LABIATELE (LAMINACEELE)- Plante ale

caloricului

În timp ce, în general, planta medicinalã atrage atenția ca variantã unilateralã

derivatã din tipul familiei sale, familia întreagã a Labiatelor trebuie s-o consi- derãm, în
mod evident, ca o variantã specialã și unilateralã a tipului “Dicotiledonatelor”.
Aceastã particularitate se bazeazã pe influența extraordinarã pe care o exercitã
forțele cosmice ale cãldurii asupra formației acestei familii de plante. Aceasta le
determinã ființa. Cãldura cuprinde și structureazã Labiatele, într-un grad absolut
unic. Desigur, și alte familii, și în fond toate familiile, participã la acțiunile calorice, dar
nici una n-o face într-o asemenea mãsurã și cu atâta diver- sitate. Ca la toate plantele,
centrul impulsurilor calorice este situat și aici în afara corpului vegetal, în cosmos,
în soare. Omul, ca ființã dotatã cu un Eu, poartã un asemenea centru de impulsuri
în interiorul sãu; el e dotat cu o cãldurã proprie. Din natura caloricã a Labiatelor
rezultã o relație specialã între om și aceste plante.
Aceastã naturã caloricã se exprimã material prin formarea substanțelor speciale,
ardent-aromatice, care se numesc uleiuri eterice (esențe). Sunt substanțe care vor,
oarecum, sã devinã cãldurã. Cãldura le-a transformat, atât cât era posibil, dupã chipul
sãu. Sunt materii foarte volatile, care trec repede din starea lichidã în starea gazoasã,
aprinzându-se ușor și arzând cu o flacãrã vie.
Labiatele preferã deci, sub raportul cãldurii, zonele climatului median, “mijlocul”
ritmic al corpului terestru; plecând de la aceastã cãldurã ele produc uleiurile lor eterice,
în propria lor sferã medianã ritmicã, care este cea a aparatului foliar.
Caracteristici de specie

Frunze mici, pana la aciculare, tulpina cu profil patrat. Ceea ce se exprimã

aici este o dorințã arzãtoare de a ajunge cât mai repede la procesul floral. Frunzele
tulpinii sunt deja parfumate, pãtrunse de cãldura floralã. O plantã “normalã”
urzește, în frunza verde, pentru a încorpora elementul aerian-luminos celui acvatic și
terestru - ca funcție “mercurialã”. Acestui proces “mercurial” i se adaugã, la Labiate, un
factor “sulfuric” și unul “fosforic”. Axa florii este orizontalã, în unghi drept cu direcția
verticalã ascendentã a tulpinii. Prin asta Labiatele fac un pas spre animalitate, cãci
orizontalul este principiu formator și locomotor al animalelor. “Buza” superioarã a florii
se bombeazã și se boltește; “buza inferioarã” se separã de ea și înainteazã; astfel se
formeazã “gurile” deschise sau, mai bine zis, forma negativã a insectei care viziteazã în
mod obișnuit floarea. Când umplem cu cearã unele flori din aceastã specie, mulajul care
rezultã seamãnã cu un cap de albinã, cu trompa sa proemi-nentã. Stamina și pistilul
devin niște organe pe care cel mai ușor contact le deplaseazã. Insecta, vizitator înaripat,
este primitã, întâmpinatã, învãluitã; mișcãrii sale îi rãspunde o contra-mișcare, care pare
a-i fi ecoul. Nectarul, derivat din seva plantei, curge cu atât mai abundent cu cât floarea
este mai vizitatã. Iatã de ce Labiatele sunt una dintre cele mai mari familii de plante
“melifere”. Procesele lor vegetale se apropie mult de însãși ființa albinei. Nume ca
“Melisa” (roinița - n.t.) exprimã acest raport. Aici, planta și animalul se condiționeazã,
se ajutã reciproc. Domeniul astral care cuprinde și completeazã Labiatele prin inter-
mediul animalului se aratã a fi aici îndeosebi “termic”.
Fructele care se nasc din aceste flori sunt mici achene seci, a cãror sãmânțã conține
multe corpuri grase sau uleiuri: acestea sunt în același timp niște sub stanțe saturate de
cãldurã. Aceste plante nu dau fructe cãrnoase sau zemoase, care ar depinde de apã.

Sfera de acțiune terapeuticã a Labiatelor

Dat fiind faptul cã în aceastã familie impulsul floral foarte puternic coboarã pânã
în aparatul foliar, ne putem aștepta la acțiuni stimulante și înviorãtoare care întețesc
sistemul schimburilor și, de aici, sistemul ritmic; domeniul de acțiune al labiatelor se
situeazã într-adevãr între digestie și respirație. Procesele calorice și geneza intensã a
zahãrului (nectarului) stabilesc legãtura lor cu Eul, care acționeazã în procesele
calorice ale organismului omenesc, și care se sprijinã pe zahãrul din sânge.
Activitatea Eului, începând cu metabolismul pânã la geneza sângelui și pânã la
fenomenele respiratorii, este în general accesibilã forței terapeutice a Labiatelor.
Acțiunea lor nu se extinde prea mult în sistemul neuro-senzorial, dat fiind faptul cã ele
nu se unesc deosebit de mult, prin rãdãcina lor, cu mineralul terestru. Nicãieri nu gãsim
la Labiate o presiune anormalã de influxuri astrale pãtrunzând și violând domeniul
forțelor plãsmuitoare eterice, - cum este cazul producerii alcaloizilor toxici la plantele
veninoase. Din acest motiv, nu vom gãsi nici acțiuni directe asupra astralului uman, ca de
pildã efecte narcotice, exal- tante, stupefiante. Centrul de gravitație pentru Labiate
este activitatea organismului Eului în domeniul schimburilor materiei
(metabolismului), cu o tendințã spre sistemul ritmic. Conform speciei, o anumitã
regiune organicã va fi mai intens atinsã: sângele, de exemplu, sau și regiunea
gastro-intestinalã, inima, plãmânul, uterul. Într-un mod cu totul general, Labiatele
ajutã la liniștirea unui corp astral prea activ și la punerea lui sub controlul Eului.
Ne vom servi de ele pentru com- baterea diferitelor slãbiciuni ale Eului, pânã la
acea derutã completã a oraganizãrii Eului pe care o reprezintã diabetul zaharat.

Labiate medicinale

1. ROSMARINUS OFFICINALIS – Rozmarinul

Rozmarinul fortificã Eul în acțiunea sa asupra celorlalte pãrți constitutive ale

omului. Astfel putem înțelege efectul sãu binefãcãtor într-o sincopã, sau în stãrile de
epuizare ce urmeazã unui surmenaj intelectual; apoi, acest lucru lãmurește acțiunea
sa asupra organului sângelui, care e substratul fizic ce permite intervenția Eului.
Rozmarinului activeazã procesele sanguine. Anemia, menstruațiile insuficiente,
tulburãrile irigației sanguine sunt favorabil influențate. Paralel cu acestea,
organismul caloric e reechilibrat. În organe mai bine irigate de sânge și mai bine
încãlzite, organizarea Eului și corpul astral pot sã acționeze mai bine. Planta noastrã
 e digestivã, sudorificã, - ea excitã metabolismul. Ea rezolvã crampele
constituantelor superioare din musculaturã. Rozmarinul își aduce serviciile chiar și
în epilepsie. Un sistem nervos prea mult solicitat de eforturi intelectuale primește,
datoritã lui, mult mai bine impulsurile constructive. Dar Rozmarinul este mai ales
un remediu propriu combaterii diabetului zaharat.
Chimia analiticã a gãsit în Rozmarin, în afara uleiului eteric (în care se poate
discerne Pineolul, Camforul, Cineolul, Bornealul etc.), rãșini, substanțe amare,
taninuri. Astfel avem “pãrțile în mânã”. Dar unde se gãsește “legãtura spiritualã”,
care e Rozmarinul însuși? Este tot atât de greu sã gãsești în aceastã îmbucãtãțire
ceva din ființa Rozmarinului, pe cât este de greu sã gãsești cuvântul “rozmarin”
privind literele a, o, i, m, n, r. Dar aceastã ființã redevine vizibilã, cu propriul sãu
caracter, atunci când apar esențele, substanțele amare și taninurile, care sunt
rezultatele activitãților sale diferențiate. Iatã în ce fel, dupã indicațiile lui Rudolf
Steiner:
1. Eul cosmic al plantei acționeazã în formarea uleiurilor eterice.
2. Astralitatea cosmicã a plantei acționeazã în formarea taninurilor, între altele,
care sunt întrucâtva organele mediatoare între impulsurile astrale și corpul eteric
vegetal.
O intervenție prea intensã a astralitãții în fizic, cu violarea domeniului forțelor
plãsmuitoare eterice, duce la formarea de alcaloizi, la otrãvuri vegetale.
3. Desfãșurarea forțelor de atracție asupra astralului, în sânul corpului eteric, se
exprimã printr-o producție de substanțe amare
Din aceastã cauzã, uleiurile eterice, mai ales cele de Rozmarin, au o acțiune
curativã ce constã în stimularea Eului. Taninurile determinã corpul astral sã fie și
mai înclinat a se lega de corpul eteric. Substanțele amare incitã corpul eteric sã
cuprindã în el corpul astral.

2. LAVANDULA OFFICINALIS – Levãnțica

LvãnețicastmulzrE ,darten i ța est mai degbãrpâstnșalcou.Îe“ifãtn rv ”, calmezã șinajut sã mdor;iealvzcp,bntsșfã.Codueciâglar“p”,x tã ac iv tãțle m tabolice. În parlizjutãebscEonvazîmbrueplțit.sãfdoan,cîgumretișloabcîupvnețitr-mlsagdEușce,intmovbãîțfalrsuciedgotp.

3.THYMUSERPL–Cimburșoldecâp

mCobirușlsena,îdcpãt“ifmelobr”(aMDun).EstchîFi,preoSdaãflznmstuțcșie,adãfzlsxubocntrEișe.m
aArãfdeclspum,intșvThyoîurasec;lint,pmdîorvaeslcuti,p-.Snbãîorldeș uscrolfși.

4.SALVIA OFFICINALIS – Jaleșul

Rãșinile sunt ca niște esențe solidificate formate de cãldurã, dar mumificate.
Ele stimuleazã activitatea Eului în sistemul neuro-senzorial. Taninurile, nãscute din
impulsurile astrale, (sã ne gândim doar la puternica formare a taninului în “gogoși”
semi-vegetale, semi- animale) acționeazã asupra corpului astral. Rudolf Steiner
indicã în mod deosebit (Cursul pentru medici, 1923) importanța taninului din Salvie
pentru tratamentul astmului. În astm, a spus el, “apetitul intern al organismului
este ca blocat.” Organismul întreg este, la început, un fel de organ gustativ subtil.
Ori, e bine de știut cum poți ajuta un organism cãruia îi lipsește apetitulși în care, în
consecințã, legãtura corectã dintre organismul astral și cel eteric e ruptã ... Atunci e
bine sã dãm organismului, în doze potrivite, taninul pe care-l putem obține, de
exemplu, din frunzele Salviei... sau și, mai bine, din scoarța Stejarului. Acest
lucru este deosebit de important pentru corpul astral. Corpul astral e stimulat
atunci sã-și extindã activitatea și asupra corpului eteric. Astfel, Salvia adaugã
proprietãților curative și termice ale Labiatelor, descrise înainte, procesele de
consolidare ale taninului. Acestea acționeazã asupra proceselor plãsmuitoare,
restrângând țesuturile și structurându-le. Ele pot stãpâni (înfrâna) și încãlzi un
organism care tinde spre lichefiere. si mai ales, ele pun activitatea glandelor sub
controlul impulsurilor Eului. O secreție supraabundentã de lapte, o transpirație
anormalã, pot fi combãtute prin doze potrivite de Salvia officinalis. Acțiunea anti-
inflamatoare se completeazã aici cu o acțiune vindecãtoare, regeneratoare a
țesuturilor - cu ajutorul pansamentelor, al spãlãturilor; iar în angine și alte boli
ale gâtului - cu ajutorul gargarelor. Bineînțeles cã Eul este, de asemenea,
stimulat în digestie, metabolism și geneza sângelui.

3. ORIGANUM VULGARE – Sovârvul

Acțiunile sale fortifiante, înviorãtoare, stimulante, în special asupra

regiunii sexuale, sunt aceleași ca și ale Mãghiranului. A fost întrebuințat în
afecțiunile uterului, în dismenoree și amenoree. În acest domeniu, el restabilește
întrucâtva autoritatea forțelor Eului (împotriva erotomaniei, nimfomaniei și
onanismului). Nu ne surprinde sã aflãm cã este folositor și în rãcelile și
catarurile organelor respiratorii și în slãbiciunile organismului schimburilor
(metabolismului). Este sudorific, dizolvã stagnãrile din domeniul ficatului și al
venei porte.
Asemãnãtor Maghiranului, Dumbețului maritim și al altor Labiate care acționeazã
asupra sferei genitale, Sovârvul are corespondențe cu domeniul nazal, olfactiv, cu
ce este legat de acesta: se poate folosi împotriva inflamațiilor acestora, a
guturaiului și a polipilor nazali.

4. OCIUM BASILICUM – Busuiocul

Aceastã plantã, cultivatã din timpuri strãvechi (asociatã nenumãratelor rituri și

vrãjitorii - n.t.) a fost folositã în medicinã din cauza acțiunii sale înviorãtoare
asupra organelor digestive, purificatoare asupra uterului; ea era consideratã ca
putând ușura nașterea și favoriza secreția lactatã; era socotitã afrodiziacã. A fost
întrebuințatã și în afecțiunile catarale și inflamațiile mucoasei aparatului
urogenital. Ca majoritatea Labiatelor, este un “tranchilizant” ce ușureazã
crampele și durerile spasmodice.

5. MELISSA OFFICINALIS – Roinițã

Dupã cum se poate duce din aspectul sãu general, acestei plante îi place o
cãldurã moderatã, o umiditate suficientã, și chiar puținã umbrã, - mai ales în Orient
și în patria sa mediteraneanã. Încãlzind, dar și înviorând și fiind mai ales
vivifiantã, Roinița acționeazã mai puțin asupra metabolismului decât asupra
proceselor ritmice, cum reiese din natura sa mai curând foliarã. Ea favorizeazã
ciclurile menstruale, concepția, calmeazã excitațiile sexuale. Posedã de asemenea
un efect semitonic, semi-calmant, antispasmodic și acționeazã împotriva
fermentațiilor din traectul digestiv: acționeazã împotriva grețurilor și tendinței
de a voma. Totuși, își întinde acțiunea mult mai departe în sistemul ritmic:
palpitațiile inimii, nevrozele cardiace, angina pectoralã țin de resortul sãu.
Insomnia, isteria, melancolia, tendința spre sincope, care însoțește adesea
maladiile de mai sus, justificã folosirea Roiniței. Celebra “apã a Carmelitelor”
are ca principiu un distilat de Roinițã.

6. MENTHA PIPERITA – Menta

In aceastã plantã, principiul caloric al Labiatelor luptã împotriva unui

principiu advers, de umiditate și rãcoare. Rezultã de aici o putere curativã
stimulatoare, înviorãtoare, propice combaterii obstruãrii digestive, crampelor,
balonãrilor; indicatã și pentru favorizarea menstruației și a potenței, împotriva
spasmelor uterine – pe de altã parte, un factor vivifiant, liniștitor, înviorãtor,
care oprește palpitațiile inimii și angoasa cardiacã. Ficatul – organul în care
organis- mul lichidelor joacã un rol tot atât de mare ca și organismul termic -
este favora- bil stimulat de aceastã plantã a cãldurii și a apei.

7. LEONORUS CARDIACA – Talpa gâștei

Aceastã plantã este ușor aromaticã, mirosul sãu este înãbușit, puțin neplãcut.
Gustul sãu e foarte amar. Conform acestui tablou, acțiunea curativã se îndepãrteazã
foarte mult de sistemul metabolic și se orienteazã spre cel ritmic. Fãrã îndoialã cã în
numãrul indicațiilor trebuie sã figureze: amenoreea, dismenoreea, sterilitatea,
neplãcerile menopauzei; dar esențialul este ajutorul pe care-l aduce Talpa
gâștei în palpitații, angoasã cardiacã, dispnee, slãbiciune cardiacã cu anularea
pulsului, anginã pectoralã, opresiune cardiacã ce pleacã din sistemul metabolic,
și în simptomele Römheld.