Leonardo da Vinci - Autoportret

Portretul unui om în cretă roşie (circa 1512), expus la ​Biblioteca Regală din Torino​, este în general
acceptat ca fiind un ​autoportret​ al lui ​Leonardo da Vinci​. Se crede că da Vinci a realizat acest portret
în jurul vârstei de 60 de ani. Portretul a fost intens reprodus şi a devenit o celebră reprezentare a lui
Leonardo drept un spirit universal sau „om renascentist”.
Portretul este realizat în cretă roşie pe hârtie. Reprezintă capul unui om bătrân în semiprofil, cu
privirea îndreptată spre dreapta privitorului. Personajul este distinctiv prin părul lung şi barba lungă
care trece de bust. Lungimea părului şi a bărbii este neobişnuită pentru un portret renascentist şi
sugerează un om înţelept. Chipul are un nas oarecum acvilin şi este marcat de riduri adânci pe
frunte şi pungi sub ochi. Privirea nu este îndreptată spre privitor ci înainte, acoperiţă de sprâncenele
lungi, cu un sentiment de solemnitate sau dezamăgire. Dacă într-adevăr este autoportretul lui
Leonardo, atitudinea sa ar reflecta faptul că în această perioadă cariera sa era în mare parte sfârşită
iar moda artistică începea să îl părăsească.
Desenul a fost realizat prin linii fine, umbrele prin haşură şi executat cu mâna stângă, după cum era
obiceiul lui Leonardo. Hartia are multe pete maronii din cauza sărurilor de fier acumulate datorită
umezelii. Este depozitat la Biblioteca Regală din Torino şi în general nu poate fi privit de public
datorită fragilităţii şi condiţiei slabe în care se află.Lucrarea nu este universal recunoscută ca fiind un
autoportret. Identificarea desenului ca fiind un autoportret a fost realizată în secolul al XIX-lea
datorită similitudinilor dintre omul reprezentat şi portretul lui Leonardo realizat de ​Rafael​ în fresca
Şcoala ateniană,​ precum şi datorită calităţii înalte a lucrării. Pe de altă parte, Frank Zöllner afirmă că
"acest desen în cretă roşie ne-a determinat în mare parte ideea cu privire la chipul lui Leonardo
deoarece multă vreme s-a crezut că este singurul său autoportret.