Stagereport PDF

Anexa A
PROGRAMUL „NUCLEU 2016-2017”
RAPORTUL ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC

(RST)
„INFLUENȚA CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA

CELULEI VII ”
nr. PN 16 11 03 01 /2016
ETAPA DE EXECUŢIE NR. II/2017
cu titlul:
ASIGURAREA REPRODUCTIBILITĂȚII REZULTATELOR, PREZENTAREA ȘI DEMONSTRAREA

FUNCȚIONALITĂȚII PROTOCOALELOR DEZVOLTATE; STUDIU DE FEZABILITATE; DISEMINARE
REZULTATE
 RST – Raport ştiinţific şi tehnic în extenso

 Proces verbal de avizare interna
 Procese verbale de recepţie a lucrărilor de la parteneri (daca este cazul)
1
Anexa CII
Contract nr.: PN 16 11 03 01
Finanţare:
Autoritate contractantă: Ministerul Cercetării și Inovării
Programul: NUCLEU
Contractor: INCDIE ICPE-CA
DENUMIRE CONTRACT:
INFLUENȚA CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA CELULEI VII
Etapa de execuţie nr. 2/2017

Denumire etapa: Asigurarea reproductibilității rezultatelor, prezentarea și demonstrarea
funcționalității protocoalelor dezvoltate; Studiu de fezabilitate; Diseminare rezultate
COLECTIV DE ELABORARE ŞI REDACTARE
PN5301– INCDIE ICPE-CA
Responsabil PN5301: Dr.ing. Carmen Mateescu
Membrii echipei:
Biol. Nicoleta Butoi
Drd.biol. Robert Ducu
Dr.ing. Georgeta Alecu
Dr.chim. Marius Lungulescu
Drd. chim. Ana-Maria Luchian
Ing. Daniel Lipcinski
Dr.ing. Eros Alexandru Pătroi
Cu mulțumiri D-lui Prof. Dr. Ioan Ardelean de la Institutul de Biologie București al Academiei
Române, pentru implicarea sa in selectarea și furnizarea probei biologice, cultură pură de suspensie
algală UTEX 1230, precum și pentru îndrumările de specialitate în derularea experimentărilor.
2
Anexa D
DENUMIRE CONTRACT:
INFLUENȚA CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA CELULEI VII

PN 16 11 03 01
Etapa de execuţie nr. 2/2017
DENUMIRE ETAPA:
ASIGURAREA REPRODUCTIBILITĂȚII REZULTATELOR, PREZENTAREA ȘI
DEMONSTRAREA FUNCȚIONALITĂȚII PROTOCOALELOR DEZVOLTATE;
STUDIU DE FEZABILITATE; DISEMINARE REZULTATE
Cuprins
Pag.
1. Introducere 5
2. Prezentarea succintă a protocolului de aplicare a campului electric/magnetic asupra
tulpinii de Chlorella sorokiniana; Concluziile rezultatelor experimentale anterioare 7
3. Experimentări pentru evaluarea reproductibilității rezultatelor și demonstrarea
funcționalității protocoalelor dezvoltate 10
3.1 Măsurători de absorbanță 10
3.1.1. Interpretare rezultate și concluzii măsurători de absorbanță 11
3.2. Determinarea ratei de creștere celulară 13
3.2.1. Interpretare rezultate și concluzii rata de creștere celulară 14
3.3 Măsurători de spectroscopie de fluorescență 18
3.3.1 Interpretare rezultate și concluzii măsuratori de spectroscopie de
fluorescență 22
3.4 Determinarea viabilității celulare 23
3.4.1 Interpretare rezultate și concluzii viabilitate celulară 26
3.5 Măsuratori parametri fizico-chimici 30
3.5.1 Interpretare rezultate și concluzii parametri fizico-chimici 33
4. Studiu de fezabilitate pentru aplicații în domeniul producerii de biocombustibili 34
4.1 Analiza productivității microalgelor în industria biocombustibililor 34
4.2 Analiza variantelor tehnologice și evaluarea consumurilor energetice 35
4.3 Prezentarea comparativă a avantajelor și dezavantajelor variantelor tehnologice 37
4.3.1 Cultivarea în fotobioreactoare închise 37
4.3.2 Cultivarea în bazine deschise 37
4.4 Analiza costurilor de producție în procesarea pentru biocombustibil 40
4.5 Analiza costurilor de capital si de operare a variantelor tehnologice 42
4.5.1 Analiza costurilor pentru bioreactoare inchise 42
4.5.2 Analiza costurilor pentru bazine deschise 44
4.6 Concluzii studiu de fezabilitate 46
5. Diseminare rezultate 47
6. Concluzii generale 48
7. Bibliografie 49
3
1. INTRODUCERE
Valorificarea biomasei algale reprezintă o opțiune de producere biocombustibili cu
aplicabilitate la scară industriala din ce in ce mai dezvoltata, având multiple beneficii atât pentru
sectorul economic (industria energetica, industria chimico-farmaceutică, industria alimentară) dar și în
ceea ce privește protecția mediului și a ecosistemelor autohtone.
Algele reprezintă o bioresursă atractivă pentru producerea de biocombustibil datorită, în primul
rând, potențialului lor de creștere rapidă, dar și faptului că acestea nu necesită teren agricol, deci
cultivarea și valorificarea lor nu face obiectul controverselor privind terenurile destinate producerii de
hrană, așa cum se întâmplă în cazul biomasei terestre ce se cultivă în scop energetic. Aspectele de etică
în utilizarea bioresurselor finite provenind din terenuri arabile (la nivel mondial revenind circa 0,2 ha
teren arabil pentru fiecare locuitor) pentru producerea de energie sunt criterii importante ce trebuie
luate în considerare în promovarea și implementarea tehnologiilor de valorificare a bioresurselor [1].
Lanțul tehnologic de producere biocombustibili pe baza de biomasa algală include trei etape
tehnologice majore: cultivarea, recoltarea și conversia în biocombustibili (biodiesel și biogaz). Însă nu
toate tehnologiile de procesare biomasă algală au în vedere cultivarea de alge în acest scop, în multe
cazuri, biomasa algală autohtonă sau invazivă este dezvoltată excesiv în zonele afectate de eutrofizare,
cauzând probleme de mediu [2], [4].
Atât macroalgele, cât și microalgele sunt considerate biocombustibili de generația a treia, într-
un fel biocombustibilii viitorului. La modul general, biocombustibilii de generația a treia tind să fie
bazați pe alge, acestea fiind bioresursele care nu necesită teren agricol precum cele de generația întâia
si a doua. Totuși, în prezent, producția la scară comercială de biocombustibili din alge este încă foarte
redusă. Metodele și tehnologiile de producere biocombustibili din alge nu sunt suficient de
documentate, nici în consens în diferite publicații științifice [1], [3].
Cercetările experimentale au fost desfășurate mai ales la nivel de laborator dar mai puțin pe
teren și au evidențiat faptul că Chlorella este de fapt mai greu de cultivat decât s-a presupus inițial.
Practic, pentru a se dezvolta, algele trebuie să fie plasate simultan în lumină artificială și în locuri de
umbra astfel încât să atingă o eficiență fotosintetică maximă. De asemenea, pentru a fi suficient de
productivă pe cât ar fi necesar pentru scop economic, comercial, Chlorella trebuie cultivată în apă
carbonatată, iar această procedură ar crește semniifcativ costul de producție artificială. În plus, pentru
recoltarea acesteia este necesar un procedeu sofisticat care implică costuri suplimentare, iar pentru ca
Chlorella să devină o sursă viabilă de hrană pereții săi ar trebui pulverizați, distruși. Alga își poate
atinge potențialul său nutritional numai în condiții semnificativ modificate artificial [5], [9].
Deși producerea de Chlorella prin cultivare sintetică a arătat destul de promițătoare și a implicat
tehnologie creativă, până în prezent nu a ajuns să fie cultivate la scara dorită, nu a ajuns să fie
comercializată precum Spirulina, produsele pe bază de soia sau cereal integrale. Costurile aferente
pentru pentru producerea și comercializarea Chlorella au rămas ridicate și ținând cont și de aspectul de
gust aceasta algă a rămas în mare parte comercializată sub formă de produse terapeutice, cosmetice sau
nutrețuri pentru animale.
În anul 1951 fundația Rockfellar în colaborare cu guvernul japonez și dr. Hiroshi Tamiya au pus
la punct o tehnologie de cultivare, recoltare și procesare a speciei Chlorella sorokiniana la scară largă,
tehnologie fezabilă din punct de vedere economic. Această algă a fost utilizată intens și ca model de
studiu al enzimelor implicate în metabolismul plantelor mai mari [6].
De asemenea, Chlorella sorokiniana este utilizată și în scop de cercetare, pentru identificarea
unor posibilități de imbunătățire a eficienței biocombustibililor. Fracția de lipide din microalgele
Chlorella poate fi utilizată pentru producerea de biocombustibili precum biogaz sau combustibili
diesel.
4
Unele cercetări de laborator au avut ca obiectiv principal identificarea potențialului acestei
specii algale de a fi utilizată la fabricarea de uleiuri destinate diverselor aplicații, în special pentru
aplicații în producerea de combustibil diesel. [7] Un exemplu este caracerizarea uleiurileor extrase din
microalgele Chlorella sorokiniana din punct de vedere al următoarelor proprietăți fizico-chimice,
necesare în evaluarea potențialului de biodiesel: randamentul în ulei, proprietățile uleiului extras
(umiditatea, greutatea specifică, indicele de iod, indicele de saponificare, indicele de acid) și
determinarea profilului de acizi grași din compoziția uleiului. Proprietățile uleiului extras din Chlorella
sorokiniana sunt prezentate în tabelul 1.1 [8], [9].
Tabel 1.1 Proprietățile uleiului extras din Chlorella sorokiniana
Proprietate Valoare
Conținutul de apă (umiditatea) 0,03%
Greutatea specifică 0,6551
Indicele de iod 18,76± 0,10 g I2/100 g
Indicele de saponificare 151,63 ± 0,09 mg KOH/g
Indicele de acid 0,32 mg KOH/g
Rezultatele analizelor de laborator au evidențiat faptul că uleiul extras din microalga Chlorella
sorokiniana are un randament destul de bun, care îl recomandă a fi utilizat în producerea de biodiesel.
De asemenea, nu este necesar ca acest ulei să fie tratat suplimentar, termic sau în vid, înainte de a fi
transformat în biodiesel [9].
Numeroase lucrări științifice au evidențiat faptul că sub acțiunea câmpului electromagnetic de
intensitate redusă și frecvență joasă, au loc modificări de proprietăți și de comportament ale diferitelor
tipuri de materii vii și nevii. Dacă aceste câmpuri sunt aplicate sistemelor disperse în medii lichide,
mediile pot deveni spații în care se generează câmpuri electrice neuniforme chiar dacă câmpurile
magnetice asociate răman uniforme. Sub acțiunea câmpurilor electrice neuniforme, este posibilă
formarea, alături de particule dispersate, de distribuție spațială locală de materie diferită, precum și
apariția de fenomene cuplate de agregare cu sau fără reacții chimice [8], [10].
În cadrul proiectului Nucleu 5301, în etapele de cercetare anterioare au fost efectuate
experimentări de expunere a unei suspensii microalgale de Chlorella sorokiniana în câmp electric
continuu și alternativ, respectiv în câmp magnetic de diferite intensități de flux.
Prin diverse tehnici de analiză instrumentală (tehnica de determinare absorbanță,
spectrofluorescentță, evaluarea ratei de crestere celulară), precum și prin măsurători ale unor parametri
fizico-chimici ai suspensiei algale (conductivitate, pH, temperatură), au putut fi elaborate unele
concluzii experimentale preliminare privind influenta câmpului electric și a câmpului magnetic asupra
suspensiei algale de Chlorella sorokiniana.
Întrucât protocoalele dezvoltate și aplicate ca noutate absolută pentru această specie microlagală
nu au putut fi verificate prin identificarea de metode de lucru și rezultate științifice similare care să se
regăsească în lucrări de cercetare din literatura de specialitate, s-a considerat necesară reluarea
experimentelor pentru parametrii electrofizici care au evidențiat un efect de stimulare sau inhibare cert.
Pentru aceste valori de parametrii de câmp electric, respectiv magnetic, s-a procedat la reluarea
experimentelor conform protocolului dezvoltate în etapele anterioare, iar rezultatele obținute vor fi
prezentate și discutate comparativ cu cele obținute anterior. În plus, pentru confirmarea celor
evidențiate prin teste de absorbanță și spectrofluorescență, s-a considerat necesară efectuarea unor teste
suplimentare privind viabilitatea celulară, pentru a pune în evidență modul în care acțiunile
electrofizice au afectat membrana celulară, deci viabilitatea celulelor microalgale.
5
2. PREZENTAREA SUCCINTĂ A PROTOCOLULUI DE APLICARE A CÂMPULUI
ELECTRIC/MAGNETIC ASUPRA TULPINII DE CHLORELLA SOROKINIANA;
CONCLUZIILE REZULTATELOR EXPERIMENTALE ANTERIOARE
Scopul cercetărilor efectuate în etapele anterioare a fost de a dezvolta și aplica un protocol de

experimentări care să permită analiza răspunsul fiziologic de natură termică și non-termică a tulpinii
algale de Chlorella sorokiniana expusă la câmp electric de curent continuu și alternativ generat la
frecvențe joase în domeniul 10 Hz - 10 kHz și intensități diferite, precum și în câmp magnetic cu
densitati de flux de 5-10 mT. Au fost evidențiate efectele de stimulare a creșterii celulare și au fost
evaluate potențiale tehnici electrofizice cu aplicabilitate în cultivarea industrială a acestor alge pentru
producerea de biocombustibil și/sau alte produse de natură terapeutică, nutritivă sau cosmetică.
Pentru a studia influența câmpului electric/magnetic asupra suspensiei algale de Chlorella
sorokiniana, a fost elaborată o procedură experimentală de aplicare a câmpului electric și au fost
utilizate următoarele materiale și dispozitive experimentale:
- Suspensie algală de Chlorella sorokiniana, preparată în laborator din cultura pura UTEX 1230
și mediu de cultură BG 11;
- Recipient/cuve sub formă rectangulară de cultivare a microalgelor, pentru a se asigura
omogenitatea distribuției liniilor de câmp;
- Instalatie experimentală de aplicare a câmpului electric continuu/alternativ, ce cuprinde montaje
experimentale pentru generarea de semnale controlate și definite în formă, frecvenţă şi
amplitudine, precum și electrozi de polarizare dispuși plan-paralel prin care să se asigure o
omogenitate ridicată a distribuţiei liniilor de câmp în biomasa supusă experimentărilor ;
- Camera climatică tip MLR – 351H, temperatura: 10-50C, umiditate: 60-90%RH; iluminare: 0-
20000Lx;
- Balanță analitică;
- Autoclav tip Systec V-150;
- Etuvă/incubator tip Memmert;
- Hota microbiologică clasa a II-a de siguranta – BIOHAZARD tip BIOQUELL;
- Densitometru McFarland;
- Vortex tip Phoenix Instrument RS-VF100;
- Spectrofotometru JASCO V-570.
În figura 2.1 este prezentată instalația experimentală de aplicare a câmpului electric
continuu/alternativ asupra suspensiei algale, amplasată în camera climatică.
Figura 2.1 - Instalație experimentală de aplicare a câmpului electric
6
Probele au fost plasate în instalațiile experimentale de generare câmp electric într-un ciclu de
fotosinteză zi/noapte, 24h/0h, pe o durată totală de experimentari de 96 ore, la următoarele valori ale
intensității câmpului electric:
- câmp electric continuu, 12,30 [V/m];
- câmp electric alternativ de 50 Hz, 20,752 [V/m];
- câmp electric alternativ de 15 Hz, 20,752 [V/m].
În camera climatică, pe parcursul experimentărilor, au fost asigurate următoarele condiții de creștere și
dezvoltare a biomasei algale:
- temperatură constantă de 25°C;
- intensitate luminoasă 20.000 lx;
- concentrația de CO2 din atmosferă 0,03%;
- agitare manuală de trei ori pe zi.
Activitatea experimentală de evaluare a influenței câmpului electric continuu și alternativ
asupra suspensiei algale de Chlorella sorokiniana a inclus investigarea mai multor parametri fizico-
chimici, precum și rata de creștere celulară calculată pe baza valorilor de absorbanță ce au fost
măsurate cu ajutorul unui Spectrofotometru JASCO V-570.
Lungimile de undă optime la care suspenia algala de Chlorella sorokiniana absoarbe radiația
UV-VIS în domeniul 600-700 nm au fost determinate, din analize spectrale și pe baza datelor de
literatură, la valorile de 620nm și 634 nm.
Monitorizarea ratei de creștere a speciei algale a fost efectuată zilnic, în acest scop prelevându-
se zilnic, în condiții aseptice, câte 3 ml probe de suspensie algală care au fost supuse analizei
spectrofotometrice UV-VIS pentru determinarea absorbanței și implicit a ratei de creștere celulară.
În ceea ce privește studiul efectului câmpului magnetic de 15 Hz, 5 mT, în cadrul protocolului
de lucru a fost conceput un montaj specific de generare a câmpului magnetic, format din următoarele
componente:
- Generator de undă Tabor Electronics
- Amplificator HSA 4014, DC-1 MHz/200VA
- Sistem de bobine Helmholtz;
Pentru a obține o zonă de câmp magnetic uniform, pentru instalația experimentală de
generare/aplicare a câmpului magnetic, s-a folosit un sistem de bobine Helmholtz care a generat un
câmp magnetic de 15 Hz, 5 mT.
În figura 2.2 este prezentată instalația experimentală finală de generare/aplicare a câmpului
magnetic utilizată în cadrul acestei etape.
Figura 2.2 - Instalație experimentală de generare/aplicare câmp magnetic
7
Suspensia de microalge a fost preparată din mediu de cultură BG 11 și cultură pură de Chlorella
sorokiniana de tipul UTEX 1230. După preparare dintr-un amestec de săruri, mediul de cultură avand
pH 7,1 s-a sterilizat prin autoclavare la 1150C timp de 15 minute.
Suspensia de microalge a fost introdusă în cuve de formă rectangulară, aceasta geometrie fiind
necesară pentru asigurarea omogenității distribuției liniilor de camp. Aceste cuve au fost expuse în
câmp magnetic cu frecvențe de 15 Hz, respectiv 50 Hz, pentru densități de câmp de 5 mT, respectiv 10
mT.
Evaluarea proliferării celulare a fost efectuată prin determinarea calitativă a creșterii
concentrației de clorofilă din probele expuse în câmp magnetic cu diferiți parametri de câmp și probele
neexpuse. Analiza calitativă a nivelului de clorofilă din suspensia de microalge a fost efectuată prin
determinarea spectrelor de fluorescență cu ajutorul unui spetcrofotometru JASCO FP-6300.
Pe baza experimentelor de laborator efectuate în etapa anterioară, s-a observat că probele de
suspensie algală expuse în câmp electric continuu și alternativ au prezentat o dezvoltare continuă a
concentrației de celule algale. Acest efect poate fi atribuit intensificării permeabilității membranei
celulare (intensificării transportului de substanțe nutritive prin intermediul pompelor ionice) care este
direct influențată atât de concentrația suspensiei algale, cât și de câmpul electric aplicat datorită
apariției efectului de electroporare.
În ceea ce privește influența câmpului magnetic asupra suspensiei microalgale de Chlorella
sorokiniana, pe baza rezultatelor obținute în etapa anterioară au fost desprinse următoarele concluzii:
- câmpul magnetic de 50 Hz prezintă un efect pozitiv în sensul stimulării procesului de dezvoltare
algală, evidențiat prin determinarea calitativă și cantitivă a conținutului total de clorofilă din suspensia
algală de Chlorella sorokiniana.
- contrar efectului descris, câmpul magnetic de 15 Hz, 5 mT are influență negativă asupra
productivității biomasei algale prin inhibarea creșterii celulare.
Aceste rezultate pot fi folosite atât în beneficiul eficientizării tehnologiilor de obținere a
biocombustibililor, cât și în scopul epurării apelor uzate sau a reducerii densității de microalge în apele
naturale.
Fenomenul de electroporare contribuie fie la intensificarea, fie la reducerea transportului de
substanțe nutritive datorită formării de pori sub acțiunea tipului de câmp aplicat, frecvenței (în cazul
câmpului electric alternativ) și a intensității acestuia, prin perforarea membranei celulare și favorizarea
stimulării sau inhibării creșterii celulare, conducând astfel spre aplicații multiple în domeniul
biotehnologiei microbiale (biocombustibili, industrie cosmetică, farmaceutică și alimentară) [11].
Astfel, din rezultatele etapei anterioare se poate desprinde concluzia că dezvoltarea biomasei
algale de Chlorella sorokiniana, poate fi stimulată prin aplicarea unui câmp electric continuu sau
alternativ, rezultând o productivitate algală crescută într-un interval de timp mai mic față de condițiile
naturale de creștere, acest rezultat putând fi folosit în perspectiva dezvoltării unor procedee
biotehnologice performante.
8
3. EXPERIMENTĂRI PENTRU EVALUAREA REPRODUCTIBILITĂȚII
REZULTATELOR ȘI DEMONSTRAREA FUNCȚIONALITĂȚII PROTOCOALELOR
DEZVOLTATE
3.1. Masurători de absorbanță
În vederea realizării testelor de verificare a repetabilitatii fazei anterioare s-au efectuat

măsuratori de absorbanță timp de patru saptamani, la lungimea de undă selectată și considerată optimă
(634 nm, cf. Fig. 3.1.), în scopul evidentierii raspunsului biomasei microalgale de Chlorella
sorokiniana la stimuli electrofizici.
Astfel, în vederea evaluarii reproductibilităților rezultatelor și demonstrarea funcționalității
protocoalelor de lucru dezvoltate în etapele anterioare, s-a decis ca experimentările de expunere a
suspeniei de Chlorella sorokiniana la camp electric de curent continuu, câmp alternativ si câmp
magnetic, sa se facă pentru parametrii de câmp care, în etapa anterioară de experimentări, au dat un
raspuns evident de stimulare, respectiv inhibare a creșterii celulare.
Pe durata celor patru săptămâni de experimente, au fost efectuate expuneri ale suspensiei algale
la următorii parametrii de câmp, fiecare expunere fiind desfășurată pe o durata totala de 96 ore:
- Câmp electric de curent continuu, intensitate 12,3 V/m;
- Câmp electric de curent alternativ, frecvență 50 Hz, intensitate 20,752 [V/m];
- Câmp electric de curent alternativ, frecvență 15 Hz, intensitate 20,752 [V/m];
- Câmp magnetic frecvența de 15 Hz, intensitate 5 mT.
Fig. 3.1. Spectru de absorbanta in domeniul 600-700 nm pentru tulpina de Chlorella sorokiniana
Monitorizarea cresterii biomasei algale a fost efectuata zilnic prin prelevarea a 3 mL de proba
din culturile de microalge in conditii aseptice si efectuarea de masuratori spectrofotometrice UV-Vis.
Prin intermediul masuratorilor de absorbanta, in etapa anterioara a fost realizata curba de
crestere aferenta tulpinii de Chlorella sorokiniana pe o durata totala de 273 de ore, prin care au fost
identificate numai doua etape de crestere (faza lag si faza exponentiala).
9
Fig. 3.2. Curba de crestere tulpina de Chlorella sorokiniana
Pentru a determina evolutia biomasei algale in conditii normale de crestere si in timpul

expunerii la camp electric/magnetic, au fost realizate masuratori de absorbanta pe probele preparate
conform pct. 3.2., cu ajutorul unui spectrofotometru tip JASCO V-570.
Rezultatele masuratorilor sunt prezentate in tabelele de mai jos.
3.1.1. Interpretare rezultate si concluzii măsurători de absorbanță
In continuare sunt prezentate rezultatele măsurătorilor de absorbanta in functie de tipul de camp

la care au fost expuse probele.
Tabel 3.1. Valorile de absorbanta pentru suspensia algala expusa (p1) si neexpusa (p2)
la camp electric continuu
Saptamana 1 c.c., 12,3 [V/m]

Lungimea de unda λ (nm) 634
Timp (h) 0 24 48 72 96
Abs p1 (nm) 0.015 0.0305 0.0851 0.1608 0.258
Abs p2 (nm) 0.0128 0.0312 0.0816 0.1516 0.252
Abs p1 - Abs p2 (nm) 0.0022 -0.0007 0.0035 0.0092 0.006
Analizand datele din tabelul 3.1, se constata ca expunerea la camp electric continuu de 12.3
[V/m] stimuleaza cresterea celulara, dar se observa ca valoarea maxima de absorbanta este atinsa dupa
96 de ore, pentru proba p1 expusa.
Distributia porilor pentru fiecare celula individuala, numarului de celule electroporate si
diferentele in caracteristicile fiziologice ale membranei celulare determina diferente de crestere intre
valorile de absorbanta pentru probele expuse si neexpuse [8].
10
la camp electric alternativ de 50 Hz, 20,752 [V/m]
Saptamana 2 c.a., 50 Hz, 20,752 [V/m]

Timp (h) 0 24 48 72 96
Abs p1 (nm) 0.0169 0.0708 0.1172 0.2983 0.3651
Abs p2 (nm) 0.0184 0.0802 0.1322 0.2787 0.3639
Abs p1 - Abs p2 (nm) -0.0015 -0.0094 -0.015 0.0196 0.0012
Analizand datele din tabelul 3.2, se constata ca expunerea la intensitatea de camp electric
alternativ, de 50 Hz, 20,752 [V/m] stimuleaza cresterea celulara. Comparand proba p1 expusa la 50 Hz,
20,752 [V/m] cu proba neexpusa p2, se observa ca valoarea maxima de absorbanta a fost inregistrata
pentru proba expusa dupa 96 de ore (0,3651 nm). Astfel, rezulta ca in conditii de stimuli externi,
celulele algale prolifereaza mai rapid sub influenta campului electric alternativ de 50 Hz, 20,752 [V/m]
decat in conditii normale.
Saptamana 3 c.a., 15 Hz, 20,752 [V/m]

Timp (h) 0 24 48 72 96
Abs p1 (nm) 0.0186 0.02 0.0261 0.1526 0.2379
Abs p2 (nm) 0.0115 0.0155 0.0533 0.0736 0.2005
Abs p1 - Abs p2 (nm) 0.0071 0.0045 -0.0272 0.079 0.0374
Din tabelul 3.3, se constata ca expunerea la intensitatea de camp electric alternativ de 15 Hz,
20,752 [V/m] stimuleaza cresterea celulara, si se observa ca valoarea maxima de absorbanta este atinsa
dupa 96 de ore pentru proba p1 expusa.
la camp magnetic (c.m.) de 15 Hz, 5 mT
Saptamana 4 c.m., 15 Hz, 5 mT

Timp (h) 0 24 48 72 96
Abs p1 (nm) 0.0652 0.0834 0.2385 0.3772 0.587
Abs p2 (nm) 0.0531 0.0172 0.1683 0.2596 0.4607
Abs p1 - Abs p2 (nm) 0.0121 0.0662 0.0702 0.1176 0.1263
11
In tabelul 3.4 se observa influenta campului magnetic de 15 Hz, 5 mT care are un efect de
stimulare pentru perioada de expunere de 96 de ore. Efectul de stimulare este mai slab evidentiat pentru
primele 24 de ore corespunzator fazei de lag, valoarea de absorbanta fiind in crestere accentuata in
intervalul 24-96 ore, atingand un maxim de 0.587 nm pentru proba expusa p1 corespunzator fazei
exponentiale a curbei de crestere celulara.
Din rezultatele experimentarilor prezentate anterior, se pot desprinde urmatoarele concluzii:
- Din toate datele tabelare prezentate anterior, se observa ca toate probele au aratat o continua
crestere celulara in doua faze: faza lag (perioada de timp de la depunerea celulelor in mediul de
cultura si pana cand acestea incep sa se multiplice) si faza de crestere exponentiala (etapa de
multiplicare cu viteza progresiv marita si intensa), prin observare timp de 96 h;
- Toate valorile de absorbanta pentru tipurile de camp (electric continuu, electric alternativ si
magnetic) aplicate probelor expuse p1, in perioada de timp a experimentelor realizate in cadrul
acestei etape (4 saptamani), au urmat aceasi tendinta de crestere, obtinandu-se astfel o
dezvoltare continua a concentratiei de biomasa algala de Chlorella sorokiniana;
- In conformitate cu [8] acest efect poate fi atribuit intensificarii permeabilitatii membranei
celulare (intensificarii transportului de substante nutritive prin intermediul pompelor ionice)
care este direct influentata atat de concentratia suspensiei algale, cat si de campul
electric/magnetic aplicat datorita aparitiei efectului de electroporare;
- Fenomenul de electroporare contribuie la intensificarea/ reducerea transportului de substante
nutritive datorita formarii de pori sub actiunea tipului de camp aplicat, frecventei (unde este
aplicabil) si a intensitatii acestuia, prin perforarea membranei celulare si favorizarea stimularii/
inhibarii cresterii celulare, conducand astfel spre aplicatii multiple in domeniul biotehnologiei
microbiale (biocombustibili, industrie cosmetica, farmaceutica si alimentara);
- In ceea ce priveste expunerea la camp electric, cea mai mare valoare a absorbantei suspensiei
algale, 0,3651, a fost inregistrata dupa 96 de ore de expunere in camp electric alternativ de 50
Hz, 20,752 [V/m], iar cea mai mica, 0,2379, fiind inregistrata dupa acelasi interval de timp in
camp electric alternativ de 15 Hz, 20,752 [V/m];
- Pentru expunerea la camp magnetic 15 Hz, 5 mT, valorile absorbantei suspensiei algale pentru
proba expusa p1, au crescut semnificativ, valoarea maxima de 0,587 fiind inregistrata la 96 de
ore de expunere.
3.2. Determinarea ratei de creștere celulară
Monitorizarea cresterii celulare se poate efectua si prin determinarea ratei de crestere celulara,
si reprezinta cresterea numarului de celule pe milimetru pe unitatea de timp.
Determinarea ratei de crestere celulara a suspensiei algale de Chlorella sorokiniana a fost
realizata utilizand urmatoarea formula de calcul [12]:
(3.1)
unde,
μ= rata de crestere celulara
N1 = absorbanta la timpul t1
N2= absorbanta la timpul t2
12
Tinand cont de faptul ca in etapa anterioara s-au inregistrat valori de absorbanta si implicit ale
ratei de crestere celulara relativ similare pentru lungimile de unda 620 si 634 nm folosite anterior, in
acest raport, interpretarea si corelarea datelor sub forma grafica si tabelara in functie de rata de crestere
a fost realizata doar pentru lungimea de unda de 634 nm.
3.2.1. Interpretare rezultate si concluzii rata de creștere celulară
Valorile rezultate in urma calculului ratelor de crestere celulara pentru probele expuse/
neexpuse la camp electric/magnetic sunt prezentate in tabelele si diagramele de mai jos in vederea
analizei comparative a influentei campului electromagnetic aplicat acestora.
Tabel 3.5. Valorile ratei de crestere pentru suspensia algala expusa (p1) si neexpusa (p2)
la camp electric continuu de 12,3 [V/m]
Camp aplicat c.c., 12,3 [V/m]

Lungime de unda (nm) 634 nm
Proba p1 p2
0.0587122 0.046765357
0.04060681 0.043339071
0.06547921 0.06726764
0.0881278 0.081991362
Fig. 3.3. Rata de crestere celulara in functie de timp pentru probele de Chlorella sorokiniana
expuse la camp electric continuu de 12,3 [V/m]
Analizand rata de crestere celulara in concordanta cu valorile absorbantei masurate, pentru

intensitatea de camp electric continuu aplicata probelor analizate se poate afirma ca valoarea de 12,3
[V/m] asigura un efect de stimulare a proliferarii celulare, tendinta remarcata si in cazul
experimentelor efectuate in etapa anterioara.
13
Camp aplicat c.a., 50 Hz, 20,752 [V/m]

Lungime de unda
(nm) 634 nm
Proba p1 p2
0.02908576 0.028302836
0.08266821 0.083367946
0.04460059 0.05586692
0.20619754 0.156205187
Fig. 3.4. Rata de crestere celulara in functie de timp pentru probele de Chlorella sorokiniana expuse
In cazul expunerii la camp electric alternativ de 50 Hz, 20,752 [V/m], s-a constatat ca rata de
crestere celulara atinge valoarea maxima pentru proba expusa p1 (0,2061) la durata de expunere
maxima de 96 de ore, depasind faza de lag extinsa pana la 72 de ore in care celulele algale se
acomodeaza cu nutrientii si enzimele din mediu. Pentru intensitatea de 20,725 [V/m] rezultatele sunt in
concordanta cu analiza grafica a valorilor de c.a. de 50 Hz, cea mai mare stimulare avand loc in
intervalul 72-96 h, efect probabil datorat cresterii fluiditatii si transportului transmembranar prin
intensificarea fenomenului de electroporare, evidentiind astfel influenta pozitiva a campul electric
aplicat de 20,725 [V/m] asupra cresterii biomasei de Chlorella sorokiniana.
Camp aplicat c.a., 15 Hz, 20,752 [V/m]

Lungime de unda 634 nm
(nm)
Proba p1 p2
14
0.05175565 0.058286247
0.05017975 0.06338793
0.06906062 0.063039144
0.08886738 0.051869184
0.6
CA, 20,752 [V/m], 15 Hz- 634 nm
0.5
Rata de crestere
0.4
0.3
p1
0.2 p2
0.1
0
24 48 72 96
Timp (h)
Fig. 3.5. Rata de crestere celulara in functie de timp pentru probele de Chlorella sorokiniana expuse la
camp electric alternativ de 15 Hz, 20,752 [V.m]
Analizand valorile inregistrate pentru expunerea la camp electric alternativ de 15 Hz si

intensitate de 20,752 [V/m] s-a constatat ca rata de crestere celulara atinge valoarea maxima de 0.0888
la intervalului de timp ales (96 de ore) pentru realizarea experimentelor, similar comportamentului in
cazul expunerii la campul alternativ de 50 Hz.
Comparand probele expuse p1 la camp electric alternativ la intensitatea de 20,752 si frecvente
diferite respectiv 50 si 15 Hz, cu probele martor p2 se observa urmatoarele:
- pentru frecventa de 50 Hz rezultatele sunt in concordanta cu analiza grafica a valorilor de c.a.
de 15 Hz, cea mai mare stimulare avand loc in intervalul 72-96 h pentru frecventa de 50 Hz,
efect probabil datorat cresterii fluiditatii si transportului transmembranar prin intensificarea
fenomenului de electroporare;
- in camp alternativ de 20,752 [V/m] pentru ambele frecvente aplicate (15 si 50 Hz) se observa o
influenta pozitiva asupra cresterii biomasei de Chlorella sorokiniana. Rezultatele obtinute
privind expunerea suspensiei algale in camp electric alternativ realizate in
experimentarile etapei curente sunt in concordanta cu rezultatele obtinute in etapa
anterioara.
15
la camp magnetic de 15 Hz, 5 mT
Camp aplicat c.m. 15 Hz, 5 mT

Lungime de unda
(nm) 634 nm
Proba p1 p2
p1 p2
0.169246772 0.03696
0.03965531 0.018268134
0.090894632 0.096140412
0.094215343 0.072639988
Fig. 3.6. Rata de crestere celulara in functie de timp pentru probele de Chlorella sorokiniana
expuse la camp magnetic de 15 Hz, 5 mT
Analizand graficul din Fig. 3.6. se identifica un comportament de inhibare a cresterii celulare
raportat la rata de crestere analizata pentru proba expusa p1.
Trebuie subliniat faptul ca aceasta inhibare este accentuata de la inceputul perioadei de
expunere pana la 48 de ore, dupa care, ca urmare a acomodarii celulare cu factorul de stres celulele
algale au dovedit o usoara tendinta de dezvoltare a masei celulare.
În principiu, aceasta expunere indica o inhibare a procesului global, dar rezultatele nu pot fi
considerate concludente, ceea ce implica necesitatea continuarii experimentarilor in camp magnetic.
Asadar, din prezentele experimente se poate concluziona ca pentru parametrii de camp
selectati 15 Hz, 5 mT se constata o influenta negativa asupra productivitatii biomasei algale prin
inhibarea cresterii celulare, tendinta remarcata si in etapa anterioara a proiectului.
16
3.3. Măsurători de spectroscopie de fluorescență
Spectrele de emisie de fluorescenta au fost inregistrate cu un spectrofotometru JASCO FP-6300

in conditii similare celor prezentate in etapa anterioara, intr-o celula standard din sticla (drum optic de
1 cm), pe materie algala suspendata in mediul de cultura (BG11), folosindu-se urmatorii parametrii de
masura : excitatia probei a fost realizata la 470 nm, iar emisia de fluorescenta a fost inregistrata la 680
nm.
Conform protocolului de lucru ales, suplimentar fata de etapa anterioara cand au fost
caracterizate doar probele de suspensie algala expuse in camp magnetic, in aceasta etapa au fost
realizate masuratori de fluorescenta si pe probele expuse in camp electric de curent continu (12,3 V/m)
si curent alternativ (15 si 50 Hz, 20,752 V/m), pe langa cele expuse in camp magnetic (15 Hz, 5mT).
Spectrele de fluorescenta au fost inregistrate in conditii ambiante de temperatura pe probele expuse la
diferiti timpi: 0, 24, 48, 72 si 96 de ore.
Expunere in camp electric de curent continuu

In figura 3.7 sunt prezentate spectrele de fluorescenta inregistrate pe suspensiile algale expuse
in curent continuu (12.3 V/m), respectiv neexpuse (Fig. 3.8). Valorile intensitatii emisiei de
fluorescenta, corespunzatoare timpilor de expunere alesi sunt prezentate in tabelul 1.
Fig. 3.7 – Spectre de fluorescenta inregistrate pe Fig. 3.8 – Spectre de fluorescenta inregistrate pe
probele expuse in curent continuu la diferiti timpi de probele neexpuse (IFLare valoarea maxima la 96 ore)
expunere (IFLare valoarea maxima la 96 ore)
Se poate observa ca toate spectrele prezinta un maxim la 680 nm, atribuit emisiei de
flourescenta a clorofilei (in special cea de tip a) si un umar la cca. 735 nm. Aceste benzi isi au originea
in tranzitiile din starea de excitare electronica cea mai joasa a clorofilei a in stare fundamentala (680
nm), fie in stare nevibrationala sau in prima stare de vibratie.
De asemenea, se poate observa o crestere a emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere.
Aceasta crestere a emisiei de fluorescenta este datorata cresterii concentratiei de clorofila din suspensia
algala, datorata proliferarii celulare [13]1. Trebuie specificat faptul ca emisia totala de fluorescenta este
datorata tuturor formelor existente de clorofila (Clorofila a, b, c, d), aportul cel mai ridicat fiind adus de
clorofila de tip « a ».
1
Felip M., Catalan J. (2000). The relationship between phytoplankton biovolume and chlorophyll in a deep oligotrophic
lake: decoupling in their spatial and temporal maxima. J. Plankton. Res., 22(1), 91-106
17
Tabelul 3.9 – Variatia intensitatii emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere in camp continuu
Timp (ore) Expusa in CC, 12.3 V/m Neexpusa

0 0,21 0,20
24 4,4 3,9
48 21.8 21,0
72 52,2 51,1
96 88,3 86,1
Se poate observa faptul ca intensitatile emisiei de fluorescenta prezinta aceasi tendinta de

crestere atat in cazul probelor expuse in curent continuu, cat si in cazul probelor neexpuse. Trebuie
remarcat insa faptul ca probele expuse prezinta valori mai mari ale intensitatii de fluorescenta, ceea ce
corespunde unor concentratii mai mari de clorofila, comparativ cu cele neexpuse (Fig. 3.9).
Concentratii mai ridicate de clorofila in probele expuse indica un efect benefic al curentului
continuu asupra dezvoltarii algelor, dar nesemnificativ pentru aplicatii practice.
Fig. 3.9 – Variatia emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere. Comparare cu probele neexpuse.
Expunere în camp electric de curent alternativ

In figurile 3.10 si 3.11 sunt prezentate variatiile intensitatilor de fluorescenta ale probelor de
suspensie algala, expuse in curent alternativ la 50 Hz si 15 Hz, comparativ cu probele neexpuse.
18
Fig. 3.10 – Variatia emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere in CA (50 Hz; 20,73 V/m).
Comparare cu probele neexpuse
Fig. 3.11 – Variatia emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere in CA (15 Hz; 20,73 V/m).
Probele de suspensie algala (expuse in curent alternativ, 50 Hz) prezinta o crestere liniara a
intensitatii de fluorescenta la 0-24 ore de expunere, in timp ce la probele expuse in curent alternativ la
15 Hz cresterea are loc dupa 24 ore si este exponentiala. Ca si in cazul expunerii in curent continuu,
probele expuse in curent alternativ prezinta valori mai mari ale intensitatii de fluorescenta, comparativ
cu probele neexpuse (Fig. 3.12).
19
Fig. 3.12 – Diferenta dintre IFL expusa si IFL neexpusa
Diferentele pozitive dintre valorile intensitatilor de fluorescenta ale probelor expuse si cele ale
probelor neexpuse indica efectul benefic al expunerii in camp alternativ pentru dezvoltarea algala.
Trebuie remarcat faptul ca expunerea in CA la 15 Hz prezinta valori de pana la zece ori mai mari ale
acestor diferente, decat cele ale probelor expuse la CA de 50 Hz.
In concluzie, concentratia de clorofila produsa in timpul proliferarii celulare la expunerea in
câmp electric alternativ de 15 Hz este mult mai mare decat cea produsa prin expunerea la câmp electric
alternativ de 50 Hz.
Expunere în camp magnetic

In figura 3.13 este prezentata variatia intensitatii de fluorescenta cu timpul de expunere a
probelor expuse in camp magnetic (15 Hz, 5mT) comparativ cu cele neexpuse. Se poate observa o
crestere semnificativa a intensitatii de fluorescenta, pana la un maxim de 114. 59 (96 de ore de
expunere), fata de 63.75 pentru proba neexpusa (Fig. 3.13).
Fig. 3.13 – Variatia emisiei de fluorescenta cu timpul de expunere in CM (15 Hz; 5 mT)
20
3.3.1. Interpretare rezultate și concluzii măsuratori de spectroscopie de fluorescență
In cadrul prezentei etape au fost realizate masuratori ale intensitatii de fluorescenta pe probe de
suspensii algale expuse in curent continuu, curent alternativ (50 si 15 Hz) si camp magnetic (15 Hz, 5
mT) în scopul evaluării calitative a cresterii concentratiei de clorofila din probele expuse in comparație
cu cele neexpuse.
Intensitatea emisiei de fluorescenta este direct proportionala cu cantitatea de clorofila (clorofila
totala de tip a, b, c, d) produsa ca urmare a proliferarii celulare in conditiile de expunere.
Conform datelor de spectroscopie de fluorescenta, cantitatea de clorofila produsa si deci a
concentratiei de biomasa algala se modifica astfel (Fig. 3.14):
CM > CA (15 Hz) > CA (50 Hz) > CC
Fig. 3.14 – Diferenta dintre IFL expusa si IFL neexpusa
In cazul expunerii probelor in curent continuu, intensitatile emisiei de fluorescenta prezinta

aceasi tendinta de crestere atat in cazul probelor expuse cat si in cazul probelor neexpuse dar probele
expuse prezinta valori mai mari ale intensitatii de fluorescenta (unor concentratii mai mari de clorofila),
comparativ cu probele neexpuse.
In cazul expunerii in camp electric alternativ de 50 Hz, probele de suspensie algala prezinta o
crestere liniara a intensitatii de fluorescenta la 0-24 ore de expunere, in timp ce la probele expuse in
curent alternativ la 15 Hz cresterea are loc dupa 24 ore si este exponentiala. De asemenea, probele
expuse in curent alternativ prezinta valori mai mari ale intensitatii de fluorescenta, comparativ cu
probele neexpuse.
Expunerea probelor in camp magnetic a determinat o crestere semnificativa a intensitatii de
fluorescenta, atingand un maxim de 114.59 la 96 de ore de expunere, deci s-a inregistrat o crestere
semnificativa a concentratiei de clorofila in suspensia algala, deci o proliferare celulara accentuata.
In concluzie, toate probele de suspensii algale expuse in conditiile prezentate au evidentiat
cresteri mai mari ale intensitatilor de fluorescenta comparativ cu cele ale probelor neexpuse. Cu alte
cuvinte, expunerile in curent continuu, alternativ si camp magnetic prezinta un efect benefic asupra
proliferarii celulare, mai mare sau mai mic in functie de conditiile de expunere.
21
3.4 Determinarea viabilității celulare
Una dintre metodele clasice de determinare a viabilității celulare este metoda colorării cu
colorant albastru de tripan [14]. Aceasta este metoda clasică utilizată în laboratoarele de cercetare și în
unitățile industriale din domeniul biotehnologic. În trecut celulele erau numărate prin metoda curentă
manuală, cu ajutorul unui hemocitometru. În ultimii ani au fost introduse instrumente și dispozitive
automate capabile să suplimenteze tehnica tradițională manuală, având eficiența și reproductibilitatea
controlului computerizat, imagistică avansată și manipulare automată a probei de analizat.
Metodele de examinare celulară prin colorarea probelor biologice sunt utilizate în mod
tradițional pentru evaluarea viabilității celulare, însă metoda colorării cu albastru de tripan este una
dintre cele mai frecvent utilizate metode în practica de laborator.
Albastru de tripan este un colorant vital care marchează celulele moarte în culoarea albastră,
putând astfel să fie identificate microscopic, în timp ce celulele vii apar necolorate. Celulele vii au
membrana celulară intactă, astfel că ele nu preiau colorantul din mediul înconjurător apos. Pe de altă
parte, celulele neviabile nu au membrană celulară intactă, funcțională, ceea ce face ca ele să preia
colorantul albastru din mediu. Această proprietate face posibilă identificarea ușoară a celulelor vii și
nevii prin aspectul și culoarea lor diferită: celulele vii sunt necolorate, mici si rotunde, în timp ce
celulele moarte sunt colorate în albastru și au aspect umflat. Însă această metodă nu face diferența între
celulele apoptotice și cele necrotice.
Metoda clasică de determinare a viabilității celulare prin colorare cu albastru de tripan constă în
colorarea manuală a probei biologice și numărarea celulelor cu ajutorul unui hemocitometru. Recent,
prin dezvoltarea instrumentală se pot utiliza numeroase sisteme semi- sau complet automate, care
permit creșterea acurateții de numărare. Metoda utilizată în experimentările efectuate în acest proiect de
cercetare este metoda manuală însă există și metode automate, precum metoda Beckman Coulter Vi-
CELLTM XR Cell Viability, prin care viabilitatea celulară este calculata si raportată în procente,
concentrație și număr de celule, putând fi exprimați și unii parametrii suplimentari, precum diametrul și
circularitatea celulară [14].
Materiale utilizate:
- soluție de albastru de tripan de conc. 0,4%, preparată intr-o soluție de 0,81% clorură de sodiu si
0,06% fosfat de potasiu dibazic;
- hemocitometru;
- soluție etanol 70% (v/v);
- Microscop optic cu mărire 100x;
- Micropipete pentru prelevare 15 µl soluție,
Hemocitometrul (utilizat la bază pentru numărarea celulelor sanguine) este o placă de sticlă groasă, de
microscopie, care prezintă o cavitate sub formă de cameră de dimensiuni precise ce permite reținerea
unui volum exact de probă pipetată, supusă ulterior numărării de celule.
Prepararea probei de analizat:

- Se prepară o suspensie celulară ce conține aproximativ 1 x 106 celule/ml. Se va asigura că proba
este bine omogenizată;
- Se prepară un amestec volumetric 1:1 de suspensie celulară și 0,4% soluție de albastru de
tripan. Volumul de probă poate fi intre 10 µL până la câțiva ml. Se amestecă ușor și se lasă
soluția la temperatura camerei tip de 5 minute;
22
- Înainte de utilizare, se spală hemocitometrul cu soluție etanol 70% și se lasă să se usuce;
- Se spală lamela de acoperire cu soluție etanol 70% și se lasă să se usuce, după care se așează
peste camera de numărare a hemocitometrului;
- Se aplică 15 µL suspensie celulară pe marginea camerei între lamelă și șanțul în formă de V al
camerei. Se lasă suspensia celulară să se scurgă in cavitatea camerei prin capilaritate;
- Se lasă proba timp de 1-2 minute după care se începe numărarea de celule.
Numărarea celulelor:
Camera de numărare a hemocitometrului este imprimată cu linii de caroiaj pentru identificarea
suprafeței utilizate pentru numărarea celulelor. Camera de numărare are o adâncime de 0,1 mm și
prezintă patru zone în colturile camerei utilizate pentru numărarea de celule (fig. 3.15). Fiecare din
această zonă are suprafața de 1 mm x 1 mm și este divizată în 4x4 pătrate mici. Prin urmare, volumul
fiecărei zone din cele patru colțuri este de 0,1 mm3 sau 1 x 10-4 ml.
Fig. 3.15 Caroiajul camerei de numărare a hemocitometrului [14]
Numărarea celulelor de Chlorella sorokiniana s-a efectuat în felul următor:

- S-a fixat imaginea microscopului pe zona de caroiaj, utilizând obiectivul 10x;
- S-au numărat celulele viabile (necolorate), precum și cele neviabile (colorate) în toate cele patru
colțuri A, B, C și D ale camerei de numărare;
- S-a făcut media celor 4 citiri și s-a multiplicat cu 104 pentru a se obține numărul de celule / ml
in proba plasata in hemocitometru;
- S-a multiplicat cu 2 pentru a se lua în considerare diluția de 1:1 a probei în soluția de albastru
de tripan;
23
- S-a multiplicat cu diluția probei originale de suspensie algală;
- Numărul de celule viabile s-a determninat cu relația:
Numar celule viabile = (A+B+C+D)/4 x 104 x 2 x diluția probei (3.2)
- Procentul de celule viabile (necolorate) în suspensia algală s-a determinat cu relația:
% Celule viabile = Număr celule viabile / Număr total de celule (3.3)
În tabelul 3.10 sunt prezentate rezultatele determinarilor de viabilitate celulară pentru suspensia
algala de Chlorella sorokiniana expusă la câmp electric continuu, camp electric alternativ și câmp
magnetic (probe P1), precum și rezultatele determinarilor de viabilitate celulară pentru probele martor
(P2).
Tabel 3.10 Viabilitatea celulară a suspensiei de Chlorella sorokiniana
Celule vii Celule moarte Viabilitate celulară

P1 [mL] P2 [mL] P1 [mL] P2 [mL] P1 [%] P2 [%]
Saptamana 1: Câmp electric de curent continuu, intensitate 12,3 V/m
0 4*107 4*107 0.25*107 0.25*107 0,88 0,88
24 5*107 2.5*107 3.5*107 15*107 58,82 14,28
48 16.5*107 2*107 4*107 10*107 78,57 14,28
72 27.5*107 6*107 5.5*107 14.5*107 83,33 29,26
96 213.5*107 54*107 11.5*107 24*107 94,88 69,23
Saptamana 2: Câmp electric de curent alternativ, frecvență 50 Hz, intensitate 20,752 [V/m]
0 4*107 4*107 0.25*107 0.25*107 0,88 0,88
24 24.5*107 18*107 9*107 9.5*107 73,13 65,45
48 265*107 242*107 37.5*107 7.5*107 87,6 96,99
72 402.5*107 252.5*107 24*107 38.5*107 94,37 86,76
96 513*107 399*107 43*107 59.5*107 92,26 87,02
Saptamana 3: Câmp electric de curent alternativ, frecvență 15 Hz, intensitate 20,752 [V/m]
0 4*107 4*107 0.25*107 0.25*107 0,88 0,88
24 26*107 17*107 8.5*107 105*107 75,36 61,81
48 152.5*107 109*107 16*107 21*107 90,5 83,84
72 375*107 238*107 19*107 36*107 95,17 86,86
96 560*107 368*107 62*107 117*107 90 75,87
Saptamana 4: Câmp magnetic frecvența de 15 Hz, intensitate 5 mT
0 4*107 4*107 0.25*107 0.25*107 0,88 0,88
24 89*107 45.5*107 6*107 9*107 93,68 83,48
48 212*107 143*107 16*107 31.5*107 92,99 82
72 399*107 282*107 20.5*107 44.5*107 95,11 86,37
96 840*107 456*107 110*107 189.5*107 88,42 70,64
24
3.4.1 Interpretare rezultate și concluzii viabilitate celulară
In imaginile din figura 3.16 este prezentată viabilitatea celulară a probei de Chlorella
sorokiniana in suspensie, pe durata experimentărilor de 96 ore, pentru proba expuse la câmp continuu
de 12,3 V/m și proba martor.
Fig. 3.16 Viabilitatea celulară a probei de C. sorokiniana expusă la c.c. de 12,3 V/m
Analizând imaginile se observă că, pentru proba expusă în câmp electric continuu, în intervalul
0-24 ore s-a produs o creștere accentuată a numărului de celule vii, viabilitatea celulară crescând de la
0,88% la 58,82%. Proba neexpusă a inregistrat o creștere mai usoară, de la 0,88% la 14,28%. Acest
rezultat indică faptul că în prezența câmpului electric dezvoltarea algală a fost stimulată brusc,
creșterea numărului de celule vii urmând o evoluție constantă dar mai slabă în intervalul 24-96 ore.
Proba martor P2 a înregistrat o creștere a viabilității celulare, fenomen natural de multiplicare
celulară în condițiile favorabile de mediu nutritiv și sursă de lumină. Comparând cele doua probe P1
și P2, efectul stimulativ al câmpului electric continuu de 12,3 V/m este evident și este în deplină
concordanță cu rezultatele înregistrate în determinarea ratei de creștere celulară.
25
sorokiniana in suspensie, pe durata experimentărilor de 96 ore, pentru proba expusa la câmp electric
alternativ de 20,752 V/m și frecvența 50 Hz, precum și pentru proba martor.
Fig. 3.17 Viabilitatea celulară a probei de C. sorokiniana expusă la c.a., 50 Hz și 20,752 V/m
Proba expusă în câmp electric alternativ de 50 Hz, intensitate 20,7452 V/m a prezentat în o
creștere accentuată a numărului de celule în intervaul 0-24 ore, viabilitatea celulară crescând de la
0,88% la 73,13%, creșterea celulară fiind mai mare decât în cazul probei expuse în curent continuu.
Aceeași creștere accentuată, de la 0,88% la 65,45% s-a înregistrat și pentru proba martor, ceea ce indică
faptul că stimularea creșterii nu poate fi pusă exclusiv pe seama influenței câmpului electric alternativ,
ci mai degrabă condițiilor de mediu. După durata de expunere de 24 ore, s-a înregistrat o creștere
ușoară a viabilității celulare atât pentru P1 cât și pentru P2 urmată de o scădere a numărului de celule vii
pentru proba expusă, in intervalul de expunere de 72-96 ore. În cazul expunerii în c.a. de 50 Hz și
20,752 V/m, efectul stimulativ este mult mai slab față de efectul câmpului continuu, iar evoluția
curbei de creștere a viabilității celulare în perioada 72-96 ore nu urmărește evoluția curbei
obținute pentru rata de creștere celulară, deși s-a înregistrat un efect global stimulativ.
26
sorokiniana in suspensie, pe durata experimentărilor de 96 ore, pentru proba expusa la câmp electric
alternativ de 20,752 V/m și frecvența 15 Hz, precum și pentru proba martor.
Fig. 3.18 Viabilitatea celulară a probei de C. sorokiniana expusă la c.a., 15 Hz și 20,752 V/m
Câmpul electric alternativ de 15 Hz, intensitate 20,7452 V/m a avut o influență foarte similară
cu influența câmpului alternativ de 50 Hz, adică a determinat o creștere accentuată a numărului de
celule viabile în intervaul 0-24 ore, atât pentru proba expusă, cât și pentru proba martor. După durata
de expunere de 24 ore, s-a înregistrat o creștere ușoară a viabilității celulare atât pentru P 1 cât și pentru
P2 urmată de o scădere a numărului de celule vii pentru proba expusă, in intervalul de expunere de 72-
96 ore. Creșterea viabilității celulare este evidentă pentru proba expusă în câmp electric alternativ față
de proba martor, dar efectul câmpului este foarte slab reprezentat. Pe durata experimentărilor, s-a
înregistrat un maxim al viabilității celulare, de 95,17% pentru proba expusă și de 86,86% pentru proba
neexpusă, dar după acest timp de expunere viabilitatea celulară a început să scadă, fapt posibil datorat
epuizării nutrienților din suspensia algală ca urmare a unei creșteri celulare intense in intervalul
anterior. În cazul expunerii probei algale în c.a de 15 Hz și 20,752 V/m s-a înregistrat un efect
27
ușor stimulativ pentru primele 3 zile de experimentări, urmat de o tendință declin la finalul
expunerii, rezultatul fiind în concordanță cu cel obținut pentru rata de creștere celulară în ceea
ce privește efectul stimulativ global, dar nu și tendința de descreștere la finalul experimentului.
sorokiniana in suspensie, pe durata experimentărilor de 96 ore, pentru proba expusa la câmp magnetic
cu frecvența de 15 Hz și desnitate de flux magnetic de 5mT, precum și pentru proba martor.
Fig. 3.19 Viabilitatea celulară a probei de C. sorokiniana expusă la c.m., 15 Hz, 5mT
Analizând graficele din figura 3.19 se observă că o creștere bruscă a viabilității celulare în
intervalul 0-24 ore, urmată de o scădere ușoară a numărului de celule vii până la sfârșitul
experimentului. Aceasta evoluție poate fi explicată prin efectul stimulativ al creșterii la începutul
expunerii ca urmare a orientării moleculelor de apă din suspensie și grupării lor in clustere ce au
facilitat transporturile intracelulare de săruri, desi câmpul magnetic a indus ulterior dezechilibre
biochimice ireversibile care au dus la încetinirea diviziunii celulare și chiar la moartea celulară, astfel
că efectul global cauzat de câmpul magnetic de 5mT, 15 Hz, a fost unul inhibitor. Comparând
rezultatele de viabilitate celulară, cu cele de rată de creștere, se poate observa că s-a înregistrat un
consens în efectul ușor inhibitor al câmpului magnetic asupra microalgei Chlorella sorokiniana.
28
3.5 Masuratori parametri fizico-chimici
Monitorizarea cresterii celulare a biomasei algale șe poate determina și prin intermediul

următorilor parametri fizico-chimici: temperatura, pH-ul, conductivitatea, cantitatea si calitatea
nutrientilor, intensitatea luminoasa, turbiditatea, salinitatea, etc. Pentru experimentele de
reproductibilitate desfășurare în etapa curentă, au fost efectuate aceleași activități de monitorizare
temperatura, conductivitatea si pH precum in etapa precedenta, cu rolul de a evalua efectul campului
electromagnetic asupra tulpinii de Chlorella sorokiniana.
In tabelele 3.11 – 3.14 este prezentata evolutia acestor parametri pe o perioada totala de
experimentări de 96 ore, pentru urmatorii parametrii de câmp selectați în graficul de experimentări:
- câmp electric de curent continuu, intensitate 12,3 V/m;
- câmp electric de curent alternativ, frecvență 50 Hz, intensitate 20,752 [V/m];
- câmp electric de curent alternativ, frecvență 15 Hz, intensitate 20,752 [V/m];
- câmp magnetic frecvența de 15 Hz, intensitate 5 mT.
Tabel 3.11 Valorile parametrilor fizico-chimici pentru suspensia algala expusa (p1) si neexpusa (p2) la
camp electric continuu de 12.30 [V/m]
Camp curent continuu, 12,3 V/m, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa

18.09.2017 19.09.2017 20.09.2017 21.09.2017 22.09.2017
ora 09.00 ora 09.00 ora 15.00 ora 09.00 ora 15.00 ora 09.00 ora 15.00 ora 09.00
Saptamana 1
0h 24h 30h 48h 54h 72h 78h 96h
P2 initial P1 initial P2 P1 P2 P1 P2 P1 P2 P1 P2 P1 P2 P1 P2 P1
Conductivitate (mS/cm) 1,68 1,68 1,82 1,85 1,96 1,96 1,95 1,97 1,98 1,97 2,01 2,05 2,03 2,08 2,03 2,09
pH 7,05 7,1 7,57 7,53 7,5 7,68 8,17 8,26 8,76 8,69 9,23 8,93 9,28 8,97 9,37 9,3
T C 23,5 23,6 24,2 25,3 27,6 28 27,8 28,2 27,7 28,3 27,9 28,3 28 28,4 28,2 28,4
Fig. 3.20 Variatia conductivitatii in functie de timp pentru proba expusa (p1) la camp electric continuu
de 12.30 [V/m] si proba neexpusa (p2)
29
camp electric alternativ de 50 Hz, 20,752 [V/m]
Camp curent alternativ 50Hz, 20,75 V/m, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa
25.09.2017 26.09.2017 27.09.2017 28.09.2017 29.09.2017
Saptamana 2
0h 24h 30h 48h 54h 72h 78h 96h
pH 7,42 7,42 8,41 8,7 8,96 9,07 9,31 9,35 9,47 9,63 9,85 9,87 9,98 9,97 10,2 10,21
T C 23,6 23,6 27,5 27,4 27,6 27,4 27,5 27,5 27,7 27,4 27,7 27,5 27,6 27,6 27,7 27,6
Fig. 3.21 Variatia conductivitatii in functie de timp pentru proba expusa (p1) la camp electric alternativ de 50
Hz, 20,752 [V/m] si proba neexpusa (p2)
camp electric alternativ de 15 Hz, 20,752 [V/m]
Camp electric alternativ 15Hz, 20,75 V/m, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa
02.10.2017 03.10.2017 04.10.2017 05.10.2017 06.10.2017
Saptamana 3
0h 24h 30h 48h 54h 72h 78h 96h
pH 7,2 7,2 7,78 7,66 7,96 7,88 8,31 8,28 8,43 8,31 9,16 9,01 8,96 8,76 9,3 9,2
T C 25,2 25,2 27,8 27,5 27,4 27,7 27,7 27,7 27,6 27,7 27,4 27,4 27,3 27,1 27,4 27,3
30
Fig. 3.22 Variatia conductivitatii in functie de timp pentru proba expusa (p1) la camp electric alternativ de 15
Hz, 20,752 [V/m] si proba neexpusa (p2)
camp magnetic de 50 Hz, 5 mT
Camp magnetic 15Hz, 5 mT, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa

09.10.2017 10.10.2017 11.10.2017 12.10.2017 13.10.2017
Saptamana 4
0h 24h 30h 48h 54h 72h 78h 96h
Conductivitate (mS/cm) 1,73 1,73 1,73 1,72 1,89 1,96 1,9 1,96 2 2,11 2,04 1,98 2,02 1,9 1,99 1,92
pH 7,35 7,35 8,74 8,36 8,79 9,02 9,03 9,1 9,1 9,22 9,3 9,42 9,42 9,13 9,48 9,18
T C 24,5 24,5 26,2 26,9 26,2 26,9 26,3 27 26,4 27,1 26,4 27,1 26,3 27 26,3 26,9
Fig. 3.23. Variatia conductivitatii in functie de timp pentru proba expusa (p1) la camp magnetic
de 50 Hz, 5 mT si proba neexpusa (p2)
31
3.5.1 Interpretare rezultate si concluzii parametri fizico-chimici
Din datele experimentale prezentate in tabelele si diagramele din figurile de mai sus se observa
urmatoarele:
- S-a înregistrat o crestere a valorilor conductivității pe parcursul celor 96 ore de experimentari
fata de măsurătorile inițiale, cresterea fiind mai accentuata in intervalul 0-30 ore, atingand la
finalul expunerii o valoare de 2,08 mS/cm. Aceeasi tendinta de crestere se inregistreaza atat
pentru proba expusa cat si pentru proba martor. Diferenta mica intre valorile inregistrate intre
probele expuse si cele neexpuse indica faptul ca campul electric de curent continuu a avut o
influenta foarte slaba asupra permeabilizarii membranei celulare, dar nu in sensul negativ de
distrugere a membranei cu eliberarea de electroliti, ci in sensul facilitarii transportului de ioni in
spatiile intercelulare. In ceea ce priveste influența câmpului alternativ asupra suspensiei algale
de Chlorella sorokiniana, s-a constatat un efect de stimulare a diviziunii și dezvoltarii celulare
numai la expunerea în camp electric alternativ cu frecventa de 15 Hz, in timp ce frecventa de 50
Hz nu a avut nicio influenta asupra masei celulare algale. Campul magnetic de 50 Hz, 5 mT
determinat cresterea valorilor conductivitatii electrice in intervalul de expunere 0- 54 ore,
urmata de o scadere usoara pana la finalul experimentelor.
- Toate probele de suspensie algală, expuse la actiunea câmpurilor electric și magnetic, precum si
neexpuse, au prezentat un profil de creștere al temperaturii, valorile măsurate încadrându-se în
intervalul 23,5°C – 28,4°C. Creșterea cea mai accentuată s-a înregistrat pentru proba expusă
câmpului electric continuu de 12,3 V/m, creșterea temperaturii fiind asociată posibil proceselor
biochimice aferente creșterii și dezvoltării celulare în suspensia algală. Rezultatul înregistrat
nu este în concordanță cu cel obținut în etapa anterioară, unde creșterea mai accentuată a
temperaturii s-a înregistrat pentru proba expusă în câmp magnetic de 15 Hz, 5mT.
- Temperatura maxima de 28,4°C a fost atinsa pentru cea mai mare valoare a conductivitatii
electrice, 2,09 mS/cm, pentru proba p1 expusa la camp electric de curent continuu 12,3 V/m,
confirmandu-se dependenta liniara a conductivitatii de temperatura; acest efect este datorat
scaderii vascozitatii si implicit cresterii mobilitatii si concentratiei ionilor din solutie;
- Comparând rezultatele obținute în evaluarea influenței parametrilor fizico-chimici cu valorile
înregistrate pentru rata de creștere celulară, se confirma și prin acest experiment ca atât campul
electric ce curent continuu cu intensitatea de 12,3 V/m, cât și cel de curent alternativ de 50 Hz și
15 Hz, intensitate 20,752 V/m, au un efect de stimulare a diviziunii si dezvoltarii celulare;
- Aciditatea mediului algal a înregistrat variații semnificative pe durata de expunere de 96 ore,
pentru toate cele patru experimente, onservându-se o creștere progresivă a valorii pH-ului in
domeniul alcalinitatii in intervalul de timp analizat fara diferente semnificative intre probele
expuse si neexpuse. Tendința de creștere a valorii pH-ului este in concordanta cu valorile de
temperatura si conductivitate masurate, fapt posibil datorat mecanismului de fotosinteza in
timpul caruia concentratia de CO2 (principala sursa de hrana a microalgelor studiate) scade.
Rezultatele obținute în etapa curentă reproduc rezultatele înregistrate în etapa anterioară
în ceea ce privește tendința de creștere a pH-ului mediului algal, ca urmare a reducerii
concentrației de bioxid de carbon din suspensie în timpul procesului de fotosinteză.
32
4 STUDIU DE FEZABILITATE PENTRU APLICAȚII ÎN DOMENIUL PRODUCERII DE
BIOCOMBUSTIBILI
Algele reprezintă un grup de sisteme biologice extrem de diversificat, conținând mii de specii
cunoscute și posibil sute de mii sau chiar milioane de specii încă nedescoperite. Marea diversitate de
specii algale oferă o mare varietate de tulpini ce pot constitui materie primă pentru producerea de
biocombustibili. Această posibilitate este o oportunitate excelentă pentru mediul stiintific si economic
insă, in acelasi timp, o mare provocare, avand in vedere faptul că pentru caracterizarea speciilor si
identificarea potentialului lor de aplicabilitate in procesele industriale trebuie investite eforturi
substantiale [1], [15].
Pentru a aduce o specie algală de la nivelul de identificare in mediul sau natural pe calea
procesarii catre aplicabilitate industriala si valorificare economica sunt necesare a fi parcurse
numeroase etape de cercetare stiintifica si de caracterizare fiziologica, biochimica si genetica.
Cercetarile si caracterizarea speciilor algale cu potential de valorificare industriala trebuie sa includa
stabilirea conditiilor optime de cultivare (de exemplu temperatura, nivelul de nutrienti, salinitate si pH),
caracterizarea cresterii algale (rata de crestere si densitatea culturii algale finale), precum si analiza
acumularii de metaboliti (cel mai important compozitia si gradul de acumulare lipide). In paralel,
cercetari de genomica functionala (incluzand genomica, proteomica si metabolomica) pot asigura o
viziune asupra cailor metabolice prezente in functionarea metabolismului acestor specii, putand astfel
asigura un fundament stiintific pentru viitoarele studii si rezultate in domeniul ingineriei metabolice.
Biocombustibilii din alge pot fi o alternativa viabila la combustibilii fosili dar, inainte de a fi pe
larg dezvoltata si acceptata pe piata, tehnologia de producere biocombustibili din alge trebuie mai intai
sa depasesca numeroase obstacole, precum: identificarea si imbunatatirea tulpinilor in ceea ce priveste
productivitatea de ulei, asigurarea de nutrienti, dar si obtinerea de co-produsi care sa creasca valoarea
economica a intregului sistem [16], [17]. Desi exista un mare entuziasm si optimism in privinta
producerii de biocombustibili din alge, in acest domeniu este inca nevoie de foarte multe eforturi in
cercetari de laborator pe diverse directii.
Activitățile etapelor anterioare au avut ca obiectiv principal evaluarea influenței câmpurilor
electric și magnetic asupra comportamentului metabolic al speciei microalgale de Chlorella
sorokiniana. Selecția speciei biologice s-a efectuat în special pe considerente de valoare comercială,
Chlorella sorokiniana fiind o specie microalgală cu importanță economică multiplă, atât prin prisma
utilizării sale în industriile alimentară și farmaceutică, dar mai ales datorită potențialului său de a fi
valorificată în industria biocombustibililor.
În capitolul de față va fi efectuată o analiză de fezabilitate în ceea ce privește oportunitatea de
valorificare a speciei Chlorella sorokiniana pentru producerea de biocombustibili, pentru două variante
de cultivare: în bioreactoare închise și in bazine deschise [9], [18].
De asemenea, vor fi analizate rezultatele de laborator obținute în cadrul prezentului proiect și
vor fi elaborate concluzii privind modalitatea cea mai eficientă de stimulare electrofizică a culturii
microalgale prin expunere în câmpuri electrice și magnetice, astfel încât să se obțină o productivitate
crescută în condițiile transpunerii metodei de stimulare la scară industrială.
4.1 Analiza productivității microalgelor în industria biocombustibililor

Uleiurile vegetale au jucat un rol crucial în dezvoltarea umanității, iar nevoia de identificare și
introducere pe piață a unor noi tipuri de uleiuri, ca sursă alternativă mai curată și mai productivă, este o
preocupare care a cuprins lumea științifică încă din anii 70, odată cu creșterea bruscă a prețului
petrolului și conștientizării pericolului economic și militar generat de dependența de combustibilii
33
convenționali. Primele alternative de natura biologică la uleiurile de natură petrolieră au apărut odată
cu biocombustibilii de generația întâia și a doua, adică cei proveniți din culturi agricole, respectiv din
reziduuri vegetale [1], [19]. Totuși, aspecte legate de utilizarea pesticidelor, de schimbarea destinației
terenurilor agricole pentru culturi energetice, securitatea surselor de hrană și necesarul de apă pentru
irigații au fost suficiente pentru a dovedi limitarea acestor soluții și pentru a face loc unei opțiuni care
ar aduce multiple beneficii, fără a provoca controversele menționate. Este vorba de biocombustibilii pe
baza de alge, care câștigă un rol din ce în ce mai important în peisajul energetic și economic la nivel
mondial [20].
Productivitatea culturilor algale depinde exclusiv de menținerea unor condiții de mediu precum
temperatură adecvată, asigurarea unui schimb de gaze în sensul eliminării oxigenului din sistem și
absorbției bioxidului de carbon, asigurarea radiației luminoase pentru procesul de fotosinteză și
asigurarea de nutrienți, între care carbon, azot și fosfor, dar și urme de siliciu, calciu, magneziu,
potasiu, fier, mangan, sulf, zinc, cupru și cobalt [21].
Microalgele sunt printre speciile biologice cu creșterea cea mai rapidă, productivitatea de ulei a
algelor raportată la unitatea de suprafață fiind mai mare de 7-31 ori față de productivitatea de ulei a
palmierului, care este următoarea resursă vegetală cea mai productivă, așa cum se poate observa din
tabelul 4.1. [22], [23]
Tabel 4.1 Productivitatea de ulei a microalgelor si a unor plante oleaginoase
Nr. Productivitatea de ulei

Tip resursă vegetală
crt. (litri/hectar/an)
1 Porumb 172
2 Soia 446
3 Rapiță 1.190
4 Palmier 5.950
5 Microalge (cu 30% ulei) 58.700
Deși în cazul algelor, proporția de ulei este de numai 30% din masa lor uscată, cu toate acestea
cantitatea de ulei ce se poate extrage din alge este de circa 10 ori mai mare decât cea extrasă din
palmier [24].
Unele specii de alge, precum Botricoccus braunii pot ajunge să producă 80% din masa lor, iar
procente de ulei de 20-50% sunt foarte comune pentru microalge [31]. Specia Chlorella are un conținut
de lipide de circa 50% care poate crește în condiții de stres (de exemplu în condiții de sărăcire în sursă
de azot și fosfor în mediul de creștere), iar acest nivel ridicat, precum și rata de creștere rapidă fac din
această specie o bioresursă de mare interes pentru producerea de biocombustibil la scară industrială [9].
4.2 Analiza variantelor tehnologice și evaluarea consumurilor energetice

Pentru ca biorafinarea microalgelor in industria biocombustibililor să fie o afacere profitabilă,
multe companii au propus adoptarea unui proces tehnologic care să integreze cultivarea, recoltarea și
conversia biomasei in biodiesel pe aceeași platformă de biorafinare. Astfel, apa, nutrienții, solvenții
organici și sursa de carbon pot fi reciclate în cadrul procesului integrat, reducându-se în acest fel
cantitatea de deșeuri generată în procesul de producție, precum și costurile cu materiile prime [25].
Indiferent de tipul de alge utilizat, procesul tehnologic industrial de producere biocombustibil
din alge cuprinde următoarele patru etape tehnologice principale (figura 4.1):
- Cultivare;
34
- Recoltare (inclusiv filtrare și uscare);
- Extracție ulei;
- Conversie (inclusiv purificare)
Toate aceste etape de lucru implică costuri de capital și costuri de operare, de care se ține seama
în orice analiză de fezabilitate, înainte de a se decide asupra cărei variante tehnologice să se opteze în
dezvoltarea unei afaceri.
Fig. 4.1 Schema procesului industrial de biorafinare a microalgelor pentru biodiesel
Cultivarea microalgelor este o etapă tehnologică foarte importantă pentru profitabilitatea

procesului global de biorafinare, deoarece rata de creștere algală și producția maximă de biomasă sunt
parametrii de bază care se consideră la analiza de fezabilitate. Cultivarea se poate face în sisteme
diverse, precum sisteme în șarje, semi-șarje sau sisteme continue. Fiecare tip de sistem permite mai
mult sau mai puțin asigurarea unui mediu prielnic dezvoltării algale.
Pentru o creștere optimă este necesară luarea în considerare a unor parametri abiotici (lumină,
temperatură, pH, salinitate, oxigen dizolvat, bioxid de carbon, nutrienți, lipsă de substanțe toxice de
natură chimică în sistem), parametri biotici (agenți patogeni, competiția creată de alte alge din sistem)
și parametri operaționali (forfecare produsă de amestecare, rata de diluție, adâncimea mediului apos,
frecvența de recoltare, adaosul de bicarbonat etc.).
Trebuie specificat că, dintre cele patru tipuri de metode de cultivare existente, adică metoda
fototrofă, heterotrofă, mixotrofă si fotoheterotrofă, numai cultivarea prin tehnica fototrofă este fezabilă
din punct de vedere comercial, pentru producerea de biomasă microalgală la scară industrială. În plus,
microalgele fototrofe pot capta și bioxidul de carbon, acționând ca un stocator de carbon.
Productivitatea de biomasă microalgală pentru specia Chlorella sorokiniana este de 0,23-1,47
g/litru zi, iar productivitatea de uleiuri microalgale este de 44,7 mg /litru zi, conținutul de uleiuri
raportat la biomasa uscată fiind de 19-22% (procente de masă), pentru specia algala cultivată prin
metoda fototrofă. Pentru metoda heterotrofă, valorile productivității sunt similare.
În vederea stabilirii fezabilității tehnologiei de bioprocesare microalge de tip Chlorella
sorokiniana, în acest subcapitol se va face o evaluare a costurilor aferente celor două tipuri de sisteme
de cultivare: bazine deschise și fotobioreactoare [10], [17], [42], [45], [48].
35
4.3 Prezentarea comparativă a avantajelor și dezavantajelor variantelor tehnologice
4.3.1 Cultivarea în fotobioreactoare închise
Fotobioreactoarele închise sunt sisteme de cultivare mai sofisticate și mai costisitoare, în primul
rând din punct de vedere al costurilor de capital. Ele sunt realizate sub diferite forme constructive,
tuburi, saci sau plăci, confecționate din sticlă, plastic sau alte materiale transparente. Fotobioreactoarele
asigură o furnizare adecvată de lumină, nutrienți și bioxid de carbon. În ciuda numeroaselor tipuri de
fotobioreactoare existente comercial, practic foarte puține tipuri sunt utilizate pentru producția de
microalge la scară industrială.
Comparând în termeni generali cele două tipuri de sisteme de cultivare, fotobioreactoarele
prezintă mai multe avantaje decât bazinele deschise, în sensul că asigură condiții de creștere
controlabile, eficiență de funcționare și puritate algală.
Totuși, sunt și dezavantaje majore care influențează semnificativ analiza de fezabilitate si de
cost-beneficiu, cele mai importante fiind costurile de construcții, de operare și de mentenanță ridicate.
Aceste dezavantaje inclină balanța în sensul negativ, adică sistemele de cultivare tip fotobioreactoare
sunt mai puțin implementate la scară comercială, deși costurile ridicate menționate sunt oarecum
compensate de o productivitate mai bună de biomasă.
4.3.2 Cultivarea în bazine deschise

Bazinele deschise sunt sisteme de cultivare cele mai simple și cel mai frecvent utilizate pentru
producerea de microalge, în prezent circa 98% din cantitatea de alge ce se produce în scop comercial
fiind cultivată în astfel de sisteme. Foarte important pentru analiza costurilor este de subliniat că
bazinele deschise sunt sisteme de cultivare mult mai ieftine, comparativ cu fotobioreactoarele.
De asemenea, construirea, mentenanța periodică și curățarea acestor sisteme este ușor de
realizat, cu consumuri de energie reduse. Pe de altă parte, contaminarea mediului de creștere cu
contaminanți din aer, sol este o problemă serioasă, ceea ce face ca multe specii cultivate în aceste
sisteme să fie crescute în medii selective, precum mediu de alcalinitate ridicată și salinitate ridicată.
În tabelul 4.2 sunt prezentate comparativ cele mai importante aspecte care trebuie analizate la
studiul de fezabilitate, pentru cele două sisteme de cultivare: bazine deschise și fotobioreactoare [10],
[17], [42].
Tabel 4.2 Comparație parametri Bazine deschise – Fotobioreactoare
Parametru analizat Bazine deschise Fotobioreactoare

Raport suprafață/volum mare mic
Specii algale restrictiv flexibil
Selectie specii algale competiție de creștere resistență
Sterilitate redusă ridicată
Perioada de cultivare limitată extinsă
Pierdere de apă prin evaporare posibilă prevenită
Controlul condițiilor de foarte dificil ușor
creștere
Eficiența utilizării iluminării slabă excelentă
Transfer de gaze sărac redus-ridicat
Temperatură foarte variabilă necesită răcire
Control temperatură fără control excelent
Sistem de răcire automat fără sistem inclus
Sistem de încălzire automat fără sistem inclus
36
Curățare nu este necesară necesară
Dependența de climă ridicată medie
Control proces și limitate posibile, cu toleranță
reproductibiltate
Siguranța microbiologică fără siguranță da, dotare cu UV
Eficiența de recoltare redusă ridicată
Densitatea populației redusă ridicată
Productivitatea de biomasă redusă ridicată
Calitatea biomasei variabilă reproductibilă
Pompare aer integrat în sistem integrat în sistem
Stres hidrodinamic asupra dificil ușor
algelor
Forfecare redusă ridicată
Rata de transfer CO2 slabă excelentă
Eficiența de amestecare slabă excelentă
Productivitatea pe volum ridicată redusă
Pierdere de apă foarte ridicată redusă
Concentrația de O2 redusă, eliminare dispozitiv de schimb gaze
spontană
Pierdere de CO2 ridicată redusă
Necesar suprafață teren ridicat redus
Costuri de investiție mici mari
Mentenanță periodică rară mai frecventă
Costuri de operare mici mari
Costuri de recoltare mari mici
Cel mai costisitor parametru agitarea O2, control temperatură
Tehnologie la scara comercială usor de aplicat dificil pentru majoritatea
tipurilor
Recoltarea și uscarea biomasei microalgale sunt etape tehnologice care, conform analizei
ciclului de viață, sunt răspunzătoare de 20-30% din costurile totale de producție biocombustibil din
biomasa algală. În general, sunt necesare una sau chiar două etape de separare solid-lichid, ceea ce face
ca procesele de recoltare și uscare a biomasei microalgale să reprezinte principalul proces consumator
de energie din întregul lanț tehnologic. La analiza de fezabilitate pentru implementarea tehnologiei de
biorafinare este esențial să fie subliniat acest aspect pentru a fi identificate din start soluții de reducere a
consumului de energie în această etapă de proces. În caz contrar, costul global al întregului proces de
biorafinare ar deveni foarte ridicat, iar această variantă tehnologică nu ar fi fezabilă pentru a fi aplicată
la scară industrială.
Extracția uleiurilor se poate face prin numeroase metode, precum presare, extracția cu bioxid
de carbon supercritic, extracția asistată de ultrasunete, osmoza, extracția în solvent și extracția
enzimatică, primele trei metode fiind utilizate exclusiv la scară de laborator.
Pentru optimizarea costurilor de fabricație, în selectarea metodei de extracție celei mai adecvate
trebuie să se țină seama de următoarele aspecte: costul metodei selectate, eficiența de extracție,
toxicitatea, ușurința de operare. Metodele de extracție cu bioxid de carbon supercritic și prin osmoză nu
sunt viabile din punct de vedere comercial datorită costurilor de operare ridicate. Metoda enzimatică
este posibilă comercial dar trebuie făcute eforturi de reducere a costurilor.
37
În concluzie, metoda de extracție recomandată pentru un proces de biorafinare fezabil este
metoda care permite minimizarea costurilor operației de extracție, maximizarea extracției
componenților doriți și reducerea contaminanților de coextracție care impurifică uleiul microalgal.
Conversia biomasei microalgale este o etapă tehnologică care se poate realiza pe mai multe căi:
conversia biochimică, conversia termochimică, conversia prin reacție chimică și combustia directă. În
schema din figura 4.2 sunt prezentate cele patru procedee de conversie a biomasei microalgale in
biocombustibili.
Fig. 4.2 Procedee de conversie a biomasei microalgale
Prin conversie biochimică se pot produce fie alcooli si cetone prin fermentare aerobă, fie metan
si hidrogen prin fermentare anaerobă, ambele categorii de produși de biorafinare având importanță
economică și energetică foarte ridicată.
Conversia termochimică duce la obținerea de uleiuri bio, cărbune sau gaze combustibile
generate prin gazeificare.
Energia înmagazinată în celulele microalgale poate fi transformată în energie electrică prin
procese de ardere directă în generatoare electrice.
Tehnologiile de conversie chimică implică reacții de transesterificare, în care uleiurile bio
extrase din microalge sunt transformate în biodiesel. Este important de menționat faptul că procesul de
transesterificare este relativ sensibil și depinde de diferiți parametri de proces, precum cantitatea de
acizi grași liberi, conținutul de apă, raportul molar alcool/ulei, catalizatori, temperatura de reacție și de
agitare.
Procesele catalitice de transformare microlage in biodiesel sunt de preferat în ceea ce privește
eficiența de transformare și implicit profitabilitatea procesului de biorafinare, deoarece există
38
nanocatalizatori speciali care au o capacitate foarte bună de îmbunătățire a calității produșilor de
procesare, precum și în atingerea celor mai bune condiții operaționale.
4.4 Analiza costurilor de producție în procesarea microalgelor pentru obținere de biocombustibil

Aspectele economice joacă un rol important în analiza fezabilității privind oportunitatea
investiției într-o tehnologie comercială de producere biocombustibil din microalge.
Costurile de producere a uleiurilor din microalge depind de numeroși factori, precum
randamentul de biomasă, conținutul de ulei, dimensiunea unităților de procesare și nu în ultimul rând
costul de extracție al uleiului din biomasa microalgală. De asemenea, într-o măsură, costul de producție
depinde și de costul combustibilului petrolier, toate operațiile din fluxul tehnologic fiind mari
consumatoare de energie.
Numeroși specialiști sunt de părere că fezabilitatea economică a tehnologiilor de fabricare
biocombustibili din alge și creșterea gradului de implementare a acestora depinde în mare măsură de
subvențiile guvernamentale și de evoluția prețului petrolului în viitor [1], [48]
În continuare se va face o analiză a costurilor producției de biomasă microalgală pentru două
tipuri diferite de sisteme comerciale destinate producerii de biocombustibili din microalge: bazine
deschise și fotobioreactoare. Analiza a fost efectuată de Norsker și echipa sa de lucru, care au calculat
costurile de producție (inclusiv costurile de filtrare si uscare) aferente celor două tipuri de sisteme de
cultivare microalge, ajungând la următoarele rezultate, prezentate în tabelul 4.3 [16], [42]:
Tabel 4.3 Costul de producție al microalgelor în sisteme de cultivare diferite
Tip sistem de cultivare microalge Cost de producție

(Euro/kg microalge)
Bazine deschise 4,95
Fotobioreactoare orizontale 4,15
tubulare
Fotobioreactoare panouri plate 5,96
Factorii care influențează costurile de producție sunt:

- Gradul de iradiere;
- Agitarea mediului de cultivare;
- Eficiența fotosintetică;
- Mediul de cultivare;
- Asigurarea de bioxid de carbon
Dacă se optimizează acești factori, costurile de producție de pot reduce cu până la 0,68 Euro/Kg
biomasă algală, iar pentru aceste costuri optimizate se poate afirma că microalgele pot fi considerate
materie primă promițătoare pentru producerea de biodiesel dar și pentru alte aplicații industriale.
Estimarea prețului de cost al uleiului extras din alge, raportat la costul combustibilului diesel
petrolier, poate fi efectuată la modul general cu ajutorul formulei de calcul (4.1) [15]:
Culei algal= 25,9 x 10-3 Cpetrol (4.1)
unde:
Culei algal este costul pe galon (3,78 litri) al uleiului extras din microalge;
39
Cpetrol este prețul petrolului brut pe baril (159 litri).
Conform acestei formule de calcul, se poate afirma ca uleiul algal conține circa 80% din puterea
calorică a petrolului brut. De exemplu, în vederea menținerii competitivității cu uleiurile petroliere,
uleiul extras din microalge nu trebuie să aibă un cost de producție mai mare de 0,70 USD (0,83
Euro)/litru, dacă prețul petrolului este în jur de 0,62 USD (0,73 Euro)/litru.
Competitivitatea prețului combustibilului biodiesel extras din microalge depinde in primul rând
de costul de producție al biomasei algale. Astfel, competitivitatea prețului biodieselului algal se poate
calcula prin estimarea prețului maxim care poate fi plătit pentru achiziționarea biomasei microalgale cu
un anumit conținut de ulei, ținând cont de prețul de cost la momentul respectiv al petrolul brut utilizat
ca sursă de energie pentru desfășurarea proceselor tehnologice de biorafinare. Apoi, acest preț de cost
estimat este comparat cu costul real al producției de biomasă algală [15].
Cantitatea de biomasă algală M, exprimată în tone, care este echivalentă energetic cu 1 baril
(159 litri) de petrol brut, poate fi determinată cu ajutorul relației 4.2:
M = Epetrol /q (1-W) Ebiogaz + Y W Ebiodiesel, (4.2)
unde:
Epetrol (aprox. 6100 MJ) este energia conținută de un baril (159 litri) de petrol brut;
q (m3/tonă) este volumul de biogaz produs prin fermentarea anaerobă a biomasei algale reziduale;
W este conținutul de ulei din biogaz;
Y este randamentul de transformare a uleiului algal în biodiesel;
Ebiodiesel este valoarea energetică medie a biodieselului.
În general, randamentul energetic Y este 80% în procente de masă, iar Ebiodiesel este aproximativ
37.800 MJ/tonă. Luând în considerare valorile medii pentru deșeurile organice, Ebiogaz este aprox. 23,4
MJ/m3, iar volumul q de biogaz produs din reziduuri este 400 m3/tonă. Dacă se utilizează aceste valori
aproximative în relația (4.2), se poate determina cantitatea de biomasă algală M corespunzătoare
oricărei valori selectate a conținutului de ulei din biogaz W [15].
Presupunând că se utilizează un baril de petrol (159 litri) pentru diferitele costuri de producție
care implică transport, la fel cum se presupune că M tone de biomasă se transformă în bioenergie, se
poate afirma că prețul maxim acceptabil ce poate fi plătit pentru biomasa algală este egal cu prețul unui
baril de petrol brut, deci:
Preț acceptat biomasă algală (USD.tonă) = Prețul barilului de petrol (USD)/M (4.3)
Prin utilizarea ecuațiilor (1), (2) și (3), se poate estima prețul de cost al biomasei microalgale,
pentru biomase microalgale cu diferite conținuturi de ulei (15%-55% procente de masă).
Fezabilitatea utilizării microalgelor pentru producerea de biocombustibil poate fi îmbunătățită
prin proiectarea de fotobioreactoare inovative, dezvoltarea de tehnologii eficiente din punct de vedere
al costurilor pentru etapele tehnologice de recoltare și uscare, imbunătățirea tehnicilor moleculare
40
pentru obținerea de cantități sporite de biomasă și pentru producție îmbunătățită de uleiuri algale si, nu
în ultimul rând, într-o atenție acordată înțelegerii interacțiunilor biotice și abiotice cu biomasa algală.
4.5 Analiza costurilor de capital si de operare

Pentru analiza costurilor de capital și de operare ale sistemelor de producere biocombustibil din
alge de cultură vor fi evaluate comparativ cele două tipuri de biotehnologii: cultivarea în bazine
deschise, respectiv în bioreactoare închise. Costurile de capital anualizate sunt considerate a urma o
scădere de 7% pe o perioadă de 10 ani. Ele sunt determinate cu ajutorul formulei (4.4).
(4.4)
4.5.1 Analiza costurilor pentru bioreactoare inchise
Se consideră spre analiză sistemul descris de Molina și echipa sa de cercetare, costurile de

capital și de operare fiind cele stabilite la cotațiile de piață. Sistemul descris are o productivitate de 26,2
tone biomasă algală pe an [45].
Pentru specia Chlorella sorokiniana, conținutul de ulei este de 19-22%, deci la o medie de circa
20% ulei se estimează o producție de ulei de 5,24 tone/an. În tabelul 4.4 sunt menționate costurile de
capital și de fabricație ale unui bioreactor închis de tip Grima. Tabelul 4.5 prezintă costurile de operare
are unui bioreactor închis tip Grima.
Tabel 4.4 Costurile de capital ale unui bioreactor închis tip Grima [45]
Cost LEI
Echipament Cost $
(1 $ = 3,9 lei)
Fotobioreactoare x 75 264.300 960.570
Centrifuga x 2 247.898 966.802
Sistem de filtrare 18.014 70.255
Pompe de alimentare x 75 26.175 102.083
Rezervoare de pregatire biomasa x 3 104.442 407.324
Rezervoare de stocare mediu algal recoltat 104.442 407.324
x3
Pompe centrifugale de alimentare x 2 1.682 6.560
Compresoare de aer x 3 78.309 305.405
Benzi transportoare biomasa recoltata x 2 14.200 55.380
Statie de pompare apă marină 13.661 53.278
Stație de furnizare bioxid de carbon 3.006 11.723
Stație de cântărire 2.366 9.227
Siloz de biomasă algală x 2 2.740 10.686
Costuri de fabricație/construcție
Instalare 264.371 1.031.047
Instrumente de analiză și control 88.124 343.684
Conducte și conexiuni 264.371 1.031.047
Instalații electrice 88.124 343.684
Clădiri 264.371 1.031.047
41
Amenajări curte și spații aferente 88.124 343.684
Facilități service 176.247 687.363
Teren 52.874 206.208
Inginerie și supraveghere 220.309 859.205
Cheltuieli construcție 216.784 845.458
Taxe contractor 108.392 422.729
Alte cheltuieli neprevăzute 301.480 1.175.772
Costuri totale de capital 3.014.803 11.757.732

Costuri anuale 429.240 1.674.036
Tabel 4.5 Costuri operaționale anuale ale unui bioreactor închis de tip Grima [45]
Cost LEI
Materiale intrări Cantitate, Cost $
(1 $ = 3,9 lei)
Mediu de cultură (la preț de 0,5883 65.500 kg, 38.534 150.283
USD/kg)
Bioxid de carbon (la preț de 0,4706 96.940 kg, 45.620 177.918
USD/kg)
Filtre de mediu (la preț de 70,59 210 buc, 14.824 57.814
USD/buc.)
Filtre de aer (la preț de 94,12 USD/buc.) 105 buc, 9.883 38.544
Alte consumabile (la preț de 117,65 13 kg, 1.529 5.963
USD/kg)
Apă de răcire (inclusă în stația de 0 0
pompare)
Electricitate (la preț de 0,05883/kWh) 99.822 mii kWh, 5.873 22.905
Manoperă (16 USD/oră) 8760 ore, 140.160 546.624
Supraveghere 28.032 109.325
Creșteri salariale 42.048 163.987
Mentenanță 35.249 137.471
Consumabile de operare 442 1724
Operațiuni generale 111.893 436.383
Taxe 24.312 94.817
Alte cheltuieli neprevăzute 5.813 22.671
Tratare ape reziduale (la preț de 0,59 10.480 m3, 6.183 24.114
USD/m3)
Costuri de capital (din tabel 4) 332.093 1.295.163
Costuri operaționale anuale totale 933.995 3.642.581

Cost biomasă algală (preț/tonă) 35.649 139.031
Analizând datele din tabelele 4 și 5, se observă că pentru implementarea unui astfel de sistem de
bioreactor închis tip Grima este nevoie de o investiție de capital de peste 3 milioane USD (circa 11,7
42
milioane lei), costul anual fiind de 933.995 $ (3,64 mil. lei), ceea ce face ca prețul de cost al unei tone
de biomasă algală să fie de 35.649 $/tonă (139.031 lei/tonă biomasă algală).
De asemenea, se constată că, în cadrul costului total, categoria de cheltuieli cu costul cel mai
mare revine construirii bioreactorului de creștere alge. Prin urmare, trebuie făcute eforturi pentru
reducerea acestor costuri, însa cel mai probabil costul de fabricare a bioreactorului va scădea pe măsură
ce tehnologia și experiența de fabricație pentru astfel de componente avansează. Pe de altă parte, este
puțin probabil ca cerințele pentru necesarul de materiale de intrare (ca de exemplu bioxid de carbon) să
se reducă fără a se înregistra un avans tehnologic semnificativ. Cu toate acestea, categoria de cost
aferent bioxidului de carbon nu are o cotă majoră în costul total al investiției. Tot din punctul de vedere
al costurilor cu materialele de intrare, hexanul utilizat drept solvent în reacția de transesterificare poate
fi recirculat și reutilizat. În plus, fotobioreactoarele pot atinge performanțe mult mai ridicate, deci pot
produce biomasă algală cu randamente mai ridicate.
Având în vedere faptul că costul produsului finit diodiesel este în majoritate dat de costul
biomasei algale, implicit de costul de capital aferent construirii sistemului de bioreactoare, se poate
concluziona că este greu de imaginat ca un sistem tip bioreactor închis de producere biocombustibil pe
bază de biomasă algală să fie fezabil din punct de vedere al costurilor.
4.5.2 Analiza costurilor pentru bazine deschise

Pentru evaluarea costurilor în sisteme deschise a fost luat în analiză un sistem de bazine
acoperind o suprafață de 192 hectare dintr-un total de 384 hectare teren, bazinele producând anual 112
tone metrice de biomasă pe hectar. Considerând un randament de ulei de 10%, bazinele produc 11.200
kg ulei/hectar/an . Costurile de capital și operaționale pe hectar sunt specificate în tabelele 4.6 si 4.7.
Pentru sistemele deschise, costurile de capital sunt considerabil mai mici față de cele pentru
bioreactoare, totalizând puțin peste 100.000 $ (390.000 lei), costul total anual fiind de 147.769 $
(576.299 lei), reprezentând 1.319 $ pe tonă de biomasă algală. Pentru astfel de sisteme, costurile cele
mai ridicate sunt cele pentru sistemul de alimentare cu CO2, reprezentând aproximativ 80% din
costurile anuale.
Tabel 4.6 Costurile de capital pe hectar pentru un bazin deschis [45]
Cost LEI /hectar

Echipament Cost $ /hectar
(1 $ = 3,9 lei)
Lucrări excavare sol 16.613 64.791
Pereți și structuri 13.611 53.083
Sistem de mixare 8.063 31.446
Sistem de carbonatare 3.000 11.700
Instrumentar 820 3.198
Componente primare (bazine de 12.259 47.810
sedimentare)
Componente secundare (centrifugi) 6.488 25.303
Distribuție apa 7.255 28.295
Sistem furnizare CO2 426 1.661
Furnizare nutrienți 1.280 4.992
Eliminare sare 1.365 5.324
Clădiri (exceptând pentru centrifugă) 939 3.662
Sistem drenare 854 3.331
Distribuție si furnizare energie electrică 3.154 12.301
43
Utilaje 684 2.668
Inginerie/Construcții/Cheltuieli 19.203 74.892
neprevăzute
Teren (2 hectare) 4.098 15.982
Costuri totale de capital 101.256 394.898

Costuri anuale 14.417 56.226
Tabel 4.7 Costuri operaționale pe hectar pentru un sistem deschis [45]
Cantitate/hectar, Cost LEI/hectar

Materiale intrări
Cost $/hectar (1 $ = 3,9 lei)
CO2 (la preț de 0,47$/kg) 246.400 kg, 115.956 452.240
N, sub forma de NH3 (la preț de 0,25$/kg) 5.936 kg, 1.484 5.788
P, ca superfosfat (la preț de 0,90$/kg) 560 kg, 504 1.966
Fe, sub formă de FeSO4 (la preț de 0,50$/kg) 560 kg, 280 1.092
Floculant (la preț de 5$/kg) 224 kg, 1.120 4.368
Energie electrică (la preț de 0,0588$/kWh):
Mixare 10.729 kWh, 631 2.461
1 recoltare 1.771 kWh, 104 406
2 recoltare 5.729 kWh, 337 1.314
Furnizare apă 8.750 kWh, 515 2.009
Furnizare nutrienți 521 kWh, 31 121
Clădiri 1.042 kWh, 61 238
Alte costuri
Eliminare sare (la preț de 0,067$/kg) 168.000 kg, 11.256 43.898
Mentenanță 511 1.993
Manoperă 562 2.192
Costuri de capital 14.417 56.226
Costuri operaționale anuale totale 147.769 576.299

Cost biomasă algală (preț/tonă) 1.319 5.144
În cazul producerii de biocombustibil din alge cultivate în bazine deschise, ponderea cea mai
mare de cost de investiție este dată de costul aferent furnizării de bioxid de carbon, în timp ce costurile
de capital pentru construirea și operarea sistemului sunt foarte reduse. Însă randamentul unor astfel de
bazine deschise nu va fi niciodată la fel de ridicat ca în cazul bioreactoarelor închise deși poate fi
îmbunătățit, în cel mai optimist scenariu putând să speram că acest randament ajunge la 50% față de cel
al bioreactoarelor închise.
Prin atingerea de randamente mai bune, se poate considera ca tehnologia ce utilizează bazine
deschise ar fi fezabilă și recomandabilă a fi aplicabilă la scară industrială. Însă pentru moment, ceea ce
tehnologia poate oferi în domeniul cultivării algelor în bazine deschise nu asigură un randament de
producție mai mare de 30%. Cu toate acestea, combinat cu obiectivele de reducere a costurilor de
furnizare bioxid de carbon, bazinele deschise sunt considerate sisteme relativ fezabile.
44
În concluzie, este esențial de subliniat faptul că, pentru a fi fezabilă din punct de vedere
economic, tehnologia de producere biocombustibili pe bază de biomasă algală in sisteme bazine
deschise trebuie să reducă costurile de alimentare cu bioxid de carbon (chiar până la costuri zero) și în
același timp să crească randamentul de producere biomasă, un echilibru între cele două obiective de
îndeplinit putând fi atins prin politici și măsuri economice adecvate.
Evaluând comparativ, la modul global, cele două tipuri de tehnologii de producere biomasă
algală, se observă că atât bioreactoarele închise cât și sistemele deschise au avantaje specifice dar
prezintă și unele provocări majore, care impiedică sau ingreunează tranzitia de la stadiul de cercetări de
laborator la cel de aplicabilitate industrială.
Astfel, bioreactoartele închise, precum fotobioreactoare, au potentialul de a minimiza
contaminarea culturii algale cu specii de bacterii, virusuri sau alte alge ce ar diminua semnificativ
productia de cultura de interes pentru obținerea de biocombustibil, dar, în prezent, aceste tehnologii
prezinta costuri de capital foarte ridicate.
Sistemele bazine deschise prezintă costuri de capital mult mai scăzute, dar aceste sisteme nu
asigură protecția culturii algale la contaminanții din mediu. Diminuarea riscului de contaminare se
poate face prin inocularea de culturi pure de înaltă densitate care ar permite populațiilor de alge să
prolifereze rapid și să devină dominante și stabile în mediu, reducând astfel pierderile de biomasă
algală ca urmare a contaminării cu specii nedorite. Însă, din păcate, această strategie nu este fezabilă
pentru volume de culturi algale foarte mari necesare în procesul de producere biocombustibili, în
special în cazul când tehnologia prevede recoltarea continuă a biomasei algale.
4.6 Concluzii studiu de fezabilitate

Producerea de biocombustibil din microalge este viabilă din punct de vedere comercial în
primul rând pentru faptul că este o alternativă cu multe avantaje economice și de mediu față de
impactul combustibililor fosili. Biomasa microalgală nu necesită pentru cultivare teren arabil, asigură o
îmbunătățire a calității aerului prin absorbția bioxidului de carbon atmosferic și utilizează resurse de
apă mai reduse decât culturile agricole. Cu toate acestea, biocombustibilii din microalge prezintă unele
dezavantaje față de cei obținuți din culturi agricole, între care producția de biomasă mai redusă
cantitativ față de volumul biomasei rezultate din culturi agricole, dimensiunea mică a celulelor
microalgale care îngreunează procesul de recoltare și crește costurile de fabricație. Aceste dezavantaje
pot fi depășite prin îmbunătățirea procedeelor de recoltare și uscare, prin dezvoltarea de tehnici de
inginerie genetică care să permită crearea unor căi metabolice capabile să ofere rate de creștere ridicate
și un conținut mai mare de lipide sau prin dezvoltarea și implementarea unor tehnici de stimularea
creșterii celulare, precum stimularea prin acțiuni electrofizice.
Activitățile de cercetare care au avut ca scop studiul influenței câmpurilor electric și magnetic
asupra tulpinii microalgale Chlorella sorokiniana, au arătat o stimulare a dezvoltării microalgale prin
expunerea suspensiei la câmp electric continuu si alternativ cu diferite intensități, respectiv câmp
magnetic de diferite densități de flux. La nivel de aplicabilitate industrială, aceste rezultate se reflectă
în creșterea productivității biomasei microalgale, deci într-o reducere a costului de fabricație al
biocombustibilului.
Pentru implementarea de soluții tehnologice fezabile, unele strategii economice și de piață
privind tehnologiile eficiente din punct de vedere al costurilor recomandă adoptarea următoarelor
măsuri:
- Dezvoltarea unor strategii de biorafinare care să includă obținerea de coproduși cu valoare
economică;
45
- Proiectarea și realizarea de fotobioreactoare eficiente din punct de vedere al costurilor și
care să faciliteze fotosinteza;
- Dezvoltarea și implementarea unor tehnologii de eficiență ridicată pentru recoltarea și
uscarea biomasei microalgale;
- Dezvoltarea tehnicilor de inginerie genetică pentru crearea de căi metabolice eficiente care
să ducă la acumularea unei cantități mai mare de ulei în celula microalgală;
- Analiza și aprofundarea interacțiilor simbiotice dintre microalge și bacterii, interacții ce
influențează producția de biomasă și de lipide.
Dacă se dorește ca biocombustibilii pe bază de alge să devină o alternativă viabilă la
combustibilii fosili iar tehnologiile de bioprocesare să devină fezabile, costurile de producție ridicate și
obstacolele de piață în promovarea și lansarea acestor bioproduse trebuie diminuate.
Reducerea costurilor de biorafinare se poate face prin creșterea randamentului de ulei, pe de o
parte prin creșterea productivității biomasei microalgale, iar pe de altă parte prin creșterea eficienței
tehnicilor de extracție. Imbunătățirea tehnicilor ingineresti de biorafinare a algelor trebuie să includă
strategii eficiente în primul rând privind asigurarea nutrienților și expunerea la radiație luminoasă.
Desi bioreactoarele au avantaje importante în ceea ce privește menținerea culturilor pure în
mediu de cultură controlat, cu parametri de mediu stabili, care duc la creșterea productivității de
biomasă algală, există dezavantaje privind în special eficiența slabă a schimbului de gaze dar și
necesitatea de răcire suplimentară a sistemului. Analizând avantajele și dezavantajele acestui sistem,
este încă sub semnul întrebării dacă bioreactoarele închise vor deveni competitive din punct de vedere
al costurilor de capital si de operare, față de sistemele bazine deschise.
5 DISEMINARE REZULTATE
Rezultatele experimentale obținute au fost diseminate prin publicarea de lucrari stiințifice și

participarea la Conferința Internațională PRIOCHEM 2017. Astfel, în cadrul acestei etape de proiect,
au fost elaborate, publicate și comunicate următoarele trei lucrări științifice:
1. Carmen MATEESCU, Andreea VOINA, Nicoleta BUTOI, Marius LUNGULESCU, Ana-Maria

LUCHIAN, Daniel LIPCINSKI Analiza influenței câmpului electric asupra dezvoltării algale
cu aplicații în biotehnologii, EEA, vol. 65, nr. 3, iulie-septembrie, ISSN 1582-5175, pp. 117-
122;
2. Ana-Maria LUCHIAN, Marius LUNGULESCU, Andreea VOINA, Carmen MATEESCU,

Nicoleta BUTOI, Eros-Alexandru PĂTROI Evaluarea efectului câmpului magnetic de 5-10 mT
asupra microalgelor Chlorella sorokiniana, EEA, vol. 65, nr. 3, iulie-septembrie, ISSN 1582-
5175, pp. 123-127;
3. Nicoleta BUTOI, Carmen MATEESCU, Ana-Maria LUCHIAN, Andreea VOINA Assessing

the electropermeabilization of micro-algae cells membrane by exposure in electric fields”,
Conferinta PRIOCHEM 25-27 octombrie 2017, Bucuresti, publicată în volum de rezumate.
46
6. CONCLUZII GENERALE
Influența câmpului electric și a câmpului magnetic asupra suspensiei algale de Chlorella

sorokiniana au fost studiate prin diverse investigații fizico-chimice, respectiv prin tehnica de
spectrometrie UV-VIS cu determinarea absorbanței mediului și implicit a ratei de creștere celulară, prin
tehnica de spectrofluorescență cu evaluarea calitativă a nivelului de clorofila A, prin metoda standard
de determinare a viabilității celulare cu marcarea celulelor nevii cu colorant albastru de tripan, precum
și prin măsurători de conductivitate, pH și temperatură.
În urma interpretării rezultatelor obținute în etapa curentă, corelat cu rezultatele experimentale
obținute în etapa anterioară, se formulează următoarele concluzii privind reproductibilitatea și
demonstrarea funcționalității protocoalelor dezvoltate:
Parametri Rezultate etapa Rezultate etapa Concluzii

electrofizici aplicați I/2017 II/2017 reproductibilitate
Efect de stimulare a Efect de stimulare a Rezultate reproductibile,
proliferarii celulare, proliferarii celulare, cu diferente in ceea ce
raportul de crestere cresterea biomasei priveste rezultatele
Câmp electric de rezultat din algale din proba expusa influenței temperaturii care
curent continuu, masuratorile de in c.c. fata de proba indica un efect de
12,30 V/m absorbanta fiind de neexpusa fiind 1,08 ori stimulare mai accentuat in
aproximativ 1,5 ori mai mai mare camp electric de curent
mare fata de proba continuu
neexpusa
Efect de stimulare Efect de stimulare Rezultate reproductibile
foarte accentuat a moderat a proliferarii in ceea ce priveste efectul
diviziunii celulare in celulare, rata de global de stimulare,
Câmp electric de
masa algala, rata de crestere fiind de 1,32 intensitatea stimularii fiind
curent alternativ, 50
crestere fiind de ori mai mare in diferita intre cele doua
Hz, 20,752 V/m
aproximativ 4 ori mai comparatie cu proba experimente
mare in comparatie cu neexpusa
proba neexpusa
Efect de stimulare a Efect mai accentuat de Rezultate reproductibile
cresterii si dezvoltarii stimulare a cresterii si in ceea ce priveste efectul
masei algale, rata de dezvoltarii masei global de stimulare,
Câmp electric de
crestere fiind de algale, rata de crestere intensitatea stimularii fiind
curent alternativ, 15
aproximativ 1,3 ori mai fiind de aproximativ 1,7 mai mare in experimentul
Hz, 20,752 V/m
mare in comparatie cu ori mai mare in de verificare a protocolului
proba neexpusa comparatie cu proba
neexpusa
Efect de inhibare a Efect de inhibare a Rezultate reproductibile,
cresterii si dezvoltarii cresterii si dezvoltarii cu diferente in ceea ce
masei algale, deci masei algale, deci priveste rezultatele
Câmp magnetic, 15
influență negativă influență negativă influenței temperaturii care
Hz, 5 mT
asupra productivitatii asupra productivitatii indica un efect mai slab in
biomasei algale biomasei algale, camp magnetic de 15 Hz
raportul fiind de 1,8.
47
În concluzie, creșterea biomasei algale de Chlorella sorokiniana, poate fi stimulată prin
aplicarea unui câmp electric continuu/alternativ, rezultand o productivitate crescută intr-un interval mai
mic de timp față de condițiile naturale de creștere, în perspectiva dezvoltării unor procedee
biotehnologice performante.
În ceea ce priveste fezabilitatea aplicării acestor tehnici electrofizice de stimulare in productia
de biomasă microalgală Chlorella sorokiniana destinată procesării industriale, o creștere a volumului
de biomasă algală de până a 200% ar reduce costurile produsului finit (biomasa algala pentru
bioprocesare) la jumatate in cazul productiei de culturi pure in fotobioreactoare industriale, dar costul
unitatii de tratare a suspensiei prin actiuni electrofizice, pe langa dezavantajul dat de eficiența slabă a
schimbului de gaze și de necesitatea de răcire suplimentară a sistemului, ar întări datele prezentate in
literatura, conform carora fotobioreactoarele sunt inca sisteme nefezabile din punct de vedere
economic, costurile de capital ridicate nepermițând încă trecerea de la nivel TRL 4 la un nivel de
aplicabilitate superior [1], [45], [48].
În cazul bazinelor deschise, datele obținute în cercetările de laborator indică faptul că acțiunile
electrofizice ar duce la o dublare a volumului de biomasă algală pentru specia pură de Chlorella
sorokiniana studiata (fără a ne putea pronunța asupra efectului câmpului electric și magnetic asupra
speciilor contaminante algale și bacteriene din sistemul acvatic global), deci varianta de cultivare in
sisteme deschise ar fi mult mai recomandată pentru aplicabilitate la scara industriala, chiar în conditiile
creșterii costului de investitie cu dezvoltarea componentei de tratare electrofizică, dar simultan cu
dezvoltarea și implementarea unor soluții tehnologice mai performante de furnizare a bioxidului de
carbon in sistem, care reprezinta componenta de cost preponderent in intregul sistem.
De asemenea, în ambele cazuri, fezabilitatea soluției alese este mai bună în condițiile în care se
adoptă un lanț tehnologic de bioprocesare care să permită valorificarea avansată a produșilor reziduali
(de exemplu fermentarea anaerobă a biomasei algale reziduale după bioprocesare in biodiesel) și
recuperarea sau reincluderea unor materii prime în sistemul de procesare (de exemplu solventi de
extractie) [45], [54], [57].
7. BIBLIOGRAFIE
[1] Jerry D. Murphy, Bernhard Drosg, Eoin Allen, Jacqueline Jerney, Ao Xia, Christiane Hermann, A
perspective on algal biogas, IEA Bioenergy, broșura tehnică ISBN 978-1-910154-18-2 (editie
electronica);
[2] B. J. Gallagher, “The economics of producing biodiesel from algae,” Renewable Energy, vol. 36,
no. 1, pp. 158–162, 2011.
[3] Uttaro AD. Biosynthesis of polyunsaturated fatty acids in lower eukaryotes. IUBMB Life.
2006;58(10):563–571.
[4] Guschina IA, Harwood JL. Lipids and lipid metabolism in eukaryotic algae. Prog Lipid Res.
2006;45(2):160–186.
[5] Ratledge C. Fatty acid biosynthesis in microorganisms being used for single cell oil production.
Biochimie. 2004;86(11):807–815.
[6] Borowitzka MA. Microalgae for aquaculture: opportunities and constraints. J Appl Phycol.
1997;9(5):393–401.
[7] Raja R, Hemaiswarya S, Kumar NA, Sridhar S, Rengasamy R. A perspective on the
biotechnological potential of microalgae. Critical Rev Microbiol. 2008;34(2):77.
48
[8] Hassan Nezammahalleh, Faezeh Ghanati, Thomas A. Adams II, Mohsen Nosrati, Seyed Abbas
Shojaosadati, Effect of moderate static electric field on the growth and metabolism of Chlorella
vulgaris, Bioresource Technology 218, 2016, pg. 700–711.
[9] Alessia Guccione, Natascia Biondi, Giacomo Sampietro, Liliana Rodolfi, Niccolò Bassi, and Mario
R Tredici, Chlorella for protein and biofuels: from strain selection to outdoor cultivation in a
Green Wall Panel photobioreactor, Biotechnol Biofuels. 2014; 7: 84. Published online 2014 Jun 7.
doi: 10.1186/1754-6834-7-84
[10] Yihe Gao, Chapin Gregor, Yuanjie Liang, Dawei Tang, and Caitlin Tweed, Algae biodiesel - a
feasibility report, Chem Cent J. 2012; 6(Suppl 1): S1. Published online 2012 Apr 23. doi:
10.1186/1752-153X-6-S1-S1
[11] Hunt R. W., Zavalin A., Bhatnagar A. & al., “Electromagnetic Biostimulation of Living Cultures
for Biotechnology, Biofuel and Bioenergy Applications”, Int. J. Mol. Sci., 10, 2009, pg. 4515–455
[12] Kanhaiya Kumar, Chitralekha Nag Dasgupta, Debabrata Das, Cell growth kinetics of Chlorella
sorokiniana and nutritional values of its biomass, Bioresource Technology 167, 2014, pg. 358–366
[13] Felip M., Catalan J. (2000). The relationship between phytoplankton biovolume and chlorophyll in
a deep oligotrophic lake: decoupling in their spatial and temporal maxima. J. Plankton. Res., 22(1),
91-106
[14] Kristine S. Louis, Andre C. Siegel, Cell viability nnalysis using trypan blue: Manual and
automated methods, Chapter 2, Methods in Molecular Biology MIMB- Mammalian Cell Viability,
Ed. Humana Press, on-line ISBN 978-1-61779-108-6, Volume 740 2011, pp. 7-12.
[15] Srikanth Reddy Medipally, Fatimah Md. Yusoff, Sanjoy Banerjee, M. Shariff Microalgae as
Sustainable Renewable Energy Feedstock for Biofuel Production, Biomed Res Int. Published
online 2015 Mar 22. doi: 10.1155/2015/519513
[16] N.H. Norsker, M. J. Barbosa, M. H. Vermuë, and R. H. Wijffels, “Microalgal production—a close
look at the economics,” Biotechnology Advances, vol. 29, no. 1, pp. 24–27, 2011.
[17] Yihe Gao, Chapin Gregor, Yuanjie Liang, Dawei Tang, and Caitlin Tweed Algae biodiesel - a
feasibility report, Chem Cent J. 2012; 6 (Suppl 1): S1. Published online 2012 Apr 23. doi:
10.1186/1752-153X-6-S1-S1
[18] Hess JR, Jacobson JJ. Sustainable International Bioenergy Trade: Securing Supply and Demand.
International Energy Agency (IEA) 2009.
[19] Voegele E. President signs stimulus package. Biodiesel Magazine. 2009.
[20] National Renewable Energy Laboratory. Overview of Biodiesel and Petroleum Diesel Life Cycles.
National Renewable Energy Laboratory; 1998.
[21] Wang J, Yang S, Cong W, Cai Z. Effect of nutrient conditions on the growth of Botryococcus
braunii. Chin J Process Eng. 2003;3:141–145.
[22] Hoffman V. Biodiesel Fuel. North Dakota State University Agricultural Center Publications. 2003.
[23] Pimentel D. Ethanol Production using Corn, Switchgrass, and Wood. Natural Resources Research.
2005; 14:1. doi: 10.1007/s11053-005-4674-0. [Cross Ref]
[24] The Cost of Food: Facts and Figures - BBC News.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/7284196.stm
[25] Sheehan J, Dunahay T, Benemann J, Roessler P. A Look Back at the U.S. Department of Energy's
Aquatic Species Program – Biodiesel From Algae. Golden, CO, National Renewable Energy
Institute. 1998. NREL/TP-580-24190.
49
[26] Weissman JC, Goebel RP. Design and Analysis of Microalgal Open Pond Systems for the Purpose
of Producing Fuels. Solar Energy Research Institute (U.S. Department of Energy under contract)
1987. DE-AC02-83CH10093.
[27] Falkowski PG, Barber RT, Smetacek VV. Biogeochemical controls and feedbacks on ocean
primary production. Science. 1998;281(5374):200–207.
[28] Parker MS, Mock T, Armbrust EV. Genomic insights into marine microalgae. Annu Rev Genet.
2008;42:619–645.
[29] Doyle A., Griffiths J. B., Newell D. G., Cell and Tissue Culture: Laboratory Procedures, 1995,
John Wiley&Sons Inc., Chichester, England.
[30] Sheehan J, Dunahay T, Benemann J, Roessler P. A Look Back at the U S Department of Energy's
Aquatic Species Program – Biodiesel from Algae. Vol. 328. National Renewable Energy
Laboratory; CO, USA: 1998. ▪ ▪ Outlines some of the early successes and challenges faced by
groups currently addressing algae biofuels.
[31] Kojima E, Zhang K. Growth and hydrocarbon production of microalga Botryococcus braunii in
bubble column photobioreactors. J Biosci Bioeng. 1999;87(6):811–815.
[32] Lehr F, Posten C. Closed photo-bioreactors as tools for biofuel production. Curr Opin Biotechnol.
2009;20(3):280–285.
[33] Chisti Y. Biodiesel from microalgae beats bioethanol. Trends Biotechnol. 2008;26(3):126–131.
[34] Borowitzka MA. Commercial production of microalgae: ponds, tanks, tubes and fermenters. J
Biotechnology. 1999;70:313–321.
[35] Sialve B, Bernet N, Bernard O. Anaerobic digestion of microalgae as a necessary step to make
microalgal biodiesel sustainable. Biotechnol Advances. 2009;27(4):409–416.
[36] Borowitzka MA. Culturing microalgae in outdoor ponds. In: Andersen RA, editor. Algal Culturing
Techniques. Vol. 218. Academic Press; NY, USA: 2005.
[36] Napier JA, Beaudoin F, Michaelson LV, Sayanova O. The production of long chain
polyunsaturated fatty acids in transgenic plants by reverse-engineering. Biochimie.
2004;86(11):785–792.
[38] Metzger P, Largeau C. Botryococcus braunii: a rich source for hydrocarbons and related ether
lipids. Appl Microbiol Biotechnol. 2005;66(5):486–496.
[39] Doucha J, Livansky K. Productivity, CO2/O2 exchange and hydraulics in outdoor open high
density microalgal (Chlorella sp.) photobioreactors operated in a middle and southern european
climate. J Applied Phycology. 2006;18(6):811–826.
[40] Greenwell HC, Laurens LM, Shields RJ, Lovitt RW, Flynn KJ. Placing microalgae on the biofuels
priority list: a review of the technological challenges. J R Soc Interface. 2009 doi:
10.1098/rsif.2009.0322. Epub ahead of print.
[41] Chisti Y. Biodiesel from microalgae beats bioethanol. Trends in Biotechnology. 2008;26(3):126–
131. doi: 10.1016/j.tibtech.2007.12.002. [PubMed] [Cross Ref]
[42] Sanchez Miron A, Contreras Gomez A, Garcia Camacho F, Molina Grima E, Christi Y.
Comparative evaluation of compact photobioreactors for large-scale monoculture of microalgae.
Journal of Biotechnology. 1999;70:249–270. doi: 10.1016/S0168-1656(99)00079-6. [Cross Ref]
[43] Meher LC, Vidya Sagar D, Naik SN. Technical aspects of biodiesel production by
transesterification--a review. Renewable and Sustainable Energy Reviews. 2006;10(3):248–268.
doi: 10.1016/j.rser.2004.09.002. [Cross Ref]
[44] Algae: A New Way to Make Biodiesel - National Science Foundation.
http://www.nsf.gov/discoveries/disc_summ.jsp?org=NSF&cntn_id=114934
50
[45] Molina Grima E, Belarbi EH, Acien Fernandez FG, Robles Medina A, Chisti Y. Recovery of
microalgal biomass and metabolites: process options and economics. Biotechnology Advances.
2003;20:491–515. doi: 10.1016/S0734-9750(02)00050-2. [PubMed] [Cross Ref]
[46] Nelson RG, Schrock MD. Energetics and Economics of Producing Biodiesel From Beef Tallow
Look Positive. Industrial Uses. 1994. IUS 3.
[47] Haas MJ, McAloon AJ, Yee WC, Foglia TA. A process model to estimate biodiesel production
costs. Bioresource Technology. 2006;97(4):671–678. doi: 10.1016/j.biortech.2005.03.039.
[PubMed] [Cross Ref]
[48] Gallagher PW, Brubaker H, Shapouri H. Plant size: Capital cost relationships in the dry mill
ethanol industry. Biomass and Bioenergy. 2005;28(6):565–571. doi:
10.1016/j.biombioe.2005.01.001. [Cross Ref]
[49] Yacobucci BD. Biofuels Incentives: A Summary of Federal Programs. Congressional Research
Service, Library of Congress. 2006. RL33572.
[50] Bill Text - 111th Congress (2009-2010) - H.R.4070.IH. http://thomas.loc.gov/cgi-
bin/query/z?c111:H.R.+4070:
[51] March 2007 Monthly Update: Global Biofuel Trends - EarthTrends.
http://earthtrends.wri.org/updates/node/180
[52] Campbell M. Biodiesel Algae as a Renewable Source for Liquid Fuel. Guelph Engineering
Journal. 2008;1:2–7.
[53] Metzger P, Largeau C. Botryococcus braunii: a rich source for hydrocarbons and related ether
lipids. Applied Microbiology Biotechnology. 2005;66:486–496. doi: 10.1007/s00253-004-1779-z.
[PubMed] [Cross Ref]
[54] Minowa T, Yokoyama S, Kishimoto M, Okakura T. Oil production from algal cells of Dunaliella
tertiolecta by direct thermochemical liquefaction. Fuel. 1995;74(12):1735–1738. doi:
10.1016/0016-2361(95)80001-X. [Cross Ref]
[55] Pruvost J, Van Vooren G, Cogne G, Legrand J. Investigation of biomass and lipids production
with Neochloris oleoabundans in photobioreactor. Bioresource Technology. 2009;100:5988–5995.
doi: 10.1016/j.biortech.2009.06.004. [PubMed] [Cross Ref]
[56] Hu Q, Sommerfeld M, Jarvis E, Ghirardi M, Posewitz M, Seibert M, Darzins A. Microalgal
triacylglycerols as feedstocks for biofuel production: perspectives and advances. The Plant Journal.
2008;54:621–639. doi: 10.1111/j.1365-313X.2008.03492.x. [PubMed] [Cross Ref]
[57] Biodiesel from Algae oil – Mora Associates.
http://www.moraassociates.com/publications/0707%20Biodiesel%20from%20algae%20oil.pdf
51

Stagereport PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stagereport PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anexa A

PROGRAMUL „NUCLEU 2016-2017”

RAPORTUL ŞTIINŢIFIC ŞI TEHNIC

„INFLUENȚA CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA

ETAPA DE EXECUŢIE NR. II/2017

ASIGURAREA REPRODUCTIBILITĂȚII REZULTATELOR, PREZENTAREA ȘI DEMONSTRAREA

 RST – Raport ştiinţific şi tehnic în extenso

Etapa de execuţie nr. 2/2017

COLECTIV DE ELABORARE ŞI REDACTARE

PN5301– INCDIE ICPE-CA

Responsabil PN5301: Dr.ing. Carmen Mateescu

INFLUENȚA CÂMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA CELULEI VII

Etapa de execuţie nr. 2/2017

Tabel 1.1 Proprietățile uleiului extras din Chlorella sorokiniana

Scopul cercetărilor efectuate în etapele anterioare a fost de a dezvolta și aplica un protocol de

Figura 2.1 - Instalație experimentală de aplicare a câmpului electric

Figura 2.2 - Instalație experimentală de generare/aplicare câmp magnetic

3.1. Masurători de absorbanță

În vederea realizării testelor de verificare a repetabilitatii fazei anterioare s-au efectuat

Pentru a determina evolutia biomasei algale in conditii normale de crestere si in timpul

3.1.1. Interpretare rezultate si concluzii măsurători de absorbanță

In continuare sunt prezentate rezultatele măsurătorilor de absorbanta in functie de tipul de camp

Saptamana 1 c.c., 12,3 [V/m]

Saptamana 2 c.a., 50 Hz, 20,752 [V/m]

Saptamana 3 c.a., 15 Hz, 20,752 [V/m]

Saptamana 4 c.m., 15 Hz, 5 mT

3.2. Determinarea ratei de creștere celulară

3.2.1. Interpretare rezultate si concluzii rata de creștere celulară

Camp aplicat c.c., 12,3 [V/m]

Analizand rata de crestere celulara in concordanta cu valorile absorbantei masurate, pentru

Camp aplicat c.a., 50 Hz, 20,752 [V/m]

Camp aplicat c.a., 15 Hz, 20,752 [V/m]

Analizand valorile inregistrate pentru expunerea la camp electric alternativ de 15 Hz si

Camp aplicat c.m. 15 Hz, 5 mT

Spectrele de emisie de fluorescenta au fost inregistrate cu un spectrofotometru JASCO FP-6300

Expunere in camp electric de curent continuu

Timp (ore) Expusa in CC, 12.3 V/m Neexpusa

Se poate observa faptul ca intensitatile emisiei de fluorescenta prezinta aceasi tendinta de

Expunere în camp electric de curent alternativ

Expunere în camp magnetic

CM > CA (15 Hz) > CA (50 Hz) > CC

Fig. 3.14 – Diferenta dintre IFL expusa si IFL neexpusa

In cazul expunerii probelor in curent continuu, intensitatile emisiei de fluorescenta prezinta

Prepararea probei de analizat:

Fig. 3.15 Caroiajul camerei de numărare a hemocitometrului [14]

Numărarea celulelor de Chlorella sorokiniana s-a efectuat în felul următor:

Numar celule viabile = (A+B+C+D)/4 x 104 x 2 x diluția probei (3.2)

- Procentul de celule viabile (necolorate) în suspensia algală s-a determinat cu relația:

% Celule viabile = Număr celule viabile / Număr total de celule (3.3)

Tabel 3.10 Viabilitatea celulară a suspensiei de Chlorella sorokiniana

Celule vii Celule moarte Viabilitate celulară

Monitorizarea cresterii celulare a biomasei algale șe poate determina și prin intermediul

Camp curent continuu, 12,3 V/m, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa

Camp magnetic 15Hz, 5 mT, P2 - proba neexpusa, P1 - proba expusa

4.1 Analiza productivității microalgelor în industria biocombustibililor

Nr. Productivitatea de ulei

4.2 Analiza variantelor tehnologice și evaluarea consumurilor energetice

Fig. 4.1 Schema procesului industrial de biorafinare a microalgelor pentru biodiesel

Cultivarea microalgelor este o etapă tehnologică foarte importantă pentru profitabilitatea

4.3.2 Cultivarea în bazine deschise

Tabel 4.2 Comparație parametri Bazine deschise – Fotobioreactoare

Parametru analizat Bazine deschise Fotobioreactoare

Fig. 4.2 Procedee de conversie a biomasei microalgale