Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
corelate cu:
b) bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea
de bunuri);
Activitatea bancară este întotdeauna însoțită de riscul pierderilor de proprietate, astfel încât băncile
comerciale țin să utilizeze serviciile societăților de asigurare. Având în vedere specificul activității instituțiilor
de credit, în sistemul de protecție garantată a mai apărut o altă direcție – cea de asigurare a riscurilor
bancare.
Ca obiect al asigurărilor bancare sînt folosite activele materiale ale băncii, banii deponenților și a însăși a
organizației de credit. Iar sistemul de asigurare a riscurilor bancare sînt împărțite în două grupe de
elemente:
Riscuri și facilități de asigurare, care rezumă din toate organizațiile și întreprinderile financiare;
Sectorului bancar din Republica Moldova îi sînt caracteristice următoarele tipuri de riscuri:
riscurile financiare – acestea includ: credite, dobânzi, investiții, riscul valutar, riscul de lichiditate și de
insolvabilitate;
riscurile funcționale –sînt riscurile de natură strategică și tehnologică, care se referă la regie și cheltuielile de
funcționare, și pot reflecta ineficiența activităților bancare;
Asigurarea riscurilor bancare presupune asigurarea protecției necesare instituțiilor financiare și de credit în
cazul suportării pierderilor din partea personalului instituției sau a părților terțe, ca urmare a unor acțiuni
ilegale ale acestora.
Asigurarea poate fi complexă și de direcționare specificată. În calitate de asigurători pot fi băncile sau alte
instituții financiare. Asiguratorul – este societatea care își desfășoară activitatea în baza unei licențe.
Operațiunea de bază care aduce cele mai mari venituri la o bancă comercială este creditarea populației și a
întreprinderilor. Prin urmare, asigurarea răspunderii pentru restituirea creditelor din partea debitorilor, în
scopul de a obține profit suplimentar este direcția preferențială în asigurarea riscurilor bancare.
În plus, o atenție deosebită este acordată riscurilor de asigurare a deponentului. În cazul unui posibil
faliment al băncii astfel se asigură protecția investițiilor în numerar ale clienților. La rândul său, banca are
dreptul de a se proteja de pretențiile financiare ale deponenților, care, în cazul pierderii investiției, vor
depune o cerere pentru returnarea investițiilor sale.
Asigurarea depozitelor în contextul crizei economice din Republica Moldova permite creșterea încrederii
consumatorilor în instituțiile financiare. În același timp, se dezvoltă o astfel de direcție, precum asigurarea
emitenților de carduri bancare. În acest caz, clienții preferă să utilizeze serviciile instituțiilor bancare, care
vor asigura siguranța depozitelor acestora. Ca rezultat, numărul de clienți ai băncii se va extinde.
Printre metodele de asigurare a riscurilor bancare cele mai relevante sînt următoarele:
crearea fondurilor de compensare și rezervă – aceste fonduri sunt necesare în cazul situațiilor cu un grad
sporit de risc financiar;
redactarea competentă a contractelor de prestare a serviciilor și produselor bancare între părțile interesate.
Ajustarea metodelor standard de asigurare a riscurilor bancare se efectuaează pentru a se evita pierderile
financiare care pot apărea ca urmare a instabilității pe piața valutară din Moldova și schimbările mediului
economic extern.
Toate metodele de asigurare a riscului bancar se utilizează ca instrumente financiare active. Scopul unei
astfel de utilizări este normalizarea și stabilizarea activității băncilor comerciale în soluționarea conflictelor,
precum și căutarea unui compromis în sfera politicii de asigurare între instituțiile financiare, partenerii și
clienții săi.
Ca şi în cazul ipotecii, bunurile gajate îşi pot modifica valoarea în timp. Din acest motiv, la preluarea unui
bun drept gaj se stabileşte un procent din valoarea sa pentru acoperirea garanţiei (practic între 10-60% ) şi
se procedează la verificarea şi evaluarea lunară a garanţiei, mai ales în cazul gajului fără deposedare (care
poate fi constituit din stocul de materie primă, semifabricate sau produse finite).
Avantaje : Acest tip de garanţie este uşor preluat de bancă, are un cadru legislativ stabilit şi cunoscut de
părţile implicate, clienţii îl pot folosi drept garanţie prin gajarea bunurilor investite în afacerea.
Dezavantaje : Evaluarea bunurilor constituite drept gaj este uneori dificilă, mai ales din punct de vedere al
evoluţiei viitoare, bunurile pot “dispărea” (de exemplu, când s-a gajat un stoc de materiale); dificultatea
vânzărilor pe piaţă (datorită evoluţiei preţurilor, a lipsei cumpărătorilor interesaţi, etc.)
O metodă sigură de gestiune a riscurilor bancare cu care se confruntă băncile în rînd cu orice alte
întreprinderi comerciale este asigurarea patrimoniului băncii. Aceasta direcţie este larg dezvoltată în toate
ţările lumii inclusiv şi în Republica Moldova. În afară de aceasta băncile comerciale din Moldova apar pe
piaţa serviciilor de asigurare în calitate de persoane interesate, cerînd de la clienţii săi debitori, companiile
de asigurare în caz de depunere a garanţiilor pentru creditele primite, acestea să fie asigurate la o companie
de asigurare acceptată de bancă.
Un domeniu mai puţin dezvoltat în Moldova, este colaborarea directă a băncilor cu companiile de asigurare
în scopul asigurării riscului specific bancar – riscul de creditare. În multe ţări cu economia de piaţă
dezvoltată, băncile au găsit în companiile de asigurare parteneri de afaceri care propun metode de
micşorare a pierderilor suportate de bănci în cazul apariţiei riscul creditar. Acestea sunt:
Aceste metode deja au început să fie folosite în România şi primii paşi în acest domeniu au fost făcuţi şi în
Rusia. Deşi în Republica Moldova acestea nu sunt folosite, consider că este necesar să le cunoaştem în
speranţa apariţiei lor în curând şi pe piaţa bancară locală.
Reeşind din cele spuse contractul de asigurare a riscului nerambursării creditului este încheiat între
companiile de asigurare (asigurători) şi bănci şi alte instituţii de creditare (asiguraţi). În baza contractului de
asigurare asigurătorul îi plăteşte asiguratului compensaţia de asigurare în mărime de 50-90% din suma
nerambursată de împrumutat (şi dobânzile aferente acesteia). În aşa fel este prevăzută şi participarea
asigurătorului la acoperirea pierderilor în scopul micşorării eliminării responsabilităţii băncii la verificarea
solvabilităţii şi la urmărirea ulterioară a situaţiei financiare a împrumutatului. Responsabilitatea
asigurătorului apare în cazul când asiguratul nu a primit suma de bani stipulată în contractul de creditare
după un anumit termen după sosirea datei plăţii prevăzută de contract (de obicei, 10-30 de zile), sau a
termenului stabilit de bancă în cazul neîndeplinirii de către împrumutat a condiţiilor contractului de
creditare aceasta oferă posibilitatea instituţiei de creditare de a primi mijloace nu numai că la data indicată
în contract, ci şi mai devreme, în termenele prevăzute în contract în calitate de sancţiune (de ex., pentru
folosirea creditului în alte scopuri decât cele indicate în contract). Limita responsabilităţii asigurătorului şi
termenul sosirii ei sunt stipulate în contract de asigurare.
Perioada asigurării riscului nerambursării creditului este stabilită în dependenţă de termenul de rambursare
a creditului. La asigurarea tuturor creditelor acordate, contractul de asigurare a riscului nerambursării
creditului este încheiat pentru un termen de un an.
nivelul riscului;
Obiectul gajului este degrevat de gaj, în cazul rambursării datoriei totale faţă de Bancă, cu perfectarea
documentelor necesare pentru eliberarea bunurilor de sub gaj.
Dacă debitorul gajist cere eliberarea prealabilă a bunurilor de sub gaj sau a unei părţi din bunul gajat, atunci
economistul din cadrul filialei în rezultatul verificării obiectului gajului, perfectează un act (proces-verbal),
care atestă suficienţa gajului în raport cu soldul creditului şi a dobânzilor la zi şi posibilitatea eliberării
parţiale a bunului gajat de sub gaj. Măsurile menţionate sunt admise numai în cazuri excepţionale.
Comitetul de credite al Băncii ia notă de cererea debitorului gajist si (PV perfectat) actul emis, şi, în
dependenţă de caz (istoria de creditare a debitorului gajist, afacerea pe care o gestionează, suficienţa de
acoperire, soldul creditului şi a dobânzilor neachitate, cererea debitorului ) ia decizia cu privire la eliberarea
bunurilor de sub gaj.
În cazul eliberării prealabile sau la termen a bunurilor gajate, Banca restituie debitorului gajist originalul
documentelor ce atestă dreptul de proprietate.
Banca în calitate de creditor gajist poate exercita drepturile de gaj, în cazul în care debitorul nu a
îndeplinit/respectat condiţiile contractuale sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o
parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute în contract.
În cazul în care Banca intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie sa notifice acest fapt debitorului
şi/sau debitorului gajist persoană terţă.
După notificare, Direcţia Juridică a Băncii depune la Registrul în care a fost înscris gajul un preaviz, la care
anexează dovada notificării debitorului gajist. Preavizul trebuie să conţină:
e) somaţia ca debitorul gajist să transmită, în termenul acordat de creditorul gajist bunul gajat.
c) 10 zile pentru un bun luat în posesie şi administrat, începând cu data înregistrării preavizului.
Dacă Banca este participant profesionist pe piaţa valorilor mobiliare şi deţine un gaj asupra valorilor
mobiliare, ea are dreptul să ia în posesie sau să vândă aceste valori mobiliare, fără preaviz şi fără
respectarea termenului de preaviz.
Debitorul gajist se poate opune urmăririi de către Bancă a bunului gajat, plătind creanţa sau după caz
înlăturând încălcările menţionate în preaviz şi cele ulterioare, plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente
înregistrării preavizului.
Transmiterea bunului gajat poate fi benevolă sau silită. Transmiterea benevolă este atunci când debitorul
gajist transmite de bună voie obiectul gajat în posesia Băncii pentru vânzarea ulterioară. Transmiterea silită
are loc după expirarea termenului preavizului, în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Vânzarea bunului gajat poate fi efectuată prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică. În
cazul vânzării prin tender, Banca face un anunţ public prin intermediul mass-media sau prin invitaţii. În cazul
vânzării prin licitaţie publică, se indică data, ora şi locul licitaţiei în avizul de vânzare. În caz că mijloacele
obţinute din realizarea bunului gajat depăşesc datoria debitorului, diferenţa se restituie debitorului.