CONCEPTE PRIVIND SISTEMELE CONSTRUCTIVE

PENTRU CASELE INTEGRAL PREFABRICATE DIN LEMN

Casele prefabricate din lemn sunt construcţii realizate integral din lemn ecarisat sau/şi
produse derivate pe bază de lemn, amenajate astfel încât să asigure interioare în care să se
desfăşoare activităţi de viaţă şi odihnă ale oamenilor, în mod temporar sau permanent.

1. Clasificarea caselor prefabricate din lemn

Clasificarea caselor prefabricate din lemn se poate face în funcţie de diverse criterii (fig. 1.)

Case de camping

Case de vacanţă sau odihnă

Case de locuit permanent

DESTINAŢIE
Construcţii administrative

Şcoli, grădiniţe

Hoteluri

Case parter

Case parter + mansardă

DESFĂŞURAREA PE VERTICALĂ Case parter + etaj

(Subsol +) Parter din

zidărie + mansardă sau
etaj din lemn

Case individuale

DESFĂŞURAREA PE ORIZONTALĂ Case cuplate

Case inşiruite

Fig. 1. Clasificarea caselor prefabricate din lemn în funcţie de diferite criterii

Casele de locuit permanent sunt construcţii cu destinaţie de locuinţă, având încăperi cu

funcţionalitate bine definită (dormitoare, living, cameră de luat masa, bucătărie, baie, grup sanitar
suplimentar, cămară, debara, uneori garaj). Aceste tipuri de case se pot realiza cu diferite
dimensiuni în plan şi cu grad de confort diferenţiat. Elementele de închidere şi compartimentare
trebuie să asigure protecţia termică atât pe timp de vară, cât şi pe timp de iarnă precum şi protecţia
fonică. Casele de locuit permanent pot fi construcţii parter, parter şi mansardă sau parter şi etaj; ele
pot fi realizate ca clădiri independente, cuplate sau înşiruite.
Casele de vacanţă şi odihnă sunt construcţii pentru locuit în mod temporar, la sfârşit de
săptămână şi în vacanţe, deci cu destinaţie, de obicei, sezonieră. Elementele de închidere sunt
prevăzute cu termoizolaţii eficiente, astfel încât să asigure atât protecţia contra temperaturilor
scăzute din timpul iernii, cât şi protecţia pe timp de vară. În mod curent, fundaţia se realizează sub
forma unei plăci de beton de tip radier.
Casele cu funcţiuni speciale sunt construcţii destinate desfăşurării unor activităţi pe şantiere
(birouri, magazii, săli de mese, dormitoare comune, construcţii cu funcţiuni sanitare) sau pentru
deservire (moteluri, tonete). Sunt construcţii cu funcţiune, în general, permanentă care trebuie să
asigure confortul higrotermic în funcţie de exigenţele de microclimat interior impuse. Sunt
construcţii cu parter, parter şi mansardă sau parter şi etaj. Aceste tipuri de case pot fi realizate în
construcţii fixe sau tip campuri.
Casele pentru camping sunt construcţii uşoare, pentru folosinţă sezonieră, în special în
timpul verii. Se instalează pe terenuri special amenajate pentru camping. Elementele de închidere
(pereţi, acoperiş) au, în general, un grad de izolare termică mai redus. În mod curent având
dimensiuni în plan relativ reduse, casele pentru camping se prefabrică integral în fabrică, putând fi
fixe sau demontabile.
Campurile si bungalovurile sunt construcţii realizate din panouri de pereţi şi chesoane de
acoperiş, ce se montează pe şaşiuri, care au şi funcţiunea de planşee de pardoseală. Montarea se
face pe suporţi metalici sau pe platforme de beton.

2. Elementele componente ale caselor prefabricate din lemn

Principalele elemente componente ale caselor prefabricate din lemn sunt prezentate în
schema din figura 2.
La conceperea caselor prefabricate moderne din lemn infrastructura, este realizată in
totalitate din beton:
 la clădirile fără subsol, construcţiile (din lemn) se pot amplasa pe o platformă de beton
cu grosimea de 20…25 cm, dispusă pe un strat din pietriş pentru ruperea capilarităţii
apei prin ascensiune;
 in cazul realizării unor fundaţii continue cu bloc şi soclu, acestea vor pătrunde în
pământul bun de fundare minimum 20 cm şi se vor dispune numai sub pereţii portanţi,
pereţii despărţitori putând fi dispuşi pe placa suport a pardoselii;
 la clădirile cu subsol se recomandă ca pereţii de subsol şi planşeul peste subsol să se
realizeze din beton armat.
Suprastructura (integral din lemn) poate fi realizată in următoarele variante constructive:
 structura de rezistenţă verticală:
 panouri portante;
 cadre din lemn şi elemente de închidere din plăci pe bază de lemn sau scânduri;
 bârne, dispuse suprapus;
 planşeul:
 panouri portante;
 dulapi dispuşi la distanţe reduse (30…40 cm);
 grinzi la distanţe de 60…80 cm, cu elemente de închidere la tavan şi la
pardoseală;
 grinzi cu zăbrele cu tălpile din scânduri sau dulapi şi cu zăbrelele din metal sau
din lemn;
 şarpanta acoperişului se poate realiza pe sistem şarpantă pe scaune, cu ferme din lemn,
având îmbinările cu cuie sau plăci metalice sau din ferme mixte (lemn-metal);
 Fundaţii (la construcţii fără subsol)

INFRASTRUCTURA
Fundaţii + pereţi de subsol +
planşeu peste subsol
(la construcţii cu subsol)

Panouri portante de pereţi, pereţi

din bârne de lemn
sau
schelet portant

Planşeu - panouri portante,

dulapi aşezaţi vertical
sau
grinzi cu elemente de umplutură

Panouri portante,
pereţi din bârne
sau
schelet portant pentru frontoane la
mansardă
SUPRASTRUCTURA

Elemente structurale la acoperiş

 grinzi
 ferme
 panouri portante

Elemente de legătură:
 tălpi
 grinzi
 cosoroabe

Scări

Elemente secundare

Fig. 2. Elementele componente ale unei case din lemn, integral prefabricate

3. Tipuri de structuri de rezistenţă

Structura de rezistenţă a caselor integral prefabricate din lemn se poate descompune în două
subsisteme:
 subsistemul structură verticală portantă;
  subsistemul planseu.
Subsistemul structură verticală portantă preia solicitările datorate încărcărilor gravitaţionale
permanente, utile şi climatice, precum şi acţiunile orizontale din vânt şi seism. Posibil a fi realizată
in diferite sisteme constructive, structura de rezistenţă verticală este intrinsec corelată cu rezolvarea
arhitecturală.
Subsistemul planşeu preia încărcările gravitaţionale permanente şi utile şi asigură prin
modul de conformare şi de legătură cu structura de rezistenţă verticală efectul de şaibă orizontală
pentru preluarea încărcărilor orizontale.

3.1. Subsistemul structură verticală portantă

Soluţiile utilizate sunt diversificate în funcţie de:

 tradiţia şi experienţa producătorilor de case prefabricate din zona respectivă;
 numărul de niveluri;
 deschiderile şi traveile construcţiei (distanţele între reazemele verticale portante);
 materialul lemnos avut la dispoziţie;
 amplasamentul clădirii, din acest punct de vedere interesând în mod special gradul de
seismicitate al zonei şi intensitatea acţiunii vântului;
 cerinţele beneficiarului.
Structura de rezistenţă verticală poate fi realizată în variantele descrise în continuare.

 Structuri de rezistenţă din lemn masiv sub formă de bârne (fig. 3, a şi b), din lemn
semirotund cu muchiile teşite (fig. 3, c) sau din lemn ecarisat sub formă de grinzi (fig. 3, d). În
toate cazurile, în zonele de îmbinare, lemnul masiv se prelucrează astfel încât să se poată prelua atât

a B

c D
Fig. 3. Structuri de rezistenţă verticale din lemn masiv:
a - din lemn rotund; b - din lemn rotund teşit în zonele de îmbinare;
c - din lemn semirotund; d - din lemn ecarisat.
eforturile de compresiune, cât şi cele de întindere. În cazul în care se utilizează grinzi ecarisate,
pentru a se reduce şi simplifica manopera la confecţionarea elementelor din lemn masiv, acestea se
prelucrează pe jumătate de secţiune, eforturile de lunecare dintre elemente fiind preluate de dornuri
metalice sau din lemn (v. fig. 3, d).

 Structuri de rezistenţă cu schelet portant realizat din lemn masiv sau din lemn lamelat
încleiat. Scheletul portant este alcătuit din montanţi şi rigle dispuse la distanţe reduse, caz în care
nu sunt necesare diagonale de contravântuire (fig. 4, a) sau la distanţe mai mari, caz în care apare
necesitatea rigidizării scheletului portant cu diagonale de contravântuire (fig. 4, b şi c).

a B

Fig. 4. Structuri de rezistenţă

cu schelet portant [51]:
a - cu montanţi amplasaţi la distanţe reduse;
b - cu diagonale de contravântuire continue pe
un nivel;
c - cu diagonale de contravântuire în K.

O soluţie care permite rezolvarea cu îmbinări mai simple este cea prezentată în figura 5, în
care montanţii sunt realizaţi din câte două elemente iar riglele dintr-un singur element. Diagonalele
de rigidizare, dispuse în planul montanţilor sunt realizate din câte două elemente. În acest caz
îmbinările se realizează cu tije.
 Fig. 5. Structura de rezistenţă cu schelet
portant -
montanţi şi contravântuiri din elemente duble,
rigle dintr-un singur element [51]

 Structuri de rezistenţă din panouri portante, realizate cu schelet interior din lemn
masiv şi fete din plăci (fig. 6). Subansamblul panou portant este integral prefabricat şi are incluse
din fabricaţie: termoizolaţie, barieră contra vaporilor de apă, finisaje la feţe, eventualele instalaţii
electrice. Pentru realizarea unor prinderi ascunse, precum şi pentru eventuale demontări şi remontări
ale construcţiei, panourile pot fi livrate neasamblate complet:
 ramă + faţadă exterioară;
 termoizolaţie (fonoizolaţie) şi barieră de vapori;
 panoul de faţă interioară.
În figurile 7, 8, şi 9 se prezintă exemplificativ un sistem de realizare a panourilor cu lăţimi
reduse pentru pereţi exteriori, respectiv interiori, într-o variantă utilizată în ţara noastră.

a b

Fig. 6. Structura de rezistenţă cu panouri portante (a)

şi diferite moduri de rezolvare a panourilor (b).
 Elementul de bază, panoul, modulat pentru peretele interior sau exterior are lăţimea de 1200
mm şi înalţimea de 2400...3000 mm, în funcţie de condiţiile de arhitectură impuse. Panoul este
format dintr-o ramă din lemn de răşinoase, rigidizată cu montant intermediar şi cu câte două rânduri
de traverse (fig. 7).

Fig. 7. Rama pentru panou modulat de perete

exterior (interior)

Grosimea riglelor variază în funcţie de grosimea termoizolaţiei sau a fonoizolaţiei, astfel:

 la panourile pentru pereţii exteriori rama are grosimea de 76...136 mm;
 la panourile pentru pereţii interiori, rama are grosimea de 60 mm.
Având în vedere dimensiunile reduse ale caroiajului realizat, nu mai este necesară
rigidizarea panoului cu elemente diagonale de contravântuire.

Placarea la interior şi la exterior se realizează în sistemele prevăzute la paragraful 4.

Termoizolaţia dispusă în alveolele ramei, la pereţii exteriori se realizează din polistiren
expandat sau din saltele de vată minerală.
Fonoizolaţia la pereţii interiori se realizează din saltele de vată minerală sau din plăci
poroase, uşoare, pe bază de lemn.

Din punctul de vedere al comportării higrotermice, pentru pereţii exteriori se recomandă

utilizarea panourilor cu strat de aer ventilat (fig. 8), care permite evacuarea în atmosferă a
eventualilor vapori de apă care au migrat de la interiorul construcţiei în structura termoizolaţiei.

Suportul logic pentru această tehnologie de realizare a panourilor de pereţi rezidă din
necesitatea de asigurare a unui sistem de montare şi fixare sigur, eficient, productiv şi care să
permită şi o eventuală demontare şi remontare.
Fig. 8. Detalii de alcătuire a panourilor pentru pereţii exteriori
 Fig. 9. Detalii de alcătuire a panourilor pentru pereţii interiori

3.2. Subsistemul planşeu

În mod curent planşeele la casele din lemn integral prefabricate se realizează:

 cu grinzi din lemn sau dulapi (elemente dispuse la distanţe reduse, 40...60 cm) care
reazemă pe riglele scheletului portant (fig. 2.4 şi 2.5) şi podini din scânduri pentru
pardoseală şi pentru tavan;
 cu panouri portante care reazemă pe panourile portante ale structurii verticale;
 din grinzi cu zăbrele cu tălpi din lemn şi zăbrele din metal.
Sistemul constructiv adoptat trebuie să răspundă exigenţelor privind rezistenţa şi stabilitatea
la încărcările din exploatare, deformabilitatea, capacitatea de preluare a încărcărilor orizontale care
acţionează în planul lor.

2.3.3. Subsistemul acoperiş

Structura de rezistenţă a acoperişului se rezolvă în mod obişnuit din ferme de lemn cu

consum redus de metal (fig. 4) sau din şarpantă pe scaune cu căpriori, pane, popi, contrafise şi
cleşti.
 4. Sisteme de placare a structurii de rezistenţă

Placarea structurii de rezistenţă şi a planşeului se poate realiza în funcţie de:

 tipul structurii de rezistenţă;
 opţiunea de arhitectură;
 gradul de confort dorit;
 materialele avute la dispoziţie;
 condiţiile de climă din zonă (temperaturi minime pe timp de iarnă, temperaturi maxime
pe timp de vară, regim pluviometric, orientarea faţă de punctele cardinale).
În cazul structurilor de rezistenţă din lemn masiv acestea pot rămâne aparente (fig. 10, a) sau
pot fi placate cu plăci derivate pe bază de lemn (fig. 10, b).

a b

Fig. 10. Structură de rezistenţă din lemn masiv,

aparentă (a) şi placată la interior (b).

La structurile cu schelet portant placarea se realizează cu plăci derivate pe bază de lemn (fig.
11.) sau cu scânduri dispuse în diferite sisteme (fig.12).

Fig. 11. Placarea structurilor de rezistenţă

cu schelet portant cu plăci derivate
pe bază de lemn.
 Fig. 12. Placarea cu scânduri dispuse:
a b orizontal în sistem caplama (a),
profilate dispuse orizontal (b),
profilate dispuse vertical (c),
suprapuse dispuse vertical (d)

c d

5. Exigenţe şi criterii de performanţă aferente construcţiilor de lemn

Pe plan internaţional, conceptul de performanţă a fost abordat pe linie ISO de o multitudine

de norme: ISO 6240-1980, ISO 6241-1984, ISO 6242-1992.
Conceptul de performanţă în construcţii, prezentat de norma ISO 6240-1980, este structurat
pornind de la „Condiţiile necesare de utilizare” (cerinţele utilizatorilor), cărora le corespund
„exigenţele de performanţă”, care traduc aceste cerinţe în calităţi ale construcţiei în exploatare,
respectiv ale dotărilor sau părţilor de construcţie.
Norma ISO 6241-1984 detaliază conceptul de performanţă prin:
 categoriile de exigenţe de performanţă ce corespund cerinţelor utilizatorilor;
 tipurile de construcţii care răspund la diferite necesităţi de utilizare;
 natura factorilor care influenţează performanţele.
Norma ISO 6241-1984 prezintă exigenţele utilizatorilor ca fiind următoarele:
 exigenţe de stabilitate;
 exigenţe de siguranţă la foc;
 exigenţe de etanşeitate;
 exigenţe higrotermice;
 exigenţe privind puritatea aerului;
 exigenţe acustice;
 exigenţe vizuale;
 exigenţe tactile;
 exigenţe dinamice;
 exigenţe privind igiena;
 exigenţe de adaptare a spaţiilor funcţionale;
 exigenţe de durabilitate;
 exigenţe economice.
 În completarea conceptului de performanţă în construcţii, în anul 1992, a fost elaborată
norma ISO 6242 în care se utilizează termenul de „obiectiv al utilizatorului” cu semnificaţii de
cerinţe ale utilizatorului.

Categoriile de construcţii realizate parţial sau integral din lemn şi/sau produse pe bază de
lemn, grupate în „clase de clădiri” pentru care apare necesitatea elaborării unui sistem de prescripţii
privind exigenţele utilizatorilor şi criteriile de performanţă pot fi:
 clădiri de locuit;
 clădiri comerciale, magazine, clădiri pentru alimentaţie publică;
 clădiri pentru învăţământ, şcoli, grădiniţe, internate, cămine;
 clădiri din reţeaua sanitară – dispensare, policlinici, cămine pentru vârstnici,
creşe, spitale;
 clădiri pentru manifestări culturale – săli acoperite, muzee, expoziţii, biblioteci;
 clădiri pentru turism – hoteluri, moteluri;
 clădiri administrative;
 săli de sport, bazine de înot.

Sistemul de prescripţii tehnice privind criteriile de performanţă trebuie să aibă în vedere:

 exprimarea specificaţiilor de performanţă;
 metodele de evaluare a performanţelor în faza de concepţie;
 metodele de verificare „în situ” sau în laborator a construcţiei sau elementelor de
construcţie.

În domeniul prescripţiilor privind criteriile de exigenţe în construcţii, acestea necesită a fi

organizate după un algoritm care să cuprindă:
 prescripţii „pe verticală”, care să trateze o anumită categorie de exigenţe pentru
toate nivelurile de structurare, luând în considerare toate clasele de clădiri;
 prescripţii „pe orizontală” care să trateze un anumit nivel de structurare din
punct de vedere al tuturor categoriilor de exigenţe, luând în considerare toate
clasele de clădiri;
 prescripţii „pe clase de clădiri” în funcţie de destinaţia acestora.

În algoritmul din figura 13 este prezentată o schemă logică privind criteriile care stau la baza
alegerii soluţiilor arhitectural-tehnologice şi a celor pentru structura de rezistenţă, în corelare cu
exigenţele şi criteriile de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească o construcţie realizată din
lemn.
 biodegradării şi a focului
Concepţie arhitecturală
Funcţionalitate, gabarit

(interioară, exterioară)
Microamplasament,

Iluminare, instalaţii

Protecţie împotriva
Protecţie termică şi
Condiţii geotehnice
configuraţie teren

acustică
      
Soluţii Soluţii pentru
arhitectural structura de
tehnologice rezistenţă

Alegerea
  Fundaţii
materialelor

Distribuţia
Forma în elevaţie
  încărcărilor
şi secţiune
în plan

Mod de Distribuţia

asamblare, detalii  încărcărilor în
elevaţie
Elemente de

închidere Sisteme construc-
tive principale şi

Prefabricarea secundare (formă

elementelor şi deschidere)

Transport, Sisteme construc-


montaj tive terţiare

(formă şi
deschidere)
Impregnare,

ignifugare
Asigurarea
stabilităţii spaţiale

a structurii de
rezistenţă

Fig. 13. Exigenţe şi criterii de performanţă