Clonarea și prelungirea vieții

După cum bine știm, oamenii de știință încă nu au reușit clonarea unui om.
Chiar și așa, nu există legi împotriva clonării în Statele Unite. În țări precum
China, Anglia, Israel, Singapore și Suedia cercetarea este permisă, dar clonarea
propriu-zisă este interzisă.

Definiția unei clone, după cum spune enciclopedia Britannica, se referă la o

celulă, un organism care e “identic din punct de vedere genetic cu un organism
sau celulă originală” de unde provine. Cuvântul “clonă” provine din grecul
“klon” care înseamnă “creangă”.

În 2017, oamenii de știință din Shanghai au reușit în a clona doi macaci

identici, maimuțe mici cu o lungime de 45 - 80 cm. Ultima încercare reușită de
a clona o primată a avut loc în 1998, însă, pe parcursul timpului, cercetătorii au
clonat cu succes mai bine de 20 de tipuri de animale, precum câini, porci,
broaște, șoareci, vaci și iepuri.

Prima clonare reușită a fost aceea a unei oi pe nume Dolly și a avut loc în anul
1996 la Institutul Roslin al Universității din Edinburgh. Oamenii de știință au
analizat ADN-ul ei și au descoperit că telomerii de la capătul legăturilor de ADN
erau mai scurți decât în mod obișnuit, pentru vârsta de de șase ani. Pe decursul
vieții unui om, sau unui animal, telomerii se scurtează. Media de viață a unei oi
este între 6 și 12 ani, iar Dolly a murit când avea șase ani. Chiar dacă avea
telomerii scurtați, a trăit o viață obinșuită și a dat naștere prin metode
naturale. Cu toate acestea, în ultimii ei ani de viață, a început să dezvolte
diferite boli.

Părerile pro și contra sunt împărțite, dar, dacă nu privim din pucte de vedere
etic, avantajele depășesc cu mult dezavantajele. În primul rând, oamenii care
nu sunt fertili, sau cuplurile de același sex, pot avea copii născuți din celule
clonate. O clonă, poate fi folosită drept sursă pentru transplante de organe sau
țesuturi (aici intervin considerabil problemele etice, dacă nu se reușește
clonarea doar a unor anumite organe, ci a unui organism întreg). Clonarea de
celule poate ajuta oamenii de știință în domeniul de modificare a genelor, iar
după înlăturarea genelor rele, clonarea poate duce la modificarea unui om
pentru a avea trăsături specifice; spre exemplu, înlăturarea unor gene care duc
la boli ereditare.

Clonarea face posibilă obținerea unor organisme personalizate, pe care le

putem exploata. Poate fi folosită ca un mijloc de a replica plante și animale ce
vor putea fi folosite pentru cercetare, sau în beneficiul umanității.

Totuși, clonarea are și urmări nedorite, precum: crearea unor gene identice,
astfel anulând diversitatea. Scăzând diversitatea, slăbim abilitatea noastră de a
ne adapta. În timp ce clonarea îi permite omului să se joace cu genele, există de
asemenea posibilitatea de a produce intenționat trăsături nedorite. Clonarea
unor organe, poate introduce malpraxisul în societate.

Clonarea poate încălca unele legi morale și etice, cum ar fi drepturile omului și
ale animalelor. Chiar putem încadra clonarea în principiile noastre etice, si să
considerăm o copie exactă a originalului egală cu originalul? Mulți spun că va
transforma omul într-un alt lucru făcut de om; astfel, scăzând valoarea vieții
umane. Când vine de clonarea propriu-zisă a oamenilor intervin și probleme
legate de societatea curentă, privind unicitatea identității și urmările
psihologice ale clonei.

După părerea mea, clonarea poate însemna același lucru cu imitarea lui
Dumnezeu sau a Creatorului. Deci, chiar nu vine cu nici un risc? Mulți sunt de
altă părere.