Tema: Europa la răscrucea secolelor XIX-XX

1. Definiţi procesul de ,, modernizare,,.

Modernizarea – este un proces amplu, implicând schimbări în toate domeniile

gândirii şi activităţi umane.

2. Identificaţi aspectele ,, modernizării ,, Europei.

 Urbanizarea,
 Industrializare,
 Secularizarea,
 Democratizarea societăţii,

3. Analizaţi particularităţile procesului de modernizare în plan politic, social,

economic, cultural în a doua jumătate a secolului XIX-lea, începutul secolului
XX.

 Pe plan politic :

 Trecerea de la stat tradiţional la cel modern,

 Progres spre democraţie, stabilitate, modele de dezvoltare etc.
 Înlocuirea unui număr de autorităţi politice tradiţionale cu una singură
seculară.

 Pe plan social:

 Explozia demografică,
 Urbanizarea,
 Afirmarea ideologiei liberale şi a ideilor democratice,

 Pe plan cultural:

 Extinderea instrucţiei şcolare,

 Alfabetizarea oamenilor,
 Crearea unei culturi omogene,
Sarcina 1. Pornind de la afirmaţia lui Winston Churchil: ,, Democraţia este un sistem politic
prost, cel mai bun, însă dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum,,

Argumentaţi: Este democraţia cea mai perfectă formă de organizare politică a societăţii?
Democraţia este o formă de organizare a statului, un regim politic care duce cont de voinţa,
interesele şi aspiraţiile cetăţenilor indiferent de rangul pe care îl au fiecare. Aici le sunt asigurate
libertatea şi egalitatea în drepturi, ceea ce reprezintă o importanţă enormă în viaţa unei persoane.

Democraţia, cred eu că este totuşi una dintre cele mai bune ideologii pe care o putem
implementa în cadrul unei societăţi de astăzi. Ca argumente pentru această afirmaţie ar fi însăşi
ideea principală pe care o denotă acest regim, guvernarea de către popor, puterea supremă care
aparţine poporului. Un alt argument forte ar fi bazat pe principiile pe care le promovează
democraţia: egalitatea în faţa legii dreptul la opinie, libertatea, pluralismul politic, separarea
puterilor în stat, aceste puteri trebuie să fie independente, să se controleze reciproc şi să
colaboreze între ele.

Democraţia se arată drept cea mai viguroasă formă de organizarea societăţii, în pofida
laturilor sale negative. Această ideologie a asigurat pentru toţi cetăţenii o perioadă de înflorire pe
mai multe planuri: economic, politic, social, a asigurat prosperitate oamenilor şi le-au apărat
drepturile. Iar nu în ultimul rând datorită democraţiei li sa asigurat egalitatea şi libertatea între
cetăţenii de rând.

Totuşi există un minus în cadrul acestei ideologii. Democraţia nu funcţionează de la sine, ea

trebuie în continuu să fie înnoită prin reforme, legi, prin implicarea şefului de stat care este ales
în contribuţie cu cetăţenii statului său. Ea trebuie să fie adaptată cu timpul noilor necesităţi şi
cerinţe ale societăţii. Democraţia este puternică şi poate ajunge la perfecţiune, doar dacă ne
punem contribuţia cu toţii pentru ea, în fiecare zi. Astăzi democraţia o putem diviza în
reprezentativă şi directă, iar în acest sens este important ca democratia reprezentativă să
interacţioneze cu cea de-a doua, deoarece numai asa se va asigura un sistem optim de guvernare.
Astfel cum şi am menţionat mai sus este necesar dezvoltarea unei democraţii participative, ce
presupune implicarea directă şi activă a cetăţenilor în procesul decizional al autorităţilor publice.

După cum spunea şi Winston Churchil: ,, Democraţia este un sistem politic prost, cel mai
bun, însă dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum,,. Putem obseva că autorul este
de aceeaşi părere, el nu supraapreciază acest sistem de conducere dar nici nu îl neglijează,
considerându-l unul destul de eficient şi agreabil pentru omenirea de astăzi. Este considerat un
sistem politic prost din considerentul că nu îşi îndeplineşte pe deplin principiile pe care se
bazează şi are mereu abateri destul de evidente în cadrul societăţii, încălcând drepturile sau
neglijând promisiunile date cetăţenilor de către puterile statului.

Generalizând, pot să îmi expun părerea că edificarea unui stat de drept este imposibilă numai
prin recunoaşterea şi proclamarea principiilor democratice. Este nevoie ca să conştientizăm
esenţa acestei ideologii şi să înţelegem care sunt valorile ei iar apoi să ne formăm o voinţă fermă
în promovarea şi funcţionarea acesteia. Împreună putem învinge.

Sarcina 2. Să definim ideologiile secolului al XIX:

1) Conservatorismul: ,, Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu

schimbi nimic,,. (Falkland)

2) Liberalismul: ,, Libertatea mea se termină acolo unde înccepe libertatea celuilalt,,. (John
Stuart Mill)

3) Socialismul: ,, Locul vechii societăţi burgheze cu clasele şi antagonismele ei de clasă, îl

ia o ascociaţie în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăreia este condiţia pentru dezvoltarea
liberă a fiecăruia este condiţia pentru dezvoltarea liberă a tuturor. ( Karl Marx, Friedrich
Enghels, Manifestul partidului Comunist, 1848).

1. Identificaţi câte 3 trăsături specifice fiecărei ideologii,

2. Numiţi 3 reprezentanţi a fiecărei ideologii,

3. Explicaţi 3 dintre consecinţele majore ale fiecărei ideologii asupra dezvoltării social-
economice a societăţii europene în sec. al XIX-lea.

1. Conservatorismul - ideologie care acceptă cu prudenţă chimbarea instituţiilor

tradiţionale (religie, familie) şi preferă dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruşte.

Trăsăturile conservatismului:

 Ordin, stabilitate, tradiţii,

  Adoptarea la posibilele schimbări de natura individuală sau socială, nu se realizează fără
efort considerabil sau suplimentar,
 El se conformează fără dificultate, sistemului de valori sociale în care este integrat.

Reprezentanţi a conservatorismului:

 Edmund Burke,
 Max Weber,
 Alexis dee Tocqueville,

Consecinţe majore a conservatorismului:

  Pe plan politic, această restructurare a ajuns să propună un nou model: în locul vechii
imagini despre om, propusă de tradiţia antică şi cea creştină, a omului care se asociază
firesc cu semenii săi într-o comunitate, a început să prindă contur o nouă imagine, a
omului care apărea ca o unitate autonomă a naturii şi care se asocia cu semenii săi în mod
conştient, printr-un act deliberat de voinţă.
 În fond, conservatorii au reamintit că libertatea nu se reduce la prezenţa omului într-un
corp social, ci este trăsătura fundamentală a fiinţei umane care-şi îndeplineşte destinul
alegând, selectând, transpunând în practică decizia pe care a luat-o în faţa unei opţiuni ce
a trebuit să fie făcută.
 Pe plan economic - s-au intensificat tendinţele de consolidare a politicilor pieţei libere şi
a apărut o nouă încredere în capacitatea lumii occidentale de a-şi asigura o mai mare
prosperitate, într-o lume relativ mai paşnică. S-a instaurat o atitudine favorabilă reducerii
intervenţiei statului în economie.

Liberalismul – este un curent ideologic şi social-politic care promovează libertatea şi egalitatea

în drepturi.

Trăsăturile liberalismului:

 Dreptul la viaţă, la libertate şi la proprietate,

 Economia de piaţă
 Egalitate în faţa legii

Reprezentanţii liberalismului:

 John Locke,
  Charles Montesquie,
 Adam Smith.

Consecinţe ale liberalismului:

 Pe plan social – liberalismul a separat individul de societate şi stat în două sfere

autonome.
 A limitat sfera constituţională şi sfera instituţională a acţiunilor statului asupra cetăţenilor
şi a vieţii lor personale.
 A apărat autonomia şi drepturile minorităţii în comparaţie cu majoritatea, a propus
egalitate politică a tuturor cetăţenilor.

Socialismul – o gamă de sisteme economice şi sociale caracterizate prin proprietatea socială a

lucrătorilor şi controlul asupra mijloacelor de producţie.

Trăsăturile socialismului:

 Stat de drept şi social,

 Economie mixtă,
 Egalitate şi solidaritate

Reprezentanţii socialismului:

 Eduard Bernstein
 Friedrich Engles
 Karl Marx
 Vladimir Lenin

Consecinţele socialismului:

 Pe plan economic – economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor

societății, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăți, având ca
prioritate necesitățile acesteia legate de creșterea continuă a nivelului de trai.

 Pe plan social - o latură mai negativă a acestei ideologii ar fi că partidele socialiste, sub
pretextul că sunt semi-democrate semi-socialiste aceste partide încalcă orice principiu
economic sănătos şi libertăţile individului – deşi uneori ei spun că apără aceste libertăţi.