LEONARDO DA VINCI

ELEVI:
AGHIORGHIESEI RAREȘ
ANGI ALIN
MARCU IOANA ALEXANDRA
CLS.a XI-A A
Liceul teoretic ”emil racovitĂ”
• LEONARDO DA VINCI este, desigur, un artist.
Este cineva care a încercat, în picturile sale, nu
numai să reprezinte o formă a ceva, dar şi
interiorul acelui ceva. Din acest motiv el a fost
cu adevărat un geniu. Pentru el nu a fost
suficient să reprezinte un copac sau o fiinţă
umană, el a dorit, de asemenea, să restituie
viaţa interioară a fiinţei şi povestea naturii.
Când te uiţi la picturile lui Leonardo da Vinci,
este o invitaţie de a înţelege lunga şi întreaga
poveste a creării Pământului.
 I.PICTURA
• Leonardo da Vinci a rămas în conștiința colectivă drept unul din cei
mai mari pictori. Lucrările sale certe, ca și cele atribuite lui au o
valoare inestimabilă.
• Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost
remarcate încă din timpul vieții sale datorită tehnicii inovatoare,
perfecțiunii detaliilor, a celor anatomice în primul rând, apoi se
remarcă iluminarea savantă, interesul său pentru fizionomie și pentru
modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente, modul în
care a utilizat corpul uman pentru compoziții figurative, coloristica
inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor.
• Toate aceste calități pot fi recunoscute cu ușurință în lucrările sale
cele mai cunoscute: „Monna Lisa”,„ Cina cea de Taină”, „Fecioara pe
stânci”.
 I.1.LUCRĂRI DE TINEREȚE
• Prima lucrare realizată de Leonardo da Vinci a fost „Botezul lui Hristos”, lucrare
atribuită lui Verrochio, realizată în colaborare cu acesta.
• Din aceeași perioadă datează alte două lucrări, amândouă cu titlul „Buna Vestire”. Una
are dimensiuni reduse: este o "predella", o bucată care ar trebui să se potrivească la
baza unei compoziții mai mari.
• A doua bună vestire este o lucrare de dimensiuni ceva mai mari. În ambele lucrări,
Leonardo da Vinci a utilizat un aranjament clasic,cu Fecioara stând în genunchi sau în
picioare, în dreapta imaginii, în stânga un înger în profil, cu o îmbrăcăminte sofisticată.
• În lucrarea cea mică, Sfânta Fecioară pleacă ochii și își împreunează mâinile într-un gest
care vrea să exprime supunere față de voința Domnului.
• În a doua lucrare, din contră, Sfânta Fecioară nu este de loc supusă. Tânăra ce o
reprezintă, întreruptă din lectură de neașteptatul emisar, pune un deget de-a curmezișul
Bibliei, pentru a marca locul în care i-a fost întreruptă lectura, ridicând mâna în semn de
surpriză. Tânăra femeie acceptă rolul de mamă a Domnului, nu cu resemnare, ci cu
încredere. În această lucrare, Leonardo da Vinci reprezintă dimensiunea umană a Sfintei
Fecioare, recunoscând rolul umanității în încarnarea Domnului.
„BOTEZUL LUI HRISTOS”
„BUNA VESTIRE”
 I.2.LUCRĂRILE DIN ANII 1480

• În 1480, Leonardo a primit două comenzi și a început o altă lucrare care se va dovedi
revoluționară din punct de vedere al compoziției.
• Două din cele trei lucrări nu au mai fost terminate, iar a treia a constituit subiectul unor
discuții interminabile.
• Una din lucrări este intitulată „Sf. Ieronim în pustietate”. Unul din cercetătorii vieții și
operei lui Leonardo, Liana Bortolon, asociază această lucrare cu o perioadă dificilă din viața
artistului, relevată de una din însemnările sale: „... gândeam că învăț să trăiesc, învățam să
mor”. Lucrarea, odată începută, poate fi văzută ca fiind extrem de neobișnuită.Opera, a fost
mai apoi tăiată în două. Cele două bucăți au fost regăsite ulterior, fiind mai apoi reunite
pentru a forma compoziția originală.
• Sf. Ieronim ocupă zona centrală a lucrării, așezat după o linie ușor înclinată, și văzut cumva
dintr-o perspectivă aeriană. Îngenuncheat, cu un braț întins în lateral, cu privirea fixă,
îndreptată în direcție opusă, postura personajului pare desprinsă din studiile anatomice ale
artistului. În prim plan, în dreapta, întins de-a curmezișul, simbolul preferat al artistului, un
leu, formează o dublă spirală la baza compoziției. O altă inovație este planul de fundal cu
stânci colțuroase abia schițat, din care se detașează personajele principale.
„SF. IERONIM ÎN PUSTIETATE”
 „ADORAȚIA MAGILOR”.

• Aceeași concepție novatoare

apare în altă capodoperă
neterminată, intitulată
„Adorația Magilor”.
• Leonardo a făcut numeroase
schițe și desene preliminare,
inclusiv unul extrem de detailat
în perspectivă liniară cu ruine,
care formează o parte din
fundalul scenei. Din păcate,
lucrarea este abandonată.
 „FECIOARA PE STÂNCI”

• A treia lucrare importantă este „Fecioara pe

stânci”.
•  Leonardo a ales să picteze un moment apocrif
al copilăriei lui Isus, în care Ioan Botezătorul,
protejat de un înger, întâlnește Sfânta Familie
în drumul spre Egipt. În această scenă, Ioan îl
recunoaște pe Isus drept Cristos, Fiul
Domnului. Scena emoționantă, de o frumusețe
deosebită, impresionează prin grația
personajelor ce-l înconjoară pe pruncul Isus,
într-un peisaj sălbatic, dominat de stânci și
cascade.
 I.3.LUCRĂRILE DIN ANII 1490
• Cea mai renumită lucrare a fost „Cina cea de Taină”, o frescă pictată în sala de
mese a mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano.
• Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină,
înainte să fie arestat și condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care
acesta rostește fraza profetică: “unul din voi mă va vinde”.
• Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor
acestuia Atunci când a fost terminată, fresca a fost unanim aclamată, fiind
considerată o capodoperă.
• Din păcate, tehnica utilizată de Leonardo, tempera, prin care acesta dorea
obținerea de culori mai vii, s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost
aplicată, umezeala datorată apropierii de bucătărie, a condus la deformarea și
scorojirea acesteia, astfel încât un vizitator al mânăstirii, 100 de ani mai târziu, o
descria drept o “ruină”.
• Cu toate acestea, fresca lui Leonardo rămâne una din cele mai cunoscute opere de
artă religioasă din istorie, fiind reprodusă pe orice, de la tricouri, până la celebrele
“carpete de pus pe perete”.
„CINA CEA DE TAINĂ”
 I.4.LUCRĂRILE DIN ANII 1500
• „Mona Lisa” sau „La Gioconda” este
incontestabil cea mai renumită pictură
din lume.
• Renumele său se datorează zâmbetului
misterios al femeii, subliniat de artist
prin umbrirea colțurilor gurii și ochilor,
astfel că natura sau sursa acestui zâmbet
cu subînțeles nu poate fi descifrată.
• Această tehnică de umbrire s-a numit
“sfumato” sau “fumul lui Leonardo”.
Analiza lucrării, scanate la rezoluție
înaltă, a arătat că Mona Lisa fusese
realmente pictată inițial cu gene și
sprâncene, dar că acestea au fost
ulterior eliminate.
•  Se mai poate remarca rochia fără
ornamente, astfel încât privirea e atrasă
de ochi și de mâini, ca și de peisajul din
fundal, totul pictat cu tușe extrem de
fine, aproape insesizabile.
 „FECIOARA ȘI PRUNCUL CU SF. ANA”

• În tabloul „Fecioara și Pruncul cu Sf.

Ana”, compoziția este din nou
concepută sub forma unor personaje
în natură, amintind de Sf. Ieronim, cu
personajul surprins într-o postură
înclinată.
• Ceea ce face această lucrare extrem
de originală, este că cele două
personaje înclinate par să se
suprapună. Maria este așezată pe
genunchii mamei sale, Sf. Ana. Ea este
aplecată puțin în față, spre pruncul
Isus care se joacă cu un miel.
 II. DESENUL
• Primul desen cunoscut al artistului este intitulat “Peisaj din Valea
râului Arno” și datează din 1473. Se observă râul, munții, Castelul
Montelupo și ogoarele din jur.
• Unul din cele mai cunoscute desene ale sale se intitulează “Omul
vitruvian”, un studiu al proporțiilor corpului uman, un “Cap de
înger” pentru „Fecioara pe stânci”, la Luvru, un studiu botanic
intitulat “Steaua din Bethlehem” și un desen de mari dimensiuni
realizat cu cretă neagră pe hârtie colorată, desen pentru
„Fecioara și Pruncul, Sf. Ana și Sf. Ioan Botezătorul”, la National
Gallery, în Londra.
• Desenele relevă o tehnică “sfumato” pentru realizarea umbrelor,
în același stil aplicat în cazul tabloului „Mona Lisa”.
• O altă serie de desene include figuri umane deformate, uneori
exagerat, ca la un fel de caricaturi; sunt studii ale expresiei fețelor
umane, folosind modele întâlnite în cele mai diverse locuri.
• Există numeroase studii de tineri, asociate adesea cu ucenicul său
Salai, cu o caracteristică deosebită, ceea ce azi numim “profil grec”,
adică un profil la care se poate trasa o linie dreaptă din frunte până în
vârful nasului, cu șaua dintre nas și frunte extrem de sus, formă
întâlnită la multe statui grecești antice. Acest profil contrastează adesea
cu profilul “roman”, războinic. Salai este adesea desenat cu o
costumație sofisticată și bizară.
• Alte desene, extrem de detailate, sunt studii ale unor draperii, un
element adesea nelipsit în pictura epocii.
• Un alt desen renumit este o scenă macabră desenată în 1479 în
Florența, reprezentându-l pe Bernardo Baroncelli spânzurat, în
legătură cu asasinarea lui Giuliano, fratele lui Lorenzo de Medici, în
cazul conspirației Pazzi.
 “Peisaj din Valea râului Arno”
“Omul vitruvian”

“ Steaua din Bethlehem”

 III.CURIOZITĂȚI DESPRE
LEONARDO DA VINCI
• 1. Toate însemnările sale sunt scrise invers. Se pare că
făcea acest lucru pentru a nu-i fi furate ideile. A
dezvoltat atât de bine aceasta tehnică încât nu mai
avea nevoie de oglindă pentru a scrie astfel.
• neliniște continuă. Cele mai multe, dacă nu toate operele sale, au
2. Era dislexic, dar acest lucru nu l-a împiedicat să
devină un geniu universal și ambidextru, fiind capabil
să scrie cu o mână și să deseneze cu cealaltă, în sensuri
diferite, în același timp.
• 3. Deși un lucru de-a dreptul neobișnuit pentru
vremurile sale, Leonardo da Vinci era vegetarian.
Alesese acest mod de viață din considerente
umanitare. De asemenea, obișnuia să cumpere păsări
în colivie de la diverși comercianți și să le elibereze.
• 4. Era fascinat de corpul uman și de găsirea acelui loc
din trup în care sălășluiește sufletul. A disecat multe
cadavre, iar în urma acestor experimente a rezultat
unul dintre cele mai faimoase desene ale sale, Omul
Vitruvian. Pe lângă faptul că desenul relevă observații
legate de simetria corpului uman, acesta reprezintă
echilibrul dintre materialitate și spiritualitate, ce se
regăsește în om. Figura cu patru brațe și patru picioare
subliniază uniunea dintre om și natura sa subtilă,
spirituală sau profundă, într-un mod activ, prin acțiuni
înfăptuite de acesta.
• 5. Leonardo este întruchiparea conceptului de geniu creator din
perioada de apogeu a Renașterii și este considerat cel mai mare
inginer al tuturor timpurilor.
• 6. Leonardo era un perfectionist desăvârsit și ducea în suflet o
rămas neterminate. În timp ce lucra la o invenție sau la un
tablou, îi veneau în minte alte și alte idei, astfel lăsând baltă ce a
început. Deși a trăit 67 de ani, a lăsat în urmă mai puține opere
față de alți artiști, care au murit tineri.
• 7. Era obsedat de război. Multe dintre invențiile sale, cum ar fi
tancul sau mitraliera, au legatură cu acest domeniu.
• 8. Leonardo a fost primul care a dat o explicație pentru faptul că
cerul este albastru. Acestă aparență este determinată de felul în
care se reflectă lumina Soarelui în atmosfera Pământului.
• 9. Maestrul a dezvoltat noi tehnici de pictură și formule de
vopsele. Datorită experimentelor în acest domeniu, multe dintre
operele sale s-au deteriorat mai repede decât ar fi trebuit. Acesta
este cazul “Cinei cea de taină”, care a început să se dezintegreze
aproape imediat ce a fost creată. În cazul frescei, artistul nu a
urmat tehnica tradițională,totodată eficientă, a culorilor pe bază
de apă aplicate direct pe gips ud, ci a folosit culori pe bază de ulei
pe o suprafață realizată în mare parte din gips, bitum și rășină.
Opera s-a fărâmițat și cojit atât de mult, încât la un moment dat
s-a crezut că nu mai poate fi salvată.