Sunteți pe pagina 1din 70

SCOALA TEHNICĂ POSTLICEALĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

OSTEOMIELITA

Coordonator
Absolvent:

TIMIŞOARA
2011
CUPRINS

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR .............................................. 4

OSTEOMIELITA ............................................................................................ 10

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

IN INGRIJIREA BOLNAVILOR …………………………......………..…. 17

STUDIU DE CAZ ………………………………………….......................…. 33

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................. 70

2
Motto:

“Fixeaza-ti in minte chiar de acum o regula si un ideal de purtare carora sa te


conformezi atat in singuratate cat si intre oameni, caci intelepciuna e a ta numai cand o dai
altuia, astfel ea este numai in tine.”

Nicolae Iorga

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

3
1. Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara, ambele
asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.
Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar) legate
intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman,
reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au proprietatea de a
rezista la:
 presiune
 tractiune
 torsiune

Rolul oaselor in organism

1. determina forma corpului, iarimpreuna cu articulatiile dintre ele, asigura suportul


partilor moi;
2. participa la formarea cavitatilor de protectie a unor organe (cutia craniana, canalul
vertebral, cutia toracica, bazinul );
3. sunt organe ale miscarii pentru ca pentru ca participa la formarea articulatiilor si
servesc capunct de insertie pentru muschi;
4. maduva rosie (din epifizele oaselor lungi,din oasele late si scurte)are rol in
hematopoeza;
5. deposit de substanta fosfocalcice, pe care organismul le poate mobiliza la nevoie
(sarcina).

2. Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos este un
tesut conjunctiv metaplaziat.

TESUTUL OSOS ESTE FORMAT DIN:


- celule osoase
- substanta fundamentale
- substanta osoasa

CELULA OSAOASA – numita in stadiul tanar osteoblast, iar in stadiul adult osteocit,
deriva din celula mezenchimala.
Osteocitele au forma ovala, turtita, cu numeroase prelungiri.
Ele sunt adapostite in mici cavitati stelate (fiziforme) sapate in substnta endamentala,
numita osteoplasta.
Din peretii osteoplastelor pleaca numeroase canalicule subtiri care se anostomazeaza cu
canaliculele osteoplastelor vecine.
Osteblastii au o bogata aactivitate secretorire, participand la formarea oscinei si a unei
fosfatoze. Osteoblastul se poate forma in osteoclast si invers.
Osteoclastul este o celula care intervine in procesul de formare a osului, indeplinind
rolul de distrugere si limitare a formarii tesutului, in functie de necesitatile fiziologice.
Pe masura ce osteocitul imbatraneste, activitatea lui secretorie scade ca si volumul sau.

4
SUBSTANTA FUNDAMENTALA – a osului se compune din:
- o parte organica
- o parte minerala / anorganica
Componenta organica reprezita 34% si sete formata din oseina (substanta secretata de
osteoblaste).
Componenta minerala reprezinta 66% din substanta fundamentala si este formata din
minicristale de fosfat tricalcic la subrafata caruia sunt absorbite cristale foarte fine de carbonat
de Mg si carbonat Na.

TESUTUL OSOS –formeaza scheletul corpului si reprezinta aparatul de sustinere a


partilor moi ale organismului; este totodata un important rezervor de substante fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa, exista doua varietati de tesut osos:
- TESUTUL OSOS COMPACT
- TESUT OSOS SPONGIOS

TESUTUL OSOS COMPACT – formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a


epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
- in portiunea centrala de canalul medular
- la exterior de periost.
Microscopic, substanta ososasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite canalele
Havers, acestea contin:
- capilare sanguine
- terminatii nervoase
- tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.
In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase concentrice, in
grosimea carora se gasesc osteoblase ce contin osteocitele.
Scheletul lameleorl este format din oseina si fibre de calogen paralele intre lele. Fibrele
de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.
Aceasta structura asigura o deosebita rezistenta a osului.
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul Havers
unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane
rezultate in urma remanierii ososase, formand sistemele internaversiene.

TESUTUL OSOS SPONGIOS – formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late. Este
format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din mai multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite areole, care
dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.

3. Osteogeneza

Procesulde formare a osului se numeste osteogeneza.

5
Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al
embrionului si fatului , presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei de 25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. OSIFICARE DE MEMBRANA / DESMALA, prin care in modelul conjunctiv al
osului, apar puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin impregnare cu
saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza osulprimar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de remaniere osoasa
sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei; prin
osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza calusul supa
fracturi.
2. OSIFICARE DE CARTILAJ / ECONDRALA, prin care celullele cartilaginoase se
hipertrofiaza si degeneraeaza. Substanata fundamentala a carilajului se distruge partial iar
restul se va impregna cu Ca.
In fazaurmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului
(pericondru), pleaca muguri conjuctiva vasculari spre celulele cartilaginoase distruse de
osteogeneza.
Celulele acestui tesut devin osteoblasti si secreta oseina care se impregneaza saruri de ca
si formeaza osul primar.
In oasele lungi, mugurii conjunctiva vasculari formeaza canalul medular.
In ultima faza are loc distrugerea si remanierea osoasa, sub actiunea osteoplastelor si se
formeaza osul definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristica majoritatii tipurilor oaselor corpului si totodata
se face cresterea in lungime a osului, la nivelul cartilajelor de crestere (diafiza – epifizari).
Este un proces general al organismului controlat de sistemul nervos care coordoneaza
activitatea mai multor factori:
- mecanici;
- endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali);
- vitamine (vitamina d);
- enzimatici (fosfalozele alcalina si acida);
- factori metabolici.

4. Morfologia oaselor

Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in organism. Se impart


in trei categorii:
- oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)
- oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)
- oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care se
prezinta sub trei varietati:
a) maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea oaselor fatului si in
oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in perioada
de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de osteogeneza
prin osteoblastii si osteoclastii diferentieti din celulele conjunctive medulare.
In fracturi intervine formarea calusului.
b) maduva galbena se afla in toate oasele adultului, exceptie
osele late si scurte. Se caracterizeaza prin continutul de caelule adipoase,
care ii dau culorea galbena. Este un depozit al organismului.

6
c) maduva cenusie se gaseste in osaele varstnicului. Este formata preponderent
din tesut conjunctiv si are rol de umplutura.
Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi inervatie si
vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia suprafetelor
articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern, periostul participa la formarea
osului, celulele sale transformandu-se in osteoblasti atat in procesul de dezvoltare a osului cat
si in cazul de fracturi, formand calusul.
Vascularizatia osului este asigurata de artere si vene.
Rolurile importante ale maduvei sunt:
1. participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;
2. rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui;
3. constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
4. ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva

5. Scheletul – prezentare generala

SCHELETUL este alcatuit din vase grupate pe regiuni, formand elementul de sustinere
si de protectie ale diverselor aparate:
Scheletul axial (format din craniu coloana vertebrala) si scheletul toracelui membrelor
(superioare si inferioare).
SCHELETUL CAPULUI este format din oasele cutiei craniene (neurocraniu) si oasele
masivului facial (crescerocraniu).
NEUROCRANIUL (craniul cerebral) este alcatuit din optoase: patru neperechi (frontal,
etneoid, sfenoid si occipital) si patru perechi (doua parietale si doua temporale fiecare cu
detalii caracteristice).
VISCEROCRANIUL (splahnocraniu) este alcatuit din 14 oase diverse dintre care doua
neperechi: vomerul si mandibula si sase perechi: maxilar, zigomatic, nazal, lacrimal, palatin si
conca nazala inferioara.
SCHELETUL TRUNCHIULUI este format din piesele osoase ale coloanei vertebrale,
toracelui si bazinului osos.
COLOANA VERTEBRALA: formata din 33 – 34 vertebre suprapuse, avand fiecare
caracteristici speciale.Pe regiuni se disting 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 vertebre
lombare, 5 vertebre sacrale sudate intr-un singur os, osul sacru si 4 sau 5 vertebre invaluate si
sudate intre ele formend osul coccis.
SCHELETUL TORACELUI – o componete a scheltului trunchiului este format din
coloana brocala, de care cele 12 perechi de coaste: primele 7 perechi de coaste adevarate, 5
perechi de coaste false, dintre care 2 perechi sunt coaste foltante.
Acestea la randul lor se articuleaza pe resa anterioara si mediana – sternul – prin
intermediul cartilajelor coastele exceptand coastele flotante (11-12).
SCHELETUL BAZINULUI cuprinde centura pelviana formata din cele doua oase
coxale, articulate posterior cu osul sacru (articulatia sacrailiaca), iar anterior articulate intre
ele prin semifiza pelviana. Bazinul (pelvisul) incheie terminal cavitatea trunchiului. Osul
coxal este format, prin sudarea la puberate a 3 oase: ilium, ischium, puers unite prin cartilajul
in Y, menajand intre ele si gaura obturata, inchisa de membrana obturatoare. Prin fata lor
interna contribuie la constituirea foselor iliace si a stramtorii superioare a bazinului care
formeaza limita intre bazinul mare si bazinul mic pe fata lor externa si central aflandu-se o
cavitate scobita prin care se face articulatia cu capul femural.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR este alcatuit din piese osoase proprii fiecrui
segment.

7
Umarul este format din oasele centurii toracale (scapulare), clavicula care fixeaza
membrul superior de torace (articulatia sternoclaviculara) si scapula (omoplatul) os plat de
forma triungiulara.
Scapula se muleaza cu fata sa anterioara pe fata posterioara si superioara a toracelui
(unghiul sau inferior corespunde coastei a 12–a si se articuleaza cu capul numeral prin
intermediul cavitatii glenoide.
Bratul – prin osul humerus, se leaga prin extremitatea sa distala cu antebratul care
prezinta osul radius, iar medial vena in pozitia de sustinere a maine. Aceste prin extremitatea
distala se articuleaza oasele mainii: oase carpiene (8), metacarpiene (5) si falange.
SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR
Membrul inferior are trei segmente:
- coapsa, al carui schelet este format din femur;
- gamba, al carui schelet este format din tibie si fibula;
- piciorul, in scheletul caruia gasim tarsul, metatarsul si falangele
FEMURUL: este cel mai lung os din intregul schelet. El are un corp si doua extremitati.
Extremitatea superioara este formata din cap, gat si tromantere.
- capul femurului are forma sferica si este orientat in sus si medial, se articuleaza
cu cavitatea cotiloida;
- gatul femurului este aproape cilindric, lung de 6 cm si orientat de pas in pas;
- trahantrele sunt doua proeminente asezate la locul de unire a gatului cu corpul.
La marginea superioare a gatului exista o proeminent mare cu contur patrulater care
prezinta trahanterul mare; pe parte dorsala a limitei dintre gat si corp se gaseste o proeminenta
mai mica care prezinta trahanterul mic. De la trahanterul mare porneste spre trahanterul mic,
creasta intreahanterica. Trahanterele si creasta intrahanterica servesc pentru insertii musculare.
Corpul femurului are forma de prisma triungiulara si prezinta o curbura cu concavitatea
indreptata posterior. Cele trei fete sunt convexe si netede. Dintre muchii numai cea
posterioara prezinta caractere particulare si poarta denumirea de linie aspra. In partea
mijlocie, linia aspra se prezinta ca o creasta groasa; extremitatea superioara este trifurcata,
iarextremitatea inferioara este bifuracta. Pe linia aspra se insereaza muschi ai coapsei.
Extremitatea inferioara este alcatuita din doua mase voluminoase ovoide, numite codili, un
codil intern si unul extern. Pe fata anterioara, codilii se unesc si formeaza o suprafata
articulara forma de scripete, trahela femurala care se articuleaza cu rahela iar pe fata
posterioara, ei sunt despartiti printr-o mare scobitura, incizura intercondiliana. Suprafata
condililor serveste pentru articularea cu oasele gambei.
OASELE GAMBEI:
Scheletul gambei este format din doua oase asezate paralel: tibia si fibula.
TIBIA - os lung situat in partea interna a gambei; este mai voluminoasa decat fibula.
Prezinta un corp si doua extremitati.
Extremitatea superiaora – este mai columnioasa decat cea inferioara, este formata din
doua tuberozitati, care sunt niste condili: condilul lateral si condilul mediu.
Pe fata lor superioara condilii au suprafete articulare, cavitatile glenoide ale tibiei care se
articuleaza cu condili femurali. Pe partea anterioara a acestei extremitati exista o proeminenta,
tuberozitatea anterioara, pe care fixeaza tendonul radelei. Corpul tibiei are forma de prisma
triungiulara. Pe fata posterioara prezinta o creasta care porneste din dreptul candilului lateral
si merge in jos si medial; ea se numeste linia oblica a tibieisi serveste pentru insertia
muschiului sobar si tibial posterior. Pe fata inferioara are o creasta foarte ascutita in partea ei
mijlocie, creasta anterioara.
Extremitatea inferioara este mai putin voluminoasa decat cea superioara. Ea prezinta o
fata articulara pentru trahelea astrogalului. La partea interna, extremitatea inferioara se

8
prelungeste sub forma unei apofize numita maleala mediala, caresearticuleaza tot cu
astrogalul. Pe fata laterala a acestei extremitati se gaseste o fateta articulara, fibula.
FIBULA – este cunoscuta si sub denumirea veche de paraneu. Este un os lung, mai
subtire decat tibia, asezat pe partea laterala a gambei. Prezinta un corp si doua extremitati prin
carese articuleaza cu tibia.
Extremitaea superioara se prezinta ca o ingrosare numita capul fibiei. Pe fata superioara
are o articulara pentru condilul lateral al tibiei, iar lateral de acesta este apofiza piramidala,
apofiza stibiala. Corpul fibulei este subtire si are forma de prisma triunghiulara cu suprafete
neregulate, pentru insertia muschilor.
Extremitatea inferioara formeaza maleala laterala si se prezinta ca o ingrosare ovala,
turtita lateral, care coboara sub nivelul extremitatii ionferioare a tibiei. Pe fata mediala are
suprafete articulare pentru tibie si pentru astrogal.
ROTULA – os scurt, turtit, antero-posterior, (patela) asezat in partea anterioara a
genunchiului. Are forma aproximativ triunghiulara, prezentand o baza si un varf. Pe
suprafetele articulare de pe fata posterioara se articuleaza cu condilii femurului iar pe ia se
insera muschi si ligamente. Este cuprinsa in grosimea tendonului, muschiul cvadicepsla
nivelul genunchiului, din care cauza este considerata un os sesanoid.
OASELE PICIORULUI
Piciorul este ultimul segment al membrului inferior, format di 26 de oase. Ca si la man,
oasele sunt asezate in trei grupe: tarusul, metatarusul si falangele.
TARUSUL – format din 7 oase scurte, numite oase tarsiene, aceste oase sunt mai mari si
mai puternice decat oasele corpului datorita rolului pe care il au in sustinerea greutatii
corpului. Oasele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri:
1. In randul 1 (proximal) sunt doua oase cele mai mari suprapuse: astrogalul
si calcaneul.
- Astrogalul (talus) are forma neregulata si este asezat sub extremitatile inferioare
ale fibiei si fibulei deasupra calcaneului. El are fete articulare pentru aceste oase si pentru
osul scafoid. Pentru articularea cu tibia, pe fata superioara se afla o parte lombata trahea
astrogalului.
- Calcaneul (calcanus) este cel mai mare os tarsian, este asezat sub astrogal si are
forma cuboida alongit antero-posterior. Pe fata superioara are o fateta articulara pentru
astrogal, iar prin fata anterioara se articuleaza cu osul cuboid. Pe fata posterioara prezinta
o ingrosare, tuberculul calcaneului, pe care se insereaza tendonul lui Ahile
2. In randul al II-lea (distal), se afla cubidul, la exterior scofoidul, la interior
inaintea scofoidului se afla trei oase cumiforme (I, II, III)
METATARUSUL – esteformat din 5 oase metatarsiene. Un os metatatrsian prezinta:
baza,corp si cap. Prin baza se articuleaza cu osul tarsian corespunzator,iar prin capcu falanga
corespunzatoare. Oasele metatarsiene se numeroteaza de la I la V, incepand din interior in
exterior, astfel ca primul metatarsian este cel mai intern corespunzator, iar al V-lea cel extern.
Considerate in totalitatea lor tarusul si metatarusul alcatuiesc o bolta, cu o fata dorsala,
convexa si una plantara, concava.
SCHELETUL DEGETULUI PICIORULUI – este format din falange. Ele sunt oase lungi,
turtite darso-plantar. Fiecare falanga are o baza un corpsi un cap. Falangele se numeroteaza
incepand de la baza degetelor,degetul mare de doua falange (1,2,3), in general falangele degetelor
de la picioare sunt mai putin dezvoltate decat falangele degetelor mainii. Baza primelor falange
(1) se articuleaza cu metatarsienele, corespunzatoare.

OSTEOMIELITA

9
Este o infectie hematogena a osului, produsa cel mai frecvent de stafilococulauriu,
localizata de obicei in metafiza oaselor lungi la copii si adolescenti.
Termenul de osteomielita indica alterarea osului, accentuand participarea maduvei la
procesul inflamator.
Pentru a scoate in evidenta afectarea primara pe cale hematogena a maduvei osoase,
unii autori, i-au dat numele de MIELITA ACUTA CONJUNCTIVA, iar altii din contra,
concentrandu-se asupra procesului distructiv osos propriu-zis o numesc OSTEITA.
Boala a fost cunoscuta din timpul lui Hipocrate sub numele de „ Caria spontana” iar
Pasteur (in 1880) arata etiologia ei ca fiind produsa de stafilococul auriu denumit si „furuncul
al osului”.
In general se apreciaza ca morbiditatea si mortalitatea datorita osteomielitei sunt in
continua scadere, estimandu-se ca posibile 5% complicatii dupa aceasta afectiiune.

PATOGENIE si PATOLOGIE
Din punct de vedere patogenic se poate admite o anomalie septica sau o tromboza a
vaselor nutritive ale osului
Osteomielita acuta se produce frecvent intre 5 si 15 ani, rar la adulti avand ca agent
etnologic stafilococul auriu sau alti germeni (streptococul, stafilococul alb, pneumococul,
colibacilul, bacilul Eberth).
LOCALIZARE
Osteomielita poate afecta orice fragment osos, dar in general boala se localizeaza la
nivelul oaselor lungi (84,4%), femur, tibie, humerus, si mai rar la nivelul oaselor late, (3,9%)
craniu, omoplat si scurte (5,2%), vertebre, calcaneu. Dintre oasele lungi cele mai afectate sunt:
femurul si tibia (70%),localizari constatate si de Trueta in anul 1951.

1. ETIOLOGIA

Agentul microbian care produce boala este cca in 90% din cazuri stafilococul auriu,
germen izolat de Pasteur in 1880in secretia furunculelor.
Ea poate fi produsa insa si de alti germeni: streptococul, stafilococul alb, pneumococul,
colibacilul, bacilul Eberth.
Inainte de descoperirea antibioticelor streptococulproducea 60% din osteomielita
sugarilor: in prezent in urma procesului de adaptabilitate, loculstreptococului a fost luat
destafilococul auriu.
Ponderea crescuta a osteomielitei data de stafilococ este explicata prin prezenta
stafilococului pe tegumente si mucoase in formalui saprofita.
Dar pentru producerea bolii este nevoie de o serie de factori predispozanti:
- oboseala si efortul muscular;
- starile carentiale, de subnutritie;
- starile toxice;
- scaderea rezistentei organismului;
- varsta (sugar-adolescent).

CALEA DE PATRUNDERE:
Stafilococul ajunge la os pe cale hematogena, putand avea ca poarta de intrare
tegumentele si mucoasele, plagi infectate, furuncule, otita, stafilococi pleuro-pulmonari.

10
In cazul osteomielitei neonatale calea de patrundere este:
- calea cutanata:
- ombilicala:
- perfuziile intravenoase:
- perfuziile cu denudare venoasa
Se produce o bacteriemie cu localizare in metafiza oaselor lungi (brebul osos) unde
circulatia este lenta cu localizare frecventa aproape de genunchi si departe de cot.
Trueta clasifica patogenia prin teriografie si examene anatomo patologice.

2. ANATOMIE PATOLOGICA si PATOGENIE

Infectia osteomilitica ca proces infectios cu localizare exclusiv osoasa se desfasoara in


trei etape succesive:
1. Initial se constata aparitia unui factor infectios primitiv;
2. Invazia organismului dominata de manifestari generale;
3. Fixarea germenului la nivelul osului si declansarea osteomielitei.

3. TABLOUL CLINIC

Debutul poate fi precedat de o stare de oboseala cu dureri osoase si articulare vagi.Cel


mai adesea,debutul osteomielitei acute este brutal si se manifesta prin urmatoarele semne si
simptome:
- febra
- frisoane
- tahicardie
- tahipnee
- agitatie
- oligurie
Palparea aparatului locomotor descopera o zona dureroasa; alteori durerea este spontana
si se accentueaza progresiv. Apare tumefactia locala, circulatia colaterala, tegumentul este mai
cald iar la palpare se poate decela o impastare. Totodata declansarea osteomielitei induce
impotenta functionala sau partiala a membrului respectiv cu reducerea sau avolirea miscarilor in
articulatiile invecinate.

PERIOADA DE STARE

Dupa o perioada de 3-4 zile de la debutul bolii,alaturi de semne si simptomele


persistente au loc modificari ale semnelor locale in sensul exteriorizarii, supuratii catre partile
moi:
- durerea se intensifica
- tumefactia devine evidenta
- apare procesul osteogenetic de formare de os sub forma de straturi concentrice.

4. DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI

Examenul radiologic

11
Este singurul care precizeaza localizarea si intinderea leziunilor, eticheteaza
complicatiile si in timp urmareste evolutia si vindecarea sau aparitia recidivelor.
Primelemodificari radiologice isi fac aparitia numai dupa ce procesul inflamator di
tesutul medular se insoteste de afectarea tesutului osos, astfel incat in primeledoua saptamani
imaginea radiologiei este nemodificata. Totusi prin radiografii comparative,in proectii identice
se poate remarca cresterea densitatii tesutului din vecinatatea metafizei osului interesat,
expresie a edemului local
La 14-16 zile de la debut se pot observa in zona centrala a metafizei modificari de
resorbtie prin demineralizarea difuza, datorata hiperemiei din faza incipienta a procesului
inflamator, resorbtia se intinde catre diafiza.
Totodata se observa ca imaginea radiologica capata aspect neomogen prin aparitia
numeroase zone de osteoliza, neregulat determinate, ce confera in ansamblu structurii aspect de
os patat. La aproximativ 21 de zile de la debutul bolii periostul care in mod normal nu poate fi
evidentiat radiologic incepe sa devina vizibil, sub forma unui lizereu opac ce cenzureaza osul la
periferic, apoi apare o dedublare a corticalei.
Aparitia imaginii de sechestru vizibila dupa cele doualuni de evolutie indica
cronicizarea osteomielitei. Zonele de rezortie neomogena incep sa se distinga treptat portiuni
de os mai dens, care reprezinta zone de necroza osoasa.
Sechesrele au forme simarimidiferite si sunt inconjurate de un lizeren clar, zona ce
constituie camera sechestrului si care depaseste cu mult dimensiuninle zonei necrozate avand
contururi dense,datorita modificarilor de osteogeneza reactionala insotitoare.
Dupa inlaturarea sechestrelor osteomielita intra in faza de remaniere, osul nou format
laund aspectmai neregulat, mai dens imbracand diafiza sub forma unor ingrosari, a unor
hiperastoze.

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Debul infectios al osteommielitei acute,ca si semnele locale comune mai multor


afectiuni (durere, tumefactie, impotenta functionala), duc desseori la erori de diagnostic
.Mediul de evolutie si examenele paraclinice si proba terapeutica sunt insa criterii importane de
diagnostic diferential, utile in excluderea urmatoarelor afectiuni:
1. Sinovita traumatica acuta tranzitorie, in care semneleparticulare sunt rapid
regresive, iar starea generala nu este alterata.
2. Entorsa, caracterizata radiologic uneori prin mici smulgeri osose la nivelul
insertiei ligamentelor, evolueaza fara febra si cedeaza la imobilizarea gipsata. Se
observa constant echimoza.
3. Reumatismul articular acut in care durerile sunt migratoare, si se accentueaza la
mobilizarea articulatiei, ASLO crescut, streptococ b-hemolitic prezent in exudatul
faringian, raspuns favorabil la corticoterapie, penicilina, aspirina.
4. Artritele ce apar in cazulunor boli infecto-contagioase.
5. Fracturi subperiostale sau dezlipirile epifozare unde elementul anamnestic si
examenul radiologicsunt tresante.

5. FORME CHIMICE

12
Osteomielita acuta poate imbraca tablouri chimice variabile, in functie de varsta
bolnavului, virulenta infectiei si factorii imunologici. In acest contrast se descrie
a) forma toxica
Inca de la inceput, tabloul general este cel (mai) al unei infectii grave stafilococice.
Bolnavul prezinta temperatura 40 grade plus rapid filiform, facies toxic, extremitati reci.
Semnele locale sunt foarte reduse sau chiar absente, ele neavand la dispozitie timpul necesar sa
apara. Starea generala se altereaza rapid, bolnavul care la inceput prezenta delir, devine
adinamic, intra in stare de coma si subcomain cateva zile, chiar sub tratament masiv cu
antibiotice.
Este o forma intalnita inca si azi, care se grefeaza pe organismele torate,la care puterea
de aparare este depasita de virulenta germenilor.
b) forma septico-pioemica
Se insoteste de stare generala grava cu febra si frisoane repetate, marcand de obicei alte
localizari osoase sau viscerale, sub forma de supuratii metalostice. In aceste cazuri se
incrimineaza ca agent patogen streptococul.
c) osteomielita sugarului
Imbraca un tablou sensibil diferit in comparatie cu alte grupe de varsta,din cauza
particularitaii de reactivitate ale copilului in aceasta perioda de viata.
In primul rand trebuie subliniat ca poarta de intrare a germenilor poate fi gasita la
nivelul tegumentelor unde exista o stafilococie cutanata (plaga ombilicala, ragade la nivelul
cemisurii bucale) fie la nivelul cailor aeriene (faringo-amigdalite), fie la nivelul tubului
digestiv, bolnavul prezentand un episod diareic.
Rareori se intampla sa existe o stafilococie pleuro-pulmonara. In perioada neonatala,
un rol important este atribuit ensanguin transfuziilor si perfuziilor efectuate in maternitati.
In al doilea rand particularitatile de distributie vascularea metafizo-epifizara, rezistenta
redusa a osului la infectii canalele naversiene largi explica sediul preferential epifizar al
afectiunii, prinderea articulara si distrugerile osoase.
Diagnosticul precoce al osteomielitei este greu de stabilit la un sugar a carei
simptomologie generala se rezuma la subfrebilitate si eventual la stagnarea curbei
ponderale. Semnele locale sunt deseori neobservabile. Singurele care atrag atentia mamei
sau a medicului imobilitatea unui membru, tipetele copilului lamobilizarea membrului
afectat.
Examenele radiologice sunt putin perturbate la aceasta varsta.
O alta particularitate consta in aceea ca intre debutul clinic si aparitia leziunilor
radiologice intervine doar in cateva zile si nu de 18-21 zile cum este la copilul mare.
Daca la copii de varste prescolara sau scolara localizarea infectiei este constant
metafizara, la sugari epifiza poate constitui adesea sediul localizarii initiale. Din aceasta
cauzao serie de complicatii grave pot aparea chiar din primele saptamani de boala. In acest
cadru se inscriu artritele septice si dezlipirie epifizare, mabele putand fi sursa unor luxatii,
in special cand leziunea este localizata la nivelul soldului.
Dificultatea diagnosticului face ca internarea sa se faca tarziu, copilul fiind adus in
starea de abces subperiostic, sau si mai des in stadiul de atrita evidenta clinic (impostare,
durere la imobilizarea articulatiei). Radiologic se constata deja luxatia.
Boala poate fi poliastica si intereseaza oasele lungi, plate (craniu, bazin, stern, coaste,
vertebre), ca si oasele mici ale mainilor, impunand radiografia intregului schelet.
Lipsa de cunoastere a bolii si implicit aplicarea tardica a unui tratament complex duce
la distructia cartilajului de crestere, cu diminuarea activitatii lui, ce are drept urmare in timp,
importante diferente de lungime a membrului afectat, modificari de os, luxatii patologice,
etc.

13
d) forma acuta grava a epifizelor profunde apare de obicei la sold,durerea este localizata in
regiunea fesiera, trahomeriana sau inghinala. Aceasta localizare determina o impotenta
functionala accentuata, caci produce intotdeuna artrita.
e) forme de osteomielita cronica de le inceput.In aceste forme episodul acut de la inceput
lipseste.
1. FORMA HIPEROSTOZANTA si necrozanta localizata in special la femur, la tibie se
evidentiaza prin instalarea unor dureri surde, profunde pe care repaosul le calmeaza.
Durerile pot fi insotite de o stare subfebrila. Osul ingrosat la palpare. Radiografia arata un
proces de hiperostoza marcata care ingroasa osul. Din cauza condensarii osoase sechestrele
mici nu se vad, dar se elimina la treponare odata cu puroiul care contine stafilococ alb cu
virulenta redusa.
2. ABCESUL CENTRAL BRODIE. Este tot o forma cronica care incepe sa se intalneasca
mai des, ca urmare a unor osteomielite mai mult sau mai putin evidente, tratate de la inceput
cu antibiotice. Sediul abcesului osos este de obicei in oasele lungi (femur, humerus, etc.)
Clinic semnul revelator este durerea in nocturna in special. Radiografic se observa o
cavitateclara, regulata delimitata de un centur de condensare osoasa fara reactie periostica.
Cartilajul de crestere ramane neatins. Diagnosticul diferential trebuie facut cu chistul,
tumora cu mieloplaxe, osteita fibroasa, TBC, sarconeul osos, sifilisul, granulonul enzonofil.
Tratamentul treponatic, curatarea cavitatii.
3. OSTEOMIELITA ALBUMINOASA este foarte rara intalnita datorita unui stafilococ cu
virulenta scazuta.
Apare sub forma unui abces subperiostic, cu reactie periostica mica. Radiografic se
confrunta cu imaginea de sarcom Ewing. Adeseori biopsia este necesara pentru precizarea
diagnosticului. La incizie se deschide o colectie de lichchid vascos asemanator albusului de
ou, de unde si denumirea de osteomielita albuminoasa (Ollier).

6. EVOLUTIA OSTEOMIELITEI

Se disting mai multe modalitati evolutive:


a) deschiderea spontana la exterior a abcesului subperiostal, urmata de atenuarea simptomelor
b) reaparitia febrei si adurerilor dupa deschiderea spontana a abcesului subperiostal.In acest
caz poate fivorba de o durere insuficienta a focarului de osteomielita, fie de extensia la diafiza
a procesului inflamator, fie de aparitia unui focarosos la celalat capat al osului (osteomielita
bipolara), fie in sfarsit de o noua localizare, pe un lat os, fie de o complicatie
articulara/viscerala (pulmonara renala)
c) trecerea catre forma prelungita caracterizata prin perioade de acalmie, intretaiate de
perioade de acutizare.
d) cronicizare, sechestrele intretin un proces de sucuratie cronica cu formare de fistule
multiple in acest caz vindecarea se face foarte tardiv, dupa eliminarea tuturor sechestrelor
(spontan/chirurgical)

7. PROGNOSTIC

14
Prognosticul osteomielitei, acute este grav avand in vedere intensitate infectiei, exista
intr-adevar forme grave, fulgeratoare, in care cu tot tratamentul instituit de urgenta copilul
moare prin infectie generala. De la acest prognostic serios fac abstractie formele alternante ale
bolii care au un prognostic bun. Prognosticul s-a ameliorat foarte mult de la introducerea in
terapeutica a antibioticelor. Mortalitatea care atingea 18-20% la sugari si 10% la adolescenti, a
scazut sub 2% dupa unele statistici.
Cu toate rezultatele remarcabile obtinute prin antibiotice si cu toate camortalitatea a
scazut considerabil, osteomielita ramane o afectiune foarte grava, deoarece leziunileosoase isi
continua evolutia lasand infirmitati de diferita grade.

8. COMPLICATII

Complicatiile si sechelele osteomielitei acute sunt de gravitate variata, in functie de


starea de rezistenta si nutritie, de virulenta germenului si deprecocitatea stabilirii
diagnosticului si instituirii tratamentului.
Complicatii generale – metastoze distante:
1. osoase – au drept consecinta aparitia de focare osteomielitice multiple ce au acelasi
aspect clinic radiologic si aceiasi evolutie;
2. viscerale sau seroase – sunt posibile in general in forme pioemice. Pot aparea astfel
bronhopneumonii buloase, pleurezii purulente, pericordite din cauza care examenul
radiologic al toracelui este obligatoriu la bolnavul de osteomielita;
Abcesele cerebrale si seriale sunt relativ rar intalinite la bolnavii torati, cu rezistenta
generala mediocre.
Complicatii locale
1. fractura pe os patologic – este o complicatie ce survine formei grave insotite de
demineralizare intense in regiunile unde rezistenta mecanica este minima;
2. artrita, se intalneste destul de frecvent, putandu-se manifesta doar ca o simpla reactie
de vecinatate sau ca o artrita supurata, consecinta propagarii infectiei de la focarul
osteomielitic adiacent;
3. luxatia patologica este o complicatie a artritelor ce intereseaza articulatiile
coxofemurale si scopulohumerale.
4. afectarea cartilajului diafizo-epifizar cu posibilitatea exteriorizarii diafizei prin efractia
tegumentelor.

9. TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI

Tratamentul osteomielitei acute este complex si se bazeaza pe urmatoarele principii:


- combaterea infectiei
- marirerea reactivitaii organismului
- imobilizarea segmentului afectat
- interventie chirurgicala in focar
Mijloacele terapeutice sunt medicale, ortopedice si chirurgicale.

TRATAMENTUL MEDICAL

15
Inca de la internare bolnavului I se va institui un tratament de urgenta administrat pe
cale endovenoasa in cadrul careia pe primul plan se situeaza a doua sau trei cazuri grave,
trei antibiotice cu spectru larg si in special antistafilocice. Pentru ca tratamentul cu
antibiotice sa fie eficace trebuie respectate o serie de criterii:
- antibioterapia sa fie precoce
- dozele zilnice sa fie destulde ridicate
- tratamentul sa fie delunga durata, conform antibiogramei, pana la normalizarea
VSH.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC

Se face prin imobilizarea in aparat gipsat si este parte integranta si indispensabila


acomplexului terapeutic al osteomielitei. Se imobilizeaza in mod obligatoriu articulatia
supra si subiacente piciorului osteomielitic.
Repausul segmentului afectat si cel al articulatiei vecine are urmatoarele efecte: reduce
activitatea musculara, diminueaza pericolul desiminarii, diminueaza procesul inflamator
local, creeaza conditii favorabile actiunii antibioticelor administrate, suprima durerea si
evita urmatoarele complicatii (fracturi, luxatii patologice)
Imobilizarea se face precoce, din momentul diagnosticului, este prelungita pe tot
parcursul fazei acute a bolii.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Are ca scop evacuarea si drenarea colectiei purulentei. Cand abcesul osteomielitic


prezinta fluctuenta la palpare se practica o incizie larga, sub efectul anesteziei generale si
se evacueaza puroiul si sfocelele. Se face lavaj abundant cu apa oxigenata sau cu o solutie
antiseptica, se poate introduce de la caz la caz antibiotic si sepun cateva fire rare de sutura
tegument. Urmeaza reimobilizarea in aparat gipsat si pansament zilnic prin fereastra in
zona inciziei.

TRATAMENTUL OSTEOMIELITEI CRONICE

Daca din cauza depistarii tardive a bolii sau a unei forme cu virulenta deosebita
osteomielita se cronicizeaza, tratamentul va fi cel chirurgical, tratament ce vizeaza
indepartarea sechestrelor osoase ce intretin infectia.
Incizia se face la nivelul aratat de radiografie sau in locul unde exista fistula ce
dreneaza puroi din profunzime. Cu dalta si ciocanul se indeparteaza sechestrul osos care
uneori poate fi de o marime apreciabila si se cimenteaza cavitatea restanta.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVILOR

16
1. Rolul asistentei medicale in prevenirea osteomielitei.
Prevenirea infectiilor, stafilococice. Lupta impotriva surselor de infectie este cea mai
dificila, masurile vor incepe totusi de la acelasi stadiu al procesului epidermic, prin
depistarea clinica si bacteriologica tuturor manifestarilor stafilococice, dintre care cele
supurative sunt cele mai periculoase.
Poate cazurile de infectii stafilococuce depistate trebuie luate in evidenta, inregistrate
ca orice boala transmisibila si isolate strict in camere individuale.
Pentru stabilizarea purtatorilor se folosesc metode de aplicare locala a unor antibiotice,
care sa nu fie necesare tratamentului antimicrobian pe cale generala al bolnavului.
Se folosesc unguente cu locitrocina sau neomicina sau cu gramicin + neomicina, care
s-au dovedit eficace si care se pot aplica pe tegument.
Lupta impotriva cailor de transmitere este aceea care da rezultatele cele mai sigure.
Aceasta masura este cufundata in cea mai mare parte cu aplicarea minutioasa si stricta a
tehnicii aseptice si a masurilor de dezinfectie si sterilizare.
In acest scop asistenta medicala va urmari evitarea contactelor infectate, intre bolnavii
sau purtatorii de stafilococ si persoanele receptive.
Masurile de igiena ale aerului vor urmari impiedicarea contaminarii acestuia cu
stafilococi din produsele uscate, din paturi, din cearsafuri contaminate cu stafilococ.
Este necesara dezinfectia periodica in spatii inchise (formalizare) si o ventilatie care
sanu agite aerul. Foarte importanta este sterilizarea instrumentelor medicale folosite si a
obiectelor ingrijite (plosti, termometre, spatule).
Pentru protectia celor destul de receptivi (sugari, bolnavi cronici, batrani) precum si
bolnavi cu viroze respiratorii care predispun la suprainfectii stafilococice, este necesara
izolarea este necesara izolarea lor in camere cu cate doua- trei paturi.
Asistenta medicala trebuie sa utilizeze rational si cu indicatii foarte stricte antibiotice,
corticoizi, care scad rezistenta la infectii si pastrarea unor medicamente (antibiotice) de
rezerva care nu vor fi folosite decat in infectii severe cu stafilococ rezistent la antibiotice
uzuale.
Asistenta medicala trebuie sa acorde bolnavilor profilaxia specifica si vaccinurile si
anatoxinele antistafilococice. Trebuie sa explice bolnavilor ca expunerea prelungita la frig
poate exocerba focare de infectie latenta.
Evitarea traumatismelor, evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteomielitei.

2. Rolul asistentei medicale in asigurarea conditiilor de mediu


In cadrul afectarii aparatului locomotor semnele si simptomele ce le intalnim sunt:
 durerea osoasa
 impotenta functionala partiala sau totala a membrului respective cu
reducerea sau abolirea miscarilor in articulatiile vecine
 tumefactie
In cazul osteomielitei, durerile osoase la inceput sunt vagi, starea generala este
alterata. Treptat durerile se accentueaza ceea ce duce la impotenta functionala a
membrului respectiv . Asistenta medicala are rolul de a sustine si incuraja bolnavul si va
reda increderea in propria persoana. Primul gest terapeutic va fi imobilizarea in aparat
gipsat, astfel obiectivele in ingrijirea unui astfel de bolnav sunt:
- creearea conditiilor optime de confort si siguranta
- igiena generala si corporala
- alimentarea bolnavilor
- supravegherea starii generale, executarea examinarilor si tratamentelor
- prevenirea complicatiilor
- prevenirea escorelor.

17
- prevenirea complicatiilor.

Interventiile legate de aceste obiective sunt:


1. Crearea conditiilor optime de confort:
- asigurarea unui pat special corespunzator afectiunii cele mai corespunzatoare
sunt cele cu scrumiera sau patul universal pentru tratament osteoarticular care
poate fi pozitiilor cerute de afectiune prevazut cu un utilaj accesoriu: masa
reglabila pentru alimente, citit, scris, sertar care ilocuieste noptiera. In lipsa
acestor paturi se vor asigura accesorii necesare: masa pentru pat si
rezematoare.
- nu va fi asezat sub fereastra sau prea aproape de usa, intrucat ar fi foarte
dificila protejarea bolnavului contra curentilor.
- saltea din material plastic cu structura de burette sau saltea alternanta pentru a
evita presiunea si macerarea zonei de contact (constituie un ajutor in evitarea
escorerlor dar nu poate ilocui masurile de prevenire ale escorelor)
- este bine caacesti bolnavi sa fie amplasati in camere mici, linistite, sa aiba totul
la indemana: declansatorul aparatelor de semnalizare, lampa de pat
- in caz de perturbarea functiilor sfincteriene este recomndabil ca minerul sa fie
asezat in asa fel ca bolnavul sa-l poate lua.
- in functie de diagnostic si cauza imobilizarilor se vor asigura utilaje auxiliare
(agatatoare din metal sau confectiaonata din panza de care bolnavul sa se poata
prinde cu mainile si care sa-si permita anumite miscari simple).
2. Igiena corporala si generala
- aerisirea salonului
- curatenia asternuturilor si a lenjeriei de corp, schimbarea lor de cate ori este
nevoie
- toaleta frecventa sub forma de lob partiale la pat, si se va avea grija in cazul
bolnavilor cu aparate gipsate ca acestea sa nu se imbine cu apa in timpul taletei
- igiena gurii, se va efectua dupa fiecare masa; de asemenea se va urmari igiena
mainilor la fiecare masa, igiena parului saptamanal.
3. Alimentarea bolnavilor:
- alimentarea trebuie facuta la pat, activ si pasiv in functie de starea bolnavului,
asigurandu-i-se o pozitie cat mai comoda
- asistenta va respecta cu strictete orarul meselor, servirea calda a alimentelor si
prezentarea acestora cat mai estetic
4. Supravegherea starii generale, executarea examinarii si a tratamentelor
- se urmaresc si se noteaza zilnic functiile vitale si vegetative (puls, respiratie,
temperatura, diureza, scaun, tegumente, mucoase). In cazul aparatelor gipsate
asistenta va urmari si semnala aparitia edemelor la extremitatile libere ale
membrelor
- examinarile paraclinice, tratamentele vor fi executate la pat sau daca nu este
posibil bolnavul va fi transportat cu patul la serviciul respectiv.
5. Prevenirea escarelor
- asistenta va verifica sistematic zonele expuse la excore, cunoscand rapiditatea
lor de aparitie
- va acorda mare importanta schimbarii de pozitie asigurandu-se in acelasi timp
pozitia care sa nu jeneze cu nimic bolnavul; manevrele se executa cu una sau
doua personae, cu multa blandete
- se vor aplica toate mijloacele de prevenire a escarelor. Se va sigura zilnic
masaj cu o durata de cel putin 10 minute si se va folosi orice ocazie (tratament,

18
asezarea plostilor, bazonetelor, schimbarea lenjeriilor pentru a realiza
actionarea circulatie prin masaj, frictiuni cu alcool urmate de pudraje cu talc)
- bolnavului I se vor oferi la timp si in mod regulat urinar si plosca pentru a nu
murdari lenjeria.
6. Prevenirea altor complicatii
- pneumoniile hipostatice se previn, prin ridicarea bolnavului in pozitie sezanda
si gimnastica respiratorie de mai multe ori pe zi
- trombozele care apar datorita incetinirii circuitului sanguine se previn prin
masajul usor al membrelor si mobilizarea pasiva si activa a degetelor de la
picioare si maini, eventual a gambelor si a antebratelor
- atrofierea muschilor si scaderea tonusului muscular al organismului, in general
vor fi prevenite prin frictionari cu alcool diluat, pe toata suprafata corpului si
prin masaj.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN DIAGNOSTIC

Asigurarea conditiilor adecvate unui examen clinic

Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asigurarea unui examen clinic medical sunt
urmatoarele:
- pregatirea psihica a bolnavului;
- adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar;
- dezbracarea si imbracarea bolnavului;
- aducerea bolnavului in pozitiile adecvate examinarilor;
- asigurarea iluminarii necesare la examinarilecavitatilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;
- ferirea bolnavului de traumatisme si raceala;
- asezarea bolnavului in pat dupa examinare si facerea patului.

Pregatirea psihica a bolnavului


Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de a-l ajuta; crearea climatului
favorabil, atitudinea apropiata constituie factorii importanti ai unei bune pregatiri psihice.
In preajma examinarilor de orice natura, asistenta trebuie sa lamureasca bolnavul asupra caracterului
inofensiv al examinarilor, cautand sa reduca la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodata in eroare caci altfel va pierde increderea in noi.

Adunarea, verificarea si pregatirea instrumentarului necesar


Pentru examenul clinic medical, asistenta pregateste urmatoarele:
- stetoscopul si o bucata tifon pentru auscultatie directa;
- spatule linguale sterile;
- termometru cu faundoscop propriu;
- manusi sterile de cauciuc;
- ciocanul cu reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase;
- un termometru;
- un creion-dermatograf pentru notarea pe piele a limitelor unor organe, produse patologice,
exudate pleurale;
- o tavita renala;
- instrumente speciale in unctie de natura examinarii;
- doua prosoape curate si sapun pentru spalarea mainilor.

19
Instrumentele vor fi verificate in ceea ce priveste starea lor de functiune, apoi vor fi asezate pe o tava
utilizata numai pentru acest scop si invelite intr-un servet.

Dezbracarea si imbracarea pacientului:


Bolnavul nu trebuie sa stea complet dezvelit in fata oricarei examinari, insa dezvelirea partiala a
suprafetelor de examinat prin tragerea si rasucirea camasii la gatul bolnavului spre exemplu, nu trebuie
practicata caci aceasta poate ascunda o serie de simptome importante.
Dupa terminrea examenului clinic bolnavul trebuie imbracat in rufaria de spital.
Imbracarea si dezbracarea trebuie efectuate cu foarte mult tact si finete, pentru a nu provoca dureri.

Aducerea bolnavului in pozitia adecvata examinarii

Asistenta medicala va avea grija ca, inainte de inceperea examinarii, bolnavul sa-si goleasca
vezica pentru ca globul vezical sa nu induca in eroare pe medicul examinator.
Examinarea incepe prin luarea anamneziei. In acest timp bolnavul va sta in pozitie
comoda. Astfel inspectia generala se va face aducand bolnavul in deculat dorsal.
Dupa ce a fost examinat bolnavul este ajutat de catre asistenta medicala sa se imbrace. In tot
acest timp, bolnavul va fi ferit de raceala astfel ca examinarea se va face intr-o camera incalzita cu
temperatura corespunzatoare, cu gemuri inchise.
Dupa terminarea examinarii clinice, bolnavul va fi asezat pe pat, in pozitia preferata de el
daca specificul bolii nu impune o alta pozitie.

Rolul asistentei medicale in pregatirea pacientului pentru explorarea radiologiaca a


apartului locomotor

Traumatismele recente ale aparatului locomotor nu necesita o pregatire radiologica de


specialitate.
Daca bolnavii au hemoragii se va face hemostaza provizorie sau definitiva, iar segmentul
interesat se va imobiliza cu atele pentru a evita durerile inerente transportului.
Pentru imobilizare, asistenta medicala va trebui sa evite materiale radiopace cum sunt atelele
Kramer confectionate din sarma de fier.
Acesti bolnavi, precum si cei cu afectiuni articulare dureroase, este bine sa fie calmati cu
substante analgezice.
Pozitionarea segmentelor bolonave se va face cu cea mai mare atentie. Asistenta va asigura
mentinerea pozitiei pentru examinare.
In cursul examenului radiologic aparatul locomotor, se poate in necesitatea opacifierii
tesuturilor osoase trata cu substante de contrast. Instrumentele si materialele sterile vor fi pregatite
asistenta din timp.

PREGATIREA SI ASISTAREA EXAMINARILOR PARACLINICE ALE


APARATULUI LOCOMOTOR

Simptomatologia clinica a bolilor aparatului locomotor este foarte variata: totusi exista
o asemanare simptomatica, chiar coincidenta clinica intre unele imbolnaviri cu etiologie si
patogenie foarte diferite, ceea ce subliniaza importanta explorarilor paraclinice ale acestor
imbolnaviri.
Explorarea morfofunctionala a aparatului locomotor in cursul imbolnavirilor
reumatismale are scopul:
- de a stabili diagnosticul etiologic al suferintei segmentelor aparatului locomotor;

20
- de a recunoaste unele reflexiuni osteo-articulare sau musculare ale unor imbolnaviri
generale in faza lor precoce;
- de a stabili capacitatea functionala a aparatului locomotor;
- de a urmari procesul reumatismal in cursul tratamentului.
Majoritatea probelor aparatului morfofunctionale ale aparatului locomotor nu necesita o
pregatire deosebita a conditiilor de mediu si nici a bolnavului. Pentru unele din aceste
explorari, avand insa un caracter inevaziv, este foarte importanta pregatirea psihica a
bolnavilor, pentru evitarea starilor de stres inutil.

EXAMENUL SANGELUI
Probele efectuate din sange in cursul afectiunilor reumatismale sunt de doua feluri:
Probe nespecifice care atesta prezenta unui proces inflamator in organism, gradul de
activitate al acestuia, fara sa precizeze localizarea. Din aceasta categori fac parte determinarea
VSH, proteinei C reactiva, dozarea febrinogenului din sange, determinarea alfa 2-globulinei si
a crioglobulinelor si altele. Cu ajutorul lor se poate urmari evolutia procesului inflamator,
diagnosticul clinic sau alte mijloace paraclinice de diagnostic.
Probe specifice pentru imbolnaviri reumoatismale, care de multe ori confirma nu numai
imbolnavirea reumatismala, dar dau indicii privind etiologia sau patogenia procesului in
cauza. Dintre acestea se utilizeaza mai frecvent:
- determinarea anticorpilor specifici antinucleari
- determinarea factorului reumatismal prin reactia Wale-Rose si aglutenarea latexului
- punerea in evidenta a anticorpilor antistreptococici, antistreptolizina O (ALSO),
antidezoxiribonucleoza B,, antistreptolizina si antipoteine M
- cercetarea crioglobulinelor din sange
Recoltarea, etichetarea si trimiterea probelor de sange la laborator le executa asistenta,
dupa metodele obisnuite.

EXAMENUL LICHIDULUI SINOVIAL


Lichidul sinovial se recolteaza prin punctie articulara (partea a II-a). In conditii
obisnuite lichidul sinovial este clar, vascos, de culoare galbena, deschisa care nu se
coaguleaza. Pentru analiza lui sunt necesari 4-5 nul lichid.
Lichidul extras se examineaza macroscopic si se trimite la laborator pentru examinari
biochimice, bacteriologice, imunologice si morfologice.
La examenul morfologic se cere numararea elementelor celulare, examenul calitativ al
elementelor figurate precum si prezenta eventuala a unor cristale, a caror natura da imediat
cheia diagnosticului.
Asistenta, alaturi de instrumentele si materialele necesare pentru punctia articulara,
trebuie sa pregateasca recipientele de colectare, mediile de cultura (insamantarea se face
direct la locul punctiei), lame de sticla si eprubete curate si sterile cu sau fara substanta
anticoagulanta, in functie de examenle care pot fi cerute de medic.

EXAMENUL ENDOSCOPIC AL ARTICULATIILOR (ARTROSCOPIA) SI


BIOPSIA SINOVIALA

Endoscopia cavitatilor articulare se face dupa principiile generale ale endoscopiilor. In


conditiile unei oseptii chirurgicale examinarea se face in anestezie locala. Dupa o incizie de 3-
4 mm. pe piele medicul introduce tubul endoscopului in cavitatea articulara si apoi pentru a
mari campul vizual, insufla aer in articulatie, care indeplineste elementele ei. Claritatea

21
endoscopului adesea este limitata de procese artrozice inaintate, scleroza si retractia capsulei,
sinorte hipertrofice sau pachete adipoase.
Prin artroscopie se vizualizeaza suprafetele articulare, cartilajul hialin, membrana
sinorala, vasele sinoviale si eventualii corpi straini interarticulari. Se pot decele sinovite
reumatismale, mecanice, hipertrofice, leziunile cartilajului articular si alte modificari
intraarticulare.

EXAMINARILE RADIOLOGICE

Pentru examenul radiologic osteoarticular se subliniaza radiografia conventionala si


computer-tomografia.
Conditiile de pregatire si efectuarea radiografiilor osteo-articulare conventionale sunt
cunoscute. Totusi mentionam importanta indepartarii de pe suprafata tegumentara a
teritoriului examinat al alifiilor sau al oricarei substante medicamentoase care pot contine
elemente radiopace, care ar strica calitatea imaginii radiografice.
Radiografia osteo-articulara reflecta:
- integritatea osului
- modificarile de densitate ososasa (osteoporoza, osteoliza)
- modificarile de suprafata (resorbtii corticale)
- spatiul articular care poate fi ingustat sau din contra, largit prin prezenta de exudat
- deforamari articulare, dezaxari
- structura partilor moi, periarticulare, calcifieri in capsula articulara sau subcutanate

ECOGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Ultrasunetele nu pot penetra prin osul intact, din acest motiv aplicarea ultrasonografiei
in reumatologie este limitata. In cazul proceselor osteo-periostale, osul devine penetrant
pentru ultrasunete. In aceste conditii se pot detecta unele tumori osoase.
Cu ajutorul ultrasunetelor se pot urmari procesele de consolidare a fracturilor.
Transductorul ecografului nu realizeaza o cuplare electrica satisfactoare cu suprafete
cutanate ale articulatiilor din cauza configuratie lor anatomice. Din acest motiv pentru
explorarea membrelor, in loc de transductori obisnuiti, membrul explorat se introduce intr-un
vas cu apa, in care se gasesc sond emetoare. Cu aceasta metoda se obtin sectiuni eco-
scanografice din mm in mm, ceea ce asigura studiul contracturilor musculare, hematoamele
inchistate, modificarile in structura intima a tendoanelor.

SCINTIGRAFIA OSTEO-ARTICULARA

Scintigrafia osteo-articularea se executa dupa principiile obisnuite ale explorarilor cu


radioizotopi, utilizand izotopii radioactivi ai elementelor Technetiu, Galiu si Iridiu. Datorita
afinitatii tesutului osos fata de fosfor, cu 99m TC difosfat se pot identifica foarte precoce
necrozele si tumorile osoase.

EXPLORAREA SISTEMULUI OSTEO-ARTICULAR PRIN REZONANTA


MAGNETICA NUCLEARA

Metoda rezonantei magnetice nucleare se bazeaza pe efectul de rezonanta al ionilor de


hidrogen, intr-un camp magnetic nuclear puternic. Modificarile energetice rezultate din
efectul de rezonanta sunt captate, amplificate si redate imagistic. Diferentele de contrast intre
diverse structuri anatomice sunt determinate de continutul lor de ioni de Hidrogen in final de

22
H2O. Aplicatiile cele mai valoroase ale metodei sunt in diagnosticul leziunilor discale si
patologia coloanei vertebrale. Cu ajutorul rezonantei magnetice, se pot identifica si alte
leziuni morfologice in faza inca neelucidata si radiografic.

ELECTROMIOGRAFIA

Explorarea functionale a muschilor beneficiaza si de metoda electromiografica.


Intrucat procesul se aplica intr-o masura mai mare la explorarea morfo-functionale a
sistemului nervos, descrierea am cuprins-o in capitolul respectiv.

GENIOMETRIA

Prin geniometrie se intelege testarea mobilitatii articulatiilor. Determinarea gradului de


mobilitate a articulatiilor se face cu ajutorul geniometrului, aparat simplu, care exprima
unghiul de deschidere a miscarilor in grade.
Gradul de mobilitate a articulatiilor, citit pe cadranul geniometrului in grade, raportat la
valori normale ale articulatie resp[ective, exprima coeficientul functional de mobilitate al
articulatiei respective.

DIAGNOSTICUL OSTEOMIELITEI

VSH
Determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor
Daca o cantitate de sange recoltat cu substanta anticoagulanta este lasat un anumit timp
in repaus, se observa ca globulele rosii se aseaza pe fundul vasului.
Globulele s-au sedimentat, iar deasupra lor ramane un lichid galbui, plasma. M
Sedimentarea globulelor poate sa se produca mai incet sau mai repede. Variatiile vitezei de
sedimentare depind in mare masura de diferitele fractiuni practice din compozitia plasmei. Ea
prezinta in cazuri de boala modificari importante si ajuta la stabilirea diagnosticului.

Instrumente si materiale necesare:


Aparatul Westergreen cu tuburi proprii, solutie sterila de citrat de sodiu 3,8%, materiale
necesare pentru o punctie venoasa (cu o seringa de 2 ml).
Materiale necesare pentru o punctie venoasa:
- 1 seringa sau mai multe
- ace de seringa
- garou
- alcool
- vata
- tavita renala
- cu piese sterile
- eprubete
TEHNICA: Se spala seringa cu solutie sterila de citrat de sodiu 3,8% si se aspira in ac
0,4 ml din aceiasi solutie.
Se recolteaza prin punctie venoasa 1,6 ml sange astfel ca in seringa sa fie in total 2 ml
amestec.
Se agita de cateva ori pentru omogenizarea amestecului car4e este trecut apoi intr-o eprubeta
mica si uscata.

23
Se trece sangele in pipeta aparatului cu ajutorul unei pere de cauciuc, exact pana la gradatia 0.
Se aseaza pipeta cu varful pe dopul de cauciuc al stativului, se ridica degetul de pe orificiul superior
al tubului si se fixeaza in capacul cu arc.
Pe butonul arcului se fixeaza un bilet pe care este notat numele bolnavului, ora si cand s-a pus
pipeta in stativ.
Citirea rezultatului se face dupa 1-2 ore si la cererea medicului dupa 24 ore.
Rezultatul se da in mm. La foaia de observatie se vor trece: VSH = 2 mm/ Lh, 18 mm/Lh.
In caz normal, rezultatul dupa 1 ora este 3-6 mm la barbat si 4-8 mm la femeie.

EXAMENE BACTERIOLOGICE

Hemocultura – este punerea in evidenta a germenilor microbieni din sange, prin insamantare
pe medii de cultura.
Hemocultura se executa in caz de septicemii cu streptococ, cu stafilococi si in alte boli
infectioase.
Timpul cel mai potrivit pentru recoltare este inainte de a se fi dat bolnavului
medicamente chimice sau antibiotice.
Materialul necesar pentru recoltare este acelasi ca pentru orice punctie venoasa, dar
sterilizarea seringii trebuie facuta cu atentie si mai mare; se va folosi o seringa mare luer de 20 ml
montata cu ac sterilizata si o eprubeta mare. Pe gaura acestei eprubete se va sprijini seringa, ferind
astfel varful acului.
Eprubeta mare se astupa apoi cu un dop de vata si se acopera cu hartie.
Cantitatea de sange recoltat se apreciaza dupa numarul picaturilor: in general 100-180
picaturi. Se desprinde garoul si se scoate acul din vena.
Sangele pentru hemocultura poate fi recoltat si prin punctie arteriala.
Mediile de cultura folosite variaza dupa microbul pe care il cautam.
In cazul nostru pentru osteomielita, mediul de insamntare este bulionul.
Cantitatea de sange necesara pentru o hemocultura este a 10-a parte cantitatea mediului de
cultura.

24
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE

Rolul asistentei medicale in mobilizarea functiilor vitale

TENSIUNEA ARTERIALA – se defineste ca viind presiunea exercitata de sangele


circulant asupra peretilor arteriali.
Factorii determinanti sunt: debitul cardiac, forta de contractei a inimii, elasticitatea vaselor,
vascozitatea sangelui.
Valoarea tensiunii arteriale fiind determinata in primul rand de forta de contractie a inimi va
fi mare in sistola, tensiunea arteriala maxima (sistolica) = 140 mm Hg si mai mica in diastola –
tensiunea arteriala minima (diastolica) = 80 Hg.
Diferenta dintre tensiunea arteriala si tensiunea arteriala minima are numele de tensiune
arteriala diferentiala avand deasemenea importanta diagnostica.
Scop: descoperirea modificarilor morfo-functionale ale inimi si vaselor.
Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- tensiometre cu mercur sau Hgometru
- stetoscop stauricular
- creion, pasta sau stilou cu cerneala albastra
- foaie de temperatura
- tampon de vata cu alcool.
Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examenului
- controlul starii de functionare a instrumentelor si a aparatelor
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se informeaza bolnavul asupra scopului investigatiilor
- se explica masurile necesare pentru o masurare corecta
- 15 minute repaus inainte de masurare, efectuarea masurarii se face dupa cel putin 3
ore de la survenirea mesei.
Executia tehnicii propriu-zise (cu aparatul Riva-Roci):
- spalarea pe mini cu apa curenta
- se aseaza manometru (cel cu mercur) pe noptiera, intr-o pozitie fara vizibilitate pentru
bolnav
- se aplica strans manseta pe bratul bolnavului sprijinit in extensie
- cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea
inferioara a mansetei si olicala in urechi
- cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc, pana la
disparitia zgomotelor pulsative
- privind manometrul, se decomprima progresiv aerul din manseta cu ajutorul ventilului
pompei de aer, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia din
momentul dat de zgomotul trecerii primei runde pulsative
- se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de manometru
- se continua decomprimarea si se memoreaza a doua valoare tensionala – tensiunea
minima – indicata de manometru
- se indeparteaza manseta de pe bratul bolnavului cu aparatul Pachou:
- se executa acele succesiuni de timpi
- citirea valorilor tensiuni arteriale se face pe cadranul manometrului Pachou
Reorganizarea locului de munca:
- se aseaza stetoscopul pe tava
- se aseaza bolnavul in pozitie comoda

25
- spalarea pe maini cu H2O si sapun
- se dezinfecteaza stetoscopul cu tampoane de vata cu alcool
Notarea grafica:
- se noteaza grafic in foaia de temperatura de culoare albastra (creion, cerneala) hasurat
- se socoteste pentru fiecare linie orizontala a foii de temperatura o unitate de coloana
de Hg. Deasupra liniei groase se noteaza tensiunea arteriala maxima, iar tensiunea
arteriala minima dedesupt
Interpretarea rezultatelor (valori normale si patologice ale tensiunii arteriale) in functie de
varsta
1) 1-3 ani T.A. maxima = 75-90
minima = 50-60
2) 4-11 ani T.A. maxima = 90-110
minima = 60-65
3) 12-15 ani T.A. maxima = 100-120
minima = 60-75
4) 20-50 ani T.A. maxima = 115 - 140
minima = 75-90
5) peste 50 ani T.A. maxima = 150
minima = 90

MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI

Pulsul este unda pulsatila ce poate fi perceputa prin comprimarea unei artere perceptibile pe
planul osos dur produsa de sangele impins in artere in timpul sistolei ventriculare.
Masurarea pulsului are ca scop obtinerea de informatii privind starea anatomo-functionala a
inimi si vaselor. Pulsul este mai accelerat seara decat dimineata, creste frecventa la eforturi
musculare, digestie si emotie.
Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmicitatea, amplitudinea si volumul.
Materiale necesare: ceas, pix rosu, foaie de temperatura rosie
Pulsul poate fi luat pe orice artera accesibila palpatiei, care poate fi comprimata pe un plan
osos: radiala, temporala, superficiala, carotida, humerala, femurala, pelviana.
In practica curenta, pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv, inlimbajul cotidian,
prin puls intelegem pulsul arterei radiale.
Calitatile pulsului:
1. Frecventa pulsului, poate fi:
- lenta
- rapida
In conditii fiziologice, frecventa pulsului variaza dupa sex, varsta, inaltimea corpului, efort,
emotii, pozitia corpului, stari fiziologice.
In functie de varsta, frecventa pulsului variaza in felul urmator:
- la un nou nascut 130-140 batai pe minut
- la un copil mic 100-120 batai pe minut
- la 10 ani 90 -100 batai pe minut
- la 20 ani 60 - 80 batai pe minut
-de la 60 ani in sus 72 - 84 batai pe minut

2. Volumul sau amplitudinea pulsului, poate fi:


- mare
- mic

26
Volumul pulsului este determinat de cantitate a de sange pe care inima o arunca in artere in
cursul unei sistole.
Din acest motiv el va fi totdeauna de amlitudine mai mare cand inima normala sau
hipertrofiata lucreaza energic si nu este nici un obstacol in calea sangelui
3. Ritmicitatea
Pulsul poate fi:
- ritmic
- aritmic
4. Tensiunea pulsului poate fi:
- dura
- moale
Ea este determinata de valoarea fortei de contractie a inimi. Apecierea tensiunii pulsului se
face prin aprecierea fortei necesare pentru comprimarea arterei radiale.
5. Celeritatea pulsului reprezinta viteza de ridicare si de disparitie a undei pulsatile, ceea ce
reprezinta in fond viteza de efectuare a pulsatiei.
Sub acest raport pulsul poate fi:
- celer
- tard
Palpand un puls trebuie stabilit daca peretii arteriali nu reprezinta modificari patologice.
Peretii arteriali isi pot pierde elasticitatea, pot deveni rigizi, prin incarcarea lor cu saruri
minerale de claciu, ingrosati, sinuosi.
Modificarile de amplitudine, tensiune si celeritate se vor interpreta in aceste cazuri in functie
de modificarile anatomiceale peretilor arteriali.
RESPIRATIA – reprezinta procesul prin care se asigura aportul de O2 necesar proceselor
vitale ale organismului.
Respiratia include urmatoarele etape.
1. Etapapulmonara, reprezentata de perioada in care aerul patrunde prin caile
respiratorii pana in plamani si se distribuie in alveolele pulmonare.
2. Etapa sanguina reprezentata de schimburile de gaze dintre aerul alveolelor si
sangele din capilarele mici. Oxigenul din aerul inspirat este predat sangelui,
acesta debarasandu-se in acelasi timp de CO2 si H2O.
3. Etapa circulatorie reprezentata de transportul O2 pana in tesuturi si a CO2 de la
tesuturi la alveolele pulmonare pentru eliminare.
4. Etapa tisulara reprezentata de schimbul de gaze si tesuturi cu ajutorul unui
sistem complex, enzimatic, in urma caruia O2 este redat tesuturilor in vederea
asigurarii proceselor de ardere, iar CO2 este incorporat in sange cu scopul de a
fi eliminat prin plamani.

TIPURI DE DISPNEE:
Diferitele modificari ale respiratiei nu apar in general izolate, caci se combina intre ele,
manifestandu-se sub forma caracteristica a dispneelor.
Subiectiv dispneea se manifesta printr-o sete mai mult sau mai putin accentuata de aer, iar
obiectiv prin miscari respiratorii fortate.
Dupa frecventa, amplitudinea si ritmicitatea respiratiei, deosebim urmatoarele tipuri de
dispnee:
1. Dispneea cu acelerarea ritmului respirator (tahipnee sau polipnee) – se inrautateste in
toate cazurile de reducere a suprafetei respiratorii, in bolile cardiace.
2. Dispneea cu rarirea ritmului respirator (bradipnee)
Ea poate fi determinata de deranjarea fazei inspiratorii sau a fazei expiratorii a
respiratiei.

27
Bradipneea se subimparte in:
- dispnee respiratorie
- dispnee inspiratorie
3. Dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei: In cadrul acestui tip de dispnee
respiratia isi pierde ritmul ei normal, insa modificarile care caracterizeaza aritmia se
manifesta dupa o periodicitate ritmica.
Deosebim mai multe forme de dispnee cu perturbare ritmica si periodica a respiratiei:
- Dispneea Cheyne – Stakes
- Dispneea Kussmaul
- Dispneea Bouchut
- Dispneea Bret
4. Dispneea dezordonata apare atunci cand respiratia nu mai prezinta nici o ridmicitate
sau o periodicitate constatabila.
Miscarile respiratorii au amplitudini diferite, despartite de intervale inegale, inspiratia
si respiratia pot deveni sacadate, modificarile nu se repeta la intervale determinate.
In cadrul acestui tip de dispnee, deosebim mai multe forme:
- Dispneea de efort
- Dispneea de repaus
- Dispneea paroxistica
- Dispneea accidentala

TEMPERATURA
Temperatura corpului uman se mentine constanta intre 36-37 datorita procesului de
termoreglare.
Masurarea temperaturii se face cu termometrul.
Tipurile de termometre utilizate in practica sunt diferite. Cel mai obisnuit este termometrul
maximal, numit si termometru medical.
TERMOMETRUL MAXIMAL utilizat in tehnica medicala este gradatdupa scara Celsius. El
este un termometru cu scara redusa de la 34,5 pana la 42, scara variatiilor patologice ale temperaturii
corporale umane.
Masurarea temperaturii cu termometrul maximal obisnuit se face in cavitatile inchise sau
seminchise pentru a obtine temperatura cea mai apropiata de cea centarla. Astfel masurarea se poate
face: in axila, in plica inghinala, in gura, dar masurari mai precise se obtin in rect si vagin.
Inainte de masurare termometrul va fi controlat daca nu este stricat. Daca avem termometre
utilizate la mai multi bolnavi, ele vor fi spalate inainte de intrebuintare.
Daca termometrul este utilizat numai la un singur bolnav ne vom multumi, dupa scoaterea sa
din solutia dezinfectata, de al scufunda in apa curata si de al sterge.
Se va verifica daca coloana de mercur din capilar a fost redusa la nivelul gradatiei minime
dupa masurarea anterioara.

Scop: aflarea temperaturii.


Materiale necesare:
- tava de instrumente medicale
- termometre maximale
- creion, pasta sau stilou cu cerneala rosie
- foaie de temperatura
Pregatirea materialelor:
- adunarea si transportul materialelor necesare la locul examinarii
- controlul starii de functionare a termometrului

28
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului
Bolnavul va fi informat asupra scopului investigatiei. I se vor explica masurile necesare
pentru o masurare corecta.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN TRATAMENT SI INGRIJIRE

Reguli de administrare a medicamentelor:


Administrarea medicamentelor pune pe umerii asistentei medicale o foarte mare
responsabilitate. Greselile provenind din nerespectarea dozelor, a cailor de administrare,
administrarea unor medicamente alterate sau schimbarile de medicamente pot da naster unor
accidente grave, chiar fatale.
Din acest motiv la administrarea medicamentelor asistenta medicala va tine seama de anumite
reguli generale.
1. Respectarea intocmai a medicametului prescris. Asistenta nu are voie sa schimbe
(tratamentul) medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect aemanator, fara
aprobarea prelabila a medicului. Nu pot fi inlocuite intre ele nici macar preparatele
identice, care circula sub diferite denumiri.
2. Identificarea medicamentelor administrate
Asistenta medicala va verifica eticheta de pe medicamente la preluarea acestora, apoi
inainte de administrare la scoaterea sau varsarea lor din ambalajul respectiv. In afara
de verificarea scriptica de pe etichete asistenta trebuie sa recunoasca medicamentele
dupa ambalare, consistenta, mod de cristalizare, culoare, miros, gust, fluiditate.
Orice greseala poate fi inlaturata daca asistenta cunoaste bine medicamentele cu care
lucreaza si nu administreaza nici un fel de medicament asupra caruia are cea mai mica
indoiala.
3. Verificarea calitatii medicamentului administrat
Decolorarea sau supracolorarea, precipitate, sedimente sau flacoane in solutii,
lichefierea medicamentelor solide, tulburarea sau opalescenta lor denota o alterare a
lor.
Medicamntele alterate nu vor fi administreate bolnavilor.
Prin alterare unele medicamente isi pierd din eficacitate, altele insa se transforma in
produse toxice, daunatoare organismului.
4. Respectarea cailor de administrare
Efectul unor medicamente este legat de calea de administrare. Intensitatea efectului
depinde de calea prin care a fost administrat medicamentul.
Nerespectarea cailor de administrare duce la periclitarea efectului medicamentelor, la
efecte nedorite, contrarii precum si la complicatii locale la locul injectiilor.
5. Respectarea dozajului prescris
Odata cu identificarea medicamentelor se vor verifica si dozele prescrise. Dozele
notate in foile de observatie trebuie sa corespunda cu cele din condicile de predare si
cu adnotarile asistentei de la vizita.
Orice lipsa de concordanta va fi raportata medicului pentru a preciza doza reala
necesara.
6. Respectarea orarului de administrare
Medicamentele vor fi administrate in ritmul prescris. Nerespectarea orarului poate
duce la fenomene cumulative si de intoxicatii grave sau la ineficacitatea tratamantului.
Medicamentele se descompun sau se elimina in organism in anumite limite de timp.
Administrarea la intervale mai scurte decat timpul lor de eliminare duce la cumulare
de la doze terapeutice la doze toxice sau chiar letale.
7. Respectarea somunlui bolnavului

29
Bolnavii nu vor fi desteptati din somnul fiziologic niciodata pentru administrarea
medicamentelor simptomatice, precum si pentru majoritatea celor patogenice.
Stabilirea orarului de administrare a medicamentelor care necesita o concentratie
continua in sange, trebuie facuta astfel incat, dupa posibilitati, sa fie respectat somnul
de noapte si de dupa masa.
8. Evitarea incompatibilitatii dintre medicamente
Cand se administreaza mai multe medicamente deodata, asistenta isi poate modifica
munca prin turnarea solutiilor sau picaturilor diferite in acelasi pahar.
Numeroase medicamente devin insa ineficace sau chiar daunatoare prin degradare,
precipitare daca se amesteca cu altele.
9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise
Medicamentele injectabile nu se pastreaza in stare deschisa. Fiolele, odata deschise,
vor fi injectate imediat.
Medicamentele sterile, odata deschise se injecteaza, pe de alta parte contactul
solutiilor cu aerul poate sa scada eficacitatea medicametului.
10. Respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
Asistenta va pastra o ordine precisa in administrarea diferitelor medicamente.
Medicatia va incepe cu administrarea tabletelor, solutiilor si picaturilor, va continua cu
injectiile si la sfarsit ovulele vaginale si supozitoarele.
11. Luarea medicamentelor in prezenta asistentei
La bolnav nu trebuie sa ramana nici un medicament, ele vor fi administrate personal
de catre asistenta medicala.
12. Servirea bolnavului spitalizat cu doze mici de medicamente
Bolnavul va primi deodata numai o doza unica pe care o va lua in prezenta asistentei.
13. Prevenirea infectiilor intraspitalicesti
La administrarea parenterala a medicamentelor se vor pastra conditii riguroase ale
osepriei.
Pentru medicamentele injectabile va utiliza seringi si ace sterile, separate pentru
fiecare injectie chiar la acelasi bolnav.
14. Lamurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
Asistenta medicala va explica bolnavului ce anume asteapta medicul de la aceste
medicamente si in cat timp se va instala efectul lor. Va preveni bolnavul asupra
eventulelor manifestari secundare care se pot ivi in urma utilizarii medicamentelor.
15. Raportarea imediata catre medicul sectiei a greselilor de administrare a
medicamentelor
Orice greseala de administrare se raporteaza imediat medicului care luand cunostinta
de greseala comisa, poate lua masuri pentru a preveni complicatiile.
Neraportarea in timp a greselilor poate atrage consecinte grave sau chiar fatale.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Medicamentele sunt substante de origine animala, vegetala sau chimica transformate prin
operatii farmaceutice intr-o forma de administrare: comprimat, fiola, supozitoare.
Calea orala
Pe calea orala se pot lua medicamente sub forma de tableta, capsula, fiola, comprimat,
siropuri.
Efectul medicamentelor este usor intarziat datorita absortiei mai lente in sange.
In cazul osteomielitei am aplicat un tratament riguros bazat pe antibiotice, solutii izotane si
usoare analgezice.
Dintre acestea cele mai importante sunt:

30
1. Eritromicina
2. Rifamepicina
3. Algocalmin
4. Diazepam

Rolul asistentei medicale in tratament si ingrijire

Hidratarea organismului prin perfuzie

Calea intravenoasa este singura cale judicioasa pentru reechilibrarea hidroionica si


valemica a organismului.
Perfuzia intravenoasa picatura cu picatura poate fi utilizata pentru urmatoarele scopuri:
- hidratarea si mineralizarea organismului in stari de dezechilibru hidro-mineral;
- administrarea medicamentelor in perfuzii continue si doze la care se urmareste un
efect prelungit;
- pentru completarea proteinelor sanguine in caz de hipo si disproteinemie;
- pentru alimentatia pe cale poreuterala;
- pentru perfuzia de sange.
Materiale necesare:
- trusa de perfuzat ambalata original
- benzi de leucoplast pentru fixarea acului sau a carmelei de plastic si a tubului
perfuzorului de pielea bolnavului
- o musama sau un prosop steril sub membrul in care se face perfuzia
- o tavita renala
- substanta de perfuzat
- tampoane de vata
- comprese
- garou
Pregatirea bolnavului
Administrarea intravenoasa a lichidelor se face in deculit dorsal in una din venele bine vizibile
si proeminente.
Se pot utiliza venele de la plica cotului, cefalica sau bazilica, vena safen interna, venele
maleolare etc.
Pregatirea bolnavului trebuie facuta cu multa putere de convingere, caci durata mai indelungata
a operatiei cere si o contributie mai mare din partea bolnavului in ceea ce priveste mentinerea pozitiei
corecte.
Membrul in care se face perfuzia se aduce in abductie fiind sprijinit pe o masuta sau de o perna
mai dura, acoperita cu o mausama sau cu un prosop steril.
Etape de executie
Aparatul montat si incarcat se evacueaza de aer si lichidul rece din tub, dupa metode cunoscute.
Vom privi atent, dezinfectam locul punctiei, atasam garoul, identificam vena, desfacem garoul.
Dupa ce vena s-a evidentiat suficient, se face punctia venoasa pentru a monta perfuzia. Cu
degetul mare de la mana stanga se imobilizeaza pielea la 2-4 cm sub locul unde se face punctia iar cu
restul mainii se intinde pielea segmentului de membru unde se face punctia si se tine imobilizat
membrul respectiv. Acul adaptat la perfuzor se tine in mana dreapta si se inteapa pielea in vena astfel:
a) in primul rand se inteapa pielea deasupra locului care este fixat de policele stang;
b) se introduce usor de-a lungul peretelui anterior al venei, oblic catre vena, pana cand se
simte ca a fost intepata vena;
c) se patrunde in lumenul venei, se “incarca” vena pe ac si se continua inaintarea in
lumenul ei, inca 2-3 cm avand grija sa nu iasa prin peretele opus.

31
Apoi se deschide imediat prestubul pentru a permite scurgerea lichidului din rezervor in vena.
Dupa ce s-a verificat daca perfuzia lichidului se face fara obstacol, asistanta va fixa cu benzi de
leucoplast pavilionul acului si portiunea imediat vecina a tubului de pielea bolnavului.
Vieza de curgere a lichidului perfuzat se regleaza prin ridicarea rezervorului la o inaltime de 1
m si cu ajutorul prestubului in asa fel incat numarul picaturilor sa corespunda cu cantitatile care
trebuiesc sa se administreze.
Operatia de schimbare trebuie sa se petreaca in timp cat mai scurt pentru ca sangele refulat prin
ac sa nu se coaguleze.
Prin perfuzia intravenoasa picatura cu picatura se pot administra nu numai lichide hidratante, ci
si solutii alimentare cu valoare calorica inalta, solutii medicamentoase, seruri imune.
Tratamentul perfuzabil al osteomielitei
Cuprinde:
- complex de vitamine antiinfectios
- tratament antibiotic si anume: oxacilina, gentamicina, eritromicina
- asigurarea unei hidratari corespunzatoare perfuzabile

32
SPITALUL JUDETEAN TIMISOARA
SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. I

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2011-26.04.2011

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul C. J. in varsta de 60 ani, se prezinta la camera de garda a Spitalului Judetean Timisoara pe


data de 8.04.2011 pentru internare cu diagnosticul de trimitere de OSTEITA FEMUR DREPT, prezentand
urmatoarele:
- durere coapsa dreapta
- abces fistulizant femur drept
Bolnavul locuieste impreuna cu sotia sa si cei doi copii intr-un apartament cu 3 camere in
conditii decente de viata.
Din antecedentele personale reiese ca bolnavul mentioneaza ca probleme patologice:
- TBC osos operat in 1977
- adenom de prostata in 1998
- neaga hepatita, alergie la medicamente.
Antecedentele meredocolaterale fiind fara legatura cu boala actuala.
Din istoric se pot mentiona urmatoarele:
Pacientul a fost operat in sectia noastra, in data de 15.03.2011 pentru granulom de fir dupa artrodeza
de sold drept (1977).
In luna aprilie pe cicatricea post-operatorie apare o fisura cu eliminari sangvinalente, ulterior
purulente, bolnavul prezentand totodata durere, febra si stari de oboseala.

EXAMEN CLINIC

- stare generala buna

Sistemul ganglionar: ganglioni nepalpabili, nedurerosi


Tegumente si mucoase: normal colorate
Aparatul respirator: torace normal comformat, anepliatii costale simetrice, vibratii vocale transmise
bilateral, sonoritate pulmonara normala, murmur vezicular drept
Aparatul cardiovascular: zona precordiala de aspect normal, soc apexian in spatiul v intercostal stang,
zgomote cardiace ritmice.
TA = 100/60 mm Hg
AV = 76 b/min
Aparatul digestiv: abdomen suplu cu respiratie, splina, ficat in limite normale, tranzit intestinal
prezent.
Aparatul neurogenital: loje renale libere, mictiuni fiziologice

33
Aparatul loco-motor:
Subiectiv:
Durere coapsa dreapta
Obiectiv:
Bolnav in decubit dorsal la planul de examinare. Membrul pelvin drept are o scurtare aparenta de
aproximativ 8 cm pe rama segmentului femural.
Pe fata interna a coapsei si soldului drept cicatrice post operatoriela aproximativ 22 cm.
Pe fata postero-externa a coapsei, cicatrice post-operatorie de aproximativ 6 cm.
In treimea medie, orificiu fistulos cu eliminari sero-purulente.
Mobilitatea activa si pasiva la nivelul soldului drept abolita.

Pentru investigarea starii generale se relizeaza urmatoarele examene biochimice si hematologice:

Data Denumirea analizei Rezultat


10.04.2011 1. WBC 5.1. 10³/mm³
2. RBC 4.59 10³/mm³
3. HGB 13.0 g/dl
4. HTC 40.7 %
5. TGO 23 U/L
6. TGP 13 U/L
7. Glicemie 100 mg/dl

La data de 10.04.2011 se recolteaza secretia plagii in vederea realizarii examenului bacteriologic.


Rezultatul indica: absenta oricarui germen.

II. Procese de ingrijire – evaluarea asistentei in cea de a doua zi de la internare, am preluat spre
ingrijire bolnavul C.J. in varsta de 60 de ani cu diagnosticul de internare oseita femur drept dupa ce la
data de 15.03.2011 a suferit o interventie pentru granulom de fir dupa artrodeza de sold drept realizata
in 1977.
Conform afirmatiilor pacientului in luna aprilie apare pe cicatricea postoperatorie o fistula cu
eliminari sangvinolente, ulterior purulente.
Coreland datele anamnestice cu cele ale examenului obiectiv se poate afirma ca pacientul are
alterata functia de mobilitate, aceasta prezentand impotenta functionala la nivelul membrului drept si
dureri.
Tegumentele sunt alterate la nivelul cicatricii operatorii prin prezenta fistulei cu eliminari sero-
purulente.
Pacientul prezinta modificarea comfortului, ceea ce duce la tulburarea somnului.
Functia respiratorie si circulatorie se mantine in limite fiziologice, fara modificari. Pacientul
prezinta mictiuni fiziologice si tranzit intestinal.
Analizand datele provenite de la examenul obiectiv si din culegerea datelor pot afirma ca
pacientul are alterate urmatoarele nevoi:
1. NEVOIA DE A SE MOBILIZA
Probleme:
- dureri la nivelul coapsei
- impotenta functionala
- risc de infectie
Diagnostic de ingrijire:
- alternarea mobilitatii prin prezenta procesului infectios grefat si cicatrice post
operatorie manifestata prin impotenta functionala la nivelul membrului drept.
- disconfort legat de prezenta infectiei manifestat prin durere si secretii purulente

34
Obiective:
- pacientul sa nu mai prezinte dureri
- remiterea procesului infectios
- sa se mobilizeze in limite normale
Interventii:
- se administreaza medicatia prescrisa
- se invata pacientul exercitii de mentinere a tonusului muscular.

2. NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE INTEGRE SI CURATE


Probleme:
- dezechilibrul integritatii tegumentelor
- carente de igiena
- tumefactia femurului drept
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea tegumentelor prin prezenta cicatricei operatorii
- prezenta sechelelor
Obiective:
- pacientul sa prezinte tegumentele curate si integre
- remiterea procesului infectios
Interventii:
- se realizeaza toaleta locala
- se schimba si se supravegheaza pansamentul
- pacientul sa beneficieze de o igiena corespunzatoare in 24 h

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI


Probleme:
- alterarea modului de a dormi
- anxietate
- imposibilitatea de a se destinde
Diagnostice de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta infectiei manifestata prin durere si secretii purulente
- alterarea modului de a dormi legat de durere, tumefactie, greturi, varsaturi manifestat
prin insomnie
Obiective:
- pacientul sa se odihneasca corespunzator
- sa beneficieze de ore odihnitoare (8-10 h/24 h) in 48 h

Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator prin aerisirea camerei cu o temperatura constanta
si umiditate
- schimbarea lenjeriei de pat si corp

4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA


Probleme:
- dificulatate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios manifestat prin greturi, varsaturi,
anorexie

35
- tulburari digestive
Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic
- echilibrare hidroelectrolitica
Interventii:
- administrarea medicamentelor necesare pentru inlaturarea greturilor
- efectuez bilantul intrari iesiri pe 24 h
- apreciez gradul de tolerare al alimentatiei
- servesc pacientul cu alimente prezentate atragator

5. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE


Probleme:
- cresterea temperaturii peste limite normale
- risc de suprainfectii
- potential de dezhidratare
Diagnostice de ingrijire:
- alterarea somnului datorita febrei
- dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorat procesului infectios
- diminuarea procesului infectios
Obiective:
- sa nu mai prezinte modificari ale tegumentelor si ale mucoaselor
Interventii:
- asigur conditiile de mediu din salon
- aplic comprese reci si pungi cu gheata la nivelul femurului
- hidratez bolnavul cu cantitati mici si dese de lichide

36
1. NEVOIA DE A SE MOBILIZA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin
miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organice.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- diminuarea Fizic: -impotenta - alterarea - disparitia - evaluez gradul -Diazepam 9.07.2010
mobilitatii - proces functionala la functiilor de infectiei de dependenta 1 tb. - impotenta
infectios nivelul mobilizare legat in satisfacerea functionala
piciorului de prezenta nevoii picior drept
drept procesului -realizez toaleta -fistula post
infectios la locala cu operatorie
nivelul cloramina 11.07.2010
membrului drept alcool si - stare
pe cicatricea betadine generala buna
operatorie - ajut pacientul -afebril
manifestata prin in efectuarea -secretii la
impotenta toaletei generale nivelul
functionala - pozitionez fistulei
pacientul in 20.07.2010
pozitie antalgica -prezenta
moderata de
- alterearea Psihic: - neliniste; - disconfort - crearea -linistesc secretii
starii de confort -anxietate - prezenta de datorat prezentei unei stari pacientul cu -mobilitate
Social: secretii secretiilor, durerii optime de privire la partiala
-lipsa de - durere si anxietatii confort evolutia bolii recuperata
cunoastere a Obiectiv in
modalitatilor curs de
de realizare
autoingrijire

37
2. NEVOIA DE A AVEA TEGUMENTE CURATE SI INTEGRE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa, asa
incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- alterarea Fizic: -secretii sero- - alterarea - pacientul sa - asigur -Diazepam 9.07.2010
integritatii - fistula la purulente integritatii prezinte conditiile de 1 tb. - fistula
tegumentelor nivelul plagii -intreruperi tegumentelor tegumente mediu adecvate -secretii
operatorii ale prin prezenta curate si acordarii
Psihic: continuitatii fistulei integre ingrijirilor
-anxietate tegumentare manifestata prin -pacientul sa -realizez toaleta 11.07.2010
Social: secretii sero- nu devina locala si - stare
-insuficienta purulente sursa de pansamentul in generala buna
cunoasterii infectii conditii aseptice -afebril
de sine si a nozocomiale - invat pacientul -secretii
necesitatilor -pacientul sa necesitatea unei seropurulente
igienice ale nu prezinte toalete la nivelul
organismului escare riguroase fistulei
- schimb pozitia 20.02.2010
in pat a -pacient
bolnavului ori afebril
de cate ori este -stare
nevoie generala buna
-realizez masaj –secretii
la nivelul purulente
zonelor de
presiune

3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

38
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I permita
organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
- alterarea starii -proces -dureri - disconfort -diminuarea - evaluez gradul -Diazepam 9.07.2010
de confort infectios legat de discomfortului de alterare a 1 tb. -
prezenta nevoii pacientulprez
procesului -ajut la inta dureri
infectios diminuarea care il
manifestat durerilor prin impiedica sa
prin dureri refrigerarea la doarma
nivelul plagii -are
- are insuficeienta -disconfort -insomnie -alterarea -pacientul sa - vorbesc cu insuficienta
de somn si -anxietate somnului si beneficieze de pacientul de somn
odihna odihnei ore suficiente incercand sa
datorita de somn si diminuez 11.07.2010
discomfortulu odihna anxietatea -insomnie
i si anxietatii -invat pacientul -pacientul
manifestata sa se relaxeze prezinta
prin insomnie gandindu-se la anxietate
ceva placut
-realizez inanite 20.02.2010
de culcare -pacientul
toaleta generala doarme putin
pentru relaxarea -anxietate
muschilor diminuata

39
4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta pentru a-si asigura
dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Deficit de Social: -greutate in - nutritie -sa fie echilibrat - invat bolnavul -metro-
alimente si -lipsa asigurarea dezechilibrata din punct de sa efectueze clopramid
lichide fondurilor rezervelor vedere hidro- exercitiile -irplex Obiectivul unu
materiale zilnice electrolitic in 24 cavitatii bucale in - calciu realizat
Psihic: alimentare h fiecare zi gluconic
-anxietate -iritabilitate -pacientul sa nu - efectuez bilantul
mai fie anxios intrari-iesiri pe 24
in 24 h h

Alimente Social: -slabicune -alimentatia - -bolnavul sa - servesc


necorespunzato - musculara necorespunzat beneficieze de paciantul cu
are imposibilitatea -oboseala oare are un aport alimente
de a-si procura -scadere legatura cu lichidian si prezentate Obiectivul doi
alimentele ponderala imposibilitate alimentar atragator si realizat
necesare a de a-si suficient impreuna
procura alcatuim regimul
alimente alimentar

40
Greturi, Social: -scadere in -tulburari - bolnavul sa se - sustin bolnavul
varsaturi - aport greutate digestive hidrateze si il incurajez
lichidian- legate de corespunzator oferinu-I un Obiectiv trei
alimentar hidratare pentru a avea o mediu de realizat
insuficient insuficienta, stare de bine in securitate
anorexie 24 h -servesc pacientul
manifestata cu alimente
prin scaderea prezentate
in greutate atragator

41
5. NEVOIA DE A-SI MENTINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE
Definitie: Mentinerea temperaturii in limite normale este o necesitate a organismului de a conserva o temperatura la un grad aproximativ
constant pentru a-si mentine o stare de bine.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Hipertermie Fizic: -febra -alterarea -scaderea febrei - asigur -Ringer 500
-proces -reducerea temperaturii -asigurarea bolnavului o ml
infectios mobilitatii corpului ca confortului camera aerisita -Glucoza Obiectivul
urmare a necesar -aplic comprese 500 ml unu realizat
procesului bolnavului reci la nivel -Algocalmin
infectios axilar si la plici
manifestat - schimb pozitia
prin febra de bolnavului la
tip septicemic fiecare 24 h

Modificarea Psihic: -oboseala -anxietate - sa beneficieza


starii de confort -anxietate -cefalee legata de de confort
-slabiciune slabiciune psihic si sa se
manifestata diminueze Obiectivul
prin alterarea anxiatatea doi realizat
starii de
confort

42
Potential de Psihic: -neliniste -ptential de - sa fie -hidratez
deshidratare -anxietate -disconfort deshidratare echilibrat hidro- bolnavul cu
-stres -refuz legat de electrolitic cantitati mici si Obiectiv trei
lichidian anxietate, -sa beneficieze dese de lichide realizat
-transpiratie stres de un aport
manifestat lichidian
prin refuz
lichidian

43
Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Obiective Interventii autonome
1. Nevoia de a se imbraca si - capacitatea fizica, mobilitatea -mentinerea fortei musculare -il invat sa-si aleaga singur
dezbraca articulara, tonus muscular, -schimbarea lenjeriei de corp imbracamintea si accesoriile
maturitate psihosociala ori de cate ori este nevoie corespunzatoare
-il invat exercitii fizice si
posturi pentru mentinerea
tonusului fizic
2. Nevoia de a comunica cu - functionare adecvata a -sa-si mentina integritatea -invat pacientul: sa utilizeze
semenii organelor de sunet mijloacelor de comunicare mijloace specifice de exprimare
-debit verbal: usor, ritm -captarea increderii in echipa de a sentimentelor
moderat, limbaj clar, precis ingrijire - sa fie receptiv
3. Nevoia de a-si practica -pacientul participa la slujbe -respectarea convingerilor care -determin pacientul sa-si
religia religioase sa-I permita efectuarea exprime propriile convingeri si
-citeste carti si reviste actiunilor religioase valor
religioase
4. Nevoia de a fi preocupat in -integritatea psihica Pacientul trebuie sa: -il orientez spre acele activitati
vederea relizarii -pacientul manifesta ambitie in - sa-si continue activitatile corespunzatoare
relizarea activitatilor specifice conform varstei si aptitudinilor -il stimulez pentru a obtine
varstei sale sale performanta dorita
-sa-si cunoasca in continuare
resursele intelectuale
5. Nevoia de a se recrea - scaderea starii de incordare -planificarea impreuna cu -pacientul este multumit
-capacitatea fizica buna pacientul a activitatilor
-dezvoltarea psihologica si recreative
emotionala optima -asigurarea conditiilor necesare
realizarii acestor activitati
6. Nevoia de a invata cum sa-si -dorinta si interesul de a invata Pacientul trebuie: -organizez activitati de educatie
pastreze sanatatea -acumularea de cunostinte - sa cunoasca norme de pentru sanatate
mentinere a sanatatii -informez cu privire la boala
- sa cunoasca date despre boala
sa

44
SPITALUL JUDETEAN TIMISOARA
SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. II

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2011-26.04.2011

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul P.Z. in varsta de 19 ani, domiciliu in str. Brancoveni, nr. 14, Timisoara se
prezinta la sectia ortopedie la Spitalul Judetean Timisoara cu diagnosticul de asteomielita
acuta metafiza inferioara femur drept in ziua de 14.04.2011.
La internare bolnavul prezinta:
- tumefactie a genuchiului drept si coapsa dreapta in treimea inferioara
- inapetenta, grturi, varsaturi
Istoricul bolii:
Bolnavul a fost internat in perioada 3.03.2011 – 11.03.2011 la Spitalul Militar pentru
tumefactie, durere, impotenta functionala.
In urma analizelor efectuate, rezultatul hemoculturii a iesit pozitiv cu stafilococ auriu
stabilinu-se diagnosticul de osteomielita acuta metafiza inferioara femur drept.
In timpul spitalizarii a urmat un tratament de ameliorare a bolii fapt pentru care nu a
fost incizat, astfel ca se transfera pe sectia de ortopedie a Spitalului Judetean Timisoara pentru
continuarea tratamentului de specialitate a leziunii de osteomielita treimea inferioara femur
drept.
Antecedente heredo-colaterale – mama decedata
Antecedente personale
- fiziologice – nu avem date
- patologice – hepatita tip B
La internare bolnavul prezinta la examenul general:
- tegumente palide;
- mucoase umede;
- fauere curate;
- tesut conjunctivo-adipos normalo reprezentat;
- torace normal conformat;
- zgomote cardiace ritmice – 80 b/ minut, TA= 110/65 Hg;
- rinichi nepalpabili, mictiuni spontane;
- orentat temporo-spatial.
-
Examenul aparatului locomotor

45
La inspactie: In deculat dorsal cu membrele inferioare in extensie se constata o
discreta tumefactie a genuchiului drept care are reliefuri osoase.
La palpare: Se constata discret soc ratulian iar metafiza inferioara a femurului este
dureroasa la presiune.
Flexia, extensia genuchiului sunt posibile. Nu se incizeaza, se imobilizeaza in aparat
gipsat pelvipedias drept.

II. Proces de ingrijire

Am preluat in ingrijire in cea de a doua zi de la internare pe bolnavul P.Z. in varsta de


19 ani cu diagnosticul de internare ostomielita metafiza inferioara femur drept.
Din discutiile cu el, am constatat ca pacientul este comunicativ, putin anxios fiind
speriat de boala sa, orientat temporo-spatial si prezinta urmatoarele constante biologice:
- repiratie ritmica asimetrica, cu o frecventa de 17 rep/ min
- tensiune arteriala = 110/65 Hg
- temperatua = 38,4 C
Bolnavul este purtator al unui aparat gipsat la nivelul femurului drept si prezinta o
tumefactie la genuchiul drept si coapsa dreapta in treimea inferioara cu recomandare de
repaus la pat, impotenta functionala, adaugandu-se si tulburari digestive (greturi, varsaturi,
inapetenta).
Bolnavul are un somn neodihnitor datorita starii de hipertermie, a mediului
necunoscut, conditii impuse de spitalizare.
Analizand datele subiective si obiective, rezultatele examenului clinic si paraclinic,
bolnavul prezinta urmatoarele probleme de ingrijire:
- postura inadecvata
- imobilizarea in atele gipsate
- anxietate
- dificultate in a se alimenta si hidrata

1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A-SI MENTINE O POSTURA ADECVATA

Probleme:
- dificultate in mobilizare
- alterarea starii de confort

Diagnostic:
- dezechilibrul mobilitatii fizice
- durere
- tumefactie

Obiectivul:
- bolnavul sa se poat mobiliza
- sa nu prezinte complicatii
- sa aiba o stare de confort

Interventii:
- efectuarea exercitiilor fizice
- pozitionarea bolnavului in pozitia antologica pentru evitarea durerii

46
2. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI

Probleme:
- stare de insomnie
- imposibilitatea de a se destinde
- alterarea somnului

Diagnostic de ingrijire:
- discomfort legat de prezenta tumefactiei
- alterarea modului de a dormi legat de durere

Obiective:
- sa se odihneasca corespunzator
- sa beneficieze de ore odihnitoare

Interventii:
- asigurarea unui climat corespunzator unui somn odihnitor
- schimbatul lenjeriei de corp si de pat

3. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Probleme:
- dificultate in a se alimenta si hidrata
- greturi
- varsaturi

Diagnostic de ingrijire:
- alterarea starii de nutritie legata de procesul infectios
- anorexie, greturi

Obiective:
- inlaturarea greturilor
- sa fie menajat fizic si psihic

Interventii:
- efectuarea toaletei bucale in fiecare zi

4. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE CURATE

Probleme:
- alterarea integritatii tegumentelor prin aparitia tumefactiei

Diagnostic de ingrijire:
- carente de igiena
- mucoase uscate
- durere

Obiective:
- sa fie echilibrat fizic si psihic

47
- sa nu mai prezinte complicatii

Interventii:
- pacientul va fi echilibrat hidroelectrolitic
- realizez un pansament in conditii aseptice
- realizez toaleta locala

48
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O BUNA POSTURA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin
miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organice.

Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea


dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dezechilibrul Fizic: -durere -dezechilibrul - sa nu mai -bolnavul sa Rifampicina
mobilitatii fizice - prezenta -tumefactie I mobilitatii prezinte efectueze -oxacilina
aparatului n treimea fizice legat de durere si sa se exercitii printr-o
gipsat inferioara a prezenta siminueze crestere gradata
-oboseala femurului aparatului procesul de a miscarilor in Obiectivul unu realizat
-slabiciune drept gipsat inflamatie functie de
manifestat prin -sa nu mai toleranta pentru
durere, prezinte satisfacerea
tumefactie a complicatii in nevoilor
femurului drept 24 h
Dificultate de a Fizic: -limitarea -dificultate in a - pacientul sa -asigurarea
ramane in -lipsa de amplitudinii ramane in se poata paciantului o
pozite cunoastere a miscarii pozitie mobiliza pozitie corecta
functionala modalitatilor functionala singur in - schimbarea
de folosire a legata de lipsa putine zile pozitiei Obiectivul doi realizat
mijloacelor de cunoastere a -sa aiba o pacientului la 2
ajutatoare modalitatilor de posura h
pentru folosire a adecvata
deplasare mijloacelor
ajutatoare

49
Potential de Psihic: -astenie -potential de -bolnavul sa -incurajez
accident - anxietate -slabiciune accident legat aiba o forta bolnavul in
-pierderea de anxietate musculara mentinerea
echilibrului manifestat prin pastrata in 24 tonusului
-neliniste pierderea h muscular Obiectivul trei realizat
echilibrului -sa fie -comunic
astenic, echilibrat eficace cu
neliniste, psihic in 3 bolnavul
slabiciune zile
musculara

50
2. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa, asa
incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dificultatea de Fizic: -mucoase -ddificultate in - pacientul sa -ajut pacientul
a-si mentine - durere uscate asigurarea unei prezinte in efectuarea
tegumentele -tumefactie -tumefactiea igiene adecvate tegumente si toaletei zilnice:
curate -proces femurului legata de mucoasele in fata, gat,
osteomielitic drept procesul 24 de ore membre Obiectivul unu realizat
-carente de osteomielitic -pacientul sa
igiena beneficieze de
o igiena
corespunzatoa
re in 24 ore

Alterarea Fizic: -tegumente -alterarea - pacientul sa -evaluez starea


echilibrului -intoleranta modificate integritatii fie echilibrat de deshidratare
hidroelectrolitic digestiva -greturi tegumentelor hidroectrolitic si asigur un
-varsaturi legat de in 24 h aport
intoleranta -prevenirea suplimentar de Obiectivul doi realizat
digestiva deshidratarii lichide
manifestat prin in 24 h
greturi,
varsaturi
Intoleranta la Psihic: -astenie -intoleranta la -bolnavul sa -asigur
efort - teama -neliniste effort legat de beneficieze de intimitatea
- pierdere -disconfort pierderea o stare de bolnavului
imaginii de imaginii de sine confort -ajut bolnavul
sine manifestat prin necesara sa-si schimbe

51
astenie, refacerii in 3 atitudinea Obiectivul trei realizat
neliniste, zile
disconfort -sa fie
echilibrat
psihic in 3
zile

52
3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I permita
organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari de Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate dependenta ingrijire Autonome Delegate
Dificultati in a Fizic: -cantitate si - tulburari al -inlaturarea -asigur bolnavului
dormi si a se -durere calitate somnului durerii, stresului o camera curata
odihni -stres necorespunzato legat de -bolnavul sa -aplic pungi cu Obiectivul
-hipertermie are de somn si durere, stres, prezinte un gheata unu realizat
odina hipertermie echilibru al
functiei
termoreglarii

Epuizare Social: -restrictie in -modificarile -educarea -stabilesc


-lipsa de miscari confortului paciantului impreuna cu
cunoastere a -stare de prin lipsa de privind tehnici bolnavul un
mijloacelor disconfort cunoastere a de destindere si program de Obiectivul doi
de relaxare -prezenta modalitatilor relaxare exercitii realizat
aparatului de relaxare si -sa beneficieze
gipsat destindere de o stare de
confort fizic si
psihic

53
Dezechilibru Psihic: -teama -dezechilibru - eliminarea -comunic cu
psihic -anxietate -neliniste psihic legat de anxeitatii bolnavul lasanu-l
-stres anxietate, sa-si exprime Obiectiv trei
stres, temerile realizat
manifestat -stabilim un
prin tema si program de somn
neliniste

54
4. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta pentru a-si asigura
dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Deglutitie dificila Fizic: -febra - deglutitie -inlaturarea -rehidratez -NaCl 9%
-proces -disfagre dificila in febrei si pacintul cu -Glucoza 200
infectios -transpiratie legatura cu transpiratiei in cantitati mici de ml Obiectivul unu
procesul 12 h lichide reci -Ringer 500 ml in curs de
infectios -ii administrez un -Ca realizare
manifestat numar de 2000- -Vitamina C
prin febra si 3000 calorii/zi 500
disfagre

Anxietate Psihic: -refuz de a se -anxietate rin -bolnavul sa nu -evaluez starea


-neacceptarea alimenta neacceptarea mai fie anxios psihica a
bolii -stare de bolii, teama in 24 h bolnavului
-teama de neliniste prin -ajut bolnavul sa Obiectivul doi
schimbare a schimbarea recunoasca realizat
modului de modului de anxietatea sa fata
viata si a viata de problemele
climatului manifestata sale
prin refuz de
a-si asigura un
aport
nutritional

55
Aport Social: -lipsa de -aport - sa cunoasca -educ pacientul
insuficient de -schimbarea alimente insuficient de importanta privind un raport
alimente fata de modului de -izolare nervi, legat de valorilor suficient de Obiectiv trei
nevoi viata si a dezechilibrul calorice zilnice lichide si alimente realizat
climatului de nutritional in 24 h
spitalizare

56
Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Obiective Interventii autonome Evaluare
1. Nevoia de a respira si a Pacientul are: Pacient independent sa-si Observ si notez zilnic in Obiectiv realizat
avea o buna circulatie -16 resp./ min pastreze in continuare foaia de observatii: puls,
-TA =110/65 mm Hg independenta tensiune, respiratie
-puls = 80 b/min

2. Nevoia de a elimina Bolnavul are mictiuni spontane Bolnavul sa-si mentinaNotez numarul de mictiuni Obiectiv realizat
nedureroase, scaun prezent in functia renala si digestiva si scaune in foaia de
fiecare zi normala observatii
3. Nevoia de a se imbraca Pacientul este independent in Sa-si mentina independenta siIncat pacientul sa-si aleaga Obiectiv realizat
si dezbraca satisfacerea acestei nevoi aparatul muscular integru singur accesoriile si
imbracamintea
4. Nevoia de a-si mantine Temperatura corpului normala Pacientul sa continue Sa consume lichide in Obiectiv realizat
temperatura corpului in la 36,4 masurile ce trebuiesc aplicate functie de temperatura
limite mediului
5. Nevoia de a evita Bolnavul este optimist si are Bolnavul isi mentine in Observ satrea psihica si Obiectiv realizat
pericolele incredere in personalul medical continuare integritatea psihica comunic cu acesta

6. Nevoia de a fi ocupat Integritate psihica, dezvoltare Sa continue efectiv activitatile -Preocupez bolnavul in Obiectiv realizat
armonioasa, ambitie si aptitudinile conform varstei orice activitate care il
intereseaza
7. Nevoia de a actiona Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa-si mentina Observ interesul pentru Obiectiv realizat
conform propriei credinte religioase convingerea religioasa activitatile religioase ale
pacientului
8. Nevoia de a se recrea Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa fie preocupat de Observ interesul pentru Obiectiv realizat
recreative scop activitatile recreative ale
bolnavului
9. Nevoia de a invata Acumulare de cunostinte Sa cunoasca norme de Organizez activitati de Obiectiv realizat
suficiente mentinere a sanatatii educare si sanatate
10. Nevoia de a comunica Bolnavul comunica eficient cu Bolnavul sa-si mentina acesta Urmaresc comportamentul Obiectiv realizat
familia si echipa de ingrijire independenta bolnavului

57
SPITALUL JUDETEAN TIMISOARA
SECTIA ORTOPEDIE

CAZUL CLINIC Nr. III

Proces de ingrijire pe perioada


20.04.2011-26.04.2011

CULEGEREA DATELOR

1. Prezentarea medicala

Domnul V.S. in varsta de 16 ani, domiciliu in Str. Carpati, Nr. 3, Timisoara, absolvent al liceului
industrial Nr.1, se interneaza prin garda ortopediei chirurgicale al Spitalului Judetean Timisoara
pe data de 20.04.2011. pentru internare cu diagnosticul de osteomielita glezna stinga la 72 de ore,
punandu-se diagnosticul de osteomielita acuta metafiza distala, tibia stanga in ziua de 19.06.2011.
Bolnavul locuieste impreuna cu parintii intr-un apartament cu doua camere in conditii decente de
viata.
La internare bolnavul prezinta

 Febra,
 Frisoane
 Facies vultuos
 Faringe superemic
 Durere la nivelul gleznei stangi

Istoricul bolii

Bolnavul afirma ca in urma cu trei zile au inceput dureri la nivelul gleznei stingi,
fiind insotite de cresterea temperaturii, frisoane repetate, fapt ce-l determina sa se prezinte
la camera de garda ortopedie-chirurgicala

Antecedente heredo-colaterale - fara importanta

Antecedente personal - fiziologice - nu avem date


- patologice - rubeola

La examenul clinic obiectiv si subiectiv, bolnavul prezinta:

- tegumente palide uscate, potential de deshidratare


- mucoase uscate, fanere curate
- tesutul conjunctiv adipos normal reprezentat

58
- torace normal conformat, MV prezent bilaterar, 17 resp/min., zgomote
cardiace ritmice 78 batai/min ., T A 130/60mmHg
- abdomen suplu, mobil cu respiratia, tranzit intestinal prezent
- rinichi nepalpabil, mictiuni spontane nedureroase
- bolnavul este orientat temporo-spatial

Examenul local – stabileste modificari inflamatorii ale pieli, iar metafiza distala
tibiei stangi se poate palta un abces profund sub periost care ulterior se deschide chirurgical,
se evacueaza si se face lavaj cu apa oxigenata din abundenta iar glezna se va imobiliza in
aparat ghipsat cu fereastra.
Dupa drenarea abcesului sub periost si dupa imobilizarea in aparat ghipsat, bolnavul
afirma ca durerea a mai diminuat fiind afebril, TA = 130/60mmHg, puls 78 batai/min., satrea
generala fiind satisfacatoare.
I se efectueaza pansamente in conditii aseptice, piciorul ramanand in aparat gipsat pina la
vindecare.

II. Proces de ingrijire – evaluarea asistentei

Am preluat spre ingrijire in cea de a treia zi de la internare pe bolnavul V.S in


varsta de 16 ani cu diagnosticul de internare osteomielita meatafiza distala tibia stanga,
bolnavul prezentand cu trei zile inainte de internare un sindrom infectios cu febra,
frisoane, facies vultos, faringe hiperemic, cu greutate in deglutitie, impotenta functionala
la nivelul gleznei stangi, cu semne de imfamatie locala.
Din discutia avuta prin culegerea datelor, bolnavul nu poate preciza motivele care
au determinat modificarile la nivelul gleznei neaducandu-si aminte de nici un tarumatism
minor.
Inca de la internare se punctioneaza zona tumefiata aspiranduse o secretie
purulenta si in urma radiografiei se pune diagnosticul de osteomielita, iar simtomatologia
generala are ca punct de plecare abcesul de la nivelul superiostului.
Ca urmare acestui fapt se poate aprecia un risc de alterare al tegumentelor, o
mobilitate redusa membrului, mai mentionez efectuarea drenajului abcesului superiostic
si montarea de aparat gipsat cu fereastra impunand tehnici de ingrijire atat asupra
aparatului gipsat cat si a plagi a tubului de dren de la nivelul abcesului cu obligativitatea
de respectare a regulilor de asepsie pentru prevenirea complicatiilor si stoparea procesului
infectios.
Bolnavul prezinta un grad de dificultate in alimentatieprin greutatea in a inghiti,
legat de hiperemie faringiana cat si prin imobilizare in aparat ghipsat, restrictia in miscari.
Se mai poate aprecia o stare de discomfort, anxietate, neliniste, durere prin
prezenta aparatului ghipsat a tubului de dren cu ore de odihna nesatisfacatoare.
Procesul infectios local cu afectarea generala a stari si descarcarea toxinelor
microbiene in singe determina o crestere a temperaturi corpului, bolnavul prezentand
dificultate de a se autoingriji. Este adaptat la mediul spitalicesc, colaboreaza cu personalul
medical facandu-si noi cunostinte, ascultand muzica, citeste reviste.

59
Evaluand si apreciind datele culese pot evalu ca probleme de ingrijire urmatoarele:
-imposibilitatea de a se deplasa,
-dificultatea de a se alimenta si hidrata,
-ore de somn si odihna insuficiente,
-incapacitatea de a-si acorda ingrijiri igenice,
-dezechilibru in procesul termoreglarii.

Diagnostic de ingrijire
1. Dificultate de a se misca legat de prezenta aparatului gipsat manifestat prin intoleranta
la effort

2. Dezechilibru nutritional cantitativ si calitativ datorita procesului infectios manifestat


prin febra, frisoane, faringe superemic, facies vultos.

3. Alterarea somnului datorita febrei, durerilor, anexietati manifestat prin teama,


neliniste.

4. Deficit de autoingrijire legat de prezenta aparatului gipsat manifestat prin oboseala,


slabiciune musculara, intoleranta la activitate.

5. Dezechilibru in procesul termolegrari legat de proces infectios manifestat prin


tegumente si mucoase uscate, facies vultos, faringe superemic.

Pacientul are perturbate urmatoarele nevoi:

1. Nevoia de a se misca si a-si mentine o postura adecvata


2. Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele integre si curate
3. Nevoia de a dormi si a se odihni
4. Nevoia de a se alimenta si hidrata
5. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale

60
1. NEVOIA DE A SE MISCA SI A AVEA O POSTURA ADECVATA
Definitie: A misca si a avea o buna postura sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin
miscari coordonate, de a pastra diferite parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organice.

Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea


dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Imposibilitatea Fizic: -prezenta -dificultate de a - pciaentul sa -observ si -Oxacilina
de a se deplasa - prezenta puburilor de se misca legat nu devina masor la fiecare -
aparatului dren de prezenta sursa de 15’: facies, Gentamicin
gipsat -greutate in aparatului infectii puls, TA, a
deplasare gipsat, nozocomiale respiratie Obiectivul unu realizat
-intoleranta la manifestat prin pe perioada de -controlez si
efort intoleranta la spitalizare verific tuburile
effort, greutate -urmarirea de dren
in deplasare functiilor -asigur
vitale a bolnavului o
tuburilor de pozitie
dren confortabila si
-sa aiba forta aplic pungi cu
musculara gheata la
pastarata nivelul gambei
stangi
Restrictie in Fizic: -limitarea -restrictie in -educatia -efectuez
miscari -lipsa de amplitudinii miscari prin bolnavului exercitii pasive
cunoastere a miscarii cu lipsa in privind apoi active in
modalitatilor scaderea cunoastere a folosirea functie de
de folosire a fortei mijloacelor mijloacelor toleranta fizica Obiectivul doi in curs
mijloacelor musculare ajutatoare auxiliare a pacientului de realizare
ajutatoare pentru pentru -schimb pozitia
pentru deplasare, deplasare: la fiecare 2 ore
deplasare manifestat prin bastoane, masand zonele

61
scaderea fortei carje predispuse la
musculare escare

Risc potential Psihic: -teama -risc de accident -pacintul sa -comunic


si actual de - anxietate -neliniste legat de nu mai fie eficace cu
accidente -durere anxietate anxios si sa bolnavul si il
manifestat prin fie echilibrat incurajez Obiectivul trei realizat
teama, neliniste, psihic in 24 vorbinu-I
durere ore. despre evolutia
favorabila a
bolii

62
2. NEVOIA DE A-SI PASTRA TEGUMENTELE SI MUCOASELE INTEGRE SI CURATE
Definitie: A fi curat, ingrijit, a-ti proteja tegumentele si mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa, asa
incat aceasta sa-si pota indeplini functiile.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Incapacitatea de Fizic: -oboseala -deficit de -sa poata sa -ajut bolnavul
a-si acorda - prezenta -slabiciune autoingrijire devina sa-si efectueze
ingrijiri identice aparatului musculara legat de independent toaleta zilnica
personale gipsat -durere prezenta -sa prezinte pe regiuni
-intoleranta aparatului tegumente si incepand cu Obiectivul unu realizat
la activiatate gipsat mucoase ochii si
manifestat prin integre terminand cu
slabiciune -intarirea membrele
musculara, tonusului
oboseala, durere muscular

Risc complicatii Social: -prezenta -risc de - educatia -asigur o


si suprainfectii -lipsa de tuburilor de suprainfectie pacientului camera linistita
cunostere a dren prin lipsa de privind cu o lenjerie de
regulilor de -restrictie in cunoastere a regulile de pat si corp
igiena miscare regulilor de igiena -controlez zilnic
elementare -fistulizare igiena elementare in zonele Obiectivul doi realizat
elementare prin 24 ore predispuse
prezenta tubului escarelor si
de dren a efectuez cu
fistulizarii si bolnavul
restrictie in exercitii usoare
miscare de mobilizare

63
Anxietate Psihic: -iritabilitate -anxietate legat -diminuarea -discut cu
-izolare -modificarea de mediul anxietatii in bolnavul despre
-mediu starii de necunoscut 24 ore boala sa si il
necunoscut confort manifestata prin -asigurarea incurajez in
modificarea confortului legatura cu
starii de confort, psihic evolutia bolii Obiectivul trei realizat
iritabilitate

64
3. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
Definitie: Este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se odihni in bune conditii, timp suficient astfel incat sa-I permita
organismului sa obtina randamentul maxim.
Problema Sursa de Manifestari de Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate dependenta ingrijire Autonome Delegate
Dificultati in a Fizic: -cantitate si - tulburari al -inlaturarea -asigur bolnavului
dormi si a se -durere calitate somnului durerii, stresului o camera curata,
odihni -stres necorespunzato legat de -bolnavul sa linistita, aerisita si Obiectivul
-hipertermie are de somn si durere, stres, prezinte un il asez cat mai unu realizat
odina hipertermie echilibru al confortabil
manifestat functiei -aplic pungi cu
prin somn termoreglarii sa gheata la nivelul
neodihnitor beneficieze de gleznei stangi
10 ore de somn
pe noapte

Epuizare Social: -restrictie in -modificarile -educarea -stabilesc


-lipsa de miscari confortului paciantului impreuna cu
cunoastere a -stare de prin lipsa de privind tehnici bolnavul un
mijloacelor disconfort cunoastere a de destindere si program de Obiectivul doi
de relaxare -prezenta modalitatilor relaxare exercitii fizice in realizat
aparatului de relaxare si -sa beneficieze limita tolerantelor
gipsat destindere si de o stare de -administrez
reclasare cu confort fizic si inainte de culcare
restrictie in psihic un pahar cu lapte
miscari cald

65
Dezechilibru Psihic: -teama -dezechilibru - eliminarea -comunic cu
psihic -anxietate -neliniste psihic legat de anxeitatii bolnavul lasanu-l
-stres anxietate, sa-si exprime Obiectiv trei
stres, temerile si il ajut realizat
manifestat sa gandeasca
prin tema si pozitiv
neliniste -stabilim un
program de somn

66
4.NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definitie: Oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta pentru a-si asigura
dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensbila unei bune functionari.
Problema Sursa de Manifestari Diagnostic de Obiective Interventii Evaluarea
dificultate de ingrijire Autonome Delegate
dependenta
Dificultate in se Fizic: -greturi - alterarea -inlaturarea -administrez -Metro-
aliment si hidrata -proces -varsaturi starii de greturilor, bolnavului cuburi clopramid
infectios osos -anorexieatie nutritie legat varsaturilor, de gheata, lichide -Viplex Obiectivul unu
de procesul anorexiei in 24 reci (sucuri, -Calciu gluconic realizat
infectios ore ceaiuri, supe)
manifestat -sa fie menajat pentru
prin anorexie, fizic si psihic in indepartarea
greturi, timpul varsaturii varsaturilor si
varsaturi stimularea
apetitului
Deficit de Social: -greutate in -nutritie -sa fie echilibrat -invat bolnavul sa
alimente si -lipsa asigurarea dezechilibrata hidr-electrolitic efectueze toaleta
lichide fondurilor nevoilor din lipsa in 24 ore cavitatii bucale in
materiale zilnice fondurilor -pacientiul sa nu fiecare zi dupa Obiectivul doi
Psihic: alimentare materiale cu mai fie anxios in masa cu musetel si realizat
- anxietate -iritabilitate greutate de a- 24 ore Glicerina
si asigura Boraxata
nevoile -efectuez bilantul
alimentare interri-iesiri pe 24
zilnice, ore
iritabilitate

67
Greturi, Social: -scadere in -tulburari -bolnavul sa se -apreciez gradul
varsaturi -aport lichidian greutate digestive hidrateze de toleranta al
si alimentar legate de corespunzator alimentelor Obiectiv trei
insuficient hidratare pentru a ave o -sustin bolnavul si realizat
-anorexie insuficienta, stare de bine in il incurajez
anorexie, 24 ore oferindu-I un
manifestate -sa nu mai mediu de
prin scaderea prezinte securitate
in greutate tulburari - servesc pacientul
digestive in 12 cu alimete
ore prezentate
atragator

68
Nevoia fundamentala Manifestari de independenta Obiective Interventii autonome Evaluare
1. Nevoia de a respira si a Pacientul are: Pacient independent sa-si Observ si notez zilnic in Obiectiv realizat
avea o buna circulatie -16 resp./ min pastreze in continuare foaia de observatii: puls,
-TA =110/65 mm Hg independenta tensiune, respiratie
-puls = 80 b/min
2. Nevoia de a elimina Bolnavul are mictiuni spontane Bolnavul sa-si mentina Notez numarul de mictiuni Obiectiv realizat
nedureroase, scaun prezent in functia renala si digestiva si scaune in foaia de
fiecare zi normala observatii
3. Nevoia de a se imbraca Pacientul este independent in Sa-si mentina independenta si Incat pacientul sa-si aleaga Obiectiv realizat
si dezbraca satisfacerea acestei nevoi aparatul muscular integru singur accesoriile si
imbracamintea
corespunztoare
4. Nevoia de a-si mantine Temperatura corpului normala Pacientul sa continue Sa consume lichide in Obiectiv realizat
temperatura corpului in la 36,4 masurile ce trebuiesc aplicate functie de temperatura
limite in functie de temperatura mediuluiambiant si sa
mediului ambiant poarte imbracaminte
adecvata
5. Nevoia de a evita Bolnavul este optimist si are Bolnavul isi mentine in Observ satrea psihica si Obiectiv realizat
pericolele incredere in personalul medical continuare integritatea psihica comunic cu acesta
6. Nevoia de a fi ocupat si Integritate psihica, dezvoltare Sa continue efectiv activitatile -Preocupez bolnavul in Obiectiv realizat
de a se realiza armonioasa, ambitie si aptitudinile conform varstei orice activitate care il
intereseaza
7. Nevoia de a actiona Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa-si mentina Observ interesul pentru Obiectiv realizat
conform propriei credinte religioase convingerea religioasa activitatile religioase ale
pacientului
8. Nevoia de a se recrea Bolnavul participa la activitati Bolnavul sa fie preocupat de Observ interesul pentru Obiectiv realizat
recreative scopurile sale activitatile recreative ale
bolnavului
9. Nevoia de a invata cum Acumulare de cunostinte Sa cunoasca norme de Organizez activitati de Obiectiv realizat
sa-si pastreze sanatatea suficiente mentinere a sanatatii educare si sanatate
10. Nevoia de a comunica Bolnavul comunica eficient cu Bolnavul sa-si mentina acesta Urmaresc comportamentul Obiectiv realizat
familia si echipa de ingrijire independenta bolnavului

69
BIBLIOGRAFIE

1. Tehnica ingrijirii bolnavului – Carol Mozes

2. Principiile medicinei interne,Vol. I – Harisae

3. Ortopedii si Traumatologie –mica enciclopedie

4. Boli infectioase – Prof. Dr. Mircea Chiotan

5. Cursuri nursing – Maria Szabo

70