Poetul Grigore Vieru a fost și va rămâne un mare

personaj în literatura română care s-a remarcat prin

calitatea și simplitatea scrisului său după cum afirmă și
acesta: „Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles”.
Grigore Vieru ne captivează și ne sensibilizează
trăind cu intensitate fiecare vers, cultivând cititorului
stima și dragostea față de mamă, față de patrie.
.
„Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub
aspectul diferitelor arte a cuvintelor şi mai ales în
această împerechere firească – mama, graiul. Cele mai
vechi cuvinte, pe care cu atîta talent le-a redescoperit G.
Vieru. ” (Ion Vatamanu)
Născut în Republica Moldova, poetul și-a dedicat iubirea față de
mamă și patria mamă prin versuri pline de profunzime. Putem enumera
câteva poezii scrise de Grigore Vieru despre chipul mamei : Făptura
mamei, Buzele mamei, Mâinile mamei, Părul mamei, Nopţile mamei,
Tăcerea mamei, Cântec de leagăn pentru mama, Mama intră-n mare,
Când sunt eu lângă mama.
Crescând fără tată, mama reprezintă un rol important în viața
poetului. Mama, o femeie plină de griji, mereu plină de puteri, este ființa
cea mai importantă care a marcat copilăria lui Grigore Vieru. Mama,
este mereu prezentă în poeziile poetului, simbolul mamei având mai
multe întruchipări cum ar fi patria, pământul.
Mama poetului, după cum o descrie acesta, este o femeie
credincioasă și harnică de la sat care și-a crescut copilul fără bărbat.
„Mama mea viață întreagă/ Ai trăit fără bărbat”. Citind poeziile lui
Grigore Vieru ne amintim fiecare de ființa care ne-a dat viață.
O poezie foarte frumoasă și valoroasă este „Făptura mamei” prin
care poetul ne senzibilizează prin versurile sale unice, amintindu-ne
despre mama, ca fiind ființa divină de la care primim viață, care ne
crește și ne ingrijește. Prin comparație, mama este precum soarele, doar
una „Mama ne mângâie,/ Soarele lucește./ Soarele e unul,/ Mama una
este.” Poetul ne îndeamnă să ne iubim mama „Cine mâinile-i sărută,/
Parcă merge și-i ajută.” Mama e o fiinţă spirituală sfântă, dar fizic e
totuşi muritoare. De aceea trebuie s-o respectam, s-o slăvim, s-o iubim
fără a pierde momentul, căci mâine poate fi prea târziu.
Mama, motivul poetic a lui Grigore Vieru, este în mod
cert o semnificație deosebită, fiind regasită în mod unic în
fiecare vers scris cu multă dragoste și mult dor de poetul
nostru.
„Mama, ce cuvânt înățător!
Primul nostru cuvînt!”
Ce sentiment de dragoste ne învăluie sufletul şi un chip
sfânt ne apare în faţa ochilor atunci când îl rostim!
Mamă!
Considerat a fi sufletul Basarabiei, poetul Grigore Vieru
asocia termenul ,,maică” cu ceva sfânt, divin, făcând trimitere
la Maica Domnului. În viziunea lui, dispariţia fizică nu înseamnă
moarte, ci o continuare a existenţei prin poezie, prin frumosul
cultivat. Am putea sintetiza întregul program, crezul artistic al
creatorului într-un simplu gând de-al său: ,,Scriu pentru că
vreau să-L văd pe Dumnezeu de aproape.” Lipsa mamei lasă un
imens gol sufletesc. Gestul copiilor de a adduce ,,zugrăvitori” să
le imortalizeze chipul mamei ,,pe albul casei”, dându-i acesteia
fiinţare, este justificat. Însă un singur lucru n-au reuşit meşterii:
,,I-au scris ochii, faţa, /Părul înflorit, /Numai vorba mamei /Nu
au zugrăvit.” (Motiv popular ucrainean)