Vestimentaţia în epoca modernă

Istoria vestimentaţiei româneşti din perioada modernă, confirmă faptul că nici o interdicţie,
nu este în stare să stopeze evoluţia modei. În acelaşi timp, vestimentaţia, în afară de criteriile
estetice, comportă un important conţinut social şi chiar politic. Îmbrăcămintea în societatea
modernă era un însemn important al apartenenţei sociale. Marea boierime, cu cheltuieli enorme
îşi asigura vestimentaţia potrivită statutului ei social. În acelaşi timp chiar dacă le permitea
buzunarul, reprezentanţii păturilor neprivilegiate nu aveau dreptul să poarte haine şi podoabe
asemenea boierimii. Purtatea straielor de tip oriental însemna şi o manifestare de loialitate
politică faţă de Poartă.

Primele care au încălcat legile tradiţiilor în vestimentaţie au fost femeile. Pantofi de modă
nouă, rochii de factură occidentală, evantaie, peruci pudrate etc. Aceste elemente de
vestimentaţie tot mai des apar în comenzile negustorilor. Femeile vestite se îmbracau în rochii ,,
a la francaise,, şi toalete ,, a la Marie-Louise,,.În ceea ce priveşte îmbrăcămintea bărbătească,
schimbarea şi diversitatea acesteia se produce mai lent. Toţi boierii, tineretul şi burghezia
îmbrăca fracul şi pantalonii. În acestă perioadă apare şi conflictul între generaţii în problema
vestimentaţiei. Iar cei vârstnici rămân fideli vestimentaţiei orientale, în timp ce tineretul adoptă
stilul european.

În lucrarea Dr Maria Camelia-Ene, ,,Modă şi modernitate în spaţiul românesc, epoca

modernă – Veşminte şi accesorii vestimentare din patrimoniul MMB,,, este prezentată viaţa
cotidiană, analiza lumii elitelor. Se descriu detaliile despre accesoriile de damă aferente
toaletelor civile, adaptarea şi interpretarea portului popular, dar si despre moda pentru bărbaţi,
costume şi încălţăminte.

Un alt volum care subliniază felul vestimentaţiei din perioada anterioară nouă este cel a lui
Alexandru Alexianu ,,Mode şi veşminte din trecut,,. Unde aduce exemple de accesorii,
caracterizează amănunţit detalii ale hainelor atât femeilor, cât şi a bărbatului modern dar şi alte
perioade la fel sunt menţionate.

Moda perioadei moderne a cunoscut o schimbare considerabilă cu rochii lungi, vaporoase,

costume, diverse textile, culori şi stiluri. Femeile poartă haine ca cele din Europa. Părul se poartă
împletit sau în coc. Toate femeile poartă şaluri albastre din Alep. Aceestea purtau corset, aveau
trăsături fine: degetele lungi şi slabe, tenul alb şi talie subţire. Un alt accesoriu erau mănuşile.
Unele dimnie care nu îndeplineau idealul estetic al degetelor lungi şi subţiri, purtau mănuşi mai
mari pentru a masca acest neajuns. Imaginea ideală era femeia, clepsidră. Femeile care erau mai
plinuţe purtau corsetul. Talia de vispe era foarte apreciată, în aşa fel încât un bărbat să-i poată
cuprinde talia cu mâinie lui. La plimbare, doamnele aveeau pălărie, iar umerii şi braţele, purta o
rochie decoltată şi plină de bijuterii. Pălăria nu era purtată în ţinuta de gală, deoarece coafura se
afla în centrul atenţiei. Astfel femeile au devenit mai luxoase şi mai costisitoare. Trebuie înţeles
că fiecare clasă dominantă şi-a impus concepţiile estetice prin procedee de împodobire: machiaj,
coafură, costum etc. Dincolo de frumuseţea costumului de sărbătoare, hainele răspundeau unor
nevoi practice: apărarea trupului de arşiţa verii şi de frigul iernii. Haiele erau confecionate din
pânză de in sau de cânepă ţesută şi vopsită în casă şi, mai are parte a anului, locuitorii satelor
umblau cu picioarele goale.

Ţărăncile însă îşi acopereau capul cu o năframă. Despre copii se cunoaşte mai puţin, dar din
unele surse scrise atât si din fiemele istorice copii erau mai mult dezbrăcaţi toată ziua, dar erau
spălaţi în fiecare seară şi dimineaţă cu apă caldă.

În concluzie, vestimentaţia epocii moderne capătă o nouă tendinţă şi noi elemente care devin
simboluri a perioadei. În mare parte dezvoltarea şi transformarea îmbrăcămintei moderne se
observă la femei. Toate aceste schimbări marchează construirea unei noi societăţi şi la afirmarea
unei noi identităţi.