati v;
de aceea, la fiecare probă, am făcut precizările teoretice absolut
necesare pentru a înţelege şi alţii, şi pentru a -i învăţa din experienţa
noastră cum se poate face o interpretare bazată pe date statistice şi
pe obiective de evaluare atent proiectate. Se poate obser va din
studierea comparativă a celor două probe de evaluare că înainte de a
proceda la investigaţ ia propriu -zisă s -a elaborat o strategie de
principiu şi apoi una de evaluare. Acestea sunt absolut necesare dacă
la fundamentarea teoretică a demer sului (strategia de principiu - care
punctează reperele pedagogice) vrem să adăugăm reali zarea lui
practică (strategia de evaluare - care punctează reperele tehnice). Ni
se pare evident că pentru a aj unge la finalitatea dorită, proba de
evaluare (investi gaţia) trebuie să fie realizată de către experţi în
domeniul în care se face aceasta. În consecinţă, pentru o temă
destinată învăţământului, evaluatorul tr ebuie să fie pedagog,
deoarece soluţiile care se impun ca ur mar e a unei investigaţii în
domeniul educaţ ional nu pot fi decât pedagogice pentru a putea fi
considerate oportune şi eficiente.
Pe de altă parte numai dacă evaluatorul este expert în domeniul
educaţiei, el poate oferi agentului de decizie care a comandat
evaluarea/investi gaţia, propuneri coerente şi practicabile, cu o
conver genţă vizibilă spre idealul educaţional specific sistemului de
învăţământ actual. Aj unşi aici, ni se pare foarte i mportant să mai
precizăm că în mod inevitabil şi necesar, fiecare şcoală trebuie să
particularizeze la specificul propriu, realizarea obiecti velor care
decurg din idealul educaţional stipulat în Legea învăţământul ui.
Astfel, în fiecare an, orice şcoală concretizează prin proiectul
managerial un anumit aspect al educaţiei. În ceea ce ne priveşte, în
confor mitate cu mis i unea pe care instituţia noastră şcolară şi -a
asumat -o, considerăm că în anul care urmează trebuie să ameliorăm
confortul spiritual al elevilor noştri, ceea ce ne obligă la cunoaşter ea
problemelor şi a aspiraţiilor pe care le au ei, din această perspectivă .
Aşadar pentru a putea interveni benefic, avem nevoie de un feedback
din partea tinerilor din şcoala noastră.
Prin ei realizăm circuitul celui de -al doil ea feedback (pri mul
este asigurat de vi ziunea profesorilor despre relaţia profesor -elev şi
de concepţi a la nivel naţional asupra educaţiei şi asupra raportului
profesor -elev în şcolile româneşti). Folosind feedback -ul dublu avem
şansa de a găsi căi mai bune pentru autoreglarea sistemului de
învăţământ din şcoala noastră. După cum se poate obser va din
studierea răspunsurilor date de elevi la itemi 7 şi 8 din chestionar ul
 111 
X2 – reglarea sistemului este posibilă din interior, deoarece

schi mbarea în bine depinde, în viziunea elevilor, de profesorul de
specialitate şi de directorul şcolii. În felul acesta elevii îşi expri mă
încrederea în cei care le pot hotărî evoluţia. Ei nu vor să renunţe la
relaţia cu educatorii, ci îşi doresc să o îmbunătăţescă, sublini ind
importanţa pe care o au pentru ei calităţile umane ale dascălilor.
Tinerii noştri declară fără reţinere c ă au nevoie de modele, că sunt
dispuşi să muncească temeinic pentru propria dezvoltare şi că nu
doresc în schimb decât afecţiunea şi respectul nostru. De fapt, copiii
ne învaţă un lucru simplu şi evident, că pentru a aj unge la
„destinaţie” educaţi şi educa tori, trebuie să fim orientaţi cu faţa spre
aceeaşi direcţie.
Cu acest gând în mint e, prin efortul conj ugat al dascălilor din
şcoala noastră, credem că vom reuşi să trăi m un mâine mai bun.
Obiectivul central, mai mult sau mai puţi n declarat, al unui
director de şcoală responsabil, este acela de a deter mina în instituţia
pe care o conduce, atât o îmbunătăţire substanţială a procesului de
învăţământ, cât şi o creştere sensibilă, continuă şi remarcabilă a
calităţii spaţiului şi a influenţei educaţionale pe car e mediul şcolar o
exercită asupra tinerei generaţii. Dar spaţiul şcolii este mer eu
„bombardat” de infor maţii care au schi mbat dinamica educaţiei, în
sensul că provoacă un flux educaţional pe care noi îl numi m
„educaţie prin inducţie”. Elevul de azi se deos ebeşte fundamental de
cel de acum 10 sau 20 de ani. Familia lui de asemenea. Iar noi,
dascălii, dacă alegem să aplicăm, în continuare în şcoală un
învăţământ tradiţional atunci generăm două trasee educaţionale:
unul, consacrat, practicat, aj uns la grani ţa dintre tradiţional şi
rutină; iar celălalt, aflat sub incidenţa a ceea ce dej a am numit pr in
„educaţie prin inducţie”. Apar însă aici două probleme maj ore: mai
întâi, trebuie să remarcăm că învăţământul tradiţional poate fi, şi
este, controlat, în timp ce „educaţia prin inducţie” nu poate fi
controlată. Iar deţiner ea controlului în învăţământ este de dorit în
ideea de a aj unge prin corelarea echilibrată a principiului
democraţiei absolute cu raţionamentul moral, la o influenţă
educaţională care să dezvolte trăsăturile de caracter poziti ve ale
tinerilor şi care să -i orienteze în mod corect spre standardele sociale
actuale şi spre competenţe superioare capabile să le asigure reuşita
personală şi cea publ ică. În al doilea rând, este o problemă că nu
ştim dacă c ele două fluxuri educaţionale sunt sau nu compatibile.
Incompatibilitatea lor, foarte probabilă de altfel, duce la apariţia
unor anomalii în educaţie. În atare condiţii, înţelegând o asemenea
stare de lucruri est e firesc să ne propunem, din perspect ivă
managerială, să elaborăm un sistem de învăţământ care să ţină sub
control cele două fluxuri educaţionale, pentru a reuşi
compatibilizarea şi unirea lor într -unul singur, conver gent spre
idealul educaţional pe care ni l -am asumat.
 112 
Din această perspecti vă se i mpune, efectuarea unei analize de

nevoi temeinice, deosebit de atent realizată. Conştientizând mer eu
realitatea că şcoala este destinată, prin natura ei, educaţiei
instituţionalizate, directorul trebuie să -şi găsească strategiile,
metodele, instrumentele ş i pârghiile manageriale cele mai potrivite
pentru a asigura dezvoltarea unui climat de muncă şi spiritual, nu
numai confortabil, ci şi foarte moti vant pentru aceia cărora li se
adresează explicit procesul de învăţământ – elevii. Şansele de reuşită
apar dacă ţinem seama în aceeaşi măsură şi de cadrele didactice care
asigură efecti vitatea educaţiei, deoarece prin ele se exercită funcţia
for mativă a învăţământului prin derularea concretă a di verselor
situaţii (activităţi) de învăţare. Evident, pr ocesul de învă ţământ în
sine este văzut în mod specific atât de către elevi, cât şi în aceea de
către profesori. Pe de altă parte, în i mediata apropiere a şcolii, ca
spaţiu educaţional, se situează părinţii elevilor, atât în calitate de
beneficiari cât şi de „consumator i” ai resurselor educaţionale ofer ite
de şcoală. Într -un asemenea cadru complex, directorului i -a apărut ca
evidentă necesitatea de a provoca în mod deliberat obţinerea de
semnale referitoare la calitatea actului didactic din şcoală, pentru a
putea apoi, prin feedback-ul obţinut să conceapă şi să pună în
practică programe de corecţie care să ducă la ameliorarea educaţi ei
în şi prin şcoală, în confor mitate cu obiectivele manageriale propuse
în proiectul de dezvolt are instituţională.
Ca ur mare am deci s prin c onsiliul de administraţie ca
departamentul de eval uare din cabinetul nostru metodic să pornească
investi gaţii prin chestionar îndreptate spre: 1. definirea relaţiei
profesor -elev; 2. evaluarea eficienţei lecţiilor de educaţie fizică
privind realizarea conf ortului spiritual al elevilor din şcoala noastră
şi 3. ameliorarea sistemului de evaluare practicat în Colegi ul
Naţional Bănăţean.
Pri mele două investigaţii şi concluziile care s -au i mpus în ur ma
efectuării lor, le -am publicat în vol umul: Investi gaţia prin
chestionar. Metodă complementară de evaluare în sprijinul
managementului educaţional. O abordare statistico -matematică şi
pedagogică, Ed. Presa Uni versitară Română, Timişoara 2002.
Cea de -a treia investigaţie constituie obiectul prezentei lucrări
şi se referă, după cum am menţionat dej a la sistemul de evaluare,
deoarece suntem interesaţi să surprindem starea reală a
învăţământului înţeles ca proces, desfăşurat zilnic, de -a lungul unui
an şcolar.
După cum bine şti m, evaluarea este un domeniu care acoperă
întreg sistemul de î nvăţământ, fiind part e integrantă a fiecăr ui
demers didactic curricular sau extracurricular şi a fiecărui act
managerial. Pentru elevi şi pentru părinţi, evaluarea constituie un
 113 
cadru de referinţă pentru definirea poziţiei sociale şi prof esionale25

a copilului în colectivul clasei şi în mediul familial şi de prieteni.
Notarea elevilor per cepută ca metodă de recompensare sau de
amendare a atitudinii faţă de învăţătură a acestora provoacă o
anumită stare de stres şi induce prin efectele ei ie rarhizatoare o
competiţie fie cu sine însuşi (în cazurile fericite), fie cu alţii. În cele
din urmă, evaluarea pr ovoacă efecte (pozitive sau negati ve) în „stima
de sine” a fiecărui om. Elevul, ca om în for mare, aflat în pragul
adolescenţei are o sensibilit ate aparte, de aceea „sti ma de sine” a
acestuia trebuie direcţionată către dezvoltarea încrederii în forţele
proprii, către o autoevaluare cât mai obiectivă a resurselor, a
cunoştinţelor, a competenţelor şi a potenţialului de angaj are în
efortul de a învăţ a, către obişnuinţa de a nu cere mai mult decât i se
cuvine pentru munca proprie.
Aşadar sistemul de evaluare trebuie perfecţionat. Rit mul de
ameliorare a sistemului trebuie să fie mai alert decât până acum,
dacă vrem ca elevii noştri să fie beneficiarii u nei atitudini superioare
faţă de evaluare şi faţă de notare, a cadrelor didactice care o
practică. Facem aceast ă precizare pentru că este bine cunoscut faptul
că pentru a putea controla un anumit sist em, dinamica lui internă
trebuie, să fie, mai mare decât cea externă. Dacă nu se acţionează
din timp şi la timp, pâr ghiile corespunzătoare ameliorăr ii,
capacitatea de control a sistemului în funcţiune dispare.
Reaminti m aici că în Colegiul Naţional Bănăţean sistemul de
evaluare a fost proiectat astfel încât să fie cu autoreglare şi cu dublu
feedback. Acest dublu feedback (uneori triplu, chiar) sporeşte
dinamica internă, iar autoreglarea per mite conectarea rezultatelor
dinamicii interne la dinamica externă (a sistemului), altfel spus, dacă
suntem interesaţi să cu legem semnale foarte des, avem şansa să
interveni m foarte des cu acele corecţii care se i mpun şi deci, putem
influenţa evoluţia sistemului în etape succesive strânse, ceea ce
automat per mite o ameliorare în rit m alert. De pildă, în ceea ce ne
priveşte, în ulti mii doi ani şcolari am efectuat 5 investi gaţii prin
chestionar, am conceput 5 programe de corecţii, pe care le -am
realizat în proporţie de 90Î, deci putem spune că prin valorificarea a
5 feedback-uri am măr it de 5 ori în doi ani şcolari, ritmul de core cţie
a activităţii didactice din şcoala noastră.
Raportul opti m dintre dinamica internă şi cea externă creează
condiţiile pentru apariţia sinergiei poziti ve de care avem nevoie
pentru a efectua schi mbarea în bine a sistemului.
Efervescenţa dirij ată şi cont rolată pentru obţinerea conver genţei
spre idealul educaţional asumat face posibilă, prin deci ziile
managerului, atingerea obiectivelor propuse. Aşa se explică de ce ne
orientăm tot mai mul t, încercând să devenim consecvenţi în acest
25
Folosim termenul „profesional” cu referire la statutul de elev bun
 114 
sens, spre crearea de e chipe (uneori mixte, alcătuite din profesori şi

elevi) care să conducă la obţinerea de rezultate superioare într -un
sector din domeniul de învăţământ stabilit prin programul managerial
ca obiectiv prioritar într -un anumit an şcolar.
Profesorul este o flo are deschisă spre comunitate. Din seva
sufletului său el dăruieşte frumuseţe şi lumină fiecărui tânăr -
îmbobocit spre cunoaştere care -i calcă pragul de înţelepciune şi de
vocaţie.
Elevul este un mugure dăruit de comunitate şcolii, ca să -l
deter mine sa înf lorească şi să se înfrupte din sevă.
Parteneri fiind, profesori şi elevi pot schimba faţa
învăţământului şi, în viitor, soarta ţării.
Ioana SZABO
PLATANII SECULARI DIN CURTEA COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN
De un veac şi mai bine, copacul ce se înalţă semeţ în curtea CNB, veghează,

ca o punte vie între trecut, prezent şi viitor, devenirea noastră.
Văzut de ochiul biologului, el are o poziţie sistematică uşor controversată,
este înrudit cu gimnospermele prin prezenţa traheidelor cu punctuaţiuni areolate în
lemnul secundar, polenizarea anemofilă, se petrece mult înaintea maturizării
sacului embrionar, cu decalaj mare faţă de momentul fecundaţiei. Aceste caractere
primitive sugerează posibila evoluţie a grupului din care face parte din
gimnosperme. Evoluţia a avut loc probabil paralel cu cea a magnoliidaelor, cu care
se înrudesc.
La una din lucrările practice de observare şi identificare a speciilor din
curtea şcolii, elevii de clasa a IX-a folosind atlas, determinator, botanică
sistematică, au încadrat această specie astfel:
Regnul PLANTAE
Subregnul CORMOBIONTA
Increngătura MAGNOLIOPHYTA (ANGIOSPERMATOPHYTA)
Clasa MAGNOLIATAE (DICOTIDEDONATE)
Subclasa HAMAMELIDALES
Familia PLATANACEAE
Unicul gen PLATANUS cu puţine specii este răspândit în America de Nord
şi ţinuturile mediteraneene din Asia şi Europa. Sunt arbori înalţi cu ritidom neted
care se desface în plăci mari, de culoare bej – crem. Frunzele sunt palmat lobate,
stipelate, acoperite cu peri stelaţi caduci (perii frunzelor tinere produc alergii)
 115 
Florile unisexuate, dispuse monoic sunt grupate în capitule sferice. Au perigon

alcătuit din 4-6 tepale, androceu din 4-6 stamine şi gineceu din 3-6 carpele libere.
Formula florală este: ♂*P4-6A4-6 ♀*P4-6 G3-6 . Fructul este o poliachenă.
Platanus orientalis – platan oriental şi Platanus occidentalis – platanul
american , se cultivă ornamental în grădinile botanice. Platanus acerifolia
(P.hispanica); platanul hibrid între cele două specii este cel mai frecvent întâlnit în
parcuri, pe marginea aleilor.
Această specie a fost aleasă acum un veac la proiectarea parcului de
lângă actuala Catedrală Mitropolitană. Parcul a fost gândit ca o revelaţie în faţa
măreţiei naturii, pentru ca oricine caută odihna trupească plimbându-se pe alei, să
fie încântat sufleteşte de priveliştea trunchiurilor albe ca nişte coloane ale unei
imense catedrale.
*
***
*
Platanul din curtea CNB a fost plantat în 1896.
Astăzi, grăbiţi vin şi pleacă de la şcoală, elevii CNB. Măreţia platanului
din curte a devenit o imagine obişnuită. Uneori se adăpostesc de razele soarelui
care cu greu răzbat prin desişul frunzelor sale , vara.
Toamna, însă, platanul aşteaptă bobocii în curtea şcolii, invitându-i
ocrotitor spre lumea cărţilor.
Frunzele-i cad una câte una, rămâne nud până primăvara următoare. De
multe ori, de la fereastră, privirea elevilor alunecă spre crengile golaşe, dar albe şi
pure – un permanent izvor de inspiraţie.
Astfel, platanul cu rădăcinile adânc înfipte în trecut, înalţă ramuri
viguroase spre viitor!
Silvia VERT
PROCESE REDOX MULTIENZIMATICE

ÎN ORGANISMELE VII
Fidelă abordării interdisciplinare a cunoştinţelor de chimie organica, biologie,

chimie fizică şi chimie anorganică la clasele de liceu, am gândit prezentarea
aspectelor reacţiilor de oxido-reducere din organismele vii, într-o schemă care să
sistematizeze cunoştinţele acumulate de elevi pe parcursul anilor de liceu, referitoare
la aceste aspecte.
Schema gândită (fig. 1) care urmăreşte drumul parcurs de substanţele organice
sintetizate în plante şi introduse în organismul animal până la obţinerea energiei
necesare activităţilor vitale- scopul final al acestor transformări, cuprinde două
aspecte fundamentale:
 116 
- fotosinteza – izvorul întregii materii organice de pe pământ, desfăşurată în

plante
- respiraţia celulară – producerea energiei necesare vieţii desfăşurată în
organismele animale
Fotosinteza, care are ca rezultat sinteza substanţelor organice din CO2, H2O
presupune în faza de întuneric reacţii redox, catalizate de enzime în cadrul ciclului
Calvin- Benson, enzime care oxidează – preluând electronii substratelor şi alte
enzime care reduc – cedează electronii diferitelor substrate.
Respiraţia celulară care are ca rezultat obţinerea energiei necesare desfăşurării
activităţilor vitale, cuprinde un ciclu de reacţii de oxido- reducere, reactii catalizate
de enzime – ciclul Krebs, cu eliberarea CO2 şi preluarea hidrogenului diferitelor
substrate (subst. organice) adică dehidrogenarea=oxidare, de către enzime, hidrogen
care este preluat de un grup de enzime ale lanţului respirator, fiind activat până în
etapa finală când este oxidat de oxigenul eliberat în procesul fotosintezei din plante,
cu obţinerea apei şi a energiei.
Fig. 1
Prezentată în acest mod, tema este asimilată de elevi cu următoarele avantaje:
- înţeleg complexitatea proceselor prin care se obţine energia în
organism
- îşi explică diferenţa între oxidarea in „vitro” şi oxidarea celulară
desfăşurată în etape şi necesitatea celei din urmă în organism
- îşi dezvoltă abilitatea de a face conexiuni între cunoştinţele asimilate
anterior
- îşi dezvoltă capacitatea de a integra noile cunoştinţe în contextual dat
Bibliografie:
1. Lehringer, A. L., 1987 Biochimie, Ed. Tehnică, Bucureşti;

2. Iordăchescu Dana, 1986 Biochimie, Universitatea Bucureşti;
3. Manuale alternative Chimie şi Biologie – liceu
 117 
RECENZII
Prof. univ. dr. Nicolae ŢICLEANU
ION PACHIA-TATOMIRESCU, «ZALMOXIANISMUL ŞI

PLANTELE MEDICINALE»
Descoperirea şi fabricarea medicamentelor de sinteză chimică părea, până mai

de curând, că va înlocui definitiv leacurile naturale utilizate din cele mai vechi
timpuri la tămăduirea multor boli, dar practica lor a contrazis această păguboasă şi
nesănătoasă concepţie. În prezent asistăm la o revenire spectaculoasă a practicilor
naturiste în vindecarea unora dintre numeroasele maladii ale oamenilor, practici între
care utilizarea plantelor ocupă un loc privilegiat.
În ultimul timp, pe plan mondial, dar şi în România, a crescut interesul în
detalierea cunoaşterii ştiinţifice a principiilor active conţinute în plantele medicinale,
a descifrării modului de acţiune al acestora şi stabilirii unor noi posibilităţi de
utilizare terapeutică, fapt reflectat de numărul tot mai mare de cărţi dedicate
fitoterapiei.
În acest context se înscrie şi cartea elaborată de prof. dr. Ion PACHIA-
TATOMIRESCU, Zalmoxianismul şi plantele medicinale, numai că, după cum
arată titlul, pe lângă importanţa terapeutică a florei din România, lucrarea urmăreşte,
cu consecvenţă, să pună într-o lumină nouă relativ puţinele cunoştinţe despre limba
strămoşilor noştri, daco-geţii, dar şi despre concepţiile religioase, iatrosofia şi
fitoterapeutica lor.
După autor, Zalmoxianismul a apărut în Dacia anului 1600 î. e. n., ca urmare
a unei importante reforme religioase ce a constat în trecerea de la politeismul
(henoteismul) caracteristic spaţiului şi perioadei denumite de Marija Gimbutas Old
European Civilization (4400 – 3800 – 1600 î. e. n.), la monoteismul introdus de
regele-zeu-medic, Mare Preot / Profet, Salmasua / Salmas > Salmosh (Zalmas /
Zalmoxis) ce propovăduia credinţa într-un singur zeu, Dumnezeu, Stăpânul
Universului, şi îi învăţa pe aleşii săi în timpul unor banchete iniţiatice ştiinţa de a se
face nemuritori în Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte, ştiinţă ce
includea şi învăţătura sacră a tămăduirii cu plante.
Pe baza documentelor arheologice, a izvoarelor istorice şi a mitologiei
dacoromâneşti, autorul trasează coordonatele Zalmoxianismului, relevând dogma
acestei religii, raporturile sale cu medicina, şi accentuând esenţa iatrosofiei, afirmată
de Salmosua / Salmoş al XX-lea (Zalmas, Zalmoxis), regele-zeu-medic, citat de
Platon în Charmides, conform căreia: după cum nu trebuie să încercăm a vindeca
 118 
ochii fără să vindecăm capul, sau capul fară să ţinem seama de trup, tot astfel nici
trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet. În lucrare se mai arată că în afara elitei
medicale, constituită din iniţiaţi, la daco-geţi şi apoi la daco-români au existat tradiţii
populare, vechi de milenii, în arta şi totodată ştiinţa vindecării, fiind amintiţi
căluşarii-tămăduitori, miraculoşi medici populari şi este subliniat faptul că în
farmacia daco-getică plantele au avut întotdeauna un rol fundamental.
Autorul a elaborat un dicţionar daco-getic, daco-românesc-arhaic de plante
medicinale din orizontul Sarmizegetusei anilor 50 – 400 d. H. ce cuprinde 215
denumiri de plante dintre care 141 sunt forme reconstituite de acesta pe baza
radicalilor daco-getici şi al afixelor dacice rezultate din numele daco-getice
păstrate până în prezent de izvoarele scrise (Dioscoride în De materia medica şi
Pseudo-Apuleius în Herbarius), dar şi ţinând seama de etnobotanica
dacoromânească, moştenitoarea a peste 80% din cea daco-getică. În această
reconstituire, cu totul originală şi, din când în când, ipotetică, autorul a utilizat
următoarele criterii desprinse din analiza celor două izvoare de referinţă: numirea de
către daco-geţi a plantelor medicinale în sacre perechi; derivarea cu sufixele -ila /
ilă (augmentativ), -ma („mare“, „mult“) şi -ela / -el (-ella, diminutival), îmbogăţirea
lexicului prin compunere şi evidenţierea sacrelor perechi prin antiteză (exemplu:
diesema – diessathela) şi, în fine, existenţa unui fond comun de radilexicali în
limbile daco-getică şi latină, ambele având ca bază o limbă euro-indiană.
Pentru fiecare sacră pereche de plante, dar şi pentru plantele neperechi,
autorul prezintă, mai întâi, interesante şi originale consideraţii lingvistice privind
etimologia daco-getică, apoi daco-română-arhaică, cu referiri la toponimia, religia şi
mitologia daco-geţilor.
De asemenea, pentru fiecare plantă sunt prezentate sistematic: încadrarea
taxonomică şi fitocenologică, bioforma, cerinţele ecologice, răspândirea, sinonimele
în limba română (dacoromână) de azi şi descrierea morfologică detaliată însoţită de
iconografia în negru-alb şi, pentru câteva, color. O atenţie deosebită este acordată
compoziţiei chimice a produsului farmaceutic şi domeniilor de utilizare,
remarcându-se rigurozitatea prezentării, printr-o tehnoredactare adecvată a
domeniilor de utilizare şi a modului de preparare a drogului vegetal.
Dincolo de rezervele noastre privind poziţia autorului faţă de unele aspecte ale
istoriei, religiei, limbii daco-geţilor, inclusiv ale etimologiei unor fitonime şi
folosirii unor termeni, considerăm această carte ca pe un nou şi important demers în
direcţia cunoaşterii limbii, religiei şi obiceiurilor strămoşilor noştri şi un valorors
îndreptar în utilizarea corectă a bogatului rezervor de leacuri naturale ce îl reprezintă
flora spontană şi cultivată a ţării noastre.*
ION PACHIA-TATOMIRESCU, «ZALMOXIANISM AND THE MEDICINAL

HERBS»...
The discovery and manufacturing of the synthetical drugs seemed, until

recently, to irrevocably replace the natural remedies used from ancient times in
 119 
curing many human diseases, while practice has contradicted this futile and
pernicious outlook. Nowadays we witness a spectacular revival of the natural
practices of herbal medicine in curing some of man's various illnesses, particularly
of those practices in which the use of herbs holds a privileged position.
Lately, both worldwide and in Romania as well, there is a growing interest in
detailing the scientific knowledge concerning the active principles contained in the
medicinal herbs, in decoding their operating system, and in establishing new
possibilities for using them in therapy - a fact mirrored by the ever increasing
number of books focusing on phytotherapy.
The book Zalmoxianism and the Medicinal Herbs by Prof. Ion PACHIA-
TATOMIRESCU, Doctor of Philology, fits this sphere of preoccupations. However,
as the title points out, besides the therapeutic importance of Romania's wild flora,
the work aims at consistently casting a new light on our relatively little knowledge
of the language spoken by our ancestors, the Getae-Dacians, as well as of their
religious beliefs, their iatrosophy, and phytotherapeutics.
According to the author, Zalmoxianism came into being in Dacia around the
year 1600 B. C., as a result of an outstanding religious reform which meant the
replacement of the polytheism (henotheism), characterizing the space / period called
The Old European Civilization (4400 – 3800 – 1600 B.C.) by Marija Gimbutas, to
the monotheism initiated by Salmasua / Salmas > Salmosh (Zalmas / Zalmoxis),
the God and Healer King, the Great Priest / Prophet, who preached the One-God
belief, God being the Master of the Universe, and taught his chosen messengers,
during some initiation banquets, the science of becoming immortal in the Country-
of-Eternal-Youth-and -Everlasting-Life, a science which included the sacred
knowledge of healing by means of herbs.
Relying on the archaeological discoveries, historical records, and the Daco-
Romanian mythology, the author draws the coordinates of Zalmoxianism, revealing
its dogma, its relationships with the medical science, and emphsizes the essentials of
iatrosophy, as asserted by Salmosua / Salmos XX (Zalmas, Zalmoxis), the God
and Healer King, and quoted by Plato in Charmides, according to whom, since we
should not try to heal the eyes disregarding the head, or the head overlooking the
body, so the body itself cannot be healed without taking care of the soul. The work
also underlines the fact that, besides the medical elite made up of initiates, the Daco-
Getae and, later, the Daco-Romanians had millennium-old folk traditions as far as
the art and science of healing is concerned, mention being made of the "căluşari-
healers", i.e. miraculous folk medicine men (a group of folk dancers, performing
ritual dances since 1600 B.C. up to the present days), alongside with the
fundamental part played by herbs in the Daco-Getic pharmaceutics.
The author has drafted the archaic Daco-Getic / Daco-Romanian dictionary
of medicinal herbs at Sarmizegetusa on the horizon of the years 50 – 400 A. D. It
includes 215 names of plants, of which 141 are reconstituted forms, on the basis of
the Daco-Getic roots and the Dacian affixes as found in the Daco-Getic names,
preserved until today by the written records (De materia medica by Dioscorides and
Herbarius by Pseudo-Apuleius), as well as taking into account the Daco-Romanian
ethnobotany, which has inherited over 80% of the Daco-Getic one. In achieving
this reconstitution, altogether original, although, at times, hypotetical, the author has
 120 
used the following criteria, deriving from the analysis of the two reference sources
mentioned above: the Daco-Getae's habit of naming the medicinal herbs in sacred
pairs; word formation by means of the suffixes "-ila" / "-ilă" (augmentative), "-
ma" ("big", "much") and "-ela" / "-el" ("-ella", diminutive); enriching the
vocabulary through composition, and putting into sharp relief the sacred pairs by
antithesis (e.g. "diesema" – "diessathela") and, finally, the existence of a common
stock of lexical roots in the Daco-Getic and the Latin languages, both stemming
from an Euro-Indian language.
For each sacred pair of plants, as well as for the unmatched plants, the author
offers interesting and original linguistic considerations concerning the Daco-Getic
etymology, followed by the archaic Daco-Romanian one, also making reference to
the Daco-Getic toponymy, religion, and mythology.
Similarly, the author describes each plant systematically: the taxonomic and
the phytocenological affiliation, the bioform, the ecological requirements, the
spreading area, the synonyms in today's Romanian (Daco-Romanian), and the
minute morphological aspects , accompanied by colour and black-and-white
iconography / pictures. Particular attention is paid to the chemical composition of
the pharmaceuticals and to their field of usage. The presentation is remarkable for its
rigour, for the adequate layout of the usage domains and of the manner of preparing
the vegetal drugs.
Apart from our reserve as to the author's point of view towards several issues
regarding the Daco-Getae's history, religion, and language, including the etymology
of some phytonyms and the usage of certain terms, we consider this book a fresh and
valuable approach to our ancestors' language, religion, and traditions, and a priceless
guide for the proper use of the rich resources of natural remedies, represented by our
country's wild and cultivated flora .*
English version by Gabriela PACHIA
_______
* O variantă a cronicii bilingve (română – engleză), Ion PACHIA-
TATOMIRESCU: Zalmoxianismul şi plantele medicinale, de prof. univ. dr.
Nicolae ŢICLEANU (Universitatea din Bucureşti), a fost publicată în revista Getica
(Bucureşti), tomul I, nr. 5 – 6, 2005, pp. 253 – 255.
 121 
ECOURI INTERNAŢIONALE
Sarmis PORDU
POEŢI ROMÂNI ÎNTR-O ANTOLOGIE

A LIRICII UNIVERSALE DE AZI
DE LA SENGHOR LA EVTUŞENKO
Recenta antologie a lui Jean-Paul Mestas, Popoare şi poeme (Povos e Poemas

/ Peuples et Poèmes)* se constituie într-o luminoasă „izobară“ a lirismului planetar
din secolul al XX-lea – deoarece majoritatea poeţilor aleşi din cele o sută de ţări sunt
născuţi între anii 1901 şi 1970, aşadar trei generaţii relevându-se – graţie marelui
poet francez, antologator şi tâlmăcitor din franceză în portugheză – în acest „ultim“
promontoriu liric din oceanul cosmic şi, totodată, din „priveliştea“ Fiinţei /
Logosului. Exceptând Antarctida (deoarece limba pinguinilor nu se bucură de
circuitul planetar al limbii englezilor şi distinşii „chelneri“ de la polul sud încă nu
ştiu să folosească pixurile şi hârtia infinitei zăpezi întru poezie, mulţumindu-se doar
să aplaude din aripioare în faţa viscolelor, ori la vreun concert dat de sloiuri, de
gheţari), desigur, toate celelalte continente sunt bine reprezentate: Africa (Léopold
Sédar Senghor – din Senegal, Flavien Ranaivo – din Madagascar, Mohamed Echiki
– din Maroc, Ahmed Rassim şi Jeanne Arcache – din Egipt ş. a. / etc.), America
(André Roy – din Canada, Kary Brooks – din Statele Unite, Maria Vargas – din
Mexic, Oscar Florez Tamara – din Columbia, Lourdes Sarmento şi Alice Spindola –
din Brazilia, Danilo Sanchez Lihon şi Esther Castañeda – din Peru, Jorge Eduardo
Clemente – din Argentina ş. a. / etc.), Asia (Miyuki Endo şi Mokuo Nagayama – din
Japonia, Tu Ching-Yi şi Liu Zhan-Qiu – din China, Goon Fatt Chee – din Malaezia,
Willow Macky – din Noua Zeelandă, Acep Zamzan Noor – din Indonezia, Pradeep
S. Rana – din Nepal, Krishna Srivinas – din India, Forough Farrokhzad – din Iran,
Cahid Kulebi – din Turcia ş. a. / etc.), Australia (Joy Beaudette Cripps şi Geoffrey
C. Parsons) şi Europa (Evgheni Evtuşenko – din Rusia, Rodica Drăghincescu,
Manolita Dragomir-Filimonescu, Dan Ion Nasta şi Ion PACHIA-
TATOMIRESCU – din România, Günter Ulmann – din Germania, Edith
Södergran – din Suedia, Stella Browning – din Anglia, Jean-Louis Bernard, Henri
Bernier, Dominique Charpy – din Franţa, Matilde Albert Robatto şi Nemesio
Sanchez – din Spania, Maria Azenha, Miguel Barbosa, Amedeo Valente Rodrigues,
Candido da Velha – din Portugalia ş. a. / etc.). După cum suntem încredinţaţi de
Jean-Paul Mestas în cuvântul înainte, Desafiando o desespero dos séculos... /
Défiant le désespoir des siècles... (Bănuind disperarea secolelor...) «poezia
participă activ la resurgenţa sursei de Lumină şi de Înţelegere, pentru care o
antologie (un florilegiu) vine mai curând să schiţeze – fără a priori – o traiectorie
bănuind disperarea veacurilor. De pe un asemenea promontoriu, unii vor evalua: fie
faptul de-a remarca peisaje care nu-şi disimulează contrastele; fie de-a auzi voci care
nu dezarmează emoţia; fie de-a garanta cuvinte şi culori care nu trădează frumuseţea
şi nici nu eludează realul. De aici ajunge-vor în portul memoriei balafongii,
melopeile, piroagele Africii; de aici antinomiile, bătăile de inimă şi turbulenţele
Americilor; de aici brumele / ceţurile, hoinărelile / migraţiile, suspinele Asiei; de
 122 
aici efuziunile, flăcările, pauzele Europei; de aici contratimpii, nostalgiile, vigorile

Oceaniei. şi se poate imagina de-aici că destinul garantează un asemenea
compendiu. O sută de popoare, două sute de poeme, prin care se conturează /
configurează, fără îndoială, această spirală desenată, asociind într-un acelaşi zbor
timp, oameni, infatigabila speranţă». Avându-se în vedere prezentările făcute
poeţilor români, îndeosebi, cea făcută lui Ion PACHIA-TATOMIRESCU, născut în
1947 (unde se evidenţiază că «anul naşterii sale este bogat în talente care
tensionează similare orizonturi şi luminiscenţe: Dumitru M. Ion, Dinu Flămând,
Ioana Ieronim, Ion Mircea, Adrian Popescu şi Dan Verona; profilul lui Ion
PACHIA-TATOMIRESCU se distinge printr-o mai bogată investigaţie a
curcubeului vieţii»), Jean-Paul Mestas (n. 15 noiembrie 1925), poetul şi totodată
profesorul de istoria poeziei româneşti de la Sorbona (Universitatea Paris IV),
indiscutabil, se dovedeşte un profund cunoscător al realităţilor / reliefurilor noastre
lirice de „ultimă generaţie“. Pentru relevarea admirabilei fidelităţi a tâlmăcirilor lui
Jean-Paul Mestas – din română / franceză în portugheză, reproducem mai jos
Balada sufletului între aripi de Ion PACHIA-TATOMIRESCU (o poemă din 7
iunie 1977, publicată mai întâi în volumul Zoria, Bucureşti, Editura Cartea
Românească, 1980, p. 77, şi în antologia Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, la
paginile 510 şi 511):
BALADA SUFLETULUI ÎNTRE ARIPI
Pe-o creangă de-alun, fructul din grădină,

sufletul îmi pun; curcubeu-n umăr,
pe-o creangă de os, soarele-ntr-un număr,
sufletul îmi cos; timpul ce se coace
pe-o creangă de brad, printre dobitoace,
sufletul îmi ard; clipa-n altă clipă,
pe-o creangă de pin, aripă-n aripă,
caut în destin. corul într-un nor,
Pe-o creangă de apă, zborul într-alt zbor,
sufletul îmi scapă soboru-n sobor,
şi-alerg după el vina-n altă vină:
tras printr-un inel lumină, lumină ...!
până ilumină
BALLADE DE L'ÂME ENTRE LES AILES
Sur une branche de noisetier, et je cours après elle

je pose mon âme; attiré par un anneau
sur une branche en os, jusqu’à illuminer
je couds mon âme; le fruit dans le jardin,
sur une branche de sapin, l’Arc-en-Ciel dans l’épaule,
je fouille dans le destin ... le Soleil dans un nombre,
Sur une branche d’eau, le temps qui mûrit
mon âme m’échappe parmi les sots,
 123 
l’instant dans un autre instant, l’assemblée dans le synode,

l’aile dans l’aile, la Faute dans une autre Faute:
le chœur dans un nuage, Lumière, Lumière... !
l’envol dans un autre envol,
BALADA DA ALMA
Sobre um ramo de aveleira o Arco-Iris no ombro

ponho a minha alma o Sol número
sobre um ramo em osso o tempo que amadurece
coso a minha alma entre os idiotas
sobre um ramo de abeto o instante num outro instante
vasculho no destino... asas em asas
Sobre um ramo de água o coro numa nuvem
minha alma foge o voo num outro voo
e corro atrás dela a assembleia no sinodo
atraido por um anel a Falta numa outra Falta:
até iluminar Luz, Luz...!
o fruto no jardim
De o „aureolă“ similară se bucură şi poemul Manolitei Dragomir-Filimonescu:
UN COLŢ DE BUCURIE
Cuvântul îmi străpunge Bucuria îşi face grădină

Gura gata invadată În orice colţ al
De puteri misterioase Universului şi nu apreciez
şi strig către nebunia şansele fiecărui om care
Unui întreg Pământ incendiat Poate să-şi ascundă
şi-mi spintec lumina Inima rămânând mai sensibil
Temătoare şi nehotărâtă şi mai degrabă deschis
Care nu reflectă decât cioburile Unei calamităţi mereu
Unei Lumi copleşite Posibile.
UN COIN DE BONHEUR
C'est la parole qui perce La joie se fait jardin

Ma Bouche envahie Dans n'importe quel coin
De pouvoirs mystérieux De l'Univers et je n'apprécie pas
Et je crie vers la folie Les Chances de chaque homme qui peut
De toute une Terre incendiée Se cacher le coeur demeurant
Et je tranche ma lumière Plus sensible et plutôt ouvert
Peureuse et indécise qui A une calamité toujours
Ne reflète que le débris Possible.
D'un Monde comblé.
 124 
UN CANTINHO DE FELICIDADE
E a palavra que atravessa A alegria faz-se jardim

A minha Boca toda invadida Nao importa em que canto
De poderes misteriosos Do Universo e nao aprecio
E grito para a loucura As possibilidades de cada homen que
De toda una Terra incendiada pode
E corto a minha luz Esconder o coraçao ficando
Medrosa e indecisa que Mais Sensivel e mais aberto
Nao reflecte senao os cacos A uma calamidade sempre
Dum Mundo entulhado Possivel.
_________
* Jean Paul Mestas, Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, Lisboa, Universitária
Editora, 2003.
Marin MASICUA-MĂCEŞ
«ORTE» SE DEDICĂ LIRICII VALAHE...
În vestita revistă dadaist-europeană, Orte, din Zürich, într-o frumoasă ţinută

tipografică, sunt antologaţi peste 30 de poeţi ce ilustrează ceea ce pe copertă se află
precizat (sub Tricolorul cu gaură în mijlocul zonei galbene, de la Revoluţia Română
Anticomunistă din Decembrie 1989), Der Blues von meinem Grossvater –
Rumänische Gedichte, ausgewählt von Peter K. Wehrli und Ueli Schenker: Dieter
Schlesak, Nichita Stănescu, Ion Caraion, Gh. Izbăşescu, Miron Kiropol, C-tin
Abăluţă, Veronica Balaj, Magdalena Constantinescu, Cezar Ivănescu, Eugen
Dorcescu (nu Dorescu !), Marin Mincu, Şerban Foarţă, Ara Alexandru Şişmănian,
Liviu Ioan Stoiciu, Vasile Robciuc, Nicolae Coande, Ioan Es. Pop, Aura Christi,
Bogdan Mihai Dascălu, Cristian Popescu, Paul Daian, Traian Pop Traian, Ion
PACHIA-TATOMIRESCU, Johann Lippet, Vasko Popa, Franz Hodjak, Mircea
Dinescu, Manolita Dragomir Filimonescu, Robert Şerban, Klaus F. Schneider, Fred
Kurer ş. a. La pagina 33, aflăm şi uimitoare poeme ale înfiorării, ale însingurării
cosmice profunde, semnate de Ion PACHIA-TATOMIRESCU (în admirabila
tâlmăcire, din 1986, a fostului timişorean, Anton Palfi, stabilit de-aproape două
decenii în Germania):
RĂNITE-S PĂSĂRILE-N GHIMPI STELARI...
Rănite-s păsările-n ghimpi stelari, în frigul

abisului sălbatic. Din apele incerte,
 125 
din grâu sfinţit pe rouă de sub amiaza lăncii,

noi le hrănim, Cuvântule, cu untdelemn le ungem
pe răni şi pe lumină, pe tulburatul câmp
surpat în timpurie luptă cu verde verticală –
o baie-a naşterii la infinit sedusă
când vulturi aburesc pe dedesubtul gheţii.
VERWUNDET DIE VÖGEL IN

STERNENDORNEN,IN DER KÄLTE...
Verwundet die Vögel in Sternendornen, in der Kälte

der grausamen Tiefe. Aus unsteten Gewässern
mit auf Tautropfen des Lanzenmittags geheiligtem Korn
füttern wir sie, Worte, salben sie mit Öl
auf Wunden und Licht, auf getrübtem Feld
eingestürzt im frühen Senkrechtkampf mit den Grün –
ein unendlich verführtes Geburtenbad, wenn
Vögel unterm Eise dampfen.
(Nachdichtung von Anton PALFI)
EU ÎN AFARA PIETREI...
Eu, în afara pietrei, sunt flutur de neant –

să nu încerci, Cuvântule, cu-auzul să mă treci,
că dătător de rană e ochiul tău solar
şi-mi sângerează-n coaste de treci aşa, iar zidul
se surpă-n albul crud cu care mă întorn
de pe inelul orb, în aripi reversibil, cum
doi vectori paraleli invers născuţi a fire;
înadăstându-mă-n culoare, revin, mă regăsesc,
de flutur de neant m-arăt în faţa pietrei –
c-aşa mă vrere cercul, inel nestins în vulturi...
BIN ICH NICHT STEIN...

Bin ich nicht Stein, Nichts-Falter ich bin –
wage es nicht, Wort, mich zu überhören,
denn wundenschlangend ist dein Sonnenauge
und es blutet mir im Gerippe, gehst du so vorbei, und das Gemäuer
stürzt ein im zarten Weiss, in das ich vom Blindring
zurückkehre mit Umkehrschwingen, wie
zwei Vektoren, parallel verkehrt im Sinn geboren;
verharrend in der Farbe kehr ich zurück, finde mich wieder,
zeig ich mich dem Steine als Nichts-Falter aus -
denn se will es der Kreis - endloser Ring durch die Vögel...
(Nachdichtung von Anton PALFI)
 126 
CAPODOPERE TĂLMĂCITE
(DIN SPIRITUALITATEA VALAHĂ )
PE-O GURĂ DE RAI

(«Mioriţa»)
Pe-un picior de plai, Ori eşti bolnăvioară,

Pe-o gură de rai, Drăguţă mioară ?
Iată vin în cale, – Draguţule bace,
Se cobor la vale Dă-ţi oile-ncoace,
Trei turme de miei, La negru zăvoi
Cu trei ciobănei, Că-i iarbă de noi
Unu-i moldovan, Şi umbră de voi.
Unu-i ungurean Stăpâne, stăpâne,
Şi unu-i vrancean. Îţi cheamă ş-un câne,
Iar cel ungurean Cel mai bărbătesc
Şi cu cel vrancean, Şi cel mai frăţesc,
Mări, se vorbiră, Că l-apus de soare
Ei se sfătuiră Vreau să mi te-omoare
Pe l-apus de soare Baciul ungurean
Ca să mi-l omoare Şi cu cel vrancean !
Pe cel moldovan, – Oiţă bârsană,
Că-i mai ortoman De eşti năzdrăvană,
Ş-are oi mai multe, Şi de-a fi să mor
Mândre şi cornute, În câmp de mohor,
Şi cai învăţaţi, Să spui lui vrancean
Şi câni mai barbaţi !... Şi lui ungurean
Dar cea mioriţă, Ca să mă îngroape
cu lâna plăviţă, Aice, pe-aproape,
De trei zile-ncoace În strunga de oi,
Gura nu-i mai tace, Să fiu tot cu voi;
Iarba nu-i mai place. În dosul stânii,
– Mioriţă laie, Să-mi aud cânii.
Laie, bucalaie, Aste să le spui,
De trei zile-ncoace Iar la cap să-mi pui
Gura nu-ţi mai tace ! Fluieraş de fag,
Ori iarba nu-ţi place, Mult zice cu drag !
 127 
Fluieraş de os, Pe toţi întrebând

Mult zice duios ! Şi la toţi zicând:
Fluieraş de soc, „Cine-a cunoscut,
Mult zice cu foc ! Cine mi-a văzut
Vântul când a bate, Mândru ciobănel,
Prin ele-a răzbate Tras printr-un inel ?
Ş-oile s-or strânge, Feţişoara lui,
Pe mine m-or plânge Spuma laptelui ;
Cu lacrimi de sânge ! Musteţioara lui,
Iar tu de omor Spicul grâului ;
Să nu le spui lor. Perişorul lui,
Să le spui curat Peana corbului ;
Că m-am însurat Ochişorii lui,
C-o mândră crăiasă, Mura câmpului !...“
A lumei mireasă, „Tu, mioara mea,
Că la nunta mea Să te-nduri de ea
A căzut o stea; Şi-i spune curat
Soarele şi luna Că m-am însurat
Mi-au ţinut cununa. Cu-o fată de crai,
Brazi şi păltinaşi Pe-o gură de rai.
I-am avut nuntaşi, Iar la cea măicuţă
Preoţi, munţii mari, Să nu spui, drăguţă,
Paseri, lăutari, Că la nunta mea
Păsărele mii, A căzut o stea,
Şi stele făclii ! C-am avut nuntaşi
Iar dacă-i zări, Brazi şi păltinaşi
Dacă-i întâlni Preoţi, munţii mari,
Măicuţă bătrână, Paseri, lăutari,
Cu brâul de lână, Păsărele mii,
Din ochi lăcrimând, Şi stele făclii !...“
Pe câmp alergând,
(„versiunea“ ALECSANDRI-RUSSO)
AT HEVEN'S DOORSILL
(«Mioritza»)
Near a low foothill Here three shepherds keep

At Heaven's doorsill, Their three flocks of sheep,
Where the trail's descending One, Moldavian,
To the plain and ending, One Transylvanian
 128 
And one, Vrancean. By the sheepfold here

Now, the Vrancean So my flocks are near,
And the Transylvanian Back of my hut's grounds
In their thoughts, conniving, So I'll hear my hounds.
Have laid plans, contriving Tell them what I say:
At the close of day There, beside me lay
To ambush and slay One small pipe of beech
The Moldavian; With its soft, sweet speech,
He, the wealthier one, One small pipe of bone
Had more flocks to keep, With its loving tone,
Handsome, long-horned sheep, One of elderwood,
Horses, trained and sound, Fiery-tongued and good.
And the fiercest hounds. Then the winds that blow
One small ewe-lamb, though, Would play on them so
Dappled gray as tow, All my listening sheep
While three full days passed Would draw near and weep
Bleated loud and fast; Tears, no blood so deep.
Would not touch the grass. How I met my death,
"Ewe-lamb, dapple-gray, Tell them not a breath;
Muzzled black and gray, Say I could not tarry,
While three full days passed I have gone to marry
You bleat loud and fast; A princess - my bride
Don't like the grass? Is the whole world's pride.
Are you too sick to eat, At my wedding, tell
Little lamb so sweet?" How a bright star fell,
"Oh my master dear, Sun and moon came down
Drive the flock out near To hold my bridal crown,
That field, dark to view, Firs and maple trees
Where the grass grows new, Were my guests; my priests
Where there's shade for you. Were the mountains high;
Master, master dear, Fiddlers, birds that fly,
Call a large hound near, all birds of the sky;
A fierce one and fearless, Torchlights, stars on high.
Strong, loyal and peerless. But if you see there,
The Transylvanian Should you meet somewhere,
And the Vrancean My old mother, little,
When the daylight's through With her white wool girdle,
Mean to murder you." Eyes with their tears flowing,
"Lamb, my little ewe, Over the plains going,
If this omen's true, Asking one and all,
If i'm doomed to death Saying to them all,
On this tract of heath, "Who has ever known,
Tell the Vrancean Who has seen my own
And the Transylvanian Shepherd fine to see,
To let my bones lie Slim as a willow tree,
Somewhere near close by, With his dear face, bright
 129 
As the milk-foam, white, There on Heaven's doorsill.

His small moustache, right To that mother, old,
As the young wheat's ear, Let it not be told
With his hair so dear, That a star fell, bright,
Like plums of the crow For my bridal night;
Little eyes that glow Firs and maple trees
Like the ripe black sloe?" Were my guests, my priests
Ewe-lamb, small and pretty, Were the mountains high;
For her sake have pitty, Fiddlers, birds that fly,
Let it just be said All birds of the sky;
I have gone to wed Torchlights, stars on high."
A princess most noble
Translated by William D. SNODGRASS
LA BOUCHE DU PARADIS
(«Mioritza» / «La petite brebis»)
Sur la pente d'une montagne, Et l'herbe ne lui plaît plus.

La bouche du paradis, – Gentille brebis,
Cheminent et descendent la valée Gentille, riche en toison,
Trois troupeaux de petite moutons, Depuis trois jours
Avec trois petits pasteurs. Tu ne fermes plus la bouche.
L'un est Moldave, Est-ce l'herbe qui te déplait ?
L'autre est Hongrois, Ou bien es-tu malade,
L'autre est un Sicule de Vrantcha. Ma gentille petite brebis ?
Et le Hongrois, – Mon cher berger,
Et le Sicule, Mène ton troupeau
Parlèrent entre eux, Près du noir bosquet
Tinrent conseils, Où il y a l'herbe pour nous,
Pour assasiner le Moldave De l'ombre pour vous.
Au coucher du soleil; Maître ! maître !
Car il est plus riche, Apelle aussi un chien,
Il a brebis nombreuses, Le plus brave,
Nombreuses et cornues, Le plus vigoureux,
Des chevaux domptés, Car, au coucher du soleil,
Des chiens vigoureux. Veulent te tuer
Mais petite brebis, Le Hongrois et le Sicule.
A la laine soyeuse, – Petite brebis de Birza,
Depuis trois jours Si tu es une fée,
Ne ferme plus la bouche, Et si je4 dois mourir
 130 
Dans ces pâturages, Pour musiciens, les oiseaux,

Dis au Hongrois, Des milliers d'oiseaux,
Dis au Sicule Et pour flambeaux les étoiles.
De m'enterrer Mais, si tu rencontres
Ici touss près, Ma pauvre veille mère
Auprès des brebis, A la ceinture de laine,
Pour être toujours avec vous. Les yeuxpleins de larmes,
Derrière la bergerie, Parcourant les champs,
Pour entendre encore Demandant à tous,
La voix de mes chiens. Et à tous disant:
Dis-leurs ces choses; „Qui de vous a connu,
Toi, tu placeras à ma tête Qui de vous a vu
Petite flûte de hêtre Un fier berger,
Qui joue si doucement, Qui eût passé par un aneau
Petite flûte en os Le teint comme crème,
Qui joue si tristement, La petite moustache
Petite flûte de sureau Comme épi de blé
Qui joue avec flamme. Les cheveux
Le vent s'enflera, Plume de corbeau,
Par elle passera, Et ses petites yeux
Et les brebis s'assembleront Comme la mûre des champs !...“
Et me pleureront Toi, chère petite brebis,
Avec larmes de sang ! Aie pitié d'elle,
Toi, ne leur parle pas Dis-lui simplement
D'assassinat, à elles – Que je me suis marié
Dis leur simplement À une fille de roi,
Que je me suis marié À la porte du paradis !
A une fièr reine, Mais à cette bonne mère
La fiancée du monde. Ne lui dit pas, chère brebis,
Dis leur qu'à ma noce Qu'à ma noce une étoile a filé,
Une étoile a filé; Que j'ai eu pour témoins
Le soleil et la lune Les pins et les chênes,
Ont tenu ma couronne. Pour prêtres les grandes montagnes,
J'ai eu pour témoins Pour musiciens les oiseaux,
Les pins et les chênes, des milliers d'oiseaux,
Pour prêtres les grandes montagnes, Et pour flambeaux les étoiles.*
Version française: Jules MICHELET et

Vasile ALECSANDRI
(*cf. Jules Michelet, Istoria revoluţiei – scrieri alese, vol. II, antologie, traducere şi
tabel cronologic de Angela Cismaş, Bucureşti, Editura Minerva, 1979, pp. 385–3 87).
 131 
SUR UN PAN DE RÊVE

(Mioritza)
Par un ciel de trêve, Vers le noir sous-bois;

Sur un pan de rêve, Tu y trouveras
Voici s'en venant L'ombre qui te plaît
Pentes dévalant, L'herbe qui nous sied.
Voici trois tropeaux – Maître, ô, mon Maître,
Et trois pastoureaux, Fais ensuite paraître,
Le premier venant Appelle sur l'heure
Du Soleil Couchant, Ton chien le meilleur,
L'autre du Midi, Ton chien le plus fier,
L'autre enfin d'ici Ton chien le plus frère.
Du pays joli Car tes deux amis,
De la Moldavie. Tes deux ennemis
Et les deux premiers Voilà qu'ils s'unirent
Méchant sort jetaient Et tous deux d'ourdir
Pour occir céans De te faire mourir
Au soleil couchant Au soleil couchant,
Le patre moldave Au jour finissant.
Des trois le plus brave, – Agnelette chère,
Le plus riche aussi Et un brin sorcière,
En moutons, brebis, Si jamais je dois
En chevaux vaillants Mourir ici-bas
Et chiens à longue dent. De méchant trépas,
Or, icelle agnelle, Dis-leur qu'ils m'enterrent
Blanche jouvencelle, Près mes sœurs et frères,
Voilà que depuis Près ma bergerie
Trois jours et trois nuits Parmi mes brebis.
Guère ne s'est tue Du bercail prochain
Ne herbe lui plût. J'entendrais mes chiens.
– Qu'as-toi, agnelette, Quand m'auront tué
Frisette, bouclette ? Pose à mon chevet
Dis pourquoi depuis Fifrelet de pin,
Trois jours et trois nuits Moult chant chagrin,
Guère ne te tais, Fifrelet d'osselets,
Ne herbe te plaît ? Moult chante enflammé
Malade serais ? Fifrelet de fresne,
– Bergeret gentil Moult chante ma peine.
Pousse tes brebis Par leur glas, le vent
 132 
Souflera doucement. Qui me l'a connu,

Toutes mes brebis Gentil pastoureau
Acourront ici, Mince comme anneau ?
Toutes se serrant Son visage blanc
Près de moi-céans, Comme lait crémant,
Ma tombe mouillant Moustache dorée
De larmes de sang. Comme épi de blé,
Mais toi, mon agnelle, Son cheveu si beau,
A toutes icelles Comme bleu corbeau,
Point ne parleras Ses grands yeux luisants
De mort et trépas, Comm' mûres des champs.
Mais leur diras vrai Toi, agnelle chère,
Que me mariai, À icelle mère
Que je pris pour femme Point ne mentiras,
Très royale dame, Ne dure seras,
De douceur profonde, Mais lui dira vrai
Fiancée du monde; Que me mariai
Qu'à mes noces chût À fille de Roi
Etoile de nues. Au pays là-bas
Que Soleil le Grand Où les monts s'achèvent
Et la Lune en blanc En pays de rêve;
Furent mes parrains Mais néant lui dis
Par devers les Saints, Du miracle qui
Ormes et érables À mes noces fit
Convives de table, Qu'une étoile a chû
Fresnes et sapins Déchirant les nues;
Hôtes de festin, Que Soleil le Grand
Les montagnes grises Et la Lune en blanc
Mes prélats d'église, Furent mes parrains
Les oiseaux des cieux Par devers le Saints;
Mes violoneux, Ormes et érables
Mille astres là-haut Convives de table,
Cierges et flambeaux... Fresnes et sapins
Mais onc si verras Hôtes de festin,
Si rencontreras Les montagnes grises
Vieille mère mienne Mes prélats d'église
À sangle de laine, Les oiseaux des cieux
Larmes répandant, Mes violoneux,
Chez tous s'enquérant, Mille astres là-haut
A tous répétant: Cierges et flambeaux.
– Dites, qui l'a vu,
(Mioritza traduit par D. I. SUCHIANU)
 133 
IN EINER HIMMELSBUCHT...
(«Mioritza»)
In einer Bergesschlucht, Höre, o Herr, mein Flehn:

in einer Himmelsbucht, laß einen Hund mitgehn,
siehe, den Weg dahin, den du den stärksten weißt,
siehe, zu Tale ziehn den du dir Bruder heißt!
drei Herden Schafe klein Denn schon im Abendrot
mit ihren Hirten drei’n. bringen sie dir den Tod:
Einer ein Moldausproß; der aus der Vrancea Schoß,
der wuchs in Ungarn groß; und er, der Ungarnsproß!“
jener im Vranceaschoß. „Lämmchen aus Burzengrund!
Doch, der aus Ungarn kam, Ist dir die Zukunft kund,
den aus der Vrancea nahm und soll am Wiesenhain
heimlich beiseit zu Rat, dieses mein Ende sein,
sannen auf schnöde Tat: so sag dem Ungarnsproß,
daß sie im Abendrot dem aus der Vrancea bloß,
den aus der Moldau tot – daß mir am Anger frei
schlügen, der reicher wär; das Grab bereitet sei:
hätte der Schafe mehr, unter der Hürde da
stolze, gehörnte, bleib ich euch immer nah,
Pferde, gelernte, hinter der Hütte traut
Hund von schärferer Art! hör ich der Hunde Laut.
Doch jenes Lämmchen zart, Dies sag getreu.
Schwarzvlies, so anders ward: Doch mir zu Häupten sei
seit drei Tagen schon Flöte aus Buchenstamm
gab es nur Klageton, – viel tönt sie liebesam –
fraß auch vom Grase nicht. Flöte aus weißem Bein
„Lämmchen, mein dunkles Licht, – viel tönt sie sanft und rein –
dunkles Licht, Schwarzgesicht: Flöte aus Holderschaft!
seit drei Tagen schon – viel tönt sie Feuerkraft!
gibst du nur Klageton, Wenn dann der Windhauch geht
frißt auch vom Grase nicht – und durch die Flöte weht,
sag, schafft dir Krankheit Pein, drängeln die Schafe sich,
herzliches Lämmchen mein?“ weinen sie bitterlich
„Schäfer mein, liebster mein: Tränen aus Blut für mich!
laß unsre Weide sein Aber vom Mord
drunten im schwarzen Hain – sag du kein Wort!
dort gibt es Gras für mich, Sag ihnen frei:
dort kühlt der Schatten dich! daß ich vermählet sei
 134 
mit einer Fürstin traut, Sein liebes Angesicht

mit einer Himmelsbraut; Ist wie der Milchschaum licht;
als es die Hochzeit gab, sein lieber Bart ist weich,
fiel hell ein Stern herab; Ähren des Weizens gleich;
Sonne und Mondenglanz den Rabenfedern gar
hielten den Hochzeitskranz, gleich glänzt sein liebes Haar;
Espe war, Tanne war der lieben Augen Glanz
unter der Gästeschar; gleicht reifen Brombeern ganz!“
Berge die Priester war’n Lämmchen, dem Mütterlein,
Spielleut die Vogelschar’n sollst du ein Tröster sein,
- mochten wohl tausend sein – sag ihm getreu:
Sterne: der Fackelschein. daß ich vermählet sei
Aber erblickst du hier, mit einer stolzen Frau
oder begegnet dir in einer Himmelsau.
mein altes Mütterlein, Aber dem Mütterlein
Gürtel aus Wolle rein sag nicht, o Lämmchen mein,
weinend und klagend, als es die Hochzeit gab,
irrend im Feld allein, fiel hell ein Stern herab;
alle befragend Espe war, Tanne war
und allen sagend: unter der Gästeschar;
„Sagt mir, wer weiß um ihn, Berge die Priester war’n
sagt mir, wer sah ihn ziehn, Spielleut die Vogelschar’n
ihn, meinen Schäferheld, – mochten wohl tausend sein –
schlank durch den Ring gestrählt? Sterne: der Fackelschein…“
(Mioritza übersezt von Alfred M. SPERBER; „controlul filologic“ al textului

german a fost asigurat de Johann LIPPET, de la Heidelberg)
 135 
CABINETUL METODIC...
Prof. dr. Ioan Dacian BREIESCU
CABINETUL METODIC DE LA COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN ŞI

„NUCLEELE CALITĂŢII INSTRUCŢIEI / EDUCAŢIEI“ DIN ZONĂ
De-aproape un deceniu fiinţează Cabinetul Metodic – din iniţiativa unor

inimoşi profesori / directori – de la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, un
cabinet de veritabilă didactica nova. Prin 1996, a început să-şi desfăşoare
„activităţile“, în aparenţă, „fără vreun program“, cu „timiditate“, cu „precauţie“, cu
fireştile „tatonări“ întru captatio benevolentiae, şi apoi, din anul 1999, după
convingerea şi obţinerea acordurilor de imperioasă funcţionare, de la Inspectoratul
Şcolar Judeţean Timiş şi de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu o serie de
acţiuni impresionante, ale căror cote valoric-pedagogice, instructiv-educative, cresc
„în progresie geometrică“, „vertiginos“, stârnind chiar spirale ale unor creatoare
„invidii“ / „competiţii“ pe încă „încordata“, „tensionata“ şi „îndelung-reformata
piaţă a învăţământului“.
„Portofoliile“, documentele deja „de arhivă“ ale Cabinetului Metodic de la
Colegiul Naţional Bănăţean, plachetele şi seria de tomuri de didactică publicate până
în prezent îndreptăţesc un „bilanţ“, în nici un caz sub amprenta „aridităţii“, ci,
dimpotrivă, sub pecetea „opulenţei“ bine temperate, îngăduie speranţa unor roade
certe, într-o realitate imediată, vectorizează benefic o bună parte a activităţii
departamentale nu numai din instituţia în care îşi are sediul, ci şi din instituţiile
zonei „cenebiste“ (adică a ariei de „înrăzărire“ a Colegiului Naţional Bănăţean).
În obiectivul investigaţional al Cabinetului Metodic s-au aflat în primul rând
activităţile de la Colegiul Naţional Bănăţean (infra, C. N. B.), apoi de la celelalte
instituţii din vecinătate: „programul managerial din perioada 2000 – 2006“,
„modelul spaţiului de influenţă educaţională a elevului“, „strategia faţă de
informaţie“, „faţă de actul educaţional“, „principii de politică educaţională“, „idealul
educaţional“, „matriţa de formare a elevului – pentru învăţământul obligatoriu –
2000 plus“, „cele şapte dimensiuni ale curricumului naţional“, „cele şapte deprinderi
care asigură reuşita personală şi publică a unui om, în viziunea lui St. Covey“,
„stelele valorice ale C. N. B.“, «semnificaţiile conceptului de „reevaluări la decizia
elevului“» etc.
Din Fundamentele teoretice ale programului managerial din Colegiul
Naţional Bănăţean în perioada 2000 – 2006, relevate de directoarea Florica Maria
Puşcaş, reţinem: «...în ţara noastră se practică încă aşa-numita „şcoală uniformă“
(sau „şcoală pentru toţi“), care are următoarele 5 caracteristici, menţionate oficial de
către analiştii occidentali: 1) promovează un set de competenţe şi de cunoştinţe ca
bază; 2) şcoala este astfel organizată încât cei mai inteligenţi să avanseze spre
 136 
nivelul elitelor, iar cei mai mulţi să obţină cunoştinţele de bază obligatorii» (care să
le aducă „promovarea“, „diploma de licenţă“ etc.), în cel mai eficient mod posibil;
«3) există un curriculum pentru toţi (unic, la nivel naţional); 4) aceleaşi metode de
predare se practică pentru toţi; 5) aceleaşi metode standardizate de evaluare se
practică. Elevii, cadrele didactice şi şcolile sunt evaluate, respectiv, apreciate, după
aceste cinci criterii. În consecinţă: A) se promovează, prin excelenţă, gândirea logică
şi raţionalitatea; (...) B) „unilateralitatea celui mai bun“ se promovează; C) se
valorizează ceea ce poate fi uşor testat. Acest tip de învăţământ este tot mai contestat
de comunitatea internaţională, deoarece omenirea are nevoie de dezvoltarea fiecărui
individ spre limitele lui superioare, adică de atingerea eficienţei maxime în formare
individuală, ceea ce exprimă cel mai bine conceptul modern de democraţie (străin
total de libertatea absolută), asociat de noi, în mod obligatoriu, cu principiul
raţionamentului moral. (...) Pentru dezvoltarea unui învăţământ sănătos, în sensul
considerentelor formulate mai sus, apreciem că în Colegiul Naţional Bănăţean
programul fundamental este cel pe care noi l-am numit învăţământ pentru fiecare
(IPF). Filosofia acestui program fundamental, proiectat pentru perioada 2000 – 2006
şi practicat în şcoala noastră începând cu anul 2000, are în bază următoarele repere
educaţionale: I) profilul de gândire al individului (...); II) profilul educaţiei
atitudinal-comportamentale; profilul orientării valorice a personalităţii (...); III)
profilul de inteligenţă.» (Cabinetul Metodic 2004 – 2005, „portofoliu“:
Fundamentele..., p. 1 sq.).
Având aceste „jaloane“, practicând cu titlul de „experiment“, apoi
„generalizând“, se înregistrează următoarea vectorizare didactic-novatoare:
„învăţământ pe niveluri de dificultate“, „reevaluări la decizia elevului“,
„restructurarea sistemului dirigenţial (diriginte de an, noile educaţii, paradigma celor
şapte deprinderi, formarea eticii caracterului conform cu idealul educaţional
românesc)“, „implicarea elevilor în propria educaţie (clubul elevilor, consiliul
elevilor); implicarea părinţilor în sistemul educaţional“, „crearea culturii
organizaţionale adecvate formării şi dezvoltării unui profil atitudinal
comportamental superior“, „şcoala continuă (şcoala la sfârşit de săptămână; şcoala
în vacanţă)“, „utilizarea teoriei inteligenţelor multiple în educaţie“ etc. Există o
„strategie în şase trepte faţă de informaţie“, în funcţie de care se încearcă „factorul
de transformare a posibilului în real“: 1) distingerea unităţilor de informaţie din
tsunami-ul informaţional; 2) înţelegerea unităţii ca „informaţie selectată“; 3)
aceptarea / neacceptarea informaţiei înţelese; 4) asimilarea informaţiei acceptate prin
raportare la panoul central de interese; 5) practicarea / utilizarea informaţiei
asimilate; 6) informaţia utilizată se depune în „banca personală de valori“ pentru re-
accesare la momentul oportun. Cabinetul metodic de la C.N.B. are şase interesante
principii de politică educaţională: al raţionamentului moral, al descentralizării /
flexibilităţii, al descongestionării, al eficienţei, al conectivităţii (antrenând „legea
hologramatică“ astfel: «capacitatea întregului cabinet de a se regăsi în fiecare din
părţile sale componente – adică în fiecare departament / serviciu») şi al
compatibilităţii. În ceea ce priveşte idealul educaţional, Cabinetul Metodic al C. N.
B. declară că «îşi asumă idealul educaţional stipulat în Legea Învăţământului,
adăugând la acesta intenţia de a educa elevii în spiritul eticii / caracterului şi
respectului suprem pentru valoare şi adevăr».
 137 
„Matriţa de formare“, nu „de formatare“, a elevului „pentru învăţământul

obligatoriu – 2000 plus“ operează cu un „octogon stelat“ (privitor la „zestrea“
ideală, desigur, a elevului cu traseul învăţământului general / obligatoriu parcurs):
demonstrarea „gândirii creative“ (1), folosirea diverselor modalităţi de comunicare
în situaţii reale (2), înţelegerea sensului apartenenţei la diverse tipuri de comunităţi
(3), demonstrarea capacităţii de adaptare la variate situaţii (4), «să contribuie la
construirea unei vieţi de calitate» (5), «să înţeleagă şi să utilizeze tehnologiile în
mod adecvat» (6), «să-şi dezvolte capacităţile de investigare şi să-şi valorizeze
propria experienţă» (7) şi «să-şi construiască un set de valori individuale / sociale şi
să-şi orienteze comportamentul / cariera în funcţie de acestea» (8). Cabinetul
Metodic înrăzăreşte şi cele opt stele valorice ale C. N. B.: învăţământul primar (1),
învăţământul gimnazial (2), învăţământul liceal (3), sistemul de învăţământ
destinat fiecărui elev (4), sistemul intern de perfecţionare a cadrelor didactice la
toate nivelurile (5), sistem propriu de evaluare destinat atât elevilor cât şi cadrelor
didactice (6), program propriu destinat practicii pedagogice a studenţilor, la toate
nivelurile de şcolarizare (7), şcoală continuă – înţeleasă ca prelungire a sistemului
curricular (8).
În structura Cabinetului Metodic se evidenţiază: un şef de cabinet metodic
(prof. Al. Moţ, funcţionând pe o durată de patru ani, în baza Dispoziţiei nr. 314 / 14
septembrie 2004, a C. N. B., cu avizul Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş), un
departament pentru management educaţional (D.M.E., cu 15 membri titulari), un
departament pentru marea performanţă (D.M.P., cu 9 membri titulari), un
departament pentru cercetare-experiment-perfecţionare (D. C. E. P., cu 6 membri
titulari) şi un departament pentru evaluare (D. E., cu 6 membri titulari). Cabinetul
Metodic mai are, în afara celor 36 de membri titulari ai celor patru departamente
menţionate mai sus, şi alţi 27 de membri titulari, şefi de catedre, de comisii metodice
şi de arii curriculare, adăugându-li-se şi cei 10 membri ai serviciului de marketing,
în total, 73 de titulari (din C. N. B.), aproape jumătate din cadrele (155) didactice
angajate în acest an de învăţământ la C. N. B.
De un deosebit ecou în rândurile intelectualităţii timişorene se bucură deja
„tradiţionala“ sesiune anuală de comunicări pe tema eficienţei în învăţământ;
prima sesiune, cu 61 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de la
Universitatea de Vest, de la şcolile generale timişorene nr. 2, 9, 12, 24, 26, 27, 30,
de la Şcoala Generală Cărpiniş, jud. Timiş), care au prezentat 48 de comunicări, s-a
desfăşurat în 27 mai 2000, pe trei secţiuni: 1) Dirigintele şi conflictul social; 2)
Demersul didactic în sprijinul programului pentru marea performanţă şi 3)
Strategii ale evaluării;
a II-a sesiune, cu 65 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de la
Universitatea de Vest – Facultatea de Sociologie şi Psihologie, de la Spitalul
Judeţean Timiş, de la Grupul Şcolar de Construcţii Montaj Tm., de la Grupul Şc.
Emanoil Ungureanu Tm., de la şcolile generale timişorene nr. 12 şi nr. 27), care
au prezentat 66 de comunicări, s-a desfăşurat în 26 mai 2001, pe patru secţiuni: 1)
Dirigintele şi conflictul social; 2) Mijloace de realizare a unui învăţământ pentru
fiecare; 3) Problematica evaluării la decizia profesorului / învăţătorului şi la
decizia elevului şi 4) Eficienţă în programele pentru marea performanţă;
 138 
a III-a sesiune, cu 96 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de la

Universitatea de Vest, de la Universitatea Tehnică din Timişoara, de la Şcoala
Pedagogică Eftimie Murgu Tm., de la Colegiul Economic Tm., de la Liceul Sportiv
Banatul, de la Grupul Şc. Emanoil Ungureanu Tm., de la Grupul Şcolar de
Construcţii Montaj Tm., de la şcolile generale timişorene nr. 19, 24, 27, de la Şcoala
Generală Banloc-Timiş etc.), care au prezentat 71 de comunicări, s-a desfăşurat în
26 mai 2002, pe trei secţiuni: 1) Dirigintele şi conflictul social; 2) Contribuţii la
realizarea unui învăţământ pentru fiecare şi 3) Eficienţă în programele pentru
marea performanţă;
a IV-a sesiune, cu 189 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de
la Universitatea de Vest, de la Universitatea Tehnică din Timişoara, de la Spitalul
Clinic Universitar Tm., de la Liceul Pedagogic Carmen Sylva Tm., de la Liceul J. L.
Calderon Tm., de la Grupul Şcolar Energetic din Râmnicu-Vâlcea, de la Colegiul
Naţional St. Velovan din Craiova, de la Colegiul Economic Tm., de la Liceul
Sportiv Banatul, de la Grupul Şc. Emanoil Ungureanu Tm., de la Grupul Şcolar de
Construcţii Montaj Tm., de la şcolile generale timişorene nr. 7, 12, 16, 19, 24, 27, de
la Şcoala Generală Banloc-Timiş etc.), care au prezentat 130 de comunicări, s-a
desfăşurat în 24 mai 2003, pe trei secţiuni: 1) Dirigintele şi conflictul social; 2)
Contribuţii la realizarea unui învăţământ pentru fiecare şi 3) Eficienţă în
programele pentru marea performanţă;
a V-a sesiune, cu 196 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de la
Universitatea de Vest, de la Universitatea Tehnică din Timişoara, Universitatea
Tibiscus din Timişoara, de la Spitalul Clinic Universitar Tm., de la Liceul Pedagogic
Carmen Sylva Tm., de la Colegiul Naţional C. D. Loga din Tm., de la Liceul
Dositei Obradovici din Timişoara, de la Colegiul Economic Tm., de la Liceul
Sportiv Banatul, de la Grupul Şc. Emanoil Ungureanu Tm., de la Grupul Şcolar de
Construcţii Montaj Tm., de la şcolile generale timişorene nr. 1, 6, 7, 11, 12, 16, 19,
22, 24, 27, 30; etc.), care au prezentat 119 comunicări, s-a desfăşurat în 22 mai
2004, pe cinci secţiuni: 1) Priorităţi în educaţie la standarde europene; 2)
Contribuţii la realizarea unui învăţământ pentru fiecare; 3) Eficienţă în
programele pentru marea performanţă; 4) Eficienţă în învăţământul primar şi 5)
Elevii şi creaţiile lor;
a VI-a sesiune, cu 373 de participanţi (de la Colegiul Naţional Bănăţean, de
la Universitatea de Vest, de la Universitatea Tehnică din Timişoara, Universitatea
Tibiscus din Timişoara, de la Liceul Pedagogic Carmen Sylva Tm., de la Colegiul
Naţional C. D. Loga din Tm., de la Liceul Dositei Obradovici din Timişoara, de la
Colegiul Economic Tm., de la şcolile generale timişorene nr. 1, 6, 7, 11, 12, 16, 19,
22, 24, 27, 30; etc.), care au prezentat 299 de comunicări, s-a desfăşurat în 21 mai
2005, pe secţiunile A – E, având interesante subsecţiuni: Paşi spre o şcoală
europeană (A-1), Şcoală – creativitate – integrare europeană (A-2), Contribuţii la
realizarea unui învăţământ pentru fiecare (B), Eficienţă în programele pentru
marea performanţă (C), Eficienţă în învăţământul primar (D), Elevii şi creaţiile
lor (E) etc. A VII-a sesiune anuală de comunicări, Eficienţă în învăţământ, de la
Colegiul Naţional Bănăţean, se va desfăşura, fireşte, tot sub egida Cabinetului
Metodic – Departamentul de Cercetare, Experiment, Perfecţionare, în 27 mai
2006, participanţii activând în cinci secţiuni (A – E): Priorităţi în educaţie la
 139 
standarde europene (A), Contribuţii la realizarea unui învăţământ pentru fiecare

(B), Eficienţă în programele pentru marea performanţă (C), Eficienţă în
învăţământul primar (D), Elevii ţi creaţiile lor (E).
Pentru „istoria“ Cabinetului Metodic de la Colegiul Naţional Bănăţean,
partea cea mai înrăzărită a activităţilor rămâne în bibliotecile şcolare / universitare,
în bibliotecile personale, pentru următoarele trei sute de ani, la cât se aproximează că
ar fi fiind „viaţa unei cărţi editată pe o hârtie de calitate“, calitate dată şi de înaltul
conţinut ştiinţific al lucrărilor, desigur, graţie unei veritabile „politici de carte“ în
perimetrul conceptului de didactica nova, graţie unui program / plan riguros de
editare.
Prima lucrare tipărită sub egida Cabinetului Metodic de la Colegiul Naţional
Bănăţean, primul „rod“ de aur al primei sesiuni de comunicări, din 27 mai 2000,
„cap de serie“, este Eficienţa în învăţământ – sesiune anuală de comunicări
(coordonatori: Al. Moţ, J. Barbul, P. Balica şi C. Viţan), Timişoara, Presa
Universitară Română, 2000, pagini B-5: 378, ISBN 973–8063–76–0. I se adaugă,
fireşte, anual, celelalte volume, reunind interesantele comunicări circumscrise temei-
titlu.
O altă lucrare „de încununare“ a Cabinetului Metodic de la C. N. B. este
semnată de Alexandru Moţ, Florica Maria Puşcaş şi Ion Luca, purtând un grăitor
titlu, Cabinetul metodic – centru de excelenţă pentru un învăţământ sinergic,
Timişoara, Editura Eurobit, 2001, pagini B-5: 532, ISBN 973–8181–34–8. În
structura acestei cărţi de actualitate instructiv-educativă, de didactică novatoare,
reformatoare, se evidenţiază următoarele secţiuni: Cabinetul metodic – punte
pedagogică între învăţământul românesc tradiţional şi cel modern (pp. 35 – 56),
Cabinetul metodic – centru de asimilare sinergică a misiunilor educaţiei (pp. 57 –
100), Cabinetul metodic – izvor de sinergie în realizarea marii performanţe (pp.
101 – 114), Cabinetul metodic – centru de cercetare–experiment–formare
continuă, din perspectiva învăţământului sinergic (pp. 115 –130), Cabinetul
metodic – centru de evaluare şi de autoreglare într-un învăţământ sinergic (pp.
131 – 154), Evaluări producătoare de sinergii pozitive – 1. Evaluări destinate
elevului; 2. Evaluări destinate cadrelor didactice; 3. Evaluare instituţională (pp.
155 – 488) şi Cabinetul metodic – centru de excelenţă pentru un învăţământ
sinergic (pp. 507 – 525).
Nu putem încheia succinta prezentare a complexei activităţi didactic-
novatoare a Cabinetului Metodic de la Colegiul Naţional Bănăţean fără a menţiona
şi cele două volume consacrate unei metode evaluativ-complementare, care au văzut
lumina tiparului nu de multă vreme: Al. Moţ, Florica Maria Puşcaş, Investigaţia
prin chestionar – metodă complementară de evaluare în sprijinul
managementului educaţional – o abordare statistico-matematică şi pedagogică,
Timişoara, Presa Universitară Română, 2002, pagini A-5: 130, ISBN 973–8063–92–
2, volum unde este abordată evaluarea autoreglării sistemului prin feed-back,
evaluarea X-1 (cu proiectarea, chestionarul, diagramele „încrucişate“ şi gradul de
„fertilizare“ etc.), evaluarea X-2 etc., şi Florica Maria Puşcaş, Alexandru Moţ,
Petru Balica, Investigaţia prin chestionar..., vol. II, Timişoara, Presa Universitară
Română, 2003, pagini B-5: 216, ISBN 973–8393–21–3, volum consacrat evaluării
X-3 – evaluare la decizia consiliului de administraţie.
 140 
Neîndoielnic, rămâne de văzut în realitatea imediată, sau „mai îndepărtată“,

dacă „nodul gordian“ al problemelor didacticii novatoare, „reformatoare“, angajate
aici, a fost ori nu „dezlegat“, însă este întrutotul lăudabilă activitatea din aceste
„febrile“ / „elansate“ anotimpuri de cercetare ştiinţifică ale Cabinetului Metodic de
la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, pentru ca, luând privelişte din Platon,
şi la vreme potrivită, să elogiem, poate, un amplu proces de cristalizare sub peceţi-
diamante.
DIAGRAME
Ana ARNICA
DIAGRAMA FUNCŢIONĂRII COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN ÎN

ANUL ŞCOLAR 2004 – 2005
În anul şcolar 2004 – 2005, Colegiul Naţional Bănăţean a funcţionat cu ciclul

primar (cls. I – IV), din 23 de clase, cuprinzând 580 de elevi, cu ciclul gimnazial
(cls. V – VIII), din 24 de clase, cuprinzând 649 elevi, şi cu ciclul liceal, din 35 de
clase, cuprinzând 1009 elevi, în total, 82 de clase cu 2.238 elevi. Pentru ciclul
primar au existat 23 de posturi de învăţători / institutori, pentru ciclul gimnazial,
48,62 posturi, pentru ciclul liceal, 65,03 posturi, şi pentru „personalul TESA“, 40 de
posturi. La sfârşitul anului şcolar 2004 – 2005, promovabilitatea – la toate ciclurile
de învăţământ – a fost de sută la sută.
Gabriela PACHIA
DIAGRAMA FUNCŢIONĂRII COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN ÎN

ANUL ŞCOLAR 2005 – 2006
*
***
I. COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN –

CLASELE PRIMARE ŞI ÎNVĂŢĂTORII ACESTORA (la 1 / 8 martie 2006)
Colegiul Naţional Bănăţean, în anul şcolar 2005 – 2006, funcţionează cu 23

de clase primare, reunind / însumând (la 1 / 8 martie 2006) 579 de elevi.
*
***
Clasa I A are 23 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Cornelia Albulescu.
Clasa I B are 23 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-ra Tatiana Schinteie.
Clasa I C are 28 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-ra Delia Florescu.
Clasa I D are 23 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Mihaela Gherasim.
Clasa I E are 32 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Lenuţa Cofan.
 141 
Clasa I F are 27 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Claudia-Simona Lipovan.
*
***
Clasa a II-a A are 29 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Anca Simeria.
Clasa a II-a B are 26 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Dorica Moţoc.
Clasa a II-a C are 24 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Luminiţa Josu.
Clasa a II-a D are 20 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Iasmina Dăescu.
Clasa a II-a E are 27 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-ra Gabriela Botei.
*
***
Clasa a III-a A are 31 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Karina Preotesoiu.
Clasa a III-a B are 22 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Ramona Pleşa.
Clasa a III-a C are 29 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Alexandra Stoicov.
Clasa a III-a D are 16 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-ra Monica Bartl.
Clasa a III-a E are 23 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Slaviţa Momir.
Clasa a III-a F are 25 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-ra Mirela Alba.
*
***
Clasa a IV-a A are 29 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Mirela Ionuţescu.
Clasa a IV-a B are 31 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Marioara Rusu.
Clasa a IV-a C are 24 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Dorina Maria Lobonţ.
Clasa a IV-a D are 18 de elevi, învăţător fiindu-le d-l Ioan Bartl.
Clasa a IV-a E are 22 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Adina Maria Popa.
Clasa a IV-a F are 27 de elevi, învăţătoare fiindu-le d-na Adelina-Veturia Leanca.
*
***
II. COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN –

CLASELE GIMNAZIALE ŞI DIRIGINŢII ACESTORA (la 1 / 8 martie 2006)

de clase gimnaziale, reunind / însumând (la 1 / 8 martie 2006) 595 de elevi.
*
***
Clasa a V-a A are 20 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Didina Oniga.
Clasa a V-a B are 26 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Daniela Borzan.
Clasa a V-a C are 25 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Alina Voia.
Clasa a V-a D are 21 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof. Simona Goşa.
Clasa a V-a E are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Sorin Ionescu.
Clasa a V-a F are 21 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Lavinia Manga.
*
***
Clasa a VI-a A are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Cornelia Pantea.
Clasa a VI-a B are 32 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Adina Miloş.
Clasa a VI-a C are 27 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Cătălina Vintilă.
 142 
Clasa a VI-a D are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Ioana Pop.
Clasa a VI-a E are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Cristina Elena Babal.
*
***
Clasa a VII-a A are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Nicolae Seimeanu.
Clasa a VII-a B are 20 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Cristian Gabriel Vlad.
Clasa a VII-a C are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Alexandru Tănasie.
Clasa a VII-a E are 27 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Ana Pohl.
*
***
Clasa a VIII-a A are 31 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Mariana Pop.
Clasa a VIII-a B are 27 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Mirela Medveşan.
Clasa a VIII-a C are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Rodica Stănescu.
Clasa a VIII-a D are 15 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Karina Mirciov.
Clasa a VIII-a E are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Alaviana Achim.
Clasa a VIII-a F are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Maria Buican.
Clasa a VIII-a G are 26 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof. Alexandra Anca Jivan.
Clasa a VIII-a H are 17 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Adina Andras.
*
***
III. COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN – CLASELE DE LICEU ŞI

DIRIGINŢII ACESTORA (la 1 / 8 martie 2006)

de clase liceale, reunind / însumând (la 1 / 8 martie 2006) 1005 elevi.
*
***
Clasa a IX-a F-1 (profil: filologie-1) are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof.
Manolita Dragomir-Filimonescu.
Clasa a IX-a F-2 are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof. Claudia Timofte.
Clasa a IX-a MI-1 (profil: matematică-informatică) are 29 de elevi, diriginte fiindu-
le d-na prof. Rodica Toma.
Clasa a IX-a MI-2 are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Miana Şerban.
Clasa a IX-a MIB (profil: matematică-informatică; bilingv: română şi germană) are
26 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Dana Began.
Clasa a IX-a SN-1 (profil: ştiinţele naturii) are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-na
prof. Oltea Luchian.
Clasa a IX-a SN-2 are 27 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Jiva Barbul.
Clasa a IX-a StS (profil: ştiinţe-sociale) are 29 de elevi, diriginte fiindu-le (din 15 IX
până în 13 februarie, d-l prof. Alex. Şandru şi din 14 II) d-na prof. Rodiana
Moţăţeanu.
*
***
 143 
Clasa a X-a F-1 (profil: filologie-1) are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof.
Mariana Boşneac.
Clasa a X-a F-2 are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Cecilia Marti.
Clasa a X-a F-3 are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof. Raluca Martinescu.
Clasa a X-a MI-1 (profil: matematică-informatică) are 31 de elevi, diriginte fiindu-le
d-l prof. Gheorghe Boban.
Clasa a X-a MI-2 are 31 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Tiberiu Barta.
Clasa a X-a MIB (profil: matematică-informatică; bilingv: română şi germană) are
22 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Carmen Jurcău.
Clasa a X-a SN-1 (profil: ştiinţele naturii) are 31 de elevi, diriginte fiindu-le d-na
prof. Adriana Buldur.
Clasa a X-a SN-2 are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Alina Demeter.
Clasa a X-a StS (profil: ştiinţe-sociale) are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof.
Monica Sorana Bireescu.
*
***
Clasa a XI-a F-1 (profil: filologie-1) are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof.
Constantin Brădiceanu-Persem.
Clasa a XI-a F-2 are 32 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Dorina Popescu.
Clasa a XI-a F-3 are 31 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof. Luminiţa Ignea.
Clasa a XI-a MI-1 (profil: matematică-informatică) are 29 de elevi, diriginte fiindu-
le d-l prof. Petru Toma Orbulov.
Clasa a XI-a MI-2 are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Monica Branga.
Clasa a XI-a MIG (profil: matematică-informatică – germană) are 17 de elevi,
diriginte fiindu-le d-na prof. Huanita Lucia Bugar.
Clasa a XI-a SN-1 (profil: ştiinţele naturii) are 28 de elevi, diriginte fiindu-le d-na
prof. Silvia Vert.
Clasa a XI-a SN-2 are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Ioana Szabo.
Clasa a XI-a StS (profil: ştiinţe-sociale) are 32 de elevi, diriginte fiindu-le d-ra prof.
Tamara Farcaş.
*
***
Clasa a XII-a F-1 (profil: filologie-1) are 39 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof.
Emilia Groza.
Clasa a XII-a F-2 are 31 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Lucia Zaberca.
Clasa a XII-a MI-1 (profil: matematică-informatică) are 29 de elevi, diriginte fiindu-
le d-na prof. Rodica Jurchescu.
Clasa a XII-a MI-2 are 29 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof. Lobază Marius.
Clasa a XII-a MIG (profil: matematică-informatică – germană) are 21 de elevi,
diriginte fiindu-le d-na prof. Doroteea Buzarin.
Clasa a XII-a SN-1 (profil: ştiinţele naturii) are 25 de elevi, diriginte fiindu-le d-l
prof. Mihai Vosminschi.
Clasa a XII-a SN-2 are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-na prof. Corina Briac.
Clasa a XII-a StS (profil: ştiinţe-sociale) are 30 de elevi, diriginte fiindu-le d-l prof.
Petru Balica.
***
 144 
„Cea mai mare Şcoală Europeană“ din Timişoara, din sud-vestul României,
Colegiul Naţional Bănăţean, în anul şcolar 2005 – 2006, funcţionează cu 80 de clase,
reunind / însumând (la 1 / 8 martie 2006) 2.179 de elevi.
Oană CÂRSSIA
DICŢIONARUL CELOR 155 DE CADRE DIDACTICE ANGAJATE

LA COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN ÎN ANUL ŞCOLAR 2005 –
2006
Alaviana Delia ACHIM • Data şi locul naşterii: 29 ianuarie 1946, Vinţul de Jos, jud.
Alba • Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1969);
specialitatea: lb. engleză / română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: cumul (anul ieşirii la pensie: 2004).
Gabriel ACONI • Data şi locul naşterii: 19 aprilie 1953, Pecica, jud. Arad • Studii:
Facultatea de Ştiinţele Naturii (1976); specialitatea: informatică • Grad didactic:
definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
 145 
Luminiţa ADAM-STOIA • Data şi locul naşterii: 11 noiembrie 1967, Haţeg, jud.

Hunedoara • Studii: Facultatea de Litere şi Filosofie – Universitatea de Vest din
Timişoara (1991); specialitatea: lb. franceză / română • Grad didactic: definitivat •
Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Mirela-Simona ALBA • Data şi locul naşterii: 20 august 1974, Timişoara • Studii:

Şcoala Normală Eftimie Murgu din Timişoara (1993); specialitatea: „învăţători“ •
Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Mihaela ALBU • Data şi locul naşterii: 22 septembrie 1977, Timişoara • Studii:

Facultatea de Arte Plastice – Universitatea de Vest din Timişoara (2001);
specialitatea: pictură • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Cornelia ALBULESCU • Data şi locul naşterii: 22 martie 1967, Costineşti, jud.

Constanţa • Studii: Liceul Pedagogic (1986); specialitatea: „învăţători“ • Grad
didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „detaşat“.
 146 
Sofia AMORĂRIŢEI • Data şi locul naşterii: 17 ianuarie 1944, Girişul Negru, com
Tinca, jud. Bihor • Studii: Facultatea de Filosofie – Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca (1970) • Grad didactic: I (1983) • Modul de încadrare la Colegiul
Bănăţean: cumul (anul pensionării: 1999); predă ştiinţe socio-umane la Colegiul
Naţional Bănăţean începând din 13 februarie 2006 (la catedra suplinită până la data
respectivă de prof. Al. Şandor, infra).
Ana Adina ANDRAŞ • Data şi locul naşterii: 10 iunie 1974, Caransebeş • Studii:
Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara (1997);
specialitatea: matematică • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Andreea ANGHEL • Data şi locul naşterii: 17 februarie 1977, Timişoara • Studii:

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea de Vest din Timişoara (2000);
specialitatea: handbal / ed. fizică • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Elena BABAL • Data şi locul naşterii: 19 septembrie 1978, Timişoara • Studii:

Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Matematică-Fizică – Universitatea de Vest din
Timişoara (1989); specialitatea: matematică / fizică • Grad didactic: I • Modul de
încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Petru BALICA • Data şi locul naşterii: 26 mai 1951, Costeşti, jud. Vaslui • Studii:
Facultatea de Filosofie – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1976);
specialitatea: filosofie / logică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: titular.
 147 
Oana Eleonora BALOSIN • Data şi locul naşterii: 5 martie 1979, Reşiţa • Studii:
Facultatea de Teologie – Universitatea de Vest din Timişoara (2002); specialitatea:
religie • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: titular.
Monica Daniela BALOTA • Data şi locul naşterii: 22 septembrie 1972, Timişoara •

Studii: Facultatea de Gepgrafie – Universitatea de Vest din Timişoara (1996);
specialitatea: geografie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Jiva BARBUL • Data şi locul naşterii: 14 septembrie 1945, Pojejena de Sus, jud.
Caraş-Severin • Studii: Facultatea de Chimie-Fizică – Universitatea din Timişoara
(1967); specialitatea: chimie / fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Tiberiu Iuliu BARTA • Data şi locul naşterii: 22 august 1968, Timişoara • Studii:
Facultatea de Matematică – Universitatea din Timişoara (1993); specialitatea:
matematică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Ioan BARTL • Data şi locul naşterii: 2 august 1981, Caransebeş • Studii: Colegiul de
Institutori din Caransebeş (2003); specialitatea: „institutori“ • Modul de încadrare la
 148 
Monica BARTL • Data şi locul naşterii: 4 martie 1979 • Studii: Colegiul de

Institutori din Caransebeş (2000); specialitatea: „institutori“ / lb. germană • Grad
didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Dana BEGAN • Data şi locul naşterii: 2 noiembrie 1954, Hunedoara • Studii:

Facultatea de Filologie (1981); specialitatea: lb. română / engleză • Grad didactic: II
• Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „detaşat“.
Rodica Emilia BEICU • Data şi locul naşterii: 16 septembrie 1973, Târgu-Lăpuş •

Studii: Facultatea de Chimie-Biologie – Universitatea de Vest din Timişoara (1997);
specialitatea: biologie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Ileana-Rodica BINDILEU • Data şi locul naşterii: 15 decembrie 1969, Sebeş, jud.

Alba • Studii: Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie – Universitatea de Vest din
Timişoara (1993); specialitatea: lb. franceză / română • Grad didactic: definitivat •
Monica-Sorana BIREESCU • Data şi locul naşterii: 29 iulie 1977, Lugoj • Studii:

Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara (2000); specialitatea: lb.
română / engleză • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
 149 
Renatte BIRO • Data şi locul naşterii: 18 martie 1964, Timişoara • Studii: Facultatea
de Geografie-Geologie-Biologie – Universitatea din Cluj-Napoca (1988);
specialitatea: geografie / engleză • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Alina-Andreea BÎRSAN • Data şi locul naşterii: 3 septembrie 1975, Timişoara •

Studii: Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie – Universitatea de Vest din
Timişoara (1999) • Grad ştiinţific: doctorat • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: „detaşat“.
Zeno BLAJOVAN • Data şi locul naşterii: 11 ianuarie 1959, Hodoş-Darova, jud.

Timiş • Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea din Timişoara (1983);
specialitatea: matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Ioan Virgiliu BLIDAR • Data şi locul naşterii: 19 aprilie 1964, Arad • Studii:
Facultatea de Fizică – Universitatea din Timişoara (1988); specialitatea: fizică •
Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Gheorghe BOBAN • Data şi locul naşterii: 1 aprilie 1954, Albeni, jud. Gorj • Studii:
Facultatea de Matematică-Informatică (1978); specialitatea: matematică • Grad
didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Petria-Elena BOLDEA • Data şi locul naşterii: 21 iulie 1968, Bozovici, jud. Caraş-
Severin • Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara
(1990); specialitatea: matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
 150 
Angelica Daniela BORZAN • Data şi locul naşterii: 29 mai 1973, Lupeni, jud.
Hunedoara • Studii: Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara
(1996); specialitatea: lb. română / engleză • Grad didactic: definitivat • Modul de
Mariana BOŞNEAC • Data şi locul naşterii: 30 iulie 1969, Caransebeş • Studii:

Facultatea de Litere – Universitatea din Timişoara (1992); specialitatea: română /
engleză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Gabriela BOTEI • Data şi locul naşterii: 5 decembrie 1969, Sibiu • Studii: Liceul
Pedagogic (1988) / Facultatea de Sociologie-Psihologie • Grad didactic: II • Modul
de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Monica Simona BRANGA • Data şi locul naşterii: 21 aprilie 1968, Timişoara •

Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea din Timişoara (1992);
specialitatea: informatică / matematică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la
Constantin BRĂDICEANU-PERSEM • Data şi locul naşterii: 29 martie 1946,

Târgu-Jiu • Studii: Institutul de Educaţie Fizică şi Sport – Bucureşti (1971);
 151 
specialitatea: educaţie fizică / baschet • Grad didactic: I • Modul de încadrare la

Corina Elena BRIAC • Data şi locul naşterii: 23 iunie 1973, Sibiu • Studii:
Facultatea de Fizică – Universitatea de Vest din Timişoara (1996); specializare în
domeniile: fizicii şi chimiei • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Huanita Lucia BUGAR • Data şi locul naşterii: 28 august 1971, Caransebeş • Studii:
Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara (1994);
specialitatea: matematică • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la
Maria BUICAN • Data şi locul naşterii: 18 martie 1958, Baia Mare • Studii:
Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1981); specialitatea: lb.
engleză / rusă • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Adriana BULDUR • Data şi locul naşterii: 17 mai 1962, Balint, jud. Timiş • Studii:
Facultatea de Biologie – Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1985);
specialitatea: biologie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
 152 
Luciana Lavinia BULGAR • Data şi locul naşterii: 3 septembrie 1978, Caransebeş •

Studii: Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie – Universitatea de Vest din
Timişoara (2000); specialitatea: istorie • Grad didactic: definitivat • Modul de
Elisabeta-Doroteea BUZARIN • Data şi locul naşterii: 9 august 1952, Timişoara •

Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1975); specialitatea:
lb. rusă / germană • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Codruţa Cristina CĂLIN • Data şi locul naşterii: 11 iulie 1972, Slatina, jud. Olt •
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea de Vest din Timişoara
(1994); specialitatea: educaţie fizică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la
Diana CHEPENEAG • Data şi locul naşterii: 5 februarie 1981, Târgu-Jiu • Studii:

Facultatea de Sociologie şi Psihologie – Universitatea de Vest din Timişoara (2004);
specialitatea: psihologie • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Georgeta CHERNICEANU • Data şi locul naşterii: 16 septembrie 1951, Vrani, jud.

Caraş-Severin • Studii: Facultatea de Chimie-Fizică – Universitatea din Timişoara
(1974); specializare în domeniile: fizicii şi chimiei • Grad didactic: II • Modul de
Domnica I. CHIRIAC • Data şi locul naşterii: 17 ianuarie 1954, Comloşu-Mare, jud.

Timiş • Studii: Facultatea de Matematică-Informatică – Universitatea din Timişoara
 153 
(1987); specialitatea: informatică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la

Nicoleta-Ecaterina CIOSICI • Data şi locul naşterii: 5 decembrie 1947, Timişoara •

lb. germană / română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: cumul (pensionată în 2004).
Eugenia Valeria COCHECI • Data şi locul naşterii: 29 septembrie 1974, Timişoara •

Studii: Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie – Universitatea de Vest din
Timişoara (2005); specialitatea: istorie • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: „suplinitor“.
Lenuţa COFAN • Data şi locul naşterii: 1 august 1950, Căpălnaş, jud. Arad • Studii:
Liceul Pedagogic Arad (1970) / Colegiul de Institutori – Universitatea de Vest din
Timişoara (2002); specialitatea: „învăţători“ / „institutori“ • Grad didactic: I • Modul
Alexandra-Cecilia CRIŞAN • Data şi locul naşterii: 9 octombrie 1977, Oraviţa •

Studii: Facultatea de Geografie şi Limbi Străine – Universitatea de Vest din
Timişoara (2002); specialitatea: geografie / lb. franceză • Modul de încadrare la
Dragoş CURESCU • Data şi locul naşterii: 27 martie 1947, Timişoara • Studii:

Facultatea de Geografie – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1978);
 154 
specialitatea: geografie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional

Aurelia DANCIU • Data şi locul naşterii: 11 septembrie 1946, Bumbeşti-Jiu, jud.

Gorj • Studii: Facultatea de Chimie-Fizică – Universitatea din Timişoara (1969);
specialitatea: chimie / fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: cumul (pensionată din 2003).
Iuliu DANDOŢI • Data şi locul naşterii: 28 ianuarie 1949, Turda, jud. Cluj • Studii:
Liceul de Muzică Ion Vidu din Timişoara; specialitatea: vioară • Modul de încadrare
la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Iasmina Delia DĂESCU • Data şi locul naşterii: 3 noiembrie 1974, Sânnicolaul

Mare, jud. Timiş • Studii: Liceul Pedagogic (1994) / Colegiul de Institutori;
specialitatea: „învăţători“ / „institutori“ • Gradul didactic: II • Modul de încadrare la
Alina DEMETER • Data şi locul naşterii: 7 iulie 1976, Timişoara • Studii:

Facultatea de Fizică – Universitatea de Vest din Timişoara (2000); specialitatea:
fizică • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Felicia-Mariana DINU • Data şi locul naşterii: 9 iunie 1947, Brad, jud. Hunedoara •
lb. engleză / română • Grad didactic: I • Grad ştiinţific: doctorat în filologie
 155 
(metodica predării limbii engleze – 1984) • Modul de încadrare la Colegiul Naţional

Bănăţean: cumul (pensionată din 2005).
Amalia DOBOŞ • Data şi locul naşterii: 30 martie 1974, Timişoara • Studii:

Facultatea de Sociologie şi Psihologie – Universitatea de Vest din Timişoara (1997);
specialitatea: psihologie • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Liana DOMIŢIAN • Data şi locul naşterii: 24 ianuarie 1954, Arad • Studii:

Facultatea de Filologie-Istorie – Universitatea din Timişoara (1977); specialitatea:
lb. engleză / germană • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU • Data şi locul naşterii: 12 septembrie

1952, Ineu, jud. Arad • Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara
(1976); specialitatea: lb. franceză / română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: titular • Organizaţii (uniuni) ştiinţifice şi de creaţie
naţionale / internaţionale din care face parte: Uniunea Scriitorilor din România şi
Société des Poètes et Artistes de France.
Felicia DRAGU • Data şi locul naşterii: 15 aprilie 1973, Strehaia, jud. Dolj • Studii:
Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara (1997) / Curs
postuniversitar de informatică (1999); specialitatea: matematică / informatică • Grad
didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
 156 
Diana DUCAN • Data şi locul naşterii: 21 octombrie 1974, Arad • Studii: Facultatea
de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara (1999); specialitatea: lb. engleză /
română • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Adela DUMITRAŞ • Data şi locul naşterii: 3 aprilie 1978, Hunedoara • Studii:

Facultatea de Sociologie şi Psihologie; specialitatea: psihologie • Grad didactic:
definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Tamara-Ecaterina FARCAŞ • Data şi locul naşterii: 17 martie 1967, Sântana, jud.

Arad • Studii: Facultatea de Istorie-Filosofie – Universitatea din Bucureşti (1989);
specialitatea: istorie / filosofie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Ioana Loredana FĂNĂŢAN • Data şi locul naşterii: 4 ianuarie 1980, Timişoara •

Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea de Vest din Timişoara
(2002); specialitatea: ed. fizică / atletism • Grad didactic: definitivat • Modul de
încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Sorina Mihaela FILIPAŞ • Data şi locul naşterii: 17 decembrie 1970, Lugoj • Studii:
Facultatea de Fizică – Universitatea de Vest din Timişoara (1996); specialitatea:
fizică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
„suplinitor“.
Carmen-Roxana FIRU • Data şi locul naşterii: 11 noiembrie 1968, Oraviţa • Studii:

Facultatea de Geografie – Universitatea de Vest din Timişoara (1996); specialitatea:
geografie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
 157 
Delia FLORESCU • Data şi locul naşterii: 22 decembrie 1976, Timişoara • Studii:

Şcoala Normală Eftimie Murgu din Timişoara (1996); specialitatea: „învăţători“ •
Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Andrei GANCZ • Data şi locul naşterii: 30 martie 1947, Sighetul Marmaţiei • Studii:
Facultatea de Filologie (1970); specialitatea: limba franceză / română • Grad
Mihaela GHERASIM • Data şi locul naşterii: 23 februarie 1969, Timişoara • Studii:

Şcoala Pedagogică Andrei Şaguna din Sibiu / Facultatea de Litere, Filosofie şi
Istorie – Universitatea de Vest din Timişoara (1997); specialitatea: „învăţători“ / lb.
germană / engleză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Ciprian GLĂVAN • Data şi locul naşterii: 8 aprilie 1978, Timişoara • Studii:

Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie – Universitatea de Vest din Timişoara
(2000); specialitatea: istorie / lb. germană • Grad didactic: definitivat • Modul de
Simona Mihaela GOŞA • Data şi locul naşterii: 8 noiembrie 1978, Timişoara •

Timişoara (2002); specialitatea: lb. engleză / germană • Grad didactic: definitivat •
Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Liviu Lucian GRĂDINARU • Data şi locul naşterii: 21 iulie 1982, Deva • Studii:
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Universitatea de Vest din Timişoara (2005);
 158 
specialitatea: educaţie fizică / volei • Modul de încadrare la Colegiul Naţional

Emilia GROZA • Data şi locul naşterii: 22 iulie 1955, Poiana Mare, jud. Dolj •
lb. română / latină • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Elena HUMĂ • Data şi locul naşterii: 15 iunie 1946, Târgu-Jiu • Studii: Facultatea
de Chimie-Fizică – Universitatea de Vest din Timişoara (1995); specialitatea: chimie
/ fizică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Luminiţa Ileana IGNEA • Data şi locul naşterii: 18 iulie 1966, Timişoara • Studii:
Facultatea de Limbi Străine – Universitatea din Bucureşti (1989); specialitatea: lb.
latină / greacă • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Aurelia IHNATIUC • Data şi locul naşterii: 23 iunie 1974, Reşiţa • Studii: Liceul
Teologic Romano-Catolic (2003) • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: „suplinitor“ (la religie catolică).
 159 
Sorin Gabriel IONESCU • Data şi locul naşterii: 22 august 1977, Sinaia • Studii:
(1999); specialitatea: istorie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Mirela-Nicoleta IONUŢESCU • Data şi locul naşterii: 6 septembrie 1962, Lumina,

jud. Constanţa • Studii: Liceul Pedagogic Eftimie Murgu din Timişoara (1981) /
Facultatea de Sociologie-Psihologie – Universitatea de Vest din Timişoara (2005);
specialitatea: „învăţători“ / pshihologie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Ramona Mira ISTRAT • Data şi locul naşterii: 2 iulie 1970, Odorheiul Secuiesc •
Studii: Liceul Pedagogic (1988) / Colegiul de Institutori (2002); specialitatea:
„învăţători“ / „institutori“ • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Alexandra Anca JIVAN • Data şi locul naşterii: 16 octombrie 1980, Timişoara •

Timişoara (2003); specialitatea: lb. engleză / română • Modul de încadrare la
Luminiţa Anişoara JOSU • Data şi locul naşterii: 26 ianuarie 1970, Oraviţa, jud.
Caraş-Severin • Studii: Liceul Pedagogic din Caransebeş (1988); specialitatea:
„învăţători“ • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
 160 
Carmen Maria JURCĂU • Data şi locul naşterii: 16 aprilie 1962, Niţchidorf, jud.
Timiş • Studii: Facultatea de Ştiinţele Naturii – Universitatea de Vest din Timişoara
(1985); specialitatea: fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Rodica-Maria JURCHESCU • Data şi locul naşterii: 15 august 1952, Dâncul Mic,

Hunedoara • Studii: Facultatea de Chimie-Fizică – Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca (1975); specializare în domeniile: fizicii şi chimiei • Grad didactic: I •
Adelina Veturia LEANCA • Data şi locul naşterii: 1 noiembrie 1974, Timişoara •

Studii: Liceul Pedagogic Eftimie Murgu din Timişoara (1993) / Facultatea de Litere,
Istorie şi Teologie – Universitatea de Vest din Timişoara (1999); specialitatea:
„institutori“ / religie / lb. engleză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Claudia-Simona LIPOVAN • Data şi locul naşterii: 5 aprilie 1969, Timişoara •

Studii: Liceul Pedagogic (1987) / Colegiul de Institutori (2003); specialitatea:
„învăţători“ / „institutori“ • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
 161 
Marius LOBAZĂ • Data şi locul naşterii: 1 octombrie 1967, Oradea • Studii:

matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Dorina Maria LOBONŢ • Data şi locul naşterii: 18 august 1969, Timişoara • Studii:
Liceul Pedagogic (1987) / Colegiul Tehnic şi de Administraţie (2002); specialitatea:
Oltea LUCHIAN • Data şi locul naşterii: 16 octombrie 1952, Frătăuţii Vechi, jud.
Suceava • Studii: Facultatea de Chimie-Fizică – Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca (1979); specialitatea: chimie-fizică • Grad didactic: I • Modul de
Irina-Diana MACIU • Data şi locul naşterii: 21 aprilie 1975, Caracal, jud. Olt •
Studii: Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara (2002) –
specialitatea: lb. română / franceză • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare
la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Lavinia Gabriela MANGA • Data şi locul naşterii: 3 decembrie 1969, Piteşti •

Studii: Facultatea de Teologie (1996); specialitatea: religie / lb. română • Grad
didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
 162 
Mirela Sanda MARINESCU • Data şi locul naşterii: 23 iulie 1948, Timişoara •

Lb. română / franceză. • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: titular • Funcţionează şi în postul de director adjunct, „cu delegaţie“, de la
1 septembrie 2004 şi până în mai 2006.
Cecilia MARTI • Data şi locul naşterii: 22 noiembrie 1953, Timişoara • Studii:

Facultatea de Filologie-Istorie – Universitatea din Timişoara (1976); specialitatea:
lb. română / latină • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Raluca MARTINESCU • Data şi locul naşterii: 18 martie 1976, Timişoara • Studii:

(1998); specialitatea: lb. franceză / română • Grad didactic: definitivat • Modul de
Ion MĂTĂSARU • Data şi locul naşterii: 9 aprilie 1943, Luduş • Studii:

Conservatorul din Bucureşti (1975); specialitatea: muzică... • Grad didactic: II •
Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Alina MEDELEAN • Data şi locul naşterii: 7 decembrie 1979, Timişoara • Studii:

Facultatea de Biologie – Universitatea de Ştiinţe Agricole din Timişoara (2002);
specialitatea: biologie • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
„suplinitor“.
 163 
Mirela MEDVEŞAN • Data şi locul naşterii: 1 februarie 1959, Jimbolia • Studii:

Universitatea Tehnică din Timişoara (1983); specialitatea: tehnologia silic. şi
compuşilor oxidici • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Adina-Simona MILOŞ • Data şi locul naşterii: 16 iunie 1975, Timişoara • Studii:

Facultatea de Arte Plastice – Universitatea de Vest din Timişoara (1998);
specialitatea: pedagogia artei • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Carina Beatrice MIRCIOV • Data şi locul naşterii: 25 august 1948, Timişoara •

lb. engleză / română • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Alexandru MOŢ • Data şi locul naşterii: 30 aprilie 1938, Bonţeşti, jud. Arad • Studii:
matematică • Grad didactic: I (1980) • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: a fost titular până în anul 2000, al ieşirii la pensie, de când, voluntar, cu
aprobarea Consiliului Profesoral din C. N. B., conduce cu notabile rezultate
Cabinetul Metodic.
Romeo MOANŢĂ • Data şi locul naşterii: 3 iunie 1972, Timişoara • Studii:

(2000); specialitatea: istorie • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la
 164 
Slaviţa MOMIR • Data şi locul naşterii: 25 martie 1968, Timişoara • Studii: Liceul
Pedagogic din Timişoara (1986); specialitatea: „învăţători“ • Grad didactic: I •
Rodiana MOŢĂŢEANU • Data şi locul naşterii: 18 noiembrie 1947, Drobeta-Turnu-

Severin • Studii: Şcoala Postliceală de Stenografie şi Secretariat din Bucureşti
(1970); specialitatea: stenografie în română şi în franceză • Grad didactic: definitivat
• Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: cumul (anul pensionării: 2005).
Dorica MOŢOC • Data şi locul naşterii: 1 martie 1963, Parţa, jud. Timiş • Studii:
Liceul Pedagogic (1981); specialitatea: „învăţători“ • Grad didactic: I • Modul de
Claudiu MUNTEANU • Data şi locul naşterii: 20 aprilie 1974, Caransebeş • Studii:

Facultatea de Litere, Filosofie, Istorie, Teologie – Universitatea de Vest din
Timişoara (1999); specialitatea: teologie pastorală • Grad didactic: II • Modul de
 165 
Laura Diana NICOLAESCU • Data şi locul naşterii: 2 noiembrie 1980, Timişoara •

Timişoara (2003); specialitatea: lb. engleză / franceză • Modul de încadrare la
Didina ONIGA • Data şi locul naşterii: 17 ianuarie 1958, Pildeşti, jud. Neamţ •
Studii: Conservatorul George Enescu din Iaşi (1982); specialitatea: muzică vocală şi
instrumentală • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Maria OPRESCU • Data şi locul naşterii: 19 august 1955, Găeşti, jud. Dâmboviţa •
Studii: Liceul Pedagogic (1975); specialitatea: „învăţători“ • Grad didactic: I •
Dorin ORBAN • Data şi locul naşterii: 15 august 1969, Timişoara • Studii:

(1995); specialitatea: lb. română / engleză • Grad didactic: II • Modul de încadrare la
Petru Toma ORBULOV • Data şi locul naşterii: 11 octombrie 1949, Lugoj • Studii:
matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular • Din 15 februarie 1999 şi până la 1 aprilie 2003, a fost director adjunct al
Colegiului Naţional Bănăţean.
 166 
Gabriela PACHIA • Data şi locul naşterii: 16 iunie 1955, Timişoara • Studii:

engleză / română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Ion PACHIA • Data şi locul naşterii: 16 februarie 1947, Tatomireşti, jud. Dolj •
limba şi literatura română • Grad didactic: I • Grad ştiinţific: doctor în filologie •
Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular • Şi-a iscălit zecile de
lucrări de cercetare ştiinţifică şi de creaţie literară cu numele: Ion PACHIA-
TATOMIRESCU; din cele peste 1050 de articole / studii, câteva sute sunt semnate
cu mai mult de douăzeci de pseudonime „dacice“: Ana Arnika, Dacian Bradua, M.
Brădilă, I. D. Breianu, Decebal Bucurescu, Brânduşa Ghionescu, Mugur Murgescu
etc. • Organizaţii (uniuni) ştiinţifice şi de creaţie naţionale / internaţionale din care
face parte: Uniunea Scriitorilor din România (cu începere, din anul 1980), Societatea
Română de Haiku („membru fondator“, din 1990), Asociaţia Istoricilor Bănăţeni
(din 1992), Academia Dacoromână din Bucureşti („membru fondator“, din 1995),
Société des Poètes et Artistes de France (din 1999) etc.
Cornelia PANTEA • Data şi locul naşterii: 28 octombrie 1952, Petroşani • Studii:

română / franceză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Cristina Octavia PETRUŢ • Data şi locul naşterii: 10 octombrie 1980, Arad • Studii:
Facultatea de Litere – Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (2003);
 167 
specialitatea: lb. română • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:

„detaşat“.
Nicoleta Gabriela PIELEA • Data şi locul naşterii: 26 august 1982, Târgu-

Cărbuneşti, jud. Gorj • Studii: Facultatea de Informatică – Universitatea din Craiova
(2005); specialitatea: informatică • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Ana POHL • Data şi locul naşterii: 5 august 1947, Stanciova, jud. Timiş • Studii:
Facultatea de Matematică (1970); specialitatea: matematică • Grad didactic: I •
Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: cumul (anul pensionării: 2004).
A fost în funcţia de director adjunct al Colegiului Naţional Bănăţean între 10
ianuarie 1987 şi 15 februarie 1999.
Ioana POP • Data şi locul naşterii: 31 martie 1959, Sânnicolaul Mare • Studii:
Universitatea Tehnică din Timişoara (1987); specialitatea: tehnologie chimică
anorganică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Mariana POP • Data şi locul naşterii: 22 mai 1956, Sadova Veche, jud. Caraş-
Severin • Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1979);
specialitatea: lb. engleză / română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
 168 
Adina Maria POPA • Data şi locul naşterii: 10 februarie 1952, Sita Buzăului, jud.
Covasna • Studii: Liceul Pedagogic (1972); Colegiul de Institutori (2002); Facultatea
de Sociologie şi Pedagogie (2004); specialitatea: „învăţători“ / „institutori“ /
pedagogie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Lucia Elena Viorica POPA • Data şi locul naşterii: 7 mai 1945, Borlova, jud. Caraş-
Severin • Studii: Facultatea de Filologie (1966); specialitatea: limba şi literatura
română • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
cumul (anul pensionării: 2003).
Dorina POPESCU • Data şi locul naşterii: 17 mai 1966, Făget, jud. Timiş • Studii:
Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1989); specialitatea lb.
română / latină; Facultatea de Drept – Universitatea din Bucureşti (1996);
specialitatea: ştiinţe juridice • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Monica-Oana POPOVICI • Data şi locul naşterii: 15 august 1968, Arad • Studii:

română / engleză • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
 169 
Karina PREOTESOIU • Data şi locul naşterii: 6 aprilie 1970, Reşiţa • Studii: Liceul
Pedagogic din Caransebeş (1988); specialitatea: „învăţători“ / Facultatea de Drept
din Bucureşti (2000) • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Florica Maria PUŞCAŞ • Data şi locul naşterii: 12 martie 1955, Timişoara • Studii:
română / franceză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Bănăţean: titular • Din 15 februarie 1999 şi până în 31 august 2001, a activat în
postul de director adjunct al Colegiului Naţional Bănăţean; de la 1 septembrie 2001,
şi în prezent, funcţionează ca director „deplin“ al Colegiului Naţional Bănăţean.
Elena RĂDUCANU • Data şi locul naşterii: 23 iunie 1954, Andrei Şaguna, jud.
Arad • Studii: Facultatea de Ştiinţe ale Naturii (1977); specialitatea: fizică • Grad
didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular •
Funcţionează ca director adjunct al Colegiului Naţional Bănăţean de la 1 iunie 2002
şi în prezent.
 170 
Cristiana-Marina REGHIŞ • Data şi locul naşterii: 26 decembrie 1950, Reşiţa •

Studii: Facultatea de Filologie (1973); specialitatea: lb. franceză / română • Grad
Marioara RUSU • Data şi locul naşterii: 2 decembrie 1955, Buziaş • Studii: Liceul
Pedagogic (1977); specialitatea: „învăţători“ / Colegiul de Institutori – Universitatea
de Vest din Timişoara (2002); specialitatea: „institutori“ • Grad didactic: I • Modul
Adina SABO • Data şi locul naşterii: 13 februarie 1977, Timişoara • Studii:

franceză / engleză • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Eugenia SANDNER • Data şi locul naşterii: 26 iulie 1949, Teremia Mare, jud. Timiş
• Studii: Facultatea de Educaţie Fizică – Universitatea din Timişoara (1971);
specialitatea: educaţie fizică • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la
Tatiana SCHINTEIE • Data şi locul naşterii: 3 decembrie 1983, Bozovici • Studii:

Liceul Pedagogic din Caransebeş (2003); specialitatea: „învăţători“ • Modul de
Ioana SCHWEIGOFFER • Data şi locul naşterii: 21 iulie 1972, Hunedoara • Studii:

Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie (1995); specialitatea: filosofie • Grad
didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
„completare de catedră“ ca titular cu „baza“ la Liceul C. D. Loga din Timişoara.
 171 
Nicoliţa SCRIPNICIUC • Data şi locul naşterii: 3 iunie 1962, Plopşor, jud. Gorj •
Studii: Facultatea de Matematică-Fizică – Institul Pedagogic Timişoara (1985);
specialitatea: matematică / fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: „detaşat“.
Nicolae-Marian SEIMEANU • Data şi locul naşterii: 27 ianuarie 1977, Caracal, jud.

Olt • Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara;
specialitatea: matematică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: „detaşat“. Obţine – în urma concursului din aprilie 2006,
organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş – postul de director adjunct al
Colegiului Naţional Bănăţean.
Anca SIMERIA • Data şi locul naşterii: 17 iunie 1958, Mehadia, jud. Caraş-Severin
• Studii: Liceul Pedagogic (1977) şi Colegiul de Institutori (2002); specialitatea:
Rodica-Elena STĂNESCU • Data şi locul naşterii: 23 mai 1950, Pesac, jud. Timiş •
lb. română / franceză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Magdalena STĂNULESCU • Data şi locul naşterii: 6 februarie 1976, Bolboşi, jud.

Dolj • Studii: Facultatea de Litere (1998); specialitatea: lb. latină / greacă • Grad
didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.•
Din 2004, funcţionează ca „profesor-detaşat“ la o şcoală din Anglia.
 172 
Alexandra STOICOV • Data şi locul naşterii: 13 iunie 1973, Timişoara • Studii:

Liceul Pedagogic (1990) / Facultatea de Sociologie şi Psihologie (2001);
specialitatea: „învăţători“ / psihologie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Ioana-Laura SZABO • Data şi locul naşterii: 1 mai 1971, Timişoara • Studii:

Facultatea de Chimie-Biologie – Universitatea de Vest din Timişoara (1995);
specialitatea: biologie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Alexandru ŞANDOR • Data şi locul naşterii: 13 mai 1971, Timişoara • Studii:

(1997); specialitatea: filosofie / logică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“ (Al. Şandor angajându-se la o firmă
particulară, din 13 februarie 2006, catedra este suplinită de prof. Sofia Amorăriţei –
supra).
Petru ŞANDOR • Data şi locul naşterii: 6 aprilie 1953, Anina, jud. Caraş-Severin •
Studii: Facultatea de Istorie – Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1977);
specialitatea: istorie / ştiinţe socio-umane • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Colegiul Naţional Bănăţean: titular. Din 2004, funcţionează şi ca inspector şcolar.
Dorina-Miana ŞERBAN • Data şi locul naşterii: 6 septembrie 1971, Drobeta-Turnu

Severin • Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara
(1997); specialitatea: matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
Alexandru TĂNASIE • Data şi locul naşterii: 17 mai 1971, Sineşti, jud. Vâlcea •
Studii: Facultatea de Matematică – Universitatea de Vest din Timişoara (1996);
specialitatea: matematică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
 173 
Claudia-Nicoleta TIMOFTE • Data şi locul naşterii: 14 noiembrie 1968, Timişoara •

Studii: Facultatea de Litere – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi (1994);
specialitatea: lb. română / franceză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Rodica TOMA • Data şi locul naşterii: 29 aprilie 1959, Gătaia, jud. Timiş • Studii:
informatică / matematică • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul
Mariana Adina TRANDU • Data şi locul naşterii: 2 ianuarie 1954, Lipova, jud. Arad
• Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
(1976); specialitatea: franceză / germană • Grad didactic: II • Modul de încadrare la
Lia Minodora ŢUHAŞU • Data şi locul naşterii: 1 martie 1948, Beregsăul Mare, jud.
Timiş • Studii: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1971);
specialitatea: lb. română / franceză • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Monica Delia UŢĂ • Data şi locul naşterii: 22 noiembrie 1979, Timişoara • Studii:
Facultatea de Drept – Universitatea de Vest din Timişoara (2002) • Modul de
Constantin Valentin URUIOC • Data şi locul naşterii: 2 ianuarie 1944, Dragoş-

Vodă, jud. Ialomiţa• Studii: Academia de Studii Economice Bucureşti – specialitatea
merceologie – şi Facultatea de Teologie – Universitatea de Vest din Timişoara
(1997); specialitatea: teologie pastorală • Grad didactic: definitivat • Modul de
 174 
Alexandru VEREŞ • Data şi locul naşterii: 8 mai 1954, Arad • Studii: Facultatea de
Fizică (1978); specialitatea: fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Floarea-Silvia VERT • Data şi locul naşterii: 10 octombrie 1955, Borod, jud. Bihor •
Studii: Facultatea de Biologie – Universitatea din Bucureşti (1979); specialitatea:
biochimie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Dorina Oana VILĂU • Data şi locul naşterii: 4 aprilie 1976, Târgu-Jiu • Studii:
Facultatea de Chimie-Biologie – Universitatea de Vest din Timişoara (2004);
specialitatea: biologie • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
„detaşat“.
Catalina VINTILĂ • Data şi locul naşterii: 15 octombrie 1955, Râmnicul Sărat •

Studii: Facultatea de Biologie – Universitatea din Bucureşti (1995); specialitatea:
biologie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Dana-Georgeta VISU • Data şi locul naşterii: 30 iunie 1977, Buziaş • Studii: Liceul
Pedagogic (1997) şi Facultatea de Drept – Universitatea de Vest din Timişoara
(2003); specialitatea: „învăţători“ / ştiinţe juridice • Grad didactic: II • Modul de
 175 
Cornel Ionel VIŢAN • Data şi locul naşterii: 15 iulie 1948, Tolvădia, jud. Timiş •
Studii: Facultatea de Geografie – Universitatea din Bucureşti (1972); specialitatea:
geografie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Mirela VIZITEU • Data şi locul naşterii: 16 iulie 1966, Bârlad • Studii: Facultatea de
Sociologie şi Psihologie – Universitatea de Vest din Timişoara (1997); specialitatea:
psihologie • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Cristian-Gabriel VLAD • Data şi locul naşterii: 14 ianuarie 1980, Timişoara • Studii:

Facultatea de Filologie-Istorie – Universitatea de Vest din Timişoara (2002);
specialitatea: istorie • Grad didactic: definitivat • Modul de încadrare la Colegiul
Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
 176 
Alina Olimpia VOIA • Data şi locul naşterii: 28 aprilie 1968, Timişoara • Studii:
Universitatea Tehnică Traian Vuia din Timişoara (1992); specialitatea: tehnologia
informaţiei • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean:
titular.
Mihai VOSMINSCHI • Data şi locul naşterii: 1 martie 1943, Tecuci • Studii:

Institutul de Educaţie Fizică şi Sport – Bucureşti (1968); specialitatea: educaţie
fizică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Lucia-Daniela ZABERCA • Data şi locul naşterii: 8 februarie 1958, Timişoara •

lb. engleză / română • Grad didactic: II • Modul de încadrare la Colegiul Naţional
Nicolae ZOPOTA • Data şi locul naşterii: 6 aprilie 1949, Răpsig, jud. Arad • Studii:
Facultatea de Matematică-Mecanică – Universitatea din Timişoara (1973);
Specialitatea: matematică • Grad didactic: I • Modul de încadrare la Colegiul
ABSOLVENŢI AI COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN –
PERSONALITĂŢI DE MARCĂ ALE CULTURII / ŞTIINŢEI
ROMÂNEŞTI
Decebal BUCURESCU
PROZA DE FACTURĂ NEO-PROUSTIANĂ A DOAMNEI ILDICO

ACHIMESCU
După cum precizează dicţionarele, Ildico ACHIMESCU,

«prozatoare, traducătoare, jurnalistă», s-a născut la 15 martie 1942,
 177 
în Timişoara; «studii preuniversitare: Şcoala Medie Nr. 7 (actualul Colegiu

Naţional Bănăţean) din Timişoara, promoţia 1960» («Dicţionar al Scriitorilor din
Banat», Timişoara, Editura Universităţii de Vest, p. 23); a urmat cursurile Facultăţii
de Filologie – Universitatea din Timişoara, secţia română – germană, între anii
1962 şi 1966. A debutat în revista Argeş, în anul 1968; debutul editorial se produce
în 1983, cu interesantul roman, Un om cu numele meu (Timişoara, Editura Facla,
1983). A mai publicat un volum de povestiri, Romanţă cu busolă (Timişoara,
Editura Facla, 1986), un volum de publicistică, sub un titlu inspirat, Ca sticla, zidul
(Timişoara, Editura Augusta, 2003), şi două volume de traduceri din limba maghiară
în limba română, Amiază cu flori, de Maria Pongrácz (Timişoara, Editura Facla,
1985) şi Rătăcitorul, de Majtényi Mihály (Panciova-Serbia, Editura Libertatea,
1986).
După cum au remarcat, în majoritatea lor, criticii literari, Ildico Achimescu
aduce bucuria cultivării unei proze de factură neo-proustiană, armonizându-şi
„arcele voltaice“ ale romanului / povestirilor dinspre perimetrul „noului roman
francez“ şi din imediata vecinătate a prozei confratelui europeano-bănăţean, Sorin
Titel.
Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Timişoara i-a acordat, în anul
2000, Premiul de Excelenţă; în anul 2002, opera i-a mai fost încununată cu un
Premiu de Excelenţă al Asociaţiei Presei Timişorene şi cu un Premiu de Excelenţă
al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a Judeţului Timiş.
LIVIUS CIOCÂRLIE – SEMIOTICIAN, TEORETICIAN, CRITIC,

ROMANCIER... ŞI SUPRAFAŢA TOPOS-BANATIC PECETLUITĂ...
Livius CIOCÂRLIE, prozator, critic şi teoretician literar,

semiotician / stilistician, s-a născut la 7 octombrie, 1935, în
Timişoara. Cu privire la „studiile-i preuniversitare“, bogat-
documentatele dicţionare menţionează: «...a urmat şcoala primară
şi Liceul Clasic la Timişoara» (Dicţionarul general al literaturii
române, vol. II, C / D – sub egida Academiei Române –
Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004, p. 239; infra, sub
sigla DGLR, II; s. n.). Academicul dicţionar se referă la Liceul Clasic Mixt din
 178 
Timişoara, ale cărui cursuri le frecventează între anii 1950 şi 1953; după cum se ştie,
Liceul Clasic Mixt din Timişoara se înfăţişează azi sub numele de Colegiul
Naţional Bănăţean.
După încheierea studiilor liceale la Timişoara, în ciuda cumplitului regim al
„epocii politice şi culturale staliniste“, Livius Ciocârlie frecventează – între anii
1953 şi 1958 – cursurile Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti,
devenind licenţiat în limba şi literatura franceză.
Câţiva ani este profesor în învăţământul preuniversitar, scurtă vreme devine şi
muzeograf în Timişoara (la Muzeul Regiunii Banatului), intrând apoi în
învăţământul universitar, ca asistent, la timişoreanul Institut Pedagogic, la Facultatea
de Filologie (1963 – 1967).
În anul 1966, debutează în Analele Universităţii din Timişoara.
Din 1970 este lector universitar. În două rânduri, în anii 1972 şi 1974, se află
şapte luni în Franţa, în calitate de cursant al Şcolii de Înalte Studii Practice / École
Practique des Hautes Études (aici, având ca profesor pe celebrul semiotician,
Gérard Genette – cf. DGLR, II, 239).
Primei sale cărţi publicate în 1974, la Editura Facla, din Timişoara, Realism şi
devenire poetică în literatura franceză, i s-a acordat Premiul pentru debut al
Uniunii Scriitorilor din România.
În 1975, îşi susţine teza-i de doctorat în filologie franceză pe o temă «despre
sensul secund al structurii simbolice» (DGLR, II, 239). Devine conferenţiar
universitar în 1981 şi, din 1990, profesor la catedra de franceză a Facultăţii de
Litere, Filosofie şi Istorie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Între anii
1991 şi 1994, predă, ca „profesor invitat“, un curs de cultură / civilizaţie română, la
Universitatea Michel de Montaigne din Bordeaux. Revine ca profesor la catedra-i
de la Universitatea de Vest din Timişoara până în anul 2000, când părăseşte oraşul
de pe Bega, Tibissiara > Timişoara, spre a se stabili în capitala Bucurestes >
Bucureşti.
„Îmbumbind“ prin Realism şi devenire poetică în literatura franceză
(Timişoara, Editura Facla, 1974), corola operei lui Livius Ciocârlie se relevă destul
de bogată, reunind o serie de cărţi care, prin valoarea lor excepţională, au atras
atenţia criticii de specialitate, aducându-i în câteva rânduri laurii unor înalte premii /
„biruinţe“: Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern (Bucureşti,
Editura Cartea Românească, 1979), Mari corespondenţe (Bucureşti, Ed. Cartea
Romaneasca, 1981), Eseuri critice (Timişoara, Editura Facla, 1983), Un
Burgtheater provincial (roman, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984),
Clopotul scufundat (roman, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1988),
Fragmente despre vid (Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1992), Paradisul
derizoriu (Bucureşti, Editura Humanitas, 1994), Viaţa în paranteză (Timişoara,
Editura Amarcord, 1995), Cap şi pajură (Bucureşti, Editura Albatros, 1997), Trei
într-o galeră (Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1998), Caietele lui Cioran (Craiova,
Editura Scrisul Românesc, 1999), De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri
(Iaşi, Editura Polirom, 2001) etc.
Dacă în teoria / critica literară, dacă în semiotică / stilistică, Livius Ciocârlie
se dovedeşte a fi „ultimul mare“ tel-quel-ist al mileniului secund, ca romancier, ca
autor al celor două „romane-unicat“, după „unanimitatea“ criticilor, Un Burgtheater
 179 
provincial (1984) şi Clopotul scufundat (1988), impresionează vădit original prin

'cercarea (cum ar zice Noica) de altfel de ecritură a „patosului lucid“ cu omatidie,
ori, mai exact spus, în franje ale eului cunoscător al efectului de „piramidă şeasă“,
dincolo de o anume obsesie, dincolo de obstinaţia unui baroc „în avalanşă“, izbindu-
se de câmpie, bineînţeles, fără ecouri bacoviene, dar în reverberări de abisuri
ontologice, în măsura în care abisul se lasă „chemat“ de „mozaicul“ suprafeţei,
suprafaţă topos-banatic pecetluită, „burgtheater provincial“, într-o „pestriţerie“ a
banalului cotidian şi reificator.
În afară de premiul din 1974, Livius Ciocârlie a mai primit de două ori – în
1983 şi în 1985 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru lucrările
publicate în anii respectivi); în decembrie 2000, Livius Ciocârlie a fost încununat ca
Ofiţer al Ordinului „Steaua României“.
LA MATCĂ…
Gabriela PACHIA
ABSOLVENŢI AI COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN

REÎNTORŞI DUPĂ STRĂLUCITE STUDII UNIVERSITARE CA
PROFESORI...
Mariana BOŞNEAC
 180 
• Data şi locul naşterii: 30 iulie 1969, Caransebeş.

• A fost liceancă la Colegiul Naţional Bănăţean (= Liceul de Filologie-Istorie) între
anii 1984 şi 1987 (numele avut ca liceancă: Duvlea).
• La Examenul de Bacalaureat a obţinut media generală: 9,21 (cf. Ion PACHIA-
TATOMIRESCU, Colegiul Naţional Bănăţean – pagini monografice: Promoţia a
LIII-a – Comisia de Bacalaureat nr. 1585 – din iunie 1987).
• Studii universitare: Facultatea de Litere – Universitatea din Timişoara (1992);
specialitatea: română / engleză.
• Grad didactic: I.
• Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: titular.
Alina DEMETER
• Data şi locul naşterii: 7 iulie 1976, Timişoara.

• A fost liceancă la Colegiul Naţional Bănăţean între anii 1990 şi 1994 (numele avut
ca liceancă: Moisă).
LX-a – Comisia de Bacalaureat nr. 1003 / iunie 1994).
• Studii universitare: Facultatea de Fizică – Universitatea de Vest din Timişoara
(2000); specialitatea: fizică. În anul 2000, obţine masteratul în optica şi
spectroscopia materialelor laser.
• Grad didactic: definitivat
• Modul de încadrare la Colegiul Naţional Bănăţean: „suplinitor“.
Tamara-Ecaterina FARCAŞ
 181 
• Data şi locul naşterii: 17 martie 1967, Sântana, jud. Arad.

anii 1981 şi 1985.
LI-a – Comisia de Bacalaureat a secţiei: uman – din iunie 1985).
• Studii universitare: Facultatea de Istorie-Filosofie – Universitatea din Bucureşti
(1989); specialitatea: istorie / filosofie • Grad didactic: I • Modul de încadrare la
Luminiţa Ileana IGNEA
• Data şi locul naşterii: 18 iulie 1966, Timişoara

anii 1981 şi 1985.
LI-a – Comisia de Bacalaureat a secţiei: uman – din iunie 1985).
• Studii universitare: Facultatea de Limbi Clasice – Universitatea din Bucureşti
(1989); specialitatea: lb. latină / greacă
• Grad didactic: I
• În anul şcolar 2005 – 2006, urmează – la Universitatea de Vest din Timişoara –
Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, secţia de limbi clasice – cursul
postuniversitar, Patristica între clasicism şi modernism.
Raluca MARTINESCU
• Data şi locul naşterii: 18 martie 1976, Timişoara

• A fost liceancă la Colegiul Naţional Bănăţean între anii 1990 şi 1994.
• La Examenul de Bacalaureat a obţinut media generală: 10 – zece (cf. Ion

PACHIA-TATOMIRESCU, Colegiul Naţional Bănăţean – pagini monografice:
Promoţia a LX-a – Comisia de Bacalaureat nr. 1003 / iunie 1994).
 182 
• Studii universitare: Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie – Universitatea de Vest

din Timişoara (1998); specialitatea: lb. franceză / română
Slaviţa MOMIR

• A fost „primaristă“ şi „gimnaziastă“ la secţia sârbă a Colegiul Naţional Bănăţean
(= Liceul de Filologie-Istorie) între anii 1974 şi 1982 (numele avut ca elevă:
Chirici).
• Studii: Liceul Pedagogic din Timişoara (1986); specialitatea: „învăţători“
Dorin ORBAN
• Data şi locul naşterii: 15 august 1969, Timişoara

• A fost „primarist“, „gimnaziast“ şi licean la Colegiul Naţional Bănăţean (= Liceul
de Filologie-Istorie) între anii 1975 şi 1987.
• Studii universitare: Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie – Universitatea de Vest
din Timişoara (1995); specialitatea: lb. română / engleză
• Grad didactic: II
• A debutat cu piesa într-un act, Cutia, în revista Orient latin, an XII, nr. 1-2-3-4
(44, 45, 46, 47), 2005, pp. 11 – 17.
Dorina POPESCU
 183 
• Data şi locul naşterii: 17 mai 1966, Făget, jud. Timiş

anii 1981 şi 1985.
LI-a – Comisia de Bacalaureat a secţiei uman – din iunie 1985).
• Studii universitare: Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1989);
specialitatea lb. română / latină; Facultatea de Drept – Universitatea din Bucureşti
(1996); specialitatea: ştiinţe juridice.
• Data şi locul naşterii: 15 august 1968, Arad.

anii 1983 şi 1987 (numele avut ca liceancă: Vintilescu).
• Studii universitare: Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara
(1992); specialitatea: lb. română / engleză.
• Grad didactic: definitivat.
• Lucrări publicate: Ana de rană, Timişoara, Editura Eurobit, 1998; Ielina,
Timişoara, Editura Eurobit, 2000; Castele în Spania, Timişoara, Editura Presa
Universitară Română, 2002.
• Referinţe critice: «După un debut discret, din anul 2000, cu volumul Ana din rană
– şi semnat cu numele feciorelniciei (Monica-Oana Vintilescu), unde suntem
întâmpinaţi de lirismul sincerităţii oximoronice a eului erotizat sub soarele
nervalian, nu „negrul“, ci un «soare greu umbrit de dor», bineînţeles, tangent la
sublimul autohton-valahicului mit al jertfei zidirii, cu „femeia“ veşnic înmânăstirită,
recentul volum, Castele în Spania, de Monica-Oana Popovici, pus sub pecetea unui
 184 
profund-inspirator motto-haiku stănescian («Eu nu sunt altceva decât / o pată de

sânge / care vorbeşte» – Autoportret), constelează „problematica rănii“ ens-ului din
„capul ţepii“ mileniului al III-lea, de la „pelerinul“ trupului de lut, ori de la
„armăsarii sălbatici“ ai acestuia, cu care galopează printre arhicunoscutele „castele
de nisip“ din mai mult sau mai puţin „hispanizatele lumi“, până la „albastrul blând“
al casei din celebra privelişte a fiinţei platoniciene. „Noul“ erou liric al Oanei
Popovici se simte „răscruce“ şi „glas de vineri“ (cf. De neîmplinire), cu tulburări
sinestezice datorate unor „roiuri de aripi înverzinde-n jar“ (cf. Armăsari sălbatici),
dar şi cneaz al „tărâmului jalei“ ce învaţă să-şi ascută răsuflarea «într-a Doamnei
coasă, / răzbătând deşertul în surâs desculţ», ori „să se adape“ din otrava «rece şi
spumoasă / în nisipul tandru» de pe la crescătoriile munţilor (cf. Castele de nisip);
pe „continentul durerii“, reînviază într-un „suflet de ghepard“, chiar şi într-o
soresciană undă, adică «bun la toate», dar mai întâi, spre a-i solicita unui prinţ
glacial «să construiască o furtună», poate, pentru «clopote cu copite sparte-n fum / şi
roţi pătrate croncănind» (cf. Pur şi complicat); întru nutrirea spiritului medieval-
castelan se angajează «armăsarii negri cu coamele de fier» şi «hienele albastre» (cf.
Mereu Monica), «cuvântul-lacăt» al unui «fost vultur» (cf. De prea târziu),
«animale multe / otrăvuri arse şi tăceri oculte» (cf. Între noi doi), «fiinţele mării»,
«fiinţele serii» şi «fiinţele zării» (cf. De cealaltă parte), „lacrima pătrată a soarelui“
(cf. Soare fracturat), «cai de nori sălbatici» (cf. În Valea Plângerii), păsări mari şi
mici, negre şi albe, bune şi rele (cf. Viaţa ca o scenă), «un ciot de zăpadă neagră»
(cf. Timpul), «gânduri albastre, în bocanci de aur» (cf. Tânguire de seară),
«spiriduşul cu ochi de cristal» «ş-un căpcăun din miez de ură» (cf. Monica / Pustiu),
«un vagabond din zdrenţe de cuvinte» (cf. Altfel de Făt-Frumos), „Spanii rebele cu
voci de vâsc“ (cf. Castele în Spania), «pitici de soare / sărutaţi de rana încruntată»
(cf. Gânduri de unicorn), «jumătatea mută a porţii de palat» (cf. Respirări de zare),
«o lună neagră care / mai ninge bulgări vii de soare» (Ana de Rană) etc. Casa
poeziei Oanei Popovici se ridică treptat, cu certitudinea temeliilor de beton armat ale
mitosofiei valahe, lângă fântâna din capul foşnitorului „lan de stele“ – poate pentru
că se află sub «un cer de piatră croit / din fânul tras pe roată» (cf. Nume de fântână),
poate pentru că „apa sculptată vrea să fie foc“, ori alt element fundamental al
cosmosului nostru cel de toate zilele, poate, în ultimă instanţă, şi ca într-un
«Albastru blând»: Locuiesc sub straja arsă / a fructelor de sare-amară. // Sunt un
glonte-n grâu de rouă / verde descântată şi / alintată-n praf de lună. // Casa mea
creşte pe culmea / unei deznădejdi senine, / unei îndoieli mirate, / şi-mi răsfrâng
rotund pe jale / ramurile serii coapte / pe-un albastru blând, / de rană. (Prof. dr.
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Lirism din casa albastrului blând, cronică literară,
în Rostirea Românească, anul X, nr. 1-2-3 / ianuarie-februarie-martie, 2004, p. 68
sq.).
Florica Maria PUŞCAŞ
 185 

• A fost liceancă la Colegiul Naţional Bănăţean (= Liceul de Cultură Generală Nr. 1
– Timişoara) între anii 1970 şi 1974.
• La Examenul de Bacalaureat a obţinut media generală: 10 – zece (cf. Ion
PACHIA-TATOMIRESCU, Colegiul Naţional Bănăţean – pagini monografice:
Promoţia a XL-a – Comisia de Bacalaureat nr. 6 – din iunie 1974).
• Studii universitare: Facultatea de Filologie – Universitatea din Timişoara (1979);
specialitatea: lb. română / franceză.
• Din 15 februarie 1999 şi până în 31 august 2001, a activat în postul de director
adjunct al Colegiului Naţional Bănăţean; de la 1 septembrie 2001, şi în prezent,
funcţionează ca director „deplin“ al Colegiului Naţional Bănăţean.
• Lucrări publicate: Florica Maria Puşcaş, Al. Moţ, Modele de subiecte pentru
examenele de admitere în licee şi şcoli profesionale, I, II, Timişoara, Ed. Eurobit,
1991, 1992; I. Alexeev, A. Balea, C. Deatc, E. F. Gligor, V. Macovei, E. Marinescu,
Al. Metea, M. Ocolişan, F. Petreanu, F. Popa, Florica Maria Puşcaş, S. Rogobete, C.
Vintilescu, Limba română, Timişoara, Ed. Helicon, 1993; Florica Maria Puşcaş,
Raporturi sintactice, Timişoara, Ed. Mirton, 1995; Florica Maria Puşcaş, Seminarii
de limba română – pregătirea elevilor pentru admitere, Timişoara, Ed. Eurobit,
1997; Cornelia Pantea, Lucia Popa, Florica Maria Puşcaş, Modele de teste de
evaluare parţială pe nivele de dificultate – limba şi literatura română (gimnaziu),
Timişoara, Editura Eurobit, 1997; Al. Moţ, Florica Maria Puşcaş, Evaluare parţială
pe nivele de dificultate – matematică, limba română (gimnaziu), Timişoara,
Editura Eurobit, 1998; Alexandru Moţ, Florica Maria Puşcaş, Matricea de notare,
Timişoara, Editura Eurobit, 1999; Alexandru Moţ, Florica Puşcaş, Luca Ion,
Cabinetul metodic – centru de excelenţă pentru un învăţământ sinergic,
Timişoara, Editura Eurobit, 2001; Fl. M. Puşcaş, Al. Moţ, P. Balica, Investigaţia
prin chestionar, metodă complementară de evaluare în sprijinul managementului
educaţional. O abordare statistico-matematică şi pedagogică, Timişoara, Ed. PUR,
2003; etc.
• Referinţe critice: «Limba română ca disciplină de învăţământ în gimnaziu are două
obiective majore: unul, valorificând funcţia de comunicare a limbajului, presupune
formarea şi consolidarea abilităţii de a utiliza corect limba, în orice împrejurare. Cel
de-al doilea vizează însuşirea temeinică a cunoştinţelor fundamentale de limbă, în
vederea susţinerii examenelor de admitere în licee, şcoli profesionale sau facultăţi.
De aceea predarea şi învăţarea limbii este un proces complex în care se impune
realizarea unui echilibru optim între teoria şi practica limbii. Lucrarea de faţă,
aparţinând unei colege cunoscute şi apreciate în învăţământul timişorean pentru
 186 
preocupările constante de ameliorare a activităţii profesionale şi metodice la clasă,

reflectă tocmai modul cum trebuie realizată trecerea de la noţiunile teoretice la
aplicarea lor. Originalitatea lucrării constă în punerea în discuţie a noţiunilor
sintactice, fonetice, de vocabular, de ortografie şi de punctuaţie din perspectivă
practică (astfel se justifică şi titlul lucrării la care s-a oprit autoarea). Prin structură şi
conţinut, lucrarea oferă cititorului instrumentele de lucru necesare, pentru a aborda
în cunoştinţă de cauză orice aspect al limbii care i se propune pentru analiză.
Considerăm de aceea că Seminarii de limbă română se situează între manual şi
culegerea de exerciţii, reuşind să fie veriga necesară, inexistentă până acum în
literatura metodică de specialitate, care să completeze spaţiul dintre teoria şi practica
limbii. Aşadar lucrarea de faţă corespunde cerinţelor învăţământului românesc
actual, reprezentând un bun şi necesar material didactic (un îndrumător teoretic şi
practic) util deopotrivă elevilor absolvenţi de gimnaziu şi liceu, în scopul pregătirii
pentru concursurile de admitere în licee şi facultăţi, unde limba română reprezintă o
probă de examen, studenţilor de la Facultatea de Litere şi profesorilor din primii
ani de învăţământ, interesaţi de perfecţionarea activităţii lor profesionale şi
metodice. Fiind convinsă de utilitatea acestei lucrări o recomand cu deosebită
căldură tuturor celor celor interesaţi în însuşirea şi cultivarea limbii române.» (Conf.
univ. dr. Rodica Popescu, Cuvânt înainte, în Seminarii de limba română –
pregătirea elevilor pentru admitere, de Florica Maria Puşcaş (Timişoara, Editura
Eurobit, 1997, p. 3 sq.).
Adina SABO
• Data şi locul naşterii: 13 februarie 1977, Timişoara

• A fost liceancă la Colegiul Naţional Bănăţean între anii 1991 şi 1995 (numele avut
ca liceancă: Boroş).
LXI-a – Comisia de Bacalaureat nr. 1091 – din iunie 1995).
• Studii universitare: Facultatea de Litere – Universitatea de Vest din Timişoara
(1999); specialitatea: lb. franceză / engleză
Claudia-Nicoleta TIMOFTE
 187 
• Data şi locul naşterii: 14 noiembrie 1968, Timişoara

anii 1983 şi 1987.
• Studii universitare: Facultatea de Litere – Universitatea Alexandru Ioan Cuza din
Iaşi (1994); specialitatea: lb. română / franceză.
• Lucrări publicate: Claudia-Nicoleta Timofte, Tihomir Milin, Teste recapitulative la
limba şi literatura română, Timişoara, Ed. Mirton, 2000.
LA UN DECENIU DE LA ABS OLVIREA
 188 
COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN
Gabriela PACHIA
PROMOŢIA a LXII-a (1996)
În iunie 1996, la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, şi-a desfăşurat

activitatea Comisia de Bacalaureat nr. 1020, cu subcomisiile: 1 – pentru clasele a
XII-a de filologie etc.; 2 – pentru chimie-bilogie; 3 – pentru matematică-fizică etc.
Absolvenţi ai Colegiului Naţional Bănăţean înscrişi pentru susţinerea examenului de
Bacalaureat în sesiunea iunie 1996: 290; promovaţi / „bacalaureaţi“: 290.
Preşedintele Comisiei de Bacalaureat 1020 a fost d-l prof. univ. dr. Gheorghe
Popa, de la Universitatea Tehnică – Timişoara. Rezultatul final statistic la
subcomisia 1 (vicepreşedinte: prof. Liubiţa Szepessy, de la Colegiul Naţional
Bănăţean; secretar: Rodiana Moţăţeanu – Colegiul Naţional Bănăţean): candidaţi
înscrişi: 103; prezentaţi: 103; admişi: 103; la subcomisia 2 (vicepreşedinte: prof.
Petru Balica, de la Colegiul Naţional Bănăţean; secretar: Emilia Doboşan – Colegiul
Naţional Bănăţean): candidaţi înscrişi: 92; prezentaţi: 92; admişi: 92; la subcomisia
3 (vicepreşedinte: prof. Elena Ciama, director-adjunct la Colegiul Naţional
Bănăţean; secretar: prof. Cecilia Marti – Colegiul Naţional Bănăţean): candidaţi
înscrişi: 95; prezentaţi: 95; admişi: 95.
PROMOVAŢII / „BACALAUREAŢII“ DE LA SUBCOMISIA 1 (din lista
profesorilor examinatori: Corina Cioponea – Liceul C. D. Loga, Claudia David –
Colegiul Ana Aslan, Zora Raici – Gr. Şc. Azur, Codruţa Petraşcu – Liceul Lenau,
D. Albulescu – Liceul Sportiv Banatul, Vasile Bîrlovan – Şc. Gen. 7-Timişoara,
Ludmila Eftimescu – Gr. Şc. Telecomunicaţii ş. a.):
1. Andrişan Carmen, 7,75; 20. Martin Floriana, 8,49;

2. Aspru Ilya Maria, 7,20; 21. Mehedinţu Maria, 9,45;
3. Baicon Dana, 8,28; 22. Mihart D. Mirela Raluca, 8,10;
4. Barani Domniţa, 7,83; 23. Milu Maria, 7,23;
5. Bilanin Mirela, 8,21; 24. Milutin Adela, 9,01;
6. Brânaş Carmen, 7,95; 25. Mureşan Adriana, 8,61;
7. Cimpoeru Maria, 7,51; 26. Muţiu Ramona, 6,87;
8. Cîrstea Patricia, 8,52; 27. Onaca Maria, 8,53;
9. Constantin Alina, 9,47; 28. Pantea Loredana, 8,40;
10. Dolinschi Simona, 7,65; 29. Petre Adela, 9,05;
11. Florean Sergiu, 7,87; 30. Petrea Dragoş, 7,48;
12. Găvojdian Andreea Maria, 8,47; 31. Şimon Laura, 8,08;
13. Ghiţă Gabriela Camelia, 7,26; 32. Taifas Adina, 8,05;
14. Hanciu Alina, 6,85; 33. Tărău Lavinia, 7,70;
15. Iancu Marinela Codruţa, 7,73; 34. Ursădan Simona, 6,73;
16. Iosif Veronica, 8,04; 35. Văcar Anişoara, 8,37;
17. Marinescu Camelia, 8,85; 36. Andreaş Silviu, 8,19;
18. Marotineanu Remus, 8,59; 37. Bogoşel Monica, 8,35;
19. Marta Cecilia Daniela, 9,15; 38. Buhai Ana, 8,53;
 189 
39. Ciulea Raluca, 8,49; 72. Alba Cornelia, 9,28;

40. Cornea Marius, 8,74; 73. Călniceanu Lucia, 8,68;
41. Crasnanic Virginia, 7,54; 74. Ciorsac Petronela, 8,70;
42. Dancea Dana, 8,34; 75. Cojocariu Roxana, 8,99;
43. Deac Lavinia, 7,09; 76. Coman Daira, 10 (ZECE);
44. Dinu Bogdan, 7,90; 77. Coţa Ioana Rodica, 10 (ZECE);
45. Dondaş Alina, 8,96; 78. Crînguş Daniela Geta, 8,67;
46. Goicu Consuela, 9,75; 79. Diaconu Ciprian Bogdan, 7,78;
47. Haica Mirela, 6,76; 80. Dina Livia, 8,83;
48. Honceriu Cristina, 8,00; 81. Dragomirescu Rodica, 7,52;
49. Ionisie Raluca, 8,47; 82. Florea Camelia, 8,22;
50. Iovin Violeta, 7,67; 83. Garconiţă Ileana, 9,30;
51. Irimia-Rusu Mihai, 8,52; 84. Georgescu Adela Corina, 9,61;
52. Jivan Maria, 6,95; 85. Goşea Carmen Mariana, 7,94;
53. Mariş Irina, 8,12; 86. Ioniţă Mihaela, 8,44;
54. Mândru Adriana, 8,29; 87. Iovanov Laura, 9,93;
55. Nebeliac Narghita, 7,46; 88. Kovacs Ildiko, 8,37;
56. Oprea Andreea, 8,08; 89. Maftei Simona Vasilica, 9,11;
57. Panc Cristina, 8,52; 90. Marcu Alina Diana, 8,86;
58. Patruşel Andrada, 8,48; 91. Mişcodan Nicoleta, 9,56;
59. Paulevici Rebeca, 6,72; 92. Olteanu Raluca Maria, 7,95;
60. Prisca Sorin, 8,46; 93. Petrea Cristina, 8,88;
61. Radu Bianca, 7,73; 94. Popescu Elena Mioara, 9,58;
62. Roşca Ediela, 7,20; 95. Radian Gabriela, 9,20;
63. Rotărescu Andreea, 8,71; 96. Radian Mihaela, 8,55;
64. Sabo Liliana, 7,82; 97. Radosavliev Miriana, 7,70;
65. Ştefan Anca, 7,41; 98. Spătaru Mihaela, 7,60;
66. Ştefan Marius, 8,28; 99. Stratulat Gabriela, 9,12;
67. Ştefăniţă Sanda, 8,06; 100. Stroia Ioan Dorin, 8,43;
68. Unguraş Claudia, 7,66; 101. Tomuş Daniela, 9,02;
69. Uţă Ramona, 6,60; 102. Tyau Oana Anca, 6,89;
70. Zablatoschi Ovidiu, 9,04; 103. Virag Ibolya, 8,51.
71. Zgaiba Cosmina, 9,05;

profesorilor examinatori: Tatiana Sandu, M. Ardelean, S. Amorăriţei, M. Bârceru –
Liceul Economic, Al. Kovacs – Liceul de Ind. Alimentară, R. Neniu – Liceul H.
Coandă, O. Ortopan – Liceul Pedagogic ş. a.):
1. Bârsan Venera Manuela, 9,72; 8. Crişan Alexandru, 7,57;

2. Beacă Andreea Corina, 7,84; 9. Crişan Claudia, 7,87;
3. Brînda Claudia, 8,32; 10. Dincă Alin Cosmin, 8,34;
4. Bugariu Alin Ioan, 7,87; 11. Doru Denisia Catalina, 7,92;
5. Bugarszki Iadranca, 6,94; 12. Florea Roxana, 8,30;
6. Cozac Laura, 7,00; 13. Foarce Alice Ana Maria, 8,67;
7. Cristeţiu Florica, 7,42; 14. Gheorghe Cristina, 7,95;
 190 
15. Gornicu Viviana Corina, 7,65; 55. Puşcă Ioan, 7,16;

16. Hustig Corina Mihaela, 7,68; 56. Rusandu Alexandru, 7,25;
17. Iercescu Adina, 9,45; 57. Stăncuţa Roxana Oana, 7,84;
18. Luchian Lucian George, 9,25; 58. Tâmplaru Daniel, 8,12;
19. Lupaşcu Clavius, 7,82; 59. Turşie Anca Dorina Daniela, 8,25;
20. Matei Ariel, 8,55; 60. Vulcănescu Iosefina Laura, 8,72;
21. Mateş Adrian, 7,22; 61. Apostoiu Irina, 9,56;
22. Mut Cosmina, 8,11; 62. Avram N. Mariana Lavinia, 8,45;
23. Nagy Irina, 7,79; 63. Baciu Maria Loredana, 8,19;
24. Pircea Maria, 8,80; 64. Bota Adriana, 9,22;
25. Pop Mariana, 8,00; 65. Căsăriu Laura, 8,84;
26. Radivoi Bogdana, 8,50; 66. Chereji Monica, 9,48;
27. Rus Petronela, 7,97; 67. Chioreanu Patricia, 9,49;
28. Ursu Emilia, 8,22; 68. Croitoru Cosmina, 8,21;
29. Vetreş Ovidiu, 8,20; 69. Gavrilescu Gabriela, 8,65;
30. Zaharia Liana, 8,85; 70. Gordea Elena, 8,48;
31. Alupei Nadia Loredana, 8,03; 71. Horvath Barbara, 7,34;
32. Bura H. Simona Andreea Gabriela, 8,29; 72. Ilaşi Alina Daniela, 7,34;
33. Calancea Ovidiu, 7,23; 73. Laiu-Despău Octavian, 9,20;
34. Chelariu-Asiminei Simona, 8,57; 74. Margină Diana, 9,75;
35. Cherniceanu M. Mihaela, 8,94; 75. Mic Dorin Marius, 8,61;
36. Cîrlan Giorgiana, 7,98; 76. Micu Beatrice, 9,10;
37. Cotoman Ramona, 8,20; 77. Mititelu Laura, 8,95;
38. Faniciu Larisa, 6,86; 78. Molin Mirela, 8,60;
39. Făşie Anemona Graţiela, 9,01; 79. Mureşan Ciprian Ionel, 9,35;
40. Gligor Ofelia Daniela, 7,77; 80. Mustaţă Corina, 9,22;
41. Gornic I. Violeta, 9,22; 81. Nemeş Mircea Ştefan, 8,90;
42. Guţă Sorin, 6,52; 82. Oprescu Bogdan Aurel, 9,08;
43. Ilcău-Lupu Simona Mirela, 7,83; 83. Opriţanu Ovidiu Adrian, 8,50;
44. Ion Veronica, 7,72; 84. Pirtea Laura Margareta, 8,96;
45. Ionescu Diana Elena, 9,10; 85. Pop Ştefan Cristian, 8,90;
46. Jurca Laura, 9,10; 86. Rădeanu Alina Ramona, 8,71;
47. Jurgea Marinela, 7,80; 87. Sabou Ionas, 8,08;
48. Lazăr Otilia, 7,80; 88. Secăreş Mirela Violeta, 8,94;
49. Lingurar Valeriu, 8,43; 89. Sporea Laura Diana, 8,94;
50. Maior Cosmin Liviu, 6,52; 90. Şuta Oana Maria, 9,53;
51. Maiurgia Alina, 8,02; 91. Ţălan Claudia Loredana, 8,26;
52. Mihoc Tudorel, 9,17; 92. Zongor Cristina, 8,85.
53. Muntiu Adrian, 8,15;
54. Păunescu Mugurel, 8,10;

profesorilor examinatori: Doina Voştinar – Grupul Şc. de Ind. Uşoară-Timişoara,
Marius Terchilă – Liceul Teoretic J. L. Calderon, Vasile Strati – Liceul Gr. Moisil-
Timişoara, Codruţa Petraşcu – Liceul Lenau-Timişoara ş. a.):
1. Andrei Horaţiu Ciprian, 7,76; 2. Bec Cristina Dana, 8,37;
 191 
3. Bloju Cosmina, 7,45; 49. Kobau Aura Alina, 9,04;

4. Botnari Alina Ştefania, 8,91; 50. Lancea Aurelian, 7,68;
5. Coprean Anca Valeria, 8,11; 51. Maroşi Narcisz, 7,61;
6. Cutean Răzvan, 6,95; 52. Mălăescu Diana, 8,82;
7. Cuţina Saşa Alioşa, 7,49; 53. Mixich Marius, 8,68;
8. Duma Diana, 10 (ZECE); 54. Movilă Dan, 8,34;
9. Ermin Mihaela, 7,84; 55. Opric Mircea Constantin, 8,71;
10. Fazekaş Adela-Iuliana, 6,77; 56. Orza Mircea Iulian, 6,81;
11. Ghibea Dorel, 8,20; 57. Popescu Lăcrămioara, 8,57;
12. Gross Ovidiu, 7,89; 58. Roşioru Diana, 8,89;
13. Haidău Georgiana Dana, 7,05; 59. Rusu Gabriela, 8,23;
14. Haidu Sebastian, 8,50; 60. Sav Mihai, 8,13;
15. Ionescu Flavius Adelin, 8,05; 61. Sucutardean Ciprian, 8,36;
16. Locsei Aliz, 7,82; 62. Szabo Imre, 7,80;
17. Mircea Răzvan, 7,99; 63. Szoke Ildiko, 7,89;
18. Molnar Monica, 8,62; 64. Toth Ildiko, 8,42;
19. Moşoarcă Laura Claudia, 9,67; 65. Ţăranu Mihaela, 8,73;
20. Negru Claudia, 7,96; 66. Varga Paul Cristian, 7,19;
21. Popa Octav-Cătălin, 8,95; 67. Stănilă Ovidiu, 7,17;
22. Rotuna Cristian, 8,12; 68. Azuga Lavinia, 7,75;
23. Secoşan Adriana, 8,52; 69. Bogdan Elena Diana, 8,10;
24. Sofian Ilarian Elena, 7,87; 70. Bota Valentin Cornel, 8,81;
25. Someşan Mihaela Meda, 8,04; 71. Carstdiu Cosmin Ion, 8,00;
26. Stoia Ramona Elisabeta, 7,28; 72. Chiriţoiu Adrian,7,38;
27. Şandor Alina Voichiţa, 9,40; 73. Cionchin Romulus, 8,29;
28. Todea Cristina Adina, 8,33; 74. Constantin Ciprian, 8,23;
29. Toderaşc Dan Vasile, 8,08; 75. Craştiu Gabriela, 8,47;
30. Toma Sorina, 9,08; 76. Dinescu Dan, 7,97;
31. Trif Dan, 6,69; 77. Denov Dan, 8,25;
32. Viman Adriana, 7,54; 78. Fărcaş Ciprian, 8,44;
33. Vlad Octavia, 7,89; 79. Filipescu Octavian, 9,44;
34. Willkovits Vlad, 7,03; 80. Gherghineş Meda Florica, 7,25;
35. Zaga Simona, 6,90; 81. Ile Daciana, 8,65;
36. Adam Alexandru, 7,58; 82. Iuga Daniel, 8,58;
37. Brădiceanu Cristian, 8,63; 83. Jurje Nicoleta, 8,35;
38. Buş Ioan, 8,84; 84. Mazilu Daniel, 8,61;
39. Coman Otilia, 7,75; 85. Miloş Iulia Ruxandra, 9,19;
40. Damer Suzana, 8,68; 86. Mocanu Ciprian Cătălin, 7,91;
41. Dragomir Ioana, 9,13; 87. Moş Tiberiu Mihai, 7,14;
42. Fironda Iuliana, 8,57; 88. Păunescu Claudiu, 8,28;
43. Ghiocel Alin, 7,74; 89. Petreanu Mihai Octavian, 6,68;
44. Giuri Cristina, 8,08; 90. Petrovici Zoran, 7,28;
45. Groszler Alice Helen, 9,16; 91. Popovici Bogdan, 8,40;
46. Harich Bogdan Andrei, 7,96; 92. Popovici Anca, 9,26;
47. Hergang Daniela Elena, 9,00; 93. Tărău Daniela, 7,08;
48. Iacob Manuela, 8,92; 94. Todor Adriana, 9,31;
 192 
95. Ursulovici Zoran, 8,13.
Se mai adaugă la prezenta listă de „bacalaureaţi de iunie '96“, absolvenţi ai

Liceului de Filologie-Istorie / Colegiului Naţional Bănăţean, promovaţii-
„restanţieri“ de la alte comisii din oraş (pe „vechile profiluri“):
1. Fiţ Constantin, 7,06 („bacalaureat“ al comisiei de la Grupul Şcolar de Industrie

Uşoară Timişoara);
2. Tose Popazie Violeta, 6,17 („bacalaureată“ a comisiei de la Grupul Şcolar de
Transporturi Auto Timişoara).
PROIECTE DIDACTICE, PLANIFICĂRI …
Nota acordată studentului / studentei __________________ în urma susţinerii

acestei „lecţii deschise“: __________. Certificarea notei prin semnătură de către
profesorul îndrumător: ___________
PROIECT DIDACTIC
Colegiul Naţional Bănăţean

Profesor conducător de practică pedagogică:
dr. Ion D. PACHIA.
Student-practicant: ______________________, Facultatea de
________________________, secţia______________, anul al III-lea, Universitatea
___________________________.
Obiectul: LITERATURA ROMÂNĂ.
Clasa a XI-a – profilul: ştiinţele naturii (a XI-a SN-2).
Data: 5 aprilie 2002 (h. 13,50 – 14,35’).
Subiectul: Ion Barbu – ars poetica parnasian-hermetică: «Din ceas, dedus...» /
«Timbru».
Obiective operaţionale: la sfârşitul activităţii, toţi elevii vor fi capabili:
O-1. (cognitiv) să recunoască minimum 5 trăsături hermetice în configuraţia poeziei
«Din ceas, dedus...» / «Timbru», ilustrându-le cu exemple;
O-a1 (afectiv) să fie dispuşi a recepta informaţiile noi;
O-2. să recunoască elemente hermetice în configuraţia poeziei;
O-a2. vor dori „să stăpânească“ informaţiile spre a le putea utiliza în analiza /
comentariul lucrării;
O-3. să descopere minimum 5 din principalele procedee artistice care dau
expresivitate hermetică poeziei;
O-a3 vor aprecia informaţiile ca relevante şi folositoare înţelegerii problematicii
estetice a poeziei;
O-4 să analizeze elementele de meditaţie / reflecţie hermetică / hermetizantă,
consemnând şi alţi poeţi din această arie;
O-a4 vor interioriza noile cunoştinţe în sistemul propriu de valori estetice şi social-
politice;
O-5 să alcătuiască planul unui eseu cu titlul: Elemente hermetice în poezia
«Timbru» de Ion Barbu.
Tipul („tipologia“ lecţiei): lecţie de comunicare / însuşire a noilor cunoştinţe.
Metode şi procedee: conversaţia, comunicarea, problematizarea, analiza stilistică,
exerciţiul.
Material bibliografic:
Marian Barbu, Simona Barbu, Simbolistica poeziei lui Ion Barbu, Craiova, Editura
Spirit Românesc, 1997.
Ion Barbu, Poezii (ediţie îngrijită de Romulus Vulpescu), Bucureşti, Editura
Albatros, 1970.
 194 
Alexandru Ciorănescu, Ion Barbu – monografie, Bucureşti, Editura Fundaţiei

Culturale Române, 1996.
George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent (ediţia a
II-a, revăzută şi adăugită – îngrijită şi cu prefaţă de Al. Piru), Bucureşti, Editura
Minerva, 1982.
Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol.
II, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.
Basarab Nicolescu, Cosmologia «Jocului secund», Bucureşti, Editura pentru
Literatură, 1969.
Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. III (1944 – 1984), Bucureşti, Editura
Minerva, 1987; vol. IV («epoca dintre cele două războaie»), Galaţi, Editura Porto-
Franco, 1997.
Mircea Tomuş, Carnet critic, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969.
Mircea Tomuş, Cincisprezece poeţi, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968.
Dorin Teodorescu, Poetica lui Ion Barbu, Craiova, Editura Scrisul Românesc,
1978.
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Dicţionar de termeni estetico-literari, Timişoara,
Editura Aethicus, 2001.
Constantin Parfene, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală – ghid
teoretico-aplicativ, Iaşi, Editura Polirom, 1999.
Aurel Scorobete, Didactică. Limbă şi literatură, Timişoara, Editura Eubeea, 1999.
SCENARIUL DIDACTIC
I. Organizarea clasei: notarea absenţelor, stabilirea ordinii, asigurarea celor

necesare lecţiei etc. Precizarea titlului lecţiei predate-învăţate “pentru azi”, din care
se face verificarea / notarea cunoştinţelor: Conceptul de modernism.
Actualizarea unor cunoştinţe anterioare: prin citirea / susţinerea eseului de la
„Mapa de Bacalaureat“: Modernismul în literatura română etc.
Verificarea prin dialog (conversaţie). În marginea eseurilor se reliefează raportul
modernism–tradiţionalism. Moderniştii români din secolul al XX-lea – şi avem în
vedere toate artele, de la literatură şi pictură, la sculptură şi muzică – şi-au propus ca
obiectiv fundamental surprinderea realităţilor în dinamica / ex-staticul de dincolo
de “suprafeţe”(impresioniste), de dincolo de individual (mai mult ori mai puţin
“exagerat”, excluzând caricaturalul), în “sfântul mister” existenţial, desigur, în
conexiuni cosmice cu infinirea / ilimitatul, cu absolutul, căutându-se “cu pasiune
crescândă” esenţele vitaliste, «nucleul vieţii, lucrul în sine, transcendentul», dar
totodată şi «dizolvarea istorismului metafizic, a stabilităţii ideale, a mitului
scientismului», “cercându-se” astfel temeliile metafizicului, „geometrizarea“
Logosului etc. Departe de orice sentimentalism "vag şi decadent", poezia
modernistă – inclusiv cea expresionistă – se pătrunde de "fiorul eternităţii", evocă
"marile porniri ale spiritului vizionar", relevă nebănuitele potenţe ale miturilor,
cultivă întru sporirea cunoaşterii luciferice / paradisiace metafora – în „treptele“:
plasticizantă («generată în primul rând datorită analogiei»), revelatorie (unde se
«amalgamizează sau conjugă două fapte analogice-dizanalogice spre a revela în
 195 
acest fel un x, sau latura ascunsă a unui mister» - L. Blaga, Trilogia culturii, 1969,
p. 310) etc.
În cadrul epicului / teatrului, eroii sunt idei / concepte înzestrate cu voinţă,
«idei ce mişcă din adâncimi nebănuite sufletul omenesc»; sunt «fiinţe care redau în
energică sinteză viaţa, în una din multiplele ei înfăţişări, (care) iau locul caracterelor
de nuanţă, substituindu-se inutilelor complicaţii de conştiinţă» (Blaga, Zări şi etape,
1968).
Moderniştii sunt preocupaţi şi de fenomenul originar, de permanenţe, de
arhetipal, de “arheu”.
Aprecierea elevilor (minimum 3) cu cea mai bună participare la evidenţierea /
dezbaterea conceptului de modernism, trecerea notelor în matrice / fişe (carnete).
V. Anunţarea subiectului lecţiei noi: Ion Barbu (1895 – 1961) – arta poetică
parnasian-hermetică: «Din ceas, dedus...» / «Timbru».
VI. Enunţul obiectivelor: Având în vedere încordarea modernilor / moderniştilor
spre surprinderea «poeziei pure», hermetizând limbajul, la sfârşitul activităţii noastre
de azi, vom... (supra, obiective O-1 – O-5).
VII. Vectorizarea atenţiei elevilor în obiectivul lecţiei noi: Prin poetul Ion Barbu,
unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai liricii secolului al XX-lea,
parnasianismul european a atins “apogeul”. O primă etapă a creaţiei barbiene o
constituie ciclul poematic parnasian-hermetic, sau “ciclul poematic suburătoresc”,
publicat în revistele bucureştene: Literatorul (din 28 septembrie 1918), Sburătorul
(decembrie 1918 – iunie 1920), Umanitatea, Hiena, Cuvântul liber, România Nouă
etc. Privind coordonatele primului ciclu poetic barbian, E. Lovinescu releva în
«Istoria literaturii române contemporane – Evoluţia poeziei lirice», din 1927: «Prima
fază a activităţii lui Ion Barbu e reprezentată prin ciclul versurilor publicate în
“Sburătorul”, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe ca arcuri
puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-
un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctivă a fost îndată înregistrată». E.
Lovinescu şi Tudor Vianu au fost între primii critici literari ce au observat
monumentalitatea parnasiană a acestui ciclu poetic al lui Ion Barbu, subliniind
totodată şi nota de distinctivitate barbiană faţă de poezia piscurilor Parnasului
francez, deosebiri prin care se înţelege aportul tricolor-românesc la parnasianismul
european. Pentru majoritatea poemelor barbiene din această etapă a creaţiei, forma
fixă de poezie preferată este sonetul. Parnasianismul românesc-barbian a fost
raportat deseori la cel al francezilor Leconte de Lisle şi José-Maria de Hérédia. Dar
poetul român, prin elementele / structurile aduse, prin profunzimile atinse, prin
spaţialitatea deschisă lirismului, inaugurează o autenticitate parnasiană nebănuită
până în acel orizont temporal. Ion Barbu cultivă o Helladă mitologică, dar nu
Hellada locurilor comune din poezia parnasiană franceză, ori de pe aiurea, ci o
Helladă din zone inefabile, inexplorate, evocarea sa ţinând de misterele eleusine, de
cultul orgiastic al pelasgo-thracului Dionys, de «principiul vital de ultimă esenţă»
(Mircea Tomuş). La Ion Barbu este vorba despre o Helladă “fixată” şi prin
«Naşterea Tragediei» de Nietzsche (evidenţiem că motivul helladic-nietzschean este
receptat cam în acelaşi timp atât la Lucian Blaga cât şi la Ion Barbu): – Şi iat-o
înspumata, sălbateca splendoare, / O, nesfârşita hoardă şi hohotul sonor ! / Un
viu puhoi coboară colinele Heladei, / Un clocot peste care strident, străbătător, /
Vibrează-înfricoşata chemare a Menadei: / «El, El, aprinsa torţă al cărei scrum
sunteţi, / În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, / În vinul viu şi tare al noii sale
vieţi... / Mulţimi prinse-în vâltoarea efluviilor calde / O, voi, înfiorate noroade, la
 196 
pământ ! / Zdrobiţi centura fiinţei, topiţi-vă cu glia / Iar peste lutul umed şi trupul
vostru frânt, / Enorm şi furtunatic să freamăte Orgia !» (Dionisiacă, martie 1919
– BPoe, 18 sq.).
Criticul literar Mircea Tomuş arăta că «principiul vital de ultimă esenţă este
tema de supremă autoritate a lui Ion Barbu şi ea ne apare sub multiple înfăţişări şi
repercusiuni aproape în fiecare din versurile sale; când dezbrăcată de orice înveliş
sensibil, unduire pură a materiei între polul vieţii şi cel al morţii, când ca un prea
concret clocot, o vitală histerie.»; acelaşi critic mai atrăgea atenţia asupra faptului că
«Eugen Lovinescu a indicat, încă pentru poezia de până la Joc secund, zbaterea
dialectică între elanul dionisiac şi calmul apolinic, de provenienţă nietzscheană.»
(TCp, 234) şi că tema principiului vital «apare în poeziile din faza Sburătorului:
direct în Elan, unde se încearcă o definire a acestui principiu»: Sunt numai o verigă
din marea îndoire, / Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar / Un roi de existenţe din
moartea mea răsar, / Şi-adevăratul nume ce port e: Unduire. / (...) / Şi astfel, în
Pământuri croindu-mi vaste porţi / Spre ritmuri necuprinse de mine vreodată, /
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea bogată / De-atâtea existenţe şi tot atâtea morţi.
(Elan, aprilie 1917 / 1918). Totodată, «indirect, tema străbate în adânc aproape
întreg ciclul aşa-zis parnasian, fiecare din portretele simbolice dăltuite aici
reprezentând o altă ipostază a elanului vital.» (M. Tomuş, Cincisprezece poeţi, p.
235).
Impresionează în ciclul poematic “sburătoresc” barbian o subtil-sublimă
“umanizare” / “personificare” a stihial-geologicului; lava erupţiilor vulcanice “se
înăbuşă”, presimte – dintr-un “timp” de pre-geneză – cum cerul este “oprimat de
umbră”, umbra Atoatecreatorului (cf. Lava); munţii, «supremă încordare de granit /
rămasă dintr-o altă întocmire», cam de pe «când dorul lor nebiruit» i-a logodit «cu
vasta strălucire», au înlănţuirea “posomorâtă” (cf. Munţii); «din somnorosul noian
originar», «substratul» banchizelor «închide / tot darul unui soare roşiatec şi avar»
(Banchizele). În sonetul parnasian Copacul, Ion Barbu operează liric-
polidimensional cu “ieşirea” din “glacialitate” prin “umanizare” (tot “subtil-sublimă
personificare”): Hipnotizat de-adânca şi limpedea lumină / A bolţilor destinse
deasupra lui, ar vrea / Să sfarăme zenitul şi-înnebunit să bea, / Prin mii de crengi
crispate, licoarea opalină. // Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea / De nouri,
nu-i goneşte imaginea senină: / De-un strălucit albastru viziunea lui e plină /
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea. //. Dar, când augusta toamnă din nou
îl înfăşoară / În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară, / Sub casca lui de
frunze, un rod îmbelşugat, // Atunci, intrând în simpla, obşteasca armonie, / Cu
tot ce-l limitează şi-l leagă, împăcat, / În toamna lui, copacul se-nclină către glie.
(Copacul, Iaşi, decembrie 1917).
Revenind la suprem-barbianul principiu vital, la “tema principală a poeziei
lui Ion Barbu”, criticul literar Mircea Tomuş îi remarca “firul roşu” prin celelalte
etape ale creaţiei: «privind-o în raport cu poemele amintite până acum, vom putea
constata, că prin câteva semne exterioare, cel puţin, nici După melci, nici Riga
Crypto şi lapona Enigel nu pot fi scoase total din perimetrul ei; poemele cuprind un
sâmbure dramatic comun, dat de cele două accidente fatale, ale melcului şi ale
ciupercii; iar dacă luăm în considerare faptul că “eroii” baladelor barbiene sânt
vietăţi de un comun aspect limfatic, pe o scară inferioară a evoluţiei biologice, ne
putem pune întrebarea dacă nu avem aici, adânc inculcat, vreun înţeles grav comun;
atât După melci cât şi Riga Crypto şi lapona Enigel ne povestesc aventurile tragice
ale unor astfel de vietăţi neevoluate, atrase o clipă de strălucirea unei vieţi ce le
depăşeşte însă puterile biologice: melcul, ieşit din cochilie la descântecul mincinos
al unui copil, într-o primăvară timpurie şi înşelătoare, ciuperca părăsind protectoarea
 197 
umbră pentru mirajul solar dar otrăvitor al iubirii; pe fiecare din aceşti “eroi” îi
animă un instinct vital neobişnuit ordinului lor şi fiecare sfârşeşte tragic pentru că în
tragica înţelepciune a dialecticii vieţii naşterea reprezintă primul pas spre moarte, iar
graba vitală îşi cere tributul scump.» (op. cit.).
VIII. Comunicarea / expunerea noilor cunoştinţe: Prin volumul «Joc secund»
(1930), Ion Barbu aduce în lirica românească tocmai acea “poezie pură” ca
parnasianism hermetic. Poezia Din ceas, dedus..., «compusă în toamna lui 1929,
utilizând un material poetic din 1920», cu care se deschide volumul Joc secund,
publicat de Ion Barbu în 1930, şi poezia secundă a acestui volum, Timbru, mai întâi
«apărută cu titlul Apropiat, în Sburătorul, din noiembrie 1926», se constituie într-o
barbiană artă poetică hermetic-parnasiană, “în două părţi”: I (Din ceas, dedus...):
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, / Intrată prin oglindă în mântuit
azur, / Tăind pe înecarea cirezilor agreste, / În grupurile apei, un joc secund, mai
pur. // Nadir latent ! Poetul ridică însumarea / De harfe resfirate ce-în sbor invers
le pierzi / Şi cântec istoveşte: ascuns cum numai marea, / Meduzele când plimbă
sub clopotele verzi. (BPoe, 154); II (Timbru): Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul
în drum, / Durerea divizată o sună-încet, mai tare... / Dar piatra-în rugăciune, a
humei despuiare / Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum ? // Ar trebui un
cântec încăpător, precum / Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; / Ori lauda
grădinii de îngeri, când răsare / Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.
Cu privire la “prima parte” de “ars poetica”, Din ceas, dedus..., George
Călinescu nota – în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941) –
că «hermetismul lui Ion Barbu e adesea numai filologic», cele două catrene din
“deschiderea” Jocului secund fiind «o cugetare clară, în limbaj dificil, arta poetică a
liricului: Poezia (adâncul acestei calme creste) este o ieşire (dedus) din contingent
(din ceas) în pură gratuitate (mântuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfrântă
în apă; e un nadir latent, o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieţii prin
retorsiune». Desigur, această primă parte a artei poetice barbiene grăieşte despre
faptul indiscutabil că Poetul şi Poezia aparţin sferei ceasului, adică prezentului, la
mijlocul axei spaţio-temporalităţii, în vectorizare paradoxist-geometric-lirico-
semantică, între polul plus (“plus-infinit”), al realului / istoriei, al cosmosului
nostru, sugerat de calma creastă, zenitul, şi polul minus (“minus-infinit”), simetric,
constituit de adâncul..., «nadirul latent», sau “creasta inversă”, “ca o piramidă cu
vârful în jos”. Este infinitul cunoaşterii în plan diacronic, istoria ens-ului uman,
devenirea Fiinţei, însemnând evoluţie între două “repere” de care suntem conştienţi
ca grupuri ale apei (se ştia şi în perioada interbelică faptul că, la moarte, un corp
uman de o sută de kilograme, prin incinerare, se transformă în două kilograme de
cenuşă, restul evaporându-se, “fiind apă” / “compuşi ai apei”; astfel, se deduce uşor
că fiinţele umane sunt sublime “grupuri ale apei”). Poezia pură, jocul secund, reţea
de cristale ale Logosului, când se îneacă / dispare “animalitatea planetară” / “spiritul
de turmă din junglă” («cirezile agreste») prin “umanizare”, în «grupurile apei», are
menirea ca, din prezent / «din ceas», să oglindească măreţia lumii, «calma creastă»,
zenitul, dar şi opusu-i, «nadirul latent», să-i deducă întreaga istorie / viaţă, spre a
proiecta-o în sfera înaltă a spiritului sacru, «în mântuit azur», chiar “tăind” nodul
gordian existenţial ca Alexandru Macedon. Numai astfel «Poetul ridică însumarea
de harfe resfirate», sumă de trăiri şi “harfe” (metonimie / sinecdocă: Poet / Poezie)
ce pot fi pierdute în “sborul invers”, “zborul” dinspre tinereţe spre bătrâneţe, dinspre
viaţă spre moarte, dinspre lumină spre întuneric; numai în acest chip istovitor, trăind
/ cunoscând profund marea vieţii, se naşte veritabila poezie, pura, cristalina,
transparenta poezie, asemenea meduzelor.
 198 
În Timbru, se continuă “ars poetica” parnasiano-hermetică barbiană.

Cimpoiul şi fluierul (metonimie / sinecdocă: Poet / Poezie) sunt instrumentele
specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / dacoromâni-arhaici, neamului orfeicilor.
Misia Poetului / Poeziei este de a cânta «durerea divizată», durerea lumii întregi din
fiecare ens / ins al ei. Dar nu numai omul este demn de cântare, ci şi «piatra în
rugăciune» (“statuile”), «a humei despuiare» (“arta ceramică”), natura întreagă,
«unda logodită sub cer», adică toată creaţia dumnezeiască. Poezia trebuie să fie
«cântec încăpător», atoatecuprinzător, ca «foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare», ori
ca imnul edenic al îngerilor din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta
bărbătească a lui Adam. Poezia pură în accepţiunea barbiană se vrea holo-cântec,
ori cântare a Genezei, a întregului cosmos.
IX. Fixarea cunoştinţelor: Identificaţi în cele patru catrene hermetice ale poeziilor
Din ceas, dedus... şi Timbru metaforele-simboluri ale holo-poemului barbian.
X. Temă: Realizaţi un microeseu de minimum / maximum 31 de rânduri de pagină
A-4, cu titlul barbian Ar trebui un cântec încăpător precum foşnirea mătăsoasă a
mărilor...*
___________
*Proiectul didactic a fost realizat de prof. dr. Ion D. Pachia de la Colegiul Naţional
Bănăţean, ca îndrumător al practicii pedagogice studenţeşti, în anul şc. / univ. 2001
– 2002, fiind ales, însuşit şi susţinut la clasă de student(a) ______________ ,
din anul al ___-lea, secţia ________, Facultatea de ______________de la
Universitatea _______.
Colegiul Naţional Bănăţean

Prof. îndrumător de practică pedagogică: dr. Ion D. PACHIA.
Numele şi prenumele studentei de la practica pedagogică: Oana BOSIOC
anul III, secţia română-franceză, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie,
Universitatea de Vest din Timişoara.
PLANIFICAREA ORELOR DE PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
1) Marţi, 12 martie 2002, 1 h, 10,45' – 11,35', cl. a XII-a ISS;

2) joi, 14 martie 2002, 2 h, 9,50' – 10,40', cl. a XII-a FC-2; h 11-12: discutarea
lecţiilor anterioare; h. 18-18,50', cl. a XI-a MI-1;
3) luni, 25 martie 2002, h. 8-8,50', 1 h (cl. a XII-a ISS); h 9-9,30': discutarea lecţiei
anterioare;
4) marţi, 26 martie 2002, 1 h, 10,45' – 11,35', cl. a XII-a ISS;
5) joi, 28 martie 2002, 2 h, 9,50' – 10,40', cl. a XII-a FC-2; h 11-12: discutarea
6) luni, 1 aprilie 2002, h. 8-8,50', 1 h (cl. a XII-a ISS); h 9-9,30': discutarea lecţiei
anterioare;
7) marţi, 2 april 2002, 1 h, 10,45' – 11,35', cl. a XII-a ISS;
8) joi, 4 april 2002, 2 h, 9,50' – 10,40', cl. a XII-a FC-2; h 11-12: discutarea
 199 
anterioare;
anterioare;
anterioare.
TOTAL ORE DE ASISTENŢĂ: 20
Lecţia / proiectul did. nr. 1: «Odă – în metru antic» de Mihai Eminescu: „statutul
hyperionic“ al eroului liric; verificare / evaluare din lecţia anterioară: «Odă – în
metru antic» de M. Eminescu (comentariu, accent pe „structură“ şi prozodie); la cl. a
XII-a ISS, în data de luni, 22 aprilie, 2002, ora 8-8,50’.
Lecţia / proiectul did. nr. 2: «Flori de mucigai» de Tudor Arghezi (comentariul artei
poetice); verificare / evaluare din lecţia anterioară: Psalmii arghezieni; la cl. a XI-a
SN-2, în data de marţi, 23 aprilie, 2002, ora 13,30' – 14,20’.
Lecţia / proiectul did. nr. 3: Comunicarea nonverbală – «Istorii» de Herodot;
verificare / evaluare din lecţia anterioară: «O cercetare critică asupra poeziei
române de la 1867» de Titu Maiorescu (II); la cl. a IX-a SS, în data de joi, 9 mai,
2002, ora 13,30'–14,20’.
Lecţia finală: «Sărmanul Dionis» de Mihai Eminescu – protagonistul romantic
(verificare / evaluare din lecţia anterioară: M. Eminescu, «Sărmanul Dionis» –
structura nuvelei romantice); la cl. a XII-a FC-2, în data de joi, 16 mai, 2002, ora
9,50' – 10,40'.
Profesor îndrumător,
____________________
Semnătura
studentului / studentei:
___________________
Observaţii:
COLEGIUL NAŢIONAL BĂNĂŢEAN TIMIŞOARA

Prof. îndrumător de practică pedagogică: dr. Ion D. PACHIA.
Numele şi prenumele studentei: Carmina SUBU, anul al III-lea, secţia română-
franceză, Facultatea de Litere, Filosofie şi Istorie, Universitatea de Vest din
Timişoara.
 200 
PLANIFICAREA ORELOR DE PRACTICĂ PEDAGOGICĂ
1) Marţi, 9 martie 2004, 2 h, 8 – 9,50', la cl. a IX-a SN-1 / IX SN-1;

2) miercuri, 10 martie 2004, 3 h, 8 – 11,50', la cls.: a IX-a SN-2 („liber“: h. 9-10,
„în fereastră“: discutarea lecţiilor anterioare), a XI-a SN-2, a X-a SN-2;
3) joi, 11 martie 2004, 2 h, 8 – 10, la cl. a X-a SN-2 / X SN-2;
4) marţi, 16 martie 2004, 2 h, 8 – 9,50', la cl. a IX-a SN-1 / IX SN-1;
6) joi, 18 martie 2004, 2 h, 8 – 10, la cl. a X-a SN-2 / X SN-2;
7) marţi, 23 martie 2004, 2 h, 8 – 9,50', la cl. a IX-a SN-1 / IX SN-1;
9) joi, 25 martie 2004, 1 h, 8 – 8,50', la cl. a X-a SN-2 (între h. 8,50 – 9,50',
discutarea lecţiei anterioare).
TOTAL ORE DE ASISTENŢĂ: 20
Lecţia / proiectul did. nr. 1: Titu Maiorescu, «O cercetare critică asupra poeziei
române de la 1867» (comentariu); verificare / evaluare din lecţia anterioară:
Literatura şi celelate arte – comunicarea verbală; la cl. a IX-a SN-1, în data de
marţi, 30 martie, 2004, ora 8 – 8,50';
Lecţia / proiectul did. nr. 2: Tipuri de mesaje în stilul publicistic: discuţia şi masa
rotundă; verificare / evaluare din lecţia anterioară: Stilul funcţional publicistic şi
celelalte stiluri ale limbii române; la cl. a X-a SN-2, în data de miercuri, 31 martie,
2004, ora 11,10' – 12,00.
Lecţia / proiectul did. nr. 3: Augustin Buzura: «Vocile nopţii» (prezentare
generală); verificare / evaluare din lecţia anterioară: Stilul funcţional publicistic; la
cl. a X-a SN-2, în data de joi, 1 aprilie, 2004, ora 8 – 8,50'.
Lecţia finală: Tudor Arghezi, «Testament»; verificare / evaluare din lecţia
anterioară: L. Blaga, «Cântecul spicelor»; la cl. a XI-a SN-2, în data de miercuri, 21
aprilie, 2004, ora 10 – 10,50'.
Îndrumător,
_________________
Semnătura studentului / studentei:
___________________
* Observaţii:
PROIECT PE UNITATE DE CONŢINUT
Şcoala: Colegiul Naţional Bănăţean / Şcoala cu Clasele I – VIII, Nr. 30 –

Timişoara
Profesor: Liliana HANER şi Alexandru VERES
Disciplina: Fizică
 201 
Clasa: a VIII-a
Data: 11 aprilie 2003
Unitate de învăţare: Fenomene magnetice şi electrice.
Unitate de conţinut (Subiectul lecţiei): Recapitularea cap. Fenomene electrice.
Nr. de ore: 1h
Scopul unităţii de conţinut:
Scop informativ: Recapitularea, fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor asimilate
prin studiul cap. Fenomene electrice.
Scop formativ: Formarea şi consolidarea deprinderilor de a utiliza aparatura de
laborator şi de a aplica cunoştinţele teoretice în situaţii practice şi în rezolvarea de
probleme.
Tipul unităţii de conţinut: Consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor.
Nivelul clasei: mediu
Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:
O1: Să realizeze circuite electrice simple şi să evidenţieze rolul elementelor de
circuit folosite;
O2: Să recunoască efectele curentului electric şi aplicaţiile acestora;
O3: Să identifice circuite electrice cu becuri legate în serie,în paralel şi
mixt,precizând avantajele şi dezavantajele legării becurilor în serie şi în paralel;
O4: Să denumească aparatele cu care se măsoară intensitatea curentului electric şi
tensiunea electrică,să precizeze modul de conectare,să recunoască măsurarea acestor
mărimi fizice într-un circuit cu becuri legate în serie,în paralel şi mixt;
O5: Să aplice cunoştinţele asimilate la rezolvarea de probleme-întrebări şi teste orale
tip grilă.
Metode didactice:
Metode de predare:
a) Metode de explorare: observarea dirijată, observarea independentă, experiment pe
grupe şi demonstrativ;
b) Metode de raţionalizare a învăţării şi predării: activitatea cu fişe şi planşă;
c) Alte metode: conversaţia, observarea, problematizarea, învăţarea prin descoperire,
explicaţia, expunerea, rezolvare de probleme.
Metode de evaluare: evaluare orală, verificarea prin probă practică (experiment
pe grupe), reprezentare schematică, observare sistematică a activităţii elevilor, temă
de lucru în clasă, temă de lucru pentru acasă.
Resurse materiale: baterie (4,5V), fire conductoare, fir metalic izolat (cupru),
plăcuţă de zinc, lămâie, fir de cupru neizolat, măr, voltmetru, cui de fier, pilitură de
fier, întrerupător, ac magnetic, becuri (3,5V) cu suport (2), fişe de activitate, planşă,
tablă, fişe de activitate independentă (temă pentru acasă).
Bibliografie: manuale alternative, “Probleme de fizică pentru gimnaziu” de M.
Sandu, ”Probleme, teste şi experimente de fizică pentru clasele: a VI-a şi a VII-a”
autori: M. Vereş, L. Haner ş. a.
 202 
SCENARIUL ACTIVITĂŢII DIDACTICE
Eveniment Conţinutul lecţiei Activitatea elevului Activitatea profesorului

didactic
1. 2. 3. 4.
Moment Notarea absenţelor,
organizatoric aranjarea elevilor pe grupe.
Captarea Profesorul realizează o pilă electrică dintr-un Urmăresc experimentul, Efectuează experimen
atenţiei fruct(măr, citesc valoarea tensiunii tul,apreciază explicaţii
lămâie)în care introduce un cui de fier şi un electrice şi explică le elevilor şi le comple
fir(plăcuţă) de cupru.Măsoară tensiunea la capetele producerea curentului tează.
acesteia utilizând un voltmetru.Solicită câţiva elevi electric. Obs.-elevii nu au învă
să citească valoarea tensiunii electrice.Solicită ţat noţiunea de “sarci
elevii să explice producerea curentului electric,prin nă electrică”.
analogie cu bateria electrică.
Enunţarea Profesorul enunţă obiectivele operaţionale ale Sunt atenţi la expunerea Enunţă obiectivele
obiectivelor lecţiei,conform planului de recapitulare dat elevilor profesorului operaţionale ale lecţiei.
operaţionale ora anterioară.
Asigurarea Profesorul distribuie elevilor fişele de Ascultă expunerea Distribuie fişele de
dirijării activitate,precizând conţinutul acestora şi modul de profesorului.Rezolvă activitate.Precizează
instruirii. lucru. subiectele din fişa de conţinutul şi modul de lucru.
Reactualizarea Fişa de activitate cu tema”Recapitulare-cap. activitate şi cel prezentat Urmăreşte activitatea
cunoştinţelor. Fenomene electrice”,este structurată pe 4 pe planşă,răspund la elevilor,solicită elevii să
subcapitole,fiecare conţinând teste orale tip solicitarea profesorului, răspundă,apreciază
grilă(itemii având 2-4 variante) şi probleme- corectează sau completea răspunsurile,cere
întrebări(ce vizează memorarea şi de logică).În fişe ză răspunsurile colegilor.
sunt şi 2 teme experimentale.
 203 
1. 2. 3. 4.
I. Circuit electric.Curentul electric. completarea sau corec
-3 teste orale tip grilă,1 fiind prezentat elevilor pe tarea lor.
planşă.Acestea se referă la generatorul Prezintă testul utilizând
electric,conductoare şi izolatoare electrice, planşa.
-1 problemă-întrebare (circuit electric,elemente de
circuit).
II.Efectele curentului electric.
-2 teste orale tip grilă(efect termic şi
magnetic,aplicaţii)
-2 probleme-întrebări( efectele curentului
electric,aplicaţii).
Obţinerea -Temă experimentală ce solicită elevii să realizeze Efectuează Urmăreşte activitatea
performanţei. un electro experimentul,prezintă elevilor,dă indicaţii unde este
Feed-back. magnet şi să pună în evidenţă efectul magnetic al observaţiile şi stabilesc cazul,apreciază
curentului electric.Se prezintă observaţiile şi se concluziile.Desenează răspunsurile,cere ompletarea
stabilesc concluziile.Se cere desenarea schemei schema circuitului lor sau corectarea or.Solicită
circuitului. realizat. un elev la tablă să deseneze
schema circuitului.
Asigurarea III Circuite serie şi paralel. Rezolvă fişe de activitate Solicită elevii să
dirijării -2 teste orale tip grilă( legarea becurilor în şi textul prezentat pe plan răspundă,apreciază ăspunsuri
instruirii. serie,paralel,mixt; scurtcircuitul),primul fiind Şă.Răspund la solicitarea le,cere completarea sau
Reactualizarea prezentat pe planşă. profesorului,corectează corectarea lor Prezintă testul
cunoştinţelor. -1 problemă-întrebare ( avantajele şi dezavantajele sau completează răspunsu utilizând planşa.
legării în serie sau paralel). rile colegilor.
 204 
Obţinerea -Temă experimentală ce solicită elevii să realizeze Efectuează experimentul, Urmăreşte activitatea
performanţei. un circuit electric şi să observe funcţionalitatea completează tabelul pe elevilor,dă indicaţii unde este
Feed-back. becurilor în funcţie de poziţia fişa de activitate. cazul.
întrerupătoarelor.Completează tabelul.
Evaluarea Elevii sunt solicitaţi să prezinte observaţiile Prezintă observaţiile Solicită elevii să prezinte
performanţei. obţinute experimental şi trecute în tabel.Se fac trecute în abel.Corectează observaţiile din tabel.
aprecieri şi corectări. dacă este cazul. Face aprecieri şi corectări ,
conforme cu răspunsurile
elevilor.
Asigurarea IV. Intensitatea curentului electric şi tensiunea Rezolvă fişa de activitate Solicită elevii să răspun
dirijării electrică. şi problema prezentată pe dă ,apreciază răspunsuri
instruirii. -1 test oral grilă(intensitatea curentului planşă.Răspund la solicita le,cere completarea sau
Reactualizarea electric,tensiunea electrică) rea rofesorului,corectează corectarea lor.Prezintă
cunoştinţelor. -4 probleme-întrebări(măsurarea intensităţii c.e. şi sau completează răspunsu problema utilizând planşa.
tensiunii electrice),1 fiind prezentată pe planşă. rile colegilor.
Asigurarea Se fac aprecieri asupra activităţii elevilor,notând Ascultă expunerea Face aprecieri asupra
transferului şi unii elevi. Se dă ca temă pentru acasă o fişă de profesorului,primesc tema activităţii elevilor,notea
intensificarea activitate independentă,tema fiind pentru acasă. ză unii elevi.Dă temă pentru
retenţiei. diferenţiată,subiectele 3,4,5(rebus) fiind obligatorii. acasă( diferenţi
Obs.:problemele din manual au fost toate rezolvate at), reamintind elevilor că ora
la orele anterioare. următoare vor susţine un
Elevilor li se reaminteşte că ora următoare vor test.
susţine un test de evaluare.
 205 
CONSULTAŢII PENTRU BACALAUREAT
BALADA «PE-O GURĂ DE RAI» («MIORIŢA») ŞI „STATUTUL“ DE

NEMURITOR ZALMOXIAN AL PROTAGONISTULUI MIORITIC
Abordând Creştinismul Cosmic şi mitosofia valahă, mitologia şi folclorul

religios («Zalmoxis», «Satana şi Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare
româneşti», «Meşterul Manole şi Mănăstirea Argeşului», «Mioara năzdrăvană»
etc.), în celebra lucrare De la Zalmoxis la Genghis-Han (Paris, 1970), Mircea
Eliade atrage „indirect“ atenţia asupra faptului că, la Carpaţi / Dunăre, în întregul
bazin al sacrului fluviu dacic, a existat nucleul unei civilizaţii arhetipale, civilizaţia
pelasgo-thraco-dacă, sau Old European Civilization (M. Gimbutas – Universitatea
din California, 1971 / cf. GCiv, 51 sqq.), întemeiată cu mult înaintea celorlalte
civilizaţii euro-afro-americano-asiatice. Marele comparatist al religiilor certifică în
acest sens: «...cultul lui Zalmoxis, (...), ca şi miturile, simbolurile şi ritualurile care
stau în baza folclorului religios al românilor, îşi au rădăcinile într-o lume de valori
spirituale ce precede apariţia marilor civilizaţii ale Orientului Apropiat antic şi ale
Mediteranei.» (EDZG, 17; s. n.). Balada «Mioriţa», sau «Pe-o Gură de Rai», dacă o
denumim după versul secund al oralo-textului, are o răspândire în toată aria
lingvistică a Daciei lui Burebista, sau a Daciei / Dacoromâniei lui Regalian, arie
coincizând cu spaţiul nostru de etnogeneză pelasgo-thraco-dacă, sau valahă, aflată
sub pecetea de aur a primei religii monoteiste din istoria spiritualităţii universale,
Zalmoxianismul. «Pe-o Gură de Rai» cunoaşte şi tiparele altor specii: colindul /
colinda („corinda“), bocetul etc. Specia mioritică de colind(ă) este frecvent
întâlnită în zona intracarpatică, adică în Transilvania (Ardeal, Crişana, Maramureş);
foarte vechi, variantele-colind, aflate încă în circuit folcloric în Ţara Crişurilor
(Crişana) – Ieste-un munte cu oi multe, Sântu-şi trei păcurăraşi etc. –, au
conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape şase milenii
durează în spaţiul Daciei / Dacoromâniei, atestate arheologic din orizontul cultural /
civilizatoriu al anului 3400 î. H. (cf. TIR, I, 222). Dar în majoritatea variantelor-
colind ardeleneşti, s-au păstrat elemente ale scenariului misteric / iniţiatic specifice
Zalmoxianismului, de trimitere a Solului / Mesagerului-Celest la Samasua / Samoş
(Soarele-Moş / Tatăl-Cer), Dumnezeul Cogaionului. Este vorba, în primul rând, de
aruncarea protagonistului mioritic, ce îşi relevă – în cele peste 1600 de variante (de
la «Pe-o Gură de Rai» / «Mioriţa») – „statutul de nemuritor“ prin sublima jertfă a
aruncării ritualice în trei suliţe / ţepi („ţăpuşte“): Ori să-l taie, ori să-l puşte, / Să-l
arunce-n trei ţăpuşte, / Ori să-l puşte, ori să-l taie, / Să-l arunce-ntre fărtaie...
Reamintim că aruncarea în trei suliţe / „ţăpi“, element fundamental al obţinerii
nemuririi Zalmoxianismului în calitatea de Sol / Mesager-Celest, a fost descrisă şi
de părintele istoriei, Herodot (484 – 425 î. H.): «Trimiterea Solului se face astfel:
câţiva dintre ei, aşezându-se la rând, ţin cu vârful în sus trei suliţe / ţăpi, iar alţii,
apucându-l de mâini şi de picioare pe cel trimis la Zalmoxis, îl leagănă de câteva ori
şi, apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus, peste vârfurile suliţelor / ţăpilor. Dacă, în
cădere, omul moare străpuns, rămân încredinţaţi că Zeul le este binevoitor...»
 206 
(Istorii, IV, 95 / HIst, I, 345). După multe secole de la trecerea pelasgo-thraco-

dacilor / valahilor (dacoromânilor) la Creştinism, statutul de nemuritor al
protagonistului şi ideea „sublimei jertfe“, ţinând de scenariul misteric / iniţiatic al
Mesagerului Celest întru prosperitatea propriului neam, au intrat în „noaptea
amintirii“. În Evul Mediu, s-a altoit în „trunchiul“ baladei „episodul“ / „motivul“
celor trei păstori, dintre care doi il ucid pe al treilea, cel mai bogat / „ortoman“, spre
a-i lua turmele. La un examen atent al fondului baladei, acest episod al crimei
cunoaşte „autoeliminarea“ structurală, ca „episod-intrus“, „neverosimil“ /
„inautentic“, mai ales că, în finalul baladei, apare nunta cosmică, adică nuntirea
protagonistului mioritic cu întregul univers, având ca naşi Soarele şi Luna (perechea
sacră secundă din monoteismul tetradic al Zalmoxianismului). Este aici conservată
învăţătura fundamentală a Zalmoxianismului: armonizarea părţii în sacrul întreg
cosmic. Până la ora actuală, folcloriştii au cules peste 1600 de variante ale baladei
(bocetului, colindei) Pe-o Gură de Rai / Mioriţa. Prima variantă a baladei a fost
întregistrată în 1842, în zona cogaionică a Vrancei, la Soveja, de către Alecu Russo,
unde fusese exilat de autorităţile vremurilor, pentru atitudinile lui revoluţionar-
paşoptiste. În peregrinările prin satele din munţii Sovejei, a auzit şi a notat balada,
oralo-text pe care l-a încredinţat spre publicare lui Vasile Alecsandri (pe când
strângea colaborări / colaboratori pentru „foaia ştiinţifică şi literară“, Propăşirea,
apărută între 9 ianuarie şi 29 octombrie 1844, interzisă prompt de cenzură).
Izbucnind revoluţiile burghezo-democratice din 1848, V. Alecsandri abia în 1850
încredinţează «Mioriţa» spre publicare unei gazete din Cernăuţi, Bucovina literară.
Dar numai din anul 1852, de când Vasile Alecsandri o încredinţează luminii
tiparului, în volumul I de Poesii poporale. Balade (Cântece bătrâneşti) adunate şi
îndreptate... (Iaşi, I / 1852, II / 1853), se poate spune că «Mioriţa» intră în atenţia
personalităţilor culturale marcante ale romantismului românesc şi european (Jules
Michelet / Franţa). În 1964, cercetătorul Adrian Fochi a adunat, cercetat şi publicat
930 de variante ale «Mioriţei» (câte erau cunoscute dintre anii 1842 şi 1964) sub
titlul: Mioriţa – tipologie, circulaţie, geneză, texte (cf. FMtcg). Analizate şi de
Mircea Eliade, din toate acestea, s-a relevat o interesantă structură (în episoadele):
(a) un nucleu tematic, nelipsit din vreo variantă, testamentul ciobanului; (b)
episodul mioarei năzdrăvane; (c) cadrul epic iniţial («adică temele: „locul dramei“,
„ciobanii“, „hotărârea ciobanilor“, „cauzele omorului“» – EDZG, 241); (d) episodul
maicii bătrâne, specific zonei extracarpatice (ori, mai exact spus, ariei în care s-a
exercitat – până dincoace de orizontul „creştin“ al anului 313 d. H. – cultul
Cavalerului Zalmoxian / Dunărean). Privită „motivic“, balada «Pe-o Gură de Rai» /
«Mioriţa» îşi relevă în structură mai întâi (I) motivul transhumanţei: Pe-un picior
de plai, / pe-o Gură de Rai ... Într-o atmosferă caldă, luminoasă, revelând un acord
deplin între om şi natură, se proiectează transhumanţa, sau coborârea / urcarea
periodică a turmelor, în funcţie de ciclicitatea anotimpurilor primăvară-vară /
toamnă-iarnă, de la munte, la câmpie, la matca Dunării, şi invers. În „varianta-
Alecsandri“ a «Mioriţei», în al doilea rând, se relevă (II) motivul complotului:
ciobanul ungurean şi cu cel vrâncean se sfătuiesc să-l omoare pe cel moldovean ca
să-i ia turmele, caii şi câinii «mai bărbaţi». După unele păreri, în spirit revoluţionar-
paşoptist-unionist, V. Alecsandri a operat câteva „uşoare substituiri / modificări“ în
textul baladei; păstorii-eroi devin de fapt doar cei trei ciobani simbolizând / trans-
 207 
simbolizând cele trei mari provincii („principate“) valahice / dacoromâneşti nord-

dunărene, Moldova, Muntenia şi Ardealul (Transilvania), atunci înrobite de Imperiul
Otoman, de Imperiul Habsburgic şi de Imperiul Rus. În partea a doua a unui
interesant studiu, «Poporul poet», George Coşbuc îşi îndreaptă obiectivul şi asupra
baladei «Pe-o Gură de Rai» / «Mioriţa», subliniind: (a) «ciobanii, mai ales cei cu
păşune schimbătoare, sunt colecţii vii de cântece; cel mai mare merit îl au oierii din
Ţara-Bârsei; aceştia colindă toate provinciile române; trec de-a lungul Ardealului şi
se opresc în munţii Rodnei, în Nordul Ardealului, unii pe coastele ardeleneşti ale
munţilor, alţii trec în plaiurile Maramurăşului, alţii se împrăştie pe coastele
Bucovinei şi, în partea opusă, pe şiragurile de munţi ale Crişanei; la vale (...) s-aşază
pe lângă Dunăre; ba unii se duc până prin Basarabia şi Macedonia; ei duc
pretutindeni, şi de pretutindeni aduc poezia poporală» (CELP, 59); (b) «frumoasa
epopee pastorală Mioriţa – din parte-mi susţiu aceasta şi cu alte dovezi – este o
creaţiune a oierilor bârsani; ciobanul care e ucis are Oi mai multe / Şi cai învăţaţi /
Şi câni mai bărbaţi precum numai oierul bârsan are, căci e cioban per excelentiam;
duşmanii lui sunt: ungureanul – aşa numesc bârsanii pe ciobanii (români) din nordul
Ardealului (dinspre Ungaria) – şi vrânceanul; ciobanul ucis – zice cântecul – e
moldovean; în Vrancea au existat oieri vestiţi, dar în alte părţi ale Moldovei nu, deci
nu-mi explic de ce un cioban e vrâncean şi altul moldovean – căci vrânceanul era
singur oier şi totodată şi moldovean; dar eroii epopeii se schimbă după localităţi: în
Moldova cântecul a luat pe un moldovean ca erou, şi desigur într-alte provincii
române eroul va fi bănăţean...» (CELP, 60); (c) «ciobanii cei trei erau: Unul e
bârsan / Unul ungurean / Altul e vrâncean; şi apoi, dacă ucisul n-ar fi fost bârsan,
ci moldovean, de ce-ar fi zis el către mioriţă: Oiţă bârsană / De eşti năzdrăvană...
etc.; aici a uitat moldoveanul să schimbe pe bârsan în moldovean...» (CELP, 61). În
(III) motivul Mioarei Cuvântatoare, „Mioriţa laie“, „laie-bucalaie“ şi „bârsană“
(adică din Ţara Bârsei), îl informează pe baciul „moldovean“ despre urzirea
complotului de către ceilalţi doi. În (IV) motivul testamentului, baciul moldovean /
„ortoman“, care avea de fapt statutul de nemuritor, auzind cele puse la cale de către
ceilalţi doi, reacţionează desigur ca atare („fără frică de moarte“). În eventualitatea
că – „prin reducere la absurd“ – Samoş / Soarele-Moş (Dumnezeul Cogaionului /
Sarmizegetusei) îl va găsi „cu păcate“ (ceea ce l-ar sorti „morţii comune“ /
„obştescului sfârşit“) – deşi el se ştia „pur“, „destoinic“, „drept şi viteaz“,
protagonistul mioritic „socratic“ îşi „gospodăreşte moartea“, desemnând-o
testamentar pe Mioara Cuvântătoare să-l îngroape: Aicea pe aproape, / în strunga
de oi – / să fiu tot cu voi, / în dosul stânii, / să-mi aud câinii... / Aste să le spui – /
iar la cap să-mi pui / fluieraş de fag – / mult zice cu drag; / fluieraş de os – / mult
zice duios; / fluieraş de soc – / mult zice cu foc ! / Vântul când a bate, / prin ele-a
răzbate / şi-oile s-or strânge, / pe mine m-or plânge / cu lacrimi de sânge... (V)
Motivul alegoriei moarte–nuntă a conservat ideea fundamentală a
Zalmoxianismului, armonizarea părţii în sacrul întreg cosmic. Motivul conţine
sensuri filosofice profunde: nu dispărem în neant, ci ne contopim cu marele întreg al
universului. Folcloriştii, necunoscând esenţa Zalmoxianismului, au interpretat
„seninătatea“ protagonistului mioritic şi „alegoria moarte-nuntă“ drept „fatalism“ /
„altruism“ specific valahilor / dacoromânilor, ceea ce este cu totul greşit.
Protagonistul mioritic reacţionează ca un veritabil nemuritor, ca un Sol la Samoş
 208 
(Soarele-Moş / Tatăl-Cer, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei), calitate în care

participă la o ordine cosmică, prin nuntirea sa, având ca naşi perechea sacră secundă
din tetrada Zalmoxianismului, Soarele şi Luna: Iar tu de omor / să nu le spui lor; /
să le spui curat / că m-am însurat / c-o mândră craiasă, / a Lumii Mireasă; / că la
nunta mea, / a căzut o stea, / soarele şi luna / mi-au ţinut cununa, / brazi şi
păltinaşi, / i-am avut nuntaşi; / preoţi – munţii mari, / paseri – lăutari, / păsărele
mii / şi stele făclii...! (VI) Motivul măicuţei bătrâne, după cum cred mulţi
cercetători / folclorişti, are o pronunţată funcţie estetică, sensibilizând cititorul şi
accentuând tragismul. Totul capătă semnificaţia unui protest împotriva „morţii
premature, nedrepte“. Motivul se alcătuieşte subtil, sub forma celor două portrete în
sacrul „binom“ existenţial mamă–fiu: a) portretul măicuţei bătrâne: Maicuţă
bătrână, / cu brâul de lână, / din ochi lăcrimând, / pe câmpi alergând, / pe toţi
întrebând…; b) portretul protagonistului mioritic: Mândru ciobănel / tras
printr-un inel: / feţişoara lui – / spuma laptelui; / mustăcioara lui – / spicul
grâului; / perişorul lui – / pana corbului; / ochişorii lui – / mura câmpului…!
Având statutul de nemuritor, de Mesager Celest / Sol, protagonistul mioritic
reprezenta – în faţa divinităţii supreme, a lui Samoş / Soarele-Moş, Dumnezeul
Cogaionului / Sarmizegetusei – prin chipul său („iniţiatic“ / „misteric“): clasa
pastorală – «feţişoara lui – / spuma laptelui»; clasa agricultorilor – «spicul grâului»;
totodată, prin chipul său de Mesager Celest, protagonistul mioritic atrăgea atenţia
divinităţii supreme să dea rod bogat şi câmpurilor – «mura câmpului» – pentru
culegătorii luncilor / pajiştilor şi ai zăvoaielor / pădurilor.
SIGLE:
CELP = George Coşbuc, Elementele literaturii poporale (antologie, prefaţă
şi note de I. Filipciuc), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986.
EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han (studii comparative
despre religiile şi folclorul Daciei şi Europei Orientale – trad. Maria Ivănescu şi
Cezar Ivănescu), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980.
FMtcg = Adrian Fochi, Mioriţa – tipologie, circulaţie, geneză, texte (cu un
studiu introductiv de Pavel Apostol), Bucureşti, Editura Academiei R. P. Române,
1964.
GCiv = Marija Gimbutas, Civilizaţie şi cultură (traducere de Sorin Paliga;
prefaţă şi note de Radu Florescu), Bucureşti, Editura Meridiane, 1989.
HIst, I, II = Herodot, Istorii, I, II (traducere de Adelina Piatkowski şi Felicia
Vanţ-Ştef), Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 196l (I), 1964 (II).
TIR, I = Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Istoria religiilor, vol. I (Din
paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creştinismul Cosmic al Valahilor
/ Dacoromânilor), Timişoara, Editura Aethicus, 2001.
 209 
Prof. dr. Ion D. PACHIA
MODERNITATEA „PERMANENŢEI“ DORULUI «DUREROS DE DULCE»,

A „SFÂŞIETOAREI“ AUTOCUNOAŞTERI
ÎN «ODĂ – ÎN METRU ANTIC» DE MIHAI EMINESCU
Capodopera poeziei moderne universale, nelăsându-se întrecută nici la mai

bine de un secol de la naşterea-i sub pecetea geniului eminescian, Odă (în metru
antic), anticipând expresionismul, ori paradoxismul secolului al XX-lea, în spiritul
„nunţii cosmice“ întru cunoaşterea / autocunoaşterea absolută, revelată mai întâi
celor cu ştiinţa de a se face nemuritori, datează din «decembrie 1883»: Nu credeam
să-nvăţ a muri vreodată; / Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, / Ochii mei nălţam
visători la steaua / Singurătăţii. // Când deodată tu răsărişi în cale-mi, / Suferinţă
tu, dureros de dulce... / Pân-în fund băui voluptatea morţii / Ne-ndurătoare. //
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, / Ori ca Hercul înveninat de haina-i; / Focul
meu a-l stinge nu pot cu toate / Apele mării. // De-al meu propriu vis mistuit mă
vaiet, / Pe-al meu propriu rug mă topesc în flacări... / Pot să mai re-nviu luminos
din el ca / Pasărea Phoenix ? // Piară-mi ochii turburători din cale, / Vino iar în
sân, nepăsare tristă; / Ca să pot muri liniştit, pe mine / Mie redă-mă ! (EP, I, 147
sq.). Şi Odă (în metru antic), aidoma altor capodopere eminesciene (Luceafărul,
Scrisoarea III etc.), a cunoscut o serie de variante care au pregătit înrăzărirea
cristalului acestei capodopere moderne, datându-se în decembrie 1883 (cf. EP, I,
148). Protagonistul primelor variante ale acestei ode a fost geniul militar / războinic
întruchipat de Napoleon: ...Trist, adânc, gânditor, dară trist prin tine, / Fără păsare
de a lumii lacrimi ori doruri, / Indiferentă stai, nemişcată şi mare / Frunte de
marmor. // (...) // Peste pământ ai mişcat a popoarelor valuri, / Mândru bătrânul
titan în înconjur de soare / Poartă războaiele tale ca pete pe manta-i / Şi-a lor
cenuşă. // (...) // Apoi, sătul de icoana-ţi, de tine singur, / Te-ai reurcat pe scări de
marmură albă, / Ai resuit piedestalul şi iarăşi imobil / Stai printre secoli. («Odă
către Napoleon», 1882 – cf. Man, 5 sqq.); sau ca în varianta «Un Phoenix e o pasăre-
n vechime»: Bătrânul Phoenix arde în văpaie / Şi din cenuşa proprie renaşte, /
Dar, spre-a-nvia mai mândru el din moaşte, / Îi trebui lina vântului bătaie. // (...)
// Dar din cenuşă reînvie iară / Minune scumpă a lumii acesteia. / El moare azi în
forma-i, dar ideea / Chiar şi de vrea nu poate să mai moară. (1882 – ibid.). În toată
istoria universală a odei ca specie lirică dând expresie – elevat, solemn – unui elan
admirativ faţă de Patrie / Limbă, faţă de un Ideal / Idee, faţă de o personalitate
excepţională, eroică, faţă de un eveniment crucial etc. (cf. TDic, 92 sq.; TDL, 306
sq.; 291), de la anticii greco-latini, în frunte cu Pindar (Ode Triumfale / Epinicii) şi
Horaţiu (Ode şi epode), la post-evmezicii / contemporanii italieni – Manzoni,
Leopardi, Carducci, d’Annunzio, Pascoli ş. a. –, francezi – Ronsard, Malherbe,
Victor Hugo, Lamartine, Claudel ş. a. –, englezi – Spencer, Milton, Coleridge,
Shelley, Keats, Tennyson ş. a. –, germani – Weckherlin, Opitz, Klopstock, Schiller,
Hölderlin ş. a. –, ruşi – Derjavin, Lomonosov ş. a. –, dacoromâni – Cantemir,
Asachi, Alecsandri, Aron Cotruş, Ion Barbu ş. a. –, la apreciabilă distanţă şi la
apogeul modernităţii lirosofice a speciei se înrăzăreşte incontestabil / indiscutabil
„steaua singurătăţii“ din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu; căci genialul poet
 210 
a turnat în monumentală structură clasică substanţa polivalentă lirico-semantic-

sincretic, relevându-se mai ales din paradoxurile noastre existenţiale conjugate la
indicativul-prezent al ens-ului proiectat între incandescente limite tragice, atomice,
macroscopice, în sublimată vectorizare: Nu credeam să-nvăţ a muri...
Ultramoderna Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu se circumscrie pre-
expresionist / paradoxist hyperionicei cunoaşteri / autocunoaşteri în dorul
«dureros de dulce» de după dăruirea de către Demiurg a „statutului“ din „ora de
iubire“ râvnită lângă mărul edenic. Tudor Vianu sublinia că «...voluptatea se
asociază acum cu izvorul însuşi al durerii; Oda (în metru antic) vorbeşte nu numai
de o suferinţă „dureros de dulce“, dar şi de „voluptatea morţii“...»1; a învăţa să mori,
revers la dacica ştiinţă de a te face nemuritor (= Zalmoxianismul), este «proba de
foc»2 a ens-ului hyperionic.
Prima secvenţă a odei surprinde eroul liric în ipostaza de Hyperion
„adolescent, în pragul majoratului“, „aflat, poate, la a optsprezecea rotire a soarelui“,
„pururi tânăr, înfăşurat în mantaua“ (misterică / iniţiatică) de nemuritor, de
zalmoxian Sol / Mesager Celest, cu ochii atenţi / călăuziţi doar de «steaua
singurătăţii»3; în această vârstă a apartenenţei la o ordine cosmică, eroul liric,
hyperionic, nu credea să înveţe a muri vreodată.
A doua secvenţă ni-l relevă ca ens („ins“) de geniu, dar în planul comun-
teluric, după „intervenţia“ misterică / iniţiatică a stelei-singurătăţii (steaua-
logosteaua / obişteaua, înrâuritoarea destinului în etnoastronomia dacoromânească,
moştenită de la cei cu ştiinţa de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / Vlahii,
Dacoromânii arhaici ai Zalmoxianismului), cunoscând „statutul“ din „ora de iubire“
(solicitată imperios Demiurgului / Atoateziditorului din centrul potenţial al
universurilor / lumilor, la care a ajuns ca Hyperion, străbătând „cutele timpului /
spaţiului“, ale „chaosului“, ale Genunii „văi sure“, cu unică înfiorare cosmică:
«Reia-mi al nemuririi nimb / Şi focul din privire, / Şi pentru toate dă-mi în schimb /
O oră de iubire...» – Luceafărul). Eroul liric iese din nemuritoarea stare
androginică4 (de Androgin se temeau chiar şi zeii), din „sfera Androginului“,
devenind „emisfera-Yang“ în căutarea „jumătăţii de aur“. Este sublimată aici
împlinirea cuplului sub pecetea lui Eros, în re-editarea celui edenic, prin dor, prin
suferinţa dureros-de-dulce, act a cărui pretrecere / trăire, vieţuire / vremuire
înseamnă de fapt a bea «voluptatea morţii neîndurătoare»; căci fiecare clipă este
pentru El (Eroul-liric / Hyper-eon-ul din „ora cu dor“) – Ea („emisfera-de-aur“ /
„fiinţa iubirii înspre absolut“ etc.), în fulgerătoarea rotire terestră a inimilor, desigur,
„încă un pas spre moarte“; moartea-i „ne-ndurătoare“ aici / acum; dar în Ţara-fără-
Dor, ori în Ţara-Tinereţii-fără-Bătrâneţe-şi-Vieţii-fără-Moarte (în raiul conferit
eroilor de Samasua / Samoş – Soarele-Moş / tatăl-Cer, Dumnezeul Cogaionului), are
chiar «aripi negre şi chip frumos» (cf. Memento mori); eroului liric însă i s-a dăruit
dorul şi prezentul viu (întregul lui Husserl, alcătuit din ieri + azi + mâine).
A treia secvenţă înfăţişează „protagonistul“ odei arzând „de viu“ pe rugul
iubirii trădate / înşelate, aidoma „semenilor“ din timpii mitici, Nessus-centaurul şi
Hercules / Herakles – eroul civilizator din nucleu de la Old European Civilization /
Pelasgo-Daco-Thracia ivit în mitologia greco-latină, având corespondent în
mitologia dacoromână pe Făt-Frumos (Cavalerul Dunărean / Zalmoxian). Hyper-
eon-ul liric eminescian şi-a aflat vulnerabila „jumătate de aur“. Şi este acum ca un
 211 
Hercules / Herakles nuntind cu Deianeira (după biruirea lui Aheloos, zeul acvatic),
dar pentru care-i pedepsit cu a exilului cale; însă pe drumul exlilului este mereu
ameninţat de centaurul Nessus / Nessos ce „vrea să-i violeze mireasa“, fapt pentru
care-l ucide pe monstru; cu puţin timp înainte de a-şi da duhul, Nessus îi face
Deianeirei un „perfid dar“ („un filtru magic“), încredinţând-o că prin puterea
cadoului vrăjit «şi-ar aduce soţul înapoi ori de câte ori ar fi ispitit de altă femeie» 5.
Puterea „cadoului perfid“ nu se putea exercita decât impregnându-se în cămaşa
eroului-soţ. „Într-un moment critic“ Herakle / Hercules, primind şi îmbrăcând
cămaşa „impregnată“, oferită de iubitoarea-i soţie, Deianeira, ţesătura se lipeşte de
trup şi ia foc. Hercul / Herakle «încearcă să-şi smulgă cămaşa în flăcări, dar ea e
lipită şi se rupe numai o dată cu carnea». În clipa-i finală, a trecerii eroului
„carbonizat“ din viaţă în moarte, un nor se-ncheagă prin voinţa zeilor şi-l ridică în
Olimp, redându-i-se statutul de nemuritor, de zeu olimpic. Dorul, „focul“ din inima
eroului liric eminescian, fiind dublu, şi ca al centaurului Nessus, dar şi cum al
eroului civilizator Hercul, nu şi-l poate stâmpăra / „stinge“ nici «cu toate apele
mării»; el se încearcă, în ciuda zeilor, prometeic, a se menţine tangent la sfera
absolutei iubiri.
A patra secvenţă a odei eminesciene se constituie în tabloul situării eroului
liric între limitele tragic-existenţiale prin autocunoaştere; a se menţine tangent la
sfera absolutei iubiri / cunoaşteri devine «propriu vis», însă „mistuitor“. E „limita de
sus“; e visul nemuritorului; în vreme ce la „limita telurică“, la limita „orei de
iubire“, corporală limită, eroul liric eminescian îşi simte carnea topindu-i-se în
flăcări (ca în cazul lui Hercul / Herakle), însă pe «propriu-i rug». Iminenta
transformare în cenuşă a trupului de erou liric ridică problema eternei reîntoarceri:
«pot să mai renviu luminos (...) ca pasărea Phoenix...» din sublimul timp mitic, de
aur.
A cincea secvenţă (a numărului „nunţii“) „fixează“ eroul liric eminescian ca
ascet («cu nepăsarea tristă în sân») pe calea fără «ochii tulburători», fără ispite /
păcate, rugând pe Dumnezeu să-i redea purul statut existenţial „anterior“,
hyperionic. Este condiţia / condiţionala „morţii liniştite“, (mioritic-zalmoxiene): «ca
să pot muri liniştit, pe mine / mie redă-mă !» Şi moartea-i de trup, de-aici, din planul
teluric, este percepută în spiritul mitosofiei autohtone, dacice, ca nuntă cosmică,
„mioritică“, ori ca sublimă contopire cu cosmicul Întreg / Tot (care este Samasua /
Samoş – Soarele-Moş / Tatăl-Cer, Dumnezeul Cogaionului), întru nouă înrăzărire de
fiinţă.
Această odă pentastrofică eminesciană respectă tiparul safic („inventarea-i“
fiind atribuită poetesei Sapho din Lesbos, în orizontul anului 600 î. H.), tipar cultivat
parcimonios în literatura universală (de Horaţiu, Catullus, Seneca, Hölderlin, von
Platen, Tennyson, Swinburne, Ezra Pound); un vers safic este alcătuit dintr-un
dublu-troheu (     ) / ditroheu („dipodie trohaică“) + un dactil (   ) + un
troheu (   ), cu cezura după ditroheu; dactilul şi cei doi trohei postpuşi formează
tripodia logaedică; măsura este de 11 silabe:   /   /    /   /   .
Strofa safică se compune din trei astfel de versuri şi dintr-un adoneu (ca „al patrulea
stih“):    /   (de fapt, un dactil şi un troheu): Nu cre/deam să-n/văţ a mu/ri
vreo/dată; / (v-1: m-11) / Pururi / tânăr,/ înfăşu/rat în / manta-mi, / (v-2: m-11) /
 212 
Ochii / mei năl/ţam visă/tori la / steaua / (v-3: m-11) / Singură/tăţii. (v-4: m-5).
(cf. TEm, 103 – 109 / TDelr, 367).
Pe registrul stilistic se remarcă subtila alternare a indicativului, conjunctivului
şi imperativului (piară, vino, redă-mă) în funcţie de „starea“ / „statutul“ eroului liric
„în metamorfozele-i sublime“, ori a timpurilor verbale, de la imperfect (în strofa I:
nu credeam, ’nălţam), la perfectul simplu al acţiunii imediat / recent-petrecute
(încheiate; răsărişi, băui, din strofa a II-a), apoi la prezent (ard, pot – în strofa a III-
a; mă vaiet, mă topesc – în strofa a IV-a), ca în secvenţele prezentului-viu (Husserl),
cât şi genialele construcţii oximoronice memorabile: să-nvăţ a muri, dureros de
dulce, voluptatea morţii etc.
SIGLE:
 EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii – proză literară, ediţie de Petru Creţia, vol.
I – II, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978. DTL = Dicţionar de termeni
literari, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1976.
 Man = Inedite de Mihai Eminescu (Adevărul, A vieţii rădăcină e minciună,
Sunetul păcii, O, Saturn / O, Saturn, tu care-ţi înghiţi copiii, Eu nu vorbesc de
Dumnezeul de-azi, Odă către Napoleon, Un Phoenix e-o pasăre-n vechime etc.),
publicate de Petru Creţia în revista bucureşteană Manuscriptum, nr. 1, 1991.
 TDic = Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Dicţionar de termeni estetico-
literari..., Timişoara, Editura Aethicus, 2001.
 TEm = Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei
dacoromâneşti, Timişoara, Editura Aethicus, 1996.
 TDelr = Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Dicţionar estetico-literar, lingvistic,
religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003.
NOTE:
1.
Tudor Vianu, Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bucureşti, Editura Minerva,
1974, p. 75.
2.
S. Paleologu-Matta, Eminescu şi abisul ontologic, Aarhus / Danemarca, Editura
Nord-Victor Frunză, 1988, p. 218.
3.
«Steaua singurătăţii», potrivit etnoastronomiei pelasgo-daco-thracice / valahice
(arhaic-dacoromâne) este steaua-logostea / obiştea din fruntea cerbului de aur
carpatin / cogaionic, stea «purtătoare de noroc», păzind «destinul stabilit de urse»
fiecărui ens / ins; rugăciunea pentru înrâurirea destinului făcută către stea-logostea /
obiştea se cere a fi «pe pragul uşii casei, în miez de noapte, când liniştea domină
cuprinsul»; «se repeta de trei ori» (Romulus Vulcănescu, Mitologie română,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 1985, p. 401).
4.
Cf. Platon, Banchetul (189 d – 192 a), Timişoara, Editura de Vest, 1992, p. 36 sqq.
5.
Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, Editura Albatros,
1983, p. 260 sqq.
 213 
DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N PRIMĂVARĂ

(ÎN PAS DE CRONICAR)
Marin URECHIOCHILESCU
D'ALE ANULUI...
Structura anului şcolar. 2005 – 2006 are 36 de săpămâni de „cursuri“,

dispuse astfel: semestrul I: 12 septembrie – 23 decembrie 2005 (cls. I – IV
beneficiază şi de o suplimentară vacanţă de toamnă, între 31 octombrie – 6
noiembrie 2005); vacanţă de Crăciun: 24 decembrie 2005 – 8 ianuarie 2006;
cursuri: 9 ianuarie 2006 – 3 februarie '06; vacanţă intersemestrială: 4 februarie –
12 februarie 2006. Semestrul al II-lea: cursuri: 13 februarie – 14 aprilie 2006;
vacanţă de Sfintele Paşti: 15 aprilie – 23 aprilie 2006; cursuri: 24 aprilie – 16
iunie 2006; vacanţă de vară: 17 iunie – 31 august 2006.
Greva generală din învăţământ. Având ca obiectiv revendicări salariale,

„cel puţin la puterea de cumpărare a leului din anul 1989“, şi „şcoli apropiindu-şi
baza materială de a şcolilor corespondente din Europa Occidentală“, greva generală
din învăţământ a cuprins majoritatea copleşitoare a şcolilor din România,
desfăşurându-se fără întreruperi, între 7 şi 28 noiembrie 2005.
Mai mulţi profesori din oraşe diferite ale României au intrat în „greva
foamei“. Este şi cazul intens-mediatizat al profesorului-grevist-al-foamei, Ovidiu
Vlădulescu, din Slobozia, salvat în ultima clipă „din ghearele morţii“, fiind internat
„la urgenţe“, în spitalul din oraşul respectiv. În 26 noiembrie 2005, între orele 22,20'
şi 22, 25', potrivit ştirilor de pe postul de televiziune Antena 3-Bucureşti, Traian
Băsescu, preşedintele României, l-a vizitat la Spitalul din Slobozia pe profesorul
grevist, convingându-l să renunţe la această formă de „protest-extrem“.
Contravaloarea perioadei (orelor de muncă, în conformitate cu contractele /
legile în vigoare) nu s-a(u) reţinut din salariu, avându-se în vedere că se apropiau
vertiginos şi sărbătorile de iarnă; o astfel de măsură ar fi amplificat „tensiunea
socială“, cu consecinţe de neprevăzut. Sindicatele au negociat cu guvernanţii în aşa
fel încât salariile dascălilor să fie achitate integral, „recuperându-se toate orele
pierdute în timpul grevei generale“, în baza unor programe speciale, „cu acordul
părinţilor elevilor“. La Colegiul Naţional Bănăţean, „recuperările“ s-au făcut – fără a
afecta cumva sâmbetele şi duminicile libere – începând de luni, 5 decembrie 2005, şi
încheindu-se în 3 martie 2006.
 214 
Internatul de la Colegiul Naţional Bănăţean. În anul curent de

învăţământ, 2005 – 2006, Internatul „Cenebist“ găzduieşte în bune condiţii – ca şi
până acum – un număr de 97 de liceence / studente, asigurându-li-se şi masa la
Cantina C. N. B. În postul de pedagog este angajată d-na Adelina BRAN şi în
postul de supraveghetor de noapte d-na Sabina ACU. În postul de „îngrijitoare de
internat“ se află Paraschiva MOROŞAN.
Cantina Colegiului Naţional Bănăţean. Buna funcţionare a cantinei / bucătăriei

este asigurată şi în acest an şcolar de specialistele în artă culinară: Ana
ENGHELMAN – bucătar-şef, Lucia IVAN – bucătar-şef, Ana CHINCHEŞ – ajutor
de bucătar şi Maria OLARU – ajutor de bucătar. Magaziner-şef este Cornelia
BÎRSAC.
Cabinetul Stomatologic al Colegiului Naţional Bănăţean. Şi în anul şcolar

2005 – 2006, asistenţa medical-stomatologică este asigurată cu promptitudine de
medicii stomatologi Sanda IONAŞEC şi Marta PÂRJOL, acompaniate de asistenta
Aneta MAUR.
Cabinetul Medical al Colegiului Naţional Bănăţean. În anul şcolar 2005 –

2006, buna stare generală a sănătăţii celor 2179 de elevi din Colegiul Naţional
Bănăţean este asigurată de înalta calificare a medicilor Mirela MARINESCU şi
Tatiana PASCU, secundate de asistentele medicale, Ana NICA şi Terezia
MIHALCEA.
 215 
Cabinetul de Logopedie de la Colegiul Naţional Bănăţean. În anul

şcolar 2005 – 2006, în postul de logoped se află d-na psiholog Mirela VIZITEU,
absolventă a Facultăţii de Sociologie şi Psihologie – Universitatea de Vest din
Timişoara.
Centrala Telefonică de la Colegiul Naţional Bănăţean. Buna

funcţionare a centralei telefonice, legăturile prompte cu „universul“ sunt asigurate de
d-na Dorina PETRIC.
Biblioteca de la Colegiul Naţional Bănăţean. O bibliotecă

extrem de valoroasă, cu peste 25.550 de volume are Colegiul Naţional Bănăţean.
Serviciile deosebit de importante legate de foarte bunul circuit al cărţii în C. N. B. în
anul şcolar 2005 – 2006, se datorează – ca şi în deceniul ce a trecut – d-nei
bibliotecar, Valentina CIOBANU, în atenţia căreia se află permanent achiziţionarea
şi popularizarea noilor / „recentelor“ apariţii editoriale, îmbogăţirea colecţiilor etc.
Secretariatul Colegiului Naţional Bănăţean. Numeroasele, „spinoasele“ probleme

de secretariat ale Colegiului Naţional Bănăţean sunt asigurate şi în anul şcolar 2005
 216 
– 2006 de d-na secretar-şef, Maria VASILONI, absolventă a Facultăţii de Studii

Economice din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, bineînţeles, având
coechipieri de nădejde în doamnele secretari principali:
Iuliana GORNIC, Ileana MICULA şi Angela Carmen LEICA.
Departamentul de contabilitate al Colegiului Naţional Bănăţean. Multiplele

probleme financiar-contabile ale Colegiului Naţional Bănăţean sunt rezolvate în anul
şcolar 2005 – 2006 de d-na contabil-şef, Liubiţa RADIVOI, de doamna-contabil
Mariana SIMIONESCU, de d-na casier, Lucia BUMBUC-BARBU, de d-na
administrator, Marioara NENADOV.
Laboratoarele / cabinetele Colegiului Naţional

Bănăţean. Funcţionarea ireproşabilă a laboratoarelor Colegiului Naţional Bănăţean
se datorează d-nei laborant, inginer-chimist, Lăcrămioara MIRCEA, licenţiată a
Facultăţii de Chimie Industrială – Universitatea de Vest din Timişoara, d-nei analist-
programator, Mihaela GURZU, şi d-lor „analişti“ / „informaticieni“ Iosif WATZ şi
Cosmin TOMA.
Departamentul de întreţinere / îngrijire şi pază de la Colegiul Naţional

Bănăţean. În anul şcolar 2005 – 2006, departamentul de întreţinere / îngrijire şi
 217 
pază de la C. N. B. are următorii angajaţi: Marioara Berl (îngrijitoare),
Geta Boban (îngrijitor), Barbu Bumbuc (muncitor), Ioan Ciosici
(muncitor), Doina Dumitraşcu (îngrijitoare), Nicolae
Giuchi (paznic), Elena Görög (îngrijitoare), Eufrosina Heber
(îngrijitoare), Iosif Kelemen (îngrijitor), Dorica Maranescu
(îngrijitoare), Virgil Melter (paznic), Iadranca Miloicov
(muncitoare), Iosif Moroşan (îngr.), Paraschiva Moroşan (îngrijitoare),
 218 
Ioan Pintea (paznic), Maria Saghiu (îngrijitoare), Floare Tomşa
(îngrijitoare), Dumitru Ursache (muncitor), Liviu Voştinar (paznic) .
Brânduşa BRADU
O ÎNTÂLNIRE CU HARRY POTTER – CEL SALVAT DE FĂT-FRUMOS
Prin grija distinselor, inimoaselor profesoare / învăţătoare – înv. Cornelia

Albulescu, prof. drd. Monica Sorana Bireescu, prof. drd. Daniela Borzan, înv.
Gabriela Botei, înv. Lenuţa Cofan, înv. Mirela Ionuţescu, înv. Luminiţa Josu, înv.
Claudia Lipovan –, joi, 23 martie 2006, între orele 13 şi 15, elevi din ciclul primar şi
gimnazial de la Colegiul Naţional Bănăţean s-au întâlnit cu trei personalităţi de
marcă ale culturii / literaturii române, Vladimir Jurăscu, actor al Teatrului Naţional
din Timişoara, Emil Şain, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi prof. dr.
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al
Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, al al Société des Poètes et Artistes de France, de
data aceasta în calitate de critic / istoric literar. A fost lansată cu acest prilej placheta
de teatru pentru copii, Harry Potter salvat de Făt-Frumos, de Emil Şain, Timişoara,
Editura Pardon, 2006 (având o inspirată grafică şi desene de colorat, semnate de
Emeric Vamoş).
Diana MACIU
ZILELE FRANCOFONIEI – MARTIE 2006
Colegiul Naţional Bănăţean a sărbătorit marţi, 21 martie 2006, zilele

francofoniei. Entuziasmul a fost mare din partea tuturor celor care au ajutat la reuşita
acestui moment aniversar, anunţat prin foarte frumoasele afişe realizate de elevii
 219 
claselor a X-a Filologie 2 şi SN 1, sub îndrumarea doamnei profesoare Adina Sabo.

În deschidere, a vorbit domnul profesor Andrei Gancz, şeful catedrei de limba
franceză şi limba germană, după care un foarte tânăr francofon din clasa a III-a B,
Emanuel Ciobanu, a dat tonul programului artistic. Au urmat cântecele elevilor din
clasele a V-a şi a VI-a, pregătiţi de profesoarele Adina Sabo şi Diana Maciu, precum
şi interpretarea fabulei lui Jean de la Fontaine, La cigale et la fourmi, de către trei
elevi din clasele a VII-a A şi C, coordonaţi de domnişoara profesoară Diana Maciu.
Elevii clasei a IX-a Filologie 1 au pregătit, sub îndrumarea doamnei
profesoare Manolita Dragomir-Filimonescu, un cântec plin de sensibilitate, Bravo
M. Le Monde. Chiar şi talentata prezentatoare a programului, Tania Lupulescu din
clasa a XI-a SN 1, şi-a părăsit, pentru câteva minute, rolul său pentru a trece în
rândurile interpreţilor, recitând poemul Liberté, de Paul Eluard. Au alternat apoi
vocile sensibile ale elevelor Vlada Mocanu (Et si tu n’existais pas) şi Floriana
Pachia (Pour que tu m’aimes encore), cu punerea în scenă a poemului lui Jacques
Prévert, Déjeuner du matin, de către Wilhelmina Halic şi Cristian Mârzoca,
îndrumaţi de doamna profesoară Cristiana Reghiş.
Din program n-au lipsit dialogurile situaţionale, interpretate cu mult talent
de elevele claselor a XI-a Filologie 1 şi 3 (limba a doua), pregătite de doamna
profesoară Cristiana Reghiş. Şi pentru că era sărbătorită limba în care a scris
Molière, am asistat la o punere în scenă originală, bulversantă de către tânărul
Florian Caracala a piesei lui Eugen Ionescu, La leçon, jucată cu profesionalism de
către eleve din clasele a XII-a Filologie 2 şi SS şi a XI-a Filologie 1, 2, 3, îndrumate
de doamna profesoară Cristiana Reghiş.
Programul s-a încheiat în acorduri de chitară, o variantă originală, adaptată
temei, a melodiei Et si tu n’existais pas, fiind interpretată de către eleve din clasa a
XII-a SS, acompaniate de domnul profesor de muzică Iuliu Dandoţi.
FÊTE DE LA FRANCOPHONIE
– mardi, le 21 mars 2006 –
1. Mot d’ouverture de la part de M. Andrei Gancz, professeur en chef des

disciplines de langue étrangère
2. Habille-toi, poésie, Emanuel Ciobanu, 3e B, coordonné par Melle. Diana
Maciu, professeur de français
3. La mère Michel, chanson, Ioana Biholar, Claudia Feti, Cristina Oneţ, Ioana-
Diana Plăiaşu, Adriana Simion, Larisa Udrea, Ivana Zarcula, 5e F ; Bianca
Branga, Tania Latici, Marco Rogobete, Denisa Simion, 6e C, coordonnés par
Melle. Diana Maciu, professeur de français
4. Le Zoo, chanson, Roxana Călugăru, Loredana Laţcu, Eliza Stoica, Andrada
Şuiu, Ana-Maria Toth, 6e D et 6e E, coordonnés par Mme. Adina Sabo,
professeur de français
 220 
5. La Cigale et la Fourmi, d’après Jean de la Fontaine, fable, Alexandra

Cădărean, 7e C, Sara Baboş, Marius Simonescu, 7e A, coordonnés par Melle.
Diana Maciu, professeur de français
6. Bravo, M. Le Monde, chanson, 9e Philo 1
7. Liberté, d’après Paul Éluard, Tania Lupulescu, 11e SN 1
8. Et si tu n’existais pas, chanson, Vlada Mocanu, 12 e Philo 2
9. Déjeuner du matin, d’après Jacques Prévert, Wilhelmina Halic, Cristian
Mârzoca, 11e F 2, coordonnés par Mme. Cristiana Reghiş, professeur de français
10. Pour que tu m’aimes encore, chanson, Floriana Pachia
11. Dialogues en situation, 11e F 1, F 3 (2e langue), coordonnés par Mme.
Cristiana Reghiş, professeur de français
12. La leçon, d’après Eugen Ionescu, Cosmina Băcan, Dorina Cîrjă, Cristina
Coroian, Andreea-Maria Dudă, Marina Farcaş, Elena Frenţ, Oana Garaş,
Alexandrina Gherghel, Laura-Gabriela Ilchi, Elena Necula, Svetlana Para, Andra
Popescu, Paula-Alexandra Vlad, mise-en-scène et chorégraphie Florin Caracala,
12e Philo II, SS, 11e Philo 1, 2, 3, coordonnés par Mme. Cristiana Reghiş,
professeur de français
13. Et si tu n’existais pas (version surprise), chanson, Bianca Forray, Denisa
Hîrza, Daniela Măduţa, Ioana Moldovan, Valentina Savu, Viorica Sîrbu, Roxana
Toma, 12e SS
Remerciements chaleureux aux élèves de la 10e Philo 2 et SN 1 pour les
affiches, aux profs de français pour leur passion, aux élèves pour leur amour de la
langue française et à tous les spectateurs pour leur patience !
Alexandru VEREŞ
CONCURSUL ŞCOLAR DE FIZICĂ PENTRU CLASELE A VI-A ŞI A VII-A

„MIRCEA ZĂGĂNESCU“ (ediţia a VII-a)
Prof. Dr. Mircea Zăgănescu s-a născut la 09.01.1923 la Giurgiu, a urmat

cursurile liceale şi, în perioada 1942 –1947, pe cele universitare în cadrul Facultăţii
de Construcţii a Institutului Politehnic Timişoara. Între 1949 şi 1952 a funcţionat ca
asistent la Institutul de Siderurgie din Timişoara. Cu această ocazie îşi descoperă
vocaţia pentru fizică, iar în septembrie 1952 se transferă la Institutul Pedagogic din
Timişoara, actualmente Universitatea de Vest din Timişoara, unde rămâne până la
pensionare, în 1985.
 221 
În perioada 1954-1959 a urmat, curs fără frecvenţă, Facultatea de Fizică din

cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. În 1972, obţine titlul de doctor
în fizică, devenind profesor titular. Destinul a făcut ca întâiul prodecan al Facultăţii
de Fizică să fie tânărul şef de lucrări Mircea Zăgănescu, care se remarcase distinct şi
detaşat ca un eminent fizician în domeniul fizicii teoretice. În perioada 1968-1974
devine decan, ceea ce îi permite să contribuie esenţial la formarea colectivelor de
cadre didactice şi la dezvoltarea laboratoarelor facultăţii. Opera sa ştiinţifică
însumează peste 100 de lucrări, multe fiind publicate şi în reviste de specialitate
renumite pe plan mondial în perimetrul fizicii. Pentru studenţi a fost un model de
dăruire şi exigenţă profesională. Prin dispariţia sa, ştiinţa fizicii din ţara noastră a
pierdut un strălucit slujitor al ei.
(a) Concursul Regional Şcolar de Fizică „Mircea Zăgănescu“

Acest concurs se adresează, şi la cea de-a VII-a ediţie a sa, elevilor de
gimnaziu, din clasele a VI –a şi a VII –a.
În afara aprecierii volumului de cunoştiinţe la fizică, (conform programei
actuale şi manualelor alternative) la notarea lucrărilor concurenţilor vom avea în
vedere, anumite calităţi deosebit de preţioase la elevi, prin învăţarea fizicii:
 Originalitatea soluţiilor şi a ideilor ştiinţifice;
 Spiritul de observaţie şi perspicacitate;
 Priceperi experimentale;
 Capacitatea de a gândi logic;
 Capacitatea de a adecva soluţiile problemelor la realitate.
Pentru a aprecia cantitatea, dar mai ales calitatea cunoştinţelor elevilor, se acordă în
funcţie de rezultate următoarele premii:
1. PREMIUL ARHIMEDE: pentru capacitatea de a gândi logic (rezolvări de
probleme)
2. PREMIUL COANDĂ: pentru priceperi experimentale la fizică (realizarea unui
proiect ştiinţific-teoretic)
3. PREMIUL NEWTON: pentru flexibilitatea gândirii ştiinţifice (teste)
Locul de desfăşurare a concursului: ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.30,
Timişoara, strada Aştrilor nr. 17 (Zona Soarelui).
Data: 14 mai 2005
1. Ora: 09:00
Taxa de participare: 40000 lei
Tabelul cu elevii participanţi, şcoala şi taxa de participare se trimit până la data
de 30.04.2004, la D-na. prof. Vereş Mariana, ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
NR.30, Timişoara, tel. 0256/462302.
Colectivul de organizare:
Coordonator: Prof. Vereş Mariana, ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.30,
Timişoara.
Preşedinte: Insp. Spec. Prof. Stoian Alexandru, Inspectoratul Şcolar Judetean
Timiş.
Secretar: Prof. Vereş Alexandru, Colegiul Naţional Bănăţean
Organizatori: Prof. Mihancea Katalin, Scoala cu cls. I-VIII nr.28 Timisoara.
Prof. Haner Liliana, Scoala cu cls. I-VIII nr.30 Timisoara.
 222 
Prof. Jurcău Carmen, Colegiul Naţional Bănăţean .

Prof. Jeflea Ioana, Şcoala cu cls I-VIII nr. 24. Timişoara.
Daciana DONĂRESIANU
DIN CRONICILE „OLIMPISMULUI“ ŞCOLAR „CENEBIST“

(2003 – 2006)
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa naţională – 2003. La Concursul de

creaţie plastică Integrarea Europeană, din decembrie 2003, Elida Stanciu,
reprezentantul Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VII-a E), a obţinut Premiul I
pentru cea mai bună transpunere a temei.
 La Concursul de Creaţie Literară organizat de Academia Central-Europeană de
Ştiinţă şi Artă, ediţia 2003, elevei Floriana Pachia, de la Colegiul Naţional Bănăţean,
i se acordă Premiul Alvina – Creativitate – 2003 – Geniu la Orizont.
 La Concursul Naţional „Viitorul Jurnalist“, ediţia 2003 –, organizat de
Facultatea de Jurnalistică – Universitatea Tibiscus din Timişoara, reprezentantul
Colegiului Naţional Bănăţean, Cristian Panţir (clasa a X-a), la categoria Reportaj, a
obţinut Premiul al II-lea (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU).
 La Concursul Naţional „Viitorul Jurnalist„, ediţia 2003 –, organizat de
Facultatea de Jurnalistică – Universitatea Tibiscus din Timişoara, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean, Andreea Anamaria Tîrpe (clasa a X-a), la categoria
Interviu, a obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-
TATOMIRESCU).
Colegiului Naţional Bănăţean, Simona Baban (clasa a X-a), la categoria Interviu, a
obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU).
Colegiului Naţional Bănăţean, Aurelia Grigoriu (clasa a X-a), la categoria Interviu,
a obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU).
Colegiului Naţional Bănăţean, Vlad Totolici (clasa a X-a), la categoria Interviu, a
 La Concursul de Creaţie Nichita Stănescu – ediţia a II-a, din 31 martie 2003,
preşedintele de onoare al Juriului, poetul Anghel Dumbrăveanu, a înmânat Florianei
Pachia, din clasa a VIII-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, Premiul al II-lea, la
secţiunea de poezie.
 223 
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa judeţeană – 2004. La Concursul

naţional al revistelor şcolare, etapa judeţeană – aprilie-2004, SPIRALA, una dintre
revistele Colegiului Naţional Bănăţean, obţine locul al III-lea.
 La Olimpiada de Română / Concursul naţional de Limba şi Literatura
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Laura Găinariu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Doriana Moţoc,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a X-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. Emilia Groza).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Ioana Dragomirescu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), obţine Premiul al II-lea
(îndrumător: prof. Dorina Popescu).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Laura Mărginean,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a XI-a), obţine Premiul al III-lea
(îndrumător: prof. Claudia Timofte).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Floriana Pachia,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), obţine Premiul special
(îndrumător: prof. Emilia Groza).
 La Olimpiada de Română / Concursul Naţional de Limba şi Literatura
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Anda Flavia Deliu,
(îndrumător: prof. Claudia Timofte).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Diana Farca,
(îndrumător: prof. Dorina Popescu).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Andreea Popa,
(îndrumător: prof. dr. Ion D. Pachia).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Cristian Dora,
reprezentantul Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VII-a), obţine Premiul al II-
lea (îndrumător: prof. Dana Began).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Oana Lungu,
 224 
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), obţine Premiul al II-

lea (îndrumător: prof. Mirela Marinescu).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Alexandra Ţurcanu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), obţine Premiul al III-
lea (îndrumător: prof. Cornelia Pantea).
Română Mihai Eminescu, faza judeţeană – 13 martie 2004 –, Teodora Georgescu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), obţine Premiul special
(îndrumător: prof. Lucia Popa).
 La Olimpiada de chimie, faza judeţeană – 21 februarie 2004 –, Titus Nicolae,
reprezentantul Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut Premiul I.
 La Olimpiada de Engleză, faza judeţeană – 20 martie 2004 –, Ioana
Dragomirescu, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), a obţinut
Premiul I (îndrumători: prof. M. Boşneac / prof. dr. F. Dinu).
 La Concursul Naţional de Muzică, faza judeţeană – 21 martie 2004 –, Corul
Colegiului Naţional Bănăţean, dirijat de prof. Didina Oniga, a obţinut Premiul I.
 La Concursul Naţional „Tinere Condeie„, etapa judeţeană, aprilie 2004, la
secţiunea de poezie, concurs desfăşurat sub egida Ministerului Educaţiei şi
Cercetării – Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Floriana Pachia, elevă în cl. a IX-a,
la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I (cf. Sorin Precup, Tinere
condeie, în Renaşterea bănăţeană, nr. 4335 / joi, 29 aprilie, 2004, p. 2).
 La Olimpiada de Engleză, faza judeţeană – 2004 –, Mihaela Păsculescu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VII-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. drd. Daniela Borzan).
 La Olimpiada de Fizică, faza judeţeană – 2004 –, Adrian Zăhoi, reprezentantul
Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VII-a), obţine Premiul I (îndrumător: prof.
Carmen Jurcău).
 La Olimpiada de Chimie, faza judeţeană – 2004 –, Titus Nicolae, reprezentantul
Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), obţine Premiul I (îndrumător: prof.
Corina Briac).
 La Olimpiada de Chimie, faza judeţeană – 2004 –, Anamaria Răduţă,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a XII-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. Jiva Barbul).
 La Olimpiada de Biologie, faza judeţeană – 2004 –, Laura Ivan, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a XI-a), obţine Premiul I (îndrumător: prof.
Mihaela Miloş).
 La Olimpiada de Geografie, faza judeţeană – 2004 –, Adela Boldurean,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. Cornel Viţan).
 La Olimpiada de Istorie, faza judeţeană – 2004 –, Iasmina Minea, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), obţine Premiul I (îndrumător: prof.
Sorin Ionescu).
 La Olimpiada de Istorie, faza judeţeană – 2004 –, Adriana Marinca,
(îndrumător: prof. Tamara Farcaş).
 225 
 La Olimpiada de Cultură civică, faza judeţeană – 2004 –, Laura Bolintineanu şi

Roxana Roman, reprezentantele Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IV-a), obţin
Premiul I (îndrumător: înv. Anca Simeria).
 La Olimpiada de Cultură civică, faza judeţeană – 2004 –, Monica Stoian şi
Andra Stanciu, reprezentantele Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), obţin
Premiul I (îndrumător: prof. Al. Şandor).
 La Olimpiada de Psihologie, faza judeţeană – 2004 –, Diana Asandei,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a X-a), obţine Premiul I
(îndrumător: prof. Al. Şandor).
 La Olimpiada de Economie, faza judeţeană – 2004 –, Diana Denov,
(îndrumător: prof. Petru Balica).
 La Concursul „Noi Info„ – soft utilitar / afişe, faza judeţeană – 2004 –, Lucian
Bara / Adelin Boc (cl. a VIII-a), reprezentanţii Colegiului Naţional Bănăţean, obţin
Premiul I (îndrumător: prof. Gabriel Aconi); la afişe, tot Premiul I este obţinut şi de
Anastasia Sandu (cl. a VI-a – îndrumător fiindu-i prof. Felicia Dragu).
 La Concursul de Creaţie Nichita Stănescu – ediţia a III-a, din 5 mai 2004,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Floriana Pachia (clasa a IX-a), a obţinut
Premiul I la secţiunile de poezie.
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Andreea Tîrpe (clasa a XI-a), a obţinut
Premiul I la secţiunea de grafică-fotografie.
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Ramona Gherman (clasa a XI-a), a
obţinut Premiul al II-lea la secţiunea de poezie.
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Emanuela Florea (clasa a XI-a), a
obţinut Premiul al II-lea la secţiunea de poezie.
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Cristina-Monica Rădulescu (clasa a XI-
a), a obţinut Premiul al III-lea la secţiunea de poezie.
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, Floriana Pachia (clasa a IX-a), a obţinut
Premiul I la secţiunile de eseu.
 Sub egida Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Inspectoratului Şcolar Judeţean
Vaslui, a Clubului Copiilor Spiru Haret şi a Şcolii George Tutoveanu din Bârlad, s-a
desfăşurat – între 19 şi 21 noiembrie 2004, Concursul Naţional Muzical-Coregrafic
„Fantezii de toamnă„, concurs la care Floriana Pachia, din clasa a XI-a, de la
Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul / locul al III-lea.
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa naţională – 2004. La Olimpiada de

Fizică, etapa naţională – Drobeta Turnu Severin, 2 – 9 aprilie 2004 –, Adrian
 226 
Gheorghe Zăhoi, reprezentant al Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut o Diplomă

de merit (îndrumător: prof. Carmen Jurcău).
 La Olimpiada de Economie Politică, etapa naţională – 5 – 9 aprilie 2004 –,
Diana Denov, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a XII-a), a obţinut
o Diplomă de participare (îndrumător: prof. Petru Balica).
 La Olimpiada de Psihologie, etapa naţională – 5 – 9 aprilie 2004 –, Diana
Asandei, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a X-a), a obţinut o
Diplomă de participare (îndrumător: prof. Al. Şandor).
 La Olimpiada de Biologie, etapa naţională – 8 aprilie 2004 –, Claudia-Laura
Ivan, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a XI-a), a obţinut Premiul
special (îndrumător: prof. Mihaela Miloş).
 La Olimpiada de Cultură civică, etapa naţională – 8 aprilie 2004 –, Roxana
Roman, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IV-a), a obţinut o
Menţiune (îndrumător: înv. Anca Simeria).
 La Olimpiada de Cultură civică, etapa naţională – 8 aprilie 2004 –, Andra
Stanciu, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut o
Menţiune (îndrumător: prof. Al. Şandor).
 La Olimpiada de Cultură civică, etapa naţională – 8 aprilie 2004 –, Monica
Stoian, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut o
Menţiune (îndrumător: prof. Al. Şandor).
Română Mihai Eminescu, etapa naţională – 9 aprilie 2004 –, Oana Lungu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut o Menţiune
(îndrumător: prof. Mirela Marinescu).
Română Mihai Eminescu, etapa naţională – 9 aprilie 2004 –, Alexandra Ţurcanu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut o Menţiune
(îndrumător: prof. Cornelia Pantea).
Română Mihai Eminescu, etapa naţională – 9 aprilie 2004 –, Cristian Dora,
reprezentant al Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VII-a), a obţinut o Menţiune
(îndrumător: prof. Dana Began).
 La Olimpiada de Germană (ca limbă maternă), etapa naţională – 17 aprilie
2004 –, Andreea P. Dumitru, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a
XI-a), a obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. A. Lörsch).
 La Olimpiada de Cultură / educaţie civică, etapa naţională – aprilie 2004 –,
Laura Bolintineanu, reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul
„Drepturile Omului” (îndrumător: înv. Anca Simeria).
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – Suceava, aprilie 2004 –, Cristina
Mihaela Dan, reprezentantă a Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), a obţinut
o Menţiune (îndrumător: prof. S. Ionescu).
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – Suceava, aprilie 2004 –, Silviu Fulga,
Iasmina Minea, Cristina Dan, reprezentanţi ai Colegiului Naţional Bănăţean, au
obţinut câte o Diplomă de participare (îndrumător: prof. S. Ionescu).
 227 
 La Olimpiada de Cultură / educaţie civică, etapa naţională – aprilie 2004 –,

Andra Stanciu şi Monica Stoian, reprezentantele Colegiului Naţional Bănăţean, au
obţinut Premiul „Drepturile Omului” (îndrumător: prof. Al. Şandor).
 La Olimpiada de Chimie, etapa naţională – Iaşi-2004 –, Titus Nicolae,
reprezentantul Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a VIII-a), a obţinut o Menţiune
specială (îndrumător: prof. Corina Briac).
 La Olimpiada de Engleză, etapa naţională – 2004 –, Ioana Dragomirescu, o
reprezentantă a Colegiului Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), a obţinut Premiul I
(îndrumător: prof. dr. Felicia Dinu / prof. M. Buican).
 La Olimpiada de Fizică, etapa naţională – aprilie 2004 –, Carmen Beschiu,
reprezentând Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut o Diplomă de participare
(îndrumător: prof. C. Briac).
 La Olimpiada de Chimie, etapa naţională – aprilie 2004 –, Teodora Georgescu,
(îndrumător: prof. C. Briac).
 La Olimpiada de Geografie, etapa naţională – aprilie 2004 –, Adela Boldureanu,
(îndrumător: prof. C. Viţan).
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – aprilie 2004 –, Silviu Fulga,
(îndrumător: prof. S. Ionescu).
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – aprilie 2004 –, Minea Iasmina,
(îndrumător: prof. S. Ionescu).
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – aprilie 2004 –, Andreea Marinca,
(îndrumător: prof. Tamara Farcaş).
 La Olimpiada de Limba şi Literatura Română, etapa naţională – aprilie 2004 –,
Laura Găinariu, reprezentând Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut o Diplomă de
participare (îndrumător: prof. dr. I. D. Pachia).
 La Olimpiada de Limba şi Literatura Română, etapa naţională – aprilie 2004 –,
Doriana Moţoc, reprezentând Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut o Diplomă de
participare (îndrumător: prof. Emilia Groza).
 La Concursul „Lumea Romanică”, etapa naţională – 2004 –, Adrian Floricel,
Marian Cristinescu şi Marin Bogdan, reprezentanţi ai Colegiului Naţional Bănăţean,
au obţinut câte o Menţiune (îndrumători: prof. D. Popescu).
Colegiului Naţional Bănăţean, Andreea Anamaria Tîrpe (clasa a XII-a), la categoria
Interviu, a obţinut Premiul I (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU).
Colegiului Naţional Bănăţean, Simona Baban (clasa a XI-a), la categoria Interviu, a
Facultatea de Jurnalistică – Universitatea Tibiscus din Timişoara, reprezentantul
 228 
Colegiului Naţional Bănăţean, Cristian Panţir (clasa a XII-a), la categoria Interviu, a

obţinut Premiul I (îndrumător: prof. dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU).
 Sub egida Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Inspectoratului Şcolar
Judeţean Timiş – Palatul Copiilor din Timişoara, s-a desfăşurat – între 1 şi 4 iulie
2004, Festivalul Internaţional de Muzică şi Dans, „Flori în oraşul florilor”,
festival la care Floriana Pachia, din clasa a IX-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a
obţinut Premiul / locul al III-lea.
 La Campionatul naţional de juniori Năvodari-2004, organizat de Federaţia
Română de Canotaj, sportivul Andrei Bischof, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a
obţinut locul I.
 La Concursul Naţional de Poezie, din cadrul Festivalului Lucian Blaga –
Lugoj, ediţia a X-a, iunie, 2004, Floriana Pachia, elevă în cl. a IX-a, de la Colegiul
Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I.
 La Concursul European de Matematică Aplicată – Kangourou-2004,
ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ KANGOUROU SANS FRONTIERES a
acordat Colegiului Naţional Bănăţean o Diplomă (semnată de preşedintele AIKSF,
André Deledicq) pentru organizarea jocului-concurs (coordonator: prof. Marius
Lobază).
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa judeţeană – 2005. La Olimpiada de

istorie, etapa judeţeană – februarie 2005 –, Simona Lădar, reprezentanta Colegiului
Naţional Bănăţean (clasa a IX-a), a obţinut Premiul I.
 La Olimpiada de Istorie, etapa judeţeană – februarie 2005 –, Alexandra
Ungureanu, de la Colegiului Naţional Bănăţean (cl. a VIII-a), a obţinut Premiul
special (îndrumător: prof. Sorin Ionescu).
 La Concursul Fundaţiei Academice Culturale Timişoara (FACT), din 5
februarie 2005, onorat de prezenţa parlamentarului european, baroneasa Emma
Nicholson, elevilor Daniela Avădanei, Consuela Cătană, Mădălina Lână, Cristian
Paul Onofrei şi Andreea Simionescu, de la Colegiul Naţional Bănăţean din
Timişoara, li s-a acordat Diploma «pentru rezultate deosebite la învăţătură şi
purtare» (diplomele poartă semnătura d-nei Baronness şi a preşedintelui FACT,
Ioan Coriolan Garboni).
 La Concursul de geografie – etapa judeţeană – din 26 februarie 2005 –,
reprezentanţii Colegiului Naţional Bănăţean, Andra Stanciu, din clasa a IX-a, şi
Mihai Jula, din cl. a X-a, au obţinut Premiul I.
 La Olimpiada de matematică – etapa judeţeană – din 5 martie 2005 –, Mihaela
Miron, din cl. a XII-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I.
 La Olimpiada de matematică – etapa judeţeană – din 5 martie 2005 –, Laura
Găinariu, din cl. a X-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I
(îndrumător: prof. Miana Şerban).
 La Olimpiada de limba germană – etapa judeţeană – din martie 2005 –,
Andreea Dumitru, din cl. a XII-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut
Premiul I.
 229 
 La Concursul Naţional „Tinere Condeie„, etapa judeţeană, aprilie 2005, la

secţiunea de poezie, concurs desfăşurat sub egida Ministerului Educaţiei şi
Cercetării – Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Floriana Pachia, elevă în cl. a X-a,
la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul al II-lea.
 La Concursul de Creaţie Nichita Stănescu – ediţia a IV-a, din mai 2005,
Floriana Pachia, din clasa a X-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut
Premiul I la secţiunea de eseu şi Premiul al II-lea la secţiunea de poezie.
 La concursul de cultură generală, LUMEA ROMANICĂ – etapa judeţeană, din
7 mai 2005, reprezentaţii CNB au obţinut: 2 premii I (cu 50 de puncte, prin Deian
Jifcu şi Bogdan Lazăr), un premiu II (cu 48 de puncte, prin Alexandra Martin), două
premii III (cu 47 de puncte, prin Cristina Bărcan şi Alina Sofronea-Matei) şi 74 de
menţiuni (între 44 de puncte – prin Călin Gătăian – şi 30 de puncte – prin Loredana
Popa).
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa naţională – 2005. La Olimpiada de

Germană, etapa naţională – 2005 –, Andreea Dumitru, reprezentanta Colegiului
Naţional Bănăţean (cl. a XII-a), a obţinut Premiul special.
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – 2005 –, Alexandra Ungureanu,
reprezentanta Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul special (îndrumător:
prof. Sorin Ionescu).
Română Mihai Eminescu, etapa naţională – 2005 –, Alexandra Hila, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. Emilia
Groza).
 La Olimpiada de Biologie, etapa naţională – 2005 –, Claudia Ivan, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut o Menţiune.
 La Olimpiada de Istorie, etapa naţională – 2005 –, Stela Enache, reprezentanta
Colegiului Naţional Bănăţean, a obţinut o Menţiune (îndrumător: prof. Cristian
Vlad).
 La Concursul de istorie, organizat în 18 – 20 aprilie 2005, de Inspectoratul
Şcolar Judeţean Sibiu, Sebastian Bodea, reprezentantul Colegiului Naţional
Bănăţean din Timişoara, a obţinut premiul special „pentru cea mai bună
monografie“.
 La concursul naţional, Viitorul jurnalist, organizat de Universitatea Tibiscus din
Timişoara, ediţia (aprilie / mai) 2005, Ioana Simona Baban, din cl. a XII-a, de la
Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I, la secţiunea interviu (îndrumător:
prof. dr. I. D. Pachia).
 La naţionalul Concurs de matematică Adolf Haimovici – ediţia a IX-a – din 8 –
10 aprilie 2005 –, Oana Roşca, din cl. a XII-a, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a
obţinut Premiul I (îndrumător: prof. Miana Şerban).
 La naţionalul Concurs de matematică Adolf Haimovici – ediţia a IX-a – din 8 –
10 aprilie 2005 –, Tudor Hurmuzache, din cl. a XII-a, de la Colegiul Naţional
Bănăţean, a obţinut Premiul al III-lea (îndrumător: prof. Miana Şerban).
 230 
 La Concursul Naţional de Poezie, din cadrul Festivalului Lucian Blaga –

Lugoj, ediţia a XI-a, 9 iunie, 2005, Floriana Pachia, elevă în cl. a X-a, de la Colegiul
Naţional Bănăţean, a obţinut MARELE PREMIU.
 La naţionalul Concurs de creativitate în domeniul fizicii, Ştefan Procopiu –
ediţia Baia Mare, 2005 –, patru elevi, Laura Găinariu (cl. a X-a), Dan Georgescu (cl.
a X-a), Andrei Ţuţ (cl. a X-a) şi Radu Liuba (cl. a XI-a), au obţinut câte o Menţiune
(îndrumător: prof. Rodica Jurchescu).
 Sub egida Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a Inspectoratului Şcolar
Judeţean Timiş – Palatul Copiilor din Timişoara, s-a desfăşurat – între 30 iunie şi 3
iulie 2005, Festivalul Naţional de Munzică Uşoară şi Dans Modern, „Flori în
oraşul florilor„, festival la care Floriana Pachia, din clasa a XI-a, de la Colegiul
Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul / locul I.
 La Olimpiada / concursul de Limba şi literatura română Mihai Eminescu –
etapa „internaţională„, Constanţa, 2005 –, Nadejda Matei, din cl. a IX-a SN-1, de la
Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut media 9,23, acordându-i-se Premiul special
(îndrumător: prof. drd. Monica Sorana Bireescu).
 La Olimpiada / concursul de Limba şi literatura română Mihai Eminescu –
etapa „internaţională„, Constanţa, 2005 –, Tatiana Goriţă, din cl. a XI-a F-1, de la
Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul special (îndrumător: prof. Emilia
Groza).
 Concursuri / olimpiade – faza / etapa judeţeană – 2006. Sub egida

Mitropoliei Banatului şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş, s-a desfăşurat
Concursul de creaţie literar-religioasă, „Bucuriile suferinţei„, concurs la care, în
16 martie 2006, Floriana Pachia – de la Colegiul Naţional Bănăţean, clasa a XI-a – a
obţinut Premiul special (îndrumător: prof. Claudiu Munteanu).
 La Olimpiada de biologie – etapa judeţeană – din martie 2006 –, Mihaela
Ionică, din cl. a IX-a MI-2, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I
(îndrumător: prof. Adriana Buldur).
 La Olimpiada de geografie – etapa judeţeană – din martie 2006 –, Mihai Jula,
din cl. a XI-a SN-2, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul I
(îndrumător: prof. Cornel Viţan).
 La Olimpiada de Latină – etapa judeţeană – din martie 2006 –, Nicoleta Ezariu,
din cl. a XI-a F-3, de la Colegiul Naţional Bănăţean, a obţinut Premiul al III-lea
(îndrumător: prof. Luminiţa Ignea) şi reprezintă judeţul Timiş la faza naţională.
 La Festivalul Interjudeţean de Muzică Uşoară, Floare de Castan, desfăşurat în
primăvara anului 2006, în oraşul argeşean, Costeşti, festival patronat de Primăria
Oraşului Costeşti şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, solista Floriana
PACHIA – elevă în cl. a XI-a, la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara – a
obţinut Premiul Special al Juriului – la secţiunea de Muzică Uşoară, categoria 15
– 18 ani.
 La etapa naţională a concursului Lumea Romanică, din 19 – 21 mai 2006,
Colegiul Naţional Bănăţean va fi reprezentat de Cristina Alexandra Bărcan, din cl. a
 231 
X-a F-3 (îndrumător: prof. Luminiţa Ignea), Sergiu Jebelean, din cl. a XI-a SN-2
(îndrumător: prof. L. Ignea), Adrian Floricel, din cl. a X-a SS (îndrumător: prof.
Dorina Popescu), Mihai Jula, din cl. a XI-a SN-2 (îndrumător: prof. L. Ignea).
 232 
DIN „ISTORIA“ REVISTELOR DE SUB EGIDA

Mugur MURGESCU
SLOVE
(REVISTA ELEVILOR DE LA LICEUL DE FILOLOGIE-ISTORIE TIMIŞOARA

– 1983)
Numărul 3 / 1983. Copertă neinspirată, gălbuie, cu un desen în tuş, cu

aglomerări serpentiform-florale, inutil încărcat cu un arc de triumf, cu steaguri, cu
„centrul Timişoarei“ – partea „ateistă“, dinspre Operă, fără vreun semn trimiţător la
instituţia sub egida căreia a apărut. Colectivul de redacţie este alcătuit din elevii:
Alexandra Ciocârlie, Mariana Duvlea, Mirela Iacob Bencei, Dana Popescu, Gabriela
Vlaiconi, din profesoarele Valeria Dobândă şi Gioca Mirianici. Revista
(multiplicată la xerox) are 46 de pagini A-4: primele 32 de pagini, în limba română;
de la paginile 33 la 40, inclusiv, în limba sârbă; paginile în limba sârbă din revista
Slove sunt rodul elevilor talentaţi de la „secţia sârbo-croată“, secţie care funcţiona în
cadrul Liceului de Filologie-Istorie (Colegiul Naţional Bănăţean) din Timişoara –
secţie ce „s-a desprins“, din 1990, dezvoltându-se în Liceul Sârbesc Dositei
Obradovici. Şi această revistă şcolară se deschide – ca toate revistele acelui anotimp
– cu texte elogioase la adresa «tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit fiu al
naţiunii noastre»; „articolul de fond“, O luminoasă fereastră spre viitorul Patriei,
tezist-clamant-comunist, este semnat de eleva Ciopor Manuela (din clasa a X-a –
profilul de chimie-biologie), îndrumată, desigur, de „profesorii de politică“. Din
poezia Cinstire de George Lungoci (cl. a X-a A), dedicată „celui de-al XIII-lea
Congres al P.C.R.“, nu se poate reţine decât imaginea „porumbeilor aruncaţi spre
soare“; lui Lungoci „îi ţine hangul“ colegul de clasă, Dragoş Moghioroş, cu
sforăitoarele stihuri: «În zăngănit de lănci şi scuturi / În freamăt permanent de luptă /
În glasurile voievozilor noştri (...) // În zgomot de ciocan lovind metalul crud / Şi în
foşnet de seceră ce trece peste strălucitoarele plete ale grâului / Va apărea
învingătoare, / Încărcată de roade, / Biruinţa a patruzeci de ani de luptă...» (p. 7).
Este aici încă o dovadă a prelungirii proletcultismului, a unei reveniri tezist-
monstruoase la literatura „muncitoresc-ţărănească“, nu atât prin convingerea /
simţirea semnatarilor-elevi, cât prin „politro(u)cismul“ impostorilor ce dirijau
învăţământul, creaţia literară, din România totalitarismului. Dar de dincolo de
această „mască“ a Slove-lor, se anunţă şi stihuri dinspre autentice talente: «torţele
ce-au căutat tot mai adânc diamantul» (Alexandra Ciocârlie), «cu frunzele plutind
înspre tăceri» (Mirela Iacob-Bencei), «simt munţii ale căror energii / vuiesc...»
(Lucia Robitu). Sectorul de traduceri este promiţător: belgianul Maurice Caręme
 233 
este prezent cu două poeme – Bunătate şi Spune-mi (Întreb frunza...) – traduse

excelent de Simona Ciurdar; este remarcabilă şi tălmăcirea unui fragment din
celebrul poem al lui Titus Lucretius Carus, De rerum natura, traducere semnată de
elevele din cl. a XII-a A, Ignea Luminiţa şi Popescu Dorina (p. 19), azi profesoare
titulare la Colegiul Naţional Bănăţean. Mai semnalăm: Semnificaţii ale iniţierii în
«Creanga de Aur»... (Ondina Bleier), din „compartimentul“ de istorie / critică
literară; Hidrogenarea catalitică... (Mirela Coadă), din compartimentul de chimie;
celelalte discipline sunt slab reprezentate; versificări promiţătoare în limba „croato-
sârbă“: Rada Mirianici (IX E), Sida Bugarschi (XII C), Angela Nicolin (XII A).
Încercările în proză, atât în română cât şi în sârbă, rămân sub „linia de plutire“; de
prost gust: Dicţionarul umoristic (p. 41).
 234 
ADDENDA
 235 
Fig. I. Clădirea cu turle a Şcolii Surorilor Notre Dame

din Timişoara lângă care-i lipită Capela / Biserica Şcolii N. D.,
înainte de bombardamentul de noapte (aviatorii confundând Gara
din obiectivul lor militar cu clădirile complexului şc.)
din al doilea război mondial (azi, corp F, al C. N. B.,
din str. Gen. Dragalina).
 236 
Fig. II. Vedere a clădirii de azi – corp F, al C. N. B. –, fosta

clădire cu turle a Şcolii Surorilor Notre Dame, reconstruită
de regimul comunist-ateist, fără turle, în 1948-1949, ca şi
Capela / Biserica, dar separată cu zid „de şcoală“
 237 
Fig. III. Intrarea „dintre tei“ a elevilor de la Liceul

de Filologie-Istorie (C. N. B.) din Timişoara, la 1 martie 1985
 238 
Fig. 1. Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean (în 27 / 30 aprilie 1998 – schiţă / desen:
prof. dr. I. D. Pachia) – amplasamentul corpurilor de clădiri.
Fig. 2. Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean (în 27 / 30 aprilie 1998 – măsurători, schiţă / desen:
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – parter.
 239 
 240 
 241 
prof. dr. I. D. Pachia) – corpurile B, C – parter.
prof. dr. I. D. Pachia) – corp E – parter.
 242 
Fig.8. Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean (în 27 / 30 aprilie 1998 – măsurători, schiţă / desen:
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – parter.
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – subsol.
 243 
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – etajul I.
 244 
 245 
prof. dr. I. D. Pachia) – corpurile B, C – etajul I.
prof. dr. I. D. Pachia) – corpul D – etajul I.
 246 
prof. dr. I. D. Pachia) – corp E – et. I: Coridorul-vitraliu / Culoarul pictat.
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – etajul I.
 247 
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – etajul al II-lea.
 248 
 249 
prof. dr. I. D. Pachia) – corpul C – etajul al II-lea.
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – etajul al II-lea.
 250 
 251 
Fig. 22 Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean

(în 27 / 30 aprilie 1998 – măsurători, schiţă / desen: prof. dr. I. D. Pachia) – terenul de sport cu pista asfaltată pentru liceu
(48,40 m x 36,25 m).
 252 
Fig. 23 Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean

(în 27 / 30 aprilie 1998 – măsurători, schiţă / desen: prof. dr. I. D. Pachia) – terenul de sport cu pista asfaltată pentru
gimnaziu (67,70 m x 26,10 m).
 253 
CUPRINS
ACTUALITĂŢI SOLEMNE
Prof. AETHICUS, Se relansează candidatura
pentru obţinerea titlului de „Şcoală Europeană“.................................................. / 5
DIN «CARTEA DE ONOARE»
Paul DE HOHENZOLERN, sau Paul DE ROMÂNIA ......................................... / 7
Emil CONSTANTINESCU, preşedintele României
(1996 – 2000) ......................................................................................................... / 8
DIN CREAŢIA SCRIITORILOR-OASPEŢI
AI COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN
Michel BÉNARD (Franţa), La foi retrouvée .......................................................... / 9
Michel BÉNARD, Credinţa regăsită
(version dacoroumaine: Ion PACHIA-TATOMIRESCU)
Crişu DASCĂLU, Îndoire .................................................................................... / 11
Crişu DASCĂLU, Hesitation
Marin MASICUA-MĂCEŞ, Pe urma unei idei
a lui Crişu Dascălu
Anghel DUMBRĂVEANU, Amurgul unei iluzii ................................................. / 13
Anghel DUMBRĂVEANU, The Dusk of an Illusion
(English version by GABRIELA PACHIA)
Zoe DUMITRESCU-BUŞULENGA, Eminescu
şi Spät Romantik ................................................................................................... / 14
Eugen SIMION, Ironişti şi fantezişti – Marin Sorescu ........................................ / 16
Marin SORESCU, Dacă nu cer prea mult ........................................................... / 18
Marin SORESCU, If I'm Not Asking Too Much
Marin MASICUA-MĂCEŞ, Marin Sorescu
Efim TARLAPAN (Chişinău), Stihuri marţiale ................................................... / 21
Efim TARLAPAN, Lozinca porcului
Efim TARLAPAN, Paradox
Efim TARLAPAN, Basarabia
Marin MASICUA-MĂCEŞ, Efim Tarlapan
Vasile TĂRÂŢEANU, Anonimus ........................................................................ / 23
Vasile TĂRÂŢEANU, Anonymous
Marius TUPAN, Rhizoma (fragment) .................................................................. / 25
Grigore VIERU (Chişinău), Harpa ...................................................................... / 27
Grigore VIERU, The Harp
Marin MASICUA-MĂCEŞ, Grigore Vieru
PAGINI PENTRU „MAREA MONOGRAFIE“
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Din istoria „abreviată“
a Colegiului Naţional Bănăţean (1773 – 2006) ................................................... / 29
 254 
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Promoţia a LIII-a

DIN ORIZONTUL CUNOAŞTERII METAFORICE
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Soare ascuţit ..................................... / 40
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Soleil aigu
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Dincolo de albastru
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Au-delà du bleu
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, De la Paris la est
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, De Paris à l' Est
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Ceea ce vezi din Montmartre
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Ce qu'on voit
de Montmartre (Version française: Manolita DRAGOMIR FILIMONESCU)
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Fără ieşire
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Sans issue
Emilia GROZA, Potop ......................................................................................... / 44
Emilia GROZA, The Flood
Emilia GROZA, Risipă
Emilia GROZA, Waste (English version by Gabriela PACHIA)
Gabriela PACHIA, Prieten la uşa mea ................................................................. / 46
Gabriela PACHIA, Friend at My Door
Gabriela PACHIA, Omul din cuvânt
Gabriela PACHIA, The Man Within the Word
Gabriela PACHIA, Ferit de ger
Gabriela PACHIA, Frostsafe (English version
by Gabriela PACHIA)
Monica-Oana POPOVICI, Albastru blând ........................................................... / 49
Monica-Oana POPOVICI, Kind Blue (English version
by Monica-Oana POPOVICI)
Monica-Oana POPOVICI, Nume de fântână
Monica-Oana POPOVICI, Name of Well (English version by
Monica-Oana POPOVICI)
Monica-Oana POPOVICI, Soare fracturat
Monica-Oana POPOVICI, Broken Sun (English version
by Monica-Oana POPOVICI)
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Ţărmurele cu privighetoare ............................. / 50
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Riverbank with a Nightingale
STUDII („DISCIPLINARE“/„INTERDISCIPLINARE“)
Dragoş CURESCU, O lume dispărută: Insula Ada-Kaleh ................................... / 52
Prof. dr. Felicia DINU, Rolul mijloacelor audiovizuale
 255 
în predarea limbilor străine ................................................................................... / 58

Tamara-Ecaterina FARCAŞ, Contribuţia elitelor la formarea
opiniei publice din Banatul ultimelor decenii ale secolului
al XIX-lea (1880 – 1901) ...................................................................................... / 62
Andrei GANCZ, Actele de vorbire în perspectivă bilingvă ................................. / 67
Luminiţa IGNEA, Mitul lui Daphnis .................................................................... / 72
Alexandru MOŢ, Utilizarea teoriei grafurilor în interpretarea semnalelor
obţinute în cadrul investigaţiei prin chestionar .................................................... / 76
Alexandru MOŢ, Model vizual pentru diagramele
de încrucişare şi nivelele de fertilizare determinate
pentru proba de evaluare X3 ................................................................................ / 86
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Pasărea-Phoenix
a modernismului poetic românesc din a doua jumătate
a secolului al XX-lea (rezumatul tezei de doctorat
«Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970») ................................................ / 89
Monica-Oana POPOVICI, Florin-Corneliu POPOVICI, Captivi
în labirint – paliere metaforic-simbolice în romanul «F»
de Dumitru Radu Popescu (1969) ....................................................................... / 104
Florica Maria PUŞCAŞ, Confortul spiritual al elevului
între declaraţie de int enţie şi realizare ........................... ....... / 109
Ioana SZABO, Platanii seculari din curtea
Colegiului Naţional Bănăţean ............................................................................. / 115
Silvia VERT, Procese Redox multienzimatice
în organismele vii ................................................................................................. / 116
RECENZII
Prof. univ. dr. Nicolae ŢICLEANU, Ion PACHIA-TATOMIRESCU,
«Zalmoxianismul şi plantele medicinale» ............................................................ / 118
Prof. univ. dr. Nicolae ŢICLEANU,
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, «Zalmoxianism and the Medicinal Herbs»
(English version by Gabriela PACHIA) .............................................................. / 119
ECOURI INTERNAŢIONALE
Sarmis PORDU, Poeţi români într-o antologie a liricii
universale de azi, de la Senghor la Evtuşenko ..................................................... / 122
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Balada sufletului între aripi ............................ / 123
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Ballade de l'âme entre
les ailes (traducere în limba franceză de Chantal SIGNORET
şi Jean-Paul MESTAS) ........................................................................................ / 123
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Balada da alma
(traducere în limba portugheză de Jean-Paul MESTAS) ..................................... / 124
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Un colţ de bucurie ............................ / 124
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Un coin de bonheur
(Version française: Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU) ........................... / 124
Manolita DRAGOMIR-FILIMONESCU, Un cantinho
de felicidade (traducere în limba portugheză de Jean-Paul MESTAS) ............... / 125
Marin MASICUA-MĂCEŞ, «ORTE» se dedică liricii valahe ... /
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Rănite-s păsările-n ghimpi stelari... ............... / 125
 256 
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Verwundet die Vögel

in Sternendornen, in der Kälte... (Nachdichtung von Anton PALFI).................. / 126
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Eu în afara pietrei... ........................................ / 126
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Bin Ich Nicht Stein...
(Nachdichtung von Anton PALFI)....................................................................... / 126
CAPODOPERE TÂLMĂCITE (DIN SPIRITUALITATEA VALAHĂ)
Pe-o Gură de Rai («Mioriţa» – „versiunea“ ALECSANDRI-RUSSO) .............../ 127
At Heaven's Doorsill («Mioritza» – translated
by William D. SNODGRASS) ............................................................................ / 128
La bouche du Paradis («Mioritza» / «La petite brebis» – version
française: Jules MICHELET et Vasile ALECSANDRI) ..................................... / 130
Sur un pan de rêve («Mioritza» – traduit par D. I. SUCHIANU) ....................... / 132
In einer Himmelsbucht... («Mioritza» tâlmăcită de Alfred M. SPERBER;
„controlul filologic“ al textului german a fost asigurat de Johann LIPPET,
de la Heidelberg) .................................................................................................. / 134
CABINETUL METODIC...
Prof. dr. Ioan Dacian BREIESCU, Cabinetul Metodic
de la Colegiul Naţional Bănăţean şi „nucleele calităţii
instrucţiei / educaţiei“ din zonă ........................................................................... / 136
DIAGRAME
Ana ARNICA, Diagrama funcţionării Colegiului Naţional
Bănăţean în anul şcolar 2004 – 2005 .................................................................. / 141
Gabriela PACHIA, Diagrama funcţionării Colegiului
Naţional Bănăţean în anul şcolar 2005 – 2006:
I. Colegiul Naţional Bănăţean – clasele primare şi învăţătorii
acestora (la 1 / 8 martie 2006) ............................................................................ / 141
II. Colegiul Naţional Bănăţean – clasele gimnaziale şi diriginţii
III. Colegiul Naţional Bănăţean – clasele de liceu şi diriginţii
„DICŢIONARUL“ CADRELOR DIDACTICE...
Oană CÂRSSIA, Dicţionarul celor 155 de cadre didactice
angajate la Colegiul Naţional Bănăţean în anul şcolar
2005 – 2006 ......................................................................................................... / 145
ABSOLVENŢI AI COLEGIULUI NAŢIONAL BĂNĂŢEAN –
PERSONALITĂŢI DE MARCĂ
ALE CULTURII / ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI
Decebal BUCURESCU, Proza de factură neo-proustiană
a doamnei Ildico Achimescu ................................................................................ / 167
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Livius Ciocârlie – semiotician, teoretician,
critic, romancier... şi suprafaţa topos-banatic pecetluită... ................................. / 168
LA MATCĂ...
Gabriela PACHIA, Monica-Oana POPOVICI, Absolvenţi ai Colegiului
Naţional Bănăţean reîntorşi după strălucite studii universitare ca profesori...... / 170
LA UN DECENIU DE LA ABSOLVIREA
 257 
Gabriela PACHIA, Promoţia a LXII-a (1996) .................................................... / 177

PROIECTE DIDACTICE, PLANIFICĂRI
Profesor dr. Ion D. PACHIA, Proiect didactic: Ion Barbu – ars poetica
parnasian-hermetică: «Din ceas, dedus...» / «Timbru» ...................................... / 183
O planificare a orelor de practică pedagogică ................................................... / 188
Liliana HANER, Alexandru VERES, Proiect pe unitate
de conţinut: Fenomene magnetice şi electrice ..................................................... / 191
CONSULTAŢII PENTRU BACALAUREAT
Ion PACHIA-TATOMIRESCU, Balada «Pe-o Gură de Rai» («Mioriţa») şi
„statutul“ de nemuritor zalmoxian
al protagonistului mioritic .................................................................................. / 195
Prof. dr. Ion D. PACHIA, Modernitatea „permanenţei“ dorului
„dureros de dulce“, a „sfâşietoarei“ autocunoaşteri în «Odă
(în metru antic)» de Mihai Eminescu .................................................................. / 199
DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N PRIMĂVARĂ
(în pas de cronicar)
Marin URECHIOCHILESCU, D'ale Anului... .................................................... / 203
Brânduşa BRADU, O întâlnire cu Harry Potter – cel salvat
de Făt-Frumos ..................................................................................................... / 206
Diana MACIU, Zilele Francofoniei – martie 2006 ............................................. / 207
Fête de la Francophonie ...................................................................................... / 208
Alexandru VEREŞ, Concursul şcolar de fizică „Mircea
Zăgănescu“ (ed. a-VII-a) pentru clasele a VI-a şi a VII-a ................................... / 209
Daciana DONĂRESIANU, Din cronicile „Olimpismului
Cenebist“ (2003 – 2006) ..................................................................................... / 210
DIN „ISTORIA“ REVISTELOR DE SUB EGIDA
Mugur MURGESCU, «Slove» nr. 3 / 1983 (revista elevilor
de la Liceul de Filologie-Istorie din Timişoara) ................................................. / 220
ADDENDA
Fig. I. Clădirea cu turle a Şcolii Surorilor Notre Dame
din Timişoara lângă care-i lipită Capela / Biserica Şcolii N. D.,
înainte de bombardamentul de noapte (aviatorii confundând Gara
din obiectivul lor militar cu clădirile complexului şc.)
din al doilea război mondial (azi, corp F, al C. N. B.,
din str. Gen. Dragalina) ........................................................................................ / 223
Fig. II. Vedere a clădirii de azi – corp F, al C. N. B. –, fosta
clădire cu turle a Şcolii Surorilor Notre Dame, reconstruită
de regimul comunist-ateist, fără turle, în 1948-1949, ca şi
Capela / Biserica, dar separată cu zid „de şcoală“ ............................................... / 224
Fig. III. Intrarea „dintre tei“ a elevilor de la Liceul
de Filologie-Istorie (C. N. B.) din Timişoara, la 1 martie 1985 .......................... / 225
Fig. 1. Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean
(în 27 / 30 aprilie 1998 – schiţă / desen:
prof. dr. I. D. Pachia) – amplasamentul corpurilor de clădiri .............................. / 226
 258 
(în 27 / 30 aprilie 1998 – măsurători, schiţă / desen:

prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – parter ........................................................... / 226
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-2 – parter .......................................................... / 227
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-3 – parter .......................................................... / 227
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-4 – parter ........................................................... / 228
prof. dr. I. D. Pachia) – corpurile B, C – parter .................................................. / 228
prof. dr. I. D. Pachia) – corp E – parter .............................................................. / 229
Fig.8. Colegiul Bănăţean / Colegiul Naţional Bănăţean
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – parter ............................................................... / 229
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – subsol .............................................................. / 230
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – etajul I ......................................................... / 230
prof. dr. I. D. Pachia) – corpurile B, C – etajul I ................................................ / 232
prof. dr. I. D. Pachia) – corpul D – etajul I ......................................................... / 232
prof. dr. I. D. Pachia) – corp E – et. I:
Coridorul-vitraliu / Culoarul pictat .................................................................... / 233
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – etajul I ............................................................. / 233
 259 

prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-1 – etajul al II-lea ............................................. / 234
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-2 – etajul al II-lea ............................................. / 234
prof. dr. I. D. Pachia) – corp A-3 – etajul al II-lea .............................................. / 235
prof. dr. I. D. Pachia) – corpul C – etajul al II-lea .............................................. / 235
prof. dr. I. D. Pachia) – corp F – etajul al II-lea ................................................. / 236
prof. dr. I. D. Pachia) – terenul de sport cu pista asfaltată pentru liceu
(48,40 m x 36,25 m) ............................................................................................. / 236
prof. dr. I. D. Pachia) – terenul de sport cu pista asfaltată pentru gimnaziu
(67,70 m x 26,10 m) ............................................................................................ / 237
 260 
Coperta: Dochiana BRĂDESCU şi Mihaela GURZU. Fotografiile de pe copertă au

fost făcute de Al. CERNICA, Alex LAZĂR, Cristina LORINŢ şi Vlad MICUŢARU
Bun de tipar: 24 mai 2006. Apărut: 2006

__________________________________________________________
TIPOGRAFIA WALDPRESS,
str. Brânduşei, nr. 17, Timişoara.
Tel. / fax 0256-42 22 47
 261 

Colegiul National Banatean Anuarul de Martie 2006

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colegiul National Banatean Anuarul de Martie 2006

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANUARUL DE MARTIE

 Anuarul de martie, anul I, nr. 1, primăvară, 2006 

ISSN 1842 – 0974

Editat de Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara

SE RELANSEAZĂ CANDIDATURA PENTRU OBŢINEREA TITLULUI

În ziua de 9 Mai 2004, Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara a obţinut

Colegiul Naţional Bănăţean – Şcoală Europeană

cu acest statut „european“ câştigat prin concurs vor beneficia de o „finanţare

DIN «CARTEA DE ONOARE»

Paul de Hohenzollern, sau Paul de România, născut în anul 1948, este

Vineri, 1 septembrie 2000, Emil Constantinescu, preşedintele

DIN CREAŢIA SCRIITORILOR-OASPEŢI

(n. 17 noiembrie 1946 – Reims / Franţa)

Prix de Poésie de l'Acadèmie Française –

A fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean,

À l 'âme du Peuple Roumain et

Sur les stigmates d'un pays en déchirure,

Les églises de bois aux icônes anciennes

sans ressentir un profond

Sur les cicatrices d'un pays en renaissances,

M. Benard (primul din stânga), Leopold

Pentru sufletul Poporului Român şi

Bisericile de lemn cu icoane străvechi

Stratul de beton al credinţei regăsite

Pe cicatricele unei ţări în renaştere,

(n. 11 mai 1941, în Balinţ, jud. Timiş – provincia

Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor din

Unde Where can we hide

De la stânga la dreapta: Cornel Ungureanu, Crişu Dascălu, Mircea Tomuş, Anghel

PE URMA UNEI IDEI A LUI CRIŞU DASCĂLU...

Prof. univ. dr. Crişu Dascălu – poetul / silisticianul (semioticianului) – a fost

Drd. Marin MASICUA-MĂCEŞ

(n. 21 noiembrie 1933 , în Dobroteasa, jud. Olt – provincia

Marele Premiu al Festivalului Internaţional Nichita

A fost oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean, în numeroase rânduri. La

AMURGUL UNEI ILUZII THE DUSK OF AN ILLUSION

Lângă fereastra unei mansarde By my attic window

Toamna aduce daruri princiare: Autumn is pouring out princely gifts:

în amurgul unei iluzii into the dusk of an illusion

(English version by GABRIELA PACHIA)

(n. 20 august 1920, în Bucureşti – m. 5 mai 2006, Varatec-Neamţ)

Ordinul bulgar Sf. Metodiu si Chiril (1977), Premiul special al

din Bucureşti, membru corespondent al Academiei Române (de la 1 martie 1974),

EMINESCU ŞI SPÄT ROMANTIK

Cum spunea D. Caracostea, în sonetul lui Eminescu nu e vorba de o simplă

(n. 25 mai 1933, în Chiojdeanca, jud. Prahova – provincia

Premiul Academiei Române – 1976. Lector la Catedra

În 14 – 19 aprilie 1985, la Colegiul Naţional Bănăţean (Liceul de Filologie-

IRONIŞTI ŞI FANTEZIŞTI – MARIN SORESCU

Marin Sorescu nu evită marile simboluri lirice, dimpotrivă, le caută în praful

ornante. Poemul, în întregime, devine o metaforă bine disimulată, în interiorul ei

(n. 19 februarie 1936 , în Bulzeşti, jud. Dolj – provincia valahă

A obţinut de două ori Premiul Academiei Române şi de

Marin Sorescu fost-a oaspete al Colegiului Naţional Bănăţean (numit pe-

DACĂ NU CER PREA MULT

– O carte, o sticlă de vin şi-o femeie, Doamne,

– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,

Te-ar ţine de vorbă,

– Te implor, taie-mi cartea,

– Ceri prea mult.

– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?

Tăcere, minute lungi,

– Ce-ai dori să iei cu tine,

– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.