Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ecuatiineliniare PDF
Ecuatiineliniare PDF
ro/~ccosmin)
ECUATII NELINIARE PE R
1. CONSIDERATII GENERALE
2. METODA DE REZOLVARE
Radacinile se vor gasi printr-un proces iterativ: se construieste un sir x0, x1, ..., xn
convergent spre radacina cautata α ( x n → α ).
Termenii acetui sir reprezinta aproximatii ale radacinii si se vor numi iterate. Metoda cere
una sau mai multe aproximatii initiale ale radacinii, aceste aproximatii se vor presupune
cunoscute. Aceste aproximatii se gasesc prin metode algebrice. De exemplu stabilind
intervale care contin radacinile, prin inspectarea graficului functiei f.
(3) Presupunind ca iteratia converge, eroarea radacinii depinde numai de precizia utilizata
in calcule (numarul de cifre din reprezentaeea numerelor). Altfel spus precizia radacinii
este determinata de eroarea de rotunjire dintr-un singur pas al iteratiei.
(4) Eficienta se masoara in numarul de calcule (pasi) necesare pentru a obtine radacina cu
o precizie data si anume:
• Pentru metodele care converg independent de aproximatia initiala, eficienta
este data de rapiditatea convergentei.
• Pentru metodele care depind de aproximatia initiala, daca nu se cunoaste o
aproximatie buna a radacinii se aplica un procedeu care converge independent
de aproximatia initiala determinind astfel o aproximatie initiala, dupa care se
trece la o metoda rapid convergenta.
α − x n+1 ≤ c α − x n
p
(1)
rata convergentei.
In general ordinul p si rata c sunt indicatori de viteza a convergentei sirului ( x n )n≥ 0 spre
radacina α.
Observatie: Pentru p=1,2,3 convergenta se zice liniara, patratica si cubica respectiv.
Demonstratie:
In baza relatiei (2) avem succesiv pentru n=0,1,2,...
α − x1 ≤ c α − x 0
α − x 2 ≤ c α − x1
... (3)
α − x n ≤ c α − x n −1
α − x n+1 ≤ c α − x n
Metoda
Metoda consta in injumatatirea succesiva a intervalului si considerarea la fiecare pas a
sub-intervalului in care conditia (5) este indeplinita.
y=f(x)
f(b)
a c
b
f(a) (b-a)/2
f-numele functiei
a,b capetele intervalului
ε-toleranta de calcul
lnit-numarul limita e iteratii(itrare)/numarul efectiv de
iteratii (iesire).
rad-radacina calculata
kod-cod incheiere a iteratiei
Convergenta
Metoda construieste sirul de iterate (puncte) c1,c2,..., cn,... (Fig.2).
y=f(x)
f(b)
α-c1
a c1 c3 α
b
c2
f(a) (b-a)/2
y=f(x)
f(b)
a
c1 c2 b
α
f(a)
c=b−
f (b)
(b − a ) (10)
f (b) − f (a )
Convergenta:
Metoda construieste siul c1,c2,..., cn,... (Fig.3). Se arata ca:
• Metoda converge liniar, in ipoteza ca exista derivatele f' si f'' continue pe [a,b].
• Rata convergentei depinde atit de f cit si de alegerea intervalului [a,b].
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
Dezavantaje:
Sirul ci se apropie de α dintr-o singura parte (a sau b ramin aceleasi la fiecare pas).
Testul de eroare poate fi inadecvat: eroarea α − c se inlocuieste cu c i +1 − ci , care poate
fi mult mai mare sau mult mai mic decit eroarea.
Metoda
Graficul lui f se inlocuieste cu o linie dreapta si anume secanta prin punctele (x0, f(x0)) si
(x1, f(x1)). Intersectia secantei cu axa x va fi punctul x2. La pasul urmator se continua
procesul, luind ca aproximatii x1 si x2.
Observatie: In ipoteza ca x0 si x1 incadreaza radacina, daca s-ar lua ca aproximatii x0 si x1
s-ar obtine regula FALSI.
y=f(x)
f(x1)
x0
x2 x3 x1
α
f(x0)
Formula metodei
Printr-un calcul analog cu cel de la regula FALSI cu a=x0, b=x1 si c=x2 se obtine:
x1 − x 0
x 2 = x1 − f ( x1 ) (11)
f ( x1 ) − f ( x 0 )
sau in general:
x n − x n −1
x n +1 = x n − f ( x n ) , n ≥ 1, x 0 , x1 date (12)
f ( x n ) − f ( x n −1 )
Convergenta
Metoda construieste sirul de iterate x0, x1, x2,...,xn-1,xn,xn+1,...(Fig.4).
Teorema
Daca:
1. Functia f este continua si exista derivatele de ordinul 1 si 2 (f', f'') continue pe o
vecinatate a lui α,
2. f ' (α ) ≠ 0
1+ 5
(b) Ordinul de convergenta este p = ≈ 1.618
2
Demosntratie:
Demonstratia se bazeaza pe urmatoarea evaluare:
f ' ' (η n )
α − x n +1 = − (α − x n )(α − x n +1 ) (13)
2 f ' (ξ n )
in care ξn si ηn sunt intr-o vecinatate curenta a radacinii α, care contine pe xn-1 si xn. Fie
aceasta vecinatate si I = [α − ε , α + ε ] .
Notam
max f ' ' ( x)
M= I
(14)
2 min f ' ( x)
I
α − x n+1 ≤ M α − x n α − x n −1 (15)
e n +1 ≤ Men e n −1 (16)
sau, inmultind ambii termeni cu M:
Men +1 ≤ ( Men )( Men −1 ) (17)
Daca presupunem ca avem Me0<1 si Me1 <1 rezulta prin inductie ca Men<1. Relatia (17)
arata cit de "aproape" de α trebuie sa fie x0 si x1 si anume:
1
α − x0 <
M
(18)
1
α − x1 <
M
Observatii asupra metodei secantei:
Avantaje: metoda cere numai o evaluare a lui f(x) la un pas si anumke f(xn), intrucit f(xn-
1) este calculat la pasul anterior si poate fi stocat. Convergenta este mult mai rapida decit
a metodelor anterioare la care p=1. Trei pasi ai metodei secantei au un ordin de
convergenta de (1.618)3≅4.2, adica echivalenta cu doi pasi ai unei metode patratice 22=4.
Dezavantaje: Metoda nu converge daca x0 si x1 nu sunt suficient de apropiati de α.
x n − x n −1
Fractiile pot da valori imprecise datorita pierderii de semnificatie la
f ( x n ) − f ( x n −1 )
Ipoteze
1. f continua , f',f'' continue pe o vecinatate a radacinii cautate α. Se presupune
cunoscuta o aproximatie initiala a radacinii x0
2. f'(α)≠0
Metoda:
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
y=f(x)
α
x2 x1 x0
Formula metodei
Sirul de iterate ( x n )n≥ 0 se obtine in baza urmatoarei relatii de recurenta:
f (x n )
x n +1 = x n − , n≥0, x0 cunoscut (20)
f ' (xn )
Convergenta
( x − x 0 )2 ( )
f ( x ) = f (x0 ) + (x − x0 ) ⋅ f ' (x 0 ) + f '' ξn
2! ⇒
x = α
(21)
(α − x0 )2
0 = f ( x0 ) + (α − x0 ) ⋅ f ' ( x0 ) + f ' ' (ξ n )
2!
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
Teorema
Fie α o radacina a ecuatiei f ( x ) = 0 .
Daca:
Atunci:
a) Iteratele xn definite de relatia (20) se regasesc in I
b) Sirul ( x n )n≥ 0 converge spre α
Estimarea erorii
Aplicind formula cresterilor finite a lui Lagrange obtinem:
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
x = g (x) (28)
Radacina α a ecuatiei se numeste punctul fix al aplicatiei g: α = g (α ) .
Metoda punctului fix (iteratia de punct fix) consta in construirea sirului:
x n +1 = g ( x n ), n ≥ 0; x 0 − dat (aproximatia initiala a radacinii ) (29)
Daca functia g satisface conditiile:
1. aplica un compact C ⊂ R in el insusi,
2. aplicatia este contractanta
atunci pentru orice x0 ∈ C sirul ( x n )n≥ 0 definit de relatia (29) converge catre punctul fix
α ∈ C al aplicatiei g. In plus, punctul fix este unic in C.
Teorema 1. (Lema)
Fie g : [a, b] → [a, b] , continua pe [a, b] . Atunci g are cel putinb un punct fix in [a, b] .
Observatie: Conditia g : [a, b] → [a, b] este esentiala. Explicit aceasta inseamna:
y
y=x
b
y=g(x)
g(b)
g(a)
a α b x
Fig.6.
Demonstratie:
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
λn
c) α − x n ≤ x1 − x0 , ∀n ≥ 0.
1− λ
Demonstratie
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
(a) Conform Teoremei 1, ecutia x=g(x) are cel putin o solutie in [a,b]. Demonstram prin
contradictie ca solutia este unica. Presupunem ca exista doua solutii α si β, α≠β:
α = g (α )
(34)
β = g (β )
Avem:
α − β = g (α ) − g (β ) ≤ λ α − β (35)
α − x0 ≤ α − x1 + x1 − x0 ≤ λ α − x0 + x1 − x0 (38)
de unde rezulta:
1
α − x0 ≤ x1 − x0 (39)
1− λ
Avem apoi:
pentru n=1:
λ
α − x1 ≤ λ α − x0 ≤ x1 − x0 (40)
1− λ
pentru n=2:
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
λ2
α − x 2 ≤ λ α − x1 ≤ x1 − x0 (41)
1− λ
Concluzia (c) rezulta prin inductie.
Cazul g derivabila.
Verificarea conditiei Lipschitz este, in general, dificila. Vom considera in continuare
cazul in care g este derivabila pe [a,b]. In acest caz, teorema cresterilor finite conduce la:
g ( x ) − g ( x') = g ' (ξ )( x − x') (42)
Daca derivata g'(x) este marginita:
g ' ( x ) ≤ λ , x ∈ [a, b ] (43)
rezulta ca
g ( x ) − g ( x ') ≤ λ x − x ' (44)
Teorema 2'
Daca
1. g : [a, b] → [a, b] , g este continua pe [a, b].
g ' ( x ) > 1, x ∈ (α − ρ , α + ρ ) = I
α − x n +1 = g ' (ξ n )(α − x n ) unde ξ n este situat intre α si xn. Conform ipotezei rezulta:
y
y=x
y=g(x)
x0 x1 x2 α x
y
y=x
y=g(x)
x0 x2 α x1 x
y
y=x
y=g(x)
x2 x0 α x1 x
y
y=x
y=g(x)
x2 x1 x0 α x
iteratia de punct fix, in care functia g satisface conditiile din Teorema 2 sau 2'. Avem
urmatoarele evaluari:
α − x n = α − x n +1 + x n +1 − x n = g (α ) − g ( x n ) + x n +1 − x n
(45)
α − x n ≤ λ α − x n + x n +1 − x n
Apoi cu
α − x n +1 ≤ λ α − x n (46)
rezulta
λ
α − x n +1 ≤ x n +1 − x n (47)
1− λ
Astfel pentru a determina radacina cu o eroare ε prescrisa α − x n +1 ≤ ε este suficient a
lua:
λ
x n +1 − x n ≤ ε (48)
1− λ
adica
1− λ
x n +1 − x n ≤ ε = XTOL (49)
λ
Definirea problemei
Se cere rezolvarea ecuatiei f(x)=0 in intervalul [a,b], prin metoda punctului fix, adica
transformarea ecuatiei f(x)=0 intr-o ecuatie echivalenta de forma x=g(x). O astfel de
transformare va fi numita procedura explicita de punct fix.
4.3.1 Proceduri
Propozitia 1
Fie Φ( x ) orice functie definita pe [a,b] continua si care nu se anuleaza pe [a,b]. Atunci
definind:
g ( x) = x − Φ( x ) ⋅ f ( x) (50)
ecuatia x=g(x) are aceleasi radacini ca si ecuatia f(x)=0 si u are alte radacini in [a,b].
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
Propozitia 2
Fie F(x) orice functie continua, cu proprietatile F(0)=0 si y≠0⇒F(y) ≠0. Atunci definind
g ( x ) = x − F ( f ( x)) (51)
concluzia din Propozitia 1 are loc.
Exemplificare
Cea mai simpla alegere a lui Φ( x ) in propozitia 1 este Φ( x ) =constant:
Φ( x ) = m, m ≠ 0 (52)
Cu aceasta rezulta
g(x) = x − m ⋅ f (x) (53)
Presupunem ca f este derivabila, avem:
g ' (x) = 1 − m ⋅ f ' (x) (54)
Conditia de convergenta este ca intr-o vecinatate a lui α, sa avem:
g ' (x) < 1 (55)
care conduce la
− 1 < 1 − m ⋅ f ' ( x) < 1 (56)
Se va presupune ca f ' (α ) ≠ 0 , rezulta ca
1. m trebuie sa aiba acelasi semn cu f'(x).
2. Daca f'(x)>0 trebuie ca:
2
0<m< (57)
f ' ( x)
3. Daca f'(x)<0 trebuie ca
−2
0>m> (58)
− f ' ( x)
Interpretare geometrica
x1 = x0 − m ⋅ f ( x0 ) (60)
x1 este intersectia axei x cu dreapta dusa prin punctul (x0, f(x0)) de panta 1/m.
Observatie: (m-optim)
Pentru o convergenta mai rapisa vom cere ca g ' (α ) ≈ 0 ceea ce conduce la
1
m≈ (61)
f ' (α )
1
Intrucit α nu este cunoscut, vom lua mopt = presupunind ca x0 este apropiat de α.
f ' ( x0 )
y y=x/m
y=f(x)
x2
x1 α
x0 x
5. EXTRAPOLAREA AITKEN
α − x n +1
Presupunem ca sirul x n +1 = g ( x n ) converge catre α si lim = C , C este
n→∞ α − x
n
α − x n +1
≈ C , n ≥ N1
α − xn
Avem atunci urmatoarea relatie:
α − x n + 2 α − x n +1
= (62)
α − x n +1 α − xn
α − x n +1 α − xn − ( x n +1 − x n )
= = (64)
x n + 2 − x n+1 x n +1 − x n ( x n + 2 − x n +1 ) − ( x n +1 − x n )
de unde rezulta:
( x n +1 − x n ) 2
α = xn − (65)
( x n+ 2 − x n +1 ) − ( x n +1 − x n )
Asa, cum s-a remarcat egalitatea anterioara este aproximativa depinzind de satisfacerea
relatiei (62). Notind:
( x n +1 − x n ) 2
a n,n + 2 = x n − (66)
( xn+ 2 − x n +1 ) − ( x n +1 − x n )
urmatorul:
x0 − dat
x1 = g ( x0 ); x 2 = g ( x1 ); x3 = a0, 2
x 4 = g ( x3 ); x5 = g ( x 4 ); x6 = a3,5 (67)
...
x n +1 = g ( x n −1 ); x n+ 2 = g ( x n +1 ); x n + 3 = a n,n + 2
Observatii:
ANALIZA NUMERICA-ECUATII NELINIARE PE R. (http://bavaria.utcluj.ro/~ccosmin)
marimea lui C.
2. Fie o functie f data prin tabelul valorilor in punctele x k (obisnuit alese echdistante).
Definim diferenta inainte a functiei f, in xn, prin:
∆f ( x n ) = f ( x n +1 ) − f ( x n ) (68)
si diferenta de ordinul 2 prin:
∆2 f ( x n ) = ∆(∆f ( x n )) = ( f ( x n + 2 ) − f ( x n+1 )) − f ( x n +1 ) − f ( x n ) (69)
Punind f ( x k ) = x k rezulta:
∆x n = x n +1 − x n
(70)
∆2 x n = ( x n + 2 − x n +1 ) − ( x n +1 − x n )
Cu aceasta formula (66) se scrie:
(∆x n ) 2
a n,n + 2 = xn − 2 (71)
∆ xn