MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ”

FACULTATEA FILOLOGIE ŞI ISTORIE

RECENZIE
Costumul popular din Republica Moldova

de Varvara Buzilă

A efectuat: Malic Diana

A evaluat: Ursu Valentina
 Varvara Buzilă este un etnograf și muzeograf din Republica Moldova, doctor în filologie,
secretar științific la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Personalitate
de referinţă a etnologiei din Republica Moldova, model de rigoare academică şi profesionalism,
autoare a unei opere sistematice, de o considerabilă dimensiune şi prospeţime, axată pe
susţinerea şi promovarea valorilor culturale ale românilor de pe teritoriul Republicii Moldova.
Varvara Buzilă este o personalitate puternică, care posedă un impresionant bagaj de cunoştinţe şi
este extrem de implicată în tot ceea ce face. Chibzuită şi limpede în gândire, tenace şi
competentă în domeniile în care activează, cu verticalitate şi fermitate în poziţiile pe care le ia.
Este mereu energică şi hotărâtă să facă lucruri utile. Pasiunea pe care o transmite Varvara Buzilă,
atunci când vorbeşte despre cultura populară, mişcă suflete.

Lucrarea Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic, editată la Chişinău în
2011.

Lucrarea apare cu sprijinul financiar al Biroului Regional UNESCO de la Moscova pentru

Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în cadrul Proiectului-
Pilot Elaborarea Registrului Naţional al Patrimoniului Cultural Imaterial al RM în corespundere
cu prevederile Convenţiei UNESCO privind salvgadarea patrimoniului cultural imaterial.
Lucrarea a fost deasemenea recomandată pentru tipar de Consiliul ştiinţific al Muzeului
Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.

În elaborarea lucrării autoarea a apelat în mare parte la cele două domenii reprezentate de
obiectele colecţiilor vestimentare muzeale şi de obiectele de port păstrate de către persoane
private. Cele mai multe obiecte ale portului popular sau păstrat la locuitorii din nordul şi sudul
Moldovei. La fel un rol important în elaborarea acestei lucrări au avut-o arhivele ştiinţifice. Au
avut un rol important şi manuscrisele datând din 1874, păstrate la Academia din Kiev, de
rezultatele cercetărilor de teren din 1959, păstrate în Arhiva Institutului de Etnologie ,,Micluho-
Maklai,, din Moscova, de materialele din Arhiva Ştiinţifică a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
O sursă bogată de informaţii este Arhiva Ştiinţifică a Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie
Naturală.

În cadrul elaborării acestei lucrări autoarea foloseşte metoda istorică, studiul documentelor,
observaţie, analiză etc. În mare parte lucrarea este elaborată pe baza unui studiu documentar,
autoarea a realizat o cercetare a surselor locale din diferite sate ale ţării, a expoziiilor din muzee,
a arhivelor etc.
 În primul capitol, Repere ale afirmării costumului tradiţional întâlnim o definire a portului
popular, cu explicarea funcţiilor sale. Sunt analizate mecanismele sociale care determină
schimbări în domeniul vestimentar, se face şi diferenţa între costumul autentic şi costumul
scenic, considerat drept o imitaţie nefericită şi cu efecte negative asupra imaginii naturale ale
portului tradiţional, întrucât se falsifică imaginea modelului autentic.

În cadrul primului capitol sunt analizate succint 4 subcapitole. Primul subcapitol În

căutarea costumului original, se vorbeşte despre tendinţa populaţiei care este în căutarea
costumului tradiţional autentic. Al doilea subcapitol relevă despre impactul evenimentelor
istorice asupra costumului ţărănesc, care se referă mai exact la sf. Secolului XVIII-lea şi
secolul al XIX în mare parte tratând despre impactul care a avut loc în cultura spaţiului
Basarabiei odată cu anexarea ei de către Imperiul Rus. Iar spre final este menţionat sec. XX,
unde costumul naţional este susţinut de instituţiile satului şi statului, pentru ai menţine acea
continuitate culturală. În ultimul subcapitol , Încercări de revitalizare a portului popular, se
încearcă o reactualizare a portului popular( costum tradiţional, costum folcloric sau costum
naţional cum fost numit în diferite etape istorice).

Sunt analizate separat Costumul tradiţional pentru bărbaţi şi Costumul tradiţional pentru
femei, iar în capitole aparte sunt descrise subiecte despre găteala capului, elementele de décor, de
acoperământ a capului atât la femei cât şi la bărbaţi. La bărbaţi aceste elemente de bază fiind:
căciula de cârlan şi pălăria, iar la femei năframele, ştergarul de cap, pânzăturile şi şervet de cap şi
suportul pe care se aşează toate aceste elemente.

În capitole separate sunt analizate şi descrise porturile ţărăneşti populare ale bărbatului şi ale
femeilor. Portul este analizat sub toate aspectele: structura, funcţie, simbolistică, particularităţile
locale ale costumelor atât la bărbat cât şi la femeie, costumul pentru timpul rece al femeii şi
bărbatului ş.a. La femei elementele vestimentare erau alcătuite din: catrinţă, brâu, fustă,naframa
şi încălţămintea. Iar bărbaţii purtau camaşa, iţarii, brâu, căciulă sau pălărie.

În penultimul capitol se analizează podoabele şi accesoriile. Dintre accesoriile cele mai des
întâlnite la femei îndeosebi erau: mărgele, cerceii, brăţări, inelele sau mai erau întâlnite şi
salbele, acestea în mare parte confecţionate din sticlă, iar cei mai bogaţi aveau bijuterii din aur şi
argint. Într-un cuvânt accesoriile sunt cele ce oferă costumului o anumită expresivitate şi
integralitate.

În ultimul capitol ce redă discursul despre ultimul şi tot odată un important element din
întregul costum, încălţămintea. Aici se descrie concomitant încălţămintea la femei cât şi cea
bărbătească, este explicată importanţa acestui element care serveşte ca protecţie picioarelor
omului. Deobiecei se purtau papuci, cizme sau se făceau opinci din piele de vită.

Caracterul de inovaţie a lucrării o putem observa atât prin aspectul estetic cât şi prin modul
de abordarea a coninutului. O trăsătură distinctivă este tratarea unor informaţii din manual în
două limbi (română şi engleză), redactarea glosarului de la sfârşitul cărţii. Nu în ultimul rând
observăm şi modul în care autoarea expune conţinutul lucrării, putem să interpretăm acest
conţinut asemeni unui ghid practice, după cum a menţionat şi autoarea în concordanţă cu titlul.

Autoarea ne prezintă, într-un studiu documentat, o parte importantă din zestrea culturală a
Republicii Moldova:  costumele populare moldoveneşti. Ea urmărește evoluția tematico-
stilistică, arta țărănească a brodatului și cromatica rafinată a acestor piese de patrimoniu.
Această colecție este excepțională fiindcă ne arată în primul rând că țesătura țărănească a fost
considerată obiect de patrimoniu încă de la răspândirea lui până în prezent, şi la fel ne redă:
vechimea, varietatea și autenticitatea costumului popular atât la femei cât şi la bărbaţi, din cadrul
diferitor arealuri.

Deasemenea această lucrare este una motivaţională, deaoarece ne exprimă cât este de
importantă moştenirea culturală, adică costumul popular moldovenesc. Expunerea lucrării
serveşte totodată şi ca dovadă a existenţei unui popor unic cu tradiţiile şi bogăţiile sale.

Importanţa practică a lucrării se relevă în modul de interpretare corectă a costumului

tradiţional. Cu ajutorul acestor abordări detaliate de către autoare este uşor să punem în practică
confecţionarea unui costum din cap până în picioare după acel model veridic, cu o artă
ţărănească brodată impecabil.

La fel de important este punerea în practică a valorificării, recuperării şi readucerii la viaţă a

costumului tradiţional. Totodată cartea ghidează activitatea meşterilor, profesorilor,
conducătorilor de formaţii etnofolclorice în munca lor nobilă, de modelare şi de valorificare
vestimentaţiei populare moldoveneşti.