Codul de etică si conduita a procurorilor

Aparitia

Codul de Etică al Procurororilor a fost aprobat prin Hotărîrea Adunării Generale a

Procurorilor nr. 4 la 27 mai 2016 și are scopul de asigurarea eficienței activității procuraturii și a
integrității procurorilor.
În Capitolul I acesta conține prevederi generale privind sarcina procurorului, definiția
acestuia, semnificația codului de etica al procurolului, scopul codul de etică și actele în
conformitate cu care acesta a fost scris (Constituția Republicii Moldova, Legea cu privire la
procuratură și alte acte legislative care reglementează activitatea procurorilor și a procuraturii,
standardele internaţionale stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite, Ghidul european al eticii şi
conduitei procurorilor al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni Roma), Convenţia
europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa Curţii europene pentru
drepturile omului şi alte recomandări sau acte relevante adoptate de instituţiile europene).
La Capitolul II avem principiile propriu-zise ale activității procurorului și la Capitolul III
avem dispozițiile finale cu privire la activitatea procurorului. Deci conținutul Codului de Etică al
Procurorului îl formează în mare parte principiile activității acestuia, care sunt menite să
stabilească responsabilitățile, care ii revin în apărarea intereselor generale ale societăţii, apărării
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, conformarea în activitatea sa exigenţelor de
conduită şi etică, promovarea imaginii Procuraturii în societate.

Noțiuni generale privind etica profesională a procurorului

Procuror este funcţionarul de stat care îndeplineşte funcţiile procuraturii legate de conducerea
şi exercitarea urmăririi penale, prezentarea rechizitoriului în instanţele judecătoreşti, examinarea
şi soluţionarea cererilor şi reclamaţiilor cetăţenilor, reprezentarea intereselor generale ale societăţii
şi apărarea ordinii de drept.
Activitatea procurorului este lipsită de caracterul impunător al activităţii judecătorului şi de
romantismul ofiţerului de urmărire penală. Procurorul este privit ca un învinuitor sever, participant
nemijlocit la evenimentele tragice, accidente şi este spaima tuturor conducătorilor neglijenţi.
În general, esenţa activităţii procurorului constă în responsabilitatea în faţa statului pentru
starea legalităţii şi contracararea încălcărilor de drept. Prin întreaga sa activitate procurorul
contribuie la aplicarea justă şi unitară a legii, la prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi altor
fapte de încălcare a ordinii de drept, la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi regulilor
de convieţuire socială.
Atunci cînd susţine învinuirea în instanţa de judecată, procurorul participă prin prezentarea de
noi probe sau cereri de a administra noi probe; îşi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în
timpul dezbaterilor, precum şi referitor la aplicarea legii penale şi a pedepsei faţă de inculpat. În
cauzele civile procurorul poate porni acţiunea în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime la cererea persoanei.
În cazul cînd conduce şi exercită urmărirea penală, procurorul urmăreşte ca orice infractor să
fie tras la răspundere penală şi nici o persoană să nu fie urmărită penal fără temei. La fel procurorul
veghează ca nici o persoană să nu fie reţinută, decît în condiţiile prevăzute de lege şi doar în baza
hotărîrii judecătorului.
Pentru asigurarea legalităţii procesului penal, procurorul porneşte procesul penal sau refuză
pornirea lui, încetează sau suspendează urmărirea penală, întocmeşte rechizitoriul, transmite
materialele instanţei de judecată.
La exercitarea supravegherii generale, procurorul poate să ceară conducătorilor şi altor factori
de decizie prezentarea documentelor, materialelor, datelor statistice, organizarea controlului şi
reviziei activităţii agenţilor economici aflaţi în subordinea şi sub controlul lor, factorilor de decizie,
subordonaţi lor, precum şi să solicite, concursul specialiştilor pentru elucidarea unor probleme de
specialitate apărute pe parcursul exercitării supravegherii, efectuarea unor expertize, verificarea
unor materiale, informaţii, comunicări sosite la procuratură, să oblige persoanele abilitate să
prezinte rezultatele controlurilor; să citeze factori de decizie şi cetăţeni şi să le ceară explicaţii
orale sau scrise privitor la încălcările legii, să audieze comunicările şi explicaţiile conducătorilor
organelor administraţiei publice, agenţilor economici şi ale altor persoane juridice privind starea
legalităţii din organizaţiile care se află în subordinea şi sub controlul lor.
Activitatea procurorului atinge toate tipurile activităţii juridice, prin aceasta devenind foarte
importantă. În cadrul ei se manifestă atît calităţile organizatorice, de cercetare şi reconstitutive, cît
şi comunicative şi de perfectare a actelor juridice.
Aspectul social al activităţii procurorului constă în analiza socială a infracţiunii săvîrşite,
evidenţierea motivelor şi cauzelor, condiţiilor care au favorizat înfăptuirea infracţiunii. La fel se
analizează motivele, condiţiile de apariţie şi funcţionare a grupurilor criminale organizate.
Pentru asigurarea unei reuşite în acest domeniu, procurorul trebuie să cunoască criminologia,
sociologia, pedagogia, psihologia etc. Procurorul, susţinînd învinuirea în numele statului,
reprezintă majoritatea socială. Aceasta necesită o analiză meticuloasă a probelor, concluzii
ireproşabile, capacitatea de a formula cerinţele juste, înţelese pentru întreaga masă a societăţii pe
care o reprezintă.
Pentru asigurarea legalităţii, procurorul este responsabil de consolidarea, confirmarea
legalităţii, avînd drept rezultat o atmosferă normală a vieţii juridice în societate, relaţii sociale
reglementate, prescripţii legale întocmite corect şi complet. Actele emise de procuror în aceste
condiţii devin obligatorii pentru toţi cetăţenii, persoane cu funcţii de răspundere, întreprinderi şi
organizaţii.

Structura și conținutul Codului deontologic al procurorului

Procuratura, în numele societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii, apără ordinea de
drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă
învinuirea în instanţa de judecată, participă, în condiţiile legii, la judecarea cauzelor civile, inclusiv
de contencios administrativ şi contravenţionale, în care procedura a fost intentată de ea, asigură
asistenţa juridică şi colaborarea internaţională în domeniul său de activitate, implementează
politica penală a statului, asigură protecţie martorilor şi victimelor infracţiunii, altor participanţi la
proces, intentează acţiune civilă în cazurile prevăzute de lege, exercită controlul respectării legilor
în locurile de detenţie preventivă şi în penitenciare, exercită controlul legalităţii în Forţele Armate,
exercită controlul asupra executării hotărîrilor judecătoreşti în cauzele penale.

Codul de etică al procurorului are drept scop instituirea unui comportament ireproşabil al
procurorului şi include un ansamblu de principii morale şi de conduită, menite să stabilească
responsabilităţile care îi revin în apărarea intereselor generale ale societăţii, apărării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, conformarea în activitatea sa exigenţelor de conduită şi etică,
promovarea imaginii Procuraturii în societate.
Codul de etică al procurorului este elaborat în corespundere cu prevederile Constituţiei RM,
Legii cu privire la Procuratură, Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public,
Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, Ghidului cu privire la Rolul Procurorilor
adoptat la Congresul 8 al Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea crimei şi tratamentul
delicvenţilor (Havana, 27 august 7 septembrie 1990), Standardele de responsabilitate profesională
şi declaraţia privind drepturile şi obligaţiile esenţiale ale procurorilor, adoptate de către Asociaţia
internaţională a Procurorilor la 23 aprilie 1999, Recomandările Consiliului Europei REC(2000)
din 11 mai 2000 privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici şi REC(2000) cu privire
la rolul Procuraturii în cadrul sistemului de justiţie penală, Ghidului european al eticii şi conduitei
procurorului Ghidul de la Budapesta, adoptat la Conferinţa Procurorilor Generali din Europa, la
31 mai 2005 şi stabileşte principiile de bază a eticii procurorului, restricţiile şi exigenţele speciale
faţă de procuror, responsabilităţile lui, comportamentul procurorului în exercitarea atribuţiilor de
serviciu şi în societate.
 Principiile de etica profesională a procurorului
Imaginea de bună reputaţie a organelor Procuraturii şi a procurorului se creează în baza
următoarelor principii:
 legalităţii, potrivit căruia procurorul, în acţiunile sale, este obligat să respecte cu stricteţe legea,
drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, în corespundere cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale,
Constituţia RM, alte acte legislative şi normative, tratate internaţionale la care RM este parte;
 egalităţii, imparţialităţii şi nediscriminării, care presupun că, în îndeplinirea atribuţiilor
profesionale, procurorul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luînd aceleaşi măsuri pentru situaţii
similare de încălcare a normelor de drept, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă,
religie, vîrstă, gen, orientare sexuală, avere, stare socială, opinie politică sau de orice altă opinie;
 transparenţei, ce presupune claritatea şi deschiderea pe care procurorul trebuie să le manifeste faţă
de societate şi persoană în limitele stabilite de lege;
 profesionalismului, potrivit căruia, procurorul este obligat să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu
cu competenţă, responsabilitate, eficienţă, promptitudine şi corectitudine, aplicînd adecvat cunoştinţele
teoretice şi deprinderile practice;
 confidenţialităţii, ce determină procurorul de a garanta securitatea datelor şi informaţiilor obţinute în
exercitarea obligaţiilor de serviciu;
 controlului ierarhic, potrivit căruia, procurorul este responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor sale
funcţionale în faţa procurorului ierarhic superior.
 loialităţii, care se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţia Procuraturii şi valorile promovate de
ea, obligaţia de a se abţine de la orice act sau fapt ce poate prejudicia prestigiul, imaginea sau interesele
legale ale Procuraturii.

Statutul etico-moral al procurorului

Pentru reuşita legăturii cu societatea procurorul are nevoie de independenţă şi să se supună doar
legii, să fie obiectiv, imparţial şi principial; intolerant faţă de încălcarea legilor.
Procurorul activează în numele societăţii şi în interesul public, de aceea în asigurarea legalităţii
este responsabil în faţa ei.
Un aspect nu mai puţin important al activităţii procurorului este cel de cercetare. Aceasta se
manifestă prin analiza tuturor materialelor, dosarelor aflate pe rol, analiza actului de pregătire şi
săvîrşire a infracţiunii, analiza probelor în procesul examinării unor cazuri complicate, cu multe
episoade, în special a celor din sfera crimelor organizate.
Importanţă prezintă analiza personalităţii inculpatului – căutînd nu numai calităţi negative, ci
şi pozitive.
Momentul cercetării este prezent în cazul controlului documentelor şi materialelor agenţilor
economici, persoanelor fizice, organelor de stat, unităţilor militare, locurilor de recluziune, precum
şi a materialelor primite în baza cererii scrise. La fel se cercetează instrucţiunile, dispoziţiile,
ordinele persoanelor cu funcţii de răspundere şi se cer lămuriri scrise sau verbale de la acestea
privind încălcarea legii. În vederea susţinerii învinuirii, procurorul prezintă probe, ia cunoştinţă de
materialele dosarului, formulează cereri, dă explicaţii.
Activitatea de cercetare reclamă procurorului anumite calităţi:
 gîndire critică, flexibilă, promptă, independentă, mobilă, consecventă, pătrunzătoare şi cu orizont
larg; capacitatea de a prognoza consecinţele hotărîrii sale;
 reacţii rapide în aprecierea circumstanţelor şi luarea măsurilor necesare;
 abnegaţie;
 capacitatea de a sesiza caracterul denaturat al informaţiilor şi faptelor;
 constructivitatea prezintă o importanţă deosibită în activitatea procurorului şi constă în capacitatea
de a sintetiza toată informaţia acumulată pe dosar, pentru a forma concepţia învinuirii în procesul penal;
 capacitatea de a descoperi motivele fenomenelor cercetate şi reacţionarea la timp în ordinea stabilită
de lege.
Activitatea de cercetare reprezintă un proces dinamic de căutare şi instalare a adevărului.
Odată cu cercetarea materialelor dosarului procurorul îşi îndreaptă activitatea la reconstituirea
evenimentului infracţiunii, care a avut loc în trecut. Aspectul reconstitutiv caracterizează întreaga
activitate a procurorului.
 În cazul activităţii de control al legalităţii, procurorul îşi mobilizează gîndirea în situaţii
complicate, pătrunde în esenţa faptelor, cuprinde o sferă largă de fenomene şi probleme care cer a
fi controlate, audiază persoane, verifică legalitatea actelor, dă anumite indicaţii organelor de
urmărire penală, anulează ordonanţe ilegale.
La susţinerea învinuirii în instanţa de judecată aspectul reconstitutiv se manifestă în capacitatea
de a elucida faptele în felul în care au fost stabilite în urma examinării judiciare, de a interpreta
îndoielile în folosul inculpatului, a analiza probele examinate în şedinţă şi a motiva concluzia
despre învinuire sau lipsa ei, de a argumenta calificarea juridică a acţiunilor inculpatului.
Acest aspect presupune prezenţa următoarelor calităţi pentru procurori:
 potenţial intelectual general şi special – adică să fie specialist atît în controlul legalităţii, cît şi în
urmărire penală, învinuire în instanţă, în literatura de specialitate această calitate mai este numită
universalism;
 gîndire logică;
 cunoaşterea legislaţiei;
 independenţă în scopuri şi sarcini;
 memorie operativă de lungă durată;
 intuiţie şi imaginaţie.
Un element esenţial în structura activităţii procurorului devine aspectul organizatoric, în care
se realizează calităţile volitive ale personalităţii acestuia.
Procurorul trebuie să poată planifica strict ziua de lucru: primirea cetăţenilor; organizarea
dezbaterilor, susţinerea învinuirii, studierea la timp a dosarului, în care trebuie susţinută învinuirea,
pregătirea materialelor; antrenarea colegilor în rezolvarea anumitor probleme.
Procurorul planifică independent modalitatea de control (revizie sau expertiză, planificat sau
inopinat, general sau tematic) a agenţilor economici, persoane fizice sau organe de stat. Datorită
calităţilor organizatorice, procurorul poate ridica eficacitatea lucrului. în general procurorul
trebuie să fie un model al disciplinei.
Aspectul organizatoric demonstrează prezenţa la procurori a voinţei, concentrării forţelor şi
gîndurilor, consecvenţei şi hotărîrii, autodisciplinei, iniţiativei, insistenţei şi cumpătării, tactului,
calităţii de lider.
O importanţă deosebită în activitatea profesională a procurorului o prezintă latura
comunicativă. Contactînd diferite persoane, începînd cu colegii, cetăţenii, alte persoane din
diferite sfere sociale şi finisînd cu interogarea inculpatului, martorilor, victimei, procurorul trebuie
să fie un meşter iscusit la întreţinerea unei discuţii, un polemist cu experienţă şi un orator strălucit.
Principalul indicator al calităţilor de orator ale procurorului este susţinerea învinuirii în instanţa
de judecată.
Cu cît este mai înalt nivelul de cultură psihologică, juridică, etică, estetică şi ecologică, cu atît
mai armonioasă este personalitatea procurorului. Respectiv, sporeşte şi nivelul profesionismului
în susţinerea învinuirii.
Perfectarea actelor juridice de către procuror necesită aceleaşi dexterităţi ca şi ale
judecătorului, doar că actele întocmite de procuror sînt de altă natură: recurs, sesizare, ordonanţă,
acţiune civilă. Acest aspect cere de la procuror capacitatea de a întocmi corect documentele în
conformitate cu normele materiale şi procesuale, cunoaşterea limbii de stat, acurateţe, precizie,
claritate etc.