Tinerii din ziua de azi
CĂUTAREA INDEPENDENŢEI
Capitolul 1
TINERII DIN ZIUA DE AZI
Stiaţi că acum şaizeci de ani adolescenţii nu erau consideraţi o
categorie de vârstă distinctă? Cuvântul adolescent a intrat în circulaţie în
preajma Celui de‑al Doilea Război Mondial (pentru fascinanta istorie
a acestui termen şi descrierea primilor adolescenţi, vezi Anexa 1). Deşi
multe s‑au schimbat de când primii adolescenţi au fost recunoscuţi pe
scena socială, există totuşi o mulţime de similitudini între tinerii anilor
’40 şi cei din prima decadă a secolului douăzeci şi unu.
Din perioada de început a mentalităţii adolescenţei şi până la
prefacerea ei contemporană, temele fundamentale sunt aceleaşi:
independenţă şi identitate. De‑a lungul anilor, adolescenţii societăţii nu
au contenit să‑şi caute identitatea, străduindu‑se în acelaşi timp să‑şi
afirme independenţa faţă de părinţi. Nici una dintre aceste teme nu
fusese exprimată cu voce tare până atunci.
Până în epoca industrială, adolescenţii lucrau la fermele părinţilor
până când se căsătoreau, iar atunci primeau sau moşteneau o bucată
de pământ. Nici nu le trecea prin cap să pornească în căutarea propriei
identităţi; de cum ajunseseră destul de mari pentru a putea munci
pământul, erau fermieri. Adolescentul era considerat copil până în ziua
când se căsătorea; din acel moment, copilul devenea adult.
13
ŞI A IDENTITĂŢII
Până la începutul anilor ’40, independenţa era de neconceput
înainte ca adolescentul să se căsătorească — chiar şi după aceea, o reală
independenţă era posibilă doar dacă părinţii aveau bunăvoinţa să‑i acorde
sprijin financiar.
Odată cu industrializarea, identitatea individului a început să depindă
tot mai mult de alegerea sa. Puteai să înveţi o meserie şi să lucrezi ca
mecanic, ţesător sau ciubotar într‑o fabrică. De asemenea, independenţa a
devenit un lucru realizabil, pentru că uneori erai nevoit să te muţi într‑un
sat vecin ca să‑ţi poţi păstra slujba, iar cu banii câştigaţi aveai posibilitatea
să locuieşti separat de părinţi. Deci, schimbările de mentalitate tot mai
mari au devenit fundalul pe care a apărut mentalitatea adolescenţei.
Începând din anii ’40, adolescenţii au urmărit cu perseverenţă
dezvoltarea independenţei şi a identităţii lor, într‑o lume aflată
în permanentă schimbare. Rând pe rând, electricitatea, telefonul,
automobilul, radioul, avionul, televiziunea şi computerul au extins
posibilitatea de a dezvolta noi modalităţi de realizare a independenţei şi a
identităţii. Adolescenţii din ziua de azi trăiesc într‑o societate globalizată.
Dar, paradoxal, atenţia lor se concentrează în continuare asupra propriei
persoane — asupra identităţii şi a independenţei lor. Însă despre asta
vom vorbi mai târziu.
Domeniile în care adolescenţii ţin să‑şi afirme independenţa şi
identitatea s‑au schimbat de‑a lungul anilor, însă mijloacele rămân în
principiu aceleaşi: muzica, dansul, moda, preocupările, limbajul şi relaţiile
cu cei din jur. De pildă, în timp, genurile muzicale s‑au diversificat,
trecând de la big band la blues, rock and roll, folk, country, heavy metal,
rap şi aşa mai departe. Prin urmare, adolescenţii au la dispoziţie o mulţime
de posibilităţi. Însă, în mod sigur, gusturile muzicale ale adolescentului
vor fi altele decât ale părinţilor săi; ţin de independenţa şi identitatea
sa. Acest principiu este valabil în toate celelalte domenii ale mentalităţii
adolescenţei.
14 Cele 5 limbaje – la vârsta adolescenţei
Cum poate fi caracterizată, aşadar, mentalitatea adolescentină din ziua
de azi? Prin ce se aseamănă şi prin ce diferă de tinerii altor generaţii?
ASEMĂNĂRI ÎNTRE ADOLESCENŢII
DE AZI ŞI GENERAŢIILE TRECUTE
Schimbări de ordin fizic şi mintal
Problemele fundamentale cu care se confruntă adolescenţii din
ziua de azi v‑au frământat şi pe voi, pe vremea când eraţi adolescenţi. În
primul rând, este vorba despre acceptarea modificărilor ce se petrec în
corpul adolescentului şi adaptarea la ele. Braţele şi coapsele, mâinile şi
picioarele cresc parcă disproporţionat, dându‑i stângăcia tipică vârstei şi
care uneori poate fi extrem de stânjenitoare pentru cel în cauză. În al doilea
rând, caracteristicile sexuale devin tot mai vizibile, lucru îmbucurător
şi îngrijorător în acelaşi timp. Care părinte nu a fost cuprins de durere
văzându‑şi copilul cum se luptă cu duşmanul crâncen numit acnee?
Toate aceste modificări fiziologice provoacă numeroasele întrebări
pe care şi le pune adolescentul. „Voi ajunge adult, dar oare cum voi
arăta? O să fiu prea înalt sau poate prea scund? Am urechi clăpăuge?
Oare sânii mei vor fi prea mici? Cum îmi va fi nasul? Nu‑mi sunt prea
mari picioarele? Sunt prea grasă sau slăbănoagă?“ Asemenea întrebări se
perindă una după alta prin mintea adolescentului aflat în plină creştere.
Felul în care răspunde la aceste întrebări va avea un efect pozitiv sau
negativ asupra modului în care se percepe pe sine.
Creşterea fizică este însoţită de o „creştere subită“ pe plan intelectual.
Adolescentul îşi formează un nou mod de gândire. Când era copil,
gândea în termenii unor acţiuni şi fapte concrete. Ca adolescent, începe
să gândească în termenii unor concepte abstracte, ca cinste, loialitate
şi dreptate. Odată cu formarea gândirii abstracte, lumea se umple de
nelimitate posibilităţi. Adolescentul îşi dă seama că lucrurile ar putea fi
altfel decât sunt, se gândeşte, de pildă, cum ar arăta o lume fără războaie
sau cum s‑ar purta nişte părinţi înţelegători cu copiii lor. Posibilităţile
mereu crescânde ale acestei lumi îi deschid tot felul de uşi pentru propria
identitate. Adolescentul îşi spune: „Aş putea fi neurochirurg, pilot sau
Tinerii din ziua de azi 15
gunoier.“ Posibilităţile sunt nelimitate, permiţându‑i adolescentului să
se imagineze în diverse ipostaze profesionale.
Atingerea vârstei raţiunii
Adolescenţa este totodată şi vârsta raţiunii. Adolescentul este
capabil să gândească logic şi să conştientizeze consecinţele logice ale
diferitelor situaţii. Dar logica nu este legată numai de propria‑i gândire,
ci vizează şi gândirea părinţilor. Acesta este unul dintre motivele pentru
care adolescenţii par tot mereu „puşi pe ceartă“. În realitate însă, ei îşi
formează propria gândire. Dacă părinţii înţeleg lucrul acesta, pot purta
nişte discuţii profunde şi interesante cu copiii lor adolescenţi. Altfel, se
va ajunge la o relaţie conflictuală şi adolescentul va căuta să îşi exerseze
în altă parte „muşchii“ intelectului. Datorită dezvoltării intelectuale
rapide şi asimilării de noi şi noi informaţii, adesea adolescentul ajunge
să se considere mai deştept decât părinţii săi şi, în anumite domenii, s‑ar
putea să aibă dreptate.
Nivelul ridicat de gândire îl duce pe adolescent în spaţiul cu totul
nou al provocărilor din sfera relaţiilor sociale. Discutând diferite idei
cu prietenii şi ascultându‑le punctele de vedere se nasc noi niveluri de
intimitate, pe de‑o parte, şi se creează posibilitatea unor relaţii conflictuale,
pe de altă parte. Aşadar, formarea de „bisericuţe“ (grupuri mici, apropiate
din punct de vedere social) în rândul adolescenţilor porneşte mai
degrabă de la afinităţile ideatice decât de la cele privind îmbrăcămintea
sau culoarea părului. Adolescenţii, ca şi adulţii, se simt mult mai bine
în compania celor care sunt de acord cu ei şi deci vor petrece mai mult
timp alături de aceştia.
Morala şi sistemul personal de valori
Capacitatea intelectuală de a analiza logic ideile şi acţiunile şi de a
intui consecinţele anumitor credinţe dă naştere unei noi provocări specifice
acestei vârste; şi anume, adolescentul examinează sistemul de valori cu
care a fost obişnuit de mic şi decide dacă acesta merită să fie respectat.
„Este corect ceea ce cred părinţii mei despre Dumnezeu, moralitate şi
16 Cele 5 limbaje – la vârsta adolescenţei
celelalte valori?“ Acestea sunt subiecte dificile, cu care fiecare adolescent
se confruntă mai devreme sau mai târziu. Dacă părinţii nu înţeleg lupta
care se dă în interiorul său, influenţa lor va fi negativă şi, în cele din urmă,
îl vor îndepărta de crezurile şi de valorile cu care l‑au crescut.
Când adolescentul îşi întreabă părinţii despre crezurile fundamentale,
aceştia, dând dovadă de înţelepciune, trebuie să‑i primească cu bucurie
întrebările şi să caute să‑i răspundă sincer, fără să încerce să se impună
autoritar, şi să‑l încurajeze să se gândească în continuare la lucrurile
respective. Cu alte cuvinte, ei folosesc ocazia de a discuta cu adolescentul
despre principiile pe care, de‑a lungul timpului, au ajuns să şi le însuşească.
Dimpotrivă, dacă părinţii îi interzic adolescentului să pună întrebări,
făcându‑l să se simtă vinovat că le‑a pus la îndoială crezurile, el va fi
nevoit să‑i împărtăşească altcuiva nedumeririle.
Sexul şi căsătoria
O altă provocare ce stă în faţa adolescentului este înţelegerea propriei
sexualităţi şi asumarea rolului său masculin, respectiv feminin, pe scena
socială. Ce se cuvine şi ce nu în relaţiile cu persoanele de sex opus? Ce
se cuvine şi ce nu în privinţa gândurilor şi a sentimentelor mele legate
de sex? Aceste întrebări, adesea ignorate de părinţi, nu pot fi ignorate şi
de adolescenţi.
Pentru adolescent, sexualitatea sa abia mijită este o parte din el,
iar raportarea la persoanele de sex opus este o realitate permanentă.
Majoritatea adolescenţilor visează că, într‑o bună zi, se vor căsători şi
vor avea o familie. Într‑un sondaj Gallup li s‑a cerut adolescenţilor să
numească principalele lor planuri de viitor, iar „86% au răspuns că cel
mai important lucru pe care şi‑l doresc pentru viitor este să aibă o familie
stabilă“.1 Parcurgerea etapelor care despart începutul adolescenţei de
întemeierea familiei pe care şi‑o doreşte ocupă multe dintre gândurile
adolescentului.
Părinţii care vor să îşi ajute adolescenţii vor vorbi în casă despre
sexualitate, prietenia cu o persoană de sex opus şi căsătorie. De asemenea,
vor căuta cărţi şi reviste corespunzătoare vârstei, cu informaţii practice
şi sănătoase. Adolescenţii care frecventează biserica pot să participe la
Tinerii din ziua de azi 17
seminariile despre sex, prietenia cu o persoană de sex opus şi căsătorie
pe care pastorii de tineret şi alte persoane implicate în acest domeniu le
prezintă. Astfel de programe oferă un cadru social în care adolescenţii
pot învăţa şi discuta deschis şi cu interes acest aspect important al
dezvoltării lor.
Planurile de viitor
Există şi o altă provocare adusă deopotrivă adolescenţilor din
zilele noastre şi celor din trecut. Este întrebarea: „Ce voi face în viaţă?“
Răspunsul implică şi alegerea unei profesii, dar este vorba de mult mai
mult. În realitate, întrebarea are un substrat de natură spirituală: „În ce
merită să‑mi investesc viaţa? Ce‑mi va da fericirea supremă? Unde pot
fi într‑adevăr de folos?“ Oricât de filozofice ar părea, aceste sunt exact
întrebările pe care şi le pun adolescenţii noştri. Dar mai întâi, ei trebuie
să răspundă la întrebările: „Oare să merg la facultate? Da, unde? Să mă
duc în armată, la ce armă? Sau să învăţ o meserie, ce meserie?“ Fără
îndoială, adolescenţii înţeleg că toate aceste alegeri îi vor duce spre o
anumită destinaţie. Însă întotdeauna există un pas următor şi, într‑un
fel sau altul, acel pas va influenţa destinaţia finală. Asemenea gânduri
frământă neîncetat minţile tinere.
Părinţii care vor să‑i vină în ajutorul adolescentului îi vor împărtăşi
din propriile temeri, bucurii şi dezamăgiri. Ca părinte, nu puteţi şi nici
nu vă este permis să‑i daţi răspunsuri simpliste, dar puteţi să‑l încurajaţi
în căutările sale şi, eventual, să‑i faceţi cunoştinţă cu persoane de diferite
profesii care să‑i împărtăşească ceva din căutările lor. Îl puteţi îndemna
să stea de vorbă cu psihologul şcolii şi, mai târziu, cu cel de la facultate.
Dar, în primul rând, trebuie să‑l încurajaţi să urmeze exemplul lui Samuel.
Când era tânăr, profetul evreu a auzit vocea lui Dumnezeu şi a spus:
„Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.“2 Persoanele cu cel mai mare impact
asupra istoriei omenirii au fost acelea care au avut o chemare divină şi
au ştiut să urmeze acea chemare prin profesia aleasă.
Provocările prezentate mai sus sunt cele cu care s‑au confruntat
adolescenţii din toate timpurile. Însă adolescenţii din ziua de azi trăiesc
într‑o lume cu totul diferită de cea a adolescenţilor din generaţiile
18 Cele 5 limbaje – la vârsta adolescenţei
anterioare şi, cu siguranţă, diferită de lumea în care părinţii lor şi‑au
trăit adolescenţa.
CINCI DEOSEBIRI FUNDAMENTALE
Să nu uităm că, în ciuda asemănărilor, între adolescenţii din ziua
de azi şi cei ai generaţiilor trecute există totuşi o prăpastie uriaşă; această
prăpastie o reprezintă cadrul modern în care adolescenţii au de înfruntat
provocările pe care le‑am prezentat. Care sunt aceste deosebiri?
1. Tehnologia
Una dintre deosebirile cele mai evidente este faptul că adolescenţii
de azi au crescut într‑o lume cu o tehnologie extrem de avansată. Părinţii
lor au avut şi ei telefon, radio şi televizor, dar televiziunea prin cablu şi
prin satelit le oferă astăzi o lume fără graniţe, pe care părinţii lor nu au
avut‑o. O multitudine de posturi radio şi TV le pun la dispoziţie orice
şi‑ar putea imagina în materie de spectacol şi distracţie. Şi asta nu e tot.
Orice film, indiferent când a fost făcut, le stă la îndemână prin magazinele
de închiriat casete video şi orice melodie poate fi ascultată de adolescent
datorită nelipsitului casetofon.
De asemenea, adolescenţii din ziua de azi au crescut cu computerul
în casă. Milioane de adolescenţi au calculator personal de când se
ştiu. Teribilul Internet este folosit pretutindeni, exercitând atât o
influenţă pozitivă, cât şi una negativă asupra adolescenţilor din perioada
contemporană. Pe lângă avanpremiera filmelor care urmează să apară
pe ecrane, pe lângă emisiunile radiofonice difuzate de staţiile de radio
din toată ţara şi posibilitatea de a asculta ultimele apariţii în materie de
muzică, Internetul le permite adolescenţilor să comunice cu prietenii.
De fapt, prin chat şi „instant messaging“, Internetul ia tot mai mult
locul telefonului, ca mijloc preferat de adolescenţi pentru a coresponda
şi discuta cu prietenii. Un sondaj Gallup arată că adolescenţii îşi petrec
în medie 8,5 ore pe săptămână cu programele de chat şi e‑mail, faţă de
doar 1,8 ore pentru lecţii. Aceste realităţi tehnice îl pun pe adolescent
în contact cu lumea, şi invers. Prin urmare, adolescenţii din ziua de azi
Tinerii din ziua de azi 19
sunt expuşi unor stimuli mult mai numeroşi şi mai variaţi decât ar fi
visat vreodată părinţii lor.
2. Violenţa
Cea de‑a doua diferenţă de mentalitate e provocată de faptul că
adolescenţii de astăzi ştiu mult mai multe despre violenţa comportamentală.
Pe de‑o parte, această stare de lucruri este rezultatul progreselor tehnologice
datorită cărora mass‑media aduc tot mai mult în prim plan violenţa, iar pe
de altă parte, ea este simpla reflectare a interesului nestăpânit — aproape
obsesiv — al societăţii actuale faţă de violenţă. Aproape toate filmele,
cântecele şi romanele conţin scene violente. Un sondaj efectuat recent
de Gallup printre tineri arăta că 36% dintre aceştia vizionaseră în ultima
lună cel puţin un film sau un spectacol cu multă violenţă.
Este interesant de remarcat faptul că, în 1999, aproape opt din zece
adolescenţi, mai precis 78%, au afirmat că „nu îi deranjează să urmărească
filme violente şi programe televizate de acest gen“. Totuşi, 53% din cei
chestionaţi au fost de acord că „violenţa de la televizor şi din filme
transmite mesaje negative tinerilor“. Acelaşi sondaj indica faptul că 65%
dintre cei intervievaţi erau de părere că „filmele şi televizorul au mare
influenţă asupra atitudinii şi concepţiilor tinerilor din ziua de azi“.4
Expunerea la violenţă are loc nu numai prin intermediul filmelor
sau al mijloacelor de comunicare în masă. Mulţi adolescenţi cunosc
personal acest fenomen. Ei şi‑au văzut tatăl abuzând‑o fizic pe mama
lor sau au suferit ei înşişi asemenea abuzuri din partea tatălui natural, a
tatălui vitreg sau a altor adulţi. Majoritatea adolescenţilor recunosc că
şcoala este adesea scena unor manifestări violente.
Unii adolescenţi sunt autori ai violenţelor, ajungând chiar la crime.
Deşi rata criminalităţii în Statele Unite ale Americii a rămas relativ
constantă în ultimii treizeci de ani, criminalitatea juvenilă este în continuă
creştere. Ea a atins cote maxime între anii 1985‑1995, când a înregistrat o
creştere de 168%. Conform unui raport al FBI, în Statele Unite se comit
anual în jur de 23.000 de crime, dintre care 25% sunt săvârşite de tineri sub
douăzeci şi unu de ani.5 Violenţa a existat întotdeauna, însă adolescenţii