I.

Analiza statistică a activității de comerț exterior: delimitarea domeniului de

activitate, indicatori, metode statistice de analiză.

Noțiunea de comerț exterior cuprinde totalitatea operațiunilor de schimb cu bunuri

materiale realizate în țara noastră în raport cu restul lumii, aceste fluxuri mărind sau micsorand
resursele nationale ale tarii ca rezultat al intrarii sau iesirii definitive din tara.
Fluxurile de marfuri care fac obiectul comertului exterior se pot grupa in 2 sisteme de
comert: sistemul de comert general si sistemul de comert special.
Sistemul de comert general cuprinde totalitatea marfurilor care trec frontiera de stat
mentinandu-se conform de destinatia urmatoare. Sistemul de comert special cuprinde numai
marfurile care trec frontiera vamala.
Principala forma in care se concretizeaza circuitul economic international o constituie
fluxurile comerciale, cunoscute sun denumirea genetica de comert international.
Comertul international reprezinta ansamblul tranzactiilor cu bunuri si servicii care se
stabilesc intre agentii economici din tari diferite. Elementele componente ale comertului extern
sunt fluxurile de marfuri corporale si cele incorporale (numite genetic comert invizivil),
prestarile de servicii (turism international, telecomunicatii internationale, etc.) vanzari-cumparari
de licente, operatiuni de know-how, etc.
Activitatile de baza ale comertului international sunt exportul si importul.
Exportul consta in vanzarea de bunuri materiale si servicii unu agent economic, dintr-o alta
tara, plata acestora facandu-se in bani cu circulatie internationala. Exportul asigura diminuarea
consumului final si piete de desfacere pentru o parte a populatiei interne.
Fiecare ţară are o frontieră de stat şi o frontieră vamală, cele două delimitări teritoriale
putând diferi în anumite cazuri. Există, de exemplu, enclave şi/sau extrateritorialităţi (exclave)
vamale determinate de condiţiile de relief din zona de graniţă dintre două ţări, când accesul este
mai lesnicios de pe teritoriul ţării vecine. Pe de altă parte, pe teritoriul fiecărei ţări se află birouri
vamale în interiorul ţării, care efectuează operaţiuni specifice de vămuire, iar numeroase ţări
admit organizarea de depozite sub control vamal, de antrepozite, de zone şi porturi libere, toate
acestea modificând raportul dintre teritoriul naţional (recunoscut politic prin tratate) şi cel vamal
(în care autoritatea unui stat sau a unei uniuni de state îşi exercită uniform prerogativele
administrative).

Evaluarea statistică a fluxurilor de mărfuri se realizează cantitativ (în tone şi, dacă este
cazul, în unităţi specifice de măsură) şi valoric: pentru export în preţuri fob – port de îmbarcare
sau franco frontiera ţării exportatoare, iar pentru import în preţuri cif – port de debarcare a
mărfurilor sau franco frontiera ţării importatoare. Pentru livrările gratuite de mărfuri în cadru
ajutoarelor internaţionale şi pentru bunurile confiscate la graniţă, evaluarea acestora se face la
preţurile pieţei internaţionale sau la preţurile aceloraşi mărfuri pentru care schimbul se face pe
baze comerciale. Translatarea datelor valorice exprimate în diferite valute efective de lucru într-o
unică monedă de referinţă se face pe baza cursului oficial de schim valabil în ziua vămuirii.

Sistemul conceptual al Balanţei de Plăţi Externe

Poziţia unei economii naţionale în raporturile ei cu restul lumii este reflectată în două
documente: Balanţa de Plăţi Externe (BPE) şi poziţia investiţională internaţională (PII),
documente elaborate sub auspiciile Fondului Monetar Internaţional (FMI) în scopul de a
răspunde cerinţelor de fundamentare a deciziilor de politică macroeconomică şi de implicare a
ţării în schimburile cu străinătatea, şi, pe de altă parte, de a asigura comparabilitatea datelor
naţionale cu cele ale altor ţări şi ierarhizarea internaţională. Aceste două documente sunt
rezultatul unor abordări diferite ale relaţiilor economice internaţionale ale unei ţări.

Balanţa de Plăţi Externe (BPE) înregistrează tranzacţiile (fluxurile) derulate între

rezidenţi şi nerezidenţi de-a lungul perioadei de referinţă (de obicei, anul calendaristic).

Poziţia Investiţională Internaţională (PII) are în vedere stocul de creanţe (drepturi) şi

angajamente (obligaţii) financiare ale unei economii faţă de restul ţărilor lumii la un moment dat
(de obicei la sfârşitul anului). Modificarea acestui stoc este, evident, rezultatul tranzacţiilor
derulate după momentul ultimei observări a stocului (ceea ce este înregistrat în BPE), dar şi
efectul schimbărilor petrecute în ratele de schimb ale monedelor în care sunt evidenţiate
creanţele şi angajamentele, în preţurile utilizate pentru evaluarea creanţelor (drepturilor) şi
angajamentelor (obligaţiilor) acumulate de-a lungul timpului, precum şi efectul altor ajustări
valorice (deteriorări, pierderi etc.). Vezi şi paragraful redactat în limba engleză.

Potrivit „Manualului Balanţei de Plăţi Externe” elaborat sub auspiciile FMI (actualmente,
băncile centrale din ţările lumii aplică recomandările din cea de a cincea ediţie actualizată a
acestui Manual), balanţa de plăţi externe (BPE) este un document statistic care rezumă într-o
formă ordonată, sistematică totalitatea tranzacţiilor unei economii cu restul lumii de-a lungul
unei perioade de timp (de obicei, un an). Constatăm că, la Statistică pentru afaceri internaţionale
fel ca şi în cazul SCN, BPE se bazează pe conceptul de tranzacţie, numai că de astă dată este
vorba de tranzacţii între rezidenţii şi nerezidenţii unei economii. Distincţia între cele două
categorii de subiecte economice nu are în vedere naţionalitatea sau alte criterii legale sau
administrative, ci situarea centrului principal de interes economic în limitele graniţelor
economice ale respectivei ţări sau dincolo de acestea („accepţiunea economică a rezidenţei”).

Balanţa comercială a unei ţări poate fi determinată atât pe baza datelor din evidenţele
vamale (exporturi fob – importuri cif), cât şi pe baza datelor din evidenţa bancară (postul
„mărfuri” din contul curent al balanţei de plăţi externe unde atât exportul cât şi importul se
înregistrează la preţuri fob, întrucât serviciile de transport şi asigurare a mărfurilor pe parcurs
internaţional se evidenţiază în posturi distincte).

Pentru a asigura o tratare uniformă a loturilor de mărfuri din punct de vedere al repartiţiei
geografice a schimburilor, exporturile se înregistrează pe ţări în funcţie de ultima ţară de
destinaţie cunoscută în momentul efectuării exportului, iar importurile se structurează pe ţări în
funcţie de ţara de produţie, adică ţara în care a avut loc prelucrarea sau ţara în care bunurile au
suferit apreciabile transformări fizice, unde produsele agricole au fost recoltate, minereurile au
fost extrase etc.

Indicatori ai implicării unei ţări în comerţul internaţional

Participarea unei economii la comerţul internaţional cu bunuri şi servicii este

reflectată şi analizată cu ajutorul următorilor indicatori:
  Volumul valoric al exporturilor anuale de bunuri şi servicii ale unei ţări şi ponderea
acestora în produsul intern brut (în %), ca expresie a performanţei exterioare a economiei
naţionale. ƒ
 În comparaţiile dintre ţări se recurge deseori la exportul/locuitor, dar exportul trebuie să
cuprindă atât bunurile (produse tangibile şi intangibile), cât şi serviciile (produse intangibile). ƒ
 Volumul valoric al importurilor anuale de bunuri şi servicii ale unei ţări şi mărimea
relativă (în %) a acestora în raportul cu produsul intern brut al ţării, ca expresie a dependenţei
economiei naţionale faţă de pieţele externe de aprovizionare. ƒ
 Împreună, exporturile şi importurile de mărfuri şi servicii exprimate procentual în raport
cu PIB formează un indicator ce reflectă rolul schimburilor comerciale cu străinătatea în crearea
şi utilizarea produsului brut al ţării. El este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea
de ventilare internaţională a economiei unei ţări. ƒ
 Capacitatea de plată a unei economii naţionale constituie o dimensiune importantă în
luarea deciziei de a face afaceri cu operatorii economici din acea ţară. Cel mai uzitat indicator
este exprimarea rezervei oficiale a ţării în luni de import (uneori, doar a părţii din rezerva oficială
care este deţinută în valută forte, nu şi partea deţinută sub formă de aur monetar). Indicatorul
rezultă din simpla împărţire a rezervei oficiale de valută a ţării la importul mediu lunar din
ultimul an sau din ultimul semestru. Dacă rezultatul acestui raport este de cel puţin 2,5 luni, se
apreciază că respectiva ţară nu va avea în viitorul apropiat dificultăţi în respectarea
angajamentelor internaţionale de plată. ƒ
 Pentru a exprima semnificaţia (gravitatea) dezechilibrului înregistrat în comerţul exterior
al ţării, excedentul/deficitul balanţei comerţului cu bunuri şi servicii se raportează la PIB.

O caracterizare completă a schimburilor comerciale (mărfuri şi servicii) presupune şi

luarea în considerare a indicatorilor de structură a schimburilor comerciale cu străinătatea (mai
ales, ponderea produselor cu valoare adăugată mare pe unitatea exportată de marfă sau de
serviciu). Ei sporesc acurateţea imaginii sectorului extern al economiei reale. Desigur,
completarea acestor indicatori statici cu aspecte ale dinamicii schimburilor cu străinătatea.
Frecvent utilizaţi sunt indicii (coeficienţii) de devansare care rezultă din compararea unui indice
de creştere a comerţului exterior sau a exportului de bunuri şi servicii cu Statistică pentru afaceri
internaţionale dinamica PIB. Evident, rezultatul unei astfel de raportări trebuie să fie supraunitar
pentru a arăta „de câte ori” a crescut mai repede volumul tranzacţiilor cu străinătatea faţă de
producţie.

La fel se calculează la nivel de societate comercială şi indicii de devansare a producţiei de

către exportul unui anumit bun sau serviciu. Astfel de coeficienţi de devansare exprimă o alegere
raţională a specializării pe produse a exportului întreprinderii în raport cu structura cererii
specifice pieţei internaţionale.

O altă modalitate de analiză dinamică a comerţului exterior cu bunuri şi servicii presupune

apelarea la coeficienţi de elasticitate absolută sau relativă. Astfel, dinamica exporturilor
(importurilor) exprimată fie prin sporul valoric al tranzacţiilor, fie prin ritmul (rata) de creştere
procentuală a fluxului internaţional cu dinamica producţiei exprimată prin indicatori similari.

Este firesc sa ne intrebam cum poate fi realizata o caracterizare cat mai completa si corecta
a deschiderii catre economia internationala a unei economii nationale. Schema din Figura nr.
1.1. arata ca relatiile economice internationale cuprind atat fluxuri (tranzactii) comerciale cat si
fluxuri (tranzactii) financiare.

Fluxurile comerciale internaţionale reflectă interdependenţele dintre ţări în planul

economiei reale, fiind rezultatul adâncirii treptate a specializării operatorilor economici din
diferite ţări în producerea şi comercializarea de bunuri tangibile (produse corporale: materii
prime, semifabricate şi produse manufacturate), de bunuri intangibile (produse ale inteligenţei
umane sub formă de produse incorporale: brevete de invenţie, know-how, lucrări de proiectare)
sau de prestări de servicii (transporturi şi asigurări, turism internaţional, servicii profesionale).

Fluxurile financiare internaţionale sunt acele tranzacţii între rezidenţii unei ţări şi cei din
restul lumii care au ca obiect transferul de mijloace de plată şi/sau de credit. Aceste fluxuri
vizează, pe de o parte, compensarea tranzacţiilor comerciale, iar pe de altă parte, tranzacţii
financiare independente faţă de activitatea comercială internaţională. Această a doua categorie de
fluxuri financiare se concretizează în mişcările internaţionale de capital (credite externe acordate
sau/şi primite, investiţii Analiza statistică a deschiderii internaţionale a unei economii străine
directe sau de portofoliu, mişcări de fonduri financiare pe termen scurt). Consecinţele migraţiei
transfrontaliere a capitalului în vederea valorificării pe o altă piaţă decât cea pe care s-a format el
se reflectă tot sub forma unor fluxuri financiare, dar de sens invers faţă de sensul mişcării
capitalului, fiind concretizat în veniturile din plasamentele externe de capital. O bună parte din
aceste venituri se repatriază în ţara de origine a capitalului sub formă de dobânzi (pentru credite),
profituri (pentru investiţii) şi sume generate de diferenţele existente pe diferite pieţe financiare
între ratele de schimb (pentru mişcările de fonduri pe termen scurt).

Figura 4.1 Tipologia fluxurilor economice internaţionale

 II. Aplicație

Problema nr. 108

Potrivit Anuarului Statistic al României, populația, cererea turistică și produsul intern

brut pe regiuni statistice în anul 1998 sunt cuprinse în următorul tabel:

Tabel 108.1

Regiunea Populația Turiști cazați PIB

(mii locuitori) (mii) (mld. lei prețuri curente)
Nord-Est 3.785,53 5.552 47.766,7
Sud- Est 2.943,256 1.171 48.721,6
Sud 3.496,579 642 49.516,3
Sud-Vest 2.419,686 374 35.742,2
Vest 2.073,740 520 35.471,4
Nord-Vest 2.861,521 606 44.664,9
Centru 2.660,679 928 47.173,7
București 2.304,934 675 61.672,8
Sursa: Anuarul Statistic al României, INS București, Ediția 1998, p.862, Ediția 1999, p.937,
Ediția 2000, p.718

Se cere:

 Să se facă o analiză comparativă a gradului de concentrare/dispersie pe regiuni statistice a

celor 3 variabile considerate.
 Să se observe disparitățile dintre aceste regiuni, folosind PIB (mld.lei). Ce se constatată?
 Să se reprezinte grafic disparitățile teritoriale constatate la punctul precedent al
problemei.
 Rezolvare:

Tabel 1. Realizarea multicriterială a regiunilor turistice după metoda rangurilor

Rang
Rang Rang Sumă Loc Media Loc Media Loc
Regiune turiști
populație PIB ranguri ocupat aritmetica/rang ocupat geomemtrică/rang ocupat
cazați
Nord- 8 1 3 12 3 4 4 2.67 2
Est
Sud-Est 6 2 5 13 4 4.33 3 6.67 5
Sud 7 5 2 14 5 4.66 5 7.78 6
Sud-Vest 3 8 7 18 8 6 8 18.67 7
Vest 1 7 8 16 6 5.33 6 6.22 4
Nord- 5 6 6 17 7 5.66 7 20.00 8
Vest
Centru 4 3 4 11 2 3.66 2 5.33 3
Bucuresti 2 4 1 7 1 2.33 1 0.89 1
TOTAL 108 36
Sursa: Prelucrat dupa tabelul 108.1

Interpretare: Conform datelor obținute în tabelul de mai sus, rezultă că pe prima poziție se
află Bucureștiul, ce are un rang mediu de 2,33 puncte, urmat îndeaproape de Centrul țării, cu un
rang mediu de 3,66 puncte, iar pe ultimul loc în clasamentul nostru se regăsește regiunea de
Nord-Vest, având un rang mediu de 5,66 puncte. Situarea celor două regiuni pe primele locuri, se
explică prin nivelul ridicat al edificiilor și zonelor turistice ce cuceresc turiștii. Regiunea în care
se situează zona Moldovei este cea de Nord-Est ce ocupă un loc onorabil în clasamentul nostru,
cu un rang de exact 4 puncte.

Ca și o conluzie finală, consider că, dacă regiunile din care facem parte ar beneficia de o
promovare mai avansată a zonelor turistice ce sunt deosebit de frumoase și în număr mare,
clasamentele cu privire la studiul turistilor ce ne vizitează ar fi total diferite.

Tabel nr. 2. Densitatea turistică în raport cu populația(mii locuitori). Diparitățile acestor

regiuni conform PIB(mld. lei)

Densitatea
Turiști Disparități
Regiunea Populația circulatiei
cazați PIB/Populație
turistice
Nord-Est 3.785,53 5.552 1.46 12.61
Sud- Est 2.943,256 1.171 0.39 16.55
Sud 3.496,579 642 0.18 14.16
Sud-Vest 2.419,686 374 0.15 14.77
Vest 2.073,740 520 0.25 17.11
Nord-
2.861,521 606 0.21 15.6
Vest
Centru 2.660,679 928 0.34 17.17
București 2.304,934 675 0.29 26.75
Sursa: Prelucrare proprie după tabelul 108.1
 Imagine nr.1 Densitatea circulației turistice

Densitatea circulatiei turistice

Nord-Est
Sud-Est
Sud
Sud-Vest
Vest
Nord-Vest
Centru
Bucuresti

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr. 2.

Din imaginea de mai sus putem observa diferențe considerabile ale circulației turistice de
la o regiune la alta. Însă, regiunea de Nord-Est prezintă cea mai mare densitate a circulației
turistice, în valoare de 0,29 mii locuitori.

Figura nr. 2 Disparități conform PIB (mld. Lei) a regiunilor prezentate în tabelul nr.2

Disparități
Nord-Est
Sud- Est
Sud
Sud-Vest
Vest
Nord-Vest
Centru
București

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr. 2

Din datele analizate în tabelul nr. 2, coloana 4, ce le-am prezentat mai apoi în Figura nr.2
observăm diferențe vizibile de la o regiune la alta. Cele mai mari disparități le prezintă capitala
țării noastre, București, având o valoare de 26,75 mld. lei/populație. Urmată apoi de Centru țării
cu o valoare de 17,17 mld. lei/populație, regiunea de Vest (17,11 mld. lei/populație).