PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

Este prevăzută expres regula continuității membrilor completului pe tot parcursul judecății,
atât în faza cercetării procesului, cât și a dezbaterilor în fond.
Potrivit art. 214, alin. (3) NCPC, dacă din motive temeinice un judecător în fața căruia s-au
desfășurat dezbaterile asupra fondului cauzei a fost înlocuit după ce s-a dat cuvântul în fond
părților, adică după rămânerea cauzei în pronunțare, cauza trebuie să fie repusă pe rol, iar
părțile citate, în vederea reluării dezbaterilor în fața judecătorului care l-a înlocuit, deoarece,
sub sancțiunea nulității hotărârii, la deliberare iau parte numai membrii completului în fața
cărora au avut loc dezbaterile, nefiind posibilă înlocuirea acestuia sa a unuia dintre aceștia.

De regulă, judecarea procesului are loc la sediul instanței învestite cu soluționarea acestuia. În
mod excepțional, unele etape procesuale se pot desfășura în afara sediului instanței, cum ar fi:
 în cazul mijloacelor materiale de probă care nu se află în păstrarea instanței (art. 343,
alin. (2) NCPC);
 cercetarea la fața locului;
 administrarea probelor prin comisie rogatorie;
 administrarea probelor de către avocați sau consilieri juridici (art. 372, alin. (2) NCPC).
1 Activitatea premergătoare ședinței de judecată
Rolul principal revine grefierului de ședință. Unii grefieri sunt înregistratori, alții arhivari, alții
sunt grefieri de ședință. Aceștia din urmă sunt cei care fac parte din ceea ce numim
constituirea completului de judecată. Ei au o serie de atribuții atât în legătură cu pregătirea
ședinței cât și cu ședința propriu-zisă.

Prima activitate a grefierului este că el preia dosarele din arhivă programate pentru ședința
următoare.

Va verifica dovezile de înmânare sau comunicare a citațiilor și a altor acte de procedură

astfel încât să aducă la cunoștința președintelui de complet dacă în ședința viitoare are situații
în care procedura este incompletă. Dacă identifică astfel de situații, președintele poate dispune
refacerea procedurii de citare astfel încât, dacă este posibil, până la termen să acopere
neregularitatea.

Eventual se poate proceda la comunicarea citației prin mijloace moderne dacă partea a indicat
aceste mijloace.

Grefierului verifică și dacă au sosit la dosar relațiile solicitate de către instanță la diverse
persoane juridice.

EXEMPLU : adresă la evidența populației sau date referitoare la domiciliul real al uneia
dintre părți; adresă la arhivele naționale pentru a se confirma dacă un act există.

Toate acestea sunt verificate de grefier și aduse la cunoștință președintelui. Pe baza acestor
informări președintele va știi ce îl așteaptă în ședința respectivă: care sunt în stare de judecată,
care sunt în stare de amânare.

După aceste operațiuni de analiză a dosarului, grefierul întocmește lista de procese pentru
ședința de judecată, listă pe care o afișează pe portalul instanțelor și la ușa sălii de ședință.

CONTROVERSĂ : NCPC spune că această afișare se face cu o oră înainte de începerea

ședinței, în timp ce ROI al instanțelor spune că se afișează cu o zi înaintea ședinței sau cu o
oră numai atunci când ședințele se desfășoară în 2 sau 3 timpi (mai multe ședințe în aceeași zi
în aceeași sală)
Conflictul între cod și ROI – din punct de vedere logic, ROI nu poate să bată codul, dar practic
se rezolvă mai simplu, judecătorul va respecta mai degrabă riguros regulamentul pentru că
este mai aproape decât judecător decât codul.

1
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

În realitate, regulamentul nu încalcă strict vorbind codul, ci oferă chiar o plajă mai largă
pentru că prevede o zi, deci mai mult decât prevede codul.
1.1 Ordinea judecării procesului
NCPC ne dă o anumită orientare, ne spune că mai întâi se trec:
• Cauzele în care sunt părți deținuți sau arestați la domiciliu;
• Cele pentru care legea prevede că judecarea se face cu urgență;
Urgența poate fi stabiltită de legiuitor, de exemplu: în materie de strămutare, de asigurare a
probelor, constatarea de urgență a unei stări de fapt, perimare, lămurire a hotărârii,
completare a hotărârii, contestație în anulare, înlocuire a tutorelui, decăderea din exercițiul
drepturilor părintești. De asemenea, poate fi apreciată de judecător, în funcție de datele
concrete ale cauzei.
• Cele pentru care legea prevede că se dezbat cu prioritate (cauzele rămase în
divergență – a căror judecare se face în condițiile art. 399 - sau cele care au
primit termen în continuare, potrivit art. 386, alin (3), respectiv art. 393 – dat
în situația în care din anumite motive dezbaterile au început dar nu au putut
continua în ziua respectivă).
Restul doasarelor care nu au aceste circumstanțe se stabilesc în funcție de vechimea lor
(criteriu rezonabil, neprevăzut în cod).
NCPC comentat: întrucât alin. (3) este înscris după alin. (2), apreciem că, dacă ”în concurs”
se află, după caz, una dintre pricinile declarate urgente, rămase în divergență sau care au
primit termen în continuare cu o pricină care nu face parte din aceste categorii, dar în care
reprezentarea sau asistența este asigurată de avocat, respectiv consilier juridic, se va aplica cu
prioritate alin. (3).
La întocmirea listei se va ține cont dacă în anumite procese s-au stabilit anumite ore.
EXEMPLU : Judecătorul poate stabili ore de desfășurare pentru că putem avea de-a face cu
persoane care vin din altă localitate și solicită instanței să se ia cauza la o anumită oră;
După toate aceste operațiuni, grefierul predă dosarul președintelui de complet care începe
studiul în vederea pregătirii ședinței de judecată.
Înainte de ședință, grefierul se prezintă în sală cu aproximativ 30 de minute de începere și
pune la dispoziția persoanelor dosarele pentru un ultim studiu. Între momentul la care
dosarul a fost în arhiva și acest moment, dacă au apărut acte, persoana interesată să le poată
vedea.
2 Ședința de judecată
Este de două feluri:
(a) Ședință publică – cu participarea oricărei persoane;
(b) Fără prezența publicului – (excepția) în camera de consiliu;
OBSERVAȚIE : NCPC a dorit o schimbare de concepție a procesului civil. S-a dorit ca partea
de cercetare a procesului să aibă loc în camera de consiliu, iar partea de dezbateri să aibă loc
în ședință publică.
Partea de cercetare a procesului înseamnă rezolvarea excepțiilor de procedură, administrarea
și încuviințarea probelor, rezolvarea oricăror incidente în vederea pregătirii dezbaterilor
finale.

2
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

Toată această parte are un preponderent caracter procedural tehnic și nu este prea plăcută
publicului. Ceea ce într-adevăr conferă procesului solemnitatea specifică procesului este
momentul pledoariilor. Astfel, noul cod a dorit ca partea de cercetare să o ducem în camera de
consiliu, judecătorul discutând cu părțile chestii tehnice, fără public.
În camera de consiliu se pot da termene scurte, nu mai ești ținut de ședința publică si
solemnitatea ei. Discuția era tehnică, desprinsă de solemnitatea care dă o anumită rigiditate
discuției, până la urma să fie una mai eficientă.
Când să intre NCPC în vigoare, s-a constat că nu există săli de consiliu și astfel s-a amânat
intrarea în vigoare a acestor dispoziții cu 2 ani, s-a amânat succesiv până în ianuarie 2019.
Legea 310/2018 a clarificat lucrurile, dispozițiile s-au abrogat.
Sancțiunea care intervine dacă o cauză se judecă fără participarea publicului deși ea trebui să
se judece în ședință publică – nulitatea este una necondiționată de vătămare, prevăzută special
în enumerarea de la art. 176.
Judecarea fără prezența publicului intervine în două ipoteze majore:
(i) Când dispune instanța;
Conform art. 213, instanța poate dispune acest lucru atunci când:
EXEMPLU :
a. un minor ar fi expus dacă ar participa și publicul la un proces care îl vizează;
b. persoane extrem de importante care divorțează și astfel dezbaterile instanței ar forma
obiectul revistelor de scandal;
c. sunt situații în care se discută secrete comerciale și părțile solicită pentru acest motiv
ședință secretă pentru a nu fi alți participanți interesați de ședintețele respective;
(ii) Legea prevede judecarea în camera de consiliu;
a. Cererile de recuzare sau declarațiile de abținere – fără participarea publicului în camera
de consiliu;
b. Cererea de reexaminare;
c. Sechestrul asigurător;
d. Toate procedurile necontencioase dacă legea nu prevede altfel;
e. Alte dispoziții sunt în legislația specială, de exemplu în legea societăților.
Rațiunile pot fi diverse: urgența, secretul care se presupune că îl poartă litigiul respectiv (mai
ales în materia societăților).
ATENȚIE! Judecata în camera de consiliu fără participarea publicului nu înseamnă
neapărat fără participarea părților. Dacă legea spune doar ”în camera de consiliu”, părțile vor
participa.
Art. 213 spune la alin. (2) că atunci când procesul se desfășoară fără participarea publicului,
în cameră de consiliu, în sală au acces părțile, reprezentanții lor, cei care îi asistă pe minori,
martorii, experții, traducătorii, interpreții și instanța poate permite altor persoane indicate de
părți să participe la ședință.
Ședința este închisă doar pentru public, nu și pentru cei indicați mai sus.
La recuzare se specifică ”fără participarea părților”.

3
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

3 Conducerea și poliția ședinței de judecată

Rolul primordial în conducerea ședinței revine președintelui de complet. El se distinge de
ceilalți judecători în ipoteza în care avem complete colegiale.
El deschide ședința, suspendă ședința când apreciază că este cazul și, de asemenea, ridică
ședința de judecată. Tot el acordă cuvântul părților.
Deschiderea sedintei are loc prin anuntarea faptului ca dispune deschiderea sedintei si invita
toti participantii la sedinta sa se aseze.
Suspendarea sedintei poate interveni pentru motive justificate, din cauza unor chestiuni
obiective (schimbarea compunerii completului – pot fi cauze in care un judecator s-a abtinut,
iar pentru solutionarea acelei cauze trebuie schimbat completul sau schimbarea locului unde
se tine judecata si chemarea unui alt judecator sa ia parte la complet), aspecte legate de
administrarea probelor (de exemplu, martorii nu pot sa vina decat dupa ora 11.00, iar sedinta
se termina la 10.30; in acest caz, suspenzi sedinta ca sa vina martorul). Inclusiv pot fi chestiuni
obiective legate de starea de oboseala a unei sedinte foarte lungi, dupa o serie de procese, poti
sa suspenzi sedinta 15 minute.
Ceilalți judecători (în cazul completului colegial), dacă vor să pună întrebări părților, se
adresează președintelui rugându-l ca el să pună întrebarea în numele lor (pentru a avea
posibilitatea de a cenzura) sau dacă le încuviințează, ei pot pune singuri întrebările.
Judecatorii nu sunt lipsiti de drepturi in proces, drepturile lor sunt egale, dar ceilalti judecatori
se adreseaza partilor si celorlalti participanti la proces prin intermediul presedintelui. Deci, cu
alte cuvinte, intr-un complet, cand avem un martor, nu se apuca fiecare judecator sa-l intrebe
pe martor ce crede el de cuviinta. Ei, daca au ceva de intrebat si, de obicei au, se adreseaza
presedintelui, care va intreba martorul, iar acesta se va adresa asa: “domnul judecator X va
intreaba … ” sau, daca vor ca unul dintre avocati sa discute in legatura cu o anumita problema
juridica, ii spune presedintelui sa discute si despre exceptia aceea sau despre problema
respectiva, nu se adreseaza direct, ci ii spune presedintelui, iar el spune “domnul judecator va
roaga sa antamati in pledoaria dumneavostra si problema X”. Desigur ca presedintele poate
sa incuviinteze unui judecator din complet si adresarea directa, deci sa se adreseze direct
partii, avocatului sau altui participant, dar trebuie sa ceara voie presedintelui, sa-l intrebe “pot
sa adresez o intrebare directa?”, iar presedintele spune “da, puneti o intrebare directa”, iar
apoi spune partii/martorului “domnul judecator vrea sa va adreseze o intrebare directa” sau ii
spune “nu este cazul”. Acesta este dreptul presedintelui pentru ca el conduce sedinta. El nu
poate refuza punerea intrebarilor pentru ca orice judecator poate pune orice intrebare doreste,
dar poate stabili daca acestea se pun direct sau nu. Sigur, de principiu, nu se intampla
curtoazia aceasta profesionala, nu prea exista momente de genul asta, dar nici nu se exclud.
De asemenea, el exercită poliția ședinței. Problemele includ chestiuni privind:
(1) Prezența în sala de ședință
Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de ședință, cu excepția cazului în care le poartă
în interesul serviciului.
Persoanele care au parte la ședință sunt obligate să aibă o purtare și ținută cuviincioasă.
Președintele poate interzice intrarea în sală, să spună că rămân în sală doar anumite persoane
dacă observă că sala este plină.
Pot fi îndepărtați din sală minorii și persoanele cu o ținută necuviincioasă – totul în vederea
menținerii solemnității ședinței.
Noțiunea de ținută necuviincioasă are un conținut volatil.

(2) Adresarea în ședință

Trebuie să se încadreze în solemnitatea și buna cuviință.

4
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

În ședință publică părțile se adresează instanței în picioare. Pentru anumite motive,

președintele poate să încuviințeze adresarea în alt mod (cazul unor persoane bolnave, foarte
bătrâne etc).

(3) Îndepărtarea din sala de ședință

Dacă una dintre părți are o atitudine ireverențioasă, tulbură ședința, nesocotește regulile
impuse de președintele de ședință, conform art. 217, președintele de ședință poate să atragă
atenția persoanei respective, iar în cazul în care nu o poate aduce la ordine, va dispune
îndepărtarea din sală a persoanei.

Acesta este un caz și de acordare a unei amenzi.

Faptul că dai afară o persoană ce doar participă, neavând un proces, îi aplici amendă, fără alte
consecințe.

Dacă dai afară chiar una dintre părți și procesul continuă fără prezența ei, alin. (8) ne spune
că dacă înaintea închiderii dezbaterilor una dintre părți a fost îndepărtată, partea va fi
chemată în sală după dezbateri pentru a i se pune în vedere actele esențiale efectuate în lipsa
ei.
Aceste reguli nu se aplică dacă partea îndepărtată avea reprezentant.

PROBLEMĂ : Acest lucru se aplica numai daca acela care a ramas in sala este avocat pentru
ca textul spune ca aceste dispozitii de aplica numai in cazul in care partea indepartata este
asistata de un aparator care a ramas in sala. Acest aparator este avocatul. Sigur, ar putea fi si
consilierul juridic, insa este practic imposibil ca persoana juridica sa fie data afara din sala
pentru ca nu a respectat solemnitatea sedintei. Este clar ca textul se refera la persoane fizice.
In plus, vorbeste despre dreptul la aparare, care se exercita prin avocat. Un lucru e clar: textul
se refera la avocat sau consilier juridic aparator. Cu alte cuvinte, textul nu se aplica atunci cand
in sala a ramas un mandatar al partii, dar acesta nu avea calitatea de avocat, chiar daca el este
dintre cei licentiati in drept care ar putea pune concluzii, dar tot nu se va numi aparator pentru
ca Constitutia vorbeste despre dreptul la aparare, care se exercita prin avocat. Sigur ca NCPC
permite si celor care au licenta in drept, in anumite circumstante sa puna concluzii. Atunci se
vor numi aparatori. Si atunci textul este aplicat exact restrictiv pentru ca presupune o abolire
a unor drepturi, partea indepartata din sala avand, teoretic, dreptul de a i se spune ce s-a
intamplat in lipsa ei, mai putin atunci cand a existat un aparator in sala. Deci, textul este unul
de restrangere si trebuie interpretat la randul lui restrictiv.

Asistența juridică poate să fie acordată numai de avocat, înseamnă că excepția prevăzută nu-
și găsește aplicare atunci când partea are un mandatar neavocat. Pe de altă parte parte,
abatarea acceptată pornește de la premisa că cel care a rămas în sala de ședință este în măsură
să asigure părții îndepărtate o apărare efectivă, iar nu doar formală. Nulitatea operează în
condiițile enunțate și dacă apărătorul părții a părăsit și el sala de ședință, ceea ce trebuie însă
dovedit.

Dacă cel care tulbură ședința este chiar avocatul părții, atunci președintele va încerca să îl
cheme la ordine, dar dacă nu reușește, va lua măsura îndepărtării din sală și se va amâna
cauza, nu vor continua dezbaterile.
I se va aplica o amendă și partea cealaltă care va suferi o amânare va putea cere despăgubiri.

Dacă cu ocazia ședinței au loc veritabile fapte penale (loviri, falsuri, amenințări), instanța
constată că se află în fața unei infracțiuni de audiență și va putea face un proces-verbal pe care
îl va remite procurorului, putând conform NCPP să dispună chiar și reținerea făptuitorului.

(4) Fotografierea și înregistrarea ședinței de către părți sau alte persoane

5
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

Acest lucru nu este permis intrucât conform art. 119 ROI fotografierea și înregistrarea
audiovideo în sala de ședință se fac numai cu aprobarea președintelui de complet.
Ședința se înregistrează oricum de către instanță, obligatoriu. Părțile, procurorul, dar și
instanța ierarhic superioară pot să obțină, la cerere/solicitare (în cazul instanței superioare)
copie de pe această înregistrare electronică (art. 231 NCPC și în ROI al instanței).
4 Momentele principale în desfășurarea ședinței de judecată
4.1 Ordinea în care se examinează cauzele
Conform art. 215 în procesele în care partea este reprezentată de avocat/consilier juridic,
acestea se vor dezbate cu prioritate. De exemplu, avem 50 de cauze, dar din cele 50 de cauze,
cauzele 15, 30 si 37 sunt reprezentate de avocat. Atunci, acestea se iau primele, tot in ordine,
iar apoi se respecta lista.
Alineatul (4) ne spune că la cererea părții interesate, pentru motive temeinice, judecătorul
poate schimba ordinea de pe listă.
EXEMPLU : avocatul are o cauză concomitentă.
Această cerere nu trebuie să afecteze drepturile celorlalți. Dacă o persoană cere să fie luată cu
prioritate, mai repede decât apare pe listă, încalci drepturile celuilalt. Pot apărea cauze de
nulitate din încălcarea dreptului la contradictorialitate, de exemplu, dacă este dovedită o
vătămare.
La cererea părților instanța va lăsa cauza mai la urmă, fixând o anumită oră, când dosarul va
fi strigat din nou (conform Regulamentului).
Dacă ambele părți vor mai devreme, e în regulă, dacă numai una dintre părți solicită, atunci
se ia mai târziu.
Dacă nu este respectată ordinea din lista de ședință, în măsura în care partea probează că a
suferit o vătămare procesuală din acest motiv, pot fi anulate actele de procedură săvârșite la
termenul respectiv, în condițiile art. 175, alin. (1), nulitatea în acest caz fiind una virtuală.
Nesocotirea listei de ședință atrage o încălcare a dreptului la apărare.
Judecarea proceselor se face în ordinea în care au fost fixate și publicate în sala de ședință.
Dacă părțile pot cere de comun acord luarea peste rând sau mai la urmă, în schimb, instanța
nu e autorizată a interverti ordinea pricinilor fără încuviințarea părților. Acest principiu se
impune cu atât mai mult atunci când una dintre părți lipsește din ședință, luarea peste rând
în acest caz, fie la cererea celeilalte părți, fie din oficiu, echivalează cu o judecare prin
surprindere și aduce o gravă atingere dreptului de apărare, atingere care viciază întreaga
procedură urmată în cauză, intrucât dispozițiile privitoare la oralitatea și publicitatea
dezbaterilor, garantând apărarea în justiție, sunt de ordine publică și deci sancționate cu
nultiatea în caz de neobservare.
4.2 Apelul cauzelor
Este făcut de grefier care anunță părțile, obiectul pricinii și stadiul procesului, indicând dacă
există sau nu procedură completă.
Principiul contradictorialității este esențial în desfășurarea procesului civil, astfel încât
legiuitorul român a stabilit prin art. 14, alin. (1), iar apoi prin art. 153 regula după care judecata
nu poate avea loc decât dacă părțile sunt legal citate, sau se prezintă în instanță personal ori
prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Excepțiile trebuie să
fie expres prevăzute de lege și ele se întâlnesc rar, în situații impuse de urgență (ca în cazul
ordonanței președințiale) sau de eficacitatea măsurii care se ia (de exemplu la sechestrul
asigurător sau la poprirea asigurătorie) ori de împrejurarea că cererea nu are caracter

6
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

contencios. Și în aceste cazuri însă contradictorialitatea este înlăturată numai temporar,

deoarece judecata căilor de atac se face întotdeauna cu citare. Din aceleași texte rezultă însă
că este important ca citarea să fie legală pentru a se desfășura judecata și nu neaparat ca părțile
să fie prezente în instanță, fie personal, fie prin mandatar. Astfel spus, judecata poate avea loc,
de regulă, și în lipsa părților, dacă ele au fost legal citate. Interpretarea se sprijină și pe alte
texte:
a) Art. 223, alin. (2) stabilește că, dacă la orice termen fixat pentru judecată, se prezintă
numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va
asculta susținerile părților prezente, se va pronunța pe baza probelor administrate,
putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește. Legea nu face deosebire după
cum lipsește pârâtul sau reclamantul, astfel că în oricare din cazuri judecata poate avea
loc.
b) Art. 411, pct. 3 prevede că judecata se suspendă dacă niciuna din părți, deși legal citate
nu se înfățișează la strigarea pricinii, dacă nu s-a cerut judecarea în lipsă.
c) În cazul coparticipării procesuale, actele de procedură, apărările și concluziile unuia
dintre reclamanți sau pârâți nu pot folosi, nici păgubi celorlalți, deci fiecare se bucură
de independență procesuală. Dacă totuși prin natura raportului juridic sau în temeiul
unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor recomanților sau
pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele
încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și
celorlalți, iar dacă actele au fost făcute de mai mulți coparticipanți, se va ține seama de
actele cele mai favorabile. Reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat sau nu au
îndeplinit un act de procedură în termen vor continua să fie citați, dacă, potrivit legii,
nu au termen în cunoștiință (art. 60 NCPC).
4.2.1 Dacă la apel nu răspunde niciuna dintre părți – situația absenței părților.
In cazul in care niciuna dintre parti nu raspunde la apel, ROI-ul spune ca dosarul va fi lasat la
sfarsitul sedintei, cand se va face o noua strigare. Daca nu va raspunde nici atunci, procesul se
suspenda daca niciuna dintre parti nu a cerut judecarea in lipsa. Tocmai fiind atat de grava
sanctiunea – suspendarea procesului, ROI-ul spune ca trebuie strigati iar la sfarsitul sedintei
pentru a nu fi o masura atat de dura inca de la inceput.
(1) Părțile sunt absente, dar cel puțin una dintre ele nu a fost legal citată sau nu a fost
citată deloc;
În acest caz, din oficiu, instanța dispune amânarea cauzei, dispunând citarea părții.
(2) Părțile lipsesc, dar au fost citate sau nu trebuiau să fie citate pentru că ambele aveau
termen în cunoștință, dar cel puțin una dintre părți a cerut judecarea în lipsă;
Instanța va proceda la judecarea cauzei pe baza a ceea ce părțile au invocat în faza scrisă, în
CCJ, respectiv întâmpinare, eventual răspuns la întâmpinare.
Faptul că una dintre părți lipsește nu absolvă instanța de se pronunța cu privire la cererile
formulate de ea în scris.
Cererea de judecare în lipsă este valabil făcută numai în fața instanței respective, nu e valabilă
și pentru căile de atac, vei face o altă cerere.
(3) Părțile, deși sunt legal citate sau au termen în cunoștință, nu se prezintă la proces și
niciuna dintre ele nu a cerut judecarea în lipsă
Avem de a face cu o lipsă de contradictorialitate și instanța va dispune suspendarea
procesului. Procesul se va suspenda, dar va putea fi repus pe rol într-un termen de 6 luni la

7
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

cererea oricărei părți interesate, dar cu plata taxelor de timbru de jumătate din taxa datorată
la începutul procesului.
Regula suspendării are și o excepție în materia divorțului, prevăzută de art. 921 NCPC. În
materia divorțului, dacă reclamantul nu se prezintă la proces, cererea va fi respinsă ca
nesusținută.
4.2.2 Amânarea procesului
Și NCPC și ROI permit ca, păstrând ordinea, să se preia mai întâi cauzele care presupun o
amânare, dacă toate părțile sunt prezente.
Aceste amânări au specificul că în completele colegiale pot fi dispuse de către un singur
judecător. Ei nu fac o activitate de dezlegare a unei probleme litigioase, ci o simplă activitate
de administrare a cauzei, nu sunt activități discutabile.
Ori de câte ori amânările sunt de genul în care se discută probe și se constată că trebuie să se
amâne, aici avem dezbateri, discuții.
Motivele de amânare: ea poate interveni nu numai atunci când procedura de citare a fost
nelegal îndeplinită, ci și atunci când această procedură a fost incorect îndeplinită pentru
martori sau experți, în cazul în care ambele părți o solicită de comun acord, când se invocă
lipsa de apărare, dacă nu s-a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de lege, în situația în
care nu s-a depus raportul de expertiză ori nu se poate administra o altă probă etc.

 Fac parte din categoria motivelor pentru care se admit cereri de amânare a judecății
”fără discuții” sau ”care nu provoacă dezbateri”: lipsa raportului de expertiză; numirea
unui specialist care să efectueze raportul de expertiză; nelegala citare a unei părți în
condițiile în care aceasta nu este prezentă; lipsa răspunsului la adresa emisă de
instanță unor instituții; imposibilitatea unei părți de a se prezenta la termen.
(i) Amânarea pentru învoiala părților
Părțile nu sunt obligate să motiveze, este dreptul lor de dispoziție. Toate părțile trebuie să fie
de acord.
DISCUȚIE : intervenientul accesoriu nu poate să nu vrea, să refuze, ar face un act împotriva
celui pentru care a intervenit.
Părțile principale trebuie să fie toate de acord.
O astfel de amânare presupune unele discuții:

 Poate fi dată doar o singură dată în cursul judecății;

 Dacă părțile după o astfel a amânare nu stăruiesc în judecata, instanța va considera că

părțile nu mai prezintă contradictorialitate și va dispune suspendarea procesului.
Reluarea proesului este posibilă, dar asta implică plata taxelor judiciare de timbru în
cuantum de jumătate din cât s-a datorat pentru cererea principală;
Daca partile, dupa ce au cerut o astfel de amanare, solicita tot o amanare prin acord, inseamna
ca nu mai avem una dintre caracteristicile procesului, anume contradictorialitatea, caz in care
instanta va suspenda procesul. Acest lucru inseamna ca partile nu au cu adevarat un litigiu,
fiind un fel de a spune ca atunci cand partile vor fi decise asupra transarii litigiului si nu doar
sa existe un litigiu, o disputa inregistrata pe rolul instantei, trebuie sa revina.

 Art. 221, alin. (3) ne spune că instanța va fi obligată să cerceteze în ce măsură o nouă
amânare după amânarea prin convenția părților nu tinde la o amânare prin învoiala

8
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

părților; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea
împotrivi.
EXEMPLU :
Părțile au amânat prin convenția lor, a doua oară părțile convin să vină cu un alt motiv de
amânare. O parte spune că vrea să se administreze un înscris, cealaltă parte acceptă, dar cere
amânarea pentru a citi înscrisul.
Instanța poate să spună că e o simulație la mijloc, în realitate ați vrut să amânați tot prin
convenția părților, dar ați disimulat acest lucru și prin urmare suspend procesul.

(ii) Lipsa de apărare

Motive precum necesitatea angajării unui avocat, denunțarea contractului de către avocat într-
o perioadă care face dificilă alegerea unui alt avocat.
Vorbim doar de motive temeinice, nu cazuri fortuite, dar să nu fie imputabile părții sau
reprezentantului. Nu intra in aceasta ipoteza:

 cazul in care partea revoca mandatul avocatului inainte de 10 zile dupa care zice ca in
10 zile nu are cum sa gaseasca avocat (ar fi trebuit sa-l revoce mai devreme ca sa-si
gaseasca avocat din timp; cazul este temeinic intrucât este evident ca nu ai cum sa-ti
gasesti avocat in 10 zile, dar este imputabil partii in acest caz);

 situatia in care partea zice ca nu a angajat avocat pentru ca nu are bani (nu este motiv
temeinic pentru ca trebuia sa ceri ajutor judiciar); poate sa fie motiv temeinic daca s-a
intamplat ceva pe parcurs, partea demonstreaza ca avea bani pentru avocat, nu avea
nevoie sa faca cerere de ajutor judiciar pentru ca era o persoana solvabila, dar a avut o
cheltuiala neprevazuta, o stare de necesitate si a trebuit sa amane CAJ cateva
saptamani pana va avea din nou sumele necesare;
Legea nu vorbeste despre “motive mai presus de vointa partilor", ci despre “motive temeinice”,
fiind o notiune mai laxa, mai usoara.
NCPC nu mai limitează acordarea amânării la o singură dată, ea poate fi dată de mai multe
ori în timpul procesului, doar cu respectarea condițiilor.
Dacă totuși instanta nu amână procesul pentru lipsă de apărare, apreciază că motivele nu sunt
temeinice, atunci instanța va amâna la cererea părții pronunțarea hotărârii, dând posibilitatea
părții să facă concluzii scrise.

 Motive întemeiate ar putea fi considerate: decesul avocatului survenit în dimineata zile

în care are loc judecata; imposibilitatea deplasării avocatului părții la sediul instanței
din cauza condițiilor meteo care au determinat autoritățile să oprească circulația între
anumite localități; motive de sănătate care îl împiedică atât să se prezinte la instanță,
cât și să își asigure substituirea.
Evident, deși NCPC se rezumă la a arăta doar amânarea prin învoiala părții și cea pentru lipsă
de apărare, există mai multe cazuri: pentru lipsă de procedură; dacă se dispune proba cu
interogatoriu, partea trebuie să vină la interogatoriu.
Cazuri de amânare care NU sunt expres prevazute de lege: unul dintre ele s-a regasit
atunci cand am vorbit despre ordinea si buna-cuviinta in sedinta, atunci cand avocatul
recalcitrant va fi dat afara din sala si se va amana procesul (art. 217 alin. 9). Acesta este un
motiv de amanare, care nu este trecut intr-un articol care sa aiba denumire marginala, dar tot
amanare este.

9
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

Aceste cazuri de amanare nu sunt provocate de cercetarea procesului, dar sunt foarte multe
amanari indicate de procedura de administrare a probelor. De exemplu, atunci cand este
ceruta proba cu interogatoriu sau cu proba cu martori. Instanta incuviinteaza proba, dar
trebuie sa amane pentru ca trebuie sa citeze martorii sau sa citeze partea care trebuie sa vina
la intergatoriu (poate nu este prezenta si nu se poate lua prin avocat), iar asta inseamna din
start ca trebuie sa amani procesului. Daca se dispune efectuarea unui raport de expertiza poate
sa treaca 1, 2, 3 termene care vor fi termene de amanare, dar ele sunt amanari care sunt impuse
de parcurgerea cercetarii procesului.
Exista doua feluri de interogatoriu: interogatoriu care se ia in scris si se comunica (cazul
persoanelor juridice sau persoanelor care au domiciliul in strainatate) si se depune odata cu
CCJ sau odata cu intampinarea si interogatoriul care nu se depune (cazul persoanelor fizice),
care se comunica doar atunci cand partea respectiva vine la proces pentru ca are un caracter
de surpriza. Dupa ce proba se incuviinteaza, se da un termen pentru ca partea sa fie citata, iar
cealalta sa redacteze intrebarile. Este perfect adevarat ca intrebarile pot fi pregatite dinainte,
iar atunci cand se incuviinteaza proba sa-i fie facuta o surpriza partii adverse, daca este
prezenta si sa se ceara administrarea in acel moment, iar instanta sa fie de acord.
O alta amanare poate fi provocata de o cerere de abtinere pentru ca nu se poate trece mai
departe. La recuzare se poate.

4.2.3 Prezența părților în vederea soluționării amiabile

Dacă nu este nici cauză de amânare, NCPC rezervă o parte însemnată încercării de împăcare a
părților pe care este obligat judecătorul să o facă.
Această încercare se materializează de la caz la caz. Legea spune doar că judecătorul trebuie
să încerce, să atragă atenția părților. Este posibil ca judecătorul să îndrume părțile către un
mediator, asta nu inseamnă că părțile sunt obligate să accepte.
CCR: orice proceduri ce impun medierea sunt neconstituționale.
Dacă părțile dau curs unei proceduri de mediere, există unele avantaje:

 dincolo de faptul că este motiv de amânare în sine, pot suspenda procesul pe durata
procedurilor de mediere;

 în perioada în care pricina este suspendată nu curge termenul de perimare timp de 3

luni și poți repune cauza pe rol fără plata taxelor de timbru;

 dacă medierea reușește și se stinge litigiul, poți recupera taxele de timbru plătite.
Judecătorul va analiza mai întâi excepțiile, apoi administrează probele și în final acordă
cuvântul asupra dezbaterii în fond.
4.3 Ordinea în care iau cuvântul participanții la proces – art. 216, alin. (2)
› mai întâi va vorbi reclamantul, apoi va vorbi pârâtul pentru că el se apără;
› intervenientul principal pentru că are poziția de reclamant, va vorbi după reclamant;
› intervenientul accesoriu va vorbi imediat după partea în favoarea căreia a intervenit;
› chematul în garanție va vorbi după partea care l-a chemat în judecată pentru că el îi
răspunde ei;
› chemarea în judecată a altei persoane – are poziție de reclamant - deci va vorbi după
reclamantul inițial;
› cel arătat ca titular al dreptului:

10
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

(a) dacă este un arătat care a luat locul pârâtului, atunci va vorbi în locul
pârâtului;
(b) dacă nu a luat locul pârâtului el va fi intervenient principal, va vorbi după
reclamant;
Daca avem un intervenient accesoriu + un chemat in garantie va vorbi primul intervenientul
accesoriu pentru ca sustine pozitia uneia dintre parti (ei sunt unul singur, un tot unitar);
chematul in garantie vorbeste partial in favoarea celui care l-a chemat in garantie.
› procurorul va vorbi ultimul, doar dacă nu este el cel care a făcut acțiunea.
Poziția în sala de ședință trebuie să reflecte poziția reală a procurorului, anume va fi o poziție
identică cu cea a avocatului, în banca avocaților (legea 304/2004 privind organizarea
judecătorească).
Este posibil să existe mai mulți participanți, se va aplica aceeași regulă, cel care va vorbi primul
dintre reclamanți/pârâți va stabili președintele.
Președintele, conform art. 216, alin. (4) poate limita în timp intervenția oricărei părți. Dacă
decide să o limiteze, el trebuie să pună în vedere părții înainte de a-i da cuvântul timpul pe
care îl are la dispoziție. A fost introdusă această prevedere în favoarea avocaților.
Instanța poate acorda și posibilitatea replicii, în funcție de aprecierea președintelui.
Instanta poate da cuvantul in replica, adica fiecare dintre aceste parti poate lua cuvantul de
mai multe ori in proces. De exemplu, vorbeste R si dupa P, R o sa spună că datorită faptului ca
P a dezvolvat niste teze care nu se gaseau in intampinare, dati-mi voie sa zic si eu ceva si atunci
instanta va zice « da, intr-adevar, a zis niste lucruri care nu erau in intampinare » si atunci ii
va cuvantul R; o sa vina si P si o zica ca i-ati dat cuvantul la replica lui R, acum trebuie sa-mi
dati si mie cuvantul ca sa raspund la aceasta. Exista apoi si posibilitatea de a vorbi din nou, in
duplica deoarece reclamantul poate dori sa spuna iar ceva. In aceste cazuri poate interveni
judecatorul.
Nerespectarea ordinii în care se dă cuvântul părților, prevăzută la art. 216, alin. (2) poate
atrage nulitatea hotărârii doar în măsura în care se probează că, prin aceasta, s-a provocat
părții o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii, potrivit
art. 175, alin. (2).
4.4 Concluziile scrise
Concluziile scrise se pot face în două ipoteze: fie înainte de dezbateri, fie după închiderea
dezbaterilor.
Înaintea de dezbateri, când judecătorul constată încheiată cercetarea procesului, acordă
exclusiv un termen pentru dezbateri. În acel caz, președintele poate pune în vedere părților
depunerea de concluzii scrise cu 5 zile înainte de dezbateri.
Sunt și situații în care nu se acordă un termen în vederea dezbaterilor, ci se termină
cercetarea procesului și în aceeași ședință au loc și dezbaterile. În acest caz, judecătorul poate
acorda amânarea de pronunțare și până atunci se pot depune concluzii scrise.
Concluziile scrise nu trebuie să introducă excepții noi, mijloace de apărare noi, probe noi.
Toate acestea sunt limitate la momentul la care s-au închis dezbaterile. Concluziile au rolul de
a dezvolta științific anumite afirmații făcute în ședință, să argumentezi, de exemplu, cu
doctrină ce ai susținut în ședință.

11
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

4.5 Repunerea pe rol

După închiderea dezbaterilor există și situația în care instanța, deși a rămas în pronunțare,
repune cauza pe rol și redeschide cercetarea procesului, fie dezbaterile.
Instanța formată din 2 judecători nu ajunge la o concluzie, judecătorii au opinii divergente, se
va face un complet de divergență și se va repune cauza pe rol, se va judeca de 3 judecători.
Instanța, fără a avea o divergență, în procesul de deliberare apreciază că mai are nevoie de o
probă sau de lămuriri din partea păriților sau își dă seamă că nu a soluționat o excepție ori că
nu s-a pronunțat asupra unei probe.
Repunerea pe rol se va face în vederea administrării probei sau în vederea lămuririi unor
aspecte.
Dacă pricina nu a fost repusă pe rol, instanța nu va putea pronunța hotărârea în baza unor
împrejurări care nu au fost discutate, în contradictoriu, de către părți. În caz contrar,
încălcându-se principiul contradictorialității, hotărârea este susceptibilă de a fi desființată
prin intermediul căilor de atac.
Sunt situații în care se repune pe rol la recuzare, când cauza continuă, dar nu se va pronunța
hotărârea.
Dacă un judecător își pierde calitatea de judecător – repunerea pe rol.
5 Primul termen la care părțile sunt legal citate
5.1 Pentru pârât
Pentru pârât este foarte importat primul termen pentru că este momentul limită până la care
poate să atragă terți în proces, dacă întâmpinarea nu este obligatorie.
De asemenea, pârâtul ar putea până la acest termen să invoce excepția de necompetența
materială și teritorială exclusivă.
Orice nulități relative cu privire la neregularități săvârșite până la începerea procesului, pot fi
invocate până la primul termen dacă întâmpinarea nu era obligatorie.
Cererea reconvențională se face până la primul termen la care pârâtul este legal citat, dacă
îmtâmpinarea nu este obligatorie.
OBSERVAȚII : în ceea ce privește competența materială și teritorială exclusivă, legea
310/2018 a modificat termenul spunând că pot fi invocate până la primul termen la care părțile
sunt legal citat și pot pune concluzii.
Este acum o dublă limitare: părțile sunt legal citate și să poată pune concluzii.
Noua condiție are natură subiectivă, este un termen la care părțile sunt legal citate și sunt în
măsură să pună concluzii. Dacă nu pot pune concluzii, termenul se prorogă până la momentul
când cele două condiții vor fi îndeplinite.
EXEMPLU :
a. Părțile sunt legal citate, dar judecătorul este incompatibil. Dacă ar invoca atunci, nu se
poate pune în discuție pentru că judecătorul este incompatibil (recuzarea nu împiedică
cursul judecății).
b. Părțile legal citate, dar una dintre părți solicită amânarea cauzei pentru lipsă de
apărare și instanța apreciază că este temeinică, dacă ar invoca excepția de
necompetență nu s-ar putea pune în discuție.

12
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

c. Părțile sunt legal citate, dar se depune o cerere completatoare a CCJ și pârâtul cere
termen să facă întâmpinare. Cererea completatoare nu ar trebui să aducă nimic nou în
materie de competență (problema nu vizează competența).
Adăgându-se la noțiunea de părți legal citate, vor putea duce mai departe de primul termen,
termenul la care vor putea pune și concluzii.
5.2 Pentru reclamant
Pentru reclamant este important pentru că inclusiv la acest termen reclamantul își poate
modifica cererea de chemare în judecată. El nu poate cere un termen în vederea modificării
cererii de chemare în judecată.
Textul legal are caracter de ordine privată, modificarea putându-se face și după acest termen
numai cu acordul expres al tuturor părților (art. 204, alin. (3) NCPC)1. Pentru a nu se răpi
părților un grad de jurisdicție, modificarea cererii poate avea loc numai în fața primei instanțe.
Modificarea cererii de chemare în judecată nu poate avea loc decât cu acordul expres al tuturor
părților.
BOROI: s-a arătat că în ipoteza în care modificarea vizează persoana pârâtului, ”partea care
trebuie să își dea acordul cu privire la modificarea cererii este pârâtul inițial, iar nu cel chemat
în judecată prin cererea adițională, care nu se poate opune chemării sale în judecată, procesul
începând, din perspectiva sa, din momentul introducerii cererii modificatoare”.
Înțelegerea părților nu poate fi dedusă din lipsa unui răspuns al acestora în acest sens și nici
din neprezentarea lor în fața instanței, deși au fost citate cu mențiunea de a-și preciza poziția
procesuală față de moficarea cererii principale de către reclamant.
Este termenul și până la care poate propune noi dovezi.
ATENȚIE! Dacă prin CCJ nu ai cerut nicio dovadă, apoi vrei să ceri prin modificarea cererii
probe, acelea nu sunt noi probe, ci sunt doar probe, ești decăzut din dreptul de a mai propune
probe. Judecătorul ar putea administra probe din oficiu dacă consideră necesar.
Și reclamantul poate invoca excepția de necompetență materială sau teritorială exclusivă.
Legiuitorul prin legea 310/2018 a dilatat termenul, a instituit termenul până la termenul unde
sunt legal citate și pot pune concluzii exclusiv pentru competență.
Modificarea cererii de chemare în judecată rămâne în continuare termenul la care reclamantul
este legal citat, nici măcar și reclamantul.
5.3 Pentru instanță
În ceea ce privește instanța, termenul la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este
termen limită și pentru ea pentru a-și verifica competența materială și teritorială exclusivă.
Instanța verifică identitatea părților și calitatea de reprezentant (art. 219). Calitatea de
reprezentant înseamnă mai multe lucruri:

 Existența procurii

 Forma procurii

 Conținutul procurii

 Dacă este într-adevăr avocat

1 T. Briciu, C. C. Dinu, curs 2018 și Boroi

13
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

La nulități am discutat că orice chestiune generată de reprezentare generează o nulitate

necondiționată de vătămare, există riscul de a face acte de procedură degeaba.
Instanța procedează și la estimarea duratei procesului. Cu alte cuvinte, în logica asigurării unui
termen nu numai rezonabil, ci și optim, dar mai ales previzibil, instanța procedează la primul
termen la o estimare a duratei procesului (în faza respectivă). Această estimare se face de către
instanța pe baza ascultării și opiniei părților, luând în calcul: numărul părților, locul unde se
află ele.
Pentru motive temeinice, ascultând părțile, judecătorul va putea reconsidera această estimare.
Este importantă din perspectiva obligațiilor pe care statul le are în legătură cu termen optim,
rezonabil și previzibil.
6 Încheierile de ședință
După fiecare termen se redactează o încheiere, are regimul unei hotărâri judecătorești, dar
este o hotărâre intermediară prin care instanța decide cu privire la termenul respectiv.
Atunci când judecata finală, dezbaterile au loc în aceeași zi în care are loc și pronunțarea, nu
se mai face încheiere pentru că tot ce s-a discutat va face parte chiar din corpul hotărârii.
Dacă ziua în care au loc dezbaterile nu este aceeași cu cea a pronunțării, instanța dispunând
amânarea pronunțării, se va face o încheiere pentru respectiva ședință. Hotărârea nu va mai
spune ce s-a discutat în acea ședință, ci va face referire la încheiere.
Încheierea de dezbateri va face corp comun cu hotărârea, se vor comunica amândouă. Dacă e
nulă încheierea, va atrage și nulitatea hotărârii.
6.1 Redactarea hotărârii
Grefierul de ședință este cel care redactează, sub controlul și verificarea instanței.
În timpul ședinței grefierul ia niște notițe care stau la baza redactării de către el a încheierii.
Judecătorul verifică încheierea, în unele cazuri i-o retransmite pentru recorectare și în final o
semnează și și-o însușește.
Părțile pot cere rectificarea erorilor, solicitând chiar și consultarea caietului în care grefierul a
luat notite sau chiar înregistrarea ședintei.
6.2 Clasificarea încheierilor

(i) Încheierile interlocutorii – sunt cele prin care se rezolvă excepții procesuale,
incidente procedurale sau alte chestiuni litigioase
EXEMPLU :
a. încheierea prin care instanța respinge excepția prescripției
b. Încheiereea prin care respinge excepția lipsei calității procesuale, excepția
necompetenței
c. Încheierea prin care se pronunță asupra admisibilității în principiu a unei cereri de
intervenție
d. Încheierea prin care se pronunță asupra admisibilității cererii de partaj judiciar
Au următoarea caracteristică, asupra celor decise instanța nu mai poate reveni în fața aceleiași
instanțe. Instanța superioară le poate infirma.

14
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

(ii) Încheierile preparatorii – sunt cele prin care se iau măsuri de administrare a
justiției, fără a se dezlega chestiuni litigioase
EXEMPLU :
a. Încheierea de estimare a duratei procesului
b. Încheierea prin care acordă un termen pentru lipsă de apărare
c. Încheierea prin care acordă un termen părților în vederea încheierii unei tranzacții
d. Instanța nu este legată de măsurile adoptate prin aceste încheieri, ea poate reveni
asupra lor.
O încheiere preparatorie este cea de încuviințare a probelor. Ea le încuviințează, dar poate
reveni asupra lor dacă observă că din administrarea unor probe chestiunea a fost elucidată,
astfel încât nu mai este nevoie de toate probele care au fost solicitate inițial spre a fi
administrate. Caracterul încheierii se referă numai la aprecierea utilității probelor, nu și la
legalitatea încuviințării acestora
Încheierile Încheierile preparatorii
interlocutorii
Sunt cele prin care instanța Sunt cele prin care se adoptă măsuri
DEFINIȚIE dezleagă excepții doar pentru administrarea judecării,
procesuale, incidente fără a dezlega chestiuni litigioase
procedurale sau alte
chestiuni litigioase
Asupra deciziilor adoptate, Instanța NU este legată de măsurile
instanța NU poate reveni; adoptate, putând reveni asupra lor,
însă motivat
Ele pot fi controlate în căile
de atac, dar aceeași instanță
CARACTERISTICĂ (cea care le-a adoptat),
indiferent că rămâne
aceeași compunere sau se
schimbă, nu mai poate
reveni

 incheirea prin care s-a  incheierea prin care s-a estimat

respins necompetentei; durata procesului; in faza de
cercetare a procesului, instanta
 încheirea prin care s-a estimeaza la primul termen
admis interventia durata procesului, numai ca
principala, accesorie aceasta estimare poate fi
sau o CCG; modificata, cnf art. 238 alin. 2
NCPC;
 incheirea prin care se
EXEMPLE
respinge exceptia  incheierea prin care se
prescriptiei; incuviinteaza probele, este
posibil, ca urmare a administrarii
 incheirea prin care se
unor probe, unele probe care
respinge exceptia lipsei pareau utile sa devina ulterior
calitatii procesuala inutile. De exemplu, la
pasive (daca se admite interogatoriu, P recunoaste o
dai hot de respingere a
serie dintre pretentiile sau
CCJ, nu mai dai
spusesele R si atunci proba cu

15
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

incheiere pentru ca sunt martori ar putea sa devina inutila

peremptorii). intrucat nimeni nu s-ar fi
asteptat ca P sa fie de acord, asa
Asupra acestor tipuri de ca anterior interogatoriului se
incheieri instanta nu poate admisese proba cu martori
reveni datorita chestiunilor (pentru ca se astepta ca P sa nege
litigioase. tot, a.i. sa fi avut nevoie de proba
cu martori). Asadar, judecatorul
poate reveni motivat asupra
administrarii unor probe, daca
acestea nu mai sunt utile in
cauza.
PRECIZARE: incheierea de
incuviintare a probelor are si ea
anumite aspecte care NU sunt deloc
preparatorii, de exemplu daca proba
este legala sau nelegala. Daca exista
o disputa intre parti referitoare la
admisibilitatea sau inadmisibilitatea
probei cu martori, iar instanta o
transeaza, acea incheiere, sub acel
astept, este interlocutorie. Un alt
lucru este daca proba mai este sau nu
utila in raport de derularea celorlalte
probe, care este o chestiune de buna-
administrare, dar niciodata instanta
nu va mai putea reveni asupra
deciziei privind legalitatea. Sunt
doua lucruri total diferite.

6.3 Forma încheierilor

Ele au forma hotărârilor judecătorești.
Încheierile se adoptă după aceleași reguli ca și hotărârile, au o formă similară. Motivul este că
încheierea este chiar ea o hotărâre.
 Încheiere – cele prin care se iau măsuri intermediare
 Sentințe – se iau măsuri finale, în primă instanță
 Decizii – cele prin care se rezolvă căile de atac.
6.4 Conținutul încheierii de ședință
Lipsa încheierii de dezbateri va atrage nulitatea hotărârii, pentru că instanța de control
judiciar nu poate să verifice legalitatea compunerii sau constituirii completului de judecată,
dacă părțile au fost legal citate, dacă acestea au fost prezente personal la judecată sau prin
mandatar, dacă au pus concluzii și ce concluzii au pus etc.

Pentru fiecare şedinţă a instanţei se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele:

(a) denumirea instanţei şi numărul dosarului;
(b) data şedinţei de judecată;

16
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

(c) numele, prenumele şi calitatea membrilor completului de judecată, precum şi numele

şi prenumele grefierului;
(d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele
persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane
chemate la proces, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;
(e) numele, prenumele procurorului şi parchetul de care aparţine, dacă a participat la
şedinţă;
(f) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;
(g) obiectul procesului;
(h) probele care au fost administrate;
(i) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor, precum şi a
concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la şedinţă;
(j) soluţia dată şi măsurile luate de instanţă, cu arătarea motivelor, în fapt şi în drept;
(k) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când, potrivit legii, încheierea
poate fi atacată separat;
(l) dacă judecarea a avut loc în şedinţă publică, fără prezenţa publicului ori în camera de
consiliu;
(m) semnătura membrilor completului şi a grefierului.
6.5 Regimul căilor de atac
Regula este că încheierile intermediare se atacă odată cu fondul. Logica este impusă de mersul
procesului, dacă am ataca fiecare măsură am avea sute de apeluri într-un singur dosar. De
aceea, chiar dacă esti nemulțumit cu privire la o măsură, trebuie să aștepți soluționarea
fondului.
Excepția este atacarea separată a încheierilor. Legea trebuie să prevadă asta în mod special.
EXEMPLU : încheierile date asupra cererilor de suspendare a judecății
Instanța dispune suspendarea judecății, în cazul ăsta nu prea ai de ce să aștepți terminarea
procesului. Soluția este logică.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție – după legea 310/2018 acest caz a căzut.
Nu mai este valabil pentru că ea se va ataca odată cu fondul la fel ca și încheierea de admitere
a cererii de intervenție.
Dacă se atacă separat, în cazurile în care legea prevede calea separată, dosarul se va înainta
instanței superioare în copie certificată.
Dacă există o chestiune litigioasă asupra admisibilității atacării separate a încherii (adică nu
prevede legea calea atăcării separate, dar partea spune că ar fi o rațiune pentru care e posibil),
dacă există o astfel de discuție, atunci instanța nu va trimite copie după tot dosarul, ci va
trimite doar încheiera și numai dacă instanța apreciază că este admisibilă calea de atac va cere
întregul dosar.
Dacă scrie în lege că se atacă separat, trimtem tot dosarul în copie certificată. Dacă o parte
creede, contra legii, că are cale de atac separată, trimitem doar copia după încheiere, nu tot
dosarul, iar instanța superioară consideră că este admisibilă calea de atac, atunci se trimite tot
dosarul.

17
 PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

6.5.1 Încheierile fără cale de atac

EXEMPLU :
a. încheierea prin care se admite cererea de recuzare;
b. incheierea prin care se admite/respinge abținerea
c. încheierea prin care se suspendă cauza în legătură cu care se cere strămutarea.
Sunt situații în care actul final al judecății se denumește încheiere. Acelea sunt încheieri care
finalizează un proces, numai că este vorba de anumite procese care în general se finalizează
fără a analiza fondul.
EXEMPLU :
a. În materie necontencioasă – art. 533 NCPC
b. Sechestrul asigurător, poprirea – nu este o încheiere premergătoare, dar nici nu
vizează analiza fondului, deci finalizează procesul, deși se numește încheiere.
7 Cercetarea procesului
Ea cuprinde tot ce înseamnă pregătirea dezbaterilor finale. Pentru a pregăti dezbaterile finale
trebuie să înlături toate excepțiile ce stau în calea analizei fondului (prescripție, autoritate de
lucru judecat, necompetență etc).
Tot aici intră și încercările de împăcare a părților sau situația în care se ridică alte incidente
(excepția de neconstituționalitate, excepția de nelegalitate a actului administrativ).
Uneori, cercetarea procesului ar putea să nu ducă la dezbaterea fondului, adică pricina să se
oprească în faza cercetării. Excepțiile peremptorii duc la două soluții, admitere sau respingere.
Prin admiterea excepției peremptorii, procesul încetează în faza cercetării.
Poți să nu mai ai fond dacă în faza cercetării părțile încheie o tranzacție, se renunță la judecată,
la drept. Tot procesul rămâne în faza cercetării.
Dacă aceste lucruri nu se întâmplă, după cercetare urmează dezbaterea în fond.
7.1 Reguli privind cercetarea procesului

(i) Instanța estimează durata cercetării procesului, ținând cont de împrejurările cauzei,
astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil – art. 238;
În cazul în care judecătorul cauzei nu va respecta estimarea duratei soluționării procesului
stabilită potrivit art. 238 NCPC și nici nu va revizui această durată, partea interesată poate
apela la instituția contestației privind tergiversarea procesului, fiind incident motivul prevăzut
de art. 522, alin. (2) pct. 4 NCPC.

(ii) Administrarea probelor ar putea fi făcută de către avocați sau consilieri juridici ai
părților. Instanța primind probele administrate, dispune direct dezbateri de fond (nu
a primit aplicare practică) – art. 239;
(iii) Termenele sunt scurte, chiar de la o zi la alta și numai de la o zi la alta se pot acorda
termene îndelungate – art. 241; acest text a fost pus pentru că se stabilise că cercetarea
are loc în camera de consiliu, dar acum este în ședință publică deci este imposibil
aproape de aplicat;

18
PROCEDURĂ CIVILĂ – CURS 1

(iv) Dacă se renunță la drept, se încheie o tranzacție sau sunt admise cereri ori excepții
care pun capăt în întregime procesului, nu va mai fi o dezbatere asupra fondului,
judecătorul se va pronunța asupra cauzei prin hotărâre;

(v) Când judecătorul se socotește lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului
închisă și poate fixa un alt termen pentru dezbaterea fondului, din oficiu sau la cererea
părților.
S-a păstrat segregarea între cercetare și dezbateri, dar poate chiar la termenul la care închide
cercetările să judece și dezbaterile, dar poate să fixeze, la aprecierea lui, un alt termen pentru
dezbaterea fondului. Deci segregarea dezbaterilor – numai dacă apreciază că este necesar,
după complexitate și alte circumstanțe. Segregare doar din punct de vedere temporal, dar nu
și juridic. Dacă stabilește un alt termen pentru dezbateri, instanța poate pune în vedere
părților să depună și concluzii scrise, cu 5 zile înainte de dezbateri.
Dacă constată judecătorul închisă cercetarea procesului, prin încheiere, dar chiar la acel
termen va putea să deschidă dezbaterile și la cerere sau din oficiu poate acorda un alt termen.
Cercetarea și dezbaterile sunt separate dar nu în mod obligatoriu, sunt lăsate la aprecierea
judecătorului dacă consideră el necesar față de complexitatea dosarului, cererea părților.
EXEMPLU :
Se termină cercetarea – reclamantul spune la primul termen că are probe inscrisurile depuse
odată cu CCJ. Paratul – inscrisurile depuse cu intampinarea. Instanta constata că probele sunt
utile, constata ca alte probe la dosar nu sunt, nimeni nu are exceptie si spune ca in acest caz la
acest primul termen a inchis cercetarea procesului si acorda cuvantul si pe fond tot atunci. A
pastrat segregarea momentelor, dar nu dpdv temporal, ci doar al notiunii juridice.
La termenul de administrare a probelor ai de audiat 5 martori de fiecare, s-a depus raport de
expertiza la care s-au facut obiectuiuni si instanta audiaza 10 martori, se da cuvantul pe
obiectiuni, instanta respinge probele – in cazul asta e mai util sa spuna ca am terminat
cercetarea, dar pentru dezbateri ne intalnim la un alt termen, peste o saptamana pentru ca
dupa 8 ore de administrat probe, dezbaterea probelor ar fi foarte grea.
Legiuitorul a lasat in mana jduecatorului aceasta separare in timp apreciind fie din oficiu fie
la cerere daca e cazul stabilirii unui alt termen
Daca il stabileste, instanta poate pune in vedere partilor depunerea de concluzii scrise cu 5 zile
inainte de dezbateri.

19