Extras din culegerea de probleme versiunea 2012.

Capitolul 1

PROPRIETĂŢI GENERALE ALE

COMPONENTELOR PASIVE
În cadrul acestui paragraf se abordează o parte din parametrii componentelor pasive,
comuni tuturor tipurilor acestor componente. Se au în vedere de fapt acei parametri
care conduc puternic la modificarea valorii reale a componentei, având în vedere
condiţiile în care poate funcţiona componenta. Se analizează de asemenea solicitarea
termică maximă a componentelor pasive.

În următoarele exemple se vor face referiri la o serie de parametri ai componentelor

pasive. Pentru buna înţelegere a rezolvărilor se recomandă consultarea noţiunilor
teoretice aferente.

1.1.1. Parametrii comuni componentelor pasive

 Valoarea nominală XN şi toleranţa t.

Notaţii: Valoarea nominală XN, Toleranţa t, valoarea reală Xr ,valoarea nominală
XN;

pentru toleranţe simetrice:

Xr  X N
t   max (1.1)
XN
Pentru toleranţe asimetrice, când toleranţa pozitivă t+ este diferită de cea
negativă t-, acestea se vor determina cu relaţiile:
X rM  X N
t  (1.2)
XN
X rm  X N
t  (1.3)
XN
Rezultă pentru toleranţa simetrică relaţia:
t   t   t (1.4)
X rM  X N X N  X rm
t  (1.5)
XN XN
unde, Xrm, respectiv XrM, reprezintă valoarea minimă, respectiv maximă a valorii
reale a componentei.
O componentă pasivă cu valoarea nominală XN şi toleranţa t, va avea valoarea reală
Xr:
Xr[XN(1-t), XN(1+t)] (1.6)

 Domeniul temperaturilor de utilizare [m, M],

  Coeficientul de variaţie cu temperatura a valorii componentei, T, Prin
definiţie, coeficientul de variaţie cu temperatura este:
1 dX
T   (1.7)
X dT
Dacă variaţia valorii X cu temperatura este liniară (o parte din componentele
pasive au o variaţie liniară) atunci coeficientul de variaţie cu temperatura , va fi:
1 X 2  X1
   (1.8)
X 1 2  1
unde X1 este valoarea componentei la temperatura 1 şi X2 este valoarea la
temperatura 2.
 Toleranţe datorate acţiunii unor factori externi, tj, cum ar fi: umiditatea,
vibraţii mecanice, şocuri termice, electrice, etc.; sunt definite prin relaţia:
X j  X0
tj  (1.10)
X0
unde: X0 este valoarea componentei înainte de acţiunea factorului j;
Xj este valoarea componentei după acţiunea factorului j.

 Toleranţa globală, tg reprezintă abaterea maximă a valorii reale a

componentei fată de valoarea nominală care poate să apară în timpul funcţionării
componentei într-un circuit electric având în vedere condiţiile reale de funcţionare.
Pentru determinarea toleranţei globale tg vom aplica definiţia toleranţei,
X  XN X  Xm
tg  M  N (1.11)
XN XN
unde XM reprezintă valoarea maximă, Xm valoarea minimă, XN valoarea nominală.

XM  XN (1+t+t+tj) (1.15)
Rezultă:

tg = t+t+tj . (1.16)

Toleranţa de fabricaţie t şi toleranţele tj sunt prezentate de producător în catalog.

Toleranţa datorată temperaturii t, trebuie însă determinată în funcţie de T.
Orice componentă funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura a,
a[am, aM], (1.17)
unde am este temperatura minimă a mediului şi aM, este temperatura maximă.
În timpul funcţionării temperatura componentei c,
c[cm, cM], (1.18)
unde cm este temperatura minimă a corpului componentei şi cM este cea maximă.
cm = am (1.19)
cM = aM +  (1.20)
unde  este supratemperatura datorată disipării de putere de către componentă.
În funcţie de coeficientul de variaţie cu temperatura se poate determina cu
exactitate toleranţa datorată temperaturii, rezultând o anumită abatere pozitivă, şi alta
2
negativă.
De exemplu, dacă T  0, rezultă,
t+ =  (cM-0) (1.21)
t- =  (cm-0) (1.22)
Având în vedere utilitatea calculului toleranţei globale, întotdeauna se consideră
cazul cel mai defavorabil (worst case) Astfel, se consideră abaterea maximă iar
toleranţa datorată temperaturii, indiferent de semnul lui , se poate determina cu
relaţia:
t = M , (1.23)
M = maxim cM-0, 0-cm (1.24)

1.1.2. Determinarea toleranţelor parametrilor circuitelor electronice în funcţie de

toleranţele componentelor pasive

Se consideră un parametru y al unui circuit electronic care depinde de valorile

componentelor pasive, pe care le vom nota cu X1, X2…Xn. Parametrului y al circuitului
i se poate pune în legătură o funcţie f(X1, X2...Xn) ce stabileşte corespondenţa între
componentele circuitului şi respectivul parametru y = f(X1, X2...Xn). Componentele
prezintă corespunzător toleranţele t1, t2…tn. Toleranţa parametrului y, notată cu ty se
poate determina în mai multe moduri.

a) Aplicarea definiţiei toleranţei

y  yN
ty  M (1.25)
yN
y  yN
ty  m (1.26)
yN
unde yM, respectiv ym, este valoarea maximă respectiv minimă a parametrului y; yN
este valoarea nominală.

b) Calculul " Taylor" (worst case condition)

Pentru toleranţe simetrice, de forma ti, toleranţa parametrului y se calculează cu:

t y    hi ti (1.31)
i
X iN f
parametrii numerici hi fiind numiţi coeficienţi de pondere, hi 
f N X i X i  X iN

c) Calculul probabilistic.
În acest caz, toleranţa parametrului y, ty, poate fi determinată cu relaţia,
ty    hi2 ti2 (1.32)
i

3
1.1.3. Determinarea coeficientului de variaţie cu temperatura al parametrilor
circuitelor electronice în funcţie de coeficienţii de variaţie cu temperatura ai
componentelor pasive.
Se consideră un circuit electronic caracterizat de un parametru y ce depinde de
valorile componentelor, pe care le vom nota cu X1, X2…Xn. Componentele au
coeficienţii da variaţie cu temperatura 1, 2...n, corespunzător. Notând cu y,
coeficientul de variaţie cu temperatura al parametrului y şi cunoscând dependenţa lui y
de valorile componentelor, y = f(X1, X2…Xn), se propune determinarea lui y.
Conform relaţiei de definiţie,
1 dy
y  (1.33)
y d
Rezultă,
n
 y   hi i (1.38)
i 1
Cu ajutorul relaţiei (1.38) se poate determina coeficientul de variaţie cu
temperatura al parametrilor circuitelor electronice. De asemenea, relaţia este foarte
utilă pentru stabilizarea termică a parametrilor, utilizând componente pasive astfel
încât y să fie zero sau cât mai mic posibil.

Obs. În relaţia (1.38) se va ţine seama de semnul coeficienţilor de pondere hi şi ai

coeficienţilor de temperatură i, în comparaţie cu relaţia pentru calculul
toleranţei (1.31) unde se lua în calcul modulul acestora.

1.1.4. Determinarea toleranţei globale a parametrilor circuitelor electronice în

funcţie de abaterea componentelor pasive

Se utilizează o relaţie asemănătoare cu (1.16),

tgy = tyy M (1.39)

1.1.5. Solicitarea termică a componentelor pasive

Pentru orice componentă pasivă, ca de altfel pentru orice componentă

electrică, în timpul funcţionării, o parte din energia electrică la care este solicitată se
transformă în căldură, ceea ce conduce la creşterea temperaturii corpului.
1.1.5.1. Determinarea temperaturii corpului componentei

Considerând că temperatura mediului ambiant a, ia valori în intervalul

a[am,aM] (1.42)
atunci temperatura corpului componentei va lua valori în intervalul,
c[cm, cM] (1.43)
unde: am, aM reprezintă temperatura minimă, respectiv maximă a mediului ambiant
; cm, cM reprezintă temperatura minimă, respectiv maximă a corpului componentei.
4
 Temperaturile cm, cM se obţin din observaţia evidentă că prin aplicarea unei
solicitări electrice, temperatura unei componente nu poate decât să crească:
cm =am (1.44)
cM=aM+p (1.45)

unde p este supratemperatura corpului componentei datorită disipării de putere.

Supratemperatura p depinde de tipul componentei (th, D), puterea disipată şi
forma acesteia.
Pentru câteva cazuri întâlnite frecvent în practică, cM se determină cu
relaţiile:

- Pentru regim permanent (puterea disipată P0 este constantă în timp),

P0
cM = aM+ (1.46)
D
unde: D = 1/Rth este coeficientul de disipaţie termică.
- Pentru puterea sub formă de impuls singular Pi, cu durata impulsului ti mai mare
decât th şi puterea impulsului Pi,
Pi
cM = aM+ (1.47)
D
În relaţia anterioară mărimea th, constanta termică de timp este: th = RthCth = Rth m
c, cu Cth capacitatea termică, m masa, c căldura specifică şi Rth rezistenţa termică.
Deoarece durata impulsului este mare, componenta ajunge la valoarea temperaturii
egală cu cea din regim permanent din cazul anterior.

- Pentru putere sub formă de impuls singular, cu durata impulsului ti mai mică
decât th şi puterea impulsului Pi,
Pi ti
cM = aM+ (1.48)
D th
- Pentru puterea sub formă de impulsuri periodice, cu durata impulsului tp mai
mare decât th şi puterea impulsului Pi,
Pi
cM = aM+ (1.49)
D
- Pentru puterea sub formă de impulsuri periodice, cu durata impulsului tp mai mică
decât th,
Pi t i Pi 
cM = aM+  aM  (1.50)
Dt p D
ti
Raportul   se numeşte coeficient de umplere al semnalului dreptunghiular
tp
periodic.

1.1.5.2. Puterea nominală şi puterea termică maximă admisibilă

Din punct de vedere termic, un parametru foarte important pentru orice

componentă pasivă (electronică) este puterea nominală, PN care reprezintă puterea
5
maximă pe care poate să o disipe o componentă la o funcţionare îndelungată într-un
mediu ambiant cu temperatura egală cu cea nominală, N şi amplasată în anumite
condiţii prezentate de producător.
După cum s-a prezentat puterea evacuată de către o componentă este,
Pev  D c   a  (1.51)
Având în vedere definiţia puterii nominale, rezultă că în acest caz Pev= PN, c =
M, a = N, respectiv,
 N
PN  D M   N = M (1.52)
Rth
Prin puterea termică maximă admisibilă, notată cu PA se va înţelege puterea
maximă pe care poate să o disipe o componentă ce funcţionează într-un mediu
ambiant cu temperatura a, astfel încât să nu se depăşească puterea nominală PN,
respectiv temperatura maximă M. Pentru regim staţionar (permanent), având în
vedere că puterea PA reprezintă puterea maximă disipată, rezultă că în acest caz
temperatura componentei este egală cu cea maximă, M şi în conformitate cu relaţia
(1.51), va fi,
PA  D M   a  (1.53)
Având în vedere şi relaţia (1.52), rezultă,

PA  PN
 M   a  (1.54)
 M   N 
Reprezentând grafic pe PA în funcţie de a, rezultă aşa zisa diagramă de
disipaţie a componentei, care pentru majoritatea componentelor pasive, prezentată
de producători în cataloage este de forma celei din figura 1.4.
PA

PN

m N M a
Fig. 1.4 Diagrama de disipaţie 2

În acest caz puterea termică maxim admisibilă este egală cu cea nominală,
pentru a[m, N] şi este mai mică decât cea nominală pentru a[N, M].
Vom determina puterea termică maxim admisibilă pentru aceleaşi cazuri, notate
identic şi pentru a[am, aM].
a) Putere disipată în timp constantă.
Având în vedere cele expuse anterior, rezultă,
PA = PN, dacă aM[m, N] (1.55)

6
  M   aM
PA  PN  D M   aM  , dacă a[N, M]. (1.56)
M  N
Cazurile b11- regim de impuls singular cu ti > 3th şi b21 – regim de impulsuri
periodice cu ti; tp > 3th, devin echivalente cu (a), deci şi pentru aceste situaţii PA va
fi determinată cu relaţiile (1.55) şi (1.56).
b12 Regim de impuls singular cu durata impulsului ti mult mai mică decât
constanta termică de timp th.
Punând condiţia ca temperatura maximă a componentei în regim de impuls să
devină egală cu temperatura maximă de utilizare, rezultă din relaţia (1.48),
Pi ti
 M   aM  (1.57)
D  th
 th  M   aM  th
Pi  D M   aM   PN (1.58)
ti  M   N ti
Având în vedere şi relaţiile (1.55), (1.56), rezultă puterea termică maxim
admisibilă în regim de impuls singular cu ti < 3th,
 th
PAi  PN , dacă aM [m, N] (1.59)
ti
 M   aM  th , dacă  [ ,  ]
PAi  PN aM N M (1.60)
 M   N ti
Deci în acest caz puterea termică maxim admisibilă este de (th/ti) ori mai
mare decât cea de regim permanent, putând depăşi puterea nominală.
b22 Regim de impuls periodic cu durata perioadei mult mai mică decât
constanta termică de timp.
Punând condiţia ca temperatura maximă în regim de impuls să fie egală cu cea
maximă de utilizare, rezultă din relaţia (1.50),
P
 M   aM  i  (1.61)
D
1    aM 1
Pi  D M   aM   PN M (1.62)
 M  N 
Având în vedere şi relaţiile (1.55), (1.56), rezultă puterea termică maxim
admisibilă în acest caz,
PN
PAi  , dacă aM [m, N] (1.63)

 M   aM 1 , dacă  [ ,  ]
PAi  PN aM N M (1.64)
M  N 
Deci în regim de impulsuri periodice dreptunghiulare cu perioada mult mai
mică decât constanta termică, puterea termică maxim admisibilă este de 1/ ori mai
mare faţă de cea de regim permanent, putând fi mai mare decât puterea nominală.
7
1.1.6. Determinarea puterii nominale

Punând condiţia ca puterea disipată să fie mai mică sau cel mult egală cu
puterea maxim admisibilă rezultă, din paragraful 1.1.5.2, puterea nominală:
- Pentru regim permanent, impuls singular cu ti > th ,impulsuri periodice cu tp >
th .
PN  Pd, pentru aM  N (1.65)
 M  N
PN  Pd pentru N < aM < M (1.66)
 M  aM
- Pentru impulsuri singulare cu ti < th
PN  Pd t i , pentru aM  N (1.67)
 th
ti  M  N
PN  Pd pentru N < aM < M (1.68)
th  M  aM
- Pentru impulsuri periodice cu tp < th ,
PN  Pd  pentru aM  N (1.69)
  N
PN  Pd  M pentru N < aM < M (1.70)
 M   aM
În funcţie de tipul componentelor avute la dispoziţie, se va alege componenta
cu valoarea puterii nominale imediat superioară.

1.2. Probleme rezolvate

1.2.1. Să se calculeze toleranţa globală a unui rezistor cu toleranţa t = 1% şi

coeficientul de variaţie cu temperatura  = 20 ppm/ oC ce funcţionează într-un
mediu ambiant cu temperatura cuprinsă în intervalul [-30, 100]0C şi un nivel ridicat
al vibraţiilor mecanice, ceea ce duce la modificarea rezistenţei cu 0,5%.
Temperatura de referinţă este de 20oC.

Rezolvare:

Folosind relaţia 1.16, avem:

 n 
t   t    T   t   10  2  20  100  20  10  6  0,5  10  2 
g  j  
 j 1 
 0,0166  1,66%
Utilizând relaţia exactă (1.11) vom avea:
 n n n n 
t   t      t  t     t     t  t    t 
g  j 1 j j 1 j j 1 j

j 1 j 

10  2  0,16  10  2  0,5  10  2  10  2  0,16  10  2  10  2  0,510  2  
  
 2 2 
 0,16  10  0,5  10  
 10  2  0,16  10  2  0,510  2 )  0,0166856  1,66856%
8
 1.2.2. Să se determine toleranţa globală a unui rezistor ce are toleranţa de
fabricaţie t =  2%, coeficientul termic T = 200 ppm/oC, abaterea datorată
procesului de conectare a terminalelor este  0,3 %, abaterea în timp datorată
solicitării termice este  3 %, abaterea datorată factorilor climatici este  1 %. În
timpul funcţionării temperatura corpului rezistorului ia valori în intervalul -20,
1000C. Temperatura de referinţă este 200C.

Rezolvare:

t  t  T T   t j
g
T = max {100 – 20, 20 + 20}0 C = 800 C
tg = 2 %  200 x 80 x 10-4 %  0,3%  3%  1%
tg =  7,9 %

1.2.3 Se consideră un oscilator cu punte Wien, cu frecvenţa de oscilaţie

1
f0  . Să se determine toleranţa globală a lui f0, ştiind că R =1 k, tR = 1 %, R
2RC
= -100 ppm/C, C = 1 nF, tC = 1 %, C = 30 ppm/C, 0 = 20C, temperatura
componentelor C în timpul funcţionării ia valori în intervalul [-20,80]C.

Rezolvare:

t gf 0   t f0   f0  M 
t f0   h1t R  h2tC 
R f 0 1 1
h1   2R 2 C  1
f 0 R 2C R 2
Prin simetrie,
h2  1
t f0  1  1%  2%
 f  100 106 /  C  30 106 /  C  70...130106 /  C.
0

 M  max80  20, 20  20 C  60 C



t gf 0  2%  130  106 60%  2,78%

1.2.4. Să se calculeze toleranţa globală a rezistorului echivalent obţinut prin
conectarea în serie a două rezistoare R1 şi R2 , ştiind că:
R1 = 1 k, t1 = 1%, 1 = 25 ppm/0C şi
R2 = 2,2 k, t2 = 1%, 2 = 25 ppm/0C.
Rezistoarele R1 şi R2 funcţionează într-un mediu cu temperatura cuprinsă în
intervalul [-40, 110]0C, 0=250C.

Rezolvare:
9
 Rezistorul echivalent Rs= R1+R2. Notând cu ts toleranţa sa în conformitate cu
relaţia (1.31), vom avea:
ts = (h1t1+h2t2)
R R R
h  1 s  1  1  0,312
1 R R R R 2,2  1
s 1 1 2
R  R R
h  2 s  2  2,2  0,687
2 R R R R 1  2,2
s 2 1 2
t  0,312 1  0,687 1  1%
s
Coeficientul de variaţie cu temperatura al lui Rs va fi,
 s  h1 1  h2 2  0,312 25  0,687 25  25 ppm \ 0C
t gs  t s   s  
  max110  25, 25  40  85 0 C
t gs  1  85  25  10  4   1,21%
Rezultă deci prin conectarea în serie a celor două rezistoare, un rezistor
echivalent cu toleranţa de 1%, coeficientul de variaţie cu temperatura 25 ppm/C
şi o toleranţă globală de 1,21%.

1.2.5. Să se calculeze toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura al

unui rezistor echivalent obţinut prin conectarea în paralel a două rezistoare de valori
R1 şi R2, ştiind că R1 are toleranţa t1 şi coeficientul de temperatură 1, R2 are
toleranţa t2 şi coeficientul de variaţie cu temperatura 2.
Rezolvare:
R1
Rp
Conform problemei avem:

R1  R2
Rp  R2
R1  R2 Fig. 1.5 Rezistor echivalent paralel

Pentru calculul toleranţei tp a rezistorului Rp, conform relaţiei (1.29) rezultă:

tp= ±(h1t1+h2t2)

R  Rp R  R  R
1 1 1 2
 2
 
R R R R R
1 2 1 2
 R
2
h     
1 R  R R R R R R R
p 1 1 2 1 2 1 2
R  Rp R
h  2   1
2 R R R R
p 2 1 2
R t R t 
t   2 1 12
p  R R 
 1 2 

10
Coeficientul de variaţie cu temperatura p al rezistorului Rp va fi:
p= h11+ h22
R   R1 2
p  2 1
R1  R2

1.2.6. Un condensator cu capacitatea nominală C1, toleranţa t1 şi coeficientul de

variaţie cu temperatura 1, se conectează în paralel cu un condensator cu capacitatea
nominală C2, toleranţa t2 si coeficientul de variaţie cu temperatura 2. Să se
calculeze toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura al condensatorului
echivalent.

Rezolvare:

Fig. 1.6 Condensator echivalent paralel

Cp = C1+C2
Toleranţa tp a condensatorului Cp, conform relaţiei (1.31) va fi:

t p   h1t1  h2 t 2 
C1  C p C1
h1    ;
C p  C1 C1  C2

C2  C p C2
h2   
C p  C 2 C1  C2
C1  t1  C2  t 2
tp  
C1  C2
Aplicând calculul absolut, relaţia (1.25) se obţine:
 C pM  C p C p  C pm 
t p   max , 
 Cp Cp 
C pM  C p C1 (1  t1 )  C2 (1  t 2 )  C1  C2 C1t1  C2 t 2
 
Cp C1  C2 C1  C2
C p  C pm C1  C2  C1 (1  t1 )  C2 (1  t 2 ) C1t1  C2 t 2
 
Cp C1  C2 C1  C2
 C t  C2 t 2 
Rezultă t p   1 1 
 C1  C2 
Observaţie: Se observă că rezultatul obţinut prin utilizarea relaţiei Taylor
este identic cu cel obţinut aplicând calculul absolut, derivatele de ordin mai mare ca
1 ale lui Cp, care intervin în aproximaţia utilizată la calculul toleranţelor prin metoda
„Taylor” fiind toate egale cu zero.
11
 Coeficientul de variaţie cu temperatura p al condensatorului Cp va fi:
p = h11+h22
înlocuind, se obţine:
C11  C22
p 
C1  C2

1.2.7. Să se calculeze toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura a

frecvenţei de rezonanţă a unui circuit oscilant serie LC, ştiind că L are parametrii t1
şi 1 şi C are parametrii t2 şi 2.
Rezolvare:
1
f0 
2 LC
Notând toleranţa frecvenţei f0, cu tf0 şi coeficientul de variaţie cu temperatura
f0, rezultă:

t f 0   h1t1  h2 t 2 
L  f0 C 1 1
h1    L  2  LC   
f0  L 2 LC  LC 2 2
Prin simetrie:
C  f0 1
h2   
f0  C 2
t1  t 2
tf0  
2
1   2
 f 0  h11  h2 2  
2
1.2.8. Să se determine toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura al
tensiunii U2 din figura 1.8, ştiind că:
R1 = 1 k, t1 = 5%, 1 = 100 ppm/C, R1
R2 = 2 k, t2 = 5%, 2 = 100 ppm/C , U1
U1 = 10 V t3 = 2,5%, 3 = 100 ppm/C . R2 U2

Fig. 1.7 Divizor rezistiv

Rezolvare:
Conform figurii 1.7, tensiunea U2 este,
R2
U2  U
R1  R2 1
Toleranţa lui U2, pe care o vom nota tU2, va fi:

tU 2   h1t1  h2 t 2  h3t 3 

12
 R1  U 2 R1 ( R1  R2 ) 1 R1
h1     R2U 1  2 
U 2  R1 R2U 1 ( R1  R2 ) R1  R2
R2  U 2 R2  R1  R2  R  R2  R2 R1
h2     U1  1 2 
U2  R2 R2U 1  R  R  R1  R2
1 2

U 1 U 2 U 1 ( R1  R2 ) R2
h3     1
U 2 U 1 U 1 R2 R1  R2
 R1 
t u 2     t1  t 2   t 3 ;
 R1  R2 
înlocuind cu datele numerice, se obţine:
1
t u2  [   5  5  10  2  2,5  10  2 ]  0,0583  5,83%
3
Coeficientul de variaţie cu temperatura al lui U2 va fi:
U2 = h11+h22+h33
U 2 
R1
  1  3
R1  R2 2
Toţi coeficienţii de variaţie cu temperatura fiind de forma , rezultă:
U 2  [ 100  100  100]  166,6 ppm / 0 C
1
3

1.2.9. Să se determine intervalul în care ia valori durata  a impulsului unui

monostabil, figura 1.8, ştiind că R = 1 M, cu t1 = 2,5%, 1 = 50 ppm/°C şi C =
100 pF, cu t = 5% şi 2 = 100 ppm/0C. Circuitul funcţionează într-un mediu cu
temperatura cuprinsă în intervalul [-30, 100]°C şi  = RC/2. Temperatura de
referinţă este 20oC.

Fig. 1.8 Circuit monostabil

Rezolvare:
Toleranţa duratei , notată cu t este:
t = (h1t1+h2t2)
R  2R 1
h1    C 1
  R RC 2
C  2C 1
h2    R 1
  C RC 2
t = (t1+t2) =(2,5+5)10-2=7,5%
Coeficientul de variaţie cu temperatura al duratei , , va fi:
 = h11+h22
 = (50)+100 = [50, 150] ppm/0C
Valoarea nominală a duratei, 0, este:
13
 1 1
0  RC   106  10 10  50s
2 2
[min, max]
min = 0(1-t)[1-( 0-m)]=5010-6(1-7,510-2)(1-1505010-6)
min = 45,9s
max = 0(1+t)[1+(M-0)]=5010-6(1+7,510-2)(1+1508010-6)
max = 54,4 s
Deci [45,9; 54,4] s

1.2.10. Să se calculeze valorile rezistenţelor R1 şi R2, astfel încât rezistenţa

echivalentă conectării lor în serie să aibă valoarea Rs = 2.000  şi coeficientul de
variaţie cu temperatura s= 0, ştiind că 1 = 200 ppm/0C şi 2=-400 ppm/0C.

Rezolvare:
Rs = R1+R2
s = h11+h22
R1  R s R1
h1  
Rs  R1 R1  R2
R2  R s R2
h2  
Rs  R 2 R1  R2
R   R2 2
s  1 1
R1  R2
Punând condiţiile date în problemă rezultă sistemul:
 R1  R2  2000

 R11  R22
 R R 0
 1 2
Din ecuaţia II-a obţinem: R11+R22b = 0
  400
R1   2 R2   R  2  R2
1 200 2
2  R2  R2  2000
2000
R2   666
3
R1  2  R2  1332
1.2.11. Să se determine condiţia pe care trebuie să o îndeplinească coeficienţii
de variaţie cu temperatura ai inductorului si condensatorului unui circuit rezonant
serie LC, astfel încât frecvenţa de rezonanţă să fie cât mai stabilă cu temperatura.

Rezolvare:
Pentru ca frecvenţa de rezonanţă să fie cât mai stabilă cu temperatura,
coeficientul de variaţie cu temperatura al acesteia trebuie să fie zero.
1
fr 
2 LC
 h h 
fr 1 L 2 C
14
 L Of r 1
h  
1 f r OL 2
C Of r 1
h  
2 f r OC 2
 fr   1  L  C 
2 
fr = 0 rezultă, L = - C

Deci pentru o stabilitate termică cât mai bună a frecvenţei de rezonanţă,

inductorul şi condensatorul trebuie să aibă coeficienţii de variaţie cu temperatura
egali în modul şi de semn opus.

1.2.12. Să se calculeze toleranţa globală a amplificării amplificatorului din

figura 1.9 ştiind că: R1 = 1 k, t1 =  2 %, 1 =  100 ppm/0C, R2 = 10 k, t2 =  2
U R R
%, 2 =  100 ppm/0C, a  -10, 90 oC, 0 = 20 0C, A  0  1 2
Ui R
1
R2

I2
R1
-
I1
+
Uo
Ui

Fig. 1.9 Amplificator neinversor cu circuit operaţional

Rezolvare:

tg A  t A   AT
t A   h1t1  h2t2

R A R2 R  R  R R
h  1  1 1 1 2  2  0,9
1 A R R  R 2 R R
1 1 2 R 1 2
1
R A R R 1 R
h  2  2 1  2  0,9
2 A R R R R R R
2 1 2 1 1 2

15
 R
tA   2  t  t   0,9  4%  3,6%
R R  1 2
1 2
R
 A  h11  h22  2    
R  R  2 1
1 2
 A  0,9 200 ppm /0 C  180 ppm /o C
T  max90  20,20  10  70o C
tg A  3,6%  180 10 4  70%  4,86%

1.2.13. O componentă pasivă cu constanta termică de timp th = 5 s şi

coeficientul de disipaţie termică D = 10 mW/C, funcţionează într-un mediu ambiant
cu temperatura a [-10,60]C. În timpul funcţionării componenta disipă o putere de
0,3 W. Să se determine intervalul în care ia valori temperatura corpului componentei
dacă:
a) componenta funcţionează în regim permanent;
b) componenta funcţionează în regim de impulsuri singulare, cu durata
impulsurilor ti = 1 ms;
c) componenta funcţionează în regim de impulsuri periodice cu perioada tp = 1
ms şi coeficientul de umplere  = 1/3.

Rezolvare:
În toate cazurile (a,b,c) temperatura minimă a corpului componentei este egală
cu temperatura minimă a mediului ambiant,
cm = am= -10C
a) Conform relaţiei (1.46),
P0
cM = aM+ = 60+300/10 = 90C
D
Rezultă c[-10, 90] C
b) ti=1 ms; th =5 s
ti << th
Având în vedere relaţia (1.48), rezultă:
3
Pt 300  10
cM = aM+ i i = 60   60,006 C  60C
D th 105
Deci c [-10,60]C
Utilizând relaţia exactă (1.40), vat rezulta:
 i

 cM   aM   'CM  aM (1  e
' th
)
Pd
 'cM = aM + = 90C
D
3
 10
 cM  60  30(1  e 5
)  60,0060C

Rezultă deci aceleaşi valori pentru cM .

16
 c) tp = 1 ms,  = 1/3, th =5s
tp << th
Conform (1.50), cM va fi,
1
Pd   300 
 70 C
3
CM  aM   60 
D 10
Deci C [-10, 70]C.

1.2.14. O componentă pasivă cu PN = 0,5 W, M = 130 C, N = 70C, th = 4 s

funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura a [-20,90]C. Să se determine
puterea maxim admisibilă dacă:
a) componenta funcţionează în regim permanent;
b) componenta funcţionează în regim de impulsuri singulare cu durata ti = 10 ms;
c) componenta funcţionează în regim de impulsuri periodice cu perioada tp=10ms şi
coeficientul de umplere  = 1/2.
Rezolvare:

a) aM = 90C, M = 130C, N = 70C , N < aM < M

Deci conform (1.54), puterea maxim admisibilă este,
 M  aM 130  90
PA  PN  0,5  0,333W
 M  N 130  70
b) N < aM < M , ti = 10 ms, ti << th, th = 4 s, rezultă,
th  M  aM 4 130  90
PA  PN  0,5 2  133W
ti  M  N 10 130  70
Este evident că această putere este foarte mare, şi că de fapt în asemenea situaţii
puterea maxim admisibilă nu se va putea obţine, valoarea va fi limitată de tensiunea
nominală a componentei.
c) N < aM < M , tp = 10 ms, , th = 4 s,  = 1/2.
tp << th, rezultând (vezi relaţia 1.64)
PN  M  aM 130  90
PA   2  0,5  0,666W
  M  N 130  70

1.2.15. O componentă pasivă disipă în timpul funcţionării o putere de 110 mW.

Componentele utilizate prezintă parametrii: PN  0,1 W; 0,3 W; 0,5 W; 0,7 W; 1
W; M = 125C, N = 70C, th > 10 s. Să se determine puterea nominală a
componentei ce poate fi utilizată ştiind că funcţionează într-un mediu cu temperatura
a [-25,95]C, dacă:
a) componenta funcţionează în regim permanent.
b) componenta funcţionează în regim de impulsuri singulare cu durata ti=10 ms.
c) componenta funcţionează în regim de impulsuri periodice cu perioada tp = 5 ms şi
coeficientul de umplere  = 1/4.
Rezolvare
a) aM = 95C, N = 70C, M = 125C,
N < aM < M
17
Conform relaţiei (1.66), rezultă,
 M  N
PN  Pd
 M  aM
125  70
PN  0,11  0,2016W
125  95
Se poate deci utiliza în acest caz componenta cu putere nominală de 0,3W.
b) N < aM < M, ti=10ms, ti<<th, th=10s, rezultă conform relaţiei (1.68)
ti  M  N
PN  Pd
th  M  aM
10 2 125  70
PN  0,11
10 125  95
PN  0,2016mW
Se poate deci utiliza în acest caz componente cu puterea nominală de 0,1W.
c) N < aM < M , tp=5ms, ,th>10s, tp << th,
Rezultă conform relaţiei (1.70),
 M  N
PN  Pd 
 M  aM
1 125  70
PN  0,11  
4 125  95
PN  0,0504W
Se poate utiliza în acest caz componenta cu puterea nominală de 0,1W.
1.2.16. Dacă se consideră amplificatorul diferenţial din figura 1.9a. pentru care
se notează: R1 / R2  R3 / R4  r cu toleranţele tr şi coeficienţii de temperatură αr , să
se calculeze AU (amplificarea în tensiune) şi coeficientul ei de variaţie cu
temperatura.

Fig. 1.9a. Amplificatorul diferenţial cu circuit operaţional

Rezolvare:
Se ştie că amplificarea unui etaj diferenţial este dată de relaţia:
R1  R  R4
UO   U i1  1  1  U i2
R2  R2 3 R  R4
dacă se înlocuiesc rapoartele date în enunţ se obţine:
U O  U i1  U i 2 / r cu soluţiile:
UO 1 dU A 1 dU A
AU    ; tA   tr ;  A     r
U i1  U i 2 r UA U A dT

18
 1.2.17. Se consideră puntea Wheatstone din Figura 1.9ab. ale cărei rezistoare Ri
au toleranţele ti (i=1,2,3,4).

Fig. 1.9ab. Conectarea rezistoarelor R1-R4 în punte Wheatstone

Să se calculeze tensiunea la ieşire U0.

Rezolvare:
Tensiunea la ieşirea UO este dată de relaţia:
 R3 R2 
U O      U i
 3
R  R4 R 2  R1
Dacă se notează cu r1=R1/R2 şi cu r2=R3/R4 atunci UO se poate scrie sub forma:
 1 1 
U O      U i
 1  r 2 1  r1
S-a demonstrat că toleranţa rapoartelor de rezistenţe este tr1= t1-t2 şi tr2=t3-t4 ceea ce
conduce la soluţia:
r1 1  r2  r2 1  r1 
tU O   tr1  t
1  r1 r1  r2  1  r2 r1  r2  r2

19
 Capitolul 2

REZISTOARE LINIARE

2.1. Noţiuni teoretice

2.1.1. Parametrii rezistoarelor

Rezistenţa nominală, RN [], reprezintă valoarea rezistenţei ce se doreşte a

se obţine în procesul de fabricaţie şi este marcată în general pe corpul rezistorului.
Toleranţa t ( de fabricaţie ), este abaterea relativă maximă a valorii reale a
rezistenţei faţă de valoarea nominală. Se determină conform relaţiilor prezentate în
capitolul 1.
Toleranţe datorate diverşilor factori, tj, exprimă abaterea rezistenţei la
acţiunea diverşilor factori electrici şi neelectrici.
Toleranţa globală, tg, reprezintă abaterea maximă totală a valorii reale a
rezistenţei faţă de cea nominală ce poate să apară în timpul funcţionării rezistorului
în anumite condiţii reale de funcţionare. Se determină cu relaţia (1.16).
Domeniul temperaturilor de utilizare, [m,M], reprezintă intervalul maxim
de temperatură în care poate fi utilizat rezistorul.
Coeficientul de variaţie cu temperatura  [ppm/C] exprimă abaterea
valorii rezistenţei la variaţia temperaturii corpului său cu 1 C.
Rezistenţa de izolaţie, Riz, este rezistenţa dintre terminalele rezistorului şi
corpul acestuia.
Temperatura nominală, N, este temperatura mediului ambiant la
care se determină (defineşte) puterea nominală.
Puterea nominală PN [W] reprezintă puterea maximă pe care poate să o
disipe rezistorul la o funcţionare continuă într-un mediu ambiant cu temperatura cel
mult egală cu cea nominală, vezi paragraful 1.1.5.
Coeficientul de disipaţie D, reprezintă puterea evacuată de rezistor la
modificarea temperaturii corpului cu 1 C sau K.
Rezistenţa termică Rth, [K/W sau C/W] este inversul coeficientului de
disipare, exprimând variaţia temperaturii componentei la evacuarea către mediul
ambiant a unei puteri de 1W.
Puterea termică maxim admisibilă, PA, este puterea maximă pe care poate
să o disipe un anumit tip de rezistor în funcţie de temperatura mediului ambiant în
care funcţionează.
Puterea maxim admisibilă PA, reprezintă puterea maximă la care poate fi
solicitat (încărcat) un anumit tip de rezistor în timpul funcţionării.
Tensiunea nominală UN, reprezintă valoarea maximă a tensiunii continue ce
poate fi aplicată la bornele unui rezistor, indiferent de valoarea rezistenţei, la o

20
funcţionare îndelungată. Este limitată din motive de străpungere dielectrică a părţilor
constituente izolatoare.
Tensiunea maxim admisibilă UA, este valoarea maximă a tensiunii la care
poate fi solicitat un rezistor în timpul funcţionării.
Rezistenţa critică, Rcr, reprezintă valoarea rezistenţei pentru un anumit tip de
rezistor cu o anumită tipodimensiune, rezistor ce poate fi utilizat simultan la puterea
nominală şi tensiunea nominală.

2.1.2. Solicitarea electrică maximă a rezistoarelor.

Determinarea valorilor maxim admisibile ale mărimilor electrice.
Pentru un rezistor, în funcţie de parametrii nominali (putere, tensiune)
mărimile electrice vor avea anumite valori maxime care nu trebuie depăşite în
timpul funcţionării. Aceste valori le vom numi valori maxim admisibile şi le vom
nota cu indice A.
Pentru o serie de rezistoare cu puterea nominală PN şi tensiunea nominală UN, există
o singură valoare a rezistenţei, numită rezistenţă critică, ce poate fi utilizată la o
funcţionare îndelungată simultan la puterea nominală şi tensiunea nominală,
U N2
Rcr  (2.1)
PN
Având în vedere domeniul valorilor nominale, vor exista două codomenii:
 Dacă RN  Rcr, rezistorul nu poate fi utilizat la tensiunea nominală, pentru că în
acest caz puterea disipată ar fi,
U N2
Pd   PN (2.2)
RN
şi s-ar depăşi puterea nominală. Pentru acest caz, rezistorul va fi utilizat cel mult la
puterea nominală, iar tensiunea la bornele sale va fi,
U  PN RN  U N (2.3)
 Dacă RN  Rcr, rezistorul nu poate fi utilizat la puterea nominală PN, pentru că în
acest caz tensiunea la bornele rezistorului ar fi,
U  PN RN  U N (2.4)
În această situaţie, rezistorul va fi utilizat la cel mult tensiunea nominală, iar
puterea maximă disipată, se va reduce la,
U N2
P  PN (2.5)
RN

21
 În concluzie, un rezistor cu parametrii RN, PN, UN, M, m, N, D ce
funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura maximă aM va putea fi solicitat
la o funcţionare îndelungată în regim permanent la o putere maxim admisibilă PA,
ce poate fi determinată cu una din relaţiile,
PA = PN, dacă m  aM  N şi RNm  RN  Rcr (2.6)
   aM
PA  PN M , dacă N   aM   M şi R Nm  RN  Rcr (2.7)
M N
U N2
PA  , dacă m   aM   N şi R cr  RN  RNM (2.8)
RN

U
2
   aM 
PA  min  N , PN M , dacă N   aM   M şi R cr  RN  RNM (2.9)
 R
 N  M   N 

Tensiunea maxim admisibilă UA ce poate fi aplicată la bornele rezistorului
va fi,
U A  PN R N , dacă  m   aM   N şi R Nm  R N  R cr (2.10)

 M   aM
U A  PN RN , dacă N   aM   M şi R Nm  RN  Rcr (2.11)
M  N

U A  U N , dacă m   aM   N şi R cr  RN  RNM (2.12)

    aM 
U A  min U N , PN RN M , dacă N   aM   M şi R cr  RN  RNM
  M   N 
(2.13)
Utilizând relaţia I A  PA / RN , rezultă relaţiile pentru determinarea
curentului maxim admis prin rezistor,
I A  PN / RN , dacă m   aM   N şi R Nm  RN  Rcr (2.14)

PN  M   aM 
IA  , dacă N   aM   M şi R Nm  RN  Rcr (2.15)
RN  M   N 
UN
IA  , dacă m   aM   N şi R cr  RN  RNM (2.16)
RN
U P    aM  
I A  min  N , N M , dacă N   aM   M şi R cr  RN  RNM (2.17)
R
 N R 
N M   
N 
22
 În regim de impuls se vor analiza aceleaşi cazuri ca şi în paragraful 1.1.5.
Pentru impuls singular cu durata impulsului ti mai mare decât triplul constantei
termice de timp (3 th) şi pentru impuls dreptunghiular cu perioada tp mai mare decât
3 th, se vor utiliza relaţiile (2.7)-(2.17). Pentru celelalte două cazuri, adică pentru
impuls singular cu ti << th, şi semnal dreptunghiular periodic cu tp << th, se va
utiliza următoarea variantă. Se determină puterea PAi, cu ajutorul relaţiilor (1.59)–
(1.60) respectiv (1.63)-(1.64). Se determină tensiunea impulsului U i  PAi R N ,
care se compară cu tensiunea nominală, rezultând două situaţii,
 Dacă Ui < UN, puterea maxim admisibilă PA va fi,
PA = PAi (2.18)
 Dacă Ui  UN, rezistorul va fi utilizat la tensiunea nominală şi puterea maxim
admisibilă va fi,
U N2
PA   PAi (2.19)
RN

2.2. Probleme rezolvate

2.2.1. Un rezistor de volum, cu carbon, de tip CBT25J1K [22] este parcurs de

un curent continuu de 10 mA şi funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura
maximă de 75OC. Să se determine temperatura maximă la care ajunge corpul
rezistorului în timpul funcţionării dacă RN = 1 k.

Rezolvare:
Temperatura maxima, CM, este,
P P
       d   d (   )
CM aM aM D aM P M N
N
Din catalog rezultă:
PN  0,25W , M  125o C, N  70o C
Puterea disipată,
P  RI 2  103 10 4  0,1W
d
0,1
  75o C  (125  70) o C  97 o C
CM 0,25

2.2.2. Să se determine temperatura maximă la care ajunge corpul unui rezistor

cu peliculă de carbon, de tipul MCCFR0S2J0102A20 [23] ce funcţionează într-un
mediu ambiant cu temperatura maxima de 80OC, fiind parcurs de un curent continuu
de Icc=10mA şi un curent sinusoidal de Ica=5 mA. Rezistorul are rezistenţa de 1
k.

Rezolvare:
23
Temperatura maximă, CM, este,
P
   d (   )
CM aM P M N
N
Din catalog, rezultă: PN = 0,5 W, M = 155OC, N = 70OC.
Pd = R(Icc2 +Ica2)= 103(5mA2+10mA2)10-6W = 0,125 W
Rezultă,
0,125
  80o C  (155  70)o C  101,25o C
cM 0,5

2.2.3. Să se determine toleranţa globală a unui rezistor cu peliculă de carbon,

de tip MCCFR0S2J0102A20 [23] care este parcurs de un curent de 10 mA şi are
parametrii: RN = 1 k, t =  5%. Rezistorul funcţionează într-un mediu ambiant cu
temperatura cuprinsă în intervalul [-10, 80]OC. Temperatura de referinţă este 20OC.

Rezolvare:
Toleranţa globală tg a rezistorului este,
tg =  t  M
Din catalog:
  450 ppm / o C

  max 
M
 CM
  ,  
0 0 cm

cm    10o C
am
 
 
CM aM
P P
  d  d (   )
D P M N
N
unde Pd este puterea disipată de rezistor.
Din catalog, rezultă:
PN = 0,5 W, M = +155OC, N = 70OC.
Pd = RI2 = 0,1 W
0,1
  (155  70)  17o C
0,5
  80  17  97o C
CM
  max 97  20,20  10o C  77o C
M
tg  5  450  77  10 4%  8,46%
2.2.4. Un rezistor cu peliculă metalică, de tip MRS16 [25] are la borne o
tensiune continuă de 15 V şi funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura
cuprinsă în intervalul [-20, 100]OC. Să se determine toleranţa globală ştiind că RN =
1 k, t =  1%, R =  50 ppm/OC. Temperatura de referinţă este 20OC.

Rezolvare:
24
  
Toleranţa globală a rezistorului va fi,
tg  t   
 CM  0 ,0  cm 
M
  max 
M
  20o C
cm
 
 
CM aM
P P
  d  d (   )
D P M N
N

Unde Pd este puterea disipată de rezistor

2
U
P   0,225W
d R
Din anexa A2 rezultă pentru un rezistor de tip RPM 3050, parametrii: PN = 0,4 W,
M = 155OC, N = 70O C.
Rezultă:
0,225
  (155  70)o C  47,8o C
0,4
     147,8o C
CM aM

2.2.5. Un rezistor cu peliculă de carbon, de tip MCCFR0S2J0101A20 [23], cu

valoarea nominală de 100 , funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura
cuprinsă în intervalul [-30, 110]0C. Să se calculeze puterea maximă pe care o poate
disipa rezistorul.

Rezolvare
Conform datelor din catalog, acest tip de rezistor are PN=0,5 W, Umax=350 V,
N=700C, M=1550C, t =±2%, αθ =±250 ppm/0C.
Deoarece situaţia cea mai defavorabilă în ceea ce priveşte disiparea puterii este la
temperaturi ridicate, se va calcula puterea pe care poate să o disipe rezistorul,
funcţionând la 1100C:
 M  f 155  110
PA  PN  0,5  0,265W
 M  N 155  70
Tensiunea la bornele rezistorului este:
U  PA R  0,265  100  514
, V  UN
Deci rezistorul poate să disipe cel mult 0,265 W.
2.2.6. Un rezistor cu peliculă de oxizi metalici, de tip MO1S [24], cu valoarea
nominală RN=820 k, funcţionează într-un mediu ambiant cu temperatura cuprinsă
în intervalul [-40,100]0C. Să se calculeze curentul maxim ce poate trece prin
rezistor, dacă PN=1W, Umax=500V, N=700C, M=1300C.

Rezolvare

25
La 1000C rezistorul poate să disipe puterea:

 M  f 130  100
Pa  PN 1  0,5W
 M  N 130  70

Tensiunea la bornele rezistorului este:

U  Pa RN  0,5  820  103  640,3V  U max

În acest fel, pentru a fi încărcat la toată puterea pe care este capabil să o disipe,
rezistorul trebuie supus unei tensiuni mai mari decât cea maximă admisibilă, lucru
evident inacceptabil. Se limitează deci tensiunea la valoarea Umax=500 V. Puterea
maximă pe care poate să o disipe rezistorul va fi:
2
U max 5002
Pmax    0,3W
RN 820  103
Curentul maxim care poate să treacă prin rezistor, corespunzător acestei puteri
disipate, va fi:
Pmax 0,3
I max    0,6mA
RN 820  103

2.2.7. Un rezistor cu peliculă de carbon, de tip MCCFR0S2J0514A20 [23], cu

valoarea nominală 510 k, funcţionează într-un mediu cu temperatura cuprinsă în
intervalul [-40, 115]0C. Să se determine puterea maximă pe care poate să o disipe
rezistorul.
Rezolvare
Din catalog rezultă parametrii rezistorului ales: PN=0,5 W, Umax=350 V, N=700C,
M=1550C.
Funcţionând la temperatura de 1150C, rezistorul poate să disipe puterea maximă:
M   f 155  115
Pmax  PN  0,5  0,235W
M   N 155  70

Tensiunea la bornele rezistorului este:

U  Pmax  RN  0,125  510  103  346,2V  U max  350V

Deci, rezistorul poate să disipe cel mult 0,235 W.

2.2.8. Să se determine curentul maxim ce poate trece prin două rezistoare

conectate în serie, ca în fig. 2.5, ştiind că R1=510 k fiind de tip
MCCFR0W4J0514A50 [23] şi R2=820 k fiind de tip MCCFR0S2J0824A20 [23],
ambele rezistoare cu peliculă de carbon. Circuitul funcţionează într-un mediu
ambiant cu temperatura maximă f=1100C.

26
 R1 R2

Fig 2.5 Conexiunea serie a rezistoarelor

Rezolvare
Deoarece este analizată o conectare serie a rezistoarelor, curentul electric este
acelaşi pentru cele două componente. Vom calcula curentul maxim ce poate trece
prin fiecare rezistor, ţinând cont de cele două tipuri de limitări care intervin pentru
fiecare rezistor în parte.
Din catalog sau din anexa de la sfârşitul lucrării extragem parametrii celor două
tipuri de rezistoare:
PN1=0,25 W, UN1=250 V, N1=700C, M1=1550C pentru R1;
PN2=0,5 W, UN2=350 V, N2=700C, M2=1550C pentru R2;
Rezistorul R1 disipă la 110C, puterea maximă:
M  f 155  110
PA1  P1N  0,25  0,132W
M   N 155  70

Tensiunea corespunzătoare puterii PA1 la bornele lui R1 este:

U A1  PA1R1  0,132 510103  259,46V  U N1

Deci, pentru R1 este necesară limitarea valorii tensiunii laUN1.

Puterea disipată în acest caz, P1max, este:
U N2 1 2502
P1 max    0,122W
RN 1 510 103
Curentul maxim prin rezistorul R1 este:
P1 max 0,122
I1 max    0,49mA
RN 1 510 103
Rezistorul R2, funcţionând la 1100C, poate să disipe puterea maximă PA2:
M 2   f 155  110
PA2  PN 2  0,5  0,264W
M 2   N 2 155  70
Căderea de tensiune la bornele lui R2 corespunzătoare puterii PA2, va fi:
U AT 2  PAT 2  RN 2  0,166  820 103  465,2V  350V
Deci şi pentru rezistorul R2 este necesară limitarea valorii tensiunii la valoarea UN2.
Puterea disipată în acest caz, P2max, este:
U N2 2 3502
P2 max    0,149W
RN 2 820  103

Curentul maxim prin rezistorul R2 este:

P2 max 0,149
I 2 max    0,426mA
RN 2 820  103

Rezistoarele R1 şi R2 fiind conectate în serie, rezultă curentul maxim Imax:

Imax= min{I1max, I2max}=I2max=0,426mA

27
 2.2.12. O rezistenţă de 1 k dintr-o schemă electrică este parcursă de un
curent de 16 mA şi funcţionează într-un mediu cu a[-50,125]C.
a) Să se aleagă dintre tipurile de rezistoare cunoscute rezistorul cu preţ minim
întrebuinţat la realizarea schemei.
b) Să se aleagă rezistorul cu gradul de încărcare (în putere) minim.

Observaţie: Se va alege din seriile (tipurile) de rezistoare cunoscute, varianta

constructivă care îndeplineşte minimal condiţiile cerute în problemă.

Rezolvare
a) Pentru alegerea tipului de rezistor trebuie determinată puterea nominală a
rezistorului. Puterea disipată de rezistor este

Pd=RI2=10316210-6=0,256W

Utilizând un rezistor bobinat de tip WA82 [24] (N=700C, M=1550C) puterea

nominală va fi:

M   N 155  70
PN  Pd  0,256  0,725W
M   f 155  125

Întrucât rezistoarele de tip WA [24] au puterea nominală de cel mult 7W rezultă că

nu se poate utiliza acest tip de rezistor.
b) Gradul de încărcare în putere al rezistorului este un parametru care determină,
indirect stabilitatea pe lungă durată şi fiabilitatea rezistorului. El se defineşte ca
raportul dintre puterea disipată de rezistor şi puterea admisibilă: g=Pd/PA , 0<g<1.
Pentru rezistorul ales, WA 82 [24], puterea admisibilă este:
 M a 155  125
Pa  PN  1  0,353W
 M  N 155  70

Gradul de încărcare este g=Pd/Pa=0,256/0,353=72,5%.

Un grad de încărcare cât mai apropiat de 1 înseamnă o utilizare corespunzătoare a
componentei. În acelaşi timp un grad de încărcare mare determină o funcţionare a
componentei la o temperatura apropiată de cea maxim admisibilă, fapt care
determină o valoare redusă a stabilităţii şi fiabilităţii rezistorului.

2.2.13. Să se determine tipurile de rezistoare şi valorile lor R1 şi R2, astfel

încât conectate în serie să se obţină valoarea rezistenţei echivalente Rs=3 k,
coeficientul de variaţie cu temperatura s = 0, toleranţa grupării serie tgs 5%.
Rezistorul este parcurs de un curent de 10 mA şi funcţionează într-un mediu cu
a[-10, 60]0C.

Rezolvare:
28
R3=R1+R2=3000 
1 Rs 1 R
Coeficientul de temperatură al grupării serie este:  s   1   s  2
R1 R1 R2 R2
1 dR1 1 dR2 R    R2   2
unde:  1   , 2    s  1 1 0
R1 dT R2 dT R1  R2
Rezultă sistemul:
 R1  R2  3000

 R1   1  R2   2  0
Din ecuaţia a doua rezultă că rezistoarele R1 şi R2 trebuie să aibă coeficienţii de
variaţie cu temperatura de semn opus. Se optează pentru un rezistor cu peliculă de
carbon, de tip MCCFR0S2J0102A20 [23] şi celălalt rezistor bobinat de tip WA 82
[24], rezultând astfel:
1= -450ppm/0C şi 2= 200ppm/0C
Din ecuaţia a doua rezultă:
2 200
R1   R2   R2  0,44 R2
1 450
(1+0.44)R2=3000; R2=2083;
Se alege: R2=2k; R1=1k
Puterea P1 disipată de R1:
P1=R1I2=10310-4=0,1W
Puterea P2 disipată de R2:
P2=R2I2=210310-4=0,2W
Deoarece temperatura maximă de funcţionare este mai mare decât cea nominală
pentru R2, trebuie calculată puterea nominală
M   N 155  25
P2 N  P2  0,2  0,374W , urmând a alege un rezistor cu puterea
M   f 155  60
nominală mai mare ca această valoare.
Tensiunile la borne vor fi:
U1=R1I=10310-2=10 V;
U2=R2I=210310-2=20 V;
valori care nu pun probleme privind depăşirea tensiunii maxime.
Toleranţa grupării serie este:

 R R R R   R t  R2 t2 
t s   1  s  t1  2  s  t 2    1 1 
 Rs R1 Rs R1   R1  R2 
 R t  R2 t 2   t1  2 t2 
t s   1 1    
 R1  R2   3 

Toleranţa globală a grupării serie este tgs=(|ts|+|sT|) 10%. Deoarece s=0

relaţia se transpune în |ts| 10%, sau |t1|+2|t2|30%. Toleranţele rezistoarelor trebuie
să satisfacă ultima relaţie. O soluţie este t1=t2=5%.

29
 2.2.14. Să se determine rezistoarele R1 şi R2 ale divizorului de tensiune
rezistiv din fig. 2.6. Se dau:
R2 I
U2   U1
R1  R2 R1
U1=20 V3%, U1=100 ppm/0C; U1
U2=10 V7%;
R2 U2
I=10 mA
a[-40,100] 0C
Fig. 2.6 Divizor rezistiv

Valorile nominale ale mărimilor sunt date la temperatura de referinţă 0=20C.

Rezolvare:

U2 10
R2   2  1k
I 10
U1  U 2 10
R1   2  1k
I 10

Tensiunea U2 are o toleranţă tU2 datorată abaterilor mărimilor de care aceasta

depinde şi, datorită variaţiei cu temperatura, descrisă prin coeficientul de
temperatură U2, la tU2 adăugăm un termen suplimentar |U2T|. Cu alte cuvinte,
calculăm toleranţa globală a tensiunii U2.


t gU 2   tU 2   U 2 T 
unde
tU 2   h1  t1  h2  t2  h3  t3 
cu
R1 U 2 R U U U
h1   , h2  2  2 , h3  1  2 coeficienţii de pondere; indicele 3 se
U 2 R1 U 2 R2 U 2 U1
referă la tensiunea U1.
Coeficientul de temperatură U2 se calculează cu
 U 2   1  h1   2  h2   3  h3 ,
R1 1 R1 1
Se obţine: h1     , h2   , h3=1.
R1  R2 2 R1  R2 2
1
tU 2  (t1  t 2 )  t3
2
 1   2
U 2   3
2

Pentru a calcula T=max( T1, T2), trebuie calculate puterile disipate de cele două
rezistoare:
P1=P2=U1I=1010-2=0,1W

30
Considerând rezistoarele cu peliculă metalică, de tip MRS16 [25], caracterizaţi prin
PN=0,4W şi θmax=1550C, puterea nominală în condiţiile date va fi:
155  70
P1N  P2 N  0,1  0,152W
155  100

Alegem cele două rezistoare cu PN=0,4W pentru care se calculează rezistenţa

termică:
M  N 155  70
Rth    2120 K / W
PN 0,4

Rezultă temperatura corpului (egală în acest caz pentru R1 şi R2):

c1=f+RthP1=100+2120,1=121C şi T=c1-0=121-20=101C.
În acest caz U2=3=100 ppm/C.
t1  t2
t gU 2  tU 2  U 2 T   0,03  101  10 6  104  0,07
2

Rezultă t1  t2  6% . Soluţia este t1=t2= 2,5%.

Deci în final R1 şi R2 sunt: 1 k, 2,5%, 0,4 W, de tip MRS16 [25].

2.2.15. Să se determine toleranţa tensiunii de la ieşirea unui convertor digital-

analog cu trei biţi, cu reţea rezistivă R-2R, ştiind că rezistoarele au toleranţele egale
cu 0,1 %. Se neglijează supraîncălzirea datorată disipaţiei proprii a rezistoarelor.
K1

K2

U
R1 R3 R5 K3

U0 (R) (R) (R)

R2 R4 R6
(2R) (2R) (2R)

Fig 2.7. Convertorul digital-analog cu reţea rezistivă R-2R

Reţeaua rezistivă R-2R este formată din rezistoarele R1-R6. Tensiunea de ieşire
nominală are expresia: U  U 0   a   
1 b c
2 2 4
unde a,b şi c corespund comutatoarelor k1,k2 şi k3, respectiv şi au următoarea
semnificaţie:
a, b, c sunt 0 dacă comutatorul este deschis (stare logică "0")
a, b, c sunt "1" dacă comutatorul este închis (stare logică "1")
Rezolvare:
Notând cu

31
 R4  R5  R6 
R 
R4  R5  R6
R2 ( R3 R4  R3 R5  R3 R6  R4 R5  R4 R6 )
R  
R2 ( R4  R5  R6 )  R3 ( R4  R5  R6 )  R4 ( R5  R6 )
se obţine expresia tensiunii de ieşire prin însumarea tensiunilor corespunzătoare:
R   R R R6 
U  U0 a  b  c  
R1  R   R3  R  R3  R  R5  R6 

Toleranţa tensiunii de ieşire (U/U) poate fi calculată probabilistic sau prin metoda
Taylor:
6
tU2   hi2 ti2
i 1
6
tU    hi ti
i 1

unde coeficienţii de pondere sunt:

Ri U
hi  
U Ri
Ştiind că R1=R3=R5=R6=R
R2=R4=2R
rezultă următorii coeficienţi de pondere:
R1 U 1
h1   
U R1 2
R2  U 1
h2   
U  R2 4
R3  U 1 bc
h3   
U  R 3 8 4a  2b  c
R4  U 1 1 2b  c
h4    
U  R 4 16 4 4a  2b  c
R5  U 1 1 2b  3c
h5     
U  R 5 32 8 4a  2b  c
R6  U 1 1 2b  5c
h6    
U  R 6 32 8 4a  2b  c
Deoarece unii dintre coeficienţii de pondere au valori variabile, se va calcula
toleranţa în situaţia cea mai defavorabilă din punct de vedere al influenţei
rezistoarelor asupra tensiunii de ieşire şi anume când coeficienţii de pondere au
valorile maxime. Valorile maxime ale acestor coeficienţi sunt
|h1|=0,5; |h2|=0,25; |h3|=0,875; |h4|=0,3125; |h5|=0,343; |h6|=0,656.
Se poate calcula acum toleranţa tensiunii de ieşire prin metoda probabilistică:
6 6
tU2   hi2 ti2  t 2   hi2  tU  0,13%
i 1 i 1
sau prin metoda Taylor

32
 6 6
tU    hi ti  t   hi  tU  0,29%
i 1 i 1

2.2.16. Un rezistor are aplicat semnalul periodic dreptunghiular din figura 2.8.
Se cunosc: tp= 20 s, ti=5 s. Se vor analiza două cazuri 1) RN=10 k, 2) RN=100
k.
U tp

Ui
td
ti

t
Fig. 2.8 Semnal periodic dreptunghiular

a) Care este valoarea amplitudinii tensiunii Ui care se poate aplica rezistorului fără
ca acesta să se deterioreze?
b) Menţinând frecvenţa constantă, la ce valoare trebuie scăzută durata impulsului ti
astfel încât amplitudinea impulsului de tensiune să poată fi Ui=80 V?
c) Menţinând durata impulsului ti constantă, până la ce valoare trebuie scăzută
frecvenţa astfel încât să se poată aplica rezistorului o tensiune Ui=100 V?

Rezolvare
a) Pentru rezistorul considerat se cunoaşte capacitatea termică Cth=90 mJ/K şi
rezistenţa termică Rth=480 K/W. Rezultă constanta de timp termică th=Rth
Cth=43,2s. Deoarece th>>ti, th>>td rezultă că se poate aplica relaţia care exprimă
puterea în impuls în funcţie de puterea nominală:
tp
Pi  PN ; Rezultă Pi=4PN=0,5 W.
ti
Amplitudinea tensiunii Ui este Ui  Pi  RN ; rezultă în cazul 1) Ui=70,7 V şi în cazul
2) Ui=223,6 V. Deoarece în acest caz se depăşeşte tensiunea nominală, se va limita
tensiunea la această valoare Ui=125 V.
U i2
b) Puterea în impuls corespunzătoare la Ui=80 V este Pi  . 1) Pi=0,64W>PN; 2)
RN
PN 0,125
Pi=0,064W<PN. Rezultă durata impulsului în cazul 1) ti  t p  20  3,9 s . În
Pi 0,64
cazul 2) nu este necesară reducerea duratei impulsului.
c) În mod similar ca la punctul b) rezultă 1) Pi=1W>PN; 2) Pi=0,1W<PN.
Pi 1
În cazul 1) t p  ti 5  40 s ; rezultă frecvenţa f=1/tp=25 kHz.
PN 0,125
Valoarea frecvenţei în condiţiile iniţiale era f = 50 kHz, deci frecvenţa trebuie redusă
la jumătate pentru a putea aplica o tensiune de 100 V.

2.2.17. Să se analizeze solicitarea electrică a două rezistoare R1 – rezistor cu

peliculă de carbon, de tip MCCFR0S2J0514A20 [23], cu RN1=510 k şi R2 -
33
rezistor bobinat, de tip M01S [24], cu RN2=100 k, conectate în paralel, precizând
valoarea tensiunii care se poate aplica la bornele celor două rezistoare atunci când
temperatura mediului ambiant variază între -20C şi +135C.
Rezolvare
Calculăm mai întâi rezistenţele critice
U N2 1 3502 U N2 2 5002
Rcr1    245 k , Rcr 2    250 k
PN 1 0,5 PN 2 1
Solicitarea electrică a rezistorului este exprimată prin tensiunea care se poate aplica
la bornele sale. Această tensiune nu trebuie să depăşească tensiunea nominală UN,
iar puterea disipată ca urmare a aplicării tensiunii nu trebuie să depăşească puterea
admisibilă a rezistorului.
Pentru rezistorul R1 avem RN1>Rcr1, deci graficul solicitării în tensiune va fi de
forma celui din figura 2.1-b. Pentru R2 graficul va avea forma din figura 2.1-a.
Tensiunea admisibilă care se poate aplica rezistorului, considerând numai
solicitarea termică (disipaţia termică) este UA. Se observă că UA depinde de
temperatură. Datorită solicitării electrice tensiunea maximă este UN, independentă de
temperatură. Tensiunea admisibilă UA care se poate aplica le bornele rezistorului
este obţinută prin intersecţia restricţiilor impuse: UA=min(UA, UN).
Tensiunea UA este exprimată prin U A   RN  PA () unde PA() este puterea
admisibilă care poate fi disipată de rezistor şi este dată de relaţiile (2.2), (2.3).
Pentru rezistorul R1 domeniul de solicitare are două zone distincte:
UA1=UN1=350 V pentru <b1,
M1  
U A1 ()  U A1 ()  RN 1  PN 1 pentru >b1.
 M 1  N 1
Temperatura punctului de intersecţie b1 se determină din condiţia de egalitate a
celor două tensiuni în punctul respectiv. Rezultă
U N2 1
b1  M 1        101C  100C
PN 1  RN 1 M 1 N 1
Solicitarea electrică a rezistorului R2 este de tipul celei din figura 2.1-a.
Deoarece cele două rezistoare sunt conectate în paralel, ele au aplicată aceeaşi
tensiune şi trebuie făcută reuniunea graficelor pentru UA1 şi UA2. Graficul rezultat
este prezentat în figura 2.9.
U

UN1
UA1
PN 2  R N 2 UA2

0 N2 b1 d M1 M2 

Fig 2.9 Reuniunea graficelor tensiunii admisibile pentru două rezistoare conectate în paralel

34
Se observă că, pentru temperaturi mai mici ca d tensiunea minimă este determinată
de rezistorul R2 iar pentru > d de rezistorul R1. Cu d a fost notată temperatura
punctului de intersecţie a celor două grafice, temperatură ce trebuie determinată din
condiţia de egalitate a tensiunilor.
UA1=UA2 pentru >b1 (din grafic); Rezultă
PN 1 RN 1 M 1 PN 2 RN 2 M 2

 M 1  d  M 2  d  M 1  N 1  M 2  N 2
RN 1 PN 1  RN 2 PN 2 ; de unde d  P R  120 C
 M 1  N 1  M 2  N 2 P R
N1 N1
 N2 N2
 M 1  N 1  M 2  N 2
Rezultă, în final, tensiunea admisibilă pentru cele două rezistoare conectate în
paralel :
 P  R  316V pt .  20      70 C

N2 N2 N2

 M 2  
 R  P pt .  N 2  70 C    d  120 C
N 2 N 2
 M 2  N 2
UA  
 M1  
 RN 1  PN 1    pt . d  120 C     M 1  130
 M1 N1
0 pt . M 1    175 C

2.2.18. Având în vedere elementele parazite ale unui rezistor deduceţi schema
echivalentă la înaltă frecvenţă. Calculând admitanţa să se determine frecvenţa de
rezonanţă şi tipul admitanţei (impedanţei) la înaltă frecvenţă.

Rezolvare:
Pentru a analiza comportarea la înaltă frecvenţă a rezistorului se va
utiliza schema echivalentă din figura 2.10, unde L este inductanţa
parazită, iar C este capacitatea.
R L

Fig. 2.10 Schema echivalentă la înaltă frecvenţă

Această schemă este valabilă până la o anumită frecvenţă, în funcţie

de dimensiunile rezistorului şi lungimea de undă a semnalului, . Cu
aproximaţie trebuie îndeplinită condiţia ca cea mai mare dimensiune a
rezistorului (lungimea, l) să fie mai mică decât /10.
 c
l ;  ;
10 f

35
 c=3 108m/s, viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid.
În tabelul 2.1 este prezentată corespondenţa frecvenţă – lungime de
undă, pentru diferite lungimi uzuale ale rezistoarelor.

Tabelul 2.1 Lungimea maximă a rezistoarelor în funcţie de frecvenţă.

f [Hz] 10M 50M 100M 300M 500M 1G 3G 5G 10G

 [m] 30 6 3 1 0,6 0,3 0,1 0,06 0,03
l [m] 3 0,6 0,3 0,1 610-2 310-2 10-2 610-3 310-3
Conform tabelului 2.1, o dată cu creşterea frecvenţei dimensiunea
rezistoarelor utilizate trebuie să fie cât mai mică. După cum se observă la o frecvenţă
de 1GHz, rezistorul trebuie să aibă o lungime maximă de 3 cm. Având în vedere
lungimea minimă de 0,5 mm a rezistoarelor realizate în etapa actuală, rezultă că
acestea pot fi utilizate, din acest punct de vedere până la o frecvenţă de 5 - 6 GHz.
Pentru circuitele pasive RLC, cu structură serie, este comod să se calculeze
impedanţa, iar pentru cele cu structură paralelă, admitanţa. În cazul de faţă se va
determina admitanţa Y,
1 1
Y  jC   jC
R  jL  L
R1  j 
 R
1 R
RY   j LC
L/C L/C
1  j LC
R
RY se numeşte admitanţă normată.
Se utilizează notaţiile,
1
r  , pulsaţia de rezonanţă a circuitului serie LC;
LC

L/C L/R L
a  
R RC C
unde: a parametru ce este determinat de structura constructivă a rezistorului
L – constanta de timp inductivă;
C – constanta de timp capacitivă.
Admitanţa normată devine,
1  1
RY  j
 r a
1 j a
r
Relaţia anterioară se poate pune sub forma,
RY  ReRY   j ImRY 
36
 Locul geometric al vârfului vectorului (fazorului) RY descrie diagrama polară
sau hodograful admitanţei, care este prezentat în figura 2.11. Unind originea axelor
de coordonate cu orice punct de pe curbă, rezultă un segment de dreaptă ce
reprezintă modulul fazorului.

Fig. 2.11 Reprezentarea polară a admitanţei rezistorului

Separând partea reală şi cea imaginară, rezultă,

1 j a
r  1
RY  j
r a
2
 
1    a 2
 r 
 
 
1  1 a 
RY  j   
r  a
2 2
  2   2
1    a  1    a 
 r    r  
Din condiţia, ImR Y  0 , rezultă frecvenţa de rezonanţă.
1 a a2 1
 2
0 ,Rezultă,  0   r
a   a2
1    a 2
 r 
Existenţa rezonanţei depinde de valoarea lui a:
pentru a<1, nu există soluţie reală, deci nu avem rezonanţă;
pentru a=1, rezultă =0;
pentru a>1, există soluţia reală 0, care este pulsaţia de rezonanţă.
În funcţie de valoarea lui a, rezultă şi forma tipică pentru hodograma
admitanţei, prezentat în figura 2.12. Reprezentarea ei scoate în evidenţă natura

37
admitanţei normate. Deasupra axei absciselor ea este capacitivă, iar sub axă este
inductivă.

Fig. 2.12 Hodograful admitanţei în funcţie de parametrul a

Având în vedere figura 2.12, se pot trage următoarele concluzii:
- dacă a<1, adică L / C <R, la înaltă frecvenţă impedanţa rezistorului va fi
capacitivă;
- dacă a=1, adică L / C =R, la înaltă frecvenţă impedanţa este capacitivă, dar
creşte banda de frecvenţă în care impedanţa este rezistivă, faţă de cazul anterior;
- dacă a>1, respectiv L / C >R, la înaltă frecvenţă, până la frecvenţa de rezonanţă
a2  1
f0  f r , impedanţa este inductivă, la rezonanţă este rezistivă şi peste
a2
frecvenţa f0 devine capacitivă.
Rezultă de asemenea că rezistoarele de rezistenţă mică se vor comporta
inductiv la înaltă frecvenţă, iar cele de rezistenţă mare vor avea impedanţa
capacitivă.

2.2.19. Se notează r = R1 / R2. Să se determine toleranţa si coeficientul

amplificării amplificatorului neinversor din figura 2.13 în funcţie de toleranţa şi
coeficientul raportului r.

38
Rezolvare: R2
U R R 1 r
A 0  1 2  I2
Ui R r R1
1
-
Se notează cu tr, toleranţa raportului r si I1
cu r, coeficientul termic. +
Vo
Toleranţa amplificării tA va fi: Vi
r A r 2 r 1  r t
t  t  t  r Fig. 2.13 Amplificator neinversor
A A r r 1  r r 2 r 1 r
Coeficientul de variaţie cu temperatura al amplificării, va fi,
r A 
    r
A A r r 1 r

39
Capitolul 3

REZISTOARE DEPENDENTE DE TEMPERATURĂ -

TERMISTOARE
3.1. Noţiuni teoretice

Termistorul este un rezistor cu rezistenţa puternic dependentă de temperatură

şi ca urmare caracteristica U-I este neliniară. În continuare se va pune accent pe
termistoarele ceramice şi în special pe cele cu coeficient negativ de temperatură,
acest tip intervenind într-un număr mai mare de aplicaţii.

3.1.1. Termistoare NTC

Un termistor cu coeficient de temperatură negativ (NTC) are o caracteristică

termică de forma celei din fig. 3.1 şi caracteristica electrică de forma celei din fig.
3.2.
106

105

104
10 5
R 0 =10000 
R ( )

103 10 4
R ( )

R 0 =1000  R0=10000 

3
10
102
R0=1000 
R 0 =100 
2
10
101
R0=100 

10 1
100
-50 0 50 100 150 0.0025 0.0030 0.0035 0.0040 0.0045
Temperatura ( °C) 1/T ( K-1 )

(a) (b)

Fig. 3.1 Caracteristica termică a termistoarelor NTC la scară liniară (a) şi logaritmică (b)
100
1
1-B=800 K 2

0

2-B=1200 K
10

3-B=1800 K 3
4-B=2400 K
5-B=3000 K 4
6-B=5000 K
5
U (V)

10

0k
0 =1
R

6
0,

k
00

0,

0,


01

1
1

1
1

10

W
W

W
W

1
0.0001 0.001 0.01 0.1 1

I (A)

40
Fig. 3.2 Caracteristica tensiune-curent a termistoarelor NTC pentru diverse valori ale constantei
B; R25 = 10 k, D=8 mW/C

Din punct de vedere matematic, caracteristica termică este dată de relaţia:

B
RT  A  e T
(3.1)
unde: RT=rezistenţa termistorului la temperatura T[K] a corpului;
A,B constante ce depind de material şi de structura constructivă a
termistorului.
Cunoscându-se valorile rezistenţei termistorului la două temperaturi T1, T2, se
pot calcula parametrii A şi B ai termistorului:
B B

RT 1  A  e , T1
RT 2  A  e T2

 1 1 
RT 1 B  
 e  T1 T 2 
RT 2
ln RT 1  ln RT 2
B (3.2)
1 1

T1 T2
B B
A  RT 1  e T1
 RT 2  e T2

Valoarea constantei A nu este de regulă precizată, dar rezultă în funcţie de valoarea

rezistenţei nominale R25. Astfel relaţia (3.1) se rescrie sub forma
  1 1 
RT  R25 exp B   (3.3)
  T T25 

Coeficientul de variaţie cu temperatura al termistorului este:

1 d RT B
T    2 (3.3)
RT dT T
Puterea disipată (evacuată) de un termistor în mediul ambiant este:
Pev= D(Tc-Ta)=DT (3.4)
unde:
D=coeficientul de disipaţie termică (uneori se mai notează cu );
Tc=temperatura corpului termistorului;
Ta=temperatura mediului în care funcţionează termistorul;
T=supratemperatura corpului componentei faţă de mediul ambiant; se exprimă în
K sau C.
În regim termic staţionar, adică atunci când termistorul nu-şi mai modifică
temperatura corpului, puterea electrică disipată în termistor este în totalitate
evacuată, deci se poate scrie egalitatea:
Pev=Pd (3.5)
unde puterea electrică disipată este dată de relaţia:
41
 2
U
Pd = = RT  I 2  D(T  Ta ) (3.6)
RT

Corelând relaţiile (3.6) şi (3.1) se deduce expresia tensiunii şi a curentului în funcţie

de temperatură. Astfel:
B
U  A  D  (T  Ta ) e 2T (3.7)

respectiv
D  (T  Ta )  2T
B
I e (3.8)
A

Expresia (3.7) admite, pentru un mediu ambiant obişnuit, cu temperaturi de utilizare

de ordinul zecilor de grade Celsius, un maxim corespunzător temperaturii TUM.
B  B  ( B  4 Ta )
T UM = (3.9)
2
Pentru a putea obţine acest maxim trebuie să fie îndeplinită condiţia B > 4 Ta.
Din relaţia (3.9) rezultă:
2
TUM
B (3.10)
TUM  Ta

Conectarea în paralel a unui termistor NTC cu un rezistor liniar

Prin conectarea unui termistor NTC în paralel cu un rezistor fix R (R=0) se

modifică caracteristica termică a termistorului echivalent obţinut. Graficul Rep.(T)
este prezentat în figura 3.3:

100
RT

R
R ()

10
punct de
inflexiune Rep=RT II R

0 50 100 150
Temperatura (ºC)
Fig. 3.3 Caracteristica termică a grupării paralel termistor- rezistor

Se observă că graficul Rep (T) prezintă un punct de inflexiune şi că s-a obţinut

o oarecare liniarizare a caracteristicii în jurul punctului de inflexiune. Coordonatele
punctului de inflexiune se obţin scriind expresia rezistenţei echivalente Rep:

42
 RRT
Rep = , şi anulând derivata a doua. Se obţine o relaţie de tip implicit cu care se
R RT
poate determina temperatura Ti la care are loc inflexiunea caracteristicii Rep (T):
B 2Ti
RT (Ti )  R (3.11)
B 2Ti
De aici rezultă:
R
1
B RTi
Ti   (3.12)
2 1 R
RTi
Coeficientul de temperatură al grupării paralel ep se poate exprima prin
relaţia:
R
 ep = T (3.13)
R RT
de unde se observă că odată cu liniarizarea caracteristicii are loc şi un efect de reducere
a coeficientului de temperatură global, sau echivalent a sensibilităţii termice.
T= variaţia temperaturii termistorului;
I= intensitatea curentului prin termistor;
R= rezistenţa termistorului;
D= coeficientul global de disipaţie termică;
Tc= temperatura termistorului;
Ta= temperatura ambiantă;
t= intervalul de timp în care are loc încălzirea termistorului
Puterea disipată în regim termic staţionar este:

3.2. Probleme rezolvate

3.2.1 Să se calculeze temperatura corpului unui termistor ce funcţionează într-
un mediu cu temperatura de 300C, cunoscând valoarea coeficientului de disipaţie
termică D=10mW/0C şi că termistorul disipă o putere de 0,5W.
Rezolvare:
P=D(c-a)
P 0,5
c  a   2  500 C
D 10
 c=+a=50+30=800C
3.2.2 Un termistor NTC de tip EPCOS B57164K0471 al cărui corp atinge
85C, funcţionează într-un mediu cu temperatura de 40C . Să se calculeze curentul
maxim ce poate trece prin termistor. Coeficientul de disipaţie este de 7,5 mW/C. La
temperatura de 250C termistorul prezintă o rezistenţă de 470, iar B=3450K.
Rezolvare

43
Puterea disipată în regim termic staţionar de termistor este: P=D(c-a); c=85C ,
D=7,5mW/C (conform anexei A3)
P=7,5·10-3(85-40)=0,337W<PN=0,45W;
unde PN reprezintă puterea nominală a termistorului (din catalog).
R85=A·eB/358
  1 1   1 
  470 exp 3450
1
R85  R25 exp  B     67,5 
  T85 T25    358 298 
Curentul maxim ce poate trece prin rezistor este:
P 0,3375
I max    70,7 mA
R85 67,5

3.2.3 Să se determine toleranţa şi coeficientul de variaţie cu temperatura al

grupării de rezistoare obţinut prin conectarea în serie a unui termistor RT, având
toleranţa tT şi coeficientul de temperatură T, cu un rezistor R având toleranţa tR şi
coeficientul de temperatură R, figura 3.8.

-t
Re=R+RT
R RT

Fig. 3.8 Conexiunea serie rezistor-termistor

Rezolvare:
Toleranţa te a rezistorului echivalent este:
te=(|h1tT|+|h2tR|)

RT  R e RT
h1   
Re  R T R  RT
R  Re R
h2   
Re  R R  RT
 R  t  R t 
t e   
T T R

 RT  R 
Coeficientul de variaţie cu temperatura e al termistorului echivalent este:
RT   T  R   R
 e  h1   T  h2 R 
R  RT
În general RR <<RTT şi se poate considera
RT
e   T
R  RT
3.2.4 Să se determine valoarea rezistenţei R ce trebuie conectată în paralel cu
un termistor de tip B57164K0151 produs de EPCOS, astfel încât coeficientul de
variaţie cu temperatura al grupului echivalent, la 400C, să fie de -2%/0C (se
neglijează R).

44
 R

-t
-t R  RT
Re 
RT R  RT
Fig. 3.9 Conexiunea paralel rezistor-termistor

Rezolvare:
Coeficientul de variaţie cu temperatura e al Re:
R
e   T
R  RT
Termistorul B57164K0151 are parametrii R25=150, B=3200K. Rezultă rezistenţa
termistorului la 40C:
  1 1   1 
  150 exp 3200
1
R40  R25 exp  B     89,7 
  T40 T25    313 298 
Se poate determina şi coeficientul de variaţie cu temperatura al termistorului la 40C
şi apoi rezistenţa R:
B 3200
 T 40   2
  3,26% / C
T40 3132
R
  T 40   e 40
R  RT
RT   e 40 89,7  (2)
R   142,3 
 T 40   e 40  3,26  2
Se adoptă un rezistor cu valoarea nominală 140 sau 143 aparţinând seriei E48.

3.2.5 Un termistor utilizat într-un circuit funcţionează în regim termic

staţionar. Se cere:
a) să se determine valoarea rezistenţei termistorului, ştiind că la borne căderea de
tensiune este de 7V în cazul în care supratemperatura componentei faţă de mediul
ambiant este de 440C, iar coeficientul de disipaţie termică D=16mW/C.
b) să se calculeze lăţimea minimă a traseului de conectare a componentei în circuit
ştiind că densitatea maximă de curent admisă pentru cablajul imprimat de grosime
g=20m este J=10A/mm2

Rezolvare:
a) Regimul termic fiind staţionar, puterea electrică disipată de componentă este
egală cu puterea evacuată de componentă, Pev:
Pev=DT, Pd=U2/R
Rezultă în condiţii de regim termic staţionar:
U2
R
D  T
Înlocuind mărimile cu valorile numerice se obţine:

45
 72
R  70
16  10 3  44

b) Curentul I ce este admis să circule printr-un traseu de lăţime l, grosime g, deci

secţiune s=lg la o densitate maximă admisă Jmax este:
I=sJmax=lgJmax
Pe de altă parte, curentul ce circulă prin traseu este acelaşi cu cel prin componentă.
În cazul de faţă, la bornele rezistenţei de 70  căderea de tensiune este de 7V.
7V
I=  0,1A
70
Rezultă lăţimea traseului l:
I
l
J max  g
Înlocuind, se obţine lăţimea minimă:
0,1[ A]
l  0,5mm
10[ A / mm2 ]  20  103[mm]
Deci traseul are o lăţime de 0,5mm.
3.2.6 Să se calculeze curentul maxim ce poate trece printr-un rezistor cu
peliculă de carbon de tip Multicomp TA670 de valoare RN=27 conectat în serie cu
un termistor de tip B57164K0680, cu R25=68 care nu trebuie să depăşească în
funcţionare temperatura de 850C. Circuitul se află într-un mediu cu temperatura
ambiantă a[0,45]C.

Rezolvare:
NOTĂ În toate problemele de solicitare electrică, atunci când există mai multe condiţii ale unor
parametri cum ar fi, de exemplu temperatura mediului ambiant şi se cere valoarea maximă a unei
solicitări (curent, tensiune, putere) aceasta se calculează în condiţiile cele mai defavorabile posibil
a fi întâlnite. În contextul problemei, ne interesează de fapt cea mai mare valoare a curentului care
poate trece prin circuitul serie, fără a se depăşi solicitarea impusă şi fără a se distruge
componentele, atunci când temperatura mediului ambiant poate avea orice valoare din domeniul
precizat. Aşadar, se va căuta un minim al valorilor alese dintre valorile maxime “locale” ale
curentului, adică din valorile calculate la o anumită temperatură.

Vom calcula curentul maxim ce poate trece prin rezistor. Rezistorul TA670 are
parametrii: PN=0,5W, UN=350V, N=70C.
Curentul maxim prin R=100 este:
PN 0,5
I R max    136 mA
RN 27
Curentul maxim prin termistor este calculat la temperatura maximă permisă în
problemă, M=85C, deoarece temperatura termistorului variază monoton crescător
în funcţie de curentul ce trece prin el.
Pd max
I T max 
RT
Termistorul B57164K0680 are parametrii: R25=68, PN=0,45W, B=3050K,
D=7,5mW/0C.
46
Situaţia cea mai defavorabilă, adică valoarea cea mai mică a unui curent ce
determină încălzirea termistorului la o valoare de 85 C, atunci când temperatura
mediului ambiant variază, este la a=45C, deoarece în acest caz Pd max, din relaţia
precedentă are valoarea cea mai mică, RT fiind constantă (R85). Sau altfel spus, este
nevoie de o putere suplimentară electrică mai mică pentru a încălzi termistorul la 85
C atunci când temperatura ambiantă este mai mare, lucru de altfel evident. Puterea
maximă disipată de termistor în acest caz este:
Pd max=D(M-a)=7,510-3(85-45)=0,3W<PN
  1 1   1 
  68 exp 3050
1
R85  R25 exp  B     12,2 
  T85 T25     358 298 
0,3
I max   156 mA
12,2
Deci, pentru a încălzi termistorul la 85C este nevoie de un curent de 156 mA.
Curentul maxim prin circuitul serie format din R şi RT este:
Imax=min {IRmax, ITmax}=IRmax=136 mA

3.2.7 Fie gruparea paralel constituită din termistorul RT şi rezistorul R2. Se

cere:
a) Să se calculeze valoarea rezistenţei termistorului NTC, RT la 00C ştiind că la
=250C:
1) rezistenţa grupării paralel este Re=0,9 k;
2) coeficientul de temperatură al grupării este e= -1,810-3 K-1;
3) coeficientul de temperatură al rezistorului R2 este 2=500 ppm/0C;
4) coeficientul de variaţie cu temperatura al termistorului este T25= -22,510-3
K-1
b) Să se calculeze coeficientul de temperatură al grupului paralel la 00C şi să se
calculeze abaterea relativă a acestuia faţă de coeficientul de temperatură al grupării
la 250C.

R2

-t
RT
Fig. 3.10 Grupare paralel rezistor-termistor
Rezolvare:
a) Rezistenţa grupului Re (la 250C) este:
R2  RT
Re  (1)
R2  RT
şi coeficientul de variaţie cu temperatura al grupului este e
T  R2  RT   2
e  (2)
R2  RT
Se observă că (1) şi (2) formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute R2
şi RT
47
Din (1) rezultă:
Re  R2
RT  (3)
R2  Re
Înlocuim în (2) şi rezultă:
T   2  22,5  0,5
R2   Re   0,9  1 k
T   e  22,5  1,8
Din relaţia (3) rezultă:
0,9
RT   9 K (la 250C)
1  0,9
Din faptul că T25 este cunoscut rezultă valoarea parametrului B:
B
 T 25   2
 22,5 10 3  B  1998K
T25
Rezistenţa termistorului la 0C este:
 1 1 
RT 0  RT 25 exp  B    16,62 k
  0T T25 

b) La 00C valorile pentru R2, T, RT sunt diferite faţă de 250C şi trebuiesc calculate:
R20  R225  1   2  T  ; T=25 C R2  987,5  .
0 0

B
T 0   2
 26,8 10 3 K 1
T0
 T 0  R2 _ 0   2  RT 0  26,8 10 3  987,5  500 10 6 16,62 10 3
 e0    1,03 10 3 K 1
R2 _ 0  RT 0 987,5  16,62 10 3

Abaterea relativă  faţă de coeficientul de temperatură al grupului la 25C este:

 e0   e 25  1,03  (1,8)
   42,7% .
 e 25  1,8

3.2.8 Puntea de măsură din figura 3.11 este utilizată la măsurarea

temperaturii. La temperatura de 25C, fără a avea aplicată tensiunea de alimentare
U1 la borne, puntea este în echilibru (R1=R2=R3=RT25=R). Să se determine tensiunea
maximă de alimentare a punţii, ştiind că, la temperatura mediului a=25C, se
admite o valoare de maxim 1% din U1 pentru tensiunea U2, abatere datorată
încălzirii termistorului ca urmare a disipaţiei proprii. Termistorul NTC este de tip
EPCOS B571640471 iar pentru rezistoare se neglijează variaţia rezistenţei cu
temperatura.

R1 RT

U1
U2

R2 R3

48
 Fig. 3.11 Punte pentru măsurarea temperaturii
Rezolvare:
Din datele de catalog pentru B571640471 avem: RT25=470, B=3450K,
D=7,5mW/C.
Pentru început scriem expresia tensiunii U2 în funcţie de U1 şi de valorile
rezistenţelor. Aşa cum a fost precizată condiţia de echilibru a punţii, şi anume
echilibru la 25C, rezultă că tensiunea U2 va avea un sens diferit, în funcţie de
temperatura de măsură, mai mare sau mai mică de 25C. Pentru a avea tensiunea U2
pozitivă la temperaturi mai mari de 25C se va ţine cont de sensul din figură.

Astfel:
 R3 R2   1 1
U 2  U1     U1     a  U1 , unde a fost introdus coeficientul
 R3  RT R1  R2   1  RT / R 2 
"a" care exprimă raportul tensiunii U2 faţă de U1 (a=0,01) iar cu RT a fost notată
rezistenţa termistorului la temperatura necunoscută >25C, în urma aplicării
tensiunii U1 şi a încălzirii proprii.
1  2a  1 1 
Rezultă RT  R  451,56  ; Pe de altă parte RT  R  exp  B     ,
1  2a   T 298  
de unde se poate calcula temperatura termistorului corespunzătoare rezistenţei RT:
1
T  299,03 K , de unde rezultă supratemperatura faţă de mediul ambiant
1 RT 1
ln 
B R Ta
T=1,03C. Din condiţia de echilibru termic, rezultă puterea disipată de termistor
Pd  D  T Pd=7,72 mW.
RT
Tensiunea la bornele termistorului, Ub, este U b  U1  iar puterea disipată de
R  RT
U b2 U12 RT2
termistor Pd este: Pd    D  T .
RT  R  RT 2  RT
Rezultă valoarea maximă a tensiunii de alimentare a punţii
Pd 7,72 103
U1  ( R  RT )  (470  451,56)  3,81V . Deci, dacă puntea se alimentează
RT 451,56
cu această tensiune, abaterea datorită încălzirii termistorului va fi de 1%. Valoarea
tensiunii de alimentare este relativ mică şi o asemenea valoare conduce la o
sensibilitatea globală a montajului pentru măsurarea temperaturii. O soluţie este
utilizarea unor termistoare cu valori mai mari ale rezistenţei. De exemplu, un
termistor din aceeaşi serie produs de EPCOS tip B57164K0153 cu R25=15k,
B=4250K, D=7,5mW/C permite, în condiţiile problemei, aplicarea unei tensiuni de
19,4V.

3.2.9 Să se calculeze tensiunea care aplicată la bornele unei grupări serie

rezistor-termistor determină funcţionarea termistorului în punctul de maxim al
caracteristicii electrice. Se dau: R=33, RT de tip B57164K0151 produs de EPCOS,
temperatura mediului ambiant a=400C.
49
 a -t b
R RT
Fig. 3.12 Desen pentru problema 3.2.9

Rezolvare:
Din anexă se găseşte pentru B57164K0151, R25=150 , B=3200 K, D=7,5 mW/C.
Dacă termistorul se află în punctul de maxim al tensiunii se poate calcula
temperatura corespunzătoare maximului tensiunii:
B  B ( B 4Ta )
T UM =  332,5 K , sau 59,5 C.
2
Rezistenţa termistorului corespunzătoare acestei temperaturi este:
  1 1    1 1 
RTUM  R25 exp  B    150 exp 3200    49,1 
  TUM T25    332,5 298 

iar tensiunea la bornele termistorului (punctul de maxim):

U M  RTUM  D  (TUM  Ta )  3,56 V
Tensiunea la bornele grupării Ugr este dedusă din relaţia divizorului de tensiune:
RTUM R R
U M  U gr  U gr  U M TUM  5,96 V .
RTUM  R RTUM

3.2.10 Să se calculeze temperatura punctului de inflexiune a caracteristicii

unei grupări paralel rezistor (R) - termistor NTC (RT). Se cunosc R=47  iar
termistorul este de tip B57164K0151 cu R25=150 , B=3200 K.

Rezolvare:
Temperatura punctului de inflexiune a caracteristicii grupării rezistor-termistor NTC
este legată de valoarea rezistenţei termistorului la acea temperatură şi care este tot
B 2Ti
necunoscută : RT (Ti )  R .
B 2Ti
Cea de-a doua relaţie de calcul rezultă din expresia rezistenţei termistorului la
 1 1 
temperatura Ti : RT (Ti )  R25 exp  B   , de unde rezultă temperatura punctului de
  Ti T25 
1
inflexiune Ti  .
1 1 R (T )
 ln T i
T25 B R25

Calculul temperaturii punctului de inflexiune se face în mod iterativ, dând valori

pentru temperatură, calculând rezistenţa termistorului şi apoi din nou
temperatura care corespunde acestei noi valori a rezistenţei.
Presupunem pentru început că i=30C, deci Ti=303K. Se calculează
B 2Ti 3300  2  303
RT (Ti )  R  47  =68,9. Se calculează apoi
B 2Ti 3300  2  303
50
 1
Ti   321,24 K . Se recalculează RT şi se obţine RT=70,6. Din nou
1 1 68,9
 ln
298 3200 150
se calculează Ti=320,48K. După încă o iteraţie rezultă tot Ti=320,52K, valoare care
se menţine după încă o iteraţie, deci temperatura de 320,5K sau 47,5 C este
temperatura punctului de inflexiune a caracteristicii grupării paralel rezistor-
termistor.

3.2.11 Să se calculeze valoarea rezistenţei care trebuie conectată în paralel cu

un termistor de tip EPCOS B571640471, R25=470, B=3450K, pentru a obţine o
caracteristică termică ce prezintă un punct de inflexiune la temperatura de 35C.

Rezolvare:
B  2Ti
Se utilizează relaţia de legătură R  RTi .
B  2Ti
Este necesară calcularea rezistenţei termistorului la temperatura 35 C sau Ti=308K.

 1 1 
RTi  R25 exp  B    322,7 
  Ti T25 

B  2Ti 3450  2  308

Rezultă R  RTi  322,7  224,9  .
B  2Ti 3450  2  308

3.2.12 Se dispune de un grup paralel rezistor –termistor NTC. Se pune

problema determinării parametrilor B şi R25 (sau A) pentru termistorul NTC pe baza
unor date experimentale. Din motive practice, termistorul nu poate fi decuplat de
rezistorul fix R, a cărui rezistenţă este însă cunoscută R=330 , iar variaţia sa cu
temperatura se consideră neglijabilă. Măsurătorile se realizează într-o incintă
termică la temperaturile 1=45C şi 2=85C. Au fost obţinute rezultatele (pentru
rezistenţa grupului paralel) Rp1=137,61  şi Rp2=54,63 .

Rezolvare:
Scriind expresia rezistenţei termistorului la cele două temperaturi rezultă:
RT 45
ln
RT 85
B (1)
1 1

T45 T85
1 1 1
iar din expresia rezistenţei grupării paralel   rezultă
R p RT R
R  R p1 R  Rp 2
RT 45   226,91 şi RT 85   67,51
R  R p1 R  Rp2
T85  T45  RT 45 
Înlocuind în (1) rezultă B  ln    3450,05 K .
T85  T45  RT 85 
Se calculează apoi RT25:
51
   1 1 
RT 25  RT 45 exp  B    469,97 
  T25 T45 
Examinând parametrii termistorului se observă că este vorba de tipul EPCOS
B571640471, cu R25=470, B=3450K.

3.2.13 Să se determine rezistenţa unui termistor NTC de tip EPCOS

B571640471 atunci când termistorului i se aplică la borne o tensiune U=5V.
Temperatura mediului ambiant este a =25C.

Rezolvare:
De obicei, în practică se evită încercarea termistoarelor NTC prin aplicarea directă a
unei tensiuni la bornele sale. Dacă tensiunea aplicată este mai mare decât tensiunea
corespunzătoare maximului tensiunii UM din caracteristica electrică U(I), atunci
termistorul se ambalează termic, temperatura sa crescând continuu în timp, fără a se
obţine un punct de funcţionare de echilibru pe caracteristica electrică. În final,
termistorul se va distruge datorită temperaturii mari atinse. Pentru a nu risca
distrugerea termistorului se preferă alimentarea termistorului de la o sursă de curent
constant. Se poate obţine însă şi un regim de echilibru alimentând termistorul NTC
de la o sursă de tensiune, dacă tensiunea aplicată este mai mică decât tensiunea
corespunzătoare maximului pe caracteristica U(I).
Înainte de rezolvare ar trebui verificat că tensiunea U este mai mică ca UM.
Din anexă se află pentru termistorul EPCOS B571640471: R25=470 , B=3450 K,
D=7,5 mW/C.
Temperatura corespunzătoare maximului tensiunii TUM este
B  B ( B 4Ta )
T UM =  329,4 K
2
Rezistenţa termistorului corespunzătoare acestei temperaturi este:
  1 1    1 1 
RTUM  R25 exp  B    470 exp 3450    155,57 
  TUM T25    329,4 298 
iar tensiunea la bornele termistorului (punctul de maxim):
U M  RTUM  D  (TUM  Ta )  6,05 V

Deci U<UM şi problema poate avea soluţie.

Punctul de echilibru pe caracteristică se stabileşte la acea temperatură a corpului
termistorului Tc la care puterea primită de la sursă este egală cu puterea disipată
(evacuată) de termistor. Putem scrie deci:
U2
P  D(Tc  Ta ) (1)
R(Tc )
Relaţia (1) ne permite calculul temperaturii atinse de termistor la aplicarea tensiunii
U. Rezolvarea algebrică nu este posibilă, şi atunci ecuaţia trebuie rezolvată numeric,
prin aproximaţii succesive. Pentru aceasta, relaţia anterioară trebuie pusă sub forma
x  f (x) .
După explicitarea rezistenţei termistorului se obţine:

52
 U2
Tc  Ta  (2)
B
A  D  exp  
 Tc 
Parametrul A se calculează cu
R25 470
A   4,40 10 3 
 B   3450 
exp   exp  
 25 
T  298 

Se începe rezolvarea de la o valoare “ghicită” a temperaturii, de exemplu Tc=313 K.

Se introduce în (2) şi rezultă Tc1=310,35 K. Se recalculează cu noua valoare şi se
obţine Tc2=309,24 K. Iteraţiile se opresc când temperatura nou calculată nu mai
diferă mult de valoarea anterioară. Se obţine în final valoarea Tc=308,5 K, deci
temperatura termistorului este de 35,5 C. Rezistenţa termistorului la această
temperatură este R35=316,9 .

3.2.14 Să se determine rezistenţa unui termistor NTC de tip EPCOS

B571640471 ce se află într-un mediu ambiant cu temperatura a=25C atunci când
termistorul este parcurs de un curent (a) I=20 mA, (b) I=38,9 mA, (c) I=60 mA,

Rezolvare:

Rezolvarea este similară cu cea de la problema precedentă. Din egalitatea puterilor

rezultă:
B
A  I 2  exp  
Tc  Ta   Tc 
D
Rezolvarea se face tot prin metode iterative, plecând de la o temperatură situată în
jur de 300 K. Valorile obţinute sunt date în tabelul de mai jos:
Se obţine după câteva iteraţii Tc=312,6 K, adică 39,6 C.
b) Se obţine Tc=329,4 K adică 56,4 C.
c) Se obţine Tc=344,8 K adică 71,8 C.
Pas iteraţie Tc iniţial (K) Tc calculat (K)
1 300 321,2
2 321,2 314,72
3 314,72 311,55
4 311,55 313,15
5 313,15 312,31
6 312,31 312,74
7 312,74 312,52
8 312,52 312,63

Observaţie

53
Cazul (b) corespunde maximului tensiunii la bornele termistorului. În cazul (c) punctul
de pe caracteristica electrică se află la dreapta maximului de tensiune. În acest punct de
echilibru nu se poate ajunge atunci când termistorul este alimentat de la o sursă de
tensiune constantă. În cazurile b) şi c) este posibil să se ajungă mai greu la
convergenţă. În acest caz se modifică valoarea iniţială pentru a obţine salturi mai mici
în cadrul pasului de iteraţie.

3.2.15 Pentru limitarea curentului în momentul conectării aparatelor electrice

la reţea ( “inrush current” – engl.) se conectează în serie cu aparatele un termistor
NTC. Să se determine rezistenţa termistorului NTC de tip EPCOS B57164K0150
utilizat în acest scop, presupunând că rezistenţa echivalentă în regim permanent a
aparatului electric este R= 600  iar tensiunea aplicată este U=220V (valoare
efectivă). Temperatura mediului ambiant este a =25C.

K RT

-t
U
C R

Fig. 3.13 Limitarea curentului la pornire cu termistor NTC

Rezolvare:
De obicei, curentul mărit care este absorbit la conectarea unui aparat electric sau
electronic este datorat unor condensatoare care se încarcă cu sarcină electrică. În
momentul conectării, termistorul NTC limitează curentul absorbit de circuit. În regim
permanent, condensatorul este încărcat, iar termistorul NTC nu mai este necesar.
Rezistenţa termistorului în regim permanent trebuie să fie cât mai mică pentru ca o
proporţie cât mai mare din tensiunea de alimentare să fie aplicată sarcinii R. În
cataloagele de termistoare se prezintă grafice pentru calculul rezistenţei termistorului la
un anumit curent.
Un calcul numeric este posibil după metoda prezentată la problemele anterioare.
Punctul de funcţionare al termistorului se stabileşte pe caracteristica electrică din
condiţia de egalitate a puterii disipate cu cea electrică. Tensiunea la bornele
termistorului este:

RT R (T )  U 2
UT  U Relaţia de egalitate a puterilor devine P  T c  D(Tc  Ta )
R  RT R  RT (Tc ) 2
B
AU 2 exp  
relaţie care se poate pune sub forma: Tc  Ta   Tc 
2
  B 
D R  A exp   
  Tc  

54
Cu valorile din anexă pentru B57164K0150: R25=15 , B=2900 K, D=7,5 mW/C
rezultă după un număr de 4-5 iteraţii Tc=354,5 K sau c=81,5 C. Rezistenţa
corespunzătoare a termistorului este RT(TC)= 3,1 . Curentul prin circuit este
U
I  0,364 A . Căderea de tensiune pe termistor este UT  RT (Tc )  I  1,16 V ,
R  RT (Tc )
valoare neglijabilă faţă de U=220 V.

3.2.16 Să se calculeze rezistenţa RT a unui termistor NTC şi a rezistenţei

conectate în paralel cu acesta Rp care realizează compensarea variaţiei cu temperatura
a rezistenţei R a unei bobine din cupru cu =+4000 ppm/C, în intervalul de
temperatură cuprins între T1=15C şi T2=55 C. Se va utiliza un termistor cu B=3650
K. Rezistenţa bobinei la temperatura de 35 C este de 22 .

Rp

R RT1
L
-t
Fig. 3.14 Circuit pentru compensarea variaţiei rezistenţei bobinelor cu temperatura
Rezolvare:
Compensarea variaţiei cu temperatura a rezistenţei bobinei se bazează pe observaţia că,
în jurul punctului de inflexiune caracteristica grupului paralel rezistor-termistor NTC
se poate considera aproximativ liniară.
Punctul de inflexiune al caracteristicii grupului paralel rezistor-termistor Ti se
alege la jumătatea intervalului de temperatură în care se doreşte să se realizeze
compensarea. Pentru o compensare cât mai bună se impune ca la temperatura de
inflexiune Ti rezistenţa bobinei să fie egală cu rezistenţa grupului rezistor – termistor
iar coeficientul de temperatură al bobinei să fie egal în modul dar de semn contrar cu
cel al grupării de compensare.
Rezultă sistemul de ecuaţii:
 R p  RT (Ti )
 R  R (T )  R(Ti )
 p T i
  (T )  R (1)
 T i p

 R p  RT (Ti )
În cazul general, rezolvarea sistemului (1) se face prin metode iterative. Dacă se
optează pentru o categorie de termistoare, atunci parametrul B este cunoscut, cum este
cazul acum. Rămân de determinat rezistenţa termistorului la 25 C, sau echivalent,
parametrul A, şi rezistenţa conectată în paralel Rp. Temperatura de inflexiune se alege
la jumătatea intervalului de interes: Ti= 308K (35C).
Rezolvarea sistemului de ecuaţii (1), în condiţiile anterioare se simplifică. Prin
împărţirea celor două ecuaţii rezultă:

55
 R(Ti )
3650 22
RT (Ti )  T (Ti )   211,6  , iar valoarea rezistenţei Rp rezultă din
 308 4000  106
2

R  RT (Ti )
prima ecuaţie R p   24,5  .
RT (Ti )  R
  1 1 
Rezistenţa termistorului la 25 C este R25  R(Ti )  exp  B    314,9  .
  298 Ti 
Este dificil să se găsească un termistor exact cu parametrii care rezultă din calcul. Se
poate alege un termistor cu R25=330  şi se recalculează Rp, eventual se deplasează
temperatura de inflexiune Ti, renunţând la condiţia de situare la jumătatea intervalului
de compensare.

3.2.18. In multe aplicaţii care conţin dispozitive electronice cu filament

(tuburi catodice, tuburi cinescoape, becuri), pentru protejarea filamentelor la pornire
se foloseşte un termistor NTC pentru limitarea curentului la pornire, aşa cum este
ilustrat în Figura 3.15.

a) b)
Fig. 3.15. Utilizarea unui termistor NTC pentru protecţie la pornire: a) a unui filament; b) a unei
diode
Se ştie că tensiunea U=220V, termistorul are R25=20Ω şi B=3600K iar
rezistenţa la rece a filamentului este de 4,4Ω.
Să se calculeze curenţii ce apar în circuit cu sau fără termistorul NTC.

Rezolvare:
a) in absenţa termistorului curentul de vârf IP este Ip=U/RF=50 A
b) cu termistorul introdus în circuit IP=U/(R25+RF)=9,01A

3.2.19. In circuitul din Figura 3.15. tensiunea de intrare U este 220Vcc,

condensatorul C are o capacitate de 47μF, dioda D un curent I D=1,2A, un curent
maxim admisibil de IFMax=12A şi RD  0,2Ω, iar circuitul electronic absoarbe un
curent de ICE=0,8A. Să se verifice dacă termistorul NTC care are caracteristicile
R25=20Ω şi B=3600K asigură protecţia necesară diodei D. Dar dacă U este 220Vca ?

Rezolvare:
1. In momentul închiderii comutatorului K condensatorul C se comportă ca un
scurt circuit. Curentul prin dioda este IDmax=
U/(R25+RD)+ICE=220V/(20+0,2)+0,8=11,69A. Rezultă că IDmax<IFMax şi
protecţia este asigurată.
2. Dacă U=220Vca înseamnă că valoarea de vârf posibilă este
Umax=220*1,41=310V iar IDmax=

56
 Umax/(R25+RD)+ICE=310V/(20+0,2)+0,8=16,15A > IFMax=12A ceea ce duce
la posibilitatea distrugerii diodei. In acest caz se recomandă utilizarea unui alt
tip de termistor (R25>27Ω)

3.2.19. Se consideră circuitul din figura 3.15a care este un detector de

temperatură realizat cu un circuit integrat de tip amplificator operaţional (AO) si
un termistor PTC. Să se dimensioneze elementele circuitului pentru o sesizare a
temperaturii de 50 C  1C, ştiind că se utilizează un amplificator operaţional
ideal (VO este  10V, Ri  , Vi  Vi  0 ) şi un termistor PTC cu RT(Tb=49oC)=200Ω
şi RT(TM=50,5oC)=2kΩ

Fig. 3.15a. Detector de temperatură cu CIO şi termistor PTC

Rezolvare:
Dimensionarea circuitului impune aproximări inginereşti, determinate de condiţiile
impuse:
Se consideră R3 ca fiind mult mai mare decât RT(Tb) şi în cazul de faţă se poate
considera ca R3>25RT=5,1kΩ. Se mai fac următoarele presupuneri R1+R2=10 kΩ
(suficient de mică pentru ca Ri   , (Ri  rezistenţele de intrare ale operaţionalului)
şi (RR+RI)=200kΩ>>(R3+RT).
Tensiunile pe intrarea inversoare a operaţionalului Vi şi pe intrarea neinversoare Vi
sunt date de relaţiile:
 10V VO  Vx V  R  V x  RR
Vi    R2 şi Vi  Vx   RI  O I unde
R1  R2 RR  RI RR  RI
 10V
Vx   RT
R3  RT

Cazul a. Se consideră că temperatura ambiantului este mai mică decât 49oC ceea ce
înseamnă că VO este -10V. Dacă temperatura creşte peste 50,5oC, RT ajunge la
valoarea de 2KΩ şi în acest caz valoarea lui Vx înainte de momentul comutării este
Vx=2,86V. Pentru că AO este ideal (Vi  Vi  0 ) Vi  Vi rezultă:

57
 10V  R2  10  RI  2,86  RR
Vi    Vi sau
10 10 3
200 10 3

R2 

 10  RI  2,86 200 103  RI 
200

Cazul b. Presupunem că temperatura începe să scadă de la o valoare mai mare de

50,5oC spre temperaturi mai mici de 49oC. In acest caz VO la temperaturi mai mari
de 50,5oC era +10V. Când temperatura ajunge la 49oC RT ajunge la valoarea de
200Ω iar Vx este Vx=0,377V. Înlocuind în relaţiile iniţiale rezultă:
10V  R2 10  RI  0,377  RR
Vi    Vi sau
10 10 3
200 10 3

R2 

10  RI  0.377 200 103  RI 
200
egalând cele două valori ale lui R2 se obţine o ecuaţie cu o necunoscută RI:
  
 10  RI  2,86 200 103  RI 10  RI  0.377 200 103  RI


200 200
de unde RI=27,86kΩ; R2= 1,72 kΩ; R1=8,28kΩ şi RR=172,14 kΩ
Aceste valori nu se regăsesc ca valori nominale în serile de valori şi trebuiesc alese
valori apropiate. In cazul nostru important este raportul obţinut x=R1/R2=4,81 şi
y=RR/RI=61,78. Alegerea valorilor nominale se face respectând rapoartele
respective, suma rezistoarelor care formează rapoartele oricum a fost aleasă
aproximativ.
Se aleg valorile:
R1=1,74  1 %kΩ; R2=8,45  1 %kΩ; RI=27,4  1 %kΩ; RR=169  1 %kΩ; R3=5,1  5 %
kΩ

58
 Capitolul 4

CONDENSATOARE
4.1. Noţiuni teoretice

Condensatorul este o componentă electronică pasivă cu impedanţa preponderent

capacitivă:
U j  
Z  Z  e ,   ; ideal   (4.1)
I 2 2

U
Fig. 4.0 Defazajul curent - tensiune

4.1.1 . Parametrii condensatoarelor

Condensatoarele sunt caracterizate de parametrii comuni definiţi în paragraful 1.1.1.
 Tensiunea nominală UN, reprezintă tensiunea maximă ce poate fi aplicată la
bornele condensatorului la funcţionare îndelungată.
 Puterea nominală PN, reprezintă puterea activă maximă pe care poate să o
disipe condensatorul la o funcţionare îndelungată.
 Curentul nominal IN, reprezintă curentul maxim care poate trece prin
condensator la o funcţionare îndelungată.
 Tangenta unghiului de pierderi tg, exprimă pierderile de putere ce au loc în
condensator:
P 1 1
tg  a    CR  (4.2)
P Q s  CR
r p

unde: Q=factorul de calitate al condensatorului;

Rs=rezistenţa echivalentă serie de pierderi în condensator;
Rp=rezistenţa echivalentă paralelă de pierderi în condensator;
4.1.2. Condensatorul plan format prin suprapunerea mai multor straturi de
dielectrici diferiţi
Se dă un condensator plan format din n straturi de dielectrici:

59
 Fig. 4.1. Structura unui condensator multistrat
i=permitivitatea relativă a dielectricului din stratul I;
di=grosimea stratului I;
n
 d  d = grosimea dielectricului condensatorului
i
i 1
Dacă la bornele condensatorului se aplică o tensiune U, atunci intensitatea câmpului
electric într-un strat oarecare j, este:
U
Ej  (4.3)
n d
dj   j  i
i  1 i
i j
Permitivitatea efectivă a dielectricului condensatorului este:
d
  (4.4)
ef n d
 i
i  1 i

4.1.3. Alegerea tipului de condensator

Cele expuse la alegerea tipului de rezistor rămân valabile şi pentru alegerea
condensatorului. Suplimentar, cunoscându-se şi banda de frecvenţe în care
funcţionează circuitul, trebuie analizată comportarea condensatorului în frecvenţă
atât din punct de vedere al solicitării electrice, precum şi al modificării impedanţei.
Se vor avea în vedere, de asemenea şi dimensiunea, greutatea, tehnologia de
plantare, testare, fiabilitate, preţ. În final se alege tipul de condensator care satisface
toate condiţiile impuse.

4.1.4. Solicitarea electrică a condensatorului

Solicitarea electrică a condensatorului are în vedere analiza valorilor maxim
admisibile (tensiune, curent) ce se pot aplica la bornele condensatorului. Analiza se
realizează în regim sinusoidal.
Considerând un condensator cu parametrii: C, UN, IN, PN, tg; pentru analiza
solicitării electrice se calculează mai întâi puterea maximă care ar putea fi disipată
de condensator, presupunând că are simultan aplicată tensiunea nominală şi trece
prin el curentul nominal: PdM  U N  I N  tg .
60
OBSERVAŢII IMPORTANTE
1. În acest tip de analiză (şi în probleme) utilizăm pentru simplificarea calculelor
valorile efective ale mărimilor UN şi IN. În practică, tensiunea nominală a anumitor
condensatoare poate fi dată şi în curent alternativ, însă cele mai multe condensatoare
au precizată valoare UN în curent continuu. Curentul nominal, de multe ori numit
curent ondulatoriu sau „ripple current” în lb. engleză, poate fi dat şi ca valoare
efectivă şi ca valoare de curent continuu (amplitudinea admisă a curentului alternativ
sinusoidal). Pentru valorile UN şi IN date în curent continuu puterea maximă se
UN IN
calculează cu: PdM  tg .
2
2. Condensatoarele se presupune că au pierderi relativ mici, tg<0,1. Această
presupunere ne permite cu bună aproximaţie utilizarea relaţiei I    C  U care
determină dependenţa curentului prin condensator de tensiunea aplicată, neglijând
astfel rezistenţa serie sau paralel din schema echivalentă a condensatorului,
rezistenţă care modelează pierderile de putere.
Sunt două cazuri:
a) PdM  PN , deci nu există posibilitatea depăşirii puterii nominale, rămânând
posibilitatea depăşirii UN şi IN. În acest caz există o frecvenţă pe care o vom numi
frecvenţă critică, corespunzătoare situaţiei când prin condensator trece curentul IN şi
la bornele condensatorului este tensiunea UN:
IN
I N  cr  C U N  f cr  (4.5)
2  CU N
Simbolic se poate reprezenta grafic în scară logaritmică solicitarea astfel:

IA UA
,
IN UN

1
IA UA
IN UN
f
fcr

Fig 4.2 Solicitarea electrică a condensatorului în funcţie de frecvenţă

Deci sunt două domenii de frecvenţă pentru care:
f  fcr; UA=UN; IA=CUN
f  fcr; IA=IN; UA=IN / (C)
b) PdM  PN , există pericolul depăşirii puterii nominale, deci există limitare în UN,
IN, şi PN. în acest caz sunt două frecvenţe critice, f1 şi f2.
Curentul prin condensator creşte liniar cu frecvenţa, şi implicit creşte şi puterea
disipată de condensator P  U N  I  tg  U N    C U N  tg . La frecvenţa f1 se atinge
61
valoarea puterii nominale. Frecvenţa f1, corespunde situaţiei când la bornele
condensatorului este tensiunea UN şi condensatorul disipă puterea PN:
P
PN  U N  1  C  U N tg   f  N (4.6)
1 2  U 2 Ctg
N
Pentru a nu depăşi puterea nominală, la frecvenţe mai mari ca f1 trebuie scăzută
valoarea tensiunii, în condiţiile unei puteri egale cu cea nominală. Panta de creştere a
curentului prin condensator se reduce corespunzător. Frecvenţa critică f2, corespunde
situaţiei când prin condensator trece curentul IN şi condensatorul disipă puterea PN
(IN=2CU):
I I 2  tg
P  I  N  tg  f  N (4.7)
N N  C 2 2  CP
2 N
Simbolic, graficul este:

UA IA
,
UN IN

IA
UA IN
UN

f
f1 f2

Fig. 4.3 Solicitarea electrică în funcţie de frecvenţă a condensatorului atunci când este posibilă
atingerea puterii nominale
Deci sunt trei domenii de frecvenţă pentru care avem valorile admisibile:
U A  U N
 (4.8)
1) f  f1 ;  I A    U N C

 PA    C  U N  tg 
2



 PA  PN (4.9)
 PN
2) f1  f  f 2 ; U A   = 2f
  Ctg 

 I A  CU A  PN  C
 tg 

I A  I N (4.10)

 I
3) f  f 2 ; U A  N
 C
 I N2  tg 
 A
P 
 C

62
Tabelul 4.1 sintetizează relaţiile de mai sus.
Tab. 4.1
Domeniu frecvenţă: 0<f<f1 f1<f<f2 f>f2
Tensiune maxim PN IN
UN UA 
admisibilă UA  Ctg C
Curent maxim   C U N PN  C
admisibil IA IN
tg
Putere disipată   C  U N2 tg  PN I N2  tg
(admisibilă) PA=UA·IA C

4.2. Probleme rezolvate

4.2.1. Să se determine toleranţa unui condensator plan (ceramic monostrat) la
realizarea căruia se utilizează un dielectric cu permitivitatea = 5%, grosimea
dielectricului d=5% şi suprafaţa armăturii S 4%.
Rezolvare:
Aplicând calculul absolut se obţine:
   1  t   S   1  t s  S

Cmax  Cn d 1  td  d t t t t t
t c     s d  s  14,84%
Cn S 1  td

d
S    1  t   S   1  t s 
 
Cn  Cmin d d 1  td  1  t   1  t 
 t  t d  t s  t t s
t c    1   13,14%
s

Cn s 1  td 1  td

d
Toleranţa condensatorului este:
tc=max{tc+, tc-}= 14,84%, deci 14,84%
Aplicând relaţia Taylor se obţine:
 C S C d C
tc   t   ts  t
C  C S C d d
S
unde C
d
  C  S
  1
C  S d

d
S C S 
  1
C S S d

d
d C d   1
    S  2   1
C d S d 

d
înlocuind, rezultă:
63
 tc=t+td+ts= ±14%
4.2.2. Să se determine capacitatea unui condensator multistrat cu n straturi,
dacă o armătură oarecare nu este conectată la regiunea de contactare a armăturilor.
Rezolvare:
La conectarea corectă a celor n armături, capacitatea condensatorului este:
S
C  (n  1)C0  (n  1) ;
d
unde: C0=capacitatea unui condensator cu un strat;
= permitivitatea efectivă a dielectricului;
S= suprafaţa armăturii;
d= grosimea dielectricului;
Dacă o armătură nu este conectată la regiunea de lipire, atunci vor fi două cazuri:
a) Prima sau ultima armătură nu este conectată, în acest caz vom avea:
C   n  2  C0
b) O armătură oarecare din interiorul condensatorului (armăturile 2, 3,..., n-1) nu
este conectată, caz în care:
 C0  n  3  
S C0 1
C  (n  3)C0    (n  3)C0 
2d 2 2
1 1

n n

a) b)
Fig. 4.4. Condensator multistrat

4.2.3. Un condensator ceramic multistrat este format din suprapunerea a 30

straturi. Să se determine toleranţa condensatorului ştiind că permitivitatea efectivă
este  2%, suprafaţa armăturii S 3% şi grosimea dielectricului d 2% (se
neglijează abaterea datorită nealinierii la suprapunerea straturilor)
Rezolvare:
Capacitatea condensatorului multistrat este:
C  29  C0 ;
S
unde C0    , este capacitatea condensatorului cu un strat
d
S
C  29   
d
Notăm cu tc, toleranţa condensatorului.
Utilizând definiţia toleranţei, se obţine:

64
    
  1  t   S  1  t 
 s S
29  29   
  d
C C d 1  t 
max N d
t  
c C S
N 29   
d
1  t 1  t s   1  td t t t t t
t   t   s d  s  7,2%
c 1 t c0 1 t
d d
   
  1  t S1  t 
S  s
29   29
d  
C C d 1  t 
d
t  N min 
c C S
N 29
d
  
1  t 1  t s  t  t s  td  t  t s
t  1   6,8%
c 1 t 1 t
d d
Deci tc=max{tc+, tc-}
Aplicând relaţia Taylor se obţine:
 C S C d C
tc  t  ts  t  t co  7%
C  C S C d d

4.2.4. Să se determine raportul grosimilor a doi dielectrici utilizaţi pentru

realizarea unui condensator plan, astfel încât coeficientul de temperatură al
capacităţii să fie nul. (Se va ţine seama numai de variaţia cu temperatura a
permitivităţii efective).

1 1 d1

2 d2

Fig. 4.5. Condensator cu doi dielectrici

Se dă: 1=3; 1=100ppm/0C;
2=2; 2= -30ppm/0C
Rezolvare:
Condensatorul obţinut este echivalent cu două capacităţi conectate în serie:

65
 S S C C
1 2
C   , C   , C=
1 1 d 2 2 d C C
1 2 1 2
C  C C  C C  C 
  1   2   1 2 2 1
e C  C 1 C  C 2 C C
1 2 1 2
1 dC1 1 S d 1
     
1 C dT S d dT 1
1   1
1 d
1
1 dC2
   
2 C dT 2
2
C  C  C C 
1 2 2 1
  1 2 2 1
 0
e C C C C
1 2 1 2
C 
C   C   0 
1

1
1 2 2 1 C 
2 2
S

1d  d
1

 1

2
 2,22
S  d
  2 1
2d
2

4.2.5. Să se determine tipurile condensatoarelor C1 şi C2 şi să se calculeze

capacităţile lor, astfel încât capacitatea echivalentă obţinută prin conectarea lor în
paralel să fie 25pF şi coeficientul de variaţie cu temperatura al capacităţii
echivalente să fie zero.
Rezolvare:
Notăm capacitatea echivalentă cu Cp:
Cp=C1+C2

Coeficientul de variaţie cu temperatura al lui Cp va fi:

C  Cp C  Cp
1 2
       ;
p C C 1 C C 2
p 1 p 2
unde 1 şi 2 sunt coeficienţii de variaţie cu temperatura al capacităţilor C1,
respectiv C2
C  C 
  1 1 2 2
p C C
1 2
Se obţine sistemul de ecuaţii:

66
 C1  C2  25

 C11  C2 2  0
 C C
 1 2

C1 + C 2 = 25

C11  C2 2  0
întrucât C1>0, C2>0, pentru ca ecuaţia a II-a să aibă soluţii reale, trebuie ca 1
şi 2 să fie de semn opus şi se aleg condensatoare ceramice, plate, miniatură, tip I,
BC Components [25]:
C1 cu 1=100ppm/0C
C2 cu 2= -150ppm/0C.
 150
C  C  2   C  1,5C
1 2  100 2 2
1
C  1,5C  25 pF
2 2
C  10 pF , C  15 pF
2 1

4.2.6. Să se determine capacitatea maximă echivalentă ce se poate obţine prin

conectarea în paralel a unui condensator ceramic, plat, miniatură, BC components
[25], cu coeficient de temperatură P100 cu unul de la aceeaşi firmă cu coeficient de
temperatură N150, astfel încât coeficientul de variaţie cu temperatura al capacităţii
echivalente să fie egal cu zero.
Rezolvare:
Cp=C1+C2
C  C 
  1 1 2 2
0
p C C
1 2
Rezultă sistemul:
C1  C2  C p

C1 1  C2 2  0
Conform [25] rezultă:
1=100ppm/0C, C1M=47pF (capacitatea maximă)
2= -150ppm/0C, C1M=330pF (capacitatea maximă)
 150
C  C  2  C  1,5C
1 2  100 2 2
1
C2  1,5C2  C p
Dacă C2=330pF  C1=495pF>C1M

Dacă C1=47pF .. C2  C1  1  31,33 pF , se alege C2=33pF

2
Deci Cp=47+33=80pF, capacitatea maximă.
4.2.7. Să se determine capacitatea maximă echivalentă ce se poate obţine prin
conectarea în serie a unui condensator C1 (ceramic tip I, plat, miniatură, firma BC
67
components [25]), cu coeficientul de temperatură P100, cu condensatorul C2, de la
aceeaşi firma, cu coeficientul de temperatură N150, astfel încât coeficientul de
variaţie cu temperatura al capacităţii echivalente să fie zero. Dar prin conectarea
condensatorului C1 cu condensatorul C3 cu coeficientul de temperatură N750?
Rezolvare:
CC
C  1 2
s C C
1 2
C  C 
1 2 2 1
 0
C C s
1 2
Din catalog [25] C1M=47pF, 1=100ppm/0C şi C2M=330pF, 2= -150ppm/0C
  150
C   C   0  C  C 2  47  70,5 pF
1 1 2 2 2 1 100
1
Se alege C2=82pF, toleranţă 10 %
47  82
C   29,8 pF , capacitatea maximă
s 47  82
4.2.8. Să se aleagă tipurile de componente pasive cu caracteristicile
corespunzătoare astfel ca frecvenţa de tăiere fT a filtrului din figură să aibă o
1
toleranţă de 7%.Se dă: f T 
2  RC
R=1k, IRmax=10mA
C=1nF, UCmax=10V
a[-10, 70]0C
ref = 20oC
Fig. 4.6. Filtru RC trece jos

Rezolvare:
Puterea disipată de rezistor Pd este:
Pd=RI2=10310-4=0,1W
Căderea de tensiune maximă pe rezistor este:
U=RI=10310-2=10V
Conform datelor din catalog rezistoarele de tip MS16 [25] - cu peliculă metalică sau
CBT25 [22] – rezistoare de volum au N=700C. Ca atare, ţinând seama de cele
stabilite privitor la solicitarea în putere şi tensiune corespunzător condiţiilor
problemei de faţă, poate fi ales unul din rezistoarele indicate mai sus.
Având în vedere intervalul de temperatură în care funcţionează circuitul poate
fi ales orice tip de condensator.
Toleranţa frecvenţei de tăiere tfT, datorată toleranţelor tR şi tC va fi:
R  fT C  fT
t  t  t  t  t
fT f R R f C C R C
T T
Coeficientul de variaţie cu temperatura al frecvenţei de tăiere, fT:
R  fT C  fT
 fT  R     R   C 
fT  R fT  C C

68
 Varianta relativă cu temperatura t este:
t =fT=50·(1+2)
Din punct de vedere al capacităţii nominale şi orientativ al toleranţelor
(excluzând condensatoarele cu toleranţă mai mare de 7%) există, conform
catalogului, posibilitatea alegerii unuia din următoarele tipuri de condensatoare:
condensator ceramic tip I, plat, miniatură [25], cu coeficient de temperatură H750,
condensator multistrat COG [26] sau condensator cu polistiren LCR [27].

4.2.9. Să se determine tipurile componentelor pasive cu caracteristicile

corespunzătoare, astfel încât durata impulsului monostabilului din figură să aibă o
toleranţă minimă.
Se dă: T=RCln2
R=1M, URmax=5V
C=100nF, UCmax=5V
a[-30, 90]0C
ref = 20oC

Fig. 4.7. Circuit monostabil

Rezolvare:
Puterea disipată de rezistor este:
U2 25
P    25 W
d R 106
Dacă R este rezistor cu peliculă de carbon [23], din catalog rezultă:
N=700C, M=1550C şi puterea nominală a rezistorului va fi:
 
P P M N  25 10 6  155  70  32,7  W
N d   155  90
M f
Dacă R este rezistor cu peliculă metalică, de tip MRS16 [25], din catalog rezultă:
N=700C, M=1550C, deci puterea nominală a rezistorului va fi:
  155  70
 25  10  6
M N
P P  32,7  W
N d   155  90
M f
Analizând alegerea rezistorului din punct de vedere al intervalului de
temperatură, puterii nominale, tensiunii şi valorii rezistenţei, rezultă conform
catalogului, că C poate fi de tip multistrat şi cu poliester.
Având în vedere capacitatea de 100nF rezultă că se pot utiliza următoarele
tipuri de condensatoare:
- condensator multistrat X7R – EPCOS [26]
- condensator cu polistiren LCR [27].
Toleranţa duratei impulsului de t’di în funcţie de toleranţele lui R şi C va fi:
RT CT
t'  t  t  t  t
di T  R R T  C C R C
Coeficientul de variaţie cu temperatura di va fi:
tR=0,5%, tC=5%, R=50ppm/0C, C/C=1% (în gama de temperatură)

69
 RT C T
       
di T R R T C C R C
Deci toleranţa globală a impulsului va fi:
tT=tR+tC+R +C/C =0,5+5+50·70·10-6+1=6,85%

4.2.10. Se dă circuitul monostabil din figură. Să se aleagă tipurile de

componente pasive cu caracteristicile corespunzătoare, astfel ca abaterea duratei
impulsului datorat de monostabil să fie minimă.
RC
Se dă: di 
2
R=100k, URmax=10V
C=10pF, UCmax=10V
Ta[-20, 65]0C
Tref = 20oC

Fig. 4.8. Circuit monostabil

Rezolvare:
Puterea disipată de rezistor este:
U 2 100
P    1 mW
d R 105
Având în vedere intervalul de temperatură în care funcţionează rezistorul (650C<N),
tensiunea şi valoarea rezistenţei, rezultă că R poate fi rezistor cu peliculă de carbon
[23].
Din punct de vedere al intervalului de temperatură poate fi utilizat orice tip de
condensator; analizând din punct de vedere al capacităţii, rezultă că pot fi utilizate
următoarele tipuri: condensatoare ceramice monostrat, multistrat sau cu polistiren.
Toleranţa duratei di, t’di în funcţie de toleranţele componentelor R şi C va fi:
K T CT
t'  t  t  t  t
di T R R T C C R C
Coeficientul de variaţie cu temperatura al duratei di, este:
R T CT
       
di T R R T C C R C
Deci toleranţa globală a lui di este:
t di  t ' di  T  T  t R  t C   R  C   T
Analizând din punct de vedere al toleranţelor şi variaţiei cu temperatura, al
componentelor ce se pot utiliza, rezultă că toleranţa minimă a lui T se poate obţine
pentru combinaţia rezistor cu peliculă metalică tip MRS16[25] şi condensator
ceramic multistrat EPCOS [26] cu tC=5%, C=(030)ppm/0C.
Deci tR=1%, R=50ppm/0C
tC=1%, C=30ppm/0C
tdi=0,5+1+(50+30)10-445=2,36%

4.2.11. Să se analizeze solicitarea electrică a condensatorului cu următorii

parametri:
70
CN=12nF, UN=25V (valoare efectivă) , IN=0,05A (valoare efectivă), PN=2mW, tg
=510-4
Rezolvare:
Puterea disipată maximă de condensator este:
PdM=INUNtg =0,625mW<PN, deci nu există limitare în putere.
Frecvenţa critică este:
I
N
f   26,5kHz
cr 2 C U
N N
Solicitarea poate fi reprezentată grafic:
UA IA
,
UN IN

IA
1
IN
UA
UN
f
fcr=26,5 KHz
Fig. 4.9. Solicitarea electrică în funcţie frecvenţă
Deci se poate spune că există două domenii de frecvenţă pentru care sunt valabile
relaţiile:
a) f 26,5kHz
UA=UN=25V
IA=CNUN
PdA=UAIAtg =CNUN2tg 
b) f 26,5kHz
IA=IN=0,05A
I
U  N
A  C
N
I 2 tg 
N
P  U I  tg  =
dA A A C
N

4.2.12. Să se analizeze solicitarea electrică a unui condensator cu parametrii:

CN=100nF, UN=50V, IN=0,2A, PN=10mW, tg =10-2.
Rezolvare:
Puterea maximă pe care trebuie să o disipe condensatorul este:
PdM=UNINtg =0,1W>PN
Deci există limitare în putere, cele două frecvenţe critice fiind:

71
 P
f  N  637 Hz
1 2 U 2 C  tg
N N
I 2  tg 
N
f   627 kHz
2 2 P C
N N
Orientativ solicitarea poate fi reprezentată astfel:
UA IA
,
UN IN

1
IA
UA IN
UN
f
f1=637 Hz f2=637 kHz
Fig. 4.10. Solicitarea electrică în funcţie frecvenţă
Deci, se poate spune că există trei domenii de frecvenţă pentru care sunt valabile
relaţiile:
a) f 637Hz
UA=UN=50V
IA=CNUN
PdA=UAIAtg =CNUN2 tg 
b) 637Hz  f 627kHz – domeniul în care se limitează puterea disipată admisibilă la
valoarea puterii nominale: PdA=PN=10mW.
Pentru a nu se depăşi puterea nominală tensiunea maximă admisibilă trebuie redusă
la valoarea:
P
U  N curentul admisibil rezultând prin calcul:
A  C tg
N
P C
I  N N
A tg 
c) f  627kHz

În acest domeniu trebuie limitată valoarea curentului admisibil la IN.

IA  IN
Tensiunea admisibilă trebuie scăzută în continuare, fiind acum proporţională cu 1/:
I
U  N ,
A C
N
1
scăzând mai accentuat decât în domeniul (f1-f2) unde era proporţională cu .

Puterea admisibilă rezultă prin calcul:

72
 I 2 tg 
N
P 
dA C
N

4.2.13. Se dau două condensatoare C1, C2 cu parametrii: C1=12nF, UN1=25V,

IN1=0,05A, PN1=2mW, tg1=510-4, C2=68nF, UN2=160V, IN2=0,1A, PN2=0,1mW,
tg2=810-3.
Să se analizeze solicitarea electrică a condensatorului obţinut prin conectarea în
paralel a două condensatoare C1 şi C2.
Rezolvare:
Se analizează individual solicitarea electrică a fiecărui condensator.
Puterea maximă pe care trebuie să o disipe C1 este:
PdM1=UNiIN1 tg 1=0,625mW<PN1
Există o singură frecvenţă critică
I
N1
f   26,5KHz
cr 2 C U
N1
Puterea maximă pe care trebuie să o disipe C2 este:
PdM2=UN2IN2tg 2=0,128mW >PN2.
Există frecvenţele critice:
P
f  N2  1,11kHz
1
2  C U 2 tg
2 N2 2
I tg
f  N 2 2  1,86kHz
2
2 P C
N2 2
Trasându-le pe amândouă pe acelaşi grafic orientativ:
U, I

160 V 0,1W 0,1A

25 V 0,05A

Uc2
Uc1
f
1,11 KHz 1,86 KHz 26,5 KHz

Fig. 4.11. Solicitarea în frecventa a mai multor condensatoare montate in paralel

Condensatoarele C1 şi C2 fiind conectate în paralel, la bornele condensatorului
echivalent C se poate aplica minimul tensiunilor maxime ce pot fi aplicate la bornele
condensatoarelor C1 şi C2.
Deci UCA=min{UA1, UA2}
Se analizează fiecare interval ce a rezultat din solicitarea condensatoarelor C1 şi C2.
 Pentru f 1,11kHz, UA1=25V şi UA2=160V
UMA=min{UA1, UA2}=25V
Pe acest interval se limitează tensiunea la bornele condensatorului C la 25V.

73
 P
 Pentru 1,11kHz < f < 1,86KHz, UA1=25V, U A2  N2
 C tg
2 2
Pentru a putea compara pe UA1 cu UA2, calculăm frecvenţa la care UA2=25V.
PN 2 PN 2
U A2   25  f cr' 
 C 2 tg2 2 25  C 2 tg2
10 1
f '
  117
, MHz  1,86 KHz
cr
2 25  68  10 -9  8  10 3
Deci UA2>UA1=25V  UAC=25V
Pe acest interval tensiunea la bornele condensatorului se limitează la 25V.
I N2
 Pentru 1,86 < f < 26,5kHz, UA1=25V, U A2 
 C2
Comparăm pe UA2 cu 25V, UA2=25V
I
'' N2
f 
cr 2 C  25
2

'' 10  1
f   9,36 KHz  26,5KHz
cr 2  68  10  9  25
Deci pe intervalul 1,86 f  9,36 kHz, tensiunea UAC=25V, iar pe intervalul
I
9,36f  26,5kHz, UA2<UA1, tensiunea UAC este U AC  U A2  N 2
 C
2
 Pentru f  26,5 kHz,
I N1 10 6
U A1   4,1
  C1 
I N2 10 6
U A2   1,4
  C2 
10 6
U AC  minU A1 , U A2   U A2  1,4

Deci prin condensatorul C2 poate să treacă curentul IN2, iar prin condensatorul C1 se
limitează curentul la:
'  9 106
I    C U    12  10  1,4   16,8mA
C1 1 AC 
Deci pe acest interval se limitează curentul prin condensatorul C, la valoarea:
I NC  I N 2  I ' C1  116,8 mA
Deci un grafic orientativ pentru solicitarea lui C, este:

74
 U, I
I N2
25V  C2 116,8 mA

9,36 KHz 26,5 KHz

Fig. 4.12. Solicitarea termica in frecventa

4.2.14. Se dă un condensator cu parametrii: CN=1nF, UN=100V, tg=10-3

IN=0,1A, PN=10mW. Să se determine:
a) Banda de frecvenţe în care poate fi utilizat condensatorul dacă este parcurs de un
curent de 10mA (constant).
b) Banda în care poate fi utilizat condensatorul dacă are la borne o tensiune de 10V
(constantă).
c) Tensiunea maximă ce poate fi aplicată la bornele condensatorului, dacă el
funcţionează la frecvenţa f=500kHz.
Rezolvare:
a) Condensatorul fiind parcurs de un curent constant de 10mA, utilizarea lui în
frecvenţă este limitată de depăşirea tensiunii nominale şi a puterii nominale.
Se verifică depăşirea puterii nominale:
PdM=UNINtg =10210-210-3=1mW<PN
Deci neexistând posibilitatea depăşirii puterii nominale, banda în care poate fi
utilizat condensatorul este dată de limitarea în tensiune:
I 10  2
f    15,9 kHz
min 2 C U
N 2  10  9  102
Rezultă că se poate utiliza condensatorul în banda de frecvenţă f  15,9kHz.
Rezultatul se explică prin legătura dintre curent şi tensiune I=CU; la frecvenţe
joase tensiunea putând creşte mai mult decât cea nominală, pentru a menţine prin
circuit acel curent constant impus de datele problemei. În concluzie, trebuie să
lucrăm la frecvenţe mai mari decât cea calculată anterior f=15,9 kHz.

b) Condensatorul având la borne o tensiune constantă de 10V, utilizarea lui în

frecvenţă este limitată de depăşirea puterii nominale şi a curentului nominal.
Se verifică dacă se poate depăşi puterea nominală:
PdM=UNINtg =1010-110-3=1mW<PN
Rezultă că nu există limitare în frecvenţă din cauza depăşirii puterii nominale,
rămânând doar limitarea datorită depăşirii curentului nominal, deci:
IN 10 1
f    1,59MHz
2 10 9 10
max 2  C U
Deci condensatorul poate fi utilizat în banda f  1,59MHz.
c) Puterea maximă pe care trebuie să o disipe condensatorul este:
75
 PdM=UNINtg =10210-210-3=1mW<PN
Deci există o singură frecvenţă critică:
I
N 101
f    159,2 KHz
cr 2  C U N 2 10 9 102
La f=500kHz>fcr, condensatorul funcţionează în domeniul de limitare a curentului,
deci tensiunea maximă ce poate fi aplicată la borne este:
N
I 10  1
U    31,8 V
A 2  f  C 2  5  105  10  9

4.2.15. Se dau două condensatoare cu parametrii:

C1=1nF, UN1=100V, IN1=0,1A, tg 1=10-2, PN1=50mW
C2=2,2nF, UN2=25V, IN2=50mA, tg 2=10-2, PN2=5mW.
Pentru condensatorul echivalent obţinut prin conectarea în paralel a celor două
condensatoare C1 şi C2, să se determine:
a) Banda de frecvenţă în care poate fi utilizat condensatorul echivalent dacă la borne
are o tensiune constantă de 15V.
b) Banda de frecvenţă în care poate fi utilizat condensatorul dacă prin acesta trece un
curent constant de 1mA.
c) Tensiunea maximă ce poate fi aplicată la bornele condensatorului dacă
funcţionează la frecvenţa de 100kHz.
Rezolvare:
a) Condensatoarele C1 şi C2 având la borne o tensiune de 15V, utilizarea
condensatorului echivalent în frecvenţă este limitată depăşirea curenţilor nominali şi
a puterilor nominale ale celor două condensatoare.
Se verifică depăşirea puterii nominale pentru C1:
PdM1=UIN1tg 1=1510-110-2=15mW<PN1
Rezultă că pentru C1 rămâne limitarea în curent:
I
N1 10  1
f'    1,06 MHz
max 2  C  U 2  10  9  15
1
Pentru C2, va fi:
PdM2=UIN2tg2=15510-210-2=7,5mW>PN2
Deci vom avea două limitări pentru C2:
I 5 10 2
f ''  N2   241kHz
max 2  C U N 2
2  2, 2  10  2 15
2
P 5 10 3
f '''  N2   160kHz
2 152  2,2 10 3 10 2
max
2  U 2  C  tg
2 2
Rezultă că banda de frecvenţă în care poate fi utilizat condensatorul echivalent este:
f  min{f’max, f’’max, f’’’max}=160kHz.
b) Dacă prin condensatoarele C1, C2 conectate în paralel trece curentul de 1mA,
atunci prin fiecare condensator trece curentul:

76
 C
I  1 I  1  10  3  0,3125 mA
1 C C 3,2
1 2
C
 10  3  0,6875 mA
2 2,2
I  I
2 C C 3,2
1 2
Pentru C1, puterea disipată maximă este:
PdM1=UN1I1tg =1020,312510-310-2=0,3125mW<PN1
Frecvenţa minimă până la care poate fi utilizat este:
I
1 0,3125  10  3
f'    497,6 Hz
min 2  C  U 2  10  3  10  2
1 N1
Pentru C2, puterea este:
PdM2=UN2I2tg 2=250,687510-310-2=0,17mW<PN2
I
2 0,6875  10  3
f ''    1,99 KHz
min 2  C  U 2  2 ,2  10  9  25
2 N2
Deci condensatorul echivalent poate fi utilizat în banda fmax{f’min,
f’’min}=1,99kHz.
PdM1=UN1I1tg 1=10210-110-2=0,1W>PN1
Frecvenţele critice sunt:
P
N1 5  10  2
f    79,6 KHz
11
2  C  U 2 tg 2  10  9  104  10  2
1
I
N2
 tg 10  2  10  2
f    318 KHz
21 2  C  P 2  10  9  5  10  2
1 N1
PdM2=UN2I2tg 2=25510-210-2=12,5mW<PN2
P
N 2 5  10  3
f    57,9 KHz
12 2  C  U 2 tg 2  2,2  10  3  252  10  2
2 N2
I 2  tg 25  10  4  10  2
f  N2 2   361KHz
22 2  C  P 2  2 ,2  10  9  5  10  3
2 N2
La frecvenţa de 100kHz, condensatoarele C1 şi C2 funcţionează în limitare de
putere, deci:
P
N1 5  10  2
U    89,2V
A1 2  f  C  tg
1 1 2  105  10  3  10  2
P
N2 5  10  3
U    19V
A2 2  f  C  tg
2 12 2  105  2,2  10  9  10  2
Deci tensiunea maximă ce se poate aplica la bornele condensatorului
echivalent la frecvenţa de 100kHz. este:
UAC=min{UA1, UA2}=19V

4.3. Probleme propuse

77
 4.3.1. La realizarea unui condensator ceramic monostrat se foloseşte un
dielectric cu permitivitatea efectivă tr=6%, armătura condensatorului având
suprafaţa S cu tS= 5%. Să se determine toleranţa grosimii dielectricului, pentru a
obţine o toleranţă a capacităţii condensatorului de 18%.
R: tg=7%

4.3.2. Un condensator ceramic multistrat format din 20 de straturi, are

toleranţa permitivităţii dielectricului de 0,5%, grosimea dielectricului este de 1%.
Să se determine abaterea ce trebuie obţinută la depunerea armăturii, astfel ca să se
obţină o toleranţă de 2% a capacităţii condensatorului.
R: ts=8,87%

4.3.3. Să se determine capacitatea unui condensator ceramic multistrat, format

din n straturi, pentru situaţia când două armături oarecare nu se conectează la
regiunile de lipire. Se va considera permitivitatea efectivă a dielectricului ,
grosimea unui strat d şi suprafaţa unei armături S.
S
R: primele două armături consecutive: C   n  2
d

78
 Capitolul 5

INDUCTOARE
5.1. Noţiuni teoretice

5.1.1. Definiţie
Inductorul este o componentă electronică pasivă a cărei impedanţă are un
caracter preponderent inductiv. Uzual, inductoarele se realizează prin bobinarea unui
conductor filar; de aici şi denumirea de bobine care se dă în mod obişnuit
inductoarelor. Din punct de vedere fizic inductivitatea sau inductanţa este definită ca
raportul dintre fluxul magnetic propriu,  şi curentul, i, ce străbate inductorul:

L (5.1)
I
Inductanţa este parametrul fundamental al inductorului şi depinde de formă,
dimensiunile şi numărul de spire, modul de plasare a acestora (unul sau mai multe
straturi) şi de existenţa miezului magnetic (care influenţează performanţele bobinei
prin structura sa fizică, prin forma geometrică şi prin poziţia faţă de bobinaj).

5.1.2. Parametrii inductoarelor

Inductorul, ca orice componentă pasivă este caracterizată de parametrii prezentaţi în
paragraful 1.1: inductanţa nominală LN, toleranţa t, coeficientul de variaţie cu
temperatura T, intervalul temperaturilor de utilizare [m, M], puterea nominală PN,
toleranţa tj, toleranţa globală tg.
- Inductanţa nominală, LN - depinde de dimensiunile geometrice ale bobinei, dar şi
de prezenţa şi calitatea miezului magnetic pe care este construită bobina, ales în
funcţie de domeniul de frecvenţă de lucru a acesteia.
- Curentul nominal IN reprezintă valoarea maximă efectivă a curentului sinusoidal ce
poate străbate inductorul în regim de funcţionare îndelungată.
Pentru unele tipuri de bobine este dată în catalog valoarea maximă a
componentei continue a curentului, ce poate fi aplicată bobinei în regim de
funcţionare îndelungată.
- Tensiunea nominală, UN la bornele inductorului;
- Frecvenţa proprie de rezonanţă, fR, este dată de relaţia:
1
fR  (5.2)
2  L N C p
unde Cp reprezintă capacitatea parazită a inductorului; aceasta depinde de structura
constructivă a bobinei, permitivitatea relativă a miezului şi a elementelor din
materiale izolante (straturi de lac, vopsea, carcasă de plastic, etc.); în schema
echivalentă a inductorului apare în paralel cu inductanţa.
79
 În unele cataloagele de inductoare, pentru a indica acest parametru, se
foloseşte acronimul SRF (Self-Resonant Frequency).
- Factorul de calitate al inductorului, Q, este egal cu raportul dintre puterea reactivă
dezvoltată în inductor la frecvenţa de lucru şi puterea activă disipată în acesta şi este
inversul tangentei unghiului de pierderi tg :
1 LI 2 L
Q   (5.3)
tg Rs I 2 Rs
unde =2f, f = frecvenţa de lucru a bobinei;
L = inductanţa bobinei la frecvenţa f;
Rs = rezistenţa serie de pierderi a bobinei la frecvenţa f, determinată de
pierderile prin conducţie în conductorul din care este realizat bobinajul bobinei
şi de pierderile în materialul magnetic al miezului (pierderi prin histerezis,
pierderi prin curenţi turbionari sau curenţi Foucault, etc.), de pierderile în
materiale izolante (izolaţia conductorului, carcasă, element de protecţie,
impregnant, etc.), de pierderi în ecran.
=complementul unghiului de defazaj între tensiunea şi curentul care străbat
bobina, numit unghi de pierderi.
În catalog este specificată valoarea acestui factor (valoarea minimă garantată -
Qmin sau valoarea Q la o anumită frecvenţă sau este dată caracteristica de
variaţie a factorului de calitate în funcţie de frecvenţă).
- Rezistenţa în curent continuu, Rcc este rezistenţa bobinei măsurată la frecvenţă zero
şi este determinată în principal de rezistenţa firului conductorului din care este
realizată bobina;

5.1.4. Solicitarea electrică a inductorului

Considerând un inductor care are inductanţa L, tensiunea nominală UN,

curentul nominal IN, puterea nominală PN, tangenta unghiului de pierderi tg ,
mărimile electrice la care poate fi solicitat inductorul la diferite frecvenţe vor trebui
să fie mai mici decât cele maxim admisibile determinate în funcţie de parametrii
nominali.

OBSERVAŢII IMPORTANTE
1. În acest tip de analiză (şi în problemele rezolvate) utilizăm pentru simplificarea
calculelor valorile efective ale mărimilor UN şi IN., vezi şi observaţiile similare de
la capitolul „Condensatoare”.
2. Inductoarele se presupune că au pierderi relativ mici, Q>10 sau tg<0,1. Această
presupunere ne permite cu bună aproximaţie utilizarea relaţiei I  U /   L care
stabileşte dependenţa curentului prin inductor în funcţie de tensiunea aplicată,
neglijând astfel rezistenţa serie sau paralel din schema echivalentă a inductorului,
rezistenţă care modelează pierderile de putere.

80
 Valorile maxim admisibile ale tensiunii (UA) şi curentului (IA) se determină
astfel: se determină puterea nominală ce ar putea să fie disipată de inductor Pdmax,
Pd max  U N  I N tg (5.13)
şi se compară cu puterea nominală, rezultând două cazuri.

Daca Pdmax>PN, atunci există două frecvenţe critice (f1 şi f2) şi se aplică
algoritmul prezentat mai jos la punctul (I).
Dacă PdmaxPN , atunci există doar o singură frecvenţă critică (f0) şi se aplică
algoritmul prezentat mai jos la punctul (II).
La frecvenţe joase, curentul prin inductor poate avea valori mari, el trebuie limitat la
valoarea IN. Tensiunea la borne care menţine curentul constant este: U    L  I N .
De la o anumită frecvenţă (notată f1), puterea disipată de către inductor poate depăşi
puterea nominală. Puterea disipată de către inductor are expresia
Pd    L  I N2  tg , (5.16)
Frecvenţa f1 se calculează punând condiţia:
PN
Pd f  f  PN  2f 1 LI N 2
tg  PN  f 1  (5.17)
1 2LI N
2
tg
Peste frecvenţa f1, din condiţie de a menţine puterea la o valoare egală cu PN,
avem:
PN 1
IA  ~ f 2 (5.18)
2fLtg
2fLPN 1
UA  ~ f 2 (5.19)
tg
Crescând şi mai mult frecvenţa, la un moment dat tensiunea pe inductor va
egala tensiunea nominală. Notăm această frecvenţă cu f2. Ea se deduce punând
condiţia:
2f 2 LPN UN2
tg
U UN   U N  f2  (5.20)
f  f2 tg 2LPN
La frecvenţe mai mari decât f2 avem:
U
I A  N ~ f 1 ; U A  U N  ct (5.21)
2fL
În concluzie, în funcţie de frecvenţă apar trei domenii în care se impun
succesiv restricţii: asupra curentului în domeniul frecvenţelor joase până la frecvenţa
critică f1, asupra puterii disipate în domeniul f1 – f2 şi asupra tensiunii la frecvenţe
mai mari decât frecvenţa critică f2. Tabelul 5.1 sintetizează calculele efectuate mai
sus. Figura 5.4 prezintă variaţia mărimilor IA şi UA în funcţie de frecvenţă.
Tab. 5.1
Domeniu frecvenţă: 0<f<f1 f1<f<f2 f>f2
Curent maxim PN UN
I
admisibil N
2fLtg 2fL

81
 Tensiune maxim 2fLPN
admisibilă 2fLIN UN
tg
Putere disipată PA  2fLI N2 tg PN U N2 tg
(admisibilă) 2fL
IA; UA
~f--1/2
IN
UN
~f--1

(log)
~f1/2

~f

f1 f2 f
(log)

Fig. 5.4 Variaţia mărimilor IA, UA în funcţie de frecvenţă

II) Dacă PdmaxPN, limitarea în tensiune se produce la o frecvenţă mai mică

decât limitarea în putere. La frecvenţe joase curentul admisibil este I N iar tensiunea
admisibilă creşte liniar cu frecvenţa, UA=2fIN. De la o anumită frecvenţă (notată
f0), tensiunea pe inductor poate depăşi tensiunea nominală. Frecvenţa f 0 se
calculează punând condiţia ca inductorul să fie solicitat în acelaşi timp atât la curent
nominal cât şi la tensiune nominală:
UN
U N  2f 0 LI N  f 0  (5.22)
2LI N
La frecvenţe mai mari decât f0 avem:
U
I A  N ~ f 1 ; U A  U N  ct (5.23)
2f
Deci, în funcţie de frecvenţă, apar două domenii în care se impun succesiv
restricţii: asupra curentului în domeniul frecvenţelor joase până la frecvenţa critică f0
şi asupra tensiunii la frecvenţe mai mari decât frecvenţa critică f 0. Tabelul 5.2
sintetizează calculele efectuate mai sus. Figura 5.5 prezintă variaţia mărimilor I A şi
UA în funcţie de frecvenţă în acest caz.
Tab. 5.2
Domeniu frecvenţă: 0<f<f0 f>f0
Curent maxim UN
admisibil I N 2fL
Tensiune maxim 2fLIN UN
admisibilă

82
 IA; UA

IN
UN
~f--1

(log)

~f

f0 f
(log)

Fig. 5.5 Variaţia mărimilor IA, UA în funcţie de frecvenţă în cazul f1>f2

Observaţie: În relaţiile anterioare, în cazul în care se are în vedere influenţa

temperaturii mediului ambiant asupra puterii maxim admisibile disipate de inductor,
puterea nominală PN va fi înlocuită cu PA, ce se determină conform paragrafului
1.3.3.

5.2. Probleme rezolvate

5.2.2. Să se calculeze inductanţa unui inductor cu miez din ferită cu

permeabilitatea efectivă ef=1600 ştiind că are 100 spire dispuse pe un singur strat,
spiră lângă spiră, lungimea bobinei este l=20 mm şi diametrul, d=3 mm.
.
N 2S
Rezolvare: L  o  ef l   ef L0
Rezultă: L=7,2 mH.

5.2.5. Să se calculeze rezistenţa ohmică a conductorului din care este realizată

o bobină cilindrică, cu un singur strat, spiră lângă spiră, cunoscând următoarele:
inductivitatea, L= 68 H, numărul de spire N=50, diametrul bobinei, d=1,2 mm,
diametrul conductorului de bobinaj (din cupru),
dCu=0,1 mm. La ce frecvenţă rezistenţa ohmică este egală cu modulul reactanţei
bobinei?
Rezolvare: Rezistenţa ohmică a conductorului este
lc
Rc   c (5.24)
Sc
unde:
- c este rezistivitatea materialului din care este realizat conductorului de
bobinaj (de obicei cupru - Cu =17,210-9 m);
83
 - lc=Nd este lungimea conductorului de bobinaj;
d c2
- Sc  este aria secţiunii conductorului de bobinaj.
4
Rezultă:
4 Nd
Rc  (5.25)
d c2
În cazul problemei: dc=dCu=0,1 mm; c=Cu=17,210-9 m. Deci Rc=0,5 
Reactanţa bobinei este XL=jL.
4 Nd 2 Nd
X L  Rc  2fL   f 
2
dc Ld c2
Rezultă: f=1,2 kHz.

5.2.6. Să se calculeze frecvenţa maximă până la care poate fi folosit la

realizarea unei bobine un conductor de cupru masiv cu diametrul de 0,4 mm astfel
încât efectul pelicular să fie neglijabil.
Rezolvare: Adâncimea de pătrundere () trebuie să fie mai mare decât
diametrul conductorului:

 d (5.26)
 0 f

Rezultă: f 
0d 2
  Cu  17,2  109 m
Înlocuind
 0  4  107 H / m
rezultă: f<26,9 kHz

5.2.7. Pentru o bobină cilindrică fără miez, având N=20 de spire dispuse pe un
singur strat, spiră lângă spiră, diametrul d= 2,5 mm şi lungimea l=10 mm să se
calculeze curentul maxim admis (la frecvenţe joase). Se va considera conductorul de
bobinare din cupru emailat (densitatea de curent maximă, J max=4 A/mm2).
Rezolvare: Se utilizează tabelul din Anexa A5.
d Cu
2

dcond=l/N=0,5 mm => dCu=0,45 mm => S Cu  = 0,159 mm2

4
Jmax=4 A/mm2 => Imax=JmaxSCu=636 mA
S-au folosit notaţiile:
dcond - diametrul conductorului de bobinaj Cu+Em
dCu - diametrul intrinsec al conductorului de cupru
Observaţie: rezistenţa ohmică a conductorului de bobinaj este:
4 Nd
Rc  2 =17 m. Rezultă puterea disipată: P=RcI27 mW, deci nu se pune
dc
problema unei limitări a curentului datorită puterii disipate, la frecvenţe joase.

84
 5.2.8. Să se calculeze numărul de spire şi diametrul conductorului de bobinaj
Cu+Em (Jmax=4 A/mm2) pentru o bobină fără miez, cu un singur strat, spiră lângă
spiră, cunoscând următoarele: inductanţa bobinei, L=10 H, diametrul bobinei, d=10
mm, curentul maxim prin bobină, Imax=1 A=IN. Să se verifice dacă ar putea fi
utilizată la frecvenţa maximă de 20 kHz în condiţiile în care se neglijează efectul
pelicular.
2
d Cu IN 4 IN
Rezolvare: SCu  4  J  d Cu 
 J max
 0,564 mm
max
Din tabelul din Anexa A5, se alege prima valoare mai mare decât 0,564 mm.
Acesta este dCu=0,6 mm, de unde rezultă dcond=0,659 mm.
N 2S N 2S  0 NS Ld cond
L  0  0  N  66
l Nd cond d cond 0S
Observaţie: l=Ndcond=43,5 mm > 4d=40 mm.
 Cu
La 20 kHz avem:    0,46 mm < dCu=0,6 mm. Deci bobina
 0 f
considerată nu poate fi utilizată la frecvenţa maximă de 20 kHz neglijând efectul
pelicular. Dacă se doreşte, totuşi, acest lucru, o soluţie ar fi reproiectarea schemei
electronice în aşa fel încât să se reducă curentul maxim prin bobină la I' max=
 2
JmaxS'Cu=Jmax = 0,675 A. Altă soluţie: utilizarea conductorului liţat (vezi figura
4
5.6).

a b
Fig. 5.6 Tipuri de conductoare: a) masiv; b) liţat
5.2.9. Pentru o bobină cu inductanţa nominală L=100 H, rezistenţa ohmică a
conductorului de bobinaj Rc=0,9 , să se calculeze tangenta unghiului de pierderi în
conductorul de bobinaj şi factorul de calitate corespunzător la frecvenţele de 10 Hz,
100 Hz, 1kHz, 10 kHz 100 kHz respectiv. Ce concluzie se poate trage de aici?
Rc 1
Rezolvare: tg c  ; Qc 
2fL tg c
Frecvenţa: 10 Hz 100 Hz 1 kHz 10 kHz 100 kHz
tg c 143 14,3 1,43 0,143 0,0143
Qc 0,007 0,07 0,7 7 70
Pierderile în conductorul de bobinare sunt foarte puternice la frecvenţe joase.
Observaţie: S-a neglijat efectul pelicular.
85
 5.2.10. Pentru o bobină cu inductanţa nominală L=10 H, rezistenţa de
izolaţie Rp=0,9 M, să se calculeze tangenta unghiului de pierderi în rezistenţa de
izolaţie şi factorul de calitate corespunzător la frecvenţele de 100 kHz, 1MHz, 10
MHz 100 MHz, 1GHz respectiv. Ce concluzie se poate trage de aici?
2fL 1
Rezolvare: tg p  ; Qp 
Rp tg p
Frecvenţa: 100 kHz 1 MHz 10 MHz 100 MHz 1 GHz
tg p 0,000007 0,00007 0,0007 0,007 0,07
Qp 143000 14300 1430 143 14,3
Pierderile în rezistenţa de izolaţie devin importante la frecvenţe foarte mari.

5.2.11. Se consideră o bobină având inductanţa L0=1 H în vid în care se

introduce un miez magnetic închis, fluxul de dispersie fiind cvasinul. Să se calculeze
inductanţa şi tangenta unghiului de pierderi în miezul magnetic la frecvenţa de 10
kHz ştiind că la această frecvenţă permeabilitatea complexă a materialului magnetic
din care este realizat miezul este:
='-j"=3400-j120.
Rezolvare: În regim sinusoidal, impedanţa la bornele bobinei devine:
Z  jL0  " L0  j' L0 (5.27)

Fig. 5.7 Bobină cu miez magnetic

Bobina reală poate fi deci echivalată cu o schemă serie formată dintr-o bobină
fără pierderi, de inductivitate 'L0 şi o rezistenţă echivalentă pierderilor în miez
magnetic rm="L0 (figura 5.7).
În cazul problemei: L=3,4 mH, rm=12,56 .
Tangenta unghiului de pierderi în miezul magnetic este:
"
tg m  ' (5.28)

Numeric: tgm=0,06.

5.2.12. Pentru o bobină cilindrică, monostrat, spiră lângă spiră, având

parametrii:
- numărul de spire: N=40;
- diametrul bobinei: d=4 mm;
86
 - diametrul conductorului de bobinaj Cu+Em: dcond=0,5 mm;
- diametrul intrinsec al conductorului de cupru: dCu=0,45 mm;
- permitivitatea electrică a emailului: 20.
să se estimeze capacitatea parazită ce apare între spirele sale.
Rezolvare: Cp=(N-1)CP0 unde CP0 este capacitatea parazită ce apare între
două spire alăturate. CP0 reprezintă capacitatea unui condensator plan având (figura
5.8):

dcond

cupru
email
d

dCu

l0

Fig. 5.8 Capacitatea parazită dintre două spire vecine

- dielectric () = mediul dintre armături; în cazul conductorului Cu+Em,
evident, mediul dintre armături este emailul (bobinaj spiră lângă spiră);
- aria armăturilor (A) = aria secţiunii transversale prin spiră - zona metalică
(coroană circulară);
- distanţa dintre armături (l0) = distanţa dintre două spire; în cazul
conductorului Cu+Em distanţa dintre armături este egală cu diametrul conductorului
de bobinaj, dcond (bobinaj spiră lângă spiră);
A  d Cu 2 d Cu 2 
Avem: C P0  ; A  [( d  )  (d  ) ]  dd Cu ; l0=dcond
l0 4 2 2 2
(5.29)
Deci:
( N  1 )dd Cu
CP  (5.30)
2d cond
Rezultă: Cp4,7 pF
Observaţie: În realitate, calculul capacităţii dintre două spire este mult mai
complex pentru că:
 armăturile capacităţii parazite nu sunt plane iar distanţa dintre armături este
variabilă (de la dcond la dcond-dCu, vezi figura 5.9).

87
 lo max = dcond

lo min = dcond-dCu
Fig. 5.9 Detaliu privind capacitatea parazită dintre două spire
 mediul dielectric parcurs de câmpul electric dintre cele două spire nu este
uniform, nu este format numai din izolaţia conductorului, intervenind şi aerul (vezi
fig. 5.9); rezultă în general o permitivitate efectivă a mediului dielectric,
 ef   email (5.31)

5.2.13. Să se calculeze capacitatea parazită a unei bobine dacă, măsurând

bobina cu ajutorul unui Q-metru (figura 5.10), s-a obţinut rezonanţa în următoarele
condiţii:
- f1=12 MHz ; CV1=316 pF;
- f2=26,3 MHz ; CV2=52,7 pF.
Să se calculeze de asemenea, inductanţa echivalentă Lech şi frecvenţa de rezonanţă.
Rezolvare: Impedanţa circuitului din figura 5.10 este:
1 1
Z  (5.32)
jCV 1 1
 jC p 
R jLech
unde: - Lech = valoarea inductanţei la frecvenţe joase (valoarea reală a inductanţei);
- Cp = capacitatea parazită;
- CV = capacitatea variabilă de acord.
Schema
echivalentă
a bobinei

Fig. 5.10 Măsurarea bobinei cu Q-metrul

88
 Condiţia de rezonanţă este Im(Z)=0. Neglijând rezistenţa parazită (modelată
aici ca rezistenţă paralel, R>>Lech; R>>1/Cp), din condiţia de rezonanţă rezultă:
1

 
(5.33)
Lech C p  CV
În cazul problemei:
1 1
 12   22 
Lech ( C p  CV 1 ) Lech ( C p  CV 2 )
Eliminând pe Lech între cele două relaţii se obţine (se face
notaţia: n=2/1=f2/f1):
CV 1  n 2 CV 2
Cp  (5.34)
n2  1
Numeric: n2=4,8 => Cp=16,6 pF
1 1
 12  => Lech  2 2  0,752 H
Lech ( C p  CV 1 ) 4 f 1 (C p  CV 1 )
1
Frecvenţa de rezonanţă proprie a bobinei este: f r 
2 Lech C p
Rezultă: fr=45,13 MHz

5.2.14. Să se determine legătura dintre inductanţa reală a bobinei (inductanţa

de la frecvenţe joase) şi inductanţa aparentă. Pentru bobina de la problema 5.2.13 să
se calculeze inductanţa aparentă la cele două frecvenţe menţionate în problemă. Să
se traseze graficul La(f).
Rezolvare: Inductanţa aparentă (notată La) reprezintă inductanţa măsurată a
bobinei la o anumită frecvenţă: X bobinã  jLa . Considerând schema echivalentă a
bobinei din figura 5.10 avem:
1
X bobinã  (5.35)
1
 jC p
jLech
Egalând cele două expresii pentru reactanţa bobinei rezultă:
Lech
La  (5.36)
1   2 Lech C p
Pentru bobina de la problema 5.2.13 avem:
1
- f1=12 MHz ; CV1=316 pF => La1  2 2  6,7 H
4 f 1 CV 1
1
- f2=26,3 MHz ; CV2=52,7 pF => La 2  2 2  18 H
4 f 2 CV 2
Trasarea graficului La(f) se va realiza cu ajutorul programului de simulare a
circuitelor electronice SPICE. Schema utilizată în acest scop este prezentată în
figura 5.11. Ea conţine următoarele componente:
- E - generator de semnal sinusoidal de frecvenţă variabilă;
89
 - RS (10 ) - rezistenţa internă a generatorului E;
- Lech (0,752 H) - inductanţa propriu-zisă;
- CP (16,6 pF) - capacitatea parazită a bobinei;
- RP (1 M) - rezistenţa parazită (modelată aici în paralel) a bobinei.

Fig. 5.11 Schema utilizată la simularea bobinei cu programul SPICE

Neglijând RP avem:
Im Z bobinã  1  U bobinã 
La   Im 
 2 f  I bobinã 
1 ImU bobinã  Re I bobinã   ReU bobinã  Im I bobinã 

2 f I
2
bobinã

formulă ce se va folosi pentru trasarea graficului La(f) în programul SPICE (vezi

figura 5.12).

Fig. 5.12 Graficul La(f)

Figura 5.13 prezintă un detaliu al curbei La(f) în jurul frecvenţei de rezonanţă
proprie a bobinei.
La frecvenţe joase LaLech, dar, pe măsură ce frecvenţa creşte, La devine mult
mai mare decât Lech. La frecvenţe mai mari decât frecvenţa de rezonanţă proprie a
bobinei, La devine negativ - inductorul a devenit condensator!
90
 Fig. 5.13 Detaliu pe graficul La(f)
5.2.15. Pentru o bobină având inductanţa nominală de 4,7 H şi capacitatea
parazită de 6 pF să se calculeze:
a. frecvenţa de rezonanţă proprie;
b. frecvenţa la care inductanţa aparentă este cu 1% mai mare decât inductanţa
reală a bobinei.
c. frecvenţa la care inductanţa aparentă este cu 10% mai mare decât
inductanţa reală a bobinei.
d. frecvenţa la care inductanţa aparentă este cu 30% mai mare decât
inductanţa reală a bobinei.
Să se comenteze rezultatele obţinute.
Rezolvare:
1
fr  =30 MHz.
2 Lech C p
Fie t% procentul cu care inductanţa aparentă este mai mare decât inductanţa
100  t %
reală a bobinei. Se notează x  .
100
Lech x 1 1 1 x 1
La   xLech  f   f
1   Lech C p
2
x 2 Lech C p x r
Deci:
- x=1,01 => f0,1fr=3 MHz
- x=1,1 => f0,3fr=9 MHz
- x=1,3 => f0,5fr=15 MHz

Concluzii:
- în aplicaţii pretenţioase, în care nu se acceptă o abatere mai mare de 1%
pentru valoarea inductanţei unei bobine, frecvenţa maximă până la care poate fi
folosită bobina este de aproximativ 10% din frecvenţa proprie de rezonanţă;

91
 - dacă aplicaţia în care se utilizează bobina permite o abatere a valorii
inductanţei de până la 10% (30%) atunci frecvenţa maximă până la care poate fi
folosită bobina este de aproximativ 30% (50%) din frecvenţa proprie de rezonanţă;

5.2.16. Să se determine variaţia cu frecvenţa a curentului maxim admisibil şi a

tensiunii maxim admisibile pentru un inductor având parametrii:
- inductanţa nominală, L=16 H;
- curentul nominal, IN=0,8 A;
- tensiunea nominală, UN=360 V;
- puterea nominală, P N=10 W;
- tangenta unghiului de pierderi, tg=0,04 (considerată aproximativ constantă
în gama de frecvenţă).
Rezolvare:
P  U I tg  360  0,8  4  10 2  11,5W
d max N N
U I tg  P
N N N

PN U2
N tg
f1   3,89 MHz ; f 2  2LP  5,16 MHz.
2LI 2 tg N
N
Rezultatul este sintetizat în tabelul următor:

Domeniu frecvenţă (MHz): 0<f<3,89 3,89<f<5,16 f>5,16

1577
, 3,58
IA (A) 0,8
f f
UA (V) 80,42f
158,533 f 360
5.2.17. Pentru un inductor cu valoarea nominală a inductanţei LN=0,56 H,
frecvenţa proprie de rezonanţă fr=260 MHz şi rezistenţa de curent continuu Rcc=
0,34  să se calculeze capacitatea parazită a bobinei şi tangenta unghiului de
pierderi datorată rezistenţei Rcc la frecvenţa de lucru f=20 MHz (se neglijează efectul
pelicular).
Rezolvare: Capacitatea parazită a bobinei se obţine din relaţia:
1
fr  ;
2 L N  C p
1 1
Cp    0,66 pF
2L
4 2  f R N 4 2  260 2  1012  0,56  10  6
Rcc 0,34 4
tg cc    6  48,35  10
L 2  20  10  0,56  10
6

5.2.18. Pentru un inductor, cu valoarea nominală LN=100 mH, frecvenţa

proprie de rezonanţă fr=117 kHz şi rezistenţa serie Rs=38  să se calculeze
capacitatea parazită a bobinei şi factorul de calitate al acesteia la frecvenţa de lucru
f=30 kHz.
Observaţie: pierderile în miezul magnetic se consideră neglijabile la frecvenţa
de lucru.
92
 Rezolvare:
1 1
Cp    18,5 pF
4 2 f R2 Ln 4 2  117 2  106  100  10  3
L 2  30  103  100  103
Q   495
Rs 38
5.2.19. Pentru o bobină cu valoarea nominală LN=0,22 H, toleranţa de
fabricaţie t=20% şi rezistenţa serie aproximativ egală cu Rs=0,1 , să se calculeze
variaţiile factorului de calitate al bobinei la frecvenţa de lucru de
f=10 MHz.
Rezolvare: Factorul de calitate este dat de relaţia:
L N 2  107  0,22  10  6
Q   138
Rs 0,1
Valoarea bobinei variază între:
L+=LN(1+t)=0,22(1+0,2)=0,264 H şi
L-= LN(1-t)=0,22(1-0,2)=0,176 H
Va rezulta:
L 2  107  0,264  10 6
Q    165
R 0,1
2  10 7  0,176  10  6
L
Q    110
R 0,1
5.2.20. Un inductor cu LN=495 H, are factorul de calitate maxim Q=230 la
f=400 kHz. Să se calculeze rezistenţa echivalentă de pierderi serie şi valoarea
capacităţii condensatorului care împreună cu bobina alcătuieşte un circuit oscilant
serie cu frecvenţa de rezonanţă egală cu f=400 kHz.

Rezolvare:
L L
Q ; Rs 
R Q
2   400  10 3  495  10 6
Rs   0,54
230
1 1
f  ; C
2  LC 4 f L
2 2

1
C  320 pF
4   400  10 6  495  10  6
2 2

93