Procese de interfata

biomaterial - tesut

curs 8 | Proprietatile biomaterialelor

Prof. Stancu Izabela
 Cuprins:
2. Aspecte de știinta si ingineria materialelor – utile in studiul PIBT :
2.1. Tipuri de biomateriale folosite in medicina si aplicatii biomedicale
2.1.1. BIOMATERIALE POLIMERICE
2.1.2. BIOMATERIALE METALICE
2.1.3. BIOMATERIALE CERAMICE

2.2. Proprietatile biomaterialelor

2.2.1. Utilizarea biomaterialelor
2.2.2. Tipuri de interactiuni
2.2.3. Proprietati
2.2.3.1. Proprietatile biomaterialelor – generalitati
2.2.3.2. Proprietatile superficiale ale biomaterialelor
2.2.3.3. Fenomene de adeziune
2.2. Proprietatile biomaterialelor
2.2.1. Utilizarea biomaterialelor
2.2.2. Tipuri de interactiuni
2.2.3. Proprietati
2.2.3.1. Proprietatile biomaterialelor – generalitati
2.2.3.2. Proprietatile superficiale ale biomaterialelor
2.2.3.3. Fenomene de adeziune
Exemplul 2. Modelarea/controlul fenomenelor de interfață viu/neviu într-un
material bifazic nanococompozit inspirat din ECM osoasa: matrice organica de
tip hidrogel + nanoapatita (Proiect PNII Smart 183/2012)
Martor: Gel-Alg hidrogel; microstructura specifica unui hidrogel amorf contractat la deshidratare

Proba: material bifazic Gel-Alg-nanoapatita; microstructura bifazica cu nanocristale de apatita

distribuite uniform in matricea organica
Osteoblastele adera foarte bine pe materialul bifazic nanocompozit (datorita asemanarii
microstructurale cu matricea extracelulara a tesuturilor dure), spre deosebire de hidrogelul
martor care, deși conține un derivat de colagen, nu stimulează !

Gel-Alg hydrogel (negative Gel-Alg-nHA nanocomposite Adherent plate (positive

control) control)

Celule MG63 dupa 7 zile. (microscopie de fluorescenta - Stained for 1 hour with 200nM Texas Red-X
Phalloidin (F-actin) and 1ug/mL SYBR Green (Nucleus))

Celule MG63 dupa 7 zile pe suprafata nanocompozitului

(microfotografii - microscopie electronica de baleiaj)
Exemplul 3.
PHEMA este combinat chimic cu gelatină. Combinația polimer sintetic - polimer
natural stimulează adeziunea celulară (A).
După acoperire cu fibronectina, interacțiunea cu fibroblastele este intensificată (B).
De ce?

A. Gelatină-PHEMA

gelatina

HEMA
B. Gelatină-PHEMA +
fibronectină
(imagini de microscopie de fluorescenta)
Descrierea suprafețelor biomaterialelor:
În general – suprafețe heterogene din punct de vedere structural:

❖ depind de tipul de material (metal / polimer / ceramice…)

❖ depind de caracterul chimic: polaritate; reactivitate; sarcina

electrica;

❖ după existenta fazelor: amorfe, cristaline, semi-cristaline,

multifazice (de ex: zone dure si zone moi)

❖ după interactiunea cu mediul: hidratate, nehidratate

❖ după morfologie: poroase, rugoase, netede, …

Existenta unor situsuri active – locuri, la nivel atomic, pe o suprafata, unde poate
avea loc o reactie / interactiune.

Calcosferitele (depozite fosfo-calcice) stimuleaza Structuri superficiale ale (a) Pt(111)

etalarea osteoblastelor pe suprafata unui polimer indicand 3 situsuri posibile pentru adsorptii,
pHEMA inert. (b) Pt(557) si(c) Pt(12,9,8).
Calcosferite – formatiuni sferoidale cu dimensiune [fig. 1.9. din Cap 1 din Surfaces and interfaces for
biomaterials, Woodhead Publishing Limited ISBN-13:
medie aprox 2 µm, constând în mineral de tip 978-1-85573-930-7]
fosfati de calciu asemanator mineralului din os) http://www.gerom-angers.fr/page_phemaAngl.htm
http://www.gerom-angers.fr/page_phemaAngl.htm
 Metode de investigare a suprafetelor – câteva exemple
Unghi de contact – lichidul uda suprafata; se estimeaza energia superficiala
adancime masurata: 0.3 – 2 nm; arie analizata 1 mm
XPS: spectroscopia de fotoelectroni cu raze X – razele X determina emisia de electroni
cu energie caracteristica
adancime masurata: 1 – 25 nm; arie: 10-150 µm
SIMS: spectroscopia de masa de masă a ionilor secundari – bombardarea ionica
conduce la emisia ionilor secundari superficiali
adancime masurata: 1 nm - 1 µm; arie 10 nm
FTIR-ATR: spectroscopia in infrarosu cu transformata Fourier in reflexie totala atenuata
– radiatia IR este adsorbita si determina vibratii moleculare
adancime masurata: 1-5 µm; arie 10 µm
SPR: rezonanta plasmonilor de suprafata – masurarea schimbarii indicelui de refractie
ca urmare a unei interactiuni cu suprafata
adancime: 0.3 µm; arie 2 µm

QCM – microbalanta cu cuarț masurarea interactiunilor suprafata-molecule cu precizie

de ng
[cap 4. Interaction between biomaterials and cell tissues, din Surfaces and interfaces for biomaterials, Woodhead Publishing Limited ISBN-13: 978-1-85573-
930-7]
B. Tipuri de proprietati superficiale:

b.1) Care depind de material:

• afinitatea fata de solventi:
(i) fata de apa: hidrofilia/hidrofobiax;
(ii) fata de alti solventi: afinitate / compatibilitatexx
• functionalitatea chimica determina reactivitatea / inertia chimica
• stabilitatea chimica / biodegradabilitatea
• stabilitatea / instabilitatea dimensionala
• durata de viata a suprafetei
• afinitatea fata de proteine de aderenta celulara
• afinitatea fata de microorganisme bacteriene

b.2) Care depind de produs:

• topografie, geometria suprafetei: macro-, micro-, nano-rugozitate superficiale
• suprafata mono- sau poli-fazica: uniformitate, distributie faze, aspect omogen
/ heterogen
……

x important pentru prezicerea/modelarea interactiunii cu mediile apoase fiziologice

xx important in special pentru prelucrarea biomaterialelor
B.1.1 Interactiuni biomaterial - solvent
• Depind de tipul biomaterialului si de compatibilitatea acestuia cu solventul
(metal, polimer, material ceramic; …)

Imagini PHEMA http://www.gerom-angers.fr/page_phemaAngl.htm

• Proprietatile unui biomaterial in stare uscata  proprietatile biomaterialului in
contact cu medii lichide;
• Apar modificari semnificative fata de materialul deshidratat; aceste diferente
permit intelegerea / proiectarea unor suprafete cu performante predefinite

PHEMA deshidratat

A1 – disc deshidratat din PHEMA hidratat

gelatina; sticlos, rigid, casant la
temperatura ambianta /
fiziologica
A2 – disc hidratat din gelatina;
elastic, flexibil la temperatura
ambianta / fiziologica

! Solvent = compus ce interactioneaza fizic cu o substanta

Interactiuni biomaterial - solvent

• Interactiunea cu medii apoase modifica proprietatile hidrogelurilor

• Se modifica elasticitatea, permeabilitatea, dimensiunea

• Permite interactiunea biomaterialului cu molecule dizolvate in medii apoase

• Influențează capacitatea de a reține / elibera medicamente si substanțe active într-

un/dintr-un biomaterial

• Topografia si rugozitatea biomaterialului stabilizat în solvent sunt diferite de cele

ale biomaterialului uscat

• Dimensiunea porilor biomaterialului stabilizat în solvent este diferită de cea a

porilor biomaterialului uscat

Pentru investigarea si intelegerea interactiunilor cu tesuturile – studierea proprietatilor

biomaterialelor in contact cu medii biologice relevante
Interactiuni biomaterial - solvent
Exemple: Gonflarea si dizolvarea presupun interactiunea suprafetei materialului cu
solventul, progresiv

Gonflarea matricei in lichid Dizolvarea matricei in lichid;

Matrice stabilă în lichid Nu gonflează, nu se dizolvă