RELAŢIILE DINTRE JAPONIA ŞI

RUSIA

 Introducere
 Actualul context global este unul al schimbărilor și al
incertitudinilor. Pe fondul acestor realități, este firesc ca și
relațiile dintre marile puteri ale lumii să cunoască mutații
semnificative care, în marea majoritate a cazurilor, au ca scop
final construirea de noi alianțe. Prin aceste alianțe se urmărește
fie dobândirea unor beneficii mutuale, fie pur și simplu evitarea
izolării și supraviețuirea în actuala ordine mondială.

 De multe ori însă există și impedimente în acest proces,

impedimente care își au rădăcinile în trecutul istoric al părților
implicate. Un exemplu în acest sens este relația dintre Rusia și
Japonia.
Cele doua mari puteri sunt exemplul care confirmă
faptul că problemele nerezolvate din trecut pot avea
repercusiuni în prezent si pot împiedica
desfășurarea în termeni normali a unei relații de
cooperare. Sugestivă în acest sens este disputa
insulelor Kurile, obiect al legăturilor delicate dintre
Rusia și Japonia. Pentru a înțelege mai bine
profunzimile acestei problematici, este necesară o
scurtă incursiune în timp.
Insulele Kurile – nucleu al relației tensionate dintre
Rusia și Japonia

 Insulele Kurile (Teritoriile de Nord în accepțiunea

japoneză și Insulele Kurile de Sud în cea rusă) sunt
un arhipelag compus din aproximativ 30 de insule
care se întind din Hokkaido (a doua cea mai mare
insulă a Japoniei) până în peninsula Kamceatka,
aflată în estul extrem al Rusiei.
 Aceste insule au început să fie explorate încă din
secolul al XVII-lea, atât de către japonezi, cât și de
către ruși, popoare care au stabilit așezări pe
teritoriul acestora. Începând cu secolul al XIX-lea
însă, insulele Kurile au făcut obiectul unui joc de
ping-pong între Rusia și Japonia. „Jocul” inițial a
debutat în anul 1855, an în care a fost semnat
Tratatul de la Shimoda.
 În baza acestuia, erau stabilite atât legăturile diplomatice, cât și
granițele dintre Rusia și Japonia. Mai exact, tratatul stipula ca
insulele de la nord de Iturup să ajungă sub jurisdicția Rusiei, în
timp ce Japonia obținea controlul insulelor de la sud de Iturup
(adică Iturup, Kunashir, Shikotan și Habomai).
 În 1875, a urmat Tratatul de la Saint Petersburg, în urma căruia
insulele Kurile au fost cedate Japoniei, iar Japonia a recunoscut
jurisdicția Rusiei asupra insulei Sahalin, insulă aflată în nordul
Oceanului Pacific. 30 de ani mai târziu, Tratatul de la Portsmouth,
semnat după încheierea Războiului Ruso-Japonez din 1904-1905,
oferea Japoniei, pe lângă Kurile, și controlul asupra sudului insulei
Sahalin. Dar, după ce Japonia a fost înfrântă în cel de-al Doilea
Război Mondial, Uniunea Sovietică a ocupat din nou sudul insulei
Sahalin și a obținut și controlul insulelor Kurile.
 În urma Tratatului de Pace de la San Francisco din anul 1951, Japonia
renunța la toate drepturile asupra insulelor Kurile. O încercare de soluționare
a conflictului a avut loc în 1956, atunci când cele două țări au semnat o
declarație, prin care Uniunea Sovietică se angaja să cedeze Japoniei două din
cele patru insule – Shikotan și Habomai – ofertă care a fost declinată ulterior
de către statul nipon.

 Insulele Kurile sunt motivul pentru care, de la finalizarea celui de-al Doilea
Război Mondial, Rusia și Japonia nu au semnat încă un tratat de pace.
Japonezii au considerat întotdeauna că insulele au fost preluate în mod
ilegitim de către Uniunea Sovietică. Mai mult decât atât, Japonia susține
faptul că cele patru insule disputate nu au făcut niciodată parte din lanțul
insulelor Kurile pe care aceasta le-a cedat, Tokyo percepându-le drept entități
independente. Totodată, deoarece Uniunea Sovietică nu a semnat niciodată
Tratatul de Pace de la San Francisco, Japonia susține că pretenția Rusiei
asupra teritoriilor este complet nejustificată.
Confruntarea dintre ambițiile Rusiei și orgoliile
Japoniei

 Pentru Rusia, interesele strategice sunt motorul care

dictează poziția acesteia în disputa insulelor Kurile.
Posesia teritoriilor îi întărește influența în regiunea
Asia-Pacific, deoarece îi oferă posibilitatea de a
menține flota rusă în Oceanul Pacific, Rusia
realizând și demersuri în acest sens, prin construirea
unor facilități militare în Iturup și Kunashir. De
asemenea, au mai existat o serie de evenimente care
demonstrează faptul că Rusia nu este dispusă să
cedeze ușor în această problemă.
 În toată disputa legată de insulele Kurile, Japonia pune un accent
deosebit pe dimensiunea sentimentală. Atunci când insulele au intrat
sub jurisdicția Uniunii Sovietice, aproximativ 17.000 de japonezi au
fost expulzați de pe teritoriul acestora. Așadar, vizita lui Medvedev a
fost considerată drept o jignire pentru autoritățile de la Tokyo, mai cu
seamă în condițiile în care Japonia susține cu tărie că insulele ar
trebui să îi aparțină. Cinci ani mai târziu, Medvedev, în calitate de
prim-ministru de această dată, a efectuat o altă vizită în Iturup. Și
aceasta a dat naștere unor controverse din partea japonezilor, ei
argumentând faptul că aceste deplasări nu fac decât să îngreuneze
procesul de soluționare a conflictului.
 Relația dintre Rusia și Japonia a căpătat o nouă
dimensiune la ora actuală, principalul interes
urmărit fiind găsirea unui compromis în vederea
soluționării disputei privind insulele Kurile.
 Premisele care pot duce la găsirea unui compromis

 Unul dintre obiectivele majore ale lui Shinzō Abe, prim-ministrul Japoniei, este
acela de a pune capăt acestei probleme și de a dezgheța complet relațiile
diplomatice dintre Rusia și Japonia. Un fapt care evidențiază acest lucru este
poziția pe care statul nipon a adoptat-o față de Rusia.

 Pe fondul anexării Peninsulei Crimeea și a conflictului din Ucraina, membrii

G7 au aplicat o serie de sancțiuni Rusiei. Cu toate acestea, poziția Japoniei a
fost diferită de cea a celorlalți membri ai grupului. Sancțiunile aplicate de
aceasta Rusiei au avut un caracter mai mult simbolic, Japonia fiind interesată să
facă pași concreți în vederea apropierii de Rusia, în speranța că cele două țări
vor putea pune capăt disputei care persistă încă de la încheierea celui de-al
Doilea Război Mondial. Abe nu își dorește ca problema insulelor Kurile să fie
un obstacol care frânează cooperarea dintre Japonia și Rusia, ci, mai degrabă,
urmărește ca, tocmai prin inițierea dialogului cu aceasta, să încheie conflictul
care persistă de atâtea decenii.
 Un alt motiv pentru care prim-ministrul Japoniei caută apropierea
de Rusia este acela că, în contextul unei influențe tot mai mari a
Chinei în Asia, Japonia caută să își găsească aliați în regiune.
Așadar, proximitatea geografică face din Rusia un bun candidat în
rolul de aliat pentru statul nipon.
 La rândul său, Rusia, în urma anexării Peninsulei Crimeea, se află
în izolare, motiv pentru orizonturile sale strategice se îndreaptă spre
est. Așa se și explică faptul că relațiile Rusiei cu marile puteri
asiatice s-au dezvoltat considerabil, aceasta orientându-se inițial
către China, iar acum către Japonia.
 Dorința prim-ministrului Japoniei de a dialoga cu Rusia este
vizibilă prin seria de vizite pe care acesta le-a făcut în Rusia în
ultima perioadă. În mai 2016, Abe s-a deplasat la Sochi, în
ciuda cerinței președintelui Statelor Unite ale Americii Barak
Obama de a nu efectua vizite în Rusia. În cadrul vizitei, prim-
ministrul Japoniei a propus planul celor opt puncte, plan care
trasează liniile directoare ale cooperării economice între Rusia
și Japonia. Ulterior, Abe a mai făcut o vizită în septembrie
2016, în Vladivostok de această dată, vizită prin care s-a stabilit
o nouă abordare a relațiilor dintre Rusia și Japonia, punctul
primordial fiind încercarea de a găsi o soluție pentru a pune
capăt disputei insulelor Kurile.
 Japonia a declarat că va oferi sprijin Rusiei pentru dezvoltarea Orientului
Îndepărtat Rus, astfel încât acesta să devină o bază pentru export în zona Asia-
Pacific. Proiectele, atât cele care sunt în desfășurare, cât și cele care urmează a fi
demarate, se concentrează pe infrastructură, investiții, aria farmaceutică, iar un
domeniu de maximă importanță este cel energetic, cele două țări dorindu-și să
construiască o rețea de infrastructură care să lege Sahalin de Hokkaido. Totodată,
Proiectul Yamal, cel mai ambițios proiect rusesc care are în vedere producerea de
gaz lichefiat în zona arctică, va primi finanțare din partea Băncii Japoneze pentru
Cooperare Internațională (JBIC) în valoare de aproximativ 400 de milioane de
dolari. În schimb, Japonia va putea beneficia de pe urma asistenței pe care o
oferă Rusiei, devenind la rândul său o destinație pentru gazul rusesc.
 Și Rusia face pași în vederea îmbunătățirii dialogului cu statul nipon. La finele
acestui an, președintele Vladimir Putin va face o vizită în Japonia, iar
principalele subiecte de discuție între acesta și prim-ministrul Japoniei vor fi
legate atât de disputa teritorială, cât și de necesitatea trasării unei traiectorii clare
în vederea cooperării economice dintre cele două țări.
 În tot acest proces de eliminare a barierelor care stau în calea
cooperării dintre cele două puteri, Japonia a fost cea care a fost mai
„îndrăzneață”. Rusia rămâne un jucător ale cărui interese sunt
incerte. Acțiunile acesteia dovedesc faptul că în materie de
compromisuri, Rusia nu este cel mai bun exemplu. Anexarea
Peninsulei Crimeea demonstrează că aceasta nu este deschisă spre
concesii, lucru ce pune sub semnul întrebării posibilitatea
soluționării disputei cu Japonia. În același timp, Japonia își dorește
să pună capăt disputei, dar ca acest lucru să fie realizat de așa
manieră încât să aducă beneficii mutuale ambelor părți. Sfârșitul de
an va fi cel care va da un pronostic referitor la viitorul relației
dintre Rusia și Japonia, atunci când Vladimir Putin se va deplasa în
Țara Soarelui Răsare, iar cele două țări ar putea, în sfârșit, să
încheie capitolul insulelor Kurile.
Dezvoltarea politică a problemelor Kurile

 După prăbușirea URSS, Federația Rusă a moștenit relațiile

sovieto-japoneze. La fel ca înainte, principala problemă care
stă în calea dezvoltării depline a relațiilor dintre ambele
părți este disputa privind proprietatea Insulelor Kuril, care
împiedică semnarea unui tratat de pace.

 Guvernul lui Boris Yeltsin, care a ajuns la putere în 1991, a

continuat să adopte o poziție fermă cu privire la
suveranitatea Rusiei asupra întregii Insule Kuril și a respins
întoarcerea lor în Japonia. În ciuda asistenței tehnice și
financiare din partea Japoniei, care se afla în G7, relațiile
dintre cele două țări au rămas la un nivel scăzut.
 În septembrie 1992, președintele rus Boris Yeltsin și-
a amânat vizita planificată în Japonia și a făcut-o abia
în octombrie 1993. El nu a făcut nicio propunere
nouă, dar a confirmat disponibilitatea Rusiei de a
urma propunerea sovietică din 1956 de a transfera
insula Shikotan și grupul Habomai în Japonia în
schimbul semnării unui tratat de pace. Elțină și-a
cerut scuze în fața Japoniei pentru maltratarea
prizonierilor de război japonezi după sfârșitul celui
de-al doilea război mondial.
 În martie 1994, ministrul japonez de externe Tsutomu Khata a
vizitat Moscova și s-a întâlnit cu omologul său rus Andrei
Kozyrev. Fostul ministru rus de Externe Yevgeny Primakov a
remarcat că „japonezii sunt în general negociatori foarte dificili.
Există puțină flexibilitate în poziția lor ”. Ministrul rus de
externe, Igor Ivanov, a menționat în martie 2002: „Astăzi
negociem un tratat de pace, pe care nu îl avem cu Japonia ... În
cadrul tratatului de pace, există subiectul delimitării frontierei,
care este cel mai dificil în cadrul unui tratat de pace. Și
negociem acest subiect. Negocierile, după cum înțelegeți, sunt
complicate.
 Și faptul că funcționează de 50 de ani este dovada acestui
lucru. În același timp, nu vorbim de nicio concesiune
teritorială ”. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a
remarcat în 2005: „Nu pregătim nicio propunere privind un
tratat de pace ... Am fost recent la Tokyo, colegii noștri
japonezi știu bine că nu este posibil să rezolvăm această
problemă în condițiile actuale. Întrebarea este foarte dificilă.
Pozițiile laturilor sunt exact opuse. Aici nu pot exista
conversații din culise. Iar partenerii noștri japonezi au declarat
în repetate rânduri că nu stabilesc termene limită pentru
rezolvarea acestei probleme. Trăim fără un tratat de pace, iar
acest lucru nu este un obstacol în calea dezvoltării unei
cooperări cuprinzătoare "
 Agravare în 2010
 La 1 noiembrie 2010, președintele rus Dmitri Medvedev a vizitat
Insulele Kuril, ceea ce a atras critici puternice din partea
guvernului japonez.

 Medvedev a devenit primul președinte rus care a vizitat una dintre

insulele Kuril. Premierul japonez Naoto Kan și-a exprimat
nemulțumirea față de vizita lui Medvedev. Șeful Cabinetului de
Miniștri al Japoniei, Yoshito Sengoku, a declarat că Japonia va
monitoriza îndeaproape acțiunile și comentariile părții ruse în
legătură cu această vizită nedorită. El a spus că este important ca
Japonia să știe exact ce fel de comentarii sunt permise de partea
rusă și apoi să decidă cum să se comporte în această situație.
 În același timp, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a criticat aspru
reacția părții japoneze la vizita președintelui Medvedev, considerând-o
inacceptabilă. Serghei Lavrov a subliniat, de asemenea, că aceste insule sunt
teritoriul Rusiei.

 Pe 2 noiembrie, ministrul japonez de externe Seiji Maehara a anunțat că

șeful misiunii japoneze în Rusia se va întoarce „temporar” la Tokyo pentru a
primi informații suplimentare cu privire la vizita președintelui rus la Kurile.
În același timp, întâlnirea planificată dintre Dmitri Medvedev și premierul
japonez Naoto Kan la summitul de cooperare economică Asia-Pacific, care
urma să aibă loc în perioada 13-14 noiembrie, nu a fost anulată.

 Tot pe 2 noiembrie, s-a raportat că președintele Dmitri Medvedev va face o

a doua vizită în Insulele Kurile.
Relațiile ruso-japoneze sub Shinzo Abe
 Contactele ruso-japoneze s-au intensificat oarecum. În
Japonia, a fost stabilit funcția de ministru de stat pentru
cooperarea economică cu Rusia. Au avut loc reuniuni ale
miniștrilor apărării și afacerilor externe ale celor două țări în
formatul „2 + 2”.

 Se discută și posibilitatea abolirii vizelor pentru ruși atunci

când vizitează Japonia.
 La 29 martie 2020, guvernul japonez a anunțat că datele pentru
începerea schimburilor fără vize între prefecturile japoneze și
partea de sud a insulelor Kuril ruse nu au fost încă stabilite pe
fondul situației cu răspândirea coronavirusului.
Comerțul ruso-japonez
 În 2012, comerțul dintre cele două țări s-a ridicat la 31 de miliarde de
dolari
 Ponderea Federației Ruse în comerțul exterior al Japoniei a fost
întotdeauna scăzută. În 2000, Rusia a reprezentat 0,6% din cifra de
afaceri a comerțului exterior al Japoniei (0,12% din exporturi și
1,21% din importurile Japoniei). Ulterior, cota Rusiei a crescut: în
2014, Rusia a reprezentat 2,26% din comerțul exterior al Japoniei
(1,33% din exporturile japoneze și 3,05% din importurile japoneze).
Cu toate acestea, în 2014-2017 a căzut din nou. În 2017, Rusia a
reprezentat 1,45% din comerțul exterior al Japoniei (0,86% din
exporturile japoneze și 2,06 din importurile Japoniei).
 La 24 iulie 2018, Duma de Stat a Federației Ruse a ratificat acordul
privind eliminarea dublei impuneri cu Japonia.
Comerțul transfrontalier
 Comerțul cu Rusia are o oarecare importanță pentru
prefecturile bazinului Mării Japoniei (Toyama,
Hokkaido și altele): în 2006, 3% din totalul
exporturilor și 3% din importurile din aceste
regiuni proveneau din Federația Rusă. Comerțul cu
Rusia a fost deosebit de important pentru
Prefectura Toyama: în 2006, Federația Rusă a
reprezentat 31,4% din exporturi și 14,2% din
importurile provinciei.
Investițiile japoneze în Rusia
 Potrivit lui Rosstat, 86,4% din volumul investițiilor
japoneze acumulate în economia rusă este alcătuit
din investiții în producția și prelucrarea petrolului
și gazului, restul este direcționat către comerț (2%),
exploatarea forestieră și prelucrarea lemnului (3%),
producția de vehicule și piese de schimb pentru el
(2%). Majoritatea investițiilor japoneze pentru
2009 (83%) au fost concentrate în Sahalin.
 A efectuat: Malic Diana
 A evaluat: Vasile Maxim