Biotehnologii moderne in vitro

în soluționarea problemelor
ecologice.
Agricultura ecologică.
Definitie

 Bioremedierea este utilizarea organismelor vii (microorganisme, plante etc.)

pentru a ameliora si restaura starea ecologica a unui substrat poluat sau
degradat.
 Bioremedierea este o tehnologie modernă de tratare a poluantilor care
utilizeaza factori biologici (microorganisme) pentru transformarea anumitor
substante chimice în forme finale mai putin nocive/periculoase, si sunt
eliberate în mediu fara a modifica substantial echilibrul ecosistemelor.
 Biotehnologiile moderne pot contribui la crearea de noi surse de
microorganisme, utilizate în procesele de depoluare a mediului şi de
rezolvare a numeroase probleme ecologice:
 - realizarea de procese industriale mai curate
 - tratarea apelor reziduale si bioremedierea
 - monitorizarea mediului
 - agricultura
Procese industriale curate realizate cu
ajutorul biotehnologiilor
 Bioremedierea in situ (ISB)
 Bioremedierea in situ accelerată
 Atenuarea naturală monitorizată
 BIOREMEDIEREA IN SITU (ISB) este utilizarea de microorganisme pentru a
degrada contaminanţii pe loc („in situ") în scopul producerii unor compuşi
finali nepericuloşi.
Decontaminarea unor materii prime

 Desulfurizarea petrolului - arderea produselor petroliere si carbunilor

determina evacuarea în atmosfera a oxizilor de sulf, care reprezinta
principala sursa de ploi acide. Desulfurizarea biologica se desfasoara în
conditii mult mai avantajoase. Exista o serie de microorganisme din genurile
Rhodococcus, Agrobacterium, Klebsiella, Nocardia, etc., care pot degrada
petrolul. Prin biodesulfurizare se poate ajunge la un grad de desulfurizare de
pîna la 60%.
Decontaminarea unor materii prime

 Desulfurizarea carbunilor - Exista diverse metode pentru eliminarea sulfurilor

din carbunele utilizat pentru producerea energiei la centralele termice, ele
fiind concentrate pe reducerea oxizilor de sulf din gazele de ardere, dar
aceste solutii tehnologice sunt scumpe si nu pot fi aplicate peste tot. Sulful
poate fi oxidat pe cale aeroba de anumite microorganisme chemolitotrofe ca
Thiobacillus ferrooxidans sau Thiobacillus thioooxidans. Compusii organici cu
sulf pot fi de asemenea degradati de microorganisme, atat în cazul petrolului.
BIOREMEDIEREA IN SITU ACCELERATĂ

 se face prin adăugarea de substrat sau nutrienţi la un acvifer pentru a stimula

creşterea unui consorţiu de bacterii. Bacteriile ţintă sunt indigene, însă se pot
introduce în acvifer şi culturi îmbogăţite de bacterii (din alte situri) care sunt
deosebit de eficiente în degradarea unui anumit contaminant
(bioamplificare).
 Scopul urmărit in tehnologia de bioremediere „in situ" accelerată este de a
creşte cantitatea de biomasă in interiorul acviferului contaminat şi, prin
aceasta, obţinerea unei biodegradări eficiente a contaminantului dizolvat si
absorbit.
ATENUAREA NATURALĂ MONITORIZATĂ

 Atenuarea naturală monitorizată (bioremedierea intrinsecă) este o altă

metodă de aplicare a bioremedierii “in situ”. O componentă a atenuării
naturale este utilizarea microorganismelor indigene pentru a degrada
contaminanţii implicatţi, fară intervenţia omului (fară adaosuri de nutrienţi).
Degradarea si reciclarea deseurilor

 Înlocuirea pesticidelor chimice cu pesticide microbiene, folosind virusuri,

fungi, protozoare. De exemplu, insecticide produse prin aceasta metoda sunt
eficiente numai asupra anumitor dăunători, lăsând intacte cele utile.
 2 metode de purificare a apei:
 - folosind bacteriile din genul Pseudomonas, care pot distruge naftalina,
toluen, alcani, camfor, insecticide, erbicide și alte xenobiotice.
 -se bazează pe utilizarea apei purificate în nămol activat.
 Pentru a indica diferite graduri de impurități în loc de reagent de origine
chimica se poate utiliza biosenzori – electrozi enzimatici sau celule
microbiene imobilizate.
Practicile specifice agriculturii ecologice
cuprind:

 Interzicerea folosirii pesticidelor sintetice chimice şi a îngrăşămintelor

chimice, a antibioticelor pentru animale
 Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
 Alegerea unor specii de plante şi rase de animale rezistente la boli şi
dăunători, adaptate condiţiilor locale ;
 Creşterea animalelor în libertate, adăposturi deschise şi hrănirea acestora cu
furaje ecologice.