Cum se îmbrăcau femeile acum 100 de ani

Serea Amalia

Moda a fost dintotdeauna un domeniu fascinant, mai ales pentru că termenul de modă se aplică
acelor persoane care se poartă în tendinţele vremii. De-a lungul timpului, moda a evoluat foarte mult,
la fel şi interesul oamenilor pentru a fi în pas cu moda şi nu de modă veche, cum se spune.
În 1850 s-a vorbit pentru prima oară despre
industria modei, atunci când s-au inventat primele maşini
de cusut, până atunci hainele fiind cusute la mână. De
altfel, poetul Grigore Alexandrescu redă într-o scrisoare de
la 1860, extrem de fidel, dar deloc măgulitor, cum erau
îmbrăcate femeile din Focşani din înalta societate, acolo
unde poetul era membru al Comisiei Centrale.
„Boieroaicele, oricât de mărunte, nu făceau doi paşi prin
oraş decât numai în trăsură. Prin colbul ori prin noroiul
străzii târau rochii grele de catifea ori de tafta, iar la serate
veneau, nefamiliarizate cu protocolul, în «robes de
chambre» foarte bogate, iar în picioare cu papuci.
Pe cap aveau pălăria cea mai pariziană, ciorapii le
erau rupţi. Horbota fină a pantalonilor tinerelor fete cădea
peste ghete scâlciate. Puneau bijuterii peste tot: la urechi,
uneori, degete, piept“, relatează Alexandrescu.
Lucrurile au evoluat însă câteva decenii mai târziu,
când deja
vorbim de
reviste de
modă cu
apariţie săptămânală şi care aveau foarte multă căutare
în rândul femeilor, pentru că le învăţa să se îmbrace.
Astfel, la 1907, revista „Moda Nouă Ilustrată” pe luna
octombrie amintea că Teatrul Naţional îşi redeschisese
porţile, prilej pentru femei de a radia de frumuseţe prin
toaletele fermecătoare.
Astfel, femeile erau sfătuite ca la teatru să vină
îmbrăcate în funcţie de locurile care le aveau la
spectacol: cele care aveau loc la lojă puteau îmbrăca o
bluză de culoare deschisă şi vaporoasă, cu dantelă, pe
când femeile care aveau loc la stal erau încurajate să
poarte rochii lungi, eventual din catifea şi chiar postav.