Generația Millennials și ce

vine în urma ei
17 martie 2019

0 2.706 2 minute de citit

FacebookTwitterGoogle+LinkedInStumbleUponTumblrPinterestRedditVKontakte
OdnoklassnikiPocket
Justițiarul | Millennials și ceea ce vine

Millennials reprezintă generația-experiment, piatra definitivă de hotar

între trecutul oarecum normal și viitorul deviant. Întreaga generație a
avut rolul de testare a teoriilor subjugării. Scopul acestora a fost acela de
a construi „omul nou”, perfect înrobit, reactiv atunci când trebuie și
uniformizat social. Este cumva comunismul construit din interior,
modelat strict psihologic.
Milenialul e docil, muncește fără să pună întrebări, acceptă orice umilire
ca pe un dat. Nu are idealuri în viață sau, mai bine spus, idealurile sale
sunt cele care i se transmit de către societate. Atunci când nu-i convine
ceva se autocenzurează, iar surplusul de furie este eliberat în mod
organizat atunci când li se transmite că trebuie. Ceva similar „orei de
furie” din 1984 a lui Orwell.
Dacă vi se pare că exagerez, aveți dreptate: vi se pare! Pentru a-i
înțelege trebuie să-i vezi de aproape, să le asculți discuțiile sterile și să
încerci să înțelegi stereotipurile cărora ei le spun idealuri. Totul este un
amalgam de plastic livrat de propagandă. Și, ca să nu credeți că vorbesc
vorbe vă voi spune că am fost șocat să constat că ceea ce spun e
susținut de cifre. Conform unui studiu al FED, milenialii americani au
reușit să acumuleze credite în valoare de peste 1 trilion de dolari, cu o
creștere de peste 20% în cinci ani. Este cea mai îndatorată generație a
istoriei.
Față de generația anterioară (Generația X) structura creditului este
radical diferită. Creditele ipotecare sunt mai mici, în timp ce creditele de
studii și cardurile de credit au explodat. În plus, veniturile totale ale
milenialilor sunt mai mici decât cele ale membrilor Generației X.

Poate vă mai amintiți spusele duduii din partidul lui Cioloș, cea despre
care tiripliciul național ne vorbea cu respect. Spunea, asemeni lui Ilici, că
proprietatea e un moft, că mai degrabă închiriezi și partajezi decât să
deții. Idealurile marxiste frumos ambalate într-un discurs tembel. V-ați
întrebat cum se diferențiază milenialii între ei? Vă spun eu: cel care
câștigă mai mult, își permite să-și închirieze o proprietate mai mare.
Rețineți: să-și închirieze! Nici nu-i trece prin cap să-și cumpere o casă și
asta deoarece e incapabil să gândească în perspectivă. Dacă mâine i se
înjumătățește salariul, caută fără mofturi o locuință pe care să o
închirieze și care să i se potrivească noului buget. Dacă nu mai are bani
de chirie, fără mofturi, devine boschetar. Și dacă, printr-o minune,
devine milionar, nu-și amintește viața de boschetar ci-și închiriază o
proprietate corespunzătoare noului buget. Nu-i o virtute, ci o prostie.
Iată cum a evoluat omul sub imperiul propagandei. Înainte oamenii își
construiau singuri casele. În Ungaria tradiția încă dictează ca tinerii
înainte să-și construiască o casă împreună și abia apoi să se
căsătorească. Cam la fel era peste tot în lume: tânărul își construia casa
și asta prin eforturile proprii. El își punea la bătaie forța fizică, iar familia
îl ajuta financiar.
Apoi situația a evoluat: sub imperiul comodității a venit cumpărarea
casei gata făcute prin intermediul unui credit. Dacă la început creditul îl
puteai acoperi în 5-10 ani, comoditatea a împins prețurile proprietății
peste limitele imaginabile cu câteva generații înainte. Astfel, creditul pe
5-10 ani a devenit „mortgage” sau credit până la moarte. Pentru casa
cumpărată plăteai rate până la moarte, iar în prezent chiar și după
aceasta, urmașii trebuind să preia ratele părinților dacă vor proprietatea.
De-aici s-a făcut trecerea la idealul „partajării”. Dacă tot plătești până la
moarte ce sens mai are să mai deții? Mai bine doar închiriezi.
Așa s-a ajuns la milenialii care, în loc să-și vadă securizarea interesului se
lasă pradă jocului consumerist: preferă să se burdușească de carduri de
credit pentru a-și satisface instinctul consumerist sădit din fragedă
copilărie. De-aceea un milenial va suferi mai mult din cauza faptului că
nu-și poate achiziționa ultimul iPhone decât dacă e nevoit să doarmă pe
stradă. Exemplul extrem e cel al chinezului care, în urmă cu vreo cinci
ani, și-a vândut un rinichi pentru un iPhone și un iPad.
Rezumând, milenialul înseamnă robul absolut: e ținut în lanțurile
îndatorării, nu deține nimic în afara junk-urilor consumeriste, nu are
niciun ideal în afara consumului irațional și e docil. Este exemplul perfect
al ingineriei sociale. Ceea ce urmează însă după el e pustiul absolut.
Dacă nu credeți aflați că există un model de rob chiar mai perfect decât
milenialul, anume cel care urmează după el. Prin aceste exemplare
marxismul învinge iremediabil și nu dă nicio șansă alternativei.
Superficialitatea a luat definitiv rolul profunzimii. Urmează teroarea
prostiei.

Dan DIACONU
Sursa: Trenduri economice