Dezvoltarea arhitecturii romane era strâns legată de evoluţia istoriei romane, de

agravarea relaiilor sociale, de creşterea oraşului; ea se desfăşoară sub influenţa

greacă şi etruscă.

Instaurarea republicii n-a provocat schimbări sociale esenţiale. În locul regelui,

adunarea populară alegea dintre aristocraţi doi consuli. Roma rămâne în continuare
un oraş-stat cu o populaţie predominant agricolă divizată în patricieni şi plebei. În
cursul întregii istorii tipurii a republicii, plebeii luptă pentru egalitate în drepturi
asupra stăpânirii pamântului şi drepuri politice. Ameninţând continuu pe patricieni
cu secesiunea, ei obţin în jurul anului 300 î.e.n. accesul în funcţii politice şi
religioase. În urma acestui eveniment devine determinantă împărţirea societăţii în
oameni liberi şi sclavi.

În cursul secolelor al V-lea şi al IV-lea, ca umare a luptelor împotriva vecinilor

latini, volsci, equi şi a distrugerii oraşului etrusc Veii (395 î.e.n.). Roma devine
oraşul cel mai important şi puterea preponderentă în Italia centrală.

Dar, în anul 390, se desclanşează invazia galilor. Galii, care până la data aceasta
ocupau numai nordul Italiei, coboară spre sud, distrug sau ocolesc oraşele Etruriei,
cuceresc şi ard Roma. Rezistă numai Capitoliul, datorită condiţiilor sale naturale,
cât şi a zidurilor sale de piatră. Conform legendei, Capitoliul ar fi fost salvat
datorită gâştelor sacre care au simţit apropierea invadatorilor şi au alarmat străjile.
Flăcările care au bântuit la Roma după cucerirea ei de către gali au mistuit cea mai
mare parte a clădirilor oraşului. După acest incendiu Roma a fost din nou
construită haotic, pastrându-se principalele linii ale fostelor străzi şi pieţe. Oraşul
care a crescut a fost împrejmuit cu ziduri noi, aşa numitele ziduri ale lui Servius, ce
reprezentau o minunată construcţie. Ele erau alcătuite din principalul zid exterior şi
dintr-un puternic val de pământ, care se sprijinea de el şi care dinspre oraş era
apărat de un alt zid, mai puţin înalt.

Teama de noi invazii a dat impuls construcţiilor militare. Zidurile de incintă,

edificate în urma invaziei galilor , dar pe care tradiţia le atribuie lui Servius
Tullius, se păstreză până astăzi, pe alocuri până la o înălţime de 8 m. Alcătuită din
două ziduri paralele, incinta a fost exeutată din blocuri de tuf făţuite, procedeu
numit de romani opus quadratum. Centura fortificată se oprea în dreapta
Capitoliului, înzestrat cu o apărare naturală, sporită prin zidul de sprijin al platoului
de pe colină. Cu ajutorul acestor substrucţii fusese creată o platformă de 13 000 m2
din care templul lui Jupiter ocupa 3 300 m2. Podiul templului lui Jupiter se
apropia de marginea platoului în partea de nord-vest unde coincidea cu verticala
subscripţiilor. Din această direcţie, Capitoliul era complet inaccesibil. Ulterior, în
incintă, a fost inclusă şi colina Aventin, unde zidul s-a păstrat foarte bine.

''Zidurile lui Servius Tullius’’ au situat dintr-o dată Roma, în ceea ce priveşte
tehnica defensivă, pe un plan superior. Concomitent romanii trec la construcţia de
drumuri militare şi apeducte