Procese de interfata
biomaterial - tesut
curs 8 | Proprietatile biomaterialelor
Prof. Stancu Izabela
Cuprins:
2. Aspecte de știinta si ingineria materialelor – utile in studiul PIBT :
2.1. Tipuri de biomateriale folosite in medicina si aplicatii biomedicale
2.1.1. BIOMATERIALE POLIMERICE
2.1.2. BIOMATERIALE METALICE
2.1.3. BIOMATERIALE CERAMICE
2.2. Proprietatile biomaterialelor
2.2.1. Utilizarea biomaterialelor
2.2.2. Tipuri de interactiuni
2.2.3. Proprietati
[Link]. Proprietatile biomaterialelor – generalitati
[Link]. Proprietatile superficiale ale biomaterialelor
[Link]. Fenomene de adeziune
2.2. Proprietatile biomaterialelor
2.2.1. Utilizarea biomaterialelor
2.2.2. Tipuri de interactiuni
2.2.3. Proprietati
[Link]. Proprietatile biomaterialelor – generalitati
[Link]. Proprietatile superficiale ale biomaterialelor
[Link]. Fenomene de adeziune
Exemplul 2. Modelarea/controlul fenomenelor de interfață viu/neviu într-un
material bifazic nanococompozit inspirat din ECM osoasa: matrice organica de
tip hidrogel + nanoapatita (Proiect PNII Smart 183/2012)
Martor: Gel-Alg hidrogel; microstructura specifica unui hidrogel amorf contractat la deshidratare
Proba: material bifazic Gel-Alg-nanoapatita; microstructura bifazica cu nanocristale de apatita
distribuite uniform in matricea organica
Osteoblastele adera foarte bine pe materialul bifazic nanocompozit (datorita asemanarii
microstructurale cu matricea extracelulara a tesuturilor dure), spre deosebire de hidrogelul
martor care, deși conține un derivat de colagen, nu stimulează !
Gel-Alg hydrogel (negative Gel-Alg-nHA nanocomposite Adherent plate (positive
control) control)
Celule MG63 dupa 7 zile. (microscopie de fluorescenta - Stained for 1 hour with 200nM Texas Red-X
Phalloidin (F-actin) and 1ug/mL SYBR Green (Nucleus))
Celule MG63 dupa 7 zile pe suprafata nanocompozitului
(microfotografii - microscopie electronica de baleiaj)
Exemplul 3.
PHEMA este combinat chimic cu gelatină. Combinația polimer sintetic - polimer
natural stimulează adeziunea celulară (A).
După acoperire cu fibronectina, interacțiunea cu fibroblastele este intensificată (B).
De ce?
A. Gelatină-PHEMA
gelatina
HEMA
B. Gelatină-PHEMA +
fibronectină
(imagini de microscopie de fluorescenta)
Descrierea suprafețelor biomaterialelor:
În general – suprafețe heterogene din punct de vedere structural:
❖ depind de tipul de material (metal / polimer / ceramice…)
❖ depind de caracterul chimic: polaritate; reactivitate; sarcina
electrica;
❖ după existenta fazelor: amorfe, cristaline, semi-cristaline,
multifazice (de ex: zone dure si zone moi)
❖ după interactiunea cu mediul: hidratate, nehidratate
❖ după morfologie: poroase, rugoase, netede, …
Existenta unor situsuri active – locuri, la nivel atomic, pe o suprafata, unde poate
avea loc o reactie / interactiune.
Calcosferitele (depozite fosfo-calcice) stimuleaza Structuri superficiale ale (a) Pt(111)
etalarea osteoblastelor pe suprafata unui polimer indicand 3 situsuri posibile pentru adsorptii,
pHEMA inert. (b) Pt(557) si(c) Pt(12,9,8).
Calcosferite – formatiuni sferoidale cu dimensiune [fig. 1.9. din Cap 1 din Surfaces and interfaces for
biomaterials, Woodhead Publishing Limited ISBN-13:
medie aprox 2 µm, constând în mineral de tip 978-1-85573-930-7]
fosfati de calciu asemanator mineralului din os) [Link]
[Link]
Metode de investigare a suprafetelor – câteva exemple
Unghi de contact – lichidul uda suprafata; se estimeaza energia superficiala
adancime masurata: 0.3 – 2 nm; arie analizata 1 mm
XPS: spectroscopia de fotoelectroni cu raze X – razele X determina emisia de electroni
cu energie caracteristica
adancime masurata: 1 – 25 nm; arie: 10-150 µm
SIMS: spectroscopia de masa de masă a ionilor secundari – bombardarea ionica
conduce la emisia ionilor secundari superficiali
adancime masurata: 1 nm - 1 µm; arie 10 nm
FTIR-ATR: spectroscopia in infrarosu cu transformata Fourier in reflexie totala atenuata
– radiatia IR este adsorbita si determina vibratii moleculare
adancime masurata: 1-5 µm; arie 10 µm
SPR: rezonanta plasmonilor de suprafata – masurarea schimbarii indicelui de refractie
ca urmare a unei interactiuni cu suprafata
adancime: 0.3 µm; arie 2 µm
QCM – microbalanta cu cuarț masurarea interactiunilor suprafata-molecule cu precizie
de ng
[cap 4. Interaction between biomaterials and cell tissues, din Surfaces and interfaces for biomaterials, Woodhead Publishing Limited ISBN-13: 978-1-85573-
930-7]
B. Tipuri de proprietati superficiale:
b.1) Care depind de material:
• afinitatea fata de solventi:
(i) fata de apa: hidrofilia/hidrofobiax;
(ii) fata de alti solventi: afinitate / compatibilitatexx
• functionalitatea chimica determina reactivitatea / inertia chimica
• stabilitatea chimica / biodegradabilitatea
• stabilitatea / instabilitatea dimensionala
• durata de viata a suprafetei
• afinitatea fata de proteine de aderenta celulara
• afinitatea fata de microorganisme bacteriene
b.2) Care depind de produs:
• topografie, geometria suprafetei: macro-, micro-, nano-rugozitate superficiale
• suprafata mono- sau poli-fazica: uniformitate, distributie faze, aspect omogen
/ heterogen
……
x important pentru prezicerea/modelarea interactiunii cu mediile apoase fiziologice
xx important in special pentru prelucrarea biomaterialelor
B.1.1 Interactiuni biomaterial - solvent
• Depind de tipul biomaterialului si de compatibilitatea acestuia cu solventul
(metal, polimer, material ceramic; …)
Imagini PHEMA [Link]
• Proprietatile unui biomaterial in stare uscata proprietatile biomaterialului in
contact cu medii lichide;
• Apar modificari semnificative fata de materialul deshidratat; aceste diferente
permit intelegerea / proiectarea unor suprafete cu performante predefinite
PHEMA deshidratat
A1 – disc deshidratat din PHEMA hidratat
gelatina; sticlos, rigid, casant la
temperatura ambianta /
fiziologica
A2 – disc hidratat din gelatina;
elastic, flexibil la temperatura
ambianta / fiziologica
! Solvent = compus ce interactioneaza fizic cu o substanta
Interactiuni biomaterial - solvent
• Interactiunea cu medii apoase modifica proprietatile hidrogelurilor
• Se modifica elasticitatea, permeabilitatea, dimensiunea
• Permite interactiunea biomaterialului cu molecule dizolvate in medii apoase
• Influențează capacitatea de a reține / elibera medicamente si substanțe active într-
un/dintr-un biomaterial
• Topografia si rugozitatea biomaterialului stabilizat în solvent sunt diferite de cele
ale biomaterialului uscat
• Dimensiunea porilor biomaterialului stabilizat în solvent este diferită de cea a
porilor biomaterialului uscat
Pentru investigarea si intelegerea interactiunilor cu tesuturile – studierea proprietatilor
biomaterialelor in contact cu medii biologice relevante
Interactiuni biomaterial - solvent
Exemple: Gonflarea si dizolvarea presupun interactiunea suprafetei materialului cu
solventul, progresiv
Gonflarea matricei in lichid Dizolvarea matricei in lichid;
Matrice stabilă în lichid Nu gonflează, nu se dizolvă
