Cuprins

7
ªapte principii pentru
cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în
mod intens ºi sistematic, dar cu
sinceritate ºi în curãþie.
3 Editorial
2. Studiazã toatã Biblia aju- Iubiþi credincioºi
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame- 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã-
Libertatea creºtinã (II) – Ioan Martin
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii
scrisã de autori cu orientãri 6 Principii sfinte
creºtine diferite. Pacea... în vremuri de lips㠖 Ioan Zlibuþ
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte
religii (sumar). 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu Documentar despre medicina alternativã
– Ioan Ciobota
fãrã rezerve.
6. Trãieºte cu demnitate ºi
iubire în familie.
10 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
7. Integreazã-te într-o bise-
Autoportret – Iosif Anca
ricã evlavioasã ºi activã.

12 Familia, cuibul credinþei

Educaþia pe fondul naturii egoiste
– Michael Pearl

Am învãþat sã învãþãm ºi
14 învãþând ne învãþãm
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei Scrisoarea a IV-a – Zaharia Bica
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare,

provin din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc

sã sprijine aceastã lucrare pot face depuneri în contul
16 Înþelepciune pentru înþelepþi
„Cine iubeºte certarea, iubeºte ºtiinþa; dar
Asociaþiei Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL cine urãºte mustrarea, este prost” (Proverbe
COD IBAN: RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1- 12.1) – Iosif Anca
1584.2/EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002
deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de activitate doar 18 Istorie
educaþia creºtinã. Secolul IV

Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl , Arad, tel./fax: 0257 253391
 Editorial

Iatã ce observaþie a fãcut Moise asupra tuturor cerinþelor codului de legi de pe Sinai: „Acum, Israele, ce alta cere
de la tine Domnul, Dumnezeul tãu, decât sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, sã umbli în toate cãile Lui, sã iubeºti
ºi sã slujeºti Domnului, Dumnezeului tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu, sã pãzeºti poruncile Domnului ºi
legile Lui pe care þi le dau astãzi, ca sã fii fericit
fericit?” (Deuteronom 10:12-13). La aceasta, Moise adaugã alte argumente
privind alegerea preferenþialã a evreilor, dar ca sã nu-l înþeleagã cineva greºit pe Dumnezeu, el noteazã ºi grija pe care
o are El ºi o menþioneazã ca pe o poruncã: „sã iubeºti pe strãin…” (Deuteronom 10:19).
Deci, tot ce a cerut Dumnezeu omului în grãdina Eden, în Vechiul sau Noul Testament nu sunt doar niºte reguli
care Îi cad bine Lui, dar ne obstrucþioneazã pe noi, ne reduc libertatea de gândire ºi acþiune, ci mai degrabã ele sunt
prezentate ca cerinþe ºi recomandãri pentru ca sã ne fie nouã bine, ca noi sã fim fericiþi.
Toate poruncile sunt gen Sabat – el n-a fost dat ca sã-l limiteze pe om, sã-l împovãreze, ci dimpotrivã sã-l
împlineascã, sã-i ofere timp de odihnã ºi satisfacþii spirituale. „Dacã îþi vei opri piciorul în ziua Sabatului… atunci te
vei putea desfãta în Domnul, ºi Eu te voi sui pe înãlþimile þãrii, te voi face sã te bucuri de moºtenirea tatãlui tãu
Iacov; cãci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13-14).
În Noul Testament, evidenþele sunt ºi mai relevante: „Dar cine pãzeºte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu
a ajuns desãvârºitã; prin aceasta ºtim cã suntem în El… Dacã iubeºte cineva lumea, (pofta firii pãmânteºti, pofta
ochilor ºi lãudãroºenia vieþii) dragostea tatãlui nu este în el” (1 Ioan 2:5, 15). Adicã, pentru cine a prins „gustul”
sfânt al împlinirii cerinþelor divine, al fericirii ce o ai când trãieºti dupã perceptele Bibliei, nu mai are nici un farmec
stilul pãcãtos al lumii. ªi, corolar, dacã cineva mai tânjeºte dupã lume – n-a ajuns sã cunoascã ºi sã aibã parte în
mod real de viaþa trãitã prin duhul, în comuniune cu Dumnezeu.

Sã luãm douã exemple simple pentru a înþelege mai bine:

1. Pãrinþii dau fel ºi fel de sfaturi ºi chiar porunci copiilor: sã înveþe, sã munceascã, sã fie cuminþi, sã se
fereascã de unele ispite ºi multe altele, care pentru copii – pânã ajung ei sã înþeleagã, multe dintre ele sunt canoane,
le limiteazã libertãþile. Dar ºi aceºtia, la rândul lor, când vor fi pãrinþi, vor proceda la fel – nu de dragul canonirii
altora – ci pentru cã au ajuns la înþelegerea cã toate acestea favorizeazã dezvoltarea ºi nu priveazã viaþa de drepturi
ºi împliniri.

2. Conducãtorii ºi posesorii auto trebuie sã suporte o serie întreagã de obligaþii privind starea tehnicã ºi
regulile de circulaþie. Toate acestea costã, cer atenþie – dar scopul lor nu este de a nu-i lãsa pe cei ce au maºini sã
se bucure de ele, ci dimpotrivã, de a se putea folosi ºi bucura de ele cu toatã familia.

Sã ne fie clar pentru totdeauna c㠄poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3). Ele duc la viaþã ºi-þi vor aduce
multã pace (Psalmul 119:165; Proverbe 3:1-10).
Trãim o vreme în care fiecare vrea sã facã cum îi place lui ºi se cultivã ideea asta. Pare atât de nenatural ºi demodat
s㠄execuþi” ce cere Dumnezeu. Vã rog însã sã observaþi cã Dumnezeu a lãsat libertatea ca oamenii sã facã ce vor
(Romani 1:18-32), mãcar cã sunt lucruri care-L întristeazã total, dar El are îndelungã rãbdare – pânã la judecatã.
Cuvântul Lui nu este o lege marþialã ci dimpotrivã, un pachet de mãsuri de salvare, redresare, progres ºi
prosperitate spiritualã ºi materialã. Ele sunt date pentru cei ce le înþeleg ºi ferice de cei ce vãd în „spatele” lor pe
Dumnezeu „fericitul” (1 Timotei 6:14), care tânjeºte sã-i facã ºi pe alþii fericiþi.
Te numeri printre aceºtia? Mai sunt încã locuri la masã printre cei fericiþi!
Editorii
3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
Libertatea este una dintre cele mai preþioase dorinþe ale
omului. Milioane de oameni au luptat cãutând-o ºi foarte mulþi
au murit pentru ea. Din punct de vedere uman, prin libertate
înþelegem sã ne exprimãm propriile concepþii, sã decidem unde
ºi cum sã trãim, sã ne alegem munca pe care dorim sã o prestãm,
sã ne alegem hrana, muzica, prietenii. Ideea pare simplã, dar în
practicã este aproape imposibil ca toþi oamenii sã consimtã la
niºte limite precise ale libertãþii. Ea înseamnã lucruri diferite
pentru oameni diferiþi. Nimeni nu doreºte sã fie rob sau având o
libertate redusã. Am dori sã trãim într-o lume în care libertatea
sã fie ocrotitã aºa încât viaþa tuturor sã fie fericitã. O lume liberã
de fricã, de foamete, de sãrãcie, de criminalitate, de poluare, de
boli, de rãzboaie, etc. Fiecare om, indiferent de religia lui, ºi-ar
dori o astfel de libertate ºi atunci ne întrebãm: De ce cautã
oamenii cu atâta stãruinþã libertatea ºi nu o gãsesc?
Prin pãcãtuirea protopãrinþilor, omenirea a pierdut
libertatea din grãdina Edenului. De atunci cu toþii ne-am nãscut
robi ai pãcatului ºi sortiþi morþii. Pe parcursul istoriei, milioane
de oameni au fost robi pentru cã alþii ºi-au întrebuinþat în mod
greºit ideea de libertate. Amintiþi-vã de sclavia evreilor din
Egipt, sau de tinerii din Israel în frunte cu Daniel, duºi în robia
babilonianã. Gândiþi-vã cã ei au fost liberi ºi imaginaþi-vã
amãrãciunea lor când au ajuns sclavi. Mult timp, oameni care
ziceau cã sunt creºtini s-au ocupat cu comerþul de sclavi, în
special cu negri aduºi din Africa ºi vânduþi în Statele Unite, în
numãr de milioane. Chiar ºi în timpul nostru au existat acele
lagãre naziste ºi comuniste în care erau exterminaþi oameni
doar pentru faptul cã erau evrei sau creºtini.
Probabil cã cea mai disputatã este libertatea religioasã
– dreptul de a crede ºi de a practica o credinþã la alegere. Dar
unele guverne au legãturi strânse cu o anumitã religie ºi
considerã cã cei care au o altã religie constituie o ameninþare
la adresa autoritãþii publice ºi un pericol politic, deoarece unii
credincioºi pun ataºamentul faþã de Dumnezeu mai presus
de stat. Greºeala poate fi de o parte sau de alta, pentru cã un
mare pericol este ºi sclavia religioasã. De exemplu, în vechime
a existat religia închinãrii la Moloh, oamenii îºi sacrificau copiii
acestui zeu pãgân. Ea era practicatã ºi de o parte dintre evrei
(Ieremia 32:35). Acele religii canaanite ºi închinãrile lor au
dispãrut sau s-au adaptat zilelor noastre!
Desigur cã, citind aceste lucruri, ne îngrozim ºi suntem
4 tulburaþi de acele sacrificii lipsite de raþiune ºi cu atât mai
,,Purtaþi-vã ca niºte oameni slobozi,
fãrã sã faceþi din slobozenia aceasta
o hainã a rãutãþii,
ci ca niºte robi ai lui Dumnezeu”
1 Petru 2:16
mult de dragoste, dar în timpul nostru nu sunt sacrificaþi
atâþia tineri care mor zilnic pe altarul zeului rãzboiului? Care
este deosebirea? Conducãtori religioºi din toate naþiunile
se roagã ºi binecuvânteazã armatele, chiar dacã în ambele
tabere sunt tineri de aceeaºi religie care se ucid unii pe alþii
(1 Ioan 3:10-12). Sau ºi mai gravã este libertatea de ucidere
a copiilor nenãscuþi, numãrul lor ajungând la aproximativ
40-50 milioane anual în întreaga lume ºi majoritatea femeilor
cãrora li s-au fãcut sau au fãcut un avort sunt de religie
„creºtinã”. Se pune o întrebare: Existã o cale de ieºire dintr-o
astfel de sclavie? (Deuteronom 18:10-12).
Dumnezeu are un scop mult mai mãreþ ºi nu vrea ca
oamenii creaþi de El sã stea în stare de robie, are un plan de
mântuire a tuturor celor care cred în Isus Hristos ºi care
aºteaptã venirea Lui. Aceasta va avea ca rezultat faptul cã firea
(întreaga naturã) „…va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã
aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Romani
8:21). „Cine sunt aceºti fii ai lui Dumnezeu?” La ei s-a referit
apostolul Petru atunci când a scris: „Voi însã sunteþi o seminþie
aleasã, o preoþie împãrãteascã, un neam sfânt, un popor, pe
care Dumnezeu ªi l-a câºtigat ca sã fie al Lui, ca sã vestiþi
puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lu-
mina Sa minunatã, pe voi, care odinioarã nu eraþi un popor,
dar acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu
cãpãtaserãþi îndurare, dar acum aþi cãpãtat îndurare” (1 Petru
2:9-10). Rãmãºiþa acestor copii ai lui Dumnezeu din timpurile
noastre moderne se bucurã de acelaºi har binecuvântat în faþa
lui Dumnezeu, dar aceasta implicã ºi aceleaºi responsabilitãþi.
În ce mãsurã ºi-au îndeplinit creºtinii aceastã mare
menire de-a lungul secolelor? Mai întâi, Domnul Isus a
declarat despre Sine: „Duhul Domnului este peste Mine,
pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilor Evanghelia; M-a trimis
sã tãmãduiesc pe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc
robilor de rãzboi slobozenia, ºi orbilor cãpãtarea vederii; sã
dau drumul celor apãsaþi, ºi sã vestesc anul de îndurare al

Domnului” (Luca 4:18-19). Apoi i-a însãrcinat pe ucenici sã
continue lucrarea de „eliberare”, o fericire a libertãþii sfinte.
„Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile, botezându-i
în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi învãþaþi-i
sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în
toate zilele, pânã la sfârºitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20).
Ca urmare a propovãduirii lor pline de credinþã ºi sub
cãlãuzirea ºi împuternicirea Duhului Sfânt, o mare mulþime
de oameni din toate neamurile au trecut la creºtinism ºi au
slujit lui Dumnezeu, iar adevãrul i-a fãcut liberi (Zaharia
8:22-23; Ioan 10:16). Apostolul Ioan i-a vãzut în revelaþia
Apocalipsei ºi a scris: „Dupã aceea m-am uitat, ºi iatã cã
era o mare gloatã, pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminþie, din orice norod ºi de orice
limbã, care stãtea în picioare înaintea scaunului de domnie
ºi înaintea Mielului, îmbrãcaþi în haine albe, cu ramuri de
finic în mâini; ºi strigau cu glas tare, ºi ziceau: «Mântuirea
este a Dumnezeului nostru, care ºade pe scaunul de domnie,
ºi a Mielului!»” (Apocalipsa 7:9-10).
Libertatea creºtinã dezvoltã o stare comportamentalã
despre care apostolul Petru scrie: „Purtaþi-vã ca niºte oameni
slobozi, fãrã sã faceþi din slobozenia aceasta o hainã a rãutãþii,
ci ca niºte robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16). Proba de foc
a libertãþii constã în puterea de ascultare în libertate, faþã de
Dumnezeu, bazatã pe înþelegerea ºi plãcerea de-a face ºi de
a acþiona, aºa cum gândeºte ºi „dicteaz㔠Dumnezeu prin
Scripturi. Mai degrabã sau mai târziu, se va constata cã aºa
este cel mai bine ºi numai aºa toþi vor fi fericiþi.
Iatã în ce context al ascultãrii ºi subordonãrii faþã de
autoritãþile rânduite de Dumnezeu pentru o bunã rânduialã
ºi armonie, se gãsesc cuvintele referitoare la slobozenie care
dacã nu e înþeleasã, e interpretatã robie, deºi orice logicã
dovedeºte cã o independenþã fãrã control ºi corelaþii este o
mare anarhie ºi o gravã dezordine. „Fiþi supuºi oricãrei
stãpâniri omeneºti, pentru Domnul: atât împãratului, ca înalt
stãpânitor, cât ºi dregãtorilor, ca unii care sunt trimiºi de el
sã pedepseascã pe fãcãtorii de rele ºi sã laude pe cei ce fac
bine” (1 Petru 2:13-14). Apoi apostolul Petru ne îndeamnã
cu dragoste: „Cinstiþi pe toþi oamenii, iubiþi pe fraþi; temeþi-vã
de Dumnezeu; daþi cinste împãratului!” (1 Petru 2:17). Astãzi,
în lume s-a dezvoltat o lipsã de respect faþã de autoritãþi,
începând de la preºedintele þãrii, primari, pãstori, pânã la
pãrinþi ºi aceasta îi poate influenþa cu uºurinþã pe creºtini
sã nu se supunã legilor care nu le convin sau sã se sustragã
de la plata unor impozite. Nu ar fi aceasta contra învãþãturii
lui Dumnezeu ºi a Domnului nostru Isus Hristos de a da
cezarului ce este al cezarului? Apostolul Petru ne scrie:
„Nimeni din voi sã nu sufere ca ucigaº, ca hoþ, sau ca fãcãtor
de rele, sau ca unul care se amestecã în treburile altuia”
(1 Petru 4:15) ºi adaugã o dorinþã a Tatãlui Ceresc: „Cãci
voia lui Dumnezeu este, ca fãcând ce este bine, sã astupaþi
gura oamenilor neºtiutori ºi proºti” (1 Petru 2:15).
Cât de ruºinos ar fi pentru un credincios sã fie amendat
sau pedepsit cu închisoarea pentru furt, agresiune, sau alte
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
lucruri pãcãtoase! Gândiþi-vã cum s-ar vorbi calea Domnului
de rãu ºi câtã publicitate s-ar face în jurul acelui caz. ªi apostolul
Pavel ne spune: „Oricine sã fie supus stãpânirilor celor mai
înalte; cãci nu este stãpânire care sã nu vinã de la Dumnezeu.
ªi stãpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. De
aceea, cine se împotriveºte stãpânirii, se împotriveºte rânduielii
puse de Dumnezeu; ºi cei ce se împotrivesc, îºi vor lua osânda.
De aceea trebuie sã fiþi supuºi nu numai de frica pedepsei, ci
ºi din îndemnul cugetului” (Romani 13:1-2, 5).
De ascultare ºi supunere este nevoie cu atât mai mult
ºi în Bisericã: „Ascultaþi de mai marii voºtri, ºi fiþi-le supuºi,
cãci ei privegheazã asupra sufletelor voastre, ca unii care au
sã dea socotealã de ele; pentru ca sã poatã face lucrul acesta
cu bucurie, nu suspinând, cãci aºa ceva nu v-ar fi de nici un
folos” (Evrei 13:17). Este adevãrat, aceºti oameni nu sunt
perfecþi dar ei sunt puºi sã vegheze asupra sufletelor noastre,
ºi aceasta este o însãrcinare foarte grea. „Aduceþi-vã aminte
de mai marii voºtri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;
uitaþi-vã cu bãgare de seamã la sfârºitul felului lor de vieþuire,
ºi urmaþi-le credinþa” (Evrei 3:7).
Pentru a pãstra biserica în curãþie spiritualã,
conducerea trebuie sã ia uneori mãsuri de disciplinare
(1 Corinteni 5:1-5), prin care apãrã biserica ºi care duc la
îndreptarea, dacã se mai poate, a celui pãcãtos. Un proverb
popular spune: „Biserica fãrã disciplinã merge spre ruinã”.
Dar ce vom spune dacã cel cu probleme este tatãl, mama,
fiul sau fiica noastrã sau un prieten apropiat? Este foarte
greu, dar am abuza de libertatea noastrã dacã nu am lua
decizia corectã ºi în cazul lor (Deuteronom 13:17).
Un alt test al libertãþii este a fi liber între robi, nu doar
liber între cei liberi, sau ºi mai grav
grav,, rob între liberi. Ce se poate
spune dacã noi suntem cei care facem un pãcat grav? David
ºi-a pus o întrebare care îl frãmânta ºi tot el a rãspuns prin
cãlãuzirea Duhului Sfânt: „Cine va putea sã se suie la muntele
Domnului? Cine se va ridica pânã la locul Lui cel Sfânt? Cel ce
are mâinile nevinovate ºi inima curatã, cel ce nu-ºi dedã sufletul
la minciunã, ºi nu jurã ca sã înºele” (Psalmul 15, 24:3-4).
Aceeaºi întrebare ar trebui sã ne frãmânte ºi pe noi dacã, dintr-
un anumit motiv nu mai avem „mâinile nevinovate ºi inima
curatã”. Sã acþionãm de urgenþã cãci viaþa noastrã veºnicã
este în pericol. Ce diferenþã de libertate a fost între acþiunea lui
David ºi respectiv a lui Urie faþã de Bat-ªeba!
Unii sunt tentaþi sã-ºi ascundã pãcatele, gândindu-se
cã s-au mãrturisit înaintea Domnului ºi nu mai e cazul de a
se mãrturisi lucrãtorilor. Nu ºtim dacã de ruºine, mândrie
sau teamã, nu o pot face. A nu mãrturisi este ca ºi atunci
când suntem bolnavi ºi nu mergem la doctor. Lucrãtorii sunt
puºi acolo pentru vindecarea sufletului ºi „pentru
desãvârºirea sfinþilor” (Efeseni 4:12).
Iatã un domeniu foarte sensibil care surprinde starea
de constrângere sau libertate de reguli bisericeºti sau
respectiv de evlavie, ca o stare interioarã ce se exprimã nu
doar între zidurile bisericii ci în orice loc, cãci prezenþa
(continuare în pagina 17)
5
 Principii sfinte
Toatã lumea doreºte pacea. Fiecare om doreºte liniºtea
ºi odihna în sufletul lui, armonie în familie, în relaþiile cu
oamenii ºi cu atât mai mult cu fraþii din bisericã. Dar prea
puþini gãsesc calea într-acolo, prea puþini sunt gata sã
plãteascã preþul.
Cum sã ai pace, când poftele sunt ca apa sãratã, care
nu astâmpãrã setea; ele cer întotdeauna mai mult. Cum sã
ai pace când lumea e ca ºi marea, purtatã încolo ºi încoace
de vânt, nici o stabilitate, nici o liniºte, totul se miºcã?
Dumnezeu a creat universul într-o deplinã armonie ºi
aºa a dorit sã funcþioneze. Dar „cineva” a tulburat aceastã
armonie prin pãcat. Rãzvrãtirea Satanei ºi a omului a afectat
cosmosul ºi natura umanã; aºa cã astãzi stãpâneºte frica,
teroarea, tulburarea, cearta, rãutatea ºi asuprirea. Dar
Dumnezeu, care este bogat în îndurare ºi har, n-a lepãdat
creaþia Sa, ci prin bunãtatea Sa a pregãtit o Cale – Isus
Hristos, Fiul Sãu – care se numeºte „Calea Pãcii” (Luca
1:76-79) ºi care duce la o pace veºnicã (Isaia 9:7). El ne-a
plãtit pedeapsa pe care am fi meritat-o pentru pãcatele
noastre pe cruce (Isaia 53:5) ºi nu numai atât, ci ne dã ºi
intrare în odihna Lui (Evrei 4:1-3), pentru toþi aceia ce cred
ºi ascultã de El. La sfârºit, Dumnezeu va pune pe toþi
vrãjmaºii sub picioarele Lui, va nimici rãul din univers ºi va
restabili armonia în întreaga Sa creaþie. Aliluia!
Prezenþa Lui e aducãtoare de pace ºi liniºte (1 Împãraþi
19:12), ea alungã frica, spaima, tulburarea ºi neliniºtea (Ioan
14:27). Voia lui Dumnezeu este ca pacea lui Hristos sã
stãpâneascã în inimile noastre (Coloseni 3:15). Aceasta
înseamnã cã pacea trebuie sã fie atmosfera din inimã în orice
împrejurare. Ea e punctul de reper prin care recunoaºtem cã
suntem în Hristos, cã suntem pe „cale” în umblarea
duhovniceascã. Dar oare de ce pacea stãpâneºte aºa de puþin
inimile noastre ºi aºa de repede apare nesiguranþa, neliniºtea,
mânia, tulburarea, îngrijorãrile? Repede ieºim din calea pãcii
ºi ne aflãm în valurile înspumate ale acestei lumi. ªi noi, ca
ucenicii, uitãm cine este în corabie la cârmã ºi ni se pare cã
doarme. Strigãm disperaþi ºi El din nou trebuie sã ne spunã
„puþin credincioºilor, pentru ce v-aþi îndoit” (Matei 8:26). De
ce oare noi care ne-am întors la Domnul de mai mult timp, nu
6 rãmânem permanent în acest râu al vieþii unde domneºte
pacea? De ce am ajuns aproape cã nu ne mai deosebim de
oamenii lumii când vine încercarea peste noi?
Primul obiectiv care trebuie atins este biruinþa în lupta
spiritualã împotriva tuturor manifestãrilor firii pãmânteºti,
prin diferite patimi, pofte, slãbiciuni (Efeseni 6:12-18). Este
foarte evident modelul împãratului Asa. El ºi-a pus inima
sã-L caute pe Domnul ºi a poruncit lui Iuda sã facã la fel. A
dat afarã toþi idolii, începând cu casa lui, punând-o pe mama
sa deoparte, pentru cã nu putea fi reginã cu idolul „în braþe”.
Dupã ce Asa a fãcut rânduialã dupã voia Domnului, Biblia
spune cã Domnul i-a dat odihnã (pace) de jur împrejur.
Domnul nu ne dã dintr-o datã toþi vrãjmaºii în mâini.
Se întâmplã ca ºi în Israel: Domnul le-a promis Canaanul,
dar trebuiau sã meargã sub îndrumarea Domnului sã punã
mâna pe vrãjmaºii lor ºi sã-i nimiceascã cu desãvârºire
distrugându-le altarele ºi idolii. Dar ei nu i-au nimicit, ci unii
chiar au fãcut legãminte cu ei. Îngerul Domnului i-a mustrat,
spunându-le cã Domnul va îngãdui aceºti vrãjmaºi pe care
nu i-au nimicit sã fie pentru ei o pricinã de neliniºte (spini în
coastã) ºi o cursã spre pãcat (Judecãtorii 2:3). Deci, pacea
atârnã de comportamentul tãu faþã de toþi vrãjmaºii nebiruiþi
în tine. Tu eºti þara care trebuie cuceritã, ca sã fii al Domnului
pe deplin. Desigur, dacã vei fi sincer cu tine, vei descoperi
încã vrãjmaºi nebiruiþi pe deplin, poate rãutate, urã, mânie,
mândrie, invidie, minciunã, pãcate ale trupului, ºi lista poate
continua pânã la cele mai mãrunte lucruri.
1) Primul pas pe acest drum este sã-þi recunoºti duºmanii.
E foarte greu sã faci aceasta, mai ales dacã ani de zile i-ai
tolerat în viaþa ta. Sã privim cu seriozitate la asuprirea
vrãjmaºului care creºte zilnic ºi sã strigãm cãtre Dumnezeu
ca ºi Israeliþii în vremea judecãtorilor (Judecãtorii 3:7-9). Sã
ne întoarcem într-o cercetare amãnunþitã în rugãciune, ca
sã vedem care sunt vrãjmaºii sufletelor noastre pe care îi
tolerãm. Nici o apãsare a vrãjmaºului peste fiinþa ta sau peste
familia ta nu-i nemotivatã. Spune pe nume urii tale, rãutãþii,
minciunii, mândriei, poftelor nestãpânite, leneviei,
încãpãþânãrii, delãsãrii… Îþi va fi mai uºor dacã vei lua o
foaie de hârtie ºi vei nota toþi vrãjmaºii nebiruiþi. Du-te ºi
priveºte-i ca iscoadele în Canaan, dar nu veni de acolo ca ºi

ei, care au vãzut uriaºi mai mari ca Domnul lor, ci fi ca ºi
Caleb ºi Iosua, plin de credinþã ºi spune: „ei n-au nici un
sprijin, Domnul este cu noi, nu vã temeþi de ei” (Numeri 14:9).
2) Al doilea pas important este sã credem cã Domnul ne
izbãveºte de toþi vrãjmaºii noºtri. El ne-a izbãvit pânã acum ºi El
ne va izbãvi ºi în viitor (2 Corinteni 1:10). El este viteazul care a
biruit în lupte, El ne înconjoarã cu protecþia Sa. „Eu strig: «Lãudat
sã fie Domnul»! ºi sunt izbãvit de vrãjmaºii mei” (Psalmul 18:3).
Slavã Lui! Pentru a dobândi credinþã ºi a putea pãºi mai departe
trebuie sã-L cãutãm pe Domnul în rugãciuni. Nu prin noi înºine
vom face ceva, suntem aºa de firavi ºi vulnerabili, încât numai
Domnul ne poate veni în ajutor când strigãm cãtre El. Sunt soiuri
de draci care ies numai cu rugãciune ºi post. Prin rugãciune ne
apropiem de Dumnezeu ºi din pãrtãºia Sa ieºim ca ºi Moise, cu
faþa schimbatã ºi putem zice ca ºi psalmistul: „Chiar o oºtire de
ar tãbãrî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme…” (Psalmul
27:3). Apoi când þinem focul rugãciunii aprins, ca mâinile lui
Moise ridicate în sus pe munte, vrãjmaºii fug ºi sunt biruiþi în
Numele Domnului. Slavã lui! El te va învãþa cum sã te lupþi cu
fiecare vrãjmaº. Israel s-a dus în mod diferit împotriva cetãþii Ai
decât împotriva Ierihonului, de aceea crede-L pe El ºi urmeazã-L.
3) Al treilea pas este sã dovedeºti credinþa prin fapte
(Iacov 2:18). Sã facem ºi noi ca Asa. Sã dãm afarã toate
lucrurile pe care îl fac pe vrãjmaº stãpân la noi în casã:
altarele strãine, idolii, toate lucrurile care nu zidesc, toate
lucrurile care nu ne apropie de Domnul (2 Cronici 14:3). Dupã
ce se obþine victoria, urmeazã vremea de pace (stãpânirea
pãcii), dar ea va stãpânii cu adevãrat numai dacã urmãm
Cuvântul Lui, legile pe care le-a stabilit El. Iatã câteva prin-
cipii esenþiale care statornicesc pacea:
Supunerea. În împãrãþia lui Dumnezeu, fiecare îºi are locul
lui ºi recunoaºte autoritatea (1 Corinteni 15:28; Efeseni 1:22-23;
5:21-30; 6:1-3; Romani 13:1-3). Dar oare aºa este ºi la noi în
familie? Mai ºtie soþul sau soþia unde îi este locul? Cum ar trebui
sã fie supunerea bãrbatului faþã de Hristos? ªi cum ar trebui sã
se supunã soþia faþã de soþ ºi copiii faþã de pãrinþi? În adunare,
mai ºtie astãzi fratele sau sora care e locul lui în trupul lui Hristos?
Normal, nici un mãdular nu poate fi schimbat cu un altul. Sau
poate mâna sã facã ce face ochiul? Dragul meu, cele mai multe
neînþelegeri, certuri, tulburãri în familie, în bisericã, în societate
ºi chiar în lume apar pentru cã lumea aceasta dispreþuieºte legile
lui Dumnezeu ºi nu vrea sã I se supunã. Supunerea faþã de
autoritatea care este peste tine atrage binecuvântarea Domnului.
Atunci când respecþi autoritatea, Îl respecþi pe Dumnezeu. Cei
care nesocotesc stãpânirea sunt ca îngerii cãzuþi care ºi-au
pãrãsit locul, de aceea au fost puºi în lanþuri veºnice pentru
judecata zilei celei mari (Iuda 6). Hristos este pilda supunerii
noastre. „El mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, S-a dezbrãcat
de Sine însuºi… ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte!” (Filipeni
2:6-9). Domnul sã ne ajute sã învãþãm de la El!
Acceptarea disciplinei (Evrei 12:5-11). Disciplinarea vine
în urma pãcatului ºi are rol de îndreptare. Dumnezeu se
Principii sfinte
foloseºte de multe metode pentru disciplinarea noastrã. Ea
mãrturiseºte dragostea Domnului ºi apartenenþa în familia
Lui ºi poate fi administratã diferit, prin: pãrinþi, bisericã,
societate, sau direct prin intervenþia Domnului. Câtã tulburare
produc astãzi cei ce nu sunt disciplinaþi; copiii se rãzvrãtesc,
fraþii se mutã la altã adunare, etc. Tot mai mult aceastã lege
datã de Dumnezeu este înlãturatã. În multe þãri nu mai e voie
sã-þi disciplinezi copiii, e considerat imediat abuz. Dragul meu,
Biblia spune cã, disciplina este o ºcoalã ºi rezultatul (roada)
acestei ºcoli e pacea. Lãstarii de amãrãciune aduc tulburare
(Evrei 12:15-16). De aceea, sã veghem sã acceptãm disciplina
fãrã rãzvrãtire ºi cârtire, fiindcã ºi Isus, când a fost batjocorit
ºi chinuit de oameni, S-a supus dreptului Judecãtor (1 Petru
2:23). Numai aºa o sã ne putem bucura de roada pãcii.
Evitarea compromisurilor
compromisurilor.. Sunt multe situaþii în viaþã când
suntem ameninþaþi din toate pãrþile. Atunci pentru mulþi drumul
cel mai scurt e compromisul: minþim ca sã scãpãm, fugim de
responsabilitatea faptelor noastre ca Adam, dãm mitã ºi luãm
mitã ca sã ne „rezolvãm” problemele. ªi toate acestea cu
„conºtiinþa împãcatã”, unii chiar dupã asemenea fapte au mai
zis: ,,Domnul ne-a ajutat!” Orice compromis e un pãcat ºi
pãcatul spulberã pacea. Biblia spune sã urmãrim pacea ºi
sfinþirea, nu una fãrã cealaltã. Asa, spre sfârºitul domniei lui, a
pierdut pacea numai pentru cã în loc sã se încreadã în Domnul,
a fãcut legãmânt cu Sirienii ca sã scape de un pericol ce-l
ameninþa. ªi Domnul i-a zis: «Ai lucrat ca un nebun în privinþa
aceasta, cãci de acum vei avea rãzboaie»” (2 Cronici 17:7-9).
Oare Domnul nostru nu ne poate scãpa din orice împrejurare?
Cine poate sã I se împotriveascã? Dragul meu, sã ne dãruim
deplin în mâinile Lui cu încredere ºi sã fim mulþumiþi cu soarta
ce ne-o hotãrãºte El.
Încrederea deplinã în Dumnezeu. În viaþã apar multe
focare de neliniºti, temeri, lipsuri, necazuri, poveri, dar
copilul lui Dumnezeu, mereu bizuindu-se pe Domnul,
pãºeºte pe valuri ca ºi Petru. Domnul are putere ºi vrea sã
ne þinã deasupra mãrii lumii acesteia. Vrãjmaºul, mereu ºi
mereu, aduce gânduri ºi îndoieli la nivelul minþii noastre,
care nasc frãmântãri! Sã ne grãbim sã facem orice gând
rob ascultãrii de Hristos ºi sã ascultãm sfatul dat de Domnul
prin Pavel: „Nu vã îngrijoraþi de nimic, ci în orice lucru,
aduceþi cererile voastre la cunoºtinþa lui Dumnezeu, prin
rugãciuni ºi cereri, cu mulþumiri. ªi pacea lui Dumnezeu care
întrece orice pricepere, vã va pãzi inimile ºi gândurile în
Hristos Isus (Filipeni 4:6-8). În Hristos este o pace de
neînþeles cu mintea, un râu de viaþã ºi putere care ne face în
toate necazurile noastre sã strãlucim de bucurie, cu
nãdejdea în suflet ºi netulburaþi. Pavel ºi Sila, bãtuþi, cu
picioarele în butuci, la miezul nopþii, cântau cântãri de laudã
ºi slãveau pe Dumnezeu. Cine poate pricepe aºa ceva? Din
Domnul curg izvoare de viaþã ºi putere, desfãtãri veºnice
sunt în prezenþa Sa (Psalmul 16:11).
Domnul sã ne binecuvânteze ºi pacea Lui sã stãpâneascã
peste inimile noastre în toate circumstanþele vieþii!
Ioan Zlibuþ
7
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Ioan Ciobota: Ce este radiestezia ºi cum funcþi-
oneazã, ne rãspunde un radiestezist ºi infoenergetician:
Radiestezist ºi inforenergetician: Se poate spune cã
radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice,
fãcând sã intervinã voluntar activitatea INCONªTIENTÃ,
pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns
facultãþilor normale ale individului.
Prof. Ernest V alea, specialist în religii orientale ºi doc-
Valea,
trine oculte: În aproape toate cazurile – ºi aceasta ar trebui
sã ne atragã atenþia – persoana umanã este definitã altfel
decât în creºtinism, la fel ºi Dumnezeu.
Aproape întotdeauna omul este definit ca o entitate
energetic㠖 fie ca o sumã de mai multe trupuri sau mai
multe corpuri, din care unul singur este cel pe care îl ºtim
în mod tradiþional ca fiind trupul fizic, fie ca o pãrticicã din
„energia universal㔠care se regãseºte în fiecare din noi.
Faþã de creºtinism, unde se spune cã omul este o
fiinþã personalã creatã dupã chipul ºi asemãnarea lui
Dumnezeu, care îºi gãseºte „energia” – ca sã folosesc
acelaºi termen – în Dumnezeu, adicã nu poate subzista
prin sine însuºi ci numai prin Harul lui Dumnezeu, diferenþa
este colosalã.
I. C.: Care sunt implicaþiile spirituale în cazul
tratamentelor homeopatice?
Dr
Dr.. Gheorghe Jurj, homeopat: Ceea ce este „forþã
vindecãtoare” în om, este numit „dinamis” ºi este de naturã
divin㠖 spune Hannemann.
Este important faptul cã medicamentele homeopatice,
remediile homeopatice nu provoacã o acþiune la modul
direct în organism, ci iscã o reacþie care este individualã
ºi care reacþie pune în miºcare „forþa vital㔠a persoanei.
Aceast㠄forþã vital㔠a persoanei este în acelaºi timp ºi
forþa vindecãtoare ºi ea este de naturã divinã.
I. C.: Existã cumva un sistem de ideologie în
homeopatie în ceea ce priveºte pe Dumnezeu sau Isus?
Dr
Dr.. Gh. J.: Este o disciplinã pur medicalã, deºi „forþa
vindecãtoare” este consideratã de naturã divinã. Cu toate
ca în foarte multe scrieri homeopatice o sã vedeþi invocat
numele lui Dumnezeu, fiind o disciplinã ºtiinþificã, nu are
o legãturã directã.
I. C.: În scrierile pe care le-aþi întâlnit, Dumnezeu cum
este definit – este o forþã divinã, este o persoanã sau este
o energie?
Dr
Dr.. Gh. J.: Este o forþã divinã.
8 acupunctur㠄ferestrele cerului”.
I. C.: Biblia Îl defineºte pe Dumnezeu ca fiind o
persoanã, cu care se poate comunica în mod direct. Omul
poate aduce laude sau cereri înaintea lui Dumnezeu, poate
sta de vorbã cu Dumnezeu, iar Dumnezeu îi rãspunde în
mod direct, prin Duhul Sfânt.
Maria Morariu L-a cãutat cu ardoare pe Dumnezeu ºi
aceastã relaþie personalã cu El. Chiar dacã era sincerã în
cãutãrile ei, ea a cãutat aceastã cunoaºtere ºi comunicare
într-un loc greºit.
Maria Morariu: La un moment dat a fost aºa o invazie
de literaturã ºi de persoane care se ocupau cu tot soiul de
tehnici de percepere a acestui „suprasen-sibil”, a
„metafizicului”...
Una dintre acestea era radiestezia. Am zis: „Doamne,
vreau sã vãd, vreau sã încerc, ce-i asta, cum e, ajung la
Tine, ce fac, cum se întâmplã?”
Am mers la aceste cursuri ºi, dacã e sa o luam de la
început, ceea ce se numeºte intuiþie sau glasul inimii,
instinctul, am simþit o barierã, o reþinere în clipa în care
l-am cunoscut pe acest om.
Dar el prezenta niºte informaþii destul de logice ºi
documentate, pentru cã existã spiritul, existã sufletul, nu
putem nega; percepþiile acestea le avem cu toþii în noi, dar
modul în care intram în comunicare, pe care acest om îl
prezenta, folosind acea barã metalicã numit㠄ansã”, mi
se pãrea suspect.
Prin aceste cursuri prezentate cu o „ansã”, cu un
„raportor”, cu tot felul de grafice ºi scheme, puteai sã
evaluezi în funcþie de cum se miºca ansa în mâinile tale, la
ce nivel sub pãmânt se aflã izvoare sau metale rare sau ce
anume doreai sã cauþi.
Simþeam cã ceva nu este în ordine, cã nu este de fapt
ceea ce eu doream sã caut, ºi faptul cã informaþiile
prezentate la aceste cursuri erau amestecate – cursurile
începeau cu o rugãciune – erau prezentate la un moment
dat tot soiul de citate din Biblie, toate acestea erau folosite
de cãtre acest om tocmai pentru a învinge orice reticenþã
din partea unor persoane care erau credincioase ºi care
cãutau de fapt comunicarea cu Dumnezeu.
I. C.: Cum circul㠄energiile univer-sului” prin om sau
cum s-ar putea creiona aceste energii conform definiþiilor
din acupuncturã?
Ce sunt aceste „energii” – un flux de particule, o
reverberaþie? Dacã da, de unde? Un flux de spirite?
Dr
Dr.. Ioan Ometa, acupunctor: Energia este o undã
cuanticã, o vibraþie. Nimic nu poate fi mai elocvent decât
dându-vã un exemplu.
La baza gâtului se gãsesc o serie de puncte care fac
un cerc la nivelul bazei gâtului, care se numesc în
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Aceste ferestre ale cerului pot sã fie uneori obstruate,
blocate. Atunci individul are fie o durere de cap imensã,
pentru cã energia care urcã nu mai coboarã ºi parcã se umfla
ca un balon în care sufli, fie are senzaþia de ameþealã, de
cap gol, palid, semn cã energia nu urcã prin aceste ferestre,
nu poate sã urce prin „ferestrele cerului” care sunt o barierã.
Dar aceastã bariera este selectivã, desigur, ºi lasã sã
treacã ceea ce trebuie ºi când trebuie, ºi nu lasã sã treacã
atunci când nu trebuie sã lase.
Deci, faptul cã existã o energie care circulã, este foarte
clar, în clipa în care ai dat drumul la robinetul care este
reprezentat de „ferestrele cerului”, individul zice: „îmi este
mult mai uºor capul, mult mai uºor”. Este clar cã nu poate
fi vorba decât de o energie care nu poate fi cuantificabilã
niciodatã.
I. C.: Cum se integreazã omul în univers?
Dr
Dr.. I. O.: În medicina chinezã nici nu se concepe altfel
ideea decât de integrare a omului în univers, considerând
fiecare pãrticicã a lui drept împãrþitã în trei pãrþi: cer, om,
pãmânt.
De exemplu capul – este împãrþit în trei pãrþi – zona
calotei craniene este cer, zona masivului facial este omul
ºi zona mandibularã este pãmântul. La torace, zona
superioara este cer, zona mijlocie este om ºi zona inferioarã
este pãmânt.
Dacã este sã considerãm întreg organismul, capul
este cer, trunchiul este om ºi picioarele sunt pãmânt. Deci
nu existã în filozofia chinezã o altfel de gândire decât de
integrare purã ºi absolut completã a omului în Univers.
I. C.: Revenim la homeopatie. Efectul ceaiurilor de
plante este explicabil pe baza substanþelor chimice
conþinute de acele plante.
Gabriela Sabãu foloseºte remedii homeopatice, dar
în remediile homeopatice cu diluþii mari nu mai existã nici
o moleculã de substanþã activã, atunci când diluarea
substanþei de bazã depãºeºte numãrul lui Avogadro, care
este 1023. Rãmâne doar „potenþarea” de naturã spiritualã,
aºa cum o definesc homeopaþii.
Cum funcþioneazã principiul diluþiei?
Gabriela Sabãu: Este o întrebare foarte bunã, pentru
cã nu se ºtie exact cum funcþioneazã.
Vitul Kass, un inginer grec are o teorie care spune cã
aceste diluþii acþioneazã asupra organelor bolnave, intrând
în rezonanþã.
Organul bolnav emite niºte unde care sunt de o
anumitã frecvenþã ºi remediile respective, care sunt de o
anumitã diluþie, pot sã intre în rezonanþã cu organul
respectiv pe baza acestor unde sau radiaþii, nu ºtiu cum
sã le spun. Deci el a emis aceastã teorie, care, din pãcate,
N-A PUTUT FI VERIFICATÃ.
I. C.: Care sunt totuºi posibilitãþile prin care poate
interveni adevãrata vindecare?
Prof. Ernest V alea: Existã aici mai multe posibilitãþi
Valea:
prin care poate interveni adevãrata vindecare: în primul
rând poate ar trebui sã menþionãm cã bolile care se vindecã
prin aceste metode sunt de naturã funcþionalã, adicã nu
de naturã organicã.
Cu alte cuvinte se vindecã dureri reumatice, dureri
de cap, etc.
Existã mai multe explicaþii posibile. Una care este
rãspunzãtoare în cele mai multe cazuri este efectul pla-
cebo. Efectul placebo constã în administrarea unui remediu
care n-are absolut nici un efect de naturã organicã, deci nu
poate vindeca o boalã prin capacitãþile sale biochimice, ci
induce o stare de încredere paci-entului, încredere în acest
preparat, iar aceastã stare de confort interior, de acceptare
a remediului, declan-ºeazã în organismul sau anumite
mecanisme necu-noscute pânã acum ºtiinþei ºi care duc la
vindecare.
Este bine cunoscut cazul producerii endorfinelor prin
anumite efecte de acestea de tip placebo. Endorfinele sunt
niºte substanþe secretate de organismul uman care
funcþioneazã precum morfina, deci reduc durerea.
Probabil cã în cazul acupuncturii efectul de eliberare
a endorfinelor este cel mai puternic.
I.C.: Este îndreptãþitã oare dorinþa omului de a se
vindeca cu orice preþ?
Prof. Dr
Dr.. Iosif Þon: Sã mergem la principiul biblic: în
I Ioan 4, apostolul Ioan dã niºte etichete, pentru vremea
aceea, cum sã cunoascã oamenii dacã un duh este de la
Dumnezeu sau nu.
Pe vremea aceea gnosticii erau de pãrere cã poþi sã
intri în legãturã cu lumea spiritelor, cã sunt nouã categorii
de spirite ºi cã te duci de la cele mai de jos pânã la cele
mai de sus.
Pentru ei Domnul Isus nu era decât al 9-lea cerc de
spirite. Trebuia sã cunoºti parola, sã treci de la un spirit la
altul. Apropo, toatã aceasta teorie acum este convertitã în
Teosofie. Þineþi cont cã Rudolf Steiner, cu antropozofia,
sunt o formã modernã de gnosticism.
Apostolul Ioan a vãzut cã aceºti gnostici nu credeau
cã Domnul Isus a venit pe pãmânt ca om, cã s-a întrupat
aici. De aceea el le-a dat o cheie: „Fiþi atenþi!”. Cheia care
ne-o dã Ioan acolo este atitudinea oamenilor aceºtia faþã
de Domnul Isus.
Degeaba vorbesc ei despre Dumnezeu. Dacã ei nu-L
au pe Domnul Isus în centru, dim moment ce ei nu
mãrturisesc: „L-am primit pe Domnul Isus în viaþa mea ºi
relaþia mea cu Dumnezeu o am prin Domnul Isus”, dacã el
nu-þi spune clar cã Domnul Isus este Domnul vieþii lui ºi cã
tot ce face el este sub autoritatea Domnului Isus ºi cã el
trãieºte dupã învãþãtura Domnului Isus, aºa cum este spusã
în Evanghelii, omul acela chiar dacã vorbeºte despre
Dumnezeu, NU-I DE LA DUMNEZEUL CEL ADEVÃRAT.
El vine de la dumnezeul înºelãciunii, dumnezeul
veacului acestuia, care orbeºte minþile oamenilor ca sã nu
vadã frumuseþea Domnului Isus.
Aºa cã mare atenþie pentru cei
care cred cã pot sã preia tehnicile, dar
sã nu se implice cu spiritele care au
inventat acele tehnici.
- va urma -
9
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Îmi amintesc de un frate care predica din Iacov
1:23-24, într-un mod autentic dar ºI practic, despre
Cuvânt, care este comparat cu o oglindã. În ea se pot
vedea toate lucrurile, bineînþeles ºi chipul nostru cu
petele care trebuie îndepãrtate. Dar întreba el: „Ce este
o oglindã?” „O bucatã de sticlã vopsitã pe verso, în
care te vezi, dar prin care, dacã se dezlipeºte substanþa
reflectorizantã nu te mai vezi pe tine ci doar pe alþii”.
La fel spunea el, este ºi Cuvântul folosit într-un spirit
de pocãinþã: te vezi pe tine însuþi în El ºi simþi nevoia
sã te speli ºi sã te aranjezi. Dar dacã asculþi Cuvântul
fãrã a avea în atenþie propria imagine, o sã-i vezi pe
toþi, cu toate greºelile lor, iar pe tine deloc.
Dar cât de simplu sau de complex, cât de absolut
sau de relativ, cât de permanent sau de sporadic este
ca „Fiecare sã se cerceteze pe sine însuºi…”
(1 Corinteni 11:28) nu doar cu ocazia unui moment cu
profundã semnificaþie (Cina Domnului) ci în fiecare zi
trebuie sã ne autoexaminãm cu pertinenþã, cãci
apostolul Pavel scrie în Galateni 6:4 „fiecare sã-ºi
cerceteze fapta lui…”. Deci, orice acþiune ar trebui sã
poarte viza unui control preventiv, operativ ºi post
operativ. Aºa suna ºi glasul profetului în Plângerile
lui Ieremia 3:40 „Sã luãm seama la umbletele noastre,
sã le cercetãm, ºi sã ne întoarcem la Domnul”.
Este adevãrat cã unii au responsabilitãþi asupra
sufletelor altora, cãci „…au sã dea socotealã de ele…”
(Evrei 13:17), dar au sã dea mai întâi socotealã despre
ei înºiºi (Romani 14:12) ºi nu cred cã cineva ar putea
fi cu adevãrat responsabil faþã de alþii, fãrã sã fie mai
întâi pentru sine. De acea cei puºi sã privegheze
asupra altora trebuie sã corespundã ºi din punct de
vedere familial (1 Timotei 3:4-5). Enunþul ºi justeþea
acestui principiu sunt evident, dar cât de realã este
respectarea lui în practica zilnicã?
Sã observãm în câteva situaþii biblice, cât de uºor
ºi de tentant a fost ca oamenii cunoscãtori ai legii sacre,
sã vorbeascã ºi sã-i judece pe alþii, chiar atunci când ei
10
erau într-o stare mai vinovatã decât cei condamnaþi.
Patriarhul Iuda, cu o educaþie avramicã, a acuzat public
ºi a cerut luarea celei mai dure mãsuri – moartea, pentru
nora lui, Tamar, o cananitã peste care au trecut necazurile
vieþii (Genesa 38:24). Oare conºtiinþa nu l-a sesizat cã ºi
fapta lui trebuia pedepsitã? Dar ce radical a revenit
asupra deciziei de condamnare când a recunoscut pe
drept, cã era mai vinovat ca ea! (Genesa 38:26).
Împãratul David, auzind relatarea ipoteticã despre
bogatul care a luat mieluºeaua sãracului, a încadrat
imediat cauza la articolul din Exodul 22:1, conform
cãruia cel ce a furat o oaie sã fie constrâns sã dea
înapoi – când este prins – patru oi, drept pedeapsã.
Dar el nu a putut sã facã legãtura cu propria-i stare,
cãci el avea neveste multe ºi pe ales, iar bietul Urie
avea doar una, pe care i-a luat-o (2 Samuel 12:7-9).
Imediat Dumnezeu a rostit pedeapsa pentru el, pentru
cã, pe lângã faptul cã a fãcut rãul acesta a fost gata sã
condamne ºi pe alþii (2 Samuel 12:10-12).
Aceastã ispitã era un fenomen de masã la iudei,
dar ea este o vinovãþie individualã: „…tu deci, care
înveþi pe alþii, pe tine însuþi nu te înveþi? Tu, care
propovãduieºti: «Sã nu furi», furi? Tu care zici: «Sã
nu preacurveºti», preacurveºti? Tu, cãruia þi-e scârbã
de idoli, le jefuieºti templele? Tu, care te fãleºti cu
Legea, necinsteºti pe Dumnezeu prin cãlcarea acestei
Legi?” (Romani 2:21-23).
Evident cã nu doar evreii se aflau în aceastã stare
de tratare inversã ºi parþialã a lucrurilor cãci Pavel
zice: „Aºadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe
altul, nu te poþi dezvinovãþi; cãci prin faptul cã judeci
pe altul, te osândeºti singur; fiindcã tu, care judeci pe
altul, faci aceleaºi lucruri” (Romani 2:1).
Soluþia pentru aceste stãri pãcãtoase este
pocãinþa (Romani 2:4-5). Aºa a fãcut Iuda, aºa a fãcut
ºi David. Adicã exact ideea de la care am pornit: sã
revopsim sticla pe verso pentru a ne vedea propria
imagine – în lumina ºi reflecþia Cuvântului lui
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Dumnezeu care „…este viu ºi lucrãtor, mai tãietor
decât orice sabie cu douã tãiºuri: pãtrunde pânã acolo
cã desparte sufletul ºi duhul, încheieturile ºi mãduva,
judecã simþirile ºi gândurile inimii” (Evrei 4:12).
Aºadar, învãþãtura vechiului ºi noului legãmânt,
prin situaþiile concrete prezentate în Scripturã,
dovedesc fãrã echivoc obligativitatea exhaustivã ca
fiecare sã fie preocupat de propria-i persoanã.
Eu îmi imaginez complexitatea acþiunilor de
autoprelucrare, autoportretizare, astfel: noi ne aflãm
ca într-un mare laborator, unde mai mulþi profesori
predau lecþii ºi fiecare elev (student) este la o masã
de lucru ºi are în faþã o planºã, un document în care
face înscrisuri, schiþe ºi desene. Acolo, el trebuie sã
respecte instrucþiunile receptate prin audiþie sau
observate pe ecran. Dar fiecare are libertatea sã
„picteze” sau nu conform indicaþiilor. Orice neatenþie
te poate face sã pictezi sau mai degrabã sã mâzgãleºti
(greºind), ori sã ieºi din „chenarul” tãu.
Cum aratã planºa ta? Dacã te ocupi de propria ta
viaþã, ai ºanse s㠄pictezi” frumos, sã faci un chip
dupã asemãnarea lui Dumnezeu „…dacã, cel puþin,
L-aþi ascultat, ºi dacã, potrivit adevãrului care este în
Isus, aþi fost învãþaþi, cu privire la felul vostru de viaþã
din trecut, sã vã dezbrãcaþi de omul cel vechi care se
stricã dupã poftele înºelãtoare; ºi sã vã înnoiþi în duhul
minþii voastre, ºi sã vã îmbrãcaþi în omul cel nou, fãcut
dupã chipul lui Dumnezeu, de o neprihãnire ºi sfinþenie
pe care o dã adevãrul” (Efeseni 4:21-24).
Dar toate aceste operaþii nu pot fi fãcute decât în
propria-þi viaþã. Existã însã situaþia negativã, în care
oamenii încearcã s㠄picteze” vieþile altora fãcând
aprecieri gratuite sau chiar judecãþi complexe, care
s-ar putea sã fie în parte sau chiar în întregime greºite,
de regulã în absenþa acelor persoane.
Apostolul zice: „Nimeni din voi sã nu sufere… cotidiene. „Sã aveþi o purtare bunã în mijlocul
ca unul care se amestecã în treburile altuia” (1 Petru
4:15). Nimeni nu poate face din exterior, nimic în viaþa
altuia în vederea corectãrii sau desãvârºirii lui. De fapt
tu nu poþi corecta decât în viaþa ta. Dupã cum nu poþi
converti pe cineva fãrã acceptul lui, la fel, nu poþi
remodela pe cineva dacã el însuºi nu este interesat
de acest lucru, dacã el nu pune mâna pe propria-i
pensulã sã deseneze dupã instrucþiuni ºi eventual
ajutat de modelul (imaginea) ta, „…fii o pildã pentru
credincioºi…” (1 Timotei 4:12).
Vreau sã facem o distincþie clarã între procesul
educãrii ºi ucenicizãrii, care necesitã o preocupare
totalã pentru discipoli ºi procesul preocupãrilor
de-liberate de a ne interesa de alþii, doar pentru a face
criticã, sau doar pentru a-i judeca ºi condamna, de a-i
povesti lui Dumnezeu, în rugãciunile noastre fariseice,
cât de grozavi suntem noi pe de o parte ºi cât de
pãcãtoºi sunt alþii pe de altã parte.
De asemenea, vreau sã facem distincþie între
responsabilitãþile de conducere, care presupun
studierea în cadru legal, a unor cauze – evident cu
scopul tratãrii directe a acestor stãri în vederea
înaintãrii neprihãnirii ºi a stopãrii pãcatului ºi simpla,
dar vinovata stare de a judeca pe robul altuia (Romani
14:4, 10, 13).
Iatã sfatul – poruncã adresat de Pavel pentru
Timotei ºi pentru toþi, pe tema aceasta: „Fii cu luare
aminte asupra ta însuþi… cãci dacã vei face aºa, te
vei mântui pe tine însuþi…” (1 Timotei 4:16). Cum poþi
sã fii cu luare aminte, sã veghezi asupra ta însuþi?
Iatã câteva aspecte practice:
•V erificã-þi periodic orarul ºi rezultatele practice
Verificã-þi
ale ascultãrii, lecturãrii ºi studierii Scripturilor
„…dobândeºte înþelepciunea, ºi cu tot ce ai, dobândeºte
priceperea. Þine învãþãtura, n-o lãsa din mânã;
pãstreaz
pãstreaz--o, cãci ea este viaþa ta” (Proverbe 4:7, 13).
• Controleazã-þi mereu timpul afectat rugãciunii,
pasiunea luptei ºi conþinutului rugãciunilor
rugãciunilor,, în mod
special al celor particulare. Ia modelul sutaºului
Corneliu care ”…se ruga totdeauna lui Dumnezeu”
(Faptele Apostolilor 10:2).
• Observã-þi condica prezenþelor la Casa
Domnului sau în alte locuri de pãrtãºii frãþeºti, în
funcþie de situaþii specifice. „Sã nu pãrãsim adunarea
noastrã cum au unii obicei…” (Evrei 10:25).
• Cerceteazã-þi comportamentul faþã de cei din
familie (soþ, pãrinþi, socri, copii, nepoþi, alþii), cãci
„Dacã nu poartã cineva de grijã de ai lui, ºi mai ales
de cei din casa lui, s-a lepãdat de credinþã, ºi este mai
rãu decât un necredincios” (1 T imotei 5:8).
Timotei
• Sondeazã tainic opinia celor din societate
(colegi de ºcoalã, de muncã, vecini), despre felul în
care te raportezi la ei, potrivit cu interferenþele
Neamurilor
Neamurilor,, pentru ca în cea ce vã vorbesc de rãu ca
pe niºte fãcãtori de rele, prin faptele voastre bune, pe
care le vãd, sã slãveascã pe Dumnezeu în ziua
cercetãrii” (1 Petru 2:12).
• Nu uita cã fiecare are datoria sã contribuie di-
rect sau indirect la înaintarea Împãrãþiei lui Dumnezeu.
Dacã ai chemarea, du-te de vesteºte Împãrãþia lui
Dumnezeu (Luca 9:60), iar dacã nu, sprijineºte cu
rugãciune sau cu bani pe cei ce o fac (Efeseni 6:18-20;
Filipeni 4:15-19).
• Analizeazã-þi, dar fãrã publicitate, faptele caritabile
ºi ajutorul oferit celor nevoiaºi, cãci grija pentru sãraci
este o anexã obligatorie a Evangheliei (Galateni 2:10).
Foarte probabil cã dupã aceastã înºeptitã
verificare sã constaþi cã autoportretul mai are de
suferit încã multe modificãri, deci „picteaz㔠în
chenarul tãu.
Iosif Anca
11
 Familia, cuibul credinþei
Soþia mea stãtea într-o curte, discutând cu tânãra
mamã a unui bãieþel de ºapte ani ºi a douã fetiþe, care
erau cât se poate de ascultãtoare ºi potolite. Bãiatul
însã, era acel gen de copil ce face încã sã circule cãrþile
mele. El a venit la un moment dat din casã cu o cutie
cu prãjiturele în mânã, pretinzând sã-i fie datã lui.
Mama sa îi spuse: „Nu, pentru cã nu sunt destule
prãjituri ºi pentru ceilalþi copii” (copiii vecinului cu
care el se juca). Bãieþelul a privit spre mama lui ºocat
ºi ofensat, apoi supãrarea i-a încreþit buzele ºi i-a
încruntat sprâncenele. A început sã protesteze ºi sã-ºi
roage mama, trãgând cu frenezie de ambalajul
prãjiturilor. Pãrea cã ar fi vrut sã facã acest lucru în
mod cât mai evident cu putinþã. Mama a început un
soi de dans caraghios în jurul lui, încercând sã
recupereze prãjitura. Pentru o clipã aceasta s-a aflat
în aer ca un fel de premiu pe care ºi-l râvneau amândoi.
Pânã la urmã, ea a reuºit sã punã mâna pe bãieþel, dar
nici ea, nici bãiatul n-au ieºit învingãtori. Cel ce a
pierdut a fost în primul rând copilul: e vorba de
pierderea unui caracter.
Dacã el ar fi fost obiºnuit sã respecte punctul de
vedere al mamei sale, nu s-ar fi pus problema unei
dispute ºi ar fi predat prãjitura. Dar era mica lui afacere.
Mama stãtea acolo þinând în mânã prãjitura turtitã,
pãrând epuizatã, când el a zis: „Atunci dã-mi mãcar
un biscuit”. Cãutând o cale de scãpare, mama i-a oferit
micului speculant biscuitul cerut ºi a pus astfel capãt
acelei tratative. Acesta era stresul ei zilnic de acasã.
Copilul nu s-a aºteptat sã-ºi domine mama (cu
12 toate cã o va face odatã), ci el a vrut doar sã-ºi exprime
mânia cã i s-a refuzat o favoare personalã. Din
experienþele trecute, el ºtia cum sã-ºi manipuleze
mama pentru satisfacerea propriilor dorinþe ºi dincolo
de toate, el a reuºit sã-ºi intimideze mama prin faptul
cã a determinat-o sã-i dea biscuitul cerut. Prin
atitudinea ei, mama l-a ajutat pe copil sã-ºi menþinã
felul greºit de comportament. Toþi copiii sunt educaþi,
cu diferenþa cã unii sunt educaþi corect, iar alþii greºit.
Haideþi sã analizãm aceastã întâmplare mai
îndeaproape. Mama ar fi putut „controla” situaþia,
ieºindu-ºi din fire ºi plesnindu-l pentru atitudinea ºi
gesturile sale. El ar fi putut sã þipe ºi sã dea din picioare
pentru a o determina sã-i parã rãu fiindcã a fost „o
mamã atât de rea ºi crudã”. Mama ar fi putut sã se
simtã zdrobitã în sufletul ei ºi sper, întristatã de
atitudinea fiului ei. Dacã ea ar fi sporit manifestarea
severitãþii ei, ar fi fost mai prudentã ºi totuºi mânioasã
ºi uºor de manipulat. Este aceasta starea în care vã
aflaþi? Aþi încercat deja „totul” ºi aþi ajuns la concluzia
cã aveþi un copil „de-a dreptul” sãlbatic? Daþi-mi voie
sã vã spun cã nu e aºa! N-aþi fãcut altceva decât sã
neglijaþi educarea potrivitã.
Þineþi minte cã reacþiile acestui gen de
consumator de „prãjiturele” sunt rezultatul dorinþelor
mereu nestãpânite privind „lucrurile bune pentru
mâncat”. Acest gen de copil trãieºte pentru a se
mulþumi pe sine, ºi devine mânios atunci când cineva
sau ceva i se pune în cale. Problema e mai mare decât
ideea de a da copilului ceva cu þârâita. Preocuparea
noastrã primordialã este formarea caracterului încã
de mic.

Copilul poate sã nu fie
dezvoltat din punct de vedere moral,
în sensul de a poseda capacitatea
de a face judecãþi de valoare sau de
a-ºi înfrâna pornirile, dar el poate fi
educat, format în spiritul
autoimpunerii. Dacã nu îl pregãteºti
sã îºi controleze dorinþele când este
mic, el va fi lipsit de control cu mult
înainte de a ºti cã ar trebui sã-ºi
dezvolte autocontrolul.
Faptul cã mama a cedat la insistenþele lui, l-a
încurajat în a repeta aceastã greºealã sau alte fapte
similare cu cea relatatã.
Mai sunt ºi alte metode prin care pot fi trataþi aceºti
copii egoiºti. Vã voi sugera o posibilã metodã de a-l
trata pe prãdãtorul de prãjituri. Când el începe prin a
rupe ambalajul ºi a protesta, în loc sã acceptaþi
provocarea ºi sã deveniþi parte adversã în competiþie,
lãsaþi-vã puþin spre spate ºi luaþi mima unui observator
solemn. Consideraþi-vã un fel de judecãtor care trece
în revistã probele. Dacã ar fi intenþionat sã deschidã
cutia cu prãjituri, ar fi fãcut-o. Dacã, însã, el nu
intenþioneazã sã forþeze nota ºi sã o deschidã, în cazul
în care dumneavoastrã nu vã angajaþi într-o disputã cu
el pe acest subiect, aceastã performanþã pe care
intenþioneazã sã o atingã va deveni curând o
încurcãturã a unui pofticios. Aºteptaþi pânã ce se
manifestã. Atunci când deschide cutia sau renunþã sã
mai încerce, acþionaþi în aºa fel încât nu numai cã îi
veþi face imposibilã o rãsplatã imediatã, dar îl veþi lipsi
de orice rãsplatã viitoare. Faceþi ca acþiunile lui sã fie
contraproductive, rãspunzând la ele într-un mod care
îl lipseºte chiar de mai mult decât spera sã câºtige.
Atunci când copilul dezveleºte prãjitura din
ambalaj, spuneþi-i cu voce calmã sã o dea prietenilor
sãi. ªocul cererii dumneavoastrã ºi atitudinea
neclintitã îl vor determina probabil sã se supunã. Dacã
nu va asculta – în continuare spuneþi-i cã nu va primi
dulciuri timp de o sãptãmânã. Întãriþi spusele cu o
micã pedeapsã. Nu daþi înapoi faþã de cele afirmate.
Lãsaþi-l sã suporte pierderea în timp. Dupã douã sau
trei asemenea experienþe, el va observa legea cauzei
Familia, cuibul credinþei
ºi efectului funcþionând. Aplicaþi principiul acþiunii ºi
reacþiunii. Atunci când acþiunile sale sunt nepotrivite,
aceasta se datoreazã reacþiilor din partea
dumneavoastrã, reacþii care îl confruntã cu ceva ce el
vrea sã obþinã. El se va adapta imediat, folosind legea
propriului interes. Dacã sunteþi la fel de consecvent
ca „legea mezilor ºi perºilor”, el îºi va adapta acþiunile
în favoarea propriilor interese.
Dacã copilul va continua sã þipe ºi sã protesteze
atunci când le daþi prãjitura celorlalþi copii, duceþi-l în
acel loc unde se pãstreaz㠄nuieluºa fermecat㔠ºi
impuneþi-i „respectul” ce i se cuvine.
Dacã totuºi va continua sã fure dulciuri sau sã
aibã pretenþii, spuneþi-i pur ºi simplu, cã faptele lui v-au
fãcut sã vedeþi cã viciul sãu trebuie înlãturat, astfel încât
nu îi veþi mai cumpãra nimic dulce timp de o lun㠖 ºi
þineþi-vã de cuvânt. Cel mai rãu lucru pe care l-aþi putea
face ar fi acela dea face o excepþie sau de a renunþa
dupã o sãptãmânã sau douã la decizia luatã.
Aþi putea întreba: „Dacã el este încã motivat de
egoism, cum mai poate fi pregãtirea lui folositoare din
punct de vedere moral?” Chiar dacã e posibil ca el sã
manifeste gesturi ce þin de propriul interes, el este
îndemnat sã-ºi exerseze negarea propriilor pofte.
Acest lucru îl va înzestra în vederea autodisciplinãrii
atunci când facultãþile sale morale vor fi dezvoltate în
întregime. Nuiaua ºi exploatarea reacþiilor sale pot
schimba inima copilului. În orice caz, ele pot conduce
la un control complet al manifestãrilor „rãului” ºi pot
conduce la un copil deschis faþã de învãþãturã ºi
disciplinare în ceea ce priveºte raþiunea ºi exersarea
autocontrolului.
Atunci când se lucreazã cu înþelepciune, nuiaua
este o parte indispensabilã în educaþia copilului. Ea
însã nu poate þine loc de educaþie. Nu trebuie sã
perseveraþi în a vã pãlmui sau bate copilul ca rãspuns
la repetatele lui abateri privind pofta sa de dulciuri.
Faceþi în aºa fel încât, dacã nu altceva mãcar propria
tendinþã de egoism sã-l determine înspre o tovãrãºie
acceptabilã: abia apoi folosiþi nuiaua ca sã-i amintiþi
aceasta ºi ca sã-l educaþi.
de Michael Pearl
Preluat cu permisiune 13
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

De când nu mi-ai scris, s-a scurs vreme multã… Asprimile iernii s-au potolit ºi pe faþa limpezitã a zãrilor se vãd sãgetând
pãsãri cãlãtoare. Sub apãsarea înstrãinãrii, se întorc la vechile sãlaºe (Proverbe 27:8). Le privim cu mâna streaºinã la ochi ºi
ne bucurãm de primãvarã, pentru cã odatã cu ea înmuguresc ºi nãdãjduirile noastre. Se vede cã suntem ºi fiii acestui
pãmânt… Scrisoarea ta târzie mã bucurã totuºi. Sã nu-mi spui profet, dar am intuit în amãnunt chiar motivul amânãrilor tale:
þi-ai sporit lecturile ºi implicit a crescut numãrul întrebãrilor care-þi sfredelesc cugetul, n-ai rãspunsurile dupã care râvneºti
ºi te cuprind neliniºti. Apoi între aceste neliniºti se insinueazã disperarea ºi adesea îndoieli otrãvite. Vreau sã-þi spun cã toate
aceste stãri sunt într-un fel preþul cãutãrilor tale. La urma urmei, nu-i pãcat sã te îndoieºti de anumite lucruri, ci mai grav este
ca, fãrã o atentã cercetare, sã crezi orice. E adevãrat cã este o fericire pe care o savureazã omul credul, care nu cerceteazã
ºi o nefericire pe care o încearcã cel ce cautã stãruitor. Numai cã, dacã celui dintâi fericirea i se demonetizeazã cu vremea,
celui din urmã chiar nefericirea lui face ca odatã înþelese anumite adevãruri, plãcerea descoperirii sã fie cu atât mai mare. ªi
chiar dacã ideea pe care o descoperã era cunoscutã din altã parte, bucuria de a o regãsi sub valurile care o acoperã îi dã o
nouã prospeþime. Mã gândesc aici la experienþa fericitului Augustin, când scria: „Totul a fost rânduit de Pronia divinã, nu, nu
am nici o îndoialã, pentru a îmblânzi trufia prin efort ºi pentru a feri de plictisealã intelectul aceluia pentru care lucrurile ce se
lasã uºor descoperite îºi pierd cel mai adesea preþul” (de dr dr.. Christ. 11:7).
11:7).
Am reþinut din scrisoarea ta cã nu poþi accepta afirmaþiile din manualele de teologie cu privire la faptul cã nu toþi
evreii credincioºi de sub Lege au avut Duhul Sfânt, precum cei din Biserica de azi, ci numai acea categorie privilegiatã,
restrânsã numeric, cum ar fi regii lui Israel ºi profeþii Domnului. Nici eu nu accept acest punct de vedere ºi îþi propun sã te
gândeºti la acest aspect, care fie scapã teologiei oficiale, fie o ignorã cu bunã ºtiinþã. În vechime, Dumnezeu a poruncit
fiecãrui evreu prin Moise: „Sã Sã vã tãiaþi dar inima împrejur
împrejur,, ºi sã nu vã mai înþepeniþi gâtul
gâtul” (Deuteronom 10:16). Era aceasta
o cerinþã gratuitã fãrã ca cel cãruia i se adresa s-o poatã împlini? Cãuta oare Dumnezeu prilejuri de ceartã cu ei sau un
motiv sã-i poatã pedepsi? Departe de Dumnezeu aºa ceva! De fapt ce le cerea Dumnezeu Israeliþilor ºi ce înseamnã
aceast㠄tãiere împrejur a inimii”? Expresia aceasta metaforicã o foloseºte ºi apostolul Pavel în scrierile lui nu numai
…tãiere împrejur a inimii în duh…
adâncind-o, ci ºi explicând-o fraþilor cãrora el le scria: „…tãiere duh…” (Romani 2:29), sau „…Cãci …Cãci cei
tãiaþi împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu…Dumnezeu…” (Filipeni 3:3), sau „…cu …cu tãierea împrejur
în dezbrãcarea de trupul poftelor firii noastre pãmânteºti…”
pãmânteºti… (Coloseni 2:11). Cred cã asta semnifica „tãierea împrejur” ºi
pentru evreii din vechime, ca ºi pentru noi astãzi, dacã nu cumva S-a schimbat Dumnezeu între timp.
Poruncile decalogului tocmai asta cereau: curãþirea de poftele firii pãmânteºti, ascultare iubitoare de Dumnezeu prin
Duhul lui Dumnezeu. In concluzie, Dumnezeu le-a cerut schimbare lãuntricã, o viaþã de slujire prin Duhul Sfânt, sau un nou
mod de trãire.
Deci, fãrã asistenþa Duhului Sfânt, aceastã cerinþã divinã era absurdã ºi cu neputinþã de îndeplinit, dar ºi mai absurdã
mi se pare ameninþarea din partea lui Dumnezeu anunþatã prin profetul Ieremia casei lui Israel: „Iatã, Iatã, vin zilele, zice Domnul,
când voi pedepsi pe toþi cei tãiaþi împrejur
împrejur,, care nu sunt tãiaþi împrejur cu inima… toatã casa lui Israel are inima netãiatã
împrejur
împrejur” (Ieremia 9:25-26). Deci dacã se considerã justificatã cerinþa divinã privitoare la tãierea împrejur a inimii, dar ei nu
se bucurau de asistenþa Duhului Sfânt, cum se justificã ameninþarea Domnului? Este Dumnezeu un Dumnezeu cãruia sã-i
placã rãutatea? Cãci doar rãutãþii îi este propriu atunci când îi lipsesc prilejuri de a se exprima sã le nãscoceascã.
Dumnezeul nostru nu este însã aºa. Acum te las pe tine sã duci raþionamentul mai departe ºi sã tragi concluzia care
se impune. Am rãmas plãcut surprins de observaþia pe care ai fãcut-o cu privire la cele „trei trepte” din capitolul 2 al cãrþii
Proverbele lui Solomon, trepte care odat㠄urcate” te aºeazã sigur acolo unde mi-ai scris: „Cãci Cãci oamenii fãrã prihanã vor
locui þara, ºi oamenii neîntinaþi vor rãmâne în ea ea” (Proverbe 2:21). Remarc aceastã frazã frumoasã din scrisoarea ta. Cât
despre regele Solomon, el trebuia sã urce ºase trepte pentru a se aºeza pe scaunul de domnie al împãrãþiei, iar eu trebuie
sã urc doar trei trepte pe care nu le-a zidit Hiram din Tir, ci Înþelepciunea. Iatã cele trei trepte:
…vei primi cuvintele mele
• „…vei mele”
…vei pãstra cu tine învãþãturile mele
• „…vei mele”
14 …dacã-þi vei pleca inima la pricepere
• „…dacã-þi pricepere” (Proverbe 2:1-2).
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Nu sunt surprins cã te miri de propria ta observaþie pe care o faci ºi anume: de ce înþelepciunea divinã nu oferã cel
puþin aici decât „pur si simplu cuvinte”? Aºa este cum spui: „pur ºi simplu cuvinte”, adicã cuvinte simple ºi pure. Ca sã
înþelegi, trebuie sã te duci cu mintea la începuturi, în zorii Facerii, când Marele Arhitect plãmãdind fãptura umanã, a rânduit
pãstrarea acesteia în stare perfectã nu rânduind în juru-i o gardã de îngeri cum ne-am fi aºteptat, ci oferindu-i „cuvinte”.
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poþi Poþi sã mãnânci dupã plãcere…
plãcere…” (Genesa 2:16-17). Oare de ce Dumnezeu
a dat primei perechi umane doar „cuvinte” ºi nimic mai mult; adicã i-a dat „noþiunea”, i-a dat „ideea”? Cred cã deoarece
omul a fost creat cu capacitatea de a fi liber, de aceea numai Cuvântul rãmâne singurul vector informaþional prin care
Dumnezeu poate determina conºtiinþa, prin care poate penetra în lumea secretã a gândurilor, producând astfel efecte
responsabile. Aºa a conceput ºi a realizat Dumnezeu omul. Dar „ªarpele cel vechi” a înþeles repede strategia divinã de
pãstrare a omului ºi mizând tot pe libertatea omului s-a apropiat de acesta tot cu „cuvinte”, însã altele decât cuvintele
Adevãrului.
Ce s-a întâmplat, o ºtii: omul a cãzut, târând cu sine în blestem ºi moarte toatã creaþia. Dar Dumnezeu, care a plãnuit
în Sine vindecarea creaþiei, a hotãrât sã înceapã tãmãduirea cu omul, ºi aceasta tot prin „cuvinte”. Prin urmare deci, dacã
în zorii creaþiei cãderea a însemnat posibilitatea de a te îndoi de cuvintele lui Dumnezeu, astãzi vindecarea începe cu
posibilitatea de a te îndoi de „cuvintele” ªarpelui ºi a accepta „cuvintele” Înþelepciunii. Se vede cã cel dintâi pas spre
credinþã este îndoiala.
Ascultaþi, cãci am lucruri mari de spus, ºi buzele mi se deschid ca sã înveþe pe alþii ce este
ªi Înþelepciunea oferã: „Ascultaþi,
drept. Cãci gura mea vesteºte adevãrul, ºi buzele mele urãsc minciuna! T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic
Toate
neadevãrat, nici sucit în elele” (Proverbe 8:6-8).
Dar nu este suficient sã primim doar cuvintele Înþelepciunii, ci mai ales sã le pãstrãm dupã aceea, ºi asta este mai
greu. Cãci e mult mai dificil sã pãstrezi ceea ce ai primit decât sã primeºti ceea ce trebuie pãstrat. Oricât de nobilã ar fi
sãmânþa pe care Semãnãtorul o aruncã sub brazda þarinii, dacã nu rãmâne acolo, nu va încolþi ºi nu va rodi. Tot aºa este
ºi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aceea ce înþelegem ne aparþine ºi Cuvântul Sfânt trebuie înþeles ºi la aceastã înþelegere
se ajunge printr-o meditaþie zilnicã ºi disciplinatã. De aceea te sfãtuiesc sã faci ordine în cele de afarã retrãgându-te cât e
cu putinþã din zgomotul lumii, liniºtindu-te lãuntric, ca sã auzi acolo în adâncul tãu cât mai clar glasul Adevãrului.
Cine cugetã la Cuvântul Domnului, gãseºte fericirea, ºi cine se încrede în Domnul este fericit
„Cine fericit” (Proverbe 16:20).
Sã
,,Sã nu se depãrteze cuvintele acestea de ochii tãi, pãstreazã-le în fundul inimii tale! Cãci ele sunt viaþã pentru cei ce
le gãsesc, ºi sãnãtate pentru tot trupul lor lor” (Proverbe 4:21-22).
Fiule, nu uita învãþãturile mele, ºi pãstreazã în inima ta sfaturile mele! Cãci ele îþi vor lungi zilele ºi anii vieþii tale, ºi-þi
„Fiule,
vor aduce multã pace
pace” (Proverbe 3:1-2).
Nu vreau iubite, sã-þi las impresia cã meditaþia care aduce cu sine ºi alte satisfacþii lãuntrice împreunã cu înþelegerea
Adevãrului, ar trebui urmãritã doar pentru ea însãºi, ci cu un scop mai înalt, adicã schimbarea comportamentului, apropierea
de Dumnezeu ºi odihna în El. Dacã în religiile pãgâne, adicã religiile de mistere, meditaþia era conceputã ºi practicatã ca o
încercare de detaºare de realitatea obiectivã, urmãrindu-se simplificarea personalitãþii la nivelul conºtiinþei, pânã la
dizolvarea sinelui în marea conºtiinþã cosmicã, adicã un fel de sinucidere filozoficã prin negarea de sine, meditaþia creºtinã
aduce în schimb cu sine potrivit cu textele citate mai sus, fericire, viaþã, sãnãtate, longevitate, înþelepciune ºi pace, dar
toate acestea prin Dumnezeu, izvorul lor cel nesecat. Iatã de ce aceastã experienþã trebuie trãitã în duhul rugãciunii, adicã
în dependenþa de Dumnezeu, precum sugereazã expresia de care ai fãcut pomenire în scrisoarea ta: „…dacã …dacã te vei ruga…
ruga…”
(Proverbe 2:3). Aºadar, un om al meditaþiei este un om al rugãciunii, aºa cã rezervã-þi timp pentru rugãciune în liniºte, în
locuri retrase, ca sã poþi sta în întregime înaintea Tatãlui Ceresc. Dacã, fiind înaintea Lui în rugãciune, mintea ne este
risipitã în altã parte, asta aratã limpede cine este stãpânul inimii noastre. Este adevãrat cã sunt mulþi paraziþi spirituali
care, chiar dacã nu ne împiedicã de la rugãciune, ne împiedicã sã ne atingem scopul propus. Nu am în vedere aici pãcate,
ci mai degrabã grijile mãrunte ale vieþii de fiecare zi, griji de altfel legitime. Cum sã te rogi cu folos? Vei învãþa rugându-te!
Este adevãrat aºa cum mi-ai scris, cã Solomon nu îndeamnã insistent la rugãciune pe cel ce vrea sã dobândeascã
Cãci Domnul dã înþelepciune; din gura
înþelepciunea, afarã de versetul pe care l-ai indicat la început. ªi totuºi când el scrie: „Cãci
Lui iese cunoºtinþã ºi pricepere Încrede-te în Domnul din toatã inima ta, ºi nu te bizui pe înþelepciunea ta!
pricepere“ (Proverbe 2:6). „Încrede-te ta!”
Nu
(Proverbe 3:5). „Nu te socoti singur înþelept; teme-te de Domnul, ºi abate-te de la rãu!
rãu!” (Proverbe 3:7) te trimite la Dumnezeu,
Izvorul nesecat al înþelepciunii. Ori ºtii bine cã la El nu ne putem duce decât pe calea rugãciunii. Încolo „…dacã-þi…dacã-þi vei pleca
inima la pricepere; dacã vei cere înþelepciune, ºi dacã te vei ruga pentru pricepere, dacã o vei cãuta ca argintul, ºi vei umbla
dupã ea ca dupã o comoarã, atunci vei înþelege frica de Domnul, ºi vei gãsi cunoºtinþa lui Dumnezeu Dumnezeu” (Proverbe 2:2-5).

Salutãri!
Zaharia Bica
15
 Înþelepciune pentru înþelepþi
„Cine iubeºte certarea,
iubeºte ºtiinþa;
dar cine urãºte mustrarea,
este prost”
Acest proverb nu este numai o notaþie „sensibilã”
a înþeleptului, ci ºi o constatare ce izbeºte zilnic pe
orice om care se ocupã de educaþie sau de consiliere.
De exemplu, la noi, ca pãstori sufleteºti, apar zilnic
discuþii cu oameni ce-ºi confeseazã plângând,
înfrângerile de o naturã sau alta, mai grave sau mai
uºoare. Surprinzãtor este faptul cã dupã ce omul
recunoaºte el însuºi cã a acþionat greºit, refuzã cu
politeþe sau chiar supãrare sfatul pe care vrei sã i-l
dai. În asemenea situaþii, am întrebat uneori chiar
persoanele în cauzã, cerându-le sã judece logic: „Dacã
fãcând aºa cum ai ºtiut ºi cum ai vrut, ai înregistrat
un eºec, acum ascultã-mã pe mine sau pe alþii ºi fã
altfel, adicã aºa cum eºti învãþat. Cel puþin încearc㠖
dar dacã va fi bine?” Însã de multe ori tot cei în cauzã
sunt gata – tot ei – sã spunã ce trebuie fãcut, sã nu
asculte. Concluzia ºi urmarea rezidã de la sine, rãmân
cu problema nerezolvatã, pentru cã nu acceptã altã
soluþie, deºi vechea metodã nu a dat rezultate bune.
De asemenea, am constatat în diferite discuþii pe
teme doctrinare sau pur practice cât de greu e sã
accepte cineva o corectare, oricât ar fi de generalã
sau de pertinentã, de politicoasã sau de oficialã, chiar
dacã a fost experimentatã ºi de alþii. Ce sã mai zic de
o mustrare categoricã, când riºti sã fie ultima
întrevedere.
Nu sunt absurd, adicã îmi dau seama cã nu este
plãcut pentru firea omului sã primeascã vreo corecþie,
iar pe de altã parte nu toate sesizãrile trebuie ascultate
ºi cu atât mai puþin aplicate. Vã rog însã sã reþineþi cã
Solomon, în Proverbe 12:1, face referinþã la sfaturile
înþelepte (ºtiinþa), dar totodatã la faptul cã omul trebuie
sã se lase învãþat, modelat, cãci numai aºa va avansa
în ºtiinþã. Dacã nu iubim ºtiinþa, trebuie sã o
recunoaºtem, oricum o vor constata alþii ºi noi la
16 sfârºit – cã vom rãmâne fãrã ea, adicã în formularea
Proverbe 12:1
Proverbelor: „proºti”. De fapt, aceasta este prostia
„fundamental㔠a celui ce nu va ajunge înþelept:
refuzul educaþiei.
Iatã pe larg provocarea înþelepciunii ºi atitudinea
împotrivitoare a multora, Proverbe 1:20-24: „Înþele-
pciunea strigã pe uliþe, îºi înalþã glasul în pieþe… la
porþi, în cetate, îºi spune cuvintele ei: «Pânã când veþi
iubi prostia, proºtilor?… ºi vor urî nebunii ºtiinþa?
Întoarceþi-vã sã ascultaþi mustrãrile mele!»” Cuvintele
înþelepciunii continuã cu efectele neascultãrii proºtilor,
Proverbe 1:25-27, 29-32: „…fiindcã lepãdaþi toate
sfaturile mele ºi nu vã plac mustrãrile mele, de aceea
ºi eu, voi râde când veþi fi într-o nenorocire… când va
da peste voi necazul ºi strâmtorarea… Pentru cã au
urât ºtiinþa, ºi n-au ales frica Domnului, pentru cã n-au
iubit sfaturile mele, ºi au nesocotit toate mustrãrile
mele. De aceea se vor hrãni cu roada umbletelor lor, ºi
se vor sãtura cu sfaturile lor. Cãci împotrivirea proºtilor
îi ucide, ºi liniºtea nebunilor îi pierde”.
Aceleaºi concluzii se pot desprinde ºi din cartea
Osea, din care citez: „Israel a lepãdat binele cu scârbã,
de aceea vrãjmaºul îi va urmãri (Osea 8:3). Totuºi
existã bucuria cã unii ascultã ºi astfel sunt un model
binecuvântat al ascultãrii, de aceea Proverbe 1:33 se
încheie optimist: „…dar cel ce m-ascultã va locui fãrã
grijã, va trãi liniºtit ºi fãrã sã se teamã de vreun rãu”.
Minimul este o mustrare venitã la timp optim ºi
frumos ambalatã, iar maximul este sã cauþi un înþelept
sã-l întrebi, pentru a fi corectat – între aceste limite ºi
cu tendinþe de creºtere trebuie sã se desfãºoare
perfecþionarea noastrã.
Iatã un caz: un predicator musafir a vorbit despre
necesitatea efectuãrii fizice a spãlãrii picioarelor în
cadrul bisericii locale, timp în care a fost atenþionat
de cel care conducea slujba. Dupã predicã s-a fãcut
corecþia: „spãlarea picioarelor se face în duh, nu fizic”.

La terminarea slujbei a avut loc o discuþie în urma
cãreia musafirul a întins mâna spre conducãtorul lo-
cal, dar s-a izbit de refuzul acestuia. Fazã în care unul
dintre cei ce au asistat a întrebat: „Aceasta-i spãlarea
în duh?” Nu ºtiu ce au discutat dupã despãrþire cele
dou㠄tabere”. Noi folosim însã cazul pentru
expunerea noastrã. „Cine iubeºte certarea, iubeºte
ºtiinþa”. Un om înþelept ar fi spus: „Am fost foarte
atent ce s-a spus în predicã ºi în „corecþie” ºi fiindcã
mi-e dragã ºtiinþa, mã voi duce acasã ºi mã voi
documenta mai profund pe tema aceasta ºi totodatã
cum ar trebui sã mã comport în stãri de diferenþe
deschise de opinii.
Evident cã articolul de faþã nu se constituie într-o
pledoarie indirectã în favoarea spãlãrii picioarelor, deºi
n-ar fi lipsit de sens un studiu pe tema aceasta. Dar
este atât de grav cã într-o vreme când ne calificãm,
reciclãm, perfecþionãm în atâtea ramuri ale ºtiinþei,
rãmânem adesea fãrã ºtiinþa sfinþilor în ale religiei.
Dovadã este ºi limbajul, adesea arhaic în mod voit,
ca ºi cum o expresie veche ar fi mai sacrã decât alta
nouã. Cu ce e mai frumoasã ºi mai lungã veºnicia
(vecinicia – traducere Cornilescu) decât eternitatea.
Cu cât e mai sfânt un trimis decât un mesager? Dar
acestea sunt aspecte de formã. Important este fondul,
care pentru un penticostal, oare de ce trebuie sã
rãmânã aºa cum este în zona lui, iar pentru un baptist
aºa cum este doctrina Convenþiei la care a aderat?
Atunci ce sã mai zicem de „fraþii” ortodocºi dacã la
prea puþini le place certarea ºi ºtiinþa?
Mai degrabã asistãm la o atmosferã de
ecumenism, în care ne acceptãm fãrã sã acceptãm
ºtiinþa, ca sã nu avem certare ºi mustrare. Ba chiar se
renunþã la ºtiinþã, la rolul binecuvântat al Cuvântului,
al Duhului Sfânt, care vrea sã ne cãlãuzeascã în tot
adevãrul. Dar sigur nu poate fãrã sã se întâmple ce
scrie în 2 Timotei 4:2 „Propovãduieºte Cuvântul,
stãruieºte asupra lui la timp ºi ne la timp, mustrã,
ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþea ºi învãþãtura”.
Observaþi cã referinþa înþeleptului e la singular,
deci ferice de cel ce poate sã scape chiar singur de
„prostie”. Cãci ºi în Atena erau mulþi în auditoriul lui
Pavel, dar decizia de credinþã ºi pocãinþã a fost luatã
în mod individual de un bãrbat: Dionisie Areopagitul
ºi o de femeie, Damaris. ªi ce frumos, cã ºi de „alþii”
atunci ºi cred cã ºi de „alþii” acum.
Iosif Anca
Alternative
(continuare din pagina 5)
Domnului nu este privatã sau publicã, ci totalã: „Vreau ca
bãrbaþii sã se roage în orice loc, ºi sã ridice spre cer mâini
curate, fãrã mânie ºi fãrã îndoieli. Vreau de asemenea, ca
femeile sã se roage îmbrãcate în chip cuviincios, cu ruºine ºi
sfialã; nu cu împletituri de pãr, nici cu aur, nici cu mãrgãritare,
nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor
care spun cã sunt evlavioase” (1 Timotei 2:8-10).
Un alt domeniu în care se dovedeºte libertatea creºtinã
este felul în care ne folosim timpul liber
liber.. Oamenii – în special
tinerii – au nevoie de aceastã destindere ºi faptul de a programa
asemenea momente nu constituie un pãcat, sau pierdere de
timp atâta timp cât Domnul Isus a recomandat-o ucenicilor în
Marcu 6:31, dar sã fim atenþi ca aceastã lucrare sã nu ofere ocazii
pentru cãderea spiritualã. Lumea din ziua de azi are atâtea feluri
de distracþii organizate: discoteci, reuniuni, concerte muzicale,
dintre care unele aºa zis „creºtine”, dar care nu au nimic de-a
face cu evlavia, ci scot în evidenþã imoralitatea sexualã, violenþa,
consumul de alcool, dependenþa de droguri ºi multe alte lucruri
neîngãduite de Dumnezeu (2 Timotei 3:1-5; Apocalipsa 22:15).
Cuvântul ºi Duhul Sfânt ne avertizeazã constant cu privire la
ele. Credeþi cã înfrânarea de la aceste lucruri este o violare a
libertãþii voastre? Mai bine mulþumiþi lui Dumnezeu cã se
îngrijeºte de voi în mod continuu ºi vã atrage în mod constant
atenþia asupra acestor pericole! (Psalmul 19:7; 119:95).
Sã nu uitãm niciodatã cã, deºi libertatea noastrã vine
de la Dumnezeu, suntem rãspunzãtori de modul în care o
întrebuinþãm. Dacã ignorãm sfaturile bune ºi luãm decizii
greºite, nu putem acuza pe alþii. Pavel spune: „Aºa cã fiecare
din noi are sã dea socotealã despre sine însuºi lui
Dumnezeu” (Romani 14:12).
Suntem binecuvântaþi cã suntem liberi de tradiþii ºi
obiceiuri oculte, graþie jertfei de rãscumpãrare a Domnului
Isus ºi ne putem apropia de Dumnezeu cu o conºtiinþã curatã,
eliberaþi din sclavia pãcatului ºi a morþii. În curând vom avea
”…parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu” (Romani
8:21). Doriþi lucrul acesta? Atunci întrebuinþaþi-vã cu
înþelepciune libertatea creºtinã. Slujiþi lui Dumnezeu ºi vã veþi
bucura pentru veºnicie de acea libertate minunatã! Amin.
Ioan Martin 17
 Istoria
Perioada de istorie cuprinsã între secolul IV ºi secolul
XVI este cunoscutã sub numele de „Evul Mediu” (Moyen
Age – francezã, „Middle age” – englezã) sau „epoca
întunecat㔠(„Dark Age” – englezã). Privitã retrospectiv, ea
marcheazã o epocã în care biserica creºtinã s-a transformat,
dintr-un ferment social, într-o frânã a dezvoltãrii sociale,
dintr-o mireasã a Mirelui aºteptat, într-una cãsãtoritã cu
puterea politicã de Stat, dintr-o grupare persecutatã ºi
urmãritã, într-o instituþie majoritarã persecutantã ºi
terorizantã. Cum de a fost posibil?
Pe scurt, putem spune cã principala cauzã a acestei
evoluþii a fost pervertirea altor douã doctrine fundamentale ale
învãþãturii Noului Testament despre bisericã: doctrina despre
„Împãrãþia lui Dumnezeu” ºi doctrina despre „libertatea
conºtinþei umane”. Modificarea acestor doctrine fundamentale
a dus la „mãritarea” bisericii cu Statul ºi la apariþia multor forme
de constrângere religioasã, care au culminat cu imfamele
cruciade ºi cu mult temuta inchiziþie. Din aceastã ghiarã a
creºtinismului retrograd de Stat nu s-a putut ieºi decât prin forþa
rãzboaielor religioase duse de Reformaþi ºi prin martirajul sutelor
de mii de amabaptiºti, fraþi moravieni, fraþi elveþieni, baptiºti, etc.
• Secolul IV
•••
IV,, asemenea secolului XVI ºi poate chiar
secolului XX, reprezintã o perioadã de schimbãri ºi
transformãri majore în natura relaþiilor Bisericii cu Statul ºi
cu societatea. Iatã ºase dintre ele:
1. Imperiul persecutã Biserica – La debutul secolului,
creºtinismul a trecut prin ultima ºi cea mai devastatoare
persecuþie, declanºatã de data aceasta de Diocleþian (305).
El a încercat sã ºteargã de pe faþa pãmântului miºcarea
creºtinã. N-a reuºit.
2. Imperiul „tolereaz㔠Biserica – Susþinând cã el însuºi
a trecut la creºtinism, Constantin acordã Bisericii un statut
legal de existenþã. Adesea se spune cã el a fãcut din
creºtinism religia oficialã a Imperiului. Nu este adevãrat. El a
repus-o însã în drepturile pe care le aveau toate celelalte religii
acceptate ºi, în anumite privinþe, I-a dat un statut preferenþial.
3. Imperiul înfruntã Biserica – Pãgânismul nu s-a dat bãtut
fãrã luptã. Împãratul Iulian (361-363) încearcã, fãrã sã reuºeascã,
sã întroneze religia pãgânã. El intrã în istorie ca Iulian „apostatul”.
4. Imperiul adoptã Biserica – Creºtinismul a fost
proclamat oficial ca religie de cãtre stat în anul 381, de cãtre
împãratul T eodosiu IX.
Teodosiu
5. Biserica confruntã Imperiul – Într-o înfruntare
dramaticã, ce prevestea rãsturnãrile spectaculoase de putere,
episcopul Ambrozie al Milanului îl sfideazã pe împãrat.
6. Biserica persecutã oponenþii – Aflatã ea însãºi, la
18 debutul secolului, sub persecuþie, Biserica s-a transformat
la sfârºitul secolului IV într-o entitate care a început sã-ºi
persecute oponenþii. Motivele pãreau justificate, metodele
au fost însã dovada unei Biserici ieºite de sub învãþãtura
Bibliei. Începând cu secolul IV IV,, Biserica a înregimentat
Imperiul la luptã împotriva „ereziilor”, a religiilor false ºi a
„forþelor rãului.” Din toate punctele de vedere însã era vorba
acum de o altfel de „Biseric㔠ºi de un alt fel de „Imperiu”.
• Confirmarea canonului Noului T estament. În anul 367,
Testament.
în scrisoarea lui Atanasie, ca ºi în sinoadele din 382 ºi 397,
canonul este fixat în alcãtuirea pe care o avem ºi astãzi.
Prin aceste hotãrâri nu s-a creat Noul T estament, ci s-a
Testament,
confirmat ceea ce exista deja în circulaþie de mai înainte.
• Milioane de noi membri. A deveni creºtin nu mai implicã
nici un fel de risc. Dimpotrivã, îþi poate aduce chiar avantaje
sociale ºi politice. Biserica trebuie sã se confrunte cu o scãdere
dezolantã a standardelor de viaþã creºtinã de pânã atunci.
• Sinoade majore. Biserica are nevoie de o cristalizare
ºi unificare a crezului. Sub patronajul lui Constantin, primul
mare sinod se întruneºte la Niceea în 325. Cel de al doilea
se întruneºte în 381 la Constantinopol.
• În 31 1 apare „donatismul”. Aceastã controversã
311
doctrinarã va dura trei sute de ani ºi va produce o schismã între
Biserica europeanã ºi cea din nordul Africii. Unul din cele mai
puternice centre ale creºtinismului de pânã atunci este slãbit
de luptele fratricide încât va dispãrea sub invazia altor religii.
• Cuceriri misionare majore, mai ales prin lucrarea lui
Ulfilas la mijlocul secolului printre popoarele gotice.
• Apar fastuoase clãdiri de biserici creºtine. Cu sprijinul
financiar al Imperiului, creºtinii îºi ridicã edificii impunãtoare,
aºezate uneori chiar pe temeliile unor temple pãgâne.
• Capitala Imperiului Roman este mutatã de la Roma la
Constantinopol. Oraºul este fondat în 324 ºi este dedicat în
11 Mai 330. Roma nu mai este centrul de greutate al puterii
politice imperiale. Biserica încearcã sã umple golul de
autoritate format prin ridicarea scaunului papal.
• Eusebius, episcop al Cezareei, scrie prima lucrare
semnificativã de istorie a creºtinismului. Lucrarea lui ne
pune ºi astãzi la dispoziþie amãnunte fascinante despre viaþa
creºtinilor din primele secole.
ANUL 400
400. La 12 generaþii dupã Hristos, lumea este
încreºtinatã în proporþie de 18,6% (64% fiind în
continuare în afara rasei albe). 39% din populaþia lumii
este evanghelizatã. Biblia este tradusã în 11 limbi.
Numãrul total al martirilor a crescut la 1.950.000 (rata în
acest secol a fost de 5.310 pe an).
extras din
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
 Predica
de la miezul nopþii

Trãim într-o lume materialistã ºi egoistã, în care
fiecare aleargã spre „a fi” ºi „a avea”. Atât de puþini
sunt cei care îºi doresc sã stea la îndemâna ºi
cãlãuzirea Duhului lui Dumnezeu, descoperind planul
ºi voia Lui pentru viata lor. Nu e importat ce faci în
viatã, oricât de bun ar fi lucrul fãcut, ci important e,
dacã ceea ce faci, este voia lui Dumnezeu. Ca atare, în
ceea ce mã priveºte, am hotãrât sã-I stau la îndemâna
împlinind voia ºi planul Sãu în dreptul meu. Iatã unul
din modurile în care am ales cã trebuie sã slujesc.
În toamna anului 2003, Dumnezeu m-a
binecuvântat cu o maºinã cu care sã slujesc în lucrarea
de vestire a Cuvântului Sãu. Într-o searã, întorcându-
mã dintr-o lucrare, la una din intrãrile oraºului am vãzut
oameni de prin sate, rãmaºi încã în oraº ce stãteau la
„ocazii”. Vãzându-i, m-a apucat un sentiment de milã
faþã de ei, amintindu-mi de vremurile în care eu însumi
stãteam ca ei, aºteptând sã fiu luat de unul din ºoferii
grãbiþi. Am ajuns acasã la ora 24. Atunci Dumnezeu
mi-a ºoptit în duhul minþii urmãtoarele: «Îþi iei maºina
ºi te îndrepþi înspre direcþia X (spre care erau 25 km ºi
pe traseul cãreia erau câteva sate), unde vei întâlni
doi oameni stând la „ocazii”».
La 10 km de oraº, în primul sat, erau aºa cum îmi
spusese Dumnezeu, doi oameni, un bãrbat ºi o femeie,
care aºteptau sã fie luaþi de vreo maºinã la acea orã
târzie din noapte. Au fãcut un semn cu mâna,
nãdãjduind cã voi opri sã-i iau în maºinã. Au nãdãjduit
bine, cãci Dumnezeu pentru ei m-a trimis. Am oprit de
i-am luat în maºinã, cu menþionarea faptului cã merg
în localitatea X, exact cum îmi spusese Dumnezeu. În
momentul în care s-au urcat cei doi în maºinã, femeia
i-a zis bãrbatului: «Þi-am spus eu cã ne va lua cineva!»
Pânã a nu-i lua în maºinã, Dumnezeu mi-a spus sã
pun în casetofonul maºinii o casetã cu predica unui
frate, pentru cei doi pe care urma sã-i iau în maºinã.
Cei doi erau acum siliþi sã asculte predica respectivã.
Eram aºa de bucuros de modul în care lucreazã
Dumnezeu, dacã te laºi cãlãuzit de El.
Dar dacã Dumnezeu ºi-a fãcut lucrarea, a încercat
ºi diavolul sã afecteze. În noaptea aceea, în drum spre
localitatea X, într-un sat, la o curba periculoasã de 90
de grade, din sensul opus al direcþiei în care mã
deplasam, venea un camion de tonaj mare (TIR), care
datoritã curbei foarte periculoase, îngustã ºi fãrã
vizibilitate pe timp de noapte, nu se putea încadra în
mod perfect pe sensul sãu de mers, intrând pe partea
mea carosabilã. În acel moment al întâlnirii cu
camionul, acþionând faza lungã a maºinii, vãzusem
pe partea mea carosabilã, un om în stare de ebrietate.
Am fost nevoit sã opresc maºina, pentru a da voie sã
treacã camionul, iar apoi sã ocolesc beþivul. Dacã aº
fi mers puþin mai tare, ºi nu aº fi ascultat îndemnul de
a da pentru câteva secunde faza lungã, nu aº fi vãzut
omul beat. Ca atare, urma sã am un accident, lovind
acel om beat ºi suportând toate consecinþele acestui
fapt. Am mulþumit lui Dumnezeu pentru cã m-a pãzit
ºi am ajuns la destinaþie cu cei doi.
Când s-au coborât din maºinã, în loc de a-i „taxa”
le-am spus cã doresc sã le ofer caseta cu acea predicã.
S-au arãtat bucuroºi s-o primeascã, iar femeia mi-a
spus: «Roagã-te pentru noi ºi trimite câte un bilet în
fiecare bisericã pe unde vei merge, sã se roage pentru
noi, cãci am fost botezaþi – am încheiat amândoi cu
Dumnezeu un legãmânt ºi am cãzut». Mi-am dat seama
cã erau soþ ºi soþie.
M-am întors spre casã plin de bucurie, fãcând
ceea ce m-au însãrcinat sã fac. Am fãcut ceea ce eram
dator sã fac ca rob netrebnic înaintea Stãpânului.
Experienþe asemãnãtoare, în care am fost îndemnat
foarte clar sã plec pe un drum pentru „evanghelizare”
au fost mai multe. Unele din ele pânã la distanþe de 60
Km. Altele în care am fost pus sã aleg ca Samuel dintre
fiii lui Isai, pe care sã-i iau ºi pe care sã-i refuz. Mã
rog ca eu ºi fiecare la rândul lui sã-ºi poatã înþelege la
timp chemarea ºi sã slujeascã dupã puterea ce i-a
dat-o Dumnezeu.
E. M.

Întrebãri
1. Care este proporþia de responsabilitate, de merit sau de vinovãþie pentru o stare mai înaltã sau mai
scãzutã de spiritualitate a credincioºilor dintr-o adunare? Conducerea adunãrii, predicatorii, proorocii, cântãreþii,
pãrinþii (familia), fiecare credincios în parte.
2. Care au fost relaþiile ierarhice ºi de colaborare între bisericile locale „instituite” de apostolii Domnului?
Care a fost evoluþia istoricã care a dus la formarea bisericilor universale? Care este soluþia corectã, optimã, în
acest domeniu, pentru a rãmânea biblici ºi neafectaþi de secularism?
3. Care este efectul mediei muzicale creºtine (radio, CD-uri, casete, festivaluri, alte „momente” muzicale
ale întrunirilor frãþeºti) asupra spiritualitãþii masei de credincioºi sau a diferitelor categorii de vârstã (copii,
tineri… bãtrâni)? Ce previziuni, recomandãri, se impun în acest domeniu ºi cine trebuie sã le opereze?
Ce har sã te afli pe linia-ntâi

Ce har sã te afli pe linia-ntâi

Ducând bãtãlia iubirii!
ªi-alãturi cu Domnul mereu sã rãmâi,
Chiar dacã þepuºul te arde-n cãlcâi,
ªi lespedea rece þi-o pui cãpãtâi,
ªi-n rãni îþi rãsar trandafirii…

Ce har sã te-arunci unde lupta e-n toi,

Sã lupþi pentru Domnul ºi oameni!
Cu faþa brãzdatã, cu pãrul vâlvoi,
Cu mintea truditã, cu umerii goi,
Sã mergi înainte, nicicând înapoi
ªi-n urmã doar pace sã sameni…

Ce har, la spãrturã, cu Domnul sã stai,

Sã-nfrunþi curajos vijelia!
Croind pãcãtoºilor cale spre Rai,
Tribut rugãciunii cu sete sã dai,
Fãcându-þi, din rugã: ºi lege, ºi strai,
ªi-apoi sã respiri veºnicia…

Ce har sã poþi duce rãzboiul cel sfânt,

S-ajungi un ostaº de ispravã!
Ca frate-al durerii, te-arunci la pãmânt,
În rugã-mpletindu-þi speranþã ºi-avânt
ªi-arzând, ca o torþã a Duhului Sfânt,
Tu iei prizonieri pentru slavã!

Autor necunoscut