Cuprins

I. Criza din Georgia....................................................................................................................3

II. Principalii actori politici (state) implicaţi în evenimente........................................................4

III. Decidenţii politici implicaţi în luarea deciziilor....................................................................5

IV. Influenţa regimului politic asupra deciziei de politică externă.............................................8

V. Deciziile adoptate de actorii politici implicaţi......................................................................9

VI. Situaţia actorilor implicaţi la un an dupa Criza din Geogia ..............................................11

VII. Bibliografie.......................................................................................................................13

1
 CRIZA DIN GEORGIA

Pe 7 august 2008 autorităţile georgiene au fost provocate de intervenţia militară rusă în

republica secesionistă Osetia de sud. Ca răspuns la aceste provocări, forţele militare georgiene au fost
forţate să încerce a recâştiga controlul asupra acestei regiuni. Încercarea Georgiei de a recâştiga controlul
asupra propriului teritoriu a declanşat un atac pe scară largă al forţelor armate ruseşti în Osetia de sud şi în
alte părţi ale Georgiei, foarte departe de zona de conflict.

Crizele şi conflictele nu reprezintă ceva nou pentru problematica contemporană. Pe de o parte, războiul
tradiţional dintre state şi-a redus prezenţa pe scena internaţională, cu toate că el rămâne oricând posibil
datorită permanentei dezvoltări a mijloacelor de luptă şi formelor de organizare militară. Războiul ruso-
georgian este un conflict tradiţional care dezvăluie, voinţa puternică a celor doua parţi de a repune în
discuţie, după mai bine de 20 de ani, echilibrele geopolitice existente.

În ceea ce priveşte Osetia de Sud, preşedintele Saakasvili a revendicat dreptul de a restabili integritatea
teritoriala a tarii sale in anii 1990.In 1922 sunt acceptate de catre Lenin si Stalin populaţii minoritatre,doar
pentru distrugerea sentimentului naţional georgian, li s-a recunoscut un statut de autonomie culturală şi
administrativă în sânul republicii.

Odata cu colapsul URSS, s-a facut auzit glasul acestei Georgii multietnice. Micile popoare au auzit apelul
lui Boris Eltin de a lua "atata independenţa cata vor", mai ales ca se confruntau cu politica
ultranaţionalistă a primului preşedinte al Georgiei independente, Gamsakurdia, care respingea diferenţele
naţionale de pe teritoriul georgian. Raspunsul osetinilor şi al abhazilor a fost secesiunea şi razboiul.
Aceste popoare şi-au proclamat o independeţă contestată de Georgia, ignorată de comunitatea internaţio-
nală, dar pe care Rusia le-a transformat progresiv într-un amplasament leninist-stalinist, în încercarea de a
reduce ostilitatea georgiana la adresa ei.

Dupa venirea la putere, în 2003, a lui Saakasvili, criza latenta dintre Moscova şi Tbilisi s-a transformat
într-o veritabilă confruntare. Preşedintele georgian a afisat o dubla ambiţie: să restaureze autoritatea
georgiană asupra intregului teritoriu şi, mai ales, să se impună în fata SUA drept cel mai bun aliat al lor
din Caucaz, pentru a putea elimina Rusia.

2
Aceasta ambiţie secundă este adevărata cauză a conflictului din august 2008.

Teritoriul Georgiei era important pentru transportul de petrol şi de gaze din Marea Caspică.

Georgia reprezenta coridorul energetic spre Occident,iar alături de alte state de tranzit avea obligaţia de
a garanta siguranţa conductelor de petrol şi gaze, care pornesc din zona azera a Mării Caspice. De la
Tbilisi, capitala Georgiei, conductele se indreaptă spre sud, în Turcia, iar de acolo spre Occident.
Conductele au o mare importanţă pentru Uniunea Europeana pentru că reduc dependenţa de livrarile ruse
şi nu traverseaza teritoriul rus. Conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan a fost deschisă în 2006 şi
parcurge o distanţă de peste 1.600 de kilometri pâna în portul Ceyhan, din Turcia.

Conflictul din Georgia s-a adâncit de fapt la Bucuresti, pe 3 aprilie 2008, atunci când NATO a declarat
oficial că va ingloba Georgia si Ucraina, făra să specifice exact statutul şi procedurile de primire a noilor
membri.

II. Principalii actori politici (state) implicaţi în evenimente

Principalii actori ai razboiului ruso-georgian,dupa cum se poate şi observa sunt: Rusia,Georgia,iar Rusia
acuză că şi SUA s-a implicat în acest conflict. Şeful Comisiei de Securitate a Dumei de Stat, Vladimir
Vasiliev, a acuzat Statele Unite de implicare în conflictul din Osetia de Sud."Georgia nu ar fi putut să facă
nimic fără susţinerea Statelor Unite", a declarat Vasiliev într-o conferinţă de presă preluată de RIA
Novosti. Oficialul rus este de părere că acţiunea militară a Georgiei a fost premeditată cu meticulozitate
de liderul gruzin Mihail Saakaşvili. Vasiliev a declarat că, în ultimi ani, preşedintele gruzin a crescut
treptat bugetul militar al ţării.

III. Decidenţii politici implicaţi în luarea deciziilor

La 12 august, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy,care detinea preşedinţia U.E., s-a intalnit cu Dmitri
Medvedev, preşedintele Rusiei,propunând un plan de pace.

Planul propus de Nicolas Sarkozy: Planul propus de liderul din Hexagon prevedea:

• Retragerea tuturor forţelor ruse din cinci posturi de observaţie de-a lungul liniei Poti şi Senaki
într-un termen maxim de 7 zile, având în vedere pe 8 septembrie semnarea de documente cu
caracter obligatoriu şi garantarea neutilizării forţei împotriva Abhaziei;

3
• Retragerea completă din zonele adiacente Osetiei de Sud şi Abhazia la poziţiile lor înainte de
începerea ostilităţilor,aceasta având loc în termen de 10 zile de desfăşurare, aceste zone de
mecanisme internaţionale, incluzand cel puţin 200 de observatori din partea Uniunii Europene,
care trebuie să intervină cel târziu la 1 octombrie 2008;
• Existenţa unor documente cu caracter obligatoriu care garantează neutilizarea forţei împotriva
Abhaziei şi Osetiei de de Sud;
• Finalizarea restituirii rapide a forţelor armate georgiene la locurile lor iniţiale, până la 1 octombrie
2008 Vor avea loc discuţii internaţinale care care vor include:modalităţile de securitate şi
stabilitate în regiune,roblema refugiaţilor şi a persoanelor strămutate pe baza unor principii
recunoscute de practica internaţională a regulamentelor conflictuale,acordul comun între părti.
despre desfăşurarea rapida a unei misiuni de observatori independenti pe teritoriul georgian. Al
doilea obiectiv consta în obtinerea unor date precise, mecanisme şi angajamente din partea
Moscovei, care să garanteze încheierea retragerii trupelor ruse aflate pe teritoriul georgian, cu
exceptia Osetiei de Sud şi Abhaziei. Apoi, Sarkozy spera să obtină din partea Moscovei şi "o data
şi un loc" pentru lansarea negocierilor prevăzute la punctul şase al acordului, "pentru securitatea şi
stabilitatea" celor două regiuni separatiste georgiene. Fară să vrea să anticipeze eşecul discuţiilor
de la Moscova, Parisul aminteşte totuşi că, în cazul unei nereuşite,cei 27 vor discuta "o lista
lungă" de sancţiuni posibile, printre care anularea summitului UE-Rusia din 14 noiembrie. După
Moscova, Sarkozy, Barroso şi Solana vor merge în această seară la Tbilisi, pentru a-şi reafirma
susţinerea fată de preşedintele georgian Mihail Saakasvili şi pentru a-i prezenta rezultatele
discuţiei cu Medvedev. Parteneriat strategic UE-Rusia, în paralel cu punerea sub supravegere
strictă a relaţiilor UE-Rusia. Starea de expectativă urma să dureze cel puţin până la Summit-ul
UE-Rusia din 14 noiembrie, atât timp cât Moscova nu va respecta în totalitate acordul semnat.
Strategia europeană a produs rezultate în urma vizitei din data de 9 septembrie a preşedintelui
francez la Moscova, unde, în urma negocierilor cu delegaţia rusă, condusă de preşedinte Dmitri
Medvedev, s-au convenit modalităţile de implementare a planului de pace din 12 august. Acestea
includ detalii privind retragerea forţelor ruse de pe teritoriul Georgiei, implementarea
mecanismelor internaţionale de observare şi demararea de discuţii internaţionale privind
securitatea şi stabilitatea în regiune. Potrivit documentului, contingentul de observator UE în
regiune, în număr de cel puţin 200, va înlocui « forţele de pace » desfăşurate în teritoriu. Franţa,
conform propriei dorinţe, urmează a fi statul membru UE cu cea mai mare participare la alcătuirea

4
 contingentului european. În ultimii ani, UE a dorit să-şi întărească relaţiile cu Georgia, mai ales
după extinderea din 2004 a UE către ţările din Europa de Est. În cadrul politicii europene de
vecinătate , UE oferă Georgiei sprijin financiar pentru reformarea sectorului economic şi politic.

NATO măsoara pierderile Georgiei

Miniştrii de Externe ai NATO au anunţat, într-o declaraţie adoptată pe 19 august, ca o soluţie a

conflictului nu se poate baza decât pe respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Georgiei
recunoscute prin rezoluţiile Consiliului de Securitate. Se consideră, de asemenea, că acţiunea militară a
Rusiei a fost disproporţionată şi în contradicţie cu o misiune standard de menţinere a păcii; s-au încalcat
principiile de soluţionare paşnică a conflictelor prevăzute în Actul Fondator NATO-Rusia. În 2002 a fost
stabilit Consiliul NATO-Rusia, o formulă de discuţii pe o tematică de interes pentru relaţiile dintre
Alianţă şi Rusia inclusiv pe o serie de elemente de divergenţă. NATO decide la 19 august suspendarea
Consiliului NATO-Rusia O misiune a NATO care are drept sarcină "evaluarea pagubelor militare"
provocate de intervenţia rusa în Georgia a fost asteptată la Tbilisi. "Este o echipă mică, asa cum vin
adesea de la Bruxelles, şi nu vom discuta decât despre acest lucru", a afirmat o sursă din cadrul NATO,
fară a face alte precizări. Misiunea va ajunge la Tbilisi cu o saptamâna înainte de delegaţia celor 26 de ţari
membre NATO condusă de Jaap de Hoop Scheffer, care se va deplasa în capitala Georgiei la 15
septembrie. Delegatia va aborda împreună cu preşedintele georgian Mihail Saakasvili subiectul ajutorului
pe care NATO îl poate furniza pentru reconstrucţia infrastructurilor georgiene. [ Europa are un important
rol de jucat în medierea diplomatică Rusia-Georgia, consideră comentatorii francezi, interesaţi de modul
în care Parisul, fiind deţinător al preşedinţiei UE, va manageria această criză. Comentatorii britanici şi
americani cred că Georgia trebuie sprijinita şi că raspunsul Rusiei la provocarea georgienilor a fost
excesiva şi disproporţionată. Şi ar trebui sancţionată de marile puteri.

Kristol argumenteaza că Georgia, o naţiune de 4,6 milioane de locuitori, are a treia prezentă militara în
Irak - 2.000 de soldati - pntru a lupta alături de americani. Îi datorăm Georgiei un efort serios pentru a-şi
apăra suveranitatea.

IV. Influenţa regimului politic asupra deciziei de politică externă

5
 Nu putem sta deoparte în timp ce un agresor autocratic ocupă părti ale unei naţiuni democratice
prietene - şi o destabilizează în întregul ei -, natiune pe care acum câteva luni o susţineam pentru
integrarea în NATO", susţine editorialistul.Mai mult, el se întreabă cât de mare a fost ajutorul Rusiei în
chestiunea iraniană, în condiţiile în care Rusia a furnizat material pentru programul nuclear iranian şi
acum îi vinde Teheranului sisteme antirachetă pentru a-i proteja instalaţiile militare şi nucleare."Statele
Unite au resurse şi aliaţi să se ocupe de aceste probleme şi ameninţări. Dar uneori parem ciudat de timizi
şi nesiguri", este concluzia editorialistului de la The New York Times. Rusia era de accord cu discutarea
reglementarii conflictului din Osetia de Sud, dar cu doua condiţii. Prima condiţie, a indicat liderul de la
Kremlin, citat de agenţia rusă “Interfax”, este retragerea tuturor trupelor georgiene la poziţiile lor iniţiale
şi demilitarizarea parţială a acestor formaţiuni militare. A doua condiţie, a adaugat preşedintele rus, este
semnarea unui document juridic care să prevadă neutilizarea forţei.

Preşedintele Medvedev i-a promis lui Sarkozy că retrage trupele trimise la începutul conflictului,
dar că va menţine soldaţii din cadrul Forţelor de menţinere a păcii în Osetia de Sud.La rândul său,
Georgia se obligă să îşi retragă trupele pe poziţiile anterioare declanşării conflictului. Saakasvili a
avertizat însă că nici un proces internaţional de pace nu poate pune la îndoială integritatea teritorială a
Georgiei.Modificările planului solicitate de Tbilisi au fost aprobate de Moscova şi prevăd excluderea unui
paragraf privind negocieri viitoare ale statutului regiunii separatiste Osetia de Sud. Acordul a fost
prezentat, joi, miniştrilor de Externe din Uniunea Europeană, pentru a fi aprobat şi garantat de forul
comunitar. Semnarea acordului de încetare a focului dintre Dmitri Medvedev şi Mihail Saakasvili a pus
punct, cel puţin din punct de vedere oficial, unei confruntări extrem de inegale între gigantul rus şi micul
stat georgian, scrie AFP, într-o analiză a pierderilor şi a caştigurilor pentru fiecare parte.

V. Deciziile adoptate de actorii politici implicaţi

Din punct de vedere geopolitic:

• Rusia- a reuşit să-şi afirme puterea regională şi interesele strategice în Caucaz, a umilit un aliat al
Washingtonului,şi-a luat revansa pentru recunoaşterea independenţei Kosovo,pentru prima oara după 18
ani, ar putea să-şi măreasca teritoriul prin preluarea provinciilor separatiste Osetia de Sud si Abhazia;

• Georgia:-pierde perspectiva de a adera la NATO,pierde, poate definitiv, teritoriile separatist.

6
Din punct de vedere diplomatic:

• Rusia:dorea reântărirea legăturilor dintre vecinii pro-americani, ilustrata prin semnarea acordului
polono-american privind scutul anti-rachetă şi oferta NATO făcută de Kiev privind radarelele ucrianene,a
facut condamănari verbale, dar nu a existat nici o sanctiune reala;

• Georgia:pierderea prestigiului pentru preşedintele Saakasvili şi clasa politică, solidaritatea

americanilor şi a vecinilor pro-occidentali ai Rusiei.

Din punct de vedere economic:

• Rusia:nu a existat nici un impact asupra economiei, al exporturilor de gaze sau de petrol;

• Georgia: creşterea economică, pana în prezent rapidă şi alimentată de capitalurile străine, riscă să
se oprească, ţinând cont de riscurile pentru investitori şi de costurile reconstrucţiei infrastructurii.

Din punct de vedere politic:

• Rusia: imaginea premierului Vladimir Putin - deja foarte popular - şi a preşedintelui Dmitri
Medvedev nu a facut decât să se îmbunătăţească, într-o tară unde sentimentul nostalgic al expansiunii
imperialiste nu a disparut;

• Georgia:poziţia preşedintelui Saakasvili a fost slăbită considerabil prin decizia sa - de neânteles

chiar şi pentru statele aliate - de a prelua controlul asupra Osetiei.

Din punct de vedere umanitar:

• Rusia:74 de morţi, 171 de răniţi, 19 militari dispăruţi,în Osetia au fost anunţate 2.000 de victime
în rândul civililor, dar cifrele nu au putut fi verificate;

• Georgia:115 morţi, 322 de răniţi în rândul militarilor,67 de morţi şi 157 de răniţi în rândul
civililor.

Din punct de vedere militar:

• Rusia:operaţiunea militară a fost foarte bine pregătitia, dar protecţia asigurată avioanelor s-a
dovedit insuficientă: 4 avioane doborate;

7
• Georgia:operaţiune prost concepută (întăriri insuficiente, atacul unui inamic net superior din
punct de vedere al numărului şi al dotarilor, absenţa sprijinului aviaţiei) şi prost executată (legătura dintre
Osetia de Sud şi Rusia ar fi trebuit blocată).

Din punct de vedere mediatic:

• Rusia:canalele mass-media din Rusia, şi în special televiziunile, au fost practic unanime în

sprijinirea acţiunii împotriva Georgiei, au declanşat o propagandă bazată pe argumente serioase şi
susţinută de purtători de cuvant profesionişti;

• Georgia:preşedintele Mihai Saakasvili, charismatic şi cu calităţi certe de orator, şi-a consacrat

mult timp pentru interviuri televizate, dar de multe ori, epuizat şi abătut, a făcut declaraţii care au fost
contrazise de fapte .

Pentru a face o recapitulare a evenimentelor petrecute este necesară implementarea unei cronologii şi
anume:

-7 august - trupele georgiene pătrund pe teritoriul Osetiei de Sud. În aceeasi zi trupele ruseşti intra in
regiunea separatista.

-8 august - trupele georgiene preiau controlul asupra capitalei Osetiei de Sud, Tinvali. Armata rusa
declanşaza primele raiduri aeriene pe teritoriul Georgiei. Soldaţii rusi pătrund pe teritoriul georgian.
Preşedintele Georgiei, Mihail Saakasvili, declară că cele două state se află în stare de război.

-9 august - Mihail Saakasvili decretează starea de razboi pe teritoriul Georgiei. Rusia anuntă că soldaţii
săi au preluat controlul asupra oraşului Tinvali.

-10 august - Georgia declară că doreşte semnarea unui armistitiu şi că soldaţii săi s-au retras din Osetia de
Sud. Nave de razboi ale Rusiei instaureaza o blocada maritima asupra portului georgian Poti. Autoritaţile
separatiste din Abhazia anunţă mobilizarea forţelor armate.

-11 august - ofensiva Rusiei continuă. Ministrul de Externe al Franţei, Bernard Kouchner, se deplaseaza
în Georgia şi-i propune lui Mihail Saakasvili un acord de pace. Preşedintele Georgiei acceptă acordul
propus de Franţa. Autorităţile georgiene anuntă că trupele ruse au ocupat oraşul Gori, aflat în centrul ţării.

8
-12 august - după o intalnire cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, Dmitri Medvedev, preşedintele
Rusiei, afirmă că a acceptat planul de pace propus de francezi. Acordul de pace prevede: renunţarea la
folosirea forţei ca mijloc de soluţionare a conflictelor, încetarea ostilităţilor între cele două părţi,
retragerea trupelor ruseşti şi georgiene la linia ocupată înainte de 7 august, accesul liber la ajutorul
umanitar, initierea de negocieri internationale cu privire la statutul Abhaziei şi Osetiei de Sud.

-15 august - Mihail Saaksvili semneaza acordul de pace mediat de preşedinţia franceză a UE. Secretarul
de stat american, Condoleezza Rice, aflat la Tbilisi, cere Rusiei să-şi retragă trupele din Georgia şi afirmă
că SUA sustine integritatea teritorială a statului georgian.

-16 august - Rusia semneaza acordul de încetare a focului cu Georgia. Medvedev precizeaza că o parte a
trupelor ruse vor ramâne pe teritoriul Georgiei pentru a "asigura măsuri suplimentare de securitate".
Trupele ruse se află la aproximativ 30 de km de Tbilisi.

-17 august - Dmitri Medvedev îi dă noi asigurări lui Nicolas Sarkozy că trupele rusesti vor părăsi
Georgia. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, viziteaza Tbilisi, prilej cu care afirmă sustinerea
Berlinului pentru Georgia şi cere Rusiei să-şi retragă soldaţii din teritoriul georgian.

-18 august - soldaţii rusi ocupă poziţii din apropiere de Tbilisi, iar Kremlinul anuntă că va păstra "trupe de
menţinere a păcii" în jurul Osetiei de Sud.

-19 august - după o nouă solicitare a lui Nicolas Sarkozy, Medvedev promite că trupele ruse se vor retrage
din Georgia până la 22 august. Miniştrii de Externe ai statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice
condamna acţiunile Rusiei în Georgia şi anunţă suspendarea Consiliului NATO-Rusia.

-21 august - ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, afirmă că statul rus a încetat cooperarea
militara cu NATO.

-22 august - Moscova susţine că trupele sale s-au retras de pe teritoriul Georgiei. Adjunctul şefului de Stat
Major al Federaţiei Ruse, Anatoli Nogovitin, declară că în jurul Abhaziei şi Osetiei de Sud vor fi create
doua zone tampon în care se vor afla "trupe de menţinere a păcii" ruseşti. Franţa, SUA şi Georgia acuză
Rusia că a încalcat acordul de încetare a focului.

-23 august - Rusia refuza să-şi retragă soldaţii din portul georgian Poti.

9
-24 august - Fraţa solicită statelor membre UE decalarea summit-ului UE la care urma să se discute relaţia
cu Rusia din perspectiva ultimelor evoluţii din Caucaz, de la 5 septembrie pentru 1 septembrie.

-25 august - cele doua Camere ale parlamentului rus adopta doua rezoluţii prin care recomandă
preşedintelui Medvedev să recunoască independenţa Osetiei de Sud şi Abhaziei. Numeroase astfel de
rezoluţii s-au votat în trecut fără nici un fel de consecinţe.

-26 august - Dmitri Medvedev recunoaşte independenţa celor două regiuni separatiste. Occidentul
condamnă unanim decizia preşedintelui Medvedev.

-27 august - Georgia işi recheamă diplomatii de la Moscova. Angela Merkel ii cere preşedintelui
Medvedev să respecte acordul de încetare a focului.

-1 septembrie - la finalul Summit-ului de la Bruxelles, liderii europeni anuntă că UE va reconsidera

relaţiile cu Federaţia Rusă şi califică acţiunile Rusiei în Georgia ca fiind "disproporţionate".[1]

VI. Situaţia actorilor implicaţi la un an dupa Criza din Geogia

La 7 august 2009. s-a împlinit un an de la începutul agresiunii Rusiei împotriva Georgiei. Evenimentul a
fost marcat cu mare pompă la Moscova şi în alte oraşe din Rusia, precum şi în capitala Osetiei de Sud –
Ţinvali şi în cea a Abkhaziei – Sukhumi. Manifestaţiile şi sutele de articole publicate în presa rusă şi în
unele ziare din străinătate au avut drept scop acreditarea viziunii ruseşti despre evenimentele de acum un
an, „de a spăla” imaginea Rusiei agresoare în faţa opiniei publice internaţionale.[2]

Chiar dacă scurtul război ruso-georgian a luat sfârsit,tensiunile cresc de-a lungul liniei de demarcaţie
între Georgia şi regiunea separatistă Oseţia de Sud. Astfel, Georgia a acuzat Rusia că ar încerca să ocupe
noi teritorii georgiene în apropierea liniei de demarcaţie. Ministerul de Externe de la Tbilisi spune că
trupele ruse din Oseţia de Sud au înaintat pe teritoriul georgian şi au intrat în satul Kveshi, mutând graniţa
şi înălţând câteva borne de frontieră. „Este foarte alarmant faptul că, pe măsură ce se apropie aniversarea
agresiunii ruseşti împotriva Georgiei, Rusia şi marionetele ei incită în mod deliberat tensiunile şi au un
comportament sfidător”, se spune într-o declaraţie a Ministerului de Externe. Autorităţile ruse nu au
comentat acuzaţiile.Ministerul de Interne din Georgia a anunţat că grănicerii ruşi au demontat bornele
instalate la câteva sute de metri dincolo de graniţa administrativă a Oseţiei de Sud.

10
 Concluzia la care ajungem, analizând evenimentele din Georgia din august 2008, e accea că natura
brutală a sistemului instaurat de Putin în Rusia nu se deosebeşte cu nimic de natura sistemului stalinist şi
comportamentul acestuia pe arena internaţională. Pentru Putin şi Medvedv dreptul internaţional, la fel
cum era şi pentru Stalin, există doar pentru statele mici. Pentru Rusia, tratatele internaţionale, principiile
dreptului internaţional (“inviolabilitatea frontierelor”, “integritatea teritorială”, “neamestecul în treburile
interne”) nu sunt decât nişte petice de hârtie, care nu fac două parale. Are dreptate cel mai puternic, iar în
relaţiile cu vecinii mai slabi forţa brută este cheia soluţionării tuturor disputelor.

Conflictul din Georgia a mai demonstrat că o ţară limitrofă cu Rusia, chiar dacă are relaţii privelegiate
cu SUA, nu are securitatea asigurată. Numai calitatea de membru al NATO poate garanta unui stat vecin
Rusiei garanţia că trupele ruse nu-i vor pârjoli satele şi oraşele, aşa cum a procedat în august 2008 în
Georgia.

VII.BIBLIOGRAFIE

1. DOGARU, Anton,”Un an de la invazia Rusiei în Georgia: învăţăminte pentru Moldova“,în

Moldova/Politicom,10.08.09,p. 1,(www.politicom.moldova.org,consultat la data de
18.01.2010)

11
2. “Georgia-radiografia conflictelor înghetate” ,în Revista 22,10.09.2008,ANUL XV(966),
3. IONESCU, Vlad,“Rolul Franţei în soluţionarea crizei din Georgia”,în Newsletter-Ambasada
Romaniei-Paris,11.09.2008,nr. 17,p. 4,(www.paris.mae.ro,consultat la data de 19.01.2010)
4. M.,R.,“Conflictul din Georgia, cine a pierdut şi cine a câştigat”, în HotNews,17.08.2008
5. ANGHEL, Doina ; MAGRAON, Andreea,” Care este miza conflictului dintre Georgia şi
Rusia”,în Ziarul Financiar, 11.08.2008,p. 1, www.zf.ro,
6. BLAJAN, Anne-Marie,”Editorialiştii internaţionali despre conflictul ruso-georgian: Acţiunea
Georgiei - nesabuită, dar replica Rusiei a fost excesivă şi nu ar trebui lasată nepedepsită”,
7. ŞTEFAN, Dan,” Preedintele Rusiei accepta o solutie negociată, cu două condiţii”,în Cronica
Romana,13.08.2008,p 1,(www.cronicaromana.ro,consultat la data de 24.01.2010)
8. ZĂRAGIU, Gina,”Conflictul dintre Rusia şi Georgia nu vrea să moară”,în The Epoch Times,
23.08.2009,p. 1,(www.epochtimes-romania.com,consultat la data de 18.01.2010)

12