Eseu: Ideologia - ca discurs justificator al puterii politice

Ideologia conturează contextul socioistoric şi politic care ne permite să surprindem

caracteristicile unei epoci. Ideologiile sunt cele care organizează câmpurile valorice sociale, pe
care unele grupuri politice vor să le promoveze.

În semnificația actuală, ideologia se referă la acel ansamblu de idei și principii care stabilesc
o anume formă de guvernământ, sau o filozofie socială asupra celei mai bune forme de
organizare a statului care satisface optim nevoile și împlinește la cel mai înalt nivel așteptările
cetățenilor. Ideologia promovată de partidele politice ţine de dimensiunea mobilizatoare şi
simplificată a unor idei politice sau sisteme de gândire, astfel încât această ideologie promovată
să se transforme în opinii sociale acceptate de un grup de indivizi. Orice putere politică vrea să
se justifice şi foloseşte indiscutabil o anumită retorică personificată. Acest discurs retoric
încadrează în el un set de idei şi credinţe, el indică ce are valoare şi ce nu, ce trebuie schibat şi ce
nu formând atitudinea majorităţii. Astfel, ideologiile îndrumă oamenii la acţiune politică, îi
cheamă la contribuţie pentru binele societăţii.

În cadrul unui stat pot exista mai multe ideologii, însă fiecare ideologie vehiculează anumite
idei. Aceste idei sunt exprimate prin cadrul unui discurs, în cazul dat, discursul ideologic sau
poate fi numit ca un discurs justificator. În cadrul societăţii instrumentul principal de acţiune
politică este exact acest discurs ideologic, care îl putem ca un mesaj ce exprimă o gândire
colectivă sau partizană, care denotă puterea politică.

Ideologia în sine trebuie să aibă nu doar o forţă afectivă asupra societăţii dar ar trebui să
aducă şi argumente plauzibile, care să exprime cu siguranţă dorinţa unui partid sau altuia că are
intenţii binevoitoare nu doar în favoarea lor personală. De fapt, ideologia serveşte puterea
politică, indiferent de care ar fi aceasta: economică, militară, economică, birocratică etc. Ideile
unei ideologii redate în faţa unei întregi societăţi este în primul rând un mod de exercitare a
puterii politice iar în al doilea rând, un mod de informare a cetăţenilor.

Istoric sunt cunoscute mai multe tipuri de organizări statale, fiecare cu calitățile și lipsurile
inerente. Două mari ideologii asupra organizării sociale marchează timpurile moderne, anume
organizarea capitalistă și cea socialist-comunistă. Capitalismul pune accentul pe organizarea și
conducerea democratică, pe proprietate privată, pe inițiativa liberă, pe comerț liber,
pe concurență în toate domeniile acțiunii sociale. Comunismul, dimpotrivă, subliniază
necesitatea proprietății comune a mijloacelor de producere a bunurilor și serviciilor.
 A doua linie, cu rădăcini germane, pornește de la Hegel și Marx, ajungând la Mannheim și
Habermas. Ceea ce îi interesează pe acești gânditori este mai degrabă realizarea adevărului decât
contemplarea lui. Societatea nu mai este văzută ca un loc al consensului stabil, ci ca unul
măcinat de conflicte, Astfel, ideologia presupune idealismul, în vreme ce marca gândirii
filosofului german este tocmai materialismul. În al doilea rând, ideologia este alăturată de către
Marx cu distribuția inegală a resurselor și puterii în societate

Astfel, observăm cum odată cu timpul se dezvoltă noi ideologii şi noi reprezentanţi care
adoptă o anumită concepţie ideologică, pe care încearcă să o implementeze în cadrul unui stat ca
fiind una dintre cele mai bune. Fiecare dintre reprezentaţi punând accent pe punctele forte ale
ideologiei promovate. Oricum, putem afirma cu certitudine că ideologiile sunt prea importante ca
să dispară, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna corecte. Ele ne explică şi ne oferă un plan pe
viitor chiar dacă şi este greşit, acestea mereu au reprezentanţii lor loiali.