Protectii prin relee – Notiuni introductive

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Introducere

Un sistem electroenergetic este constituit din surse de energie electrică, retele electrice
de transport şi distributie, precum şi consumatori de energie electrică – figura 1.

Totalitatea instalatiilor electroenergetice interconectate, situate pe teritoriul unei tări, prin care
se realizează producerea, transportul, distributia şi utilizarea energiei electrice constituie un
sistem electroenergetic national (SEN).

Figura 1 – Structura unui sistem energetic

Statiile electrice (figura 2) sunt noduri în SEN care cuprind mai ales extremitătile
liniilor electrice, legături conductoare, aparataj electric, clădiri şi (auto)transformatoare
de fortă. În principal, statiile electrice pot realiza functii de:
• transformare: prin intermediul transformatoarelor este modificată tensiunea (statii
ridicătoare sau coborâtoare), fiind deci posibilă interconectarea mai multor retele de
diferite tensiuni. Statiile de
transformare care realizează transformarea energiei la o treaptă de joasă tensiune ( ≤ 1
kV) constituie categoria posturilor de transformare.
• conexiune: contin legături conductoare şi aparataj electric cu tensiunea nominală mai
mare de 1 kV şi sunt destinate primirii şi distribuirii energii electrice, la aceeaşi tensiune şi
frecventă. Statiile de conexiuni de medie tensiune, destinate alimentării unor posturi de
transformare constituie puncte de alimentare.
• conversie: prin intermediul convertizoarelor, curentul alternativ este convertit în curent
continuu sau invers. [4]

3
Protecţii prin relee clasice si numerice

Circuite secundare

Figura 2 – Structura unei statii electrice [4]

Asadar, o statie electrica reprezinta un nod în cadrul unei retele, nod la care sunt racordate
mai multe elemente de retea: generatoare, linii electrice , transformatoare, etc. Ansamblul de
aparate electrice si legaturi conductoare prin care un element de retea este racordat la o statie
electrica este numit frecvent circuit electric : circuit de linie, circuit de transformator etc.

Din punct de vedere al functiei îndeplinite, circuitele electrice pot fi:

-circuite primare: sunt circuite prin care se realizeaza tranzitul de energie de la surse catre
consumatori (de exemplu circuite de generator, transformator, linie electrica, cupla etc.);
-circuite secundare: sunt circuite care contribuie în diferite feluri la buna functionare a
circuitelor primare (circuite de masurare, protectie, comanda, control, semnalizare etc.).

Legatura între circuitele primare si cele secundare se realizeaza prin intermediul

transformatoarelor (senzorilor) de curent si de tensiune.

4
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

Figura 3 – Circuite primare si secundare [14]

Prin schema se întelege un desen care arata modul în care diferite parti ale unei retele,
instalatii, ale unui aparat sau ale unui ansamblu de aparate sunt functional conectate
între ele. Clasificarea schemelor electrice se poate face dupa mai multe criterii, cum ar fi:
-numarul de conductoare reprezentat pe desen:
· scheme monofilare: indiferent de numarul de conductoare ale circuitului se
reprezinta numai unul, celelalte fiind echipate identic;
· scheme multifilare: daca echiparea fazelor este diferita, se reprezinta toate
conductoarele circuitului;
-scopul urmarit prin reprezentare:
-scheme explicative (principiale sau detaliate);
-scheme de conexiuni, destinate realizarii fizice si verificarii conexiunilor;
-scheme sinoptice, reprezentând starea reala a aparatelor de comutatie la un moment dat;
-planuri de amplasare, care ofera indicatii precise despre amplasarea partilor unei
instalatii.

Sistem de comanda consta in ansamblul de dispozitive si alte aparate necesare pentru

indeplinirea functilor specifice de inchidere, deschidere, comutare etc.

Sistem de protectie (subsistem in cadrul sistemului de circuite secundare) reprezinta

ansamblul format din unul sau mai multe echipamente de protectie si alte aparate
destinate sa indeplineasca una sau mai multe functii specificate de protectie [CEISO(448-
11-04)].
Un sistem de protectie include unul sau mai multe echipamente de protectie,
transformatoare de masura, cablaj, circuit(e) de declansare, de alimentare auxiliara,
precum si (daca sunt prevazute) una sau mai multe legaturi de transmisie.

5
Protecţii prin relee clasice si numerice

Sistemul de supraveghere reprezinta ansamblul de dispozitive si alte aparate necesare

pentru indeplinirea functiilor specifice de semnalizare (alarma), indicare de stare,
masura, inregistrare etc.
Un sistem de supraveghere cuprinde atat aparatele de supraveghere, cat si caile de
transmisie si de alimentare.

In limba romana, termenul “control” trebuie utilizat cu prudenta, deoarece in limba engleza
se foloseste, de cele mai multe ori, cu sensurile de conducere, comanda, dar si cu
sensurile de indicare, reglare. [4]

Sistem de supraveghere, comanda si achizitie a datelor (SCADA) reprezinta un sistem

care supravegheaza si comanda un proces distribuit geografic (CEI 870-1-3).

Sistem de teleconducere reprezinta sistemul de conducere care serveste la supravegherea

si comanda proceselor distribuite geografic de la distanta. El cuprinde tóate echipamentele
si toate functiile necesare achizitionarii, prelucrarii, transmisiei si afisarii informatiilor de
proces (CEI 870-1-3).

Conducerea prin dispecer a sistemelor electroenergetice este o activitate specifică industriei

energiei electrice, având drept scop exploatarea coordonată a instalatiilor şi echipamentelor
componente.
Obiectivele conducerii prin dispecer a sistemelor energetice se referă la:
• alimentarea consumatorilor în conditii de sigurantă, calitate şi eficientă economică;
• utilizarea ratională a resurselor energetice;
• asigurarea unui echilibru permanent productie-consum;
• reglarea schimburilor comerciale cu tările vecine;
• coordonarea regimurilor de functionare şi a manevrelor în regim normal şi de avarie.

1.2.Structura sistemelor de circuite secundare

Locul circuitelor secundare in structura unei statii este prezentat in figurile 2 si 3.

Principalele componente ale unui sistem de circuite secundare dintr-o statie electrica
sunt [4]:
-echipamentul de protectie si automatizari;
-echipamentul pentru conducere locala;
-echipamentul pentru teleconducere;
-echipamentul pentru telecomunicatii;
-echipamentul auxiliar (alimentare c.a. si c.c., detectare si stingere a incendiilor, ventilatie
etc.).

1.3 Protectia si automatizarea

Protectia este prevazuta pentru:

a) detectarea defectelor si deconectarea automata, prin intermediul intreruptoarelor, a
unei sectjuni (zone) de retea atinsa de un defect;
b) detectarea regimurilor anormale, periculoase pentru functionarea elementelor
sistemului, comandand fie semnalizarea, fie actionarea unor aparate de comutatie, in
scopul prevenirii aparitiei
unui defect sau limitarii extinderii unor defecte.
Pentru fiecare sectiune (zona) de retea sunt totdeauna instalate:
6
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

-una sau doua protectii principale, care declanseaza intreruptorul (intreruptoarele)

legat(e) direct la elementut defect;
-una sau mai multe protectii de rezerva, care lucreaza numai in cazul refuzului
interventiei protectiei principale sau a intreruptorului; timpul de deconectare prin
protectiile de rezerva este mai
lung si deseori este deconectata o parte mai mare de retea.
Automatizarea este prevazuta in scopul efectuarii unor actiuni, fara interventia omului,
la depasirea limitelor stabilite pentru anumiti parametri sau pe baza unui program,
astfel incat sa se
asigure calitatea energiei livrate si siguranta in functionare.
Automatizarile pot fi:
-de sistem/retea;
-de statie;
-de celula.

Figura 4 – Sistemul de protectii al unui circuit [10]

1.4 Conducerea locala

Conducerea locala consta dintr-un sistem de colectare (achizitie) a datelor si un sistem
de emitere a comenzilor, prin intermediul interfetei om-masina (MMI). Sistemul de

7
Protecţii prin relee clasice si numerice

colectare a datelor fumizeaza informatii privind pozitia aparatelor, incarcarea liniilor,

temperaturile si sarcinile transformatoarelor, nivelurile tensiunilor, functionarea releelor,
timpul afectat evenimentelor etc. in camera de comanda a statei. Aceste informatii sunt
expuse pe tablouri si scheme sinoptice (cu echipament conventional) sau pe unitati cu
display video (cu echipament numeric). Comenzile intreruptoarelor, separatoarelor,
comutatoarelor de ploturi etc. sunt emise, in mod normal, din camere de comada si
astfel este posibil ca de aici sa se exercite controlul total al statiei prin intermediul
interfetei om-masina. In cazul in care comanda data din camera de comanda un
reuseste, poate fi efectuata o comanda, de rezerva, din alte puncte ale circuitelor
secundare (cabina de relee, cutia de conexiuni etc.) sau chiar de la dispozitivul de
actionare a aparatului respectiv.

1.5. Teleconducerea
La statiile fara personal, functiile de conducere se efectueaza de la un centru de
conducere zonal, care primeste informatii de la statii si conduce mai multe statii.
Aceasta se face cu ajutorul unui
sistem de supraveghere, comanda si achizitie a datelor, a carui denumire consacrata in
limba engleza este supervisory control and data acquisition system (SCADA system). De
la fiecare statie, prin intermediul unei unitati terminale de teleconducere, denumita
generic (RTU2) se transmit informatiile
necesare pentru a se desena un tablou complet al retelei supravegheate. In sens invers,
se transmit comenzile de la centrul de conducere la statii.
In retelele mari, cu mai multe centre de conducere zonala, producerea energiei si
realizarea schemei optime a retelei de transport a energiei se dirijeaza si se
supravegheaza de la un dispecerat central care obtine, pe rand, informatiile necesare de
la centralele electrice, centrele de conducere zonala etc.
Conducerea locala la statiile fara personal se mentine ca ajutor si pentru a fi utilizata in
timpul lucrarilor de intretinere. In statiile nou construite. posibilitatile normale de
conducere locala se vor asegura, de regula, prin intermediul unei unitati display cu
tastatura, care se bazeaza pe echipamentul de teleconducere si poate fi integrata in
acesta, fiind prevazuta ca posibilitate de
conducere de rezerva la nivel local.

1.6. Telecomunicatiile
Sistemul de telecomunicatii asigura schimbul de informatii intre obiectivele energetice
si punctele de conducere (dispeceri) si intre obiectivele energetice.
Prin intermediul acestui sistem se pot realiza urmatoarele tipuri de transmisiuni:
-telecomenzi, telesupraveghere;
-transmisiuni aferente protectiei prin relee si automaticii antiavarie;
-transmisiuni de date;
-transmisiuni telefonice, telefax etc.
Telecomunicatiile, din punct de vedere al scopului lor, se impart in doua categorii:
-necesare conducerii operative a Sistemului Energetic Na1ional (SEN);
-necesare gestionarii tehnico-administrative.

1.7. Echipamentul auxiliar

Pentru a asigura fiabilitatea in functionare a echipamentului de protectie si de
conducere, alimentarea auxiliara se bazeaza pe energia acumulata (baterii de
acumulatoare electrice, aer comprimat
etc.). Energia acumulata se obtine din instalatia de servicii auxiliare de curent alternativ
prin redresoare, compresoare, pompe etc.

8
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

Aceleasi servicii de curent alternativ asigura alimentarea instalatiilor de iluminat, de

conditionare a aerului, de racire a unor utilaje etc.
Echipamentele prevazute pentru alimentarile auxiliare trebuie sa corespunda unor
exigente deosebite, specifice echipamentului alimentat.

1.8 Instalatiile pentru combaterea incendiilor vor fi prevazute in conformitate cu

prevederile normativelor in vigoare(PE 009).

Sistemul de circuite secundare trebuie sa fie proiectat astfel, incat sa satisfaca cerintele
privind:
-functionarea, exploatarea si intretinerea;
-mediul ambiant;
-comportarea la seism;
-compatibilitatea electromagnetica;
-ergonomia;
-raportul optim intre profit si cheltuieli.

1.9.Sistemul de conducere (supraveghere şi control) pentru o statie eléctrica

1.9.1 Generalitati

Figura 5 – Structura unui sistem de conducere autómata [14]

Conducerea operativa a statiilor se poate realiza prin:

-conducere locala;
-teleconducere (conducere de la distanta).

1.9.2 Conducere locala

Grupele principale de functii care sunt realizate prin conducere locala sunt:
-achizitia informatiilor de supraveghere;
-comenzi locale;
-transmiterea si/sau receptia de informatii sau comenzi de la/catre punctele de dispecer
si alti utilizatori;
-prezentarea si stocarea informatiilor;

9
Protecţii prin relee clasice si numerice

-autodiagnoza echipamentelor de conducere locala;

-instruirea personalului si alte functii conexe;
-alte functii complexe specifice conducerii statiei (de exemplu, reglaj automat de
tensiune).
Realizarea acestor functii este asigurata la nivel de sistem prin urmatoarele echipamente
principale:
-echipamentul de teleconducere (ETC), care realizeaza functiile de achizitie a
informatiilor si de comenzi. In literatura de specialitate acest sistem este cunoscut si
sub denumirea de SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition);
-echipamentele terminale de date si de cai de transmisie, care realizeaza functiile de
intrari si ietiri de informatii si comenzi;
-echipamentul operator, care realizeaza functiile de prezentare a informatiilor (ecrane,
imprimante, panouri sinoptice).
Sistemele moderne de conducere si teleconducere bazate pe microprocesoare permit
realizarea tuturor functiilor necesare, precum si autodiagnoza, stocarea informatiilor,
instruirea personalului etc.

Sistemul de conducere a unei statii electrice este ierarhizat pe mai multe nivele:
-nivelul 1 -celula;
-nivelul 2 -statie;
-nivelul 3 -centru de conducere operativa.

Figura 6 - Sistem de conducere descentralizat

10
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

Figura 7 - Sistem de conducere centralizat [4]

1.9.3. Teleconducere
Functiile de conducere se realizeaza dintr-un centru de conducere operativa, care
primeste informatii de la statii si conduce mai multe statii.
Transmiterea informatiilor de la fiecare statie catre centrul de conducere si in sens
invers, a comenzilor de la centrul de conducere la fiecare statie se realizeaza cu
ajutorul echipamentelor terminale ale circuitului de date, ETD.
In cazul statiilor fara personal, comanda locala poate fi alcatuita mai simplu si este
utilizata ca rezerva a telecomenzii si pentru comenzi in timpul lucrarilor de intretinere
a echipamentelor.
Pentru staiiile noi fara personal, conducerea locala poate fi asigurata, de regula, prin
intermediul unei unitati de afisare video si tastatura integrate in echipamentul de
teleconducere.
Aceasta reprezinta conducerea de rezerva a statiei la cel mai de jos nivel.

1.9.4. Functiile sistemelor numerice de conducere

Functiile sistemelor de conducere sunt organizate pe trei nivele principale:
-functii de aplicatie, reprezentate prin totalitatea functiilor care acopera necesitatile de
conducere ale procesului tehnologic;
-functii de prelucrare operativa, care cuprind functiile de prezentare a informatiilor prin
intermediul echipamentului operator;
-functii de transmisie a datelor.

1.9.5 Functii de aplicatie

Functiile de aplicatie sunt de doua categorii, dupa cum urmeaza:
-functii de baza;

11
Protecţii prin relee clasice si numerice

2. RELEE DE PROTECTIE. FUNCTII. CERINTE

2.1 Definitii

Un sistem de protecţie prin relee este alcătuit din totalitatea dispozitivelor şi

aparatelor destinate să asigure, în mod automat, deconectarea unei instalaţii la apariţia unui
defect sau regim anormal de funcţionare periculos pentru instalaţie sau cel puţin să semnaleze
aceasta [1], [2].

Prin separarea automată a unei instalaţii defecte se urmăresc trei obiective:

- să împiedice dezvoltarea defectului şi extinderea acestuia asupra altor instalaţii;
- să preîntâmpine distrugerea izolaţiei şi aparatelor ca urmare a şocului
electrodinamic şi electrotermic, întrerupând rapid toate posibilităţile de alimentare
a locului de defectare;
- să contribuie la restabilirea funcţionării normale pentru continuitatea alimentarii
consumatorilor de energie electrică.

Releul electric de protecţie este aparat electric care execută închiderea, deschiderea
sau comutarea unuia sau mai multor contacte la variaţii ale unor marimi electrice aplicate la
intrarea acestuia.
Releul transmite comanda de declanşare la mecanismul (dispozitivul) de declanşare al
întreruptorului.

2.2 Structura releului de protecţie

Schema bloc de elemente a unei instalaţii de protecţie prin relee este ilustrată în figura 8,
unde s-a considerat o protecţie maximală de curent pentru o linie electrică aeriană conectată
prin întreruptorul IL la barele SEE [1], [2].
Elementele din schemă sunt: transformatorul de curent TC, transformatorul de tensiune
TT, blocul de intrare BI care poate fi realizat cu relee cu contacte, sau printr-o interfaţă
formată din traductoare şi/sau filtre la instalaţii realizate cu mP sau automate programabile.
Mărimile M1 şi M2 se aplică blocului de prelucrare logică a informaţiei BPL care este şi un
bloc de decizie. Acesta stabileşte dacă există regim anormal de funcţionare / de defect, iar în
caz afirmativ eliberează un semnal de execuţie la blocul de ieşire BE. De la acesta pleacă
comanda de declanşare la întreruptor, respectiv semnalizarea execuţiei acestei comenzi.
BTP - blocul de temporizare care asigură, dacă este necesar, o anumită temporizare
(intarziere a executiei raspunsului releului);
BA - blocul de alimentare al schemei care asigură tensiunile operative de CC pentru
funcţionarea întregii scheme de protecţie.

Instalaţia de protecţie - are un caracter mai larg, putând fi examinată în mai multe
ipoteze:
1. protecţia de tip sau funcţie elementară independentă de obiectivul protejat (de
exemplu: protecţia maximală de curent sau protecţie diferenţială sau protecţie
minimală de impedanţă etc);
2. protecţia ca instalaţie de comandă automată pentru un anumit tip de defect
(protecţie împotriva scurtcircuitelor polifazate, protecţie împotriva suprasarcinilor,
protecţie împotriva punerilor la pământ);

12
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

3. protecţia ca instalaţie complexă cu funcţiuni corelate în cadrul unui ansamblu de

elemente de protejat (protecţia părţii electrice a unei centrale sau protecţia unei reţele
electrice).

T
SEE

Declanşare IL
IL

M1
TC
º BI BPL BE
Semnalizare
BTP
º M2

220 /110 Vcc

BA
• •
LEA
(LES)

Fiura. 8. Schema bloc de elemente a unui circuit de protecţie prin relee.

Parametrii principali ai releelor [1], [2], [3]

1) Parametrii nominali ( Un, In, fn, Zn , etc.) - mărimi ce pot fi suportate timp îndelungat
de aparat;
2) Valori de pornire (acţionare) - valori la care acţionează releul;
3) Valoarea de revenire - valoarea mărimii controlate la care elementele de execuţie ale
aparatului acţionează invers decât la acţionare;
4) Factorul de revenire :

valoarea de revenire
K rev = ¹1
valoarea de pornire

La releele maximale care acţionează la depăşirea unei mărimi Krev<1; la

releele minimale, care acţionează la scăderea mărimii de acţionare sub valoarea
reglată, Krev > 1.
Se consideră că un releu este cu atât mai bun cu cât Krev este mai aproape de 1.
5) Timpul propriu de acţionare al releului care este timpul măsurat din momentul
atingerii valorii de acţionare până la emiterea mărimii de execuţie (la ieşire). La acest
timp se adaugă inerţia proprie a aparatului, la care se adună timpul reglat al aparatului.

13
Protecţii prin relee clasice si numerice

6) Puterea consumată de releu - este în raport invers cu sensibilitatea releului. Această

mărime intervine la încărcarea circuitelor secundare şi la calculul şi alegerea
transformatoarelor de măsură care alimentează schema (TC,TT).
7) Puterea de rupere (capacitatea de comutare) este puterea maximă din circuitul
comandat prin contactele releului fără ca acesta să se deterioreze.
8) Poziţia normală a contactelor (normal deschise sau normal închise). Se consideră
poziţie normală a contactelor starea lor iniţială, cu aparatul nealimentat.
9) Stabilitatea termică şi electrodinamică care este capacitatea aparatului de a suporta un
timp limitat efectele curenţilor de scurtcircuit, fară consecinţe negative.
10) Eroarea releului este diferenţa dintre valoarea reală de acţionare şi valoarea reglată
pentru acţionare.

În concluzie: Se poate spune că releele electrice sunt aparate automate care, sub
acţiunea unui parametru electric aplicat la intrare, produc variaţia în salt (brusc) a mărimii de
ieşire la o anumită valoare a parametrului de intrare. Ele funcţionează pe baza codului DA/NU
şi fac parte din categoria aparatelor pentru comenzi discontinue.

2.3. Cerinţe impuse protecţiei prin relee [1], [2], [3]

Cerintele impuse protectiei prin relee sunt : rapiditatea; selectivitatea; sensibilitatea;

fiabilitatea; independenţa faţă de condiţiile de exploatare; eficienţa economică.

Rapiditatea

Pentru menţinerea stabilităţii unui sistem electroenergetic există un timp de declanşare

limită al defectului, care nu trebuie depăşit, pentru a se asigura revenirea la regimul nominal,
cu tensiunea Un.
Lichidarea rapidă a defectelor asigură totodată restabilirea tensiunii la valoarea de
0,7 × U n ceea ce face posibilă autopornirea motoarelor asincrone alimentate de la respectivele
bare. Un alt avantaj al rapidităţii este reducerea secţiunii de calcul la scurtcircuit a
conductoarelor electrice, care se determină cu relaţia de mai jos:
I¥
sscc = × tf , unde:
K
K - constantă de material;
I¥ - valoarea stabilizată a curentului de scurtcircuit;
tf - timpul fictiv - timpul în care un curent cu valoarea I ¥ produce acelaşi efect termic ca şi
curentul de scurtcircuit în timpul real de defect. Cu cât protecţia lucrează mai repede, cu atât
timpul fictiv este mai mic, deci se face o importantă economie de material şi scade preţul de
cost.

Selectivitatea
Selectivitatea reprezintă alegerea elementelor (porţiunii) defecte pentru declanşare. În
figura 9 se prezintă două cazuri în care urmează a se asigura funcţionarea selectivă a protecţiei
prin relee.

În cazul a) defectul K se poate lichida prin deschiderea I 1 şi I4 care este o declanşare

neselectivă ce lasă nealimentaţi consumatorii de la barele C.
Dacă sunt declanşate întreruptoarele I1 şi I2 declanşarea este selectivă, barele staţiei C
fiind alimentate dinspre sursa B.

14
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

Dacă defectul este în generator (figura b), protecţia acţionează I 1 şi comandă automatul
ADR pentru dezexcitarea rapidă (ADR), permiţând funcţionarea în continuare între cele două
tensiuni şi alimentarea serviciilor interne, din reţea. Dacă defectul este în trafo ( K2 ) protecţia
declanşează toate întreruptoarele şi comandă ADR (funcţionarea nu ar mai avea sens).
O funcţie selectivă implică declanşarea întreruptoarelor cele mai apropiate de locul de
defect.
Selectivitatea se asigură fie prin temporizarea declanşărilor, în trepte de timp
crescătoare sau/şi prin direcţionarea acţionării protecţiei.

B1 I5 I6 B2
L3

A I1 I4 B

K
L1 L2

I2 I3

Consumator

a)
B1 • U1 B2 • U2
I2 I3

K2
T
I4

Ia SI
decl.
PROT.
I1
GS

K1
G
S
acţ.
ADR

b)

Figura 9 Asigurarea funcţionării selective a protecţiei prin relee.

In acest context, se defineste notiunea de zona de protectie. In scopul stabilirii unui
sistem de protectie rapid si selectiv, sistemul electroenergetic se imparte in zone de protectie,
fiecare zona avand un sistem propriu de protectie care poate fi si sistem de protectie de rezeva
pentru zonele adiacente.
15
Protecţii prin relee clasice si numerice

Zonele de protectie se intrepatrund, astfel incat sa nu existe nicio parte componenta a

sistemului neprotejata [10].
Se definesc, de asemenea, notiunile proectie de baza si protectie de rezerva, cu cele doua
variante, rezerva locala si rezerva la distanta.
Protectia de baza reprezinta protectia care trebuie sa actioneze prima in caz de defect in
zona protejata.
Protectia de reserva reprezinta protectia care actioneaza in cazul in care protectia de baza
nu actioneaza. Protectia de reserva poate fi instalata in acelasi loc cu protectia de baza
(reserva locala) sau poate fi instalata intr-o zona adiacenta (reserva indepartata).

Sensibilitatea protecţiei:

Se calculează un coeficient de sensibilitate:

I SCC min
K sens = ³ K sens min adm .
I pp

Se poate observa că dacă I pp creşte, Ksens scade; rezultă că pot fi necesare măsuri
compensatoare pentru creşterea acestei sensibilităţi.

Fiabilitatea: reprezintă calitatea unei protecţii de a acţiona ori de câte ori este necesar
(siguranţa acţionărilor) şi numai atunci când este necesar (siguranţa neacţionărilor, deci
absenţa acţionărilor false (intempestive).

Independenţa faţă de condiţiile de exploatare:

O schemă de protecţie trebuie să lucreze corect şi selectiv independent de încărcare

(regim maxim – regim minim), sau de modificările care apar în configuraţia reţelei,pe
parcursul exploatării acesteia.

Eficienţa economică: -se evaluează costul instalaţiei de protecţie şi procentul din costul total
al instalatiei protejate.

În cazul protecţiilor numerice costul poate fi mai ridicat, dar soluţiile se justifică
deoarece costul echipamentelor primare (generator, trafo) este în continuare foarte mare.

16
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

2.4 Defecte şi regimuri anormale în sistemele electrice din punct de vedere al protecţiei
prin relee

Defecte:
- scurtcircuite polifazate sau monofazate în reţele cu curenţi mari de punere la
pământ;
- simpla/dubla punere la pământ în reţele cu curenţi mici de punere la pământ, cu
neutrul netratat;
- întreruperea unei faze care provoacă vibraţii în rotor, pierderi suplimentare,
încălzirea bobinelor şi perturbă funcţionarea liniilor de telecomunicaţii învecinate.

Regimuri anormale:
1) supraintensităţi determinate de suprasarcini sau de scurtcircuitele exterioare; acestea
provoacă supraîncălziri, uzura izolaţiei şi a contactelor ceea ce reduce durata de exploatare
a echipamentelor.
2) pendulările de energie, determinate de regimurile tranzitorii din sistem şi de
sincronizările nereuşite, ce provoacă apariţia pe linie a unui curent de egalizare de şoc de
intensitate mare care poate provoca acţionări neselective ale protecţiilor. Ele se deosebesc
prin perioada mare (0,2 ¸ 2 sec.) şi printr-o variaţie lentă, precum şi prin absenţa
componentelor de secvenţă inversă şi homopolară care apar la toate scurcircuitele din
reţea.

Regimuri tranzitorii [6], [12]

1)Regim tranzitoriu de scurtcircuit
2)Regim de soc de magnetizare
3)Fenomenul de saturare a transformatoarelor de curent

2.4.1 Regimul tranzitoriu de scurtcircuit [12]

Regimul tranzitoriu al reţelei, în sens larg, cauzat de modificări rapide în structura ei (în
reţeaua definită de parametrii R, L, C) şi redistribuirea energiilor înmagazinate în elementele
capacitive şi inductive, dă naştere la mărimi electrice (tensiuni şi curenţi) specifice unor
fenomene ce pot fi clasificate astfel [3] :
-fenomene tranzitorii ultrarapide, ce apar în general pe liniile de transport, caracterizate prin
unde electromagnetice care se deplasează pe linii cu viteze apropiate de cea a luminii, dând
loc la reflexii în capetele liniilor şi/sau în nodurile în care are loc o modificare de impedanţă;
-fenomene tranzitorii rapide, constând în oscilaţii generate de circuitele rezonante constituite
din elementele R,L,C ale reţelei în diferite combinaţii. Frecvenţele acestora variază în domeniu
larg, de la frecvenţe audio ce apar în oscilaţiile tensiunilor de restabilire, până la frecvenţe
inferioare frecvenţei proprii a reţelei, inclusiv componente aperiodice, ce apar la curenţii de
scurtcircuit.
-fenomene tranzitorii lente reprezentând oscilaţiile electromecanice ale rotoarelor
maşinilor sincrone, considerate cvasi-staţionare şi nu au importanţa esenţială în analizele ce se
prezintă în continuare;
-fenomene tranzitorii ocazionate de producerea scurtcircuitelor în reţele, caracterizate
printr-un regim oscilant cu frecvenţa sistemului compus cu un regim aperiodic determinat de
constantele de timp ce depind de elementele R,L,C ale reţelei. Peste acestea două se suprapun
oscilaţii cu frecvenţe mari care, de regulă, se amortizează în primele 10-15ms.

17
Protecţii prin relee clasice si numerice

2.4.2 Curentul de magnetizare [6], [13]

Cand in transformator este pus sub tensiune, poate sa apara un curent tranzitoriu de
magnetizare. Acest curent de magnetizare, care pentru protectii (diferentiale) poate fi considerat
curent de defect intern, poate atinge valori de la 6 pina la aproximativ 8 ori curentul de sarcina.
Factorii care controleaza durata si amplitudinea curentului de magnetizare sunt:
-puterea transformatorului;
-rezistenta in sistemul electroenergetic de la sursa pina la transformatorul respectiv;
-caracteristicile fizice ale transformatorului;
-fluxul rezidual si momentul punerii sub tensiune.
Considerând cazul limita de cuplare in gol si un regim nesaturat in perioada tranzitorie
(situatie nereala), curentul de magnetizare are forma:

io = iop + ioa
având componentele:
iop - curentul periodic de magnetizare
ioa - curentul aperiodic (tranzitoriu)

Expresiile lor simplificate sunt:

2U 1
i op = cos( w t + j 0 )
Z1

2U1
i oa = cos j 0 e - t /( L 1 / R 1 )
Z1

unde:
U1, Z1, R1, L1 marimi referitoare la infasurarea primara;
jo - faza tensiunii in momentul cuplarii.

Din analiza acestor ecuatii rezulta:

-valoarea componentei aperiodice si deci a curentului de magnetizare depinde de
momentul cuplarii: va fi maxima pentru j o = 0, deci când tensiunea trece prin zero si va fi
nula (curentul de magnetizare io va avea numai componenta periodica iop) când jo = p/2, deci
când tensiunea are valoarea maxima;
-timpul in care se amortizeaza componenta aperiodica depinde de constanta de timp a
infasurarii, respectiv de L1 / R1 .
Rezistenta electrica de la sursa pina la transformator determina amortizarea curentului.
Transformatoarele din apropierea generatoarelor vor avea un curent de magnetizare de lunga
durata pentru ca rezistenta este foarte mica. De asemenea, transformatoarele mari au un curent de
magnetizare de lunga durata pentru ca inductanta L este foarte mare in comparatie cu rezistenta
R.

In realitate, insa, valoarea curentului in momentul cuplarii depinde si de starea de

magnetizare initiala, respectiv de existenta unui flux remanent (± FR), care poate contribui la
marirea sau micsorarea valorii curentului.
Rezulta, deci, ca situatia cea mai defavorabila apare atunci când j o = 0 si fluxul
remanent are valoarea maxima posibila si de sens opus fluxului permanent, fiind atinsa
valoarea maxima totala dupa o semiperioada.

18
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

In primele cateva perioade, curentul de magnetizare descreste rapid, apoi scade foarte
lent daca rezistenta este mica. In relatia care defineste constanta de timp a circuitului (L/R) L
variaza ca rezultat al saturarii transformatorului. In timpul primelor perioade, saturatia este mare
si L este mica. Conform literaturii de specialitate, constanta de timp are valori cuprinse intre
200ms, pentru transformatoare mici, pina la un minut, pentru transformatoare mari.
Cele prezentate sunt valabile atât pentru transformatorul monofazat cât si pentru o faza
a transformatorului trifazat. Pentru transformatoarele trifazate, curentul de magnetizare in
regim tranzitoriu mai este influentat atât de simetria/nesimetria circuitului magnetic cât si de
grupele de conexiuni. Astfel, transformatoarele trifazate obisnuite, având circuitul magnetic
nesimetric, va necesita curenti de magnetizare diferiti; mai mari pe fazele (coloanele) externe,
mai mici pe faza (coloana) centrala si aceasta se datoreste diferentei de reluctanta intre
coloana centrala (mai mica) si coloanele externe. Grupa de conexiuni modifica componenta in
armonici a curentului de magnetizare, respectiv a curentilor de linie in raport cu cei de faza.
Tipica in acest sens este infasurarea in triunghi la care, in curentii de linie, armonica a 2-a este
foarte mica in raport cu a curentilor pe faza. Componenta in armonici difera deci intre o
infasurare in triunghi si alta in stea.

2.4.3 Saturarea transformatoarelor de curent în cazul unui regim tranzitoriu de

scurtcircuit

Fenomenul de saturare a transformatoarelor de curent depinde de mai mulţi factori,

unul dintre aceştia fiind caracteristica de magnetizare a acestuia [8].
În Figura 10 este reprezentată caracteristica de magnetizare a unui transformator,
B=f(H).
Datorită valorii mari a curentului total, transformatorul de curent poate intra în regim
de saturaţie şi erorile acestuia cresc considerabil [9], [11]. Din acest punct de vedere se pot
defini două regiuni:
-miezul TC nesaturat şi erorile se încadrează în domeniul declarat de constructor;
-miezul se saturează şi erorile nu mai pot fi previzionate, depăşind erorile acceptate
prin condiţiile de proiectare ale TC.
Miezul se saturează din momentul în care valoarea maximă a curentului depăşeste
cotul de saturaţie - Figura 10. Acest regim poate fi atins indiferent de prezenţa componentei
aperiodice, dar, de regulă, componenta aperiodică măreşte saturaţia miezului în regim de
saturaţie curentul secundar este reprodus corect până în momentul când apare fenomenul de
saturaţie, deformarea undei fiind cu atât mai mare cu cât procesul de saturare este mai
pronuntat [7].

19
Protecţii prin relee clasice si numerice

Figura 10 Exemplu de caracteristica de magnetizare

În Figura 11 este prezentată situaţia în care lipseşte componenta aperiodică, respectiv un
regim cu saturaţie mai mică (Figura 11a) şi un regim cu saturaţie mai pronunţată (Figura 11b)

Figura 11: Regimuri de saturare a transformatoarelor de curent

Aşa cum s-a menţionat, componenta aperiodică, în special când are valoarea maximă,
duce la o creştere a procesului de saturare (Figura 12) [5].
Indiferent cum se ajunge la procesul de saturaţie, apariţia acestui regim afectează în
mod serios valorile secundare ale curentului de scurtcircuit prin erorile foarte mari care
rezultă ce nu pot fi apreciate şi care influenţează sistemele de măsură ale echipamentelor de
protecţie.

20
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

Figura 12:Saturare accentuata a transformatoarelor de curent

Pentru a nu se şi constantelor de timp secundare.

ajunge la această situaţie este necesar ca la valoarea de vârf a lui i0, dat de adunarea celor
două componente, să nu se atingă valoarea de saturaţie a circuitului magnetic. Aceasta se
poate realiza printr-o supradimensionare a transformatorului de curent şi prin alte măsuri
constructive sau prin reducerea sarcinilor

2.5 Avantajele protecţiilor digitale (numerice)[14]

Principalele avantaje ale protecţiilor electronice şi numerice, cu comutaţie statică,

realizate cu relee electronice, cu microprocesoare şi automate programabile sunt:
- rapiditate în funcţionare;
- consum propriu redus ceea ce determină reducerea puterii surselor sau a
transformatoarelor de măsură;
- gabarit redus ce micşorează costul investiţiei;
- cheltuieli reduse în exploatare şi întreţinere;
- număr de acţionări nelimitat şi durată lungă de viaţă;
- siguranţă sporită în funcţionare datorată lipsei contactelor şi a pieselor în mişcare;
- sensibilitate crescută;
- posibilitatea tipizării subansamblelor sau utilizarea unor elemente logice
normalizate cu posibilitatea înlocuirii rapide a elementelor (subansamblelor)
defecte;
- posibilitatea realizării unor relee cu funcţiuni multiple de protecţie, comandă şi
măsurare;
- integrarea sistemelor de protecţie în sistemele complexe de conducere automată
pentru instalaţiile electroenergetice, cu funcţii multiple "on-line", respectiv "off-
line".

21
Protecţii prin relee clasice si numerice

Dispecer
(centrul de control)

Nivelul 4

Interfaţa de Calculatorul
operare staţiei

Nivelul 3 Magistrala de date

Releu de Releu de
protecţie cu protecţie cu
microprocesor microprocesor
1 N

Nivelul 2 canal de legătură

Unităţi achiziţie Unităţi achiziţie

date date

Nivelul 1 Sistem electroenergetic

Figura 13. Arhitectura unui sistem de protecţie cu calculator pentru SEE.

22
 Protectii prin relee – Notiuni introductive

2.6 Codurile ANSI pentru functiile de protectie [14]

23
Protecţii prin relee clasice si numerice

Bibliografie

1 D.Mihoc, s.a. – Protecţii prin relee, Editura Printech, Bucureşti, 2007, ISBN 978-66-521-
394-4

2 D.Mihoc, s.a. – Protecţii prin relee, Editura Printech, Bucureşti, 2009, ISBN 978-973-718-
715-4

3 S. Călin, s.a., Protecţia prin relee a sistemelor electrice, Editura Tehnică, Bucureşti,1975

4 Norma tehnica pentru proiectarea sistemelor de circuite secundare ale statiilor electrice, NTE
011/12/00

5 Oniţa Calotă, ‘’Comportarea transformatoarelor de curent şi de tensiune în regim

tranzitoriu de scurtcircuit’’, Referat nr.1 pentru teza de doctorat

6 Oniţa Calotă, ‘’Regimuri tranzitorii în sistemele electroenergetice. Cauze şi efecte’’

Referat nr.2 pentru teza de doctorat

7 Oniţa Calotă, s.a. Analiza saturării transformatoarelor de curent în cazul protecţiei

diferenţiale de bare, Forumul regional al energiei – Foren 2008, Neptun, 15-19 iunie 2008

8 Oniţa Calotă, s.a. ’’Funcţionarea transformatoarelor de curent în regim tranzitoriu de

scurtcircuit’’, La Conference Internationale ENERGIE-ENVIRONMENT, CIEM 2003

9 CEI – IEC 44-6;1992 Transformatoare de curent. Prescripţii referitoare la comportarea

în regim tranzitoriu a transformatoarelor de curent pentru protecţie

10 M. Kezunovic, Fundamentals of Power System Protection, Texas University

11 J. Kopecek, Transformatoare de măsură, Editura tehnică, Bucureşti, 1970

12 R.Rudenberg, Fenomene tranzitorii în sistemele electroenergetice, Ed tehnica,Bucureşti,

1959

13 N. Chiesa, H. K. Høidalen, M. Lambert, M. Martiınez Duro, Calculation of Inrush

Currents – Benchmarking of Transformer Models, International Conference on Power
Systems Transients (IPST2012) - Delft, Olanda, 14-17 Iunie 2012

14 *** - SIPROTEC Manual, Siemens

24