DREPT PUBLIC COMPARAT

An universitar: 2018/2019

COREEA DE NORD

Student:
PETROVICI ANGELO

Timisoara,
2019
Scurt istoric

Primul stat coreean, înființat din timpuri străvechi, sub a cărui conducere se găsea întreg
nordul provinciei, este cucerit temporar de Imperiul chinez al dinestiei Han de Vest1.

În secolul I î.Cr., pe teritoriul Coreei fuseseră deja constituite trei regate independente. În
secolul IV d.Cr. budismul pătrunde în China, devenind în anul 528 religie oficială a regatului
Silla, care reușește să înfăptuiască o unificare a țării.

În secolul X se produce o unificare a Coreei, sub egida statului Coryo (de unde provine și
numele țării), dar acesta nu rezistă prea mult, căzând sub loviturile mongole.

În secolul XIV este întemeiată dinastia Yi, dar statul corean este obligat să recunoască
suzeranitatea imperiului chinez, iar budismul va ceda treptat locul confucianismului, ca religie
oficială.

Disputată de China și Japonia, în secolul XIX Coreea devine protectorat japonez, ca

urmare a Tratatului de la Shimonoseki (1859). Ulterior, Coreea este anexată Japoniei (august
1945), nordul țării este ocupa de trupe sovietice, în timp ce la Sud de paralela 38, se instalează
trupele americane. Deși o conferință a miniștrilor de externe ai SUA, URSS și Marii Britanii
decisese în 1945 restabilirea Coreei ca stat independent și democratic, hotărârea nu poate fi
adusă la îndeplinire în condițiile războiului rece2.

În 1948 pe teritoriul Coreei se constituiseră pe teritoriul peninsulei cele două stat:

Republica Coreea în Sudul țării, la 15 august 1948, și Republica Populară
Democrată Coreeană, în Nordul țării, la 9 septembrie 1948.

Republica Populară Democrată Coreeană adoptă prima sa Constituție la 9

septembrie 1948, sub conducerea lui Kim Ir Sen (foto), ce promovează gândirea
”Ciuce”, preconizând independența totală în diversele domenii, inclusive cel politic și ideologic.

1
Horia Matei, Statele Lumii.Mică enciclopedie de istorie, Editura Meronia, București, 1999, p.124
2
Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional comparat, Ed. Luminalex,
București, op.cit., p.839
 În 1950, ca urmare a înțelegerii dintre Stalin și Kim Ir Sen, armata nord coreeană se
angajează împotriva Coreei de Sud, cucerind la 29 mai 1950 Seulul.

În 1972, Coreea de Nord și Coreea de Sud dau publicității o Declarație comună prin care
convin asupra unor principia de reunificare a țării. Cu toate acestea, tentativele de apropiere
dintre cele două țări rămân incerte, relațiile fiind tulburate în mai multe rânduri de acuzații de
spionaj, incidente de frontier etc.

La 8 iulie 1994 este anunțată moarte mareșalului Kim Ir Sen. șeful

statului, fiul său Kim Jong Il (foto dreapta) succedându-I în toate funcțiile sale,
în fruntea armatei și al Partidului Muncii din Coreea, deţinând concomitent şi pe
cele de preşedinte al Comisiei Naţionale de Apărare şi
Comandant Suprem al Forţelor Armate. La mijlocul anilor `90 situaţia
economică, şi îndeosebi cea alimentară, a devenit din ce în ce mai dificilă,
făcând necesare ajutoare din străinătate pentru asigurarea nevoilor populaţiei.
După decesul lui Kim Jong Il (decembrie 2011), fiul acestuia, Kim Jong Un
(foto stanga) a fost numit în cele mai înalte funcţii de stat, partid şi armată.

Dezvoltarea constituțională

La 1 februarie 1947 s-au desfășurat primele alegeri pentru Adunarea Populară Nord
Coreeană, al cărui organ executive era Comitetul Central al Poporului.

În perioada 1947-1948 un proiect de

Constituție provizorie a fost pregătit de un
comitet de redactare. Proiectul a fost aprobat de
Adunarea Poporului la 9 iulie 1948. El a fost
ratificat de Adunarea Supremă (foto dreapta),
aleasă la 25 august 1948.
 În anul 1954 au fost effectuate mai multe amendamente la Constituție, tinzând spre o mai
mare centralizare a deciziilor și reducerea autonomiei3 locale.

În 1962 au fost operate schimbări în sistemul electoral, instituindu-se principiul ”un om-
un vot”4. Anterior candidații erau aleși ca reprezentanți ai diverselor categorii sociale.

Printr-o modificare constitutional din 1962, Cabinetul de miniștri a primit dreptul de a

anula ordonanțele și regulamentele emise de diverse ministere.

În 1963 a fost adoptată legea cetățeniei; noua lege condiționa aprobarea schimbărilor în
statutul cetățeniei de Adunarea Supremă a Poporului și totodată formula niște norme special
privind drepturile cetățenilor coreeni rezidenți în alte state.

La 30 octombrie 1972 s-a anunțat elaborarea unui nou proiect de Constituție, care fusese
pregătit de o comisie specială de redactare sub directa conducere a lui Kim Ir Sen. Acest proiect
a fost aprobat de Comitetul Central al Frontului Democratic pentru Unificarea Țării și ratificat
fără nici o modificare de noua Adunare Ssupremă a Poporului, aleasă la 17 decembrie 1972.

Organizarea constitutional

Constituția Republicii Populare Democrate Coreene din 1972 cuprinde 149 de articole,
grupate in 11 capitole astfel:

 Politicile,

 Economia,

 Cultura

 Drepturile și îndatoririle

 Adunarea Supremă a Poporului (Parlamentul),

 Președintele Republicii Populare Democrate Coreene,

3
Aici menționăm schimbarea direcției democratice spre comunism, înțelegerea cu Stalin.
4
Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional comparat, Ed. Luminalex,
București, op.cit., p.840
  Comitetul Popular Central,

 Consiliul Administrativ,

 Adunările locale ale poporului, comitetele poporului și comitetele administrative

(consiliile locale),

 justiția și biroul Procurorului general,

 emblema națională, drapelul și Capitala.

Capitolul I al Constituției, consacrat problemelor politice, statuează în primul său articol

că R.P.D.5 Coreeană este un stat socialist independent care preprezintă interesele ”întregului
popor coreean”. Mai este precizat că R.P.D.Coreeană ”este o putere de stat revoluționară” care
moștenește tradițiile luptei de eliberare anti-imperialiste.

Toate organele de stat sunt alese și-și desfășoară activitatea pe baza principiului
centralismului democratic.

Capitolul II consacrat economiei este reafirmată proprietatea de stat asupra mijloacelor

de producție, cu recunoașterea proprietății cooperativelor și a proprietății personale.

Capitolul III este dedicate culturii și se referă la grija statului pentru ridicarea nivelului
cultural al poporului și educația școlară, pentru dezvoltarea literaturii, apărarea limbii coreene,
precum și de a prgăti populația pentru apărare6.

Capitolul IV este dedicate drepturilor cetățenești și în care se precizează că în

R.P.D.Coreeană drepturile și îndatoririle cetățenilor se întemeiază pe principiul collectivist ”unul
pentru toși și toți pentru unul”

Dreptul de vot aparține cetățenilor care au împlinit vârsta de 17 ani.

Printre libertățile menționate sunt: libertatea cuvântului, asocierii, libertatea religioasă,

dreptul la muncă, la odihnă, la asistență socială.

5
R.P.D. = Republica Populară Democrată
6
Aici este specificat faptul că este vorba de promovarea unei culturi socialiste naționale care se opun tendințelor
imperialiste și restaurației, cultură ce promovează totodată valorile culturii naționale.
 Capitolul V al Constituției este consacrat Adunării Supreme a Poporului. Aceasta este
definită de art.73 din Constituție ca fiind ”cel mai mare organ al puterii”, exercitând totodată
puterea legislativă.

Adunărea Supremă a Poporului este aleasă prin vot universal, egal, direct și secret, pe
o perioadă de 4 ani.

Atribuțiile principale sunt: alegerea Președintelui țării și a altor deminitari, aprobarea

planului de dezvoltare, modificarea Constituției, adptarea unor hotărâri în problemele războiului
și păcii. Legile sunt adoptate cu prezențe a cel puțin jumătate plus unu (50+1) din numărul total
al deputaților, aprobarea legilor făcându-se prin ”ridicarea de mâini”.

Pentru modificarea Constituției este nevoie de o majoritate de două treimi.

Este prevăzută inviolabilitatea deputaților, nici un deputat neputând fi arestat fără

consimțământul Adunării Supreme a Poporului, sau-când aceasta nu se află în sesiune-al
Comitetului Permanent al acesteia.

Rolul Președintelui R.P.D.Coreene este, potrivit dispozițiilor cuprinse în capitolul VI din

Constituție, șef al statului și reprezintă țara în relațiile internationale. El este ales pe patru
ani de Adunarea Supremă a Poporului. El poate conduce ședințele Consiliului Administrativ.

Președintele promulgă legi, emite ordine, acordă grațieri, ratifică sau abrogă tratate
internationale, primește scrisori de acreditare a ambasadorilor, este șeful suprem al armatei
și președintele Comisiei pentru Apărarea Națională7.

Capitolul VII este alocat Comitetului Central al Poporului, care este cel mai mare organ
de conducere al puterii de stat.

Capitolul VIII este alocat Consiliului Administrativ. Acesta este un corp administrativ și
executive al celui mai înalt organ al puterii (similar instituției Guvernului în alte state8). El se
compune din premier, vicepremier, ministrii și alți membri. Răspunde în fața Adunării Supreme

7
Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional comparat, Ed. Luminalex,
București, op.cit., p.841
8
Echivalentul unui GUVERN
a Poporului (a Parlamentului), față de Președintele țării și în fața Comitetului Central al
Poporului.

SCHEMA INSTITUȚIILOR STATULUI NORD-COREEAN

ADUNAREA SUPREMĂ A POPORULUI

COMITETUL PERMANENT (BIROU) AL PRALAMENTULUI

COMITETUL CENTRAL

PREȘEDINTELE STATULUI

Capitolul IX cuprinde reglementări cu privire la adunările populare locale, comitetele

poporului și comitetele administrative.

Pe plan local, adunările locale sunt alese la nivelul municipiilor, orașelor, districtelor,
sunt adunări populare, formate din deputati aleși pe baza unui vot universal, egal, direct și secret,
pe termen de patru ani.

Capitolul X al Constituției R.P.Coreeană este dedicate justiției și procuraturii.

Există mai multe nivele de organe judiciare, în fruntea cărora se găsește Tribunalul
Central9.

Judecătorii și asesorii10 populari sunt aleși de Adunarea Supremă a Poporului, iar

judecătorii la nivel inferior- de adunărilepopulare respective.

9
Echivalentul Înaltei Curți de Casație și Justiție din România.
10
Reprezentant al poporului în unele complete de judecată
 Justiția este distribuită de complete care se compun din judecători și doi asesori populari,
aceștia din urmă sunt aleși de adunări ale oamenilor muncii. Administrând justiția, tribunalele
sunt independente, iar procedura judiciară se desfășoară cu stricta respectare a legii.

Activitatea procurorilor are în fruntea sa Biroul Procurorului Central, existând birouri

corespunzătoare la nivelul regiunilor și al provinciilor.

Ca și în alte state socialiste, procuratura se ocupă în special de supravegherea aplicării

legilor, a hotărârilor organelor de stat, precum și de promovarea acțiunii penale, în special în
acele cause ce privesc apărarea intereselor societății, a sistemului socialist și puterea muncitorilor
și țăranilor.

Capitolul XI, capitol final al Constituției definește emblem națională a țării, culorile
drapelului și precizează că orașul Phyonyang (Phenian) este Capitala R.P.D. Coreene.
 CÂTEVA IDEI DESPRE COREEA DE NORD PE CARE NU LE ȘTIAI…

 Coreea de Nord a redus rația zilnică de alimente, după o recoltă săracă.

 Ajutoarele umanitare sunt substanțiale, dar sancțiunile îngreunează munca

unor ONG-uri, de la organizația Welthungerhilfe.

 Are 10 modele de tunsori oficiale premise de lege pentru bărbați

 Are o rată de alfabetizare de 100%

 Este interzis să porți blugi albaștri, acești fiind considerați un symbol al

imperialismului American

 Nu poți cumpăra/găsi COCA-COLA

 Coreea de Nord are un calendar separate

 Clasele sociale încă sunt o chestie în Coreea de Nord

 Femeia-semafor face ordine în traficul din Coreea de Nord

 Fostul lider e un fel de Iisus pentru nord-coreeni

 BIBLIOGRAFIE

1. Horia C. Matei, Statele lumii.Mică enciclopedie de istorie, Editura Meronia,

București, 1999

2. Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional

comparat, Ed. Luminalex, București,1999