UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie,
Specializarea: Geografie

Utilizarea terenurilor
Studiu de caz: Comuna Izbiceni

Profesor:
Conf. Univ. Dr. Răzvan OPREA

Masteranzi:
Valentin-Adrian MATEI
Denisa-Ionela ODĂIANU

București
2019
Cuprins
METODOLOGIE ........................................................................................................................................ 3
Capitolul I PREZENTARE GENERALĂ ......................................................................................................... 4
1.Așezare și limite ............................................................................................................................... 4
2.Relief ................................................................................................................................................ 5
3.Hidrografia ....................................................................................................................................... 5
4. Clima ............................................................................................................................................... 8
5. Vegetația și fauna ........................................................................................................................... 8
6.Soluri................................................................................................................................................ 9
Capitoul II - FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ UTILIZAREA TERENURILOR ÎN IZBICENI ............................... 11
1.Factori naturali............................................................................................................................... 11
1.1Relief ........................................................................................................................................ 11
1.2 Hidrografia. ............................................................................................................................. 12
1.3 Clima........................................................................................................................................ 15
1.4 Soluri ....................................................................................................................................... 18
1.5 Vegetația ................................................................................................................................. 19
2.Factoul uman ................................................................................................................................. 22
2.1 Modul de folosință a terenurilor ............................................................................................. 22
Capitolul III ............................................................................................................................................ 24
Evoluția utilizării terenurilor în comuna Izbiceni ............................................................................... 24
1.1 Evoulția agriuculturii în Izbiceni .............................................................................................. 24
2. Agricultura ................................................................................................................................... 27
2.1 Creșterea plantelor.................................................................................................................. 27
2.2.1 Cultivarea legumelor ............................................................................................................ 29
2.3 Inovații care au dus la extinderea suprafețelor agricole .......................................................... 32
CONCLUZII ............................................................................................................................................. 35
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................................ 37
 METODOLOGIE

În vederea realizării prezentului studiu a fost necesară parcurgerea mai multor etape,
aceleași etape pe care trebuie să le parcurgem pentru orice studiu: etapa de teren, etapa de studiu
și etapa de laborator.
Prima etapă a fost nevoie să mergem în mai multe locuri uneori mai greu accesibile pentru
a putea face anumite observații în teren. Locurile în care am mers pentru observație au fost lunca
Oltului, zona celor câteva lacuri, barajul hidrocentralei, malul Oltului, moșia localității. Aceasta a
fost etapa în care am realizat fotografiile în teren.
Etapa de studiu s-a rezumat la strângerea de informații. Acestea au fost colecatate prin
vizite repetate la bibliotecă, colectarea de date de pe site-urile de specialiatate precum site-ul
Institutului Național de Statistică, dar și ale altor instituții precum ANPM.
Etapa de laborator a avut ca principal scop realizarea de harți și grafice. Lucrearea conține
patru hărți realizate cu ajutorul software-ului ArcGIS folosid un set de date vectorale preluate.
Graficele au fost realizate în Excel pe baza datelor statistice ce aparțin site-ului Institutului
National de Statistică și Primăriei Izbiceni. Tot în etapa de laborator am redactat întregul
conținutul întregii lucrări.
Metodele geografice utilizate în pregătirea și formularea lucrării sunt: metoda observației,
inductivă, deductivă, analiza, comparația.
Capitolul I PREZENTARE GENERALĂ
1.Așezare și limite
Comuna Izbiceni este formată dintr-un singur sat cu numele omonim și are o suprafață
totală de 5115 ha. . Ca poziție geografică pe glob, Izbiceni se află între 43̊49’ latitudine nordică și
24̊39’ logitudine estică. Localitatea Izbiceni este situată în sudul extrem al Romaniei în apropierea
zonei de confluență a Oltului cu fluviul ce străbate țara pe la granița de sud, Dunărea. Comuna
este situată pe malul stâng râului Olt în cadurul județului cu numele omonim.
Comuna Izbiceni este una dintre cele mai mari așezări de tip rural din cuprinsul județului
Olt cu un unmăr de 4641 locuitori la 1 ianuarie 2016 conform datelor Institutului Național de
Statistică. Loaclitatea se învecinează în partea de Nord cu comuna Tia Mare, în Sud comuna
Giuvărăști, în Vest orașul Corabia, iar în Est granița cu județul Teleorman, comuna Saelele. Cele
mai apropiate orașe sunt Corabia (distanță 14 km spre SV), Caracal (distanță 51,5km spre N) și
Turnu-Măgurele (distanță 24,3 km spre SE) și Slatina (distanță 92,8 km spreN) (sursa: Google
Maps).

Fig. 1 Hartea localizării Comunei Izbiceni în județul Olt

2.Relief
Comuna Izbiceni este situată în întinsul cuprins al Câmpiei Române, în subunitatea ce
poartă numele de Câmpia Romanațiului. Ca o subunitate mai mare a Câmpiei Române din care
face parte arealul comunei Izbiceni este Câmpia dintre Jiu și Olt, câmpie ce s-a format prin
depunerea de sedimente de către rețeaua hidrografică.
Relieful este influențat în mare masură de poziționarea așezării în lungul râului Olt, pe
malul drept al acestuia. Astfel comuna Izbiceni se afla în zona de luncă, dar se extinde cu zona de
grădini și pe terasa acestuia, terasă comună cu cea a fluviului din imediata apropiere, Dunărea.
Altitudinea maximă este de 52m , iar cea mai mică altitudine este întâlintă în arealele din
proximitatea Oltului (lunca Oltului) de 25m.
Arealul de extindere al comnunei este tranzitat pe direcția NV-SE de o serie de văi seci de
adâncimi mici, ceea ce dovedește faptul că o perioadă a funcționat ca o suprafață puternic
traverastă de ape, fapt care dovedește că zona face parte dintr-o câmpie de acumulare fluvio-
deltaică, Câmpia Romanațiului. Unele dintre aceste văi au fost utlilzate de oameni în scop agricol,
fiind umplute cu apă și folosite în rețeaua sistemul de irigații sau cultivate (ex. Râul Ursa care
acum este secat).
În teren apar forme de relief specifice zonei de câmpie, precum movilele care sunt
„microforme pozitive, cu aspect rotunjit.... frecvent întâlnite în Câmpia Română” (Ielenicz M.,
Nedelea Al. 2009, pg. 215). Sunt singurele elemente care alături de văi oferă dinamică peisajului
geografic natural al comunei Izbiceni.

3.Hidrografia
Rețeaua hidragrafică din comuna Izbiceni și din proximitatea comunei este reprezentată
de cursuri de apă importante la nivelul țării precum râul Olt care este unul dintre cele mai
importante râuri din țară (al doilea râu ca lungime) și Dunărea- fluviul care face granița în sud cu
Bulgaria (al doilea fluviu ca lungime din Europa) (fig. 4).
Râul Olt nu este doar cu un simplu curs de apă, ci în comuna Izbiceni se gasește ultimul
lac de acumulare al ultimei hidrocentrale în aval de pe râul Olt din totlul de 32 câte se găsesc pe
tot cursul acestiua (615 km lungime). Lacul de acumulare are o lungime de 15 km, lățime până la
1kmși o suprafață de 1.095 ha. Brajul are o înălțime de 31,5 m și o lungime de 100 m (ANPM,
2015, pg. 52).
 În partea de Est a lacului de acumulare se găsesc grupate o serie de mici lacuri (în număr
de 7 conform inaginilo satelitare Google Maps), dintre acestea unul este alimentat de canalul de
pe partea stângă a râului, și se varsă printr-un cordon de apă foarte îngust, dar lung, în apele Oltului
din aval de baraj. Aceste lacuri nu sunt altceva decât resturi din vechia albie majoră a râului care
s-a pierdut în urma amenajării. Pe ambele parți lacul de acumulare este marginit de canale de
epurare. Scopul acestora se reflectă în a ușura accesibiliatea la apă pentru irigații (fig. 2,3).

Fig. 2 Canal în lungul lacului de acumulare Fig. 3 Idem fig. 2

O altă componentă a hidrografiei o reprezintă apele subterane al căror nivel piezometric
este ridicat dată fiind așezarea în lunca râului.
Fig. 4 Harta localizării Comunei Izbiceni în cadrul Câmpiei dintre Jiu și Olt și Harta hipsometrică
a Comunei Izbiceni
4. Clima
Clima este unul dintre pricipalii factori care influențează un areal atât din punct de vedere
fizico-geografic, cât și din punct de vedere social și economic. Totuși localizarea comunei Izbiceni
în zona sudului extrem al țării, deci pe un relief de luncă și terase, la care se adaugă prezența unei
rețele hidrografice imporatante, pun imediat în lumină principalele caracteristici ale climei. Fiind
situată în Câmpia Română este prezent un climat temperat continental de traziție cu valori ale
temperaturii medii anuale de11,2C (stația meteorologică Corabia) și valori ale precipitațiilor medii
anuale de 519,3 mm/an. Influențele de ariditate din est ce pot aduce o influența negativa mai ales
în timpul verii sunt relativ estompate de prezența în apropiere a râului Olt care în timpul nopții
contribuie la menținerea umidității la valori normale. Aceste influențe climatice pot fi prezente
datorită acțiunii vântului predominant crivățul ce bate pe direcție E-V. Totuși la nivelul comunei
este prezent un deficit de umuditate mai ales în timpul verii.
Fiind prezent un climat de tranziție sunt prezente cele patru anotimpui, veri calde cu
precipitații reduse și ierni geroase cu medii lunare nevative, puțin sub 0̊ C, din durata cărora nu
lipesec scurte perioade de încălzire bruscă, timp în care se prduce topirea stratului de zăpadă,
uneori chiar dispariția acestuia.

5. Vegetația și fauna
Componenta biogeografică a localității Izbiceni se încadrează în tipul de vegetație de stepă
și silvostepă întrunind toate caracteristicile specifice acestor tipuri de peisaj(fig. 5).

Fig. 5 Vegatație naturală în lunca Oltului

 Vegetația naturală (fig. ) este alcătuită predomninta din plante xerifile (graminee: păiuș,
speciile de stipa locul lor fiind preluat de firuță, pir și bărboasă), iar în ceea ce privește fauna sunt
prezente în mare parte rozătoare, animale salbatice și păsări de talie mică, la care se adaugă
animalele domestice (Costache, 1969).
În prezent, vegetația naturală este din ce în ce mai greu de recunoscut, deoarece marea parte
a teritoruluilui este transformată de componenta antropică . Astfel că speciile caracteristice
peisajului de stepă în mare parte lipsesc, regenerarea unui peisaj tipic fiind imposibilă. Silvostepa
ca vegetatie naturală își găsște greu locul în peisajul modificat la localității.

6.Soluri
Solul este componenta care îmbracă morfologia impusa de formele de relief. Stratul de sol
care acoperă suprafața terenurilor din comuna Izbiceni face parte din clasa molisoluri cu tipul
genetic predominant de cernozoiom, dar și soluri neevolutate cu tipurile: aluviosoluri entice și
aluviosoluri tipice (fig. 6). Încadrarea în clasa molisoluri este specifică pentru o zona de câmpie.
Prezența unui strat consistent de humus favorizează dezvoltarea consistentă a vegetației.
De la Est la Vest tipul de sol este usor modificat. Elementul care produce modificare este
Oltul. Fiind prezente aceste cauze, în zona limitrofă a râului (în zona de luncă) există soluri
nisipose, aluvionale formate prin depunerea constantă de sedimente. Actual acest tip de sol este
prezent în zona din stanga Oltului și mai puțin pe malul drept unde sunt amplasate locuințele.
Fig. 6 Harta claselor și tipurilor de sol din Comuna Izbiceni
 Capitoul II - FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ
UTILIZAREA TERENURILOR ÎN IZBICENI

Utilizarea terenurilor se rezumă prin existența cumulativă a componentei antropice și a

suprafețelor naturale. Antorpicul este reprezenat de om, iar componentele naturale oferă ca
principal suprot solul. Solul este elemet de mare importanță având în vedere faptul că el reprezintă
geosfera, practic, locul în care ”se acumulează și se păstrează sub formă ușor accesibilă elementele
și energia necesare pentru existența și perpetuarea vieții pe pământ” (Florea N.,1963). Astfel se
înțelege faptul că solul este o componentă a lanșaftului geografic natural. Se cunoaște faptul că
lanșaftul local nu este altceva decât rezultat al asocierii mai multor factori care acționează unul
asupra altuia și care sunt practic interdependenți: clima, relieful, apele, solul, vegetația, lumea
animală și societatea omenească (Florea N.,1963)
Se pot distinge astfel o serie de factori care influențează utilizarea terenurilor, care în
prezentul studiu își au exemplificarea în teren prin agricultură. Factoii sunt împărțiți astfel: factori
naturali, factori antropici și factori financiari.

1.Factori naturali
1.1Relief

”Relieful este confifurație a duprafeței terstre construită din totalitatea neregularităților de

forme negative sau pozitive considerate față de un plan de referință general sau local” (DOOM 2).
Comuna Izbiceni face parte din vasta întindere a Câmpiei Române, câmpie în care
altitudinea medie este de aproximativ 150-180m. Subunitatea Câmpei Române din care face parte
comuna Izbiceni este Câmpia Romanți ce intra în alcătuirea Câmpia Caracalului.
Izbiceni este localitate care se poziționează în lunca Oltului fiind unul dintre râurile cu cea
mai extinsă luncă din România (Posea G., 1974).
Câmpia în arelaul comunei Izbiceni are altitudini medii de 41-45 m. Pornind de la acest
aspect se explică ușor favorabilitatea ridicată pe care o oferă relieful, componentă de bază a
mediului, în ceea ce privește desfășuararea și dezvoltarea activităților umane. Fiind situat într-o
astfel de regiune Izbiceniul face parte din categoria satelor adunate, cu un număr mare de locuințe
dispuse unele lângă altele.
 Relieful este principalul factor de care se ține cont atunci când se pune problema amenajării
unei așezări umane, însă prin rețeaua de drumuri și străzi precum și îndiguiri de râuri și canalizări
etc. se schimbă aspectul inițial al reliefului (Posea G., 1974). Cu cât relieful este mai accesibil, atât
în vederea construirii de locuințe cât și al cultivării plantelor ori al creșterii animalelor, cu atât
oamenii sunt atrași într-un număr din ce în ce mai mare către spațiile geogrfice respective fiind
practic cele mai ofertante.
Atât în cuprinsul vetrei satului cât și spre moșiile de la marginea comunei terenurile sunt
utlizate pentru agricultură. Ținând cont de relieful de câmpie, lipsit de pante cât și de riscuri
geomorfologice. În aceste condiții date culturile câmpului sunt reprezentate de cereale (grâu,
porumb, orz, ovăz) și de legume (roșii, ardei, conopidă, varză, vinete etc.) ocupând o suprafața de
aptoximativ 4000 ha.
Așezarea în lunca Oltului nu face decât să existe o suprafață a reliefului plană în care sunt
prezente elemente geomorfologice tipice care nu au o influență negativă asupra agriculturii,
precum: văi seci, movile, gropi. Făcând parte din Câmpia dintre Jiu și Olt, câmpie de acumulare
fluvio-lacustră, cu forme de relief componete ale unei văi precum lunca și terasa, influențează
natura materialelor sedimantare, clasa și tipul de sol făcându-le să fie propice pentru practicarea și
dezvloltarea agriculturii.

1.2 Hidrografia.
Hidrografia este la rândul ei una dinte cele mai importante componente de mediu care
susține existența omului la nivelul Terrei, dar și care, pe de altă parte, influențează puternic modul
de folosință al terenurilor. Apele curgătoare deși reprezintă 0.01 din volumul total de apă dulce
au avut și au rol definitor în dezvoltarea asezărilor (Bălteanu, 1984, pg.182). În comuna Izbiceni
elementul major de interes hidrografic este râul Olt care traversează localitatea de la nord la sud
prin jumătatea estică a comunei. În ceea ce privește utilizarea terenurilor comunei Izbiceni, Oltul
este un element foarte imporatanat cel puțin la nivel spațial. Aici se gasește ultima hidrocentrala și
ultimul lac de acumulare pe râul Olt. Din suprafața totalaă a comunei 21.4% este ocupată de
întinderea luciului de apă al lacul de acumulare.
Modelarea fluviatilă este un proces permanant ce se observă în zona albiilor ale râurilor,
dar și a malurilor acestuia, proces care atinge potențialul maxim în peroadele cu creștere de nivel
ale arterelor hidrografice (Posea G. 1974, pg. 251). În arealul de stiudiu acest proces de modelare
fluviatilă mai este activ doar în alval de baraj acolo unde malurile nu mai sunt amenajate cecât pe
o distanța de 200m (fig. 7,8). Pe porțiunea Oltului cuprinsă între baraj și gura de vărsare au loc
modificări majore în cadrul albiei minore precum formări de noi ostroave sau modificarea celor
deja existente, ori schimbarea cursului de apă accidental sau periodic, precum si prabușiri ale
malului, menadrări.

Fig. 7 Cursul Oltului în aval de baraj

Fig. 8 Malurile neîndiguite

 Odată cu construirea acestei hidrocentrale (fig.9) s-au resimit schimbări pozitive pe mai multe
planuri. Un exemplu relevant pentru specificul localității Izbiceni este în ceea ce privește
extinderea suprafețelor agricole. Până la amenajarea lacului de acumulare frecvent în anotimpurile
ploioase se produceau inundții în zona luncii mai ales pe malul drapt al acestuia unde erau
amplasate locuințele. După amenajarea și după formarea unu strat de sol cu potențial, oamenii au
început sa cultive întrega zonă, la început mai mult culturi de viță-de-vie apoi s-au extins solariile
în care erau cultivate diverse legume, în mare parte roșii (fig.).

Fig.9 Barajul hidrocentralei Izbiceni

În ceea ce privește fauna acvatică, acesteia i s-a oferit un habitat mai favorabil, cu o adâncime
mai mare, fapt pentru care unele specii s-au dezvoltat mai mult, ajungând la un grad diferit al
maturității.
Aceasta mare acumulare de apă are un beneficiu asupra întregului domeniu agricol,dar și un
dezavantj pentru solurile din luncă. În primul rând prin ridicarea nivelului freatic, aspect de
importanță majoră atât pentru dezvolatrea așezărilor omenești cât și pentru culturile agricole de
cereale și legume. Sistemele de irigații sunt mult mai accesible și în același timp plantele cu un
sitem radicular dezvoltat spre adâncime au în permanță parte de umiditate. Schimbând mediul de
dezvolate de la sol la aer, masa de apă aflată atât de aproape de culturi oferă un grad constat de
umuditate asigurând un echilibru pentru plante mai ales în perioadele aride. Pe de altă parte
îndiguirea malurilor împiedică împrospătarea permanentă a solurilor ținere prin aportul de mâlui
fertile transportate de râu.
Practic aspectul general morfologic, cât si peisajul natural și antropic au avut parte de
schimbări plecând de la acestă amenajare realizată în periada 1977-1981 a hidrocentalei Izbiceni-
Olt (ANPM, 2015). Totuși hidrocentrala a avut și alte aspecte de impact negativ reflectate prin
reducerea biodiversității datorată distrugerii habitatelor. Un exemplu relevant este pierderea
exemplarelor de crap a căror căror populație a scăzut drastic. Exlicația este că hrana de bază a
crapuli, iarba/vegetația din lunca râului, nu a mai fost accesibilă acestuia din cauza amenajatii
malurilor ce au împiedicat inundarea luncii, deci, accesul la hrană.
Cea mai mare împortanță a hodrografiei în localitatea Izbiceni ține de posibilitate accesului
permanent la apă (fântâni, puțuri etc) atât pentru uz zilnic, cât și pentru uz în domeiul agricol.

1.3 Clima
În comuna Izbiceni sunt prezente caracteristicile climatului temperat continental de
tranziție fiind poziționată în sudul extrem al țării nu foarte departe de granița cu Bulgaria. Conform
datelor statistice de la stația meteorologica din Corabia, temperatura medie anulă este de 11,2 ̊ C,
iar valorea totală a precipitațiilor este de 519,3 mm/an.

Media lunară a temperaturii aerului la stația

meteorologică Corabia în intervalul 1896-1955
25

20

15

10
̊C

Temperatura
5

0
I II II IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5
Lunile

Fig. 10 Media lunară a temperaturii aerului la stația meteorologică Corabia în intervalul 1896-
1955
 Media lunară a precipitațiilor la stația meteorologică
Corabia în intervalul 1896-1915 și 1921-1955
80
70
60
50
mm

40
30 Precipitatii
20
10
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Lunile

Fig.11 Media lunară a precipitațiilor la stația meteorologică Corabia în intervalul 1896-1915;

1921-1955
În urma realizării celor două grafice (fig. 10, 11) se observă ca temperatura întregistreză
aproximiativ aceeași tendință ca precipitațiile căzut în teritoriu de la o lună la alta. Însă în
comparație cu temperaturile ridicate, cantitatea de precipitații este uneori insuficientă pentru un
randament ridicat al culturilor cerealiere.
Această zonă nu duce lipsă de o serie de influențe de natură climatică dată fiind
pozițioanarea în cadrul unei câmpii atât de netedă și extinsă precum este Câmpia Română. Prezența
acestora are o însemnatate ridicată pentru activitățile desfășurate pe teritorul comunei, mai ales în
ceea ce privește domeniul agricol, asupra căruia clima are rol vital. Sunt prezente influențe est-
europene, care se fac simțite prin vântul predominant în anotimpul rece, crivățul, care impune un
grad ridicat de uscaciune, dar și a maselor de aer sărace în precipitații din timpul verii. Totuși este
prezent un topoclimat impus de prezența râului Olt care oferă zonei un echilibru din punct de
vedere climatic. Acțiunea crivățului este compesată de vaporii de apă care se formeză deasupra
luciului de apă al râului Olt și iar masele umede rezultate în urma evapotranspirației sunt
transportate spre vest unde se gasește zona intens cultivată agricol.
Potențialul pe care îl are localitatea Izbiceni în ceea ce privește utilizarea terenurilor în
agricultură este dat de caracteristicile locului în urma manifestării elementelo climatice. Prin
calcularea valorilor indicilor ecometrici climatici se conatstă că localiatea are un potențial agricol
ridicat , care de altfel este valorificat de către locuitori, dar și că plantele cultivate (legume roși,
castraveți, ardei etc. cereale) sunt corect alese de către gospodari.
Rezultatele obținute în urma calculării indicilor ecometrici climatici pentru arealul comunei
Izbiceni în baza datelor statistice de la stația meteorlogică Corabia (distanța de 15km) sunt:
- TV-VIII = Tetraterma Mayr = 20,95°C
*lunile cu activitate biologica masivă
-Suma precipitațiilor în lunile cu temperaturi mai mari sau egale cu 10°C = 371,9 mm
*lunile în care se desfășoară sezonul de vegetație
-Suma precipitațiilor din lunile iulie- august = 94,9 mm
*perioadă cu aparat foliar dezvoltat maxim
-Suma precipitațiilor din din lunile noiembrie – martie = 177,4 mm
-Indicele de ariditate = 24,4
-Indicele erozivității climatice = 9,168
-Indicele Gams = 12
În aceasă zonă se regăsesc influențe de ariditate manifestate atât prin prezența vântului
dominant, crivățul (în timpul iernii),cât și prin întregistratea de temperaturi medii în lunile mai-
august de 20,95°C. În strânsă legătură se alfă și valoare indicelui de ariditate. Aceasta valoare a
indicelui de ariditate face ca zona să fie încadrată în categoria moderat în ceea ce privește gradul
de ariditate cu valori de 20-30.
Din calculul sumelor precipitațiilor se observă că ele sunt în conformitate cu momente din
sezonul de vegetație. Astfel că în perioada cu temperaturi de peste 10°C (7 luni) – sezonul de
vegetație - se întegistrează un total al precipitațiilor de 371,9 mm, pe când în sezonul rece (5 luni)
–avem un total de 177,4 mm. Valoarea precipitațiilor din lunile cu cea mai mare temperatură (iulie-
23,2°C și august 22,4°C) este aproape dublată.
În funcție de valoarea precipitațiilor și de altitudinea zonei (altiudinea medie de 43m) se
calculează indicele Gams care arată favorabilitatea pentru creșterea fagului. Astfel că, fiind într-o
zonă de câmpie aceasta este foarte mică ajungând la valoarea 12. Ținând cont că favorabiliatatea
se apreciază în raport cu 1 ne este încă o dată comfirmat faptul că zona de câmpie nu este una
propice creșerii și dezovalotării unor plante caracteristice pentru zona colinară și montană, deci
încă o data este demonstrat faptul că legumele si cerealele sunt platele perfecte pentru a fi cultivate
în localitatea Izbiceni.
 În timpul iernii se depune un strat cu o grosime medie de 10 cm . Din cauza pătrunderii libere
a curenților estici continentali, dar mai ales a influențelor sudice (curenți calzi mediteraneeni sau
din nordul Africii) se întâmplă să fie zile cu temperaturi mai ridicate față de cele normale care
topesc un volum consistent de zăpadă. Cel mai recent exemplu care adeverește prezența cureților
de pe teritoriul nordic al Africii este stratul de zăpadă de culoare roșiatică ce a căzut și deasupra
arelului de stiudiu în luna martie, anul 2018. i
Stratul gros de zăpadă este benefic în Izbiceni pentru protejarea planteor la temperaturi scăzute,
însă aceste perioade calde și foarte calde cu temperaturi medii ce depășsesc 0-2̊ C (iarna 2017-
2018) au o influență negativă asupra cultivării plantelor (exemplu culturile de grâu și rapiță au
nevoie de un strat de zăpadă cu rol protector asupra acestora).

1.4 Soluri
Solul este componenta mediului formată din minereuri, materie organică, aer, apă și
viețuitoare. Practic solul este „mediul de dezvoltare al plantelor şi resursa de bază pentru viaţa
animalelor şi oamenilor” (Demeter T., 2009). Dintre toate clasele de sol, în cuprinsul localității
Izbiceni se găsesc predominant soluri din clasa molisoluri, cu tipul predominant cernoziom.
Cernoziomul se caracterizeaza printr-o fertilitate ridicată datorită prezenței stratului se
humus . Acizii humici sunt compușii moleculari care intră în componența humusului ce dau
stratului culoarea închisă, prin natura lor (Demeter T., 2009). Dintre tipurile de humus în Izbiceni
se găsește mullul care este o formă optimă a humusului, cu aspect fin-pământos, de culoare închisă
(neagră), grăunțos ceea ce indică o activitate biologică intesă în sol, desfășurată predominant de
bacterii (Oprea, 2014).
Orizonturile solurilor din localitate sunt bine evidențiate, iar textura graunțoasă pe care
stratul superior o are este încă o dovadă că practicarea agricultirii în acest perimentru este în
concordanță cu capacitatea pe care o au factorii de mediu. Acest tip de structură graunțos
favorizează circulația apei în sol, un proces important pentru creșterea plantelor.
În ceea ce privește componenta sol la nivelul arealului este sesizabilă o schimbare a tipului
acestuia pe direcția Est-Vest. Acesta este generată de așezarea localității în lunca râului Olt. Astfel
că atât pe malul drept cât și pe malul stâng se gasesc soluri aluviale. Acestea sunt soluri tinere,
nedezvoltate care se formează în general în luncile râurilor, peste depunerile aluvionale recente.
În Izbiceni depunerea de sedimente de texură fină a încetat odată cu îndiguirea malurilor râului.
Spre vest solul capătă o structură complexă, cu un orizont A bogat în humus ce conferă o culare
închisă, dată de cantitatea mare de materia organică pe care o conține.
Solul reprezintă în această zonă una dintre principalele resurse naturale (pe langa apă) de
care omul se poate folosi. Scopul în care este utilizată cea mai mare parte a suprafețelor acoperite
cu sol este agricultura. Astfel că suprafața terenurilor arabile este folosită în consecintă. Pornind
de la această exploatare, asupra stratului de sol au loc mai mule procese fizice și chimice, precum:
compactarea, tasarea, reducerea materiei organice, poluarea cu substanțe chimice; toate acestea
având drept consecință reducera fertilității acestiua.
Aceste schimbări, de natură fizică sau chimică ale stratului de sol nu sunt altceva decât
consecințe ale utilizării necorspunzătoare a resursei de către om. Practicile agricole (folosirea
îngrășămintelor, insecticidelor, pesticidelor, a utilajelor agricole, nerespectarea perioadelor de arat
etc.) însoțite uneori de condițiile climatice nefavorabile, nu fac altceva decât să ducă la o
productivitate redusă a solului, uneori chiar la distrugerea acestuia.
De aici

1.5 Vegetația

Localitatea Izbiceni se încadrează atât în zona biogeografică a silvostepei (pe malul stâng al
Oltului) cât și în zona stepei (porinind de la malul drept spre vest). Vegetația de stepa este tipul
predominant. Pricipala caracteristica a platelor este xerofilismul ceea ce reflectă adaptabilitatea
devloltată a plantelor la perioade aride (cantitatea totală de precipitații la nivelelul unui an fiind
scăzută). Acest tip de vegetație este în general de înălțimi reduse, cu aparat foliar de dimensiuni
reduse (chiar și spini), însa cu un sistem radicular dezvolatat care îi permite accesul la stratele
umectate din adâncime (fig. 10).
În ceea ce priveșe vegetația azonală de luncă și acvatică, aceasta se dezvoltă pe fundul
văilor mari și este adaptată la inundații și la excese de umiditate. Vegetația acvatică este prezentă
în cuprinsul zonelor cu regim hidrologic constant (lacurilor naturale din lunca de stânga a Oltului
(fig. 12).
 Fig. 12 Vegetația din zona lacurilor
Totuși în teren vegetația naturală de stepă este mai greu observabilă deoarece mare parte a
terenurilor sunt cultivate agricol ceea ce înseamnă că dezvoltarea unei vegetații naturale este
aproape imposibilă. Plantele contribuie la formarea solului prin resurile pe care le lasă pe sol, dar
si prin rădăcinile fixate în sol. S-a constattat că vegetația stepică lasă anual 4,2-11,2 t/ha/an de
resturi vegetale (Demeter T., 2009). Însă în localiatatea Izbiceni solurile nu se pot bucura de aceste
privilegii naturale în mod uniform din cauza exploatării intense a acestora. Resturile vegetale nu
au practic timp suficient pentru a se dezagrega și a putea să intre în componența stratului humifer.
Totuți solurile obțin o cantitate de resturi vegetale transformate total sau parțial în materie organică
din culturile aricole, însă se întâmplă ca acestea să aducă în sol diverse substanțe folosite de
agricultori.

Fig. 13 Vegetația spontană de pe câmpurile cultivate

 Pe anumite porțiuni de teren este necesară regenerarea vegetației naturale pentru refeacera
statului humifer.
Mare parte a silvostepei a fost îndepărtată. Defrișarea a avut ca scop extindera suprafețelor
agricole. În urma acțiunilor exercitate de om în locul vegetației inițiale s-a dezvoltat vegetația
ierbacee de stepă. Specii de arbor sunt: stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejrul pufos
(Quercus pubescens).Aceștia pot apărea atât ca arborete pure, cât și ca asocieri împreună cu cerul,
gârnița, teiul alb (Tilia tomentosa), jugastrul (Acer campestrae), frasinul (Fraxinus excelsior) etc.
(Călinescu R., 1969)
Utilizând datele obținute în urma construcției grafice cunoscută sub denumirea de
histofenograma am putut determina durata sezonului de vegetație și a fenofazelor. Histofenograma
mai poare fi defintă ca metodă grafică ce corelează valori de temperatură medie anuală cu pragul
termic.
Sezonul de vegetație din orizontul local al comunei Izbiceni, pe baza datelor multianuale
de la stația Corabia, începe în jurul datei de 13.III și se încheie în jurul datei de 15.IX . Durata
medie a fenofazelor este de aproximativ 25-30 de zile. Durata medie și reală a sezonului de
vegetatție este de 245 de zile, respectiv 138 de zile.
Valorile sunt obținute din calcularea datelor numerice din perioada 1896-1995.
Un clasament al fenofazelor în funcție de durata acestora în arealul Corabia poate fi:

1. Coacerea (81 zile)

2. Pierderea parțială a aparatului foliar (52 zile)
3. Fructificarea (38 zile)
4. Diseminarea (32 zile)
5. Înfrunzirea (28 zile)
6. Înmugurirea (24 zile)
7. Pierderea toataă a aparatului foliar (21 zile)

În urma analizei histofenogramei rezultă că în arealul de studiu cresc plante iubitoare de

caldură care prezintă rezistență la efectele negtive ale acesteia. Pentru dezvoltarea plantelor
este nevoie de o perioadă cu temperaturi ridicate (20°-30° C în medie) pentu atingerea
fenofazei de coacere care reprezintă concretizarea scopului final al creșterii și dezvoltării
plantei.
 ”Vegetația și activitatea social-economică a omului constituie factotii potențiali care au
modificat cel mai mult, în decursul timpului, starea de echilibru temporar a diferitelor categorii
de terenuri.” (Posea G., 1974, pg 244). Chiar și în aceste condiții de utilizare intensă a
ternurilor, vegetația cultivată precum și cea spontană au un de rol protector asupra terenului
prin diminuarea impactului picăturilor de ploaie care cad pe suprafețele de teren.

2.Factoul uman
2.1 Modul de folosință a terenurilor
Localitatea Izbiceni deține un total de 5115 ha care însumează toate tipurile de teren ce se
regăsesc în interiorul limitelor administrative.

Terenuri arabile
Pășuni
Fânețe
Vii
Livezi
Păduri și alte terenuri forestiere
Terenuri cu ape și ape cu stuf
Căi de comunicație și căi ferate

Fig. 14 Modul de utilizare al ternurilor Sursa: Institutul Naținal de Statistică

Făcând parte din zona de câmpie, așa cum bine este cunoscut, cea mai mare suprafață este
ocupată de categoria terenurilor cu destinațe agricolă. Acestea însumează un total de 4130 ha ceea
ce înseamnă 80,7% raprotat la nivelul întregului spațiu al comunei. Însă cel mai mare procentaj
din cadrul terenurilor cu detinație agricolă îl au terenurile arabile, cu o valoare de 91,9%, valoare
care dovedește profilul agricol pe care îl are comuna Izbiceni. O valoare de 0% o are subunitatea
fînețelor, categoria fiind specifică regiunilor înalte.
Terenurile neagricole reprezintă 19,2% la nivelul suprafelei totale total. Din suma
terenurilor neagricole cel mai mare procentaj îl au terenurile ocupate cu ape și stuf, însemnând
65,9%. Apele de suprafață din Izbiceni sunt reprezentate de râul Olt și zonele cu stuf și lacuri ce
practic aparțin retelei hidrografice dezvoltată de principalul râu.
Pentru a se crea un echilibru între forța de muncă și terenurile agricole stabilim și faptul că
suprafața ternurilor ocupate cu constructții și curți reprezintă 32,8% din terenurile cu destinație
neagricolă. Din totalul suprafeței doar 6,3% ocupă terenurile cu case și construcții, însumând
număr de 1223 gospodării, ceea ce evidențiază carcaterul de “sat adunat” pe care îl are comuna
Izbiceni, respectând convenția structurală a unei așezări din plină câmpie (fig. 15).

Fig. 15 Imagine satelitară Izbiceni , sursa: Google Maps

Capitolul III – Studiu de caz
Evoluția utilizării terenurilor în comuna Izbiceni
1.1 Evoulția agriculturii în Izbiceni
Termenul de evoluție în acest context nu are în vedere trecerea către o utilizare mai
eficientă a terenurilor, ori mai corectă, ori cu un randament mai mare. În cerecetrarea prezentă
întărim ca scop urmărirea evoluției utilizării ternurilor prin ideea schibării utilizării diferitelor
porțiuni de teren din comuna Izbiceni. Accentul va cădea în mare parte pe agricultură, mai exact
pe ceea ce a însemnat acesta și mai ales ceea ce înseamnă în prezentul zilelor anului 2018 în
Izbiceni, având grijă să fie surprinsă o paralelă între standardele europene și ceea ce se întâmplă
practic în teritoriu.
Când se pune problema schimbărilor recente în domeniul utilizarii terenurilor în România
se pornește, ca și reper temporar și istoric, de la perioada comunistă, continuându-se cu
începuturile democrației în România și mai ales cu perioada în care cetațenii încearcă să se alineeze
la standardele la care acest statut democartic ne obligă, mai ales că România face parte dintre țările
membre ale Uniunii Europene începând cu anul 2007.
În timpul perioadei comuniste Județul Olt era printre primele județe din țară în ceea ce
privește contribuția la economia națională. Pricipalul domeniu de activitate din care provenea cel
mai mare profit era agrucultura, județul deținând o suptafață agricolă de 444.711 ha la începutul
anului 1990 (INS). Alături de agricultură, care implică atât cultivarea plantelor cât și creșterea
animalelor, alte doamneii de activitate participante la careșterea economiei erau reperezentate de
diversele ramuri de funcționare a industriei. Comuna Izbiceni a fost și este una dintre comunele
mari din județul Olt, unde agricultura este principala ocupație și deci principalul domeniu ce
susține populația din punct de vedere economic . Totuși de-a lungul perioadei regimului totlitar,
localitatea Izbiceni a cunoscut o plajă largă de domenii de activitate care în decursul timpului și-
au pierdut amploarea (ex. creșterea animalelor) sau care au dispărut în totalitate (ex. Fabrica de
Cărămidă).
Ioan Oancea definește agricultura ca ”știința agricolă care studiază factorii de vegetație ai
plantelor și tehnica dirijării lor, în vederea realizării de producții mari și calitativ superioare și a
conservării și dezvoltării fertilității solului” (Oancea I., 1996)
Agricultura a fost și este principala ocupație a locuitorilor comunei Izbiceni, așa cum s-a
menționat în capitolele precendete, ternurile localității având un mare potențial agricol, alături de
celelalte componente de mediu. Cele mai recente date statistice în ceea ce privește utilizarea
terenurilor confirmă faptul că terenurile sunt în continuare cultivate, sau cu potențial în acest sens,
înregistrând o suprafață a ternurilor arabile de 3798 ha.
În ceea ce privește aspectul general al terenurilor agicole, precum si forma de proprietate
asupra acestora s-au fost produs schimbări clare și radicale în perioada imediat următoare
momentului prăbușirii regiumului comunist (1990). Mai clar se pune problema reîmproprietăririi
țăranilor, astfel că fiecare cultivă după propriile posibilități fără să mai țină cont de ceea ce se
întâmplă pe terenurile cultivate sau nu din proximitate. Rezultatul acestei acțiuni de împroprietărire
este în termeni specifici numită parcelarea terenurilor care implică în mod direct procesul de
fragmentare a culturilor agricole. Practic la nivelul comunei de la acest moment istoric agricultura,
precum și produsele acesteia, nu a mai fost gestioanată la nivelul întregii producții agricole,
nemaiexistând o piață clară de desfacere și mai ales lipsa unui motor economic care să susțină
viitoarele producții. În mod conștient sau nu locuitorii comunei Izbiceni au tranzitat la începutul
anilor ’90 o perioadă dificilă, o perioadă de acomodare cu un nou sistem și o reorientare.
Terenuri Pășuni Fânețe Vii Livezi Păduri Terenuri Căi de Terenuri Terenuri
arabile și alte cu ape și comunic ocupate degradate
terenuri ape cu ație și cu și
forestie stuf căi construc- neproducti-
ferate ții ve

ha ha ha ha ha ha ha Ha ha ha

3798 288 0 42 2 11 650 0 324 0

Fig. 16 Tabel – Utilizarea terenurilor 2019 , sursa: Primăria Izbiceni

 Tipuri de utilizare a terenurilor în localitatea Izbiceni-
4000 3798
Olt
3500
3000
2500
2000
1500
1000 650
500 288 324
0 42 2 11 0
0

Fig. 17 Tiputi de utilizare a ternurilor în localiatea Izbiceni , sursă date: www.insse.ro

Atât suprafața localității cât și contextul politic s-au modificat foarte mult în ultimele patru
decenii. În linii mari este vorba depre trecerea de la regimul totalitar la cel democratic,
împroprietărira țăranilor, desfințatea mai multor întreprinderi, parcelarea terenurilor etc.

Fig. 18 Harta tipurilor de utilizare a terenurilor în Comuna Izbiceni

 În urma realizării hărții tipurilor de utilizare a ternurilor în localitatea Izbicei (fig.18)s-a
constatat faptul că datele din tabelele oficiale sunt corecte. Astfel că cea mai mare parte din
suprafața localității este ocupată cu ternuri arabie neirigate. Ca pondere următorul tip de utilizare
în clasament este suprafața cu pășuni secundare urmate de suprafața ocupată cu construcții.
Suprafața ocupată cu păduri este ceva mai redusă și se pozițioează la est de Olt.

2. Agricultura
2.1 Creșterea plantelor
Un fenomen asemănător celui analizat mai sus s-a produs și în rândul suprafețelor ocupate
cu floarea soarelui, porumb, grâu și secară. Dacă în timpul comunismului în cadrul C.A.P.
(Cooperativă Agricolă de Producție) se cultivau suprafețe extinse cu porumb, grâu,sfeclă etc.
pentru a fi exportate, făcând o paralelă, în prezent oamenii cultinvă aceste plante doar pentru a-și
asigura traiul și pentru a-și hrani animalele din gospodării, ceea ce înseamnă un amestec de cuturi
(fig. 21).Ele nenaifiind principala direcție a agricultorilor izbiceni când vine vorba de munca
pământului.

Fig. 21 Culturi în Comuna Izbiceni

Utilizând datele statisice pe care le furnizează siteul Institutului Național de Statistică (fig.
22)), în intervalul 1990-2003 floarea soarelui ocupă cele mai mici suprafețe în Iziceni, în medie de
100-150 ha cu mici oscilații de la an la an. Suprafețele cu grâu și porumb înregistrează fluctații
mari sau mici anual, însă sunt cerealele care ocupă cea mai mare suprafață din terenurile agricole
din comuna Izbiceni. Ele sunt rar cultivate proprietarii terenurilor. În ultimii ani pe teritoriu se
găsesc mai multe asociații care se ocupă de partea cerealieră din teren.
 Pe restul terenurilor agricole se cultivă legume. Cele mai multe sunt cultivate în spații
protejate de tip solarii (fig.23, 27) sau sere.
O suprafață care a suferit mai multe modificări în urma cărora anumite producții au fost
stopate definitiv în comuna Izbiceni, așa cum am precizat în cadurul capitolului precedent, este
zona ce aparține din punt de vedere geomorfologic luncii Oltului.
Până la pâlcul de pădure din estul râului Oltului se găsește o zonă cu lacuri care înainte de
îndiguirea lacului de acumulare era frecvent inundată, ceea ce însemnă că era permanent o zonă
supraumectată. Înainte de 1977 (momentu construirii hodrocentralei), dar și după spațiul era folosit
pentru creșterea orezului. Practic înainte până înainte de 1989 pe acea buctă de teren funcționa
orezăria fiind componentă a C.A.P. Date fiind aceste condiții pentru ca asceste culturi de orez să
mai reziste au fost necesare intervenții antorpice exemplificate prin crearea unui canal din care se
procura apa pentru a iriga suprafața ocupată cu orez.

Evoluția culturilor de floarea solarelui, porumb, grâu și

secară în Comuna Izbiceni între 1990-2003
1800
1600
1400
1200
hectare

1000
Floarea soarelui
800
600 Grau si secara

400 Porumb boabe

200
0

Fig. 22 Evoluția culturilor de floarea soarelui, porumb, grâu și secară în localitatea Izbiceni
între 1990-2003) Sursa: Institutul Național de Statistică
Lucrurile s-au modificat și în ceea ce privește spațiul din vestul Oltlui, mai exact din lunca
râului. Fiind un sol nisipos, mai ales dupa ridicarea digului (a fost posibilă stabilizarea terenului
nemaifiind spalat de ape), terenurile erau în mare parte ocupate cu culturi de viță-de-vie care nu
erau foarte pretențioase din punct de vedere al componentelor humice. În ultimul deceniu având
în vedere situația dată, legumele fiind cele care sunt prioritare pentru orice bucată de teren, culturile
de viță-de-vie s-au împuținat, locul lor fiind luat de solarii și sere.

2.2.1 Cultivarea legumelor

”Legumicultura-știința care se ocupă cu studiul particularităților biologice ale diferitelor
specii de legume, cu relațiile dintre plante și factorii mediului înconjurător, cu crearea unor condiții
de viață corespunzătoare cerințelor plantelor, în scopul realizării unor producții mari și în tot cursul
anului.” (Oancea I., 1996)
Marea parte a suprafețelor agricole au fost și sunt cultivate cu cereale, însă de aproximativ
două decenii locuitorii comunei Izbiceni își îndreapă atenția mai mult spre cultivarea și îngrijirea
legumelor, domeniu în care sătenii încercă sa se specializeze.

Fig. 23 Solarii în lunca Oltului

În intervalul 1990-2003 conform siteului Institutului Național de Statistică, suprafața
ocupată cu legume a crescut de la 285 ha la respectiv 420 ha (fig 24). Practic se observă o
extinderea a suprafețelor destinate produției de legume, creștere care s-a menținut până în prezent,
legumele ajungând să ocupe până în 2017 aproximativ 500ha. În acest inerval au existat fluctuații
care dovedesc faptul că populația încă punea bazele a ceea ce avea să însemne cultivarea legumelor
în anii următori în localitatea Izbiceni, iar pe de altă parte faptul că domeniul depinde în mare parte
de condițiile meteorologice. Cantitatea de legume (fig.26) produsă în același inteval înregistrează
și ea creșteri și scăderi, însă în acestă situație factorii deteminanți sunt dinversi. Totuși, numitorul
comun al tuturor cauzelor ce au dus la cifre diferite în ceea ce privește cantiatea de legume este
reprezentat de calitatea componentelor geografice (temperaturi, precipitații etc.) , dar si de calitatea
principalilor factori de mediu (sol, apă, aer).
Legume cultivate intens pe terenurile agricole ale moșiilor izbicene sunt: roșii, ardei (ardei
gras, ardei capia, ardei iute, ardei bulgăresc), castraveți, vinete, varză, conopidă, sfeclă etc. La
începutul cultivării lor în localiatea de studiu, nu se plantau mai mult de două culturi pe an
(maxim). Ceea de-a doua cultură de obicei avea o arie mai mică de acoperire, cantitatea destinată
vânzăii aparținând primei recolte. Odată cu avensarea tehnologiilor agicole, dar și avansarea
domeniului chimic (pesticide, insecticide etc.) gospodarii plantează în mod normal două culturi,
fiind de foarte multe ori prezentă și o a treia cultură (fig. 25).

Evoluția suprafețelor ocupate cu legume în comuna

Izbiceni între 1990-2003
600

500

400
hectare

300

200 Legume

100

Fig. 24 Evoluția suprafețelor ocupate cu legume în localitatea Izbiceni între 1990-2003

 Fig. 25 Două culturi (roșii, ardei)

Evoluția cantiății de legume în comuna

Izbiceni între 1990-2003
20000
18000
16000
14000
12000
tone

10000
8000
6000 Legume
4000
2000
0

Fig. 26 Evoluția cantității de legume în comuna Izbiceni între 1990-2003

„Plantele preferate” ale izbicenilor sunt de departe roșiile și ardeiul.

S-a început de la a cultiva roșiile pe teren neacoperit, însă destul de repede s-a trecut la
plantarea lor în arii protejate.Cantitatea mare de roșii produsă de gospodarii din comuna Izbiceni
nu a trecut neobservată devenind o localitate reprezentativă pentru cultura tomatelor.
Dacă până acum doi ani competiția dintre plantațiile de roșii și cele de ardei parea să fie
una acerbă, în ultima perioadă roșiile au câștigat detașat teren în fața culturilor aflate în competiție.
Acest lucru nu s-a produs întâmplător. La baza acestor schimbări au stat motive de ordin politic și
economic care își direcționează scopul spre susținerea agruiculturii și în special a culturilor de
tomate.
În anul 2017 Ministerul Agriculturii și Dezvolării Rurale (MADR) a implementat
programul „Tomate” conform căruia agricultorii primesc o subvenție de 3.000 euro dacă respectă
cumulativ o serie de cerințe în ceea ce privește cultivarea roșiilor. Gospodarii izbiceni au fost
motivați și deschiși spre a se implica în noi proiecte, astfel că în 2017 au fost aprobate aproximativ
400 cereri, numar care a ajuns la peste 500 în 2018 (Primăria Izbiceni).

Fig. 27 Solarii construite prin finanțare cu fonduri europene

2.3 Inovații care au dus la extinderea suprafețelor agricole

Evoluția în ideea de modernizare sau devolate în Izbiceni s-a produs în ceea ce privește
domeniul agricol, deci în ceea ce privește utilizarea terenurilor. Fie că este vorba despre
amenajarea spațiilor cultivate, ori despre utilajele folosite, ori modul de tratare al solurilor dar și a
planteleor, toate aceste câteva aspecte alături de multe altele au dus la o metamorfozare a
agriculturii conferindu-i o importanță mult mai mare și o atenție sporită din partea agricultorilor.
Astefl că locuitorii comunei Izbiceni și-au îndreptat toată atenția asupra a ceea ce înseamnă
cultivarea pământului și a exploatării la potențialul maxim al solurilor, fiind privilegiați și suținuți
de caracteristicile favoabile alte topoclimatului.
 În timpul perioadei comuniste motoarele de funcționare ale sistemului agricol erau în
principal oamenii. Exploatarea era una intensă, însă existând forță de muncă suficită lucrurile
păreau că merg ca pe roate. Statul roâmn a pus la punct funcționarea unui sistem de irigații și în
comuna Izbiceni, așa cum practic s-a întâmplat în toare localitățile cu profil agricol. Acest sistem
dadea randament, fapt relavant prin prisma faptului că se produceau cantități mari de cereale, iar
fără apă culturile agricole nu puteau supraviețuii pentru o perioadă lungă, mai ales atunci când
condițiile meteorologice nu erau unele tocmai favorabile.
Utilajele erau și ele prezente acolo unde era cazul făcând parte din întreprinderea comunista
SMT (Stațiunea de mMașini și Tractoare), precum: autovehiculele de mare tonaj ce foloseau la
distribuirea produselor și utliaje agricole (tractoare dotate etc.).
După căderea regimului vechi multe dintre elemetele peisajului agricol au dispărut. Unul
dintre cele mai importante este sistemul de irigații. Practic noii proprietai au fost nevoiți să
imporvizez sisteme rudimentare de irigații pentru a putea cultiva în continuare pământul. S-au pus
în practică tot felul de metode care erau foarte greu de exectutat și mai mult decât atat necesitau
foarte mult timp. (Fig. 28)

Fig. 28 Vechiul sitem de irigație (la caval) Fig. 29 Sistemul de irigatie prin picurare
Odată cu începutul anilor 2000 în localitatea Izbiceni a apărut un nou sistem de irigații și
anume prin sistemul prin picurare (fig. 29).Acest nou sistem este una dintre principalele cauze care
au dus la extinderea foare mare a suprafețelor cultivate cu legume. Totuși acesta nu este decât un
mic pas către performanță, un pas care asigură strictul necesar pentru o planta, apa. Toate
demersurile în vederea achiziționării unui sistem de irigații prin picurare au reprezentat investiții
proprii, efort financiar al cetățeilor din comună.
 Un alt pas în evoluțe pe care cetățenii din localitate l-au facut a fost construirea solarilor
din alte mareriale decât lemunul, care să ofere logenvitate construcției. Materialul cu care a fost
înlocuit lemnul a fost fiernul, mai exact țevile de fier. Acestea au fost alte investiții pe care fiecare
cetațean le-a realizat limitați de propriul buget.
Începând cu momnetul în care România a aderat la Uniune Europeană (2007), agricultorilor li s-
au oferit noi oportunități de dezvoltare. Oamenii din Izbiceni au profitat de această oportunitate și
au început demersurile în ceea ce privește accesarea de fonduri europene atât prin programe pentru
dezvoltare, cât și pentru extindere. Până în prezent la nivelul localității Izbiceni s-au aprobat 400
de proiecte prin măsurile 1.1.2, 6.1, 6.3, 4.1.(Primăria Izbiceni). Cele mai multe proiecre s-au
îndreptat în direcția susținerii dezvoltării agriculturii, însă cinci proiecte în valoare de 1.5 miliare
de euro au fost depuse pentru modernizarea exploatației. Asta a însemnat în mare parte
achiziționarea de utlizaje performante care să ofere eficiență ridicată într-un timp util.
Utilajele achiziționate își desfășoară activitatea pe câmp, mai exact în culturile de cereale.
În ceea ce privește aceste suprafețe, proprietarii din lipsă de timp dar și posibilități dau terenurile
în arendă astfel că investitorii sunt dispuți să procure utilaje noi, performante având în subordine
suprafețe mult mai extinse (fig. 30,31)

Fig. 30, Fig 31 Utilaje agricole performante

Toate aceste investiții sunt rentabile pentru investitori și aceștia pare că actual sunt în plină
înflorire și cu idei noi în domeniu.
CONCLUZII
În studiul efectuat în paginile anterioare s-a demonstrat în linii mari profilul agricol pe care
comuna Izbiceni îl are atingându-se astfel scopul principal al lucrării. Cu suprafețe agricole extinse
ce depășesc cu mult suprafețele cultivate complet, cu mici excepții, Izbiceni face parte dintre
marile comune ale județului Olt unde producția de cereale și legume se ridică la valori mari.
Studiul și-a atins practic scopul pricipal care vizează componenta agricolă, cu precădere,
agricultura prin cultura de cereale și legume.
Toată activitatea agricolă din comuna Izbiceni este condiționată de factorii de mediu, ceea
ce demonstrează faptul că relieful, hidrografia, clima, vegetația și fauna sunt principalele elemente
care contribuie la susținerea agriculturii prin crearea unui cadtru propice din punct de vedere
geografic. Fiecare dintre acești factori naturali își manifestă pe rând și simultan influența. Însă
principalul factor care permitea instalarea unei comunități agricole în această zonă este relieful,
solul și clima. Toți ceilalți factori fiind factori cărora li s-a datorat apariția reliefului de câmpie
(luncă și terasă), ori factori care au ale căror valori au rezultat de pe urma poziției geografice, a
prezenței unei rețele hidrografice (râul Olt) cum ar fi factorul natural climă, sol și vegetație.
Pornind de la factoii naturali și efetele lor în arealul comunei Izbiceni se ajunge la acțiunea
unor alte tipuri de factori precum cel antropic și finaciar. Dacă în prima situașie natura se putea
descurca singură în teritoriu, în cazul celorlalte două tipuri de factori este necesară prezența
componentei antropice, omul. În comuna Izbiceni implicarea omului se vede clar prin modificarea
mai multor aspecte naturale în teren care se traduc prin pesiunea umană aspura terenurilor, de
exemplu: amenajarea cursului de apă, îndepărtarea vegetației natrurale de pe cea mai mare parte a
suprafețelor, degradarea pe aolocuri a stratului de sol. .
Astfel că printre pricipalele obiective s-a regăsit și demonstrarea influenței investițiilor din
ultimii 18 ani, investiții care au fost direcționate spre activitățile agricole. Mai exact s-a observat
impactul pe care aportul economic adus în comună l-a avut pentru agricultură, reflectăndu-se prin
extinderea suprefețelor agricole ocupate cu arii protejate exemplificate în teren prin solarii și sere.
Principalul element care a declanșat dezvoltarea este noul sistem de irigații, sistemul prin picurare,
care nu a făcut altceva decât să ofere agricultorilor mai mult timp în vederea executării altor
practici în domeniu.
 Factorul financiar este cel căruia i se datorează extinderea suprafelelor cultivate, dar și
investițiile care au ca principal scop atât extinderea căt și o producție cantitativ mai mare și
calitativă. Evident că izbicenilor nu le este ușor să atingă acest scop. Calitatea și cantitatea sunt
doi dintre coefincienții care cumlați nu pot satisface financiat gospodarul izbicean. Granițele
acestor tipuri de discuții depășesc cu mult discuția utilizării terenurilor în Izbcieni, dar și pe cea a
producțiilor din localitate.
În concluzie, în prezenta lucrare s-a demonstrat prin argumente că localitatea Izbiceni din
județul Olt este o localitatea unde principala ocupație a gospodarilor este agricultura, mai exact
componenta acesteia, legumicultura, chiar daca suprafețele ocupate cu legume sunt mai mici decat
cele cu cereale. Vânzarea de legume este principala sursă economică a locuitorilor, ceea ce îi face
ce aceștia să își focalizeze toată atenția și toate resursele în această direcție.
Este evidentă evoluția înregistrată în domeniul agricol în decrsul ulimele patru decenii,
decenii care fac parte din tranziția dintre două regimuri politice comunism și democrație, care prin
programe diferite și-au pus amprenta asupra utilizării ternurilor în comuna Izbiceni. Rămâne de
subliniat faptul că în teren adomeniul agricol este greu să aducă satisfacții economice pentru toți
agricultorii, de unde poate apare idei care vizează dezvolatea unor noi tactici pe domeniu în
localitate.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bălteanu D.,(1984), ”Relieful-ieri, azi, mîine”, Editura Albatros, București,

2. Călinescu R,(1969), ”Biogeografia României, Editura Stiințifică, București,
3. Demeter T., (2009), ”Geografia solurilor”, București,
4. Dumitrașcu M., (2006), ”Modificări ale peisajului în Câmpia Olteniei. București: Editura
Acad. Române,
5. Florea N., (1963),”Geografia solurilor cu noțiuni de pedologie”, Editura Didactică și
pedagigică, București,
6. Ielenicz M., Nedelea Al., (2009), „Dicționar de geomorfologie”, Editura Universitată,
București,
7. Oancea I., (2006),”Tratat de AGRICULTURĂ”, Editura CERES, București, 2006
8. Pătroescu, M., (1987),”Indici ecometrici climatici şi raportul lor cu învelişul biotic în
spaţiul Subcarpaţilor dintre Râmnicu Sărat şi Buzău. Analele Univ. Bucureşti. Seria
Geografie,
9. Posea G., Popescu N., Ielenicz M., (1974) ”Relieful României”, Editura Științifică,
București,
10. ANPM,(2015) PLANUL DE MANAGEMENT ”Valea Oltului inferior”,
11. ANPM, (2015) ”Raport privind starea mediului în România. Presiuni asupra mediului”,
12. Consiliul județean Olt, ”Strategia de dezvoltare a județului Olt pentru perioada 2014-
2020”
13. Ministerul Mediului și Dezvoltării, ANPM, (2008) ”Bazinul Hidrografic OLT”,
14. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,(2017) ”Situația Statistică aTerenurilor la 31
decembrie 2017”,
15. *** www.anpm.ro, 25.05.2019, 18:05
16. *** www.google.ro/ maps, 10.05.2019, 15:45
17. *** www.madr.ro, 3.05.2019, 20:30
18. ***www.primariaizbiceni.ro, 30.05.2019, 20.00
19. ***statistici.insse.ro, 30.03.2019, 19:30