REPUBLICA MOLDOVA

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII

CONSTRUCŢII DIN BETON ŞI BETON ARMAT

EXECUTAREA, CONTROLUL CALITĂŢII ŞI RECEPŢIA

LUCRĂRILOR DIN BETON ŞI BETON ARMAT MONOLIT

NCM F.02.03 - 2005

EDIŢIE OFICIALĂ

DEPARTAMENTUL CONSTRUCŢIILOR ŞI DEZVOLTĂRII TERITORIULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

Signature Not Verified

Digitally signed by Pantaz Gheorghe
Date: 2012.12.04 13:36:10 +02:00
Reason: validate document CHIŞINĂU * 2005
Location: www.cts.md
 ISC 91.080.40

ELABORAT de Dr. ing. A. Isac, ing. T. Axenti, Dr. ing. O. Cazacu,

ing. V. Ungureanu, ing. V. Plămădeală.
ACCEPTAT de Comitetul Tehnic CT-C F.02 “CONSTRUCȚII DIN BETON
ȘI BETON ARMAT”

Preşedinte:
Dr.hab. I. Ciupac - Universitatea Tehnică a Moldovei

Secretar:
Ing. Gr. Popov - Direcția de Verificare și Expertizare a Proiectelor
în Construcții

Membri:
Dr. hab. E. Livovschi
Dr. ing. T. Sârbu
Dr. ing. M. Potârcă
Dr. ing. A. Isac
Dr. ing. I. Rusu
Ing. M. Moșneguță
Ing. V. Ștefârțâ
- Universitatea Tehnică a Moldovei
- Universitatea Tehnică a Moldovei
- Universitatea Tehnică a Moldovei
- Universitatea Tehnică a Moldovei
- Universitatea Tehnică a Moldovei
- Societatea pe Acțiuni „MONOLIT”
- Concernul „INMACOM”

APROBAT de Directorul general al Departamentului Construcţiilor si

Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova prin ordinul nr.06 din 06 ianuarie
2005, cu aplicare din 01 ianuarie 2005,

Odată cu intrarea în vigoare a prezentului normativ în construcţii se anulează

compartimentul 2. „Бетонные работы” al СНиП 3.03.01-87 “Несущие и
ограждающие конструкции”.

 DCDT 2005 Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului normativ în orice
publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.)
este interzisă dacă nu există acordul scris al ONC.
NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII MOLDOVEAN NCM F.02.03-2005

Constructii din beton și beton armat

Executarea, controlului calității și recepția lucrărilor din beton și beton
armat monolit
Concrete and reinforced concrete constructions
Production, control quality and reception of monolitic concrete and reinforced concrete
construction
Бетонные и железобетонные конструкции
Производство, контроль качества и приемка монолитных бетонных и железобетонных
конструкций

Ediţie oficială

1 DOMENIU DE APLICARE
1.1 Prezentul normativ stabileşte prevederile de execuţie a lucrărilor din beton
și beton armat monolit.
Prezentul normativ se referă la construcţiile de locuinţe şi social-culturale,
precum şi la construcţiile industriale şl agrozootehnice cu pereţi din zidărie
armată sau nearmată.
1.2 Prezentul normativ se referă la executarea construcţiilor noi, reconstrucția,
extinderea, resistematizarea,modernizarea şi consolidarea construcţiilor
existente.
1.3 Prezentul normativ nu se referă la construcţiile speciale cum sunt: coşurile
de fum separate, cuptoarele industriale, canalele de fum, la alte zidării din
betoane refractare și speciale, la zidăriile consolidate cu cămăşuieli armate, a
căror executare se reglementează prin prescripţii speciale.
1.4 Prezentul normativ este obligatoriu pentru toţi agenţii economici care
activează în domeniul proiectării, executării şi recepţionării lucrărilor de beton și
beton armat monolit.
2 REFERINŢE
NGM G.04.02-99 Instalaţii termice, de ventilare şi condiţionare a aerului.
Termotehnica construcţiilor.
СНиП 2.01.07-85 Нагрузки и воздействия.
СНиП 3.01.01-85* Организация строительного производства.
NCM F.02.03-2005 pag.2

СНиП 3.09.01-85 Производство сборных железобетонных

конструкций и изделий. Внесено изменение №1
опубликованное в БСТ №11 1988 г.
СНиП 3.03.01-87 Несущие и ограждающие конструкции.
СНиП 2.03.11-85 Защита строительных конструкций от коррозии.
SM 250.2004 Betoane celulare. Condiţii tehnice.
ГОСТ 10922-90 Арматурные и закладные изделия сварные, соедине-
ния сварные арматуры и закладных изделий железо-
бетонных конструкций. Общие технические условия.
ГОСТ 14098-91 Соединения сварные арматуры и закладных изделий
железобетонных конструкций. Типы, конструкции и
размеры.
ГОСТ 10268-80 Бетон тяжелый. Технические требования к заполни-
телям.
ГОСТ 25192-82 Бетоны. Классификация и общие технические требо-
вания.

ГОСТ 7473-94 Смеси бетонные. Технические условия.

ГОСТ 25820-83 Бетоны легкие. Технические условия.
ГОСТ 10181.0-81 Смеси бетонные. Методы определения удобоукла-
дываемости.
ГОСТ 10181.4-81 Смеси бетонные. Методы определения расслаивае-
мости.
ГОСТ 27006-86 Бетоны, Правила подбора состава.
ГОСТ 10180-90 Бетоны. Методы определения прочности по
контрольным образцам.
ГОСТ 18105-86 Бетоны. Правила контроля прочности.
ГОСТ 23732-79 Вода для бетонов и растворов. Технические условия.
ГОСТ 22690-88 Бетоны. Определение прочности механическими
методами неразрушающего контроля.
 NCM F.02.03-2005 pag.3

ГОСТ 26873-86 Материалы из отсевов дробления осадочных горных

пород для строительных работ. Технические условия.
ГОСТ 8267-82 Щебень из природного камня для строительных
работ. Технические условия.
ГОСТ 10260-82 Щебень из гравия для строительных работ.
Технические условия.
ГОСТ 8736-93 Песок для строительных работ. Технические
условия.
ГОСТ 9757-90 Гравий, щебень и песок искусственные пористые.
Технические условия.
ГОСТ 9758-86 Заполнители пористые неорганические для
строительных работ. Методы испытаний.
ГОСТ 9759-83 Гравий и песок керамзитовые. Технические условия.
ГОСТ 22236-85 Цементы. Правила приемки.
ГОСТ 22237-85 Цементы. Упаковка, маркировка, транспортирование
и хранение.
ГОСТ 23464-79 Цементы. Классификация.
ГОСТ 10178-85 Портландцемент и шлакопортландцемент.
Технические условия.
ГОСТ 969-91 Смеси бетонные. Технические условия.
ГОСТ 22266-94 Цементы сульфатостойкие. Технические условия.
ГОСТ 24211-91 Добавки для бетонов. Общие технические
требования.
ГОСТ 25346-89 Основные нормы взаимозаменяемости ЕСДП.
Общие положения, ряды допусков и основных
отклонений.
ГОСТ 25347-82 Основные нормы взаимозаменяемости ЕСДП. Поля
допусков и рекомендуемые посадки.
NCM F.02.03-2005 pag.4

ГОСТ 18242-72 Статистический приемочный контроль по альтерна-

тивному признаку. Планы контроля.
ГОСТ 23478-79 Опалубка для возведения монолитных бетонных и
железобетонных конструкций. Классификация и
общие технические требования.

3 PRINCIPII GENERALE
3.1 Regulile de execuţie şi recepţie a construcţiilor din beton şi beton armat
monolit, reglementate prin prezentul normativ, sunt obligatorii pentru toate
organizaţiile şi unităţile economice care execută lucrările de construcţii - montaj,
reconstrucţia şi reparaţia clădirilor şi edificiilor în toate ramurile economiei
naţionale pe teritoriul Republicii Moldova, independent de subordonarea
departamentală.
3.2 Normativul reglementează normele şi regulile de executare a construcţiilor
monolite din betoane grele, supergrele şi uşoare preparate pe bază de agregate
poroase cu excepţia domeniilor de aplicare în ramurile construcţiilor specificate
la 3.3.
3.3 La executarea construcţiilor din betoane speciale, cum sunt betoanele
refractare şi cele rezistente la agenţi agresivi şi pentru protecţia la radiaţii X, din
betoane rezistente la temperaturi înalte, la aplicarea betoanelor prin torcretare şi
utilizate la beton are sub apă, precum şi la executarea construcţiilor hidrotehnice
şi la lucrările de irigaţie şi hidroameliorative, la executarea coşurilor de fum,
tunelurilor, podurilor, etc. trebuie să se ţină cont de prevederile prescripţiilor
normative tehnice aferente acestor domenii de utilizare.
3.4 Lucrările de beton a re trebuie executate în conformitate cu prevederile
din prezentul normativ şi din СНиП 3.01.01-85*, care reglementează
organizarea construcţiilor, tehnica securităţii în construcţii şi măsurile
antiincendiu, precum şi cu exigenţele esenţiale din Legea privind calitatea în
construcții.
3.5 Lucrările de betonare a construcţiilor monolite , precum şi a unor părţi ale
acestora se execută conform prevederilor din proiectele de execuţie a lucrărilor
(PEL) sau conform fişelor tehnologice, în care paralel cu prevederile СНиП
3.01.01-85* trebuie prevăzute măsuri tehnico-organizatorice de asigurare a unui
nivel înalt de organizare şi mecanizare a lucrărilor.
 NCM F.02.03-2005 pag.5

3.6 Materialele fabricate în ţară şi cele importate, care se utilizează la realizarea

construcţiilor monolite din beton şi beton armat, trebuie să corespundă
condiţiilor de calitate conform documentelor normative şi legislative în vigoare,
iar pentru materialele noi şi cele de import trebuie să se elaboreze Agremente
tehnice.
3.7 Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii atât la executarea lucrărilor
de construcţii-montaj, cât şi la elaborarea documentelor tehnologice pentru
executarea construcţiilor din beton şi beton armat monolit.

4 COFRAJELE ȘI SUSȚINEREA LOR

4.1 Cofrajele şi susţinerile trebuie să asigure obţinerea formei, dimensiunilor şi
gradului de finisare prevăzute în proiect pentru elementele ce urmează a fi
executate, respectându-se înscrierea în toleranţele admisibile conform condiţiilor
prezentate în Anexa A.
4.2 Cofrajele şi susţinerile trebuie proiectate astfel încât să fie capabile să reziste
la toate acţiunile ce pot apare în timpul procesului de execuţie. Ele trebuie să
rămână stabile până când betonul atinge o rezistenţă suficientă pentru a suporta
eforturile la care va fi supus după decofrare, cu o limită acceptabilă de siguranţă.
4.3 Cofrajele şi susţinerile trebuie să fie suficient de rigide pentru a asigura
satisfacerea toleranţelor pentru structură şi a nu afecta capacitatea sa portantă.
4.4 Cofrajele trebuie montate astfel încât să fie posibilă amplasarea corectă a
armăturii, cât şi realizarea unei compactări corespunzătoare a betonului.
Cofrajele şi susţinerile trebuie proiectate şi montate în conformitate cu
reglementările tehnice în vigoare. Supravegherea şi controlul trebuie să asigure
realizarea cofrajelor în conformitate cu planurile de execuţie şi cu reglementările
tehnice specifice.
4.5 Ordinea de montare şi demontare a cofrajelor trebuie stabilită astfel încât să
nu se producă degradarea elementelor de beton cofrate sau a componentelor
cofrajelor şi susţinerilor.
4.6 Cofrajele trebui proiectate şi montate astfel încât să permită decofrarea fară
deteriorarea sau lovirea betonului. îmbinările dintre panourile cofrajului trebuie
să fie etanşe.
NCM F.02.03-2005 pag.6

4.7 Suprafaţa interioară a cofrajului trebuie să fie curată. Substanţele de ungere

a cofrajului trebuie aplicate în straturi uniforme pe suprafaţa interioară a
cofrajului, iar betonul trebuie turnat cât timp aceşti agenţi sunt eficienţi. Trebuie
luată în considerare orice influenţă dăunătoare posibilă a acestor substanţe de
decofrare asupra suprafeţei betonului. Agenţii de decofrare nu trebuie să păteze
betonul, să afecteze durabilitatea betonului sau să corodeze cofrajul.
Alegerea agenţilor de decofrare trebuie să se facă pe baza reglementărilor
tehnice sau agrementelor. De regulă, agenţii de decofrare reprezintă emulsii tip
apă-ulei, apă-săpun, suspensii tip apă-cretă, argilă-săpun, ciment-săpun-apă etc.
4.8 Distanţierele cofrajului, lăsate în beton, nu trebuie să afecteze rezistenţa sau
aspectul betonului.
4.9 Cofrajul trebuie executat şi finisat astfel încât să nu existe pierderi de
componente fine ale betonului sau să producă pete pe suprafaţa acestuia.
4.10 Piesele înglobate provizoriu pot fi necesare pentru menţinerea fixă a
cofrajului sau a barelor de armătură până la întărirea betonului. Distanţierele nu
trebuie să producă încărcări suplimentare inacceptabile asupra structurii, nu
trebuie să reacţioneze cu constituenţii betonului sau cu armătura şi nu trebuie să
producă pătarea suprafeţei de beton.
4.11 Cofrajele se execută din lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau din
produse pe bază de materiale polimerice. Materialele utilizate trebuie să
corespundă normelor (standardelor) în vigoare.
Construcţiile deosebite ca formă, înălţime sau deschideri se execută prin
procedee speciale. Proiectul de execuţie a lucrărilor trebuie să cuprindă precizări
privind alcătuirea cofrajelor şi susţinerilor acestora, precum şi tehnologia de
montare şi de decofrare ale lor.
4.12 Clasificarea cofrajelor din punct de vedere al concepţiei de alcătuire
constructivă:
a) cofraje fixe, executate şi montate la locul de turnare a betonului şi
folosite de regulă pentru o singură turnare (o singură dată);
b) cofraje demontabile mobile, care se deplasează şi iau poziţii succesive
odată cu turnarea betonului (cofraje glisante, păşitoare sau rulante);
c) cofraje nedemontabile pierdute (cofraje ce rămân înglobate în beton şi
au destinaţie de faţadă);
 NCM F.02.03-2005 pag.7

d) cofraje modulate de inventar (din panouri mari şi cofrajele spaţiale).

4.13 Cofrajele, susţinerile şi piesele de fixare trebuie calculate şi dimensionate
conform precizărilor prezentate în Anexa B.
Agenţii de decofrare nu trebuie să păteze cofrajul, să corodeze betonul, trebuie
să se aplice uşor, să-şi păstreze proprietăţile în condiţiile climatice dificile de
execuţie a lucrărilor, nu trebuie să provoace reducerea rezistenţei stratului de
protecţie a armăturii, să conţină substanţe care la evaporare pot dăuna sănătatea
muncitorilor, trebuie să posede aderenţă de suprafeţele verticale şi înclinate nu
mai puţin de 24 h la temperatura + 30°C.
4.14 Manipularea, transportul şi depozitarea cofrajelor trebuie să se facă astfel,
încât să se evite deformarea şi degradarea lor (umezire, murdărire, putrezire,
ruginire, etc.). Este interzisă depozitarea cofrajelor direct pe pământ sau
depozitarea altor materiale direct pe stivele panourilor de cofraje.
4.15 Tipul cofrajului trebuie adoptat de către proiectant la elaborarea sarcinii de
proiect la faza elaborării fişei tehnologice şi trebuie să cuprindă precizări
detaliate şi anume:
a) lucrările pregătitoare ;
b) fazele de execuţie;
c) poziţia golurilor de curăţare sau betonare;
d) programul de control al calităţii pe fazele de execuţie a cofrajelor ;
e) resursele şi forţele de muncă necesare, echipamentele de susţinere,
utilajele sculele, etc.;
f) organizarea raţională a forţelor de muncă.
4.16 înainte de începerea operaţiilor de montare a cofrajelor, suprafeţele de
beton vechi, care vin în contact cu betonul ce urmează a se turna, se curăţă şi se
pregătesc minuţios. Se verifică şi se corectează poziţia armăturilor de legătură şi
a benzilor de rost, precum şi poziţionarea ţevilor de plastic pentru montarea
reţelelor interioare.
4.17 Montarea cofrajelor trebuie să cuprindă următoarele operaţii:
a) trasarea poziţiei cofrajelor;
b) asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;
NCM F.02.03-2005 pag.8

c) verificarea definitivă a cofrajelor;

d) montarea furtunurilor gofrate pentru formarea canalelor de montare a
reţelelor electrice, de computerizare, de televiziune etc.
4.18 Controlul şi recepţia lucrărilor de cofrare se execută pe etape astfel:
a) în prealabil se controlează calitatea lucrărilor pregătitoare şi a
elementelor de cofrare şi susţinere;
b) se verifică poziţionarea, trasarea şi modul de fixare a elementelor.
4.19 Recepţia finală a cofrajelor se face prin înregistrarea construcţiilor în
“Registrul de procese verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor”, parte
integrantă din Cartea tehnică ţinând cont de următoarele prevederi care trebuie
să asigure:
a) alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;
b) montarea corectă a elementelor cofrajelor şi etanş area calitativă a
acestora;
c) dimensiunile interioare ale cofrajelor, în raport cu dimensiunile
elementelor de betonat;
d) poziţia corectă a cofrajelor în raport cu poziţia de proiect a elementelor
corespunzătoare;
e) poziţia golurilor.
5 FASONAREA ŞI MONTAREA ARMĂTURII ÎN ELEMENTELE
DE CONSTRUCŢII.

5.1 Principii generale

5.1.1 Fasonarea barelor, executarea şi montarea carcaselor de armătură trebuie
realizate în strictă conformitate cu prevederile din proiect.
Înainte de a se trece la fasonarea armăturilor, executantul trebuie să analizeze
prevederile proiectului, ţinând seama de posibilităţile practice de montare şi de
fixare a barelor, precum şi de aspectele tehnologice de betonare şi compactare.
Dacă se consideră necesar, se solicită reexaminarea de către proiectant a
condiţiilor de armare prevăzute în proiect.

Armătura trebuie tăiată, îndoită, manipulată astfel încât să se evite:

 NCM F.02.03-2005 pag.9

a) deteriorarea mecanică (crestături, lovituri);

b) ruperi ale sudurilor în carcase şi plase sudate;

c) contactul cu substanţe care pot afecta proprietăţile de aderenţă sau pot

produce procese de coroziune.
5.1.2 Fasonarea barelor, executarea şi montarea carcaselor de armătură trebuie
să se facă în strictă conformitate cu prevederile din proiect şi din ГОСТ 10922-
90.

Armăturile de fasonat trebuie să fie curate şi drepte, în acest scop se

îndepărtează impurităţile şi rugina de pe suprafaţa barelor.
Oţelul livrat în colaci sau în bare îndoite trebuie să fie îndreptat înainte de a se
tăia şi fasona, fără a se defecta profilul. La întindere cu troliu К alungirea
maximă nu trebuie să depăşească 1 mm/m.

5.1.3 Barele tăiate şi fasonate trebuie depozitate în pachete etichetate, în aşa fel
încât să se evite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şi curăţeniei lor
la momentul montării, turnării şi compactării betonului.

5.1.4 Armăturile trebuie să se termine cu sau fără ciocuri, conform prevederilor

din proiect. La armăturile netede cu diametrul D, ciocul se îndoaie la 180°, cu
raza interioară de minimum 1,25  şi porţiunea dreaptă de capăt de minimum 3
. La armăturile cu profil periodic, ciocul se îndoaie la 90°, cu raza interioară
de minimum 2  şi porţiunea dreaptă de capăt de minimum 7 .

5.1.5 îndoirea barelor înclinate, a celor de trecere din stâlpi în grinzi sau a celor
trecute peste colţul unui cadru, trebuie realizată cu lungimea de minimum 10 .
Capetele barelor înclinate trebuie să aibă o porţiune dreaptă cu lungimea de
minimum 20  în zonele întinse şi de minimum 10  în zonele comprimate.

5.1.6 Fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o maşină cu

regim de funcţionare lent, fără şocuri. Curbarea barelor din oţel cu profil
periodic trebuie executată numai la viteză minimă a mecanismelor de îndoire cu
două viteze.

5.1.7 Se interzice fasonarea armăturilor la temperaturi sub minus 10°C. Barele

cu profil periodic şi diametru peste 25 mm trebuie fasonate la cald.
5.1.8 La construcţiile, al căror volum depăşeşte 100 m montarea armăturilor se
începe numai după recepţionarea calitativă a cofrajelor şi acceptarea de către
proiectant a fişei tehnologice de betonare. In acest caz se prevăd rosturi de
NCM F.02.03-2005 pag.10

betonare. Rosturile de betonare se formează prin montarea unei garnituri de

plastic, metal sau de lemn perpendicular pe axa elementului constructiv
orizontal. După ce betonul a atins rezistenţa de priză, garnitura se înlătură şi se
continuă procesul de betonare conform indicaţiilor din fişa tehnologică.
5.1.9 La montarea armăturilor se iau măsuri care să asigure turnarea şi
compactarea betonului creând spaţii libere între armături la partea superioară, la
un interval de 3 m, ce permit pătrunderea liberă a hohotului sau a furtunului de
descărcare a betonului.

5.1.10 Armăturile trebuie montate în poziţia prevăzută de proiect, luând măsuri

care trebuie să asigure menţinerea acestora în timpul betonării cu distanţiere,
agrafe, capre etc.
5.1.11 Piesele metalice înglobate trebuie fixate prin puncte de sudură sau
legături cu sârmă de armătura elementului, sau fixate de cofraj, astfel încât să
asigure menţinerea poziţiei lor în timpul turnării betonului.
5.1.12 în cazul în care se dispune de mijloace mecanice de ridicat şi montat,
armătura trebuie montată sub formă de carcase preasamblate.

5.2 Legarea armăturilor

5.2.1 În punctele de încrucişare barele de armătură se leagă cu sârmă neagră sau
se sudează electric prin puncte. Dacă legarea se face cu sârmă, trebuie utilizate
două fire de sârmă neagră cu diametrul 1... 1,5 mm. în cazul în care pot apărea
alte situaţii, legarea barelor se adoptă conform soluţiilor de proiect.
5.2.2 La plasele de armături se leagă în mod obligatoriu două rânduri de
încrucişări mărginite pe întregul contur (perimetru). Restul de încrucişări din
mijlocul plaselor se leagă peste una (sub formă de şah). Plasele curbe subţiri se
leagă în toate punctele de încrucişare.

5.2.3 Carcasele grinzilor şi stâlpilor se leagă în toate punctele de încrucişare a

barelor de armătură.

5.2.4 În Anexa С sunt prezentate abaterile limită, admise la fasonarea şi

montarea armăturilor. In proiect se prevăd şi abateri mai mici, care trebuie
respectate conform СНиП 3.09.01-85.
 NCM F.02.03-2005 pag.11

5.3 Sudate
5.3.1 Plasele sudate se folosesc ca armături pentru construcţiile din beton armat
monolit şi prefabricate (plăci pentru planşee şi acoperişuri etc.) solicitate, de
regulă, numai la încărcări statice.
5.3.2 Plasele sudate trebuie depozitate în locuri acoperite, fără contact direct cu
pământul. încărcarea, descărcarea şi transportul plaselor sudate se face cu grijă,
evitându-se izbirile, deformarea lor sau desfacerea sudurii,

5.3.3 Dacă plasele sunt acoperite cu rugină, înlăturarea acesteia trebuie efectuată
prin periere în cel puţin 5 zone a câte 20 cm. Zonele de îndepărtare a ruginii
trebuie să fie cât mai uniform distribuite în lungul barei.

5.4 Reguli constructive

5.4.1 La armarea elementelor constructive din beton armat se respectă
prevederile constructive faţă de stratul de protecţie prezentate în Anexa C.

5.4.2 Distanţele minime între armături, precum şi diametrele minime admise

pentru armăturile din beton armat monolit trebuie prevăzute în funcţie de
diferitele tipuri de elemente şi de solicitările la acţiuni ale acestora. De regulă,
diametrele armăturilor pentru centurile antiseismice nu pot fi mai mici de
12AIII, pentru stâlpi 16-18 AIII, planşee 18-20 AIII, etc. Totul depinde de
dimensiunile elementului de construcţii, destinaţia acestuia şi în mare măsură de
eforturile la care el este calculat.

5.5 Înnădirea armăturilor

5.5.1 Procesele de înnădire a barelor de armătură se execută conform
prevederilor din proiectul de execuţie şi din ГОСТ 14098-91 prin:

a) sudare electrică prin puncte;

b) sudare electrică cap la cap prin bare intermediare;

c) sudare manuală cu arc electric prin suprapunere cu eclise;

d) sudare manuală cap la cap cu arc electric, sudare în cochilie, sudare în

semimanşon de cupru şi sudare în mediu de bioxid de carbon.
NCM F.02.03-2005 pag.12

5.6 Înlocuirea armăturilor prevăzute de proiect

5.6.1 Dacă nu se dispune de sortimentul de armături cu diametrele prevăzute
de proiect, acestea, cu acordul scris al proiectantului, se înlocuiesc cu alt
sortiment, respectând următoarele condiţii:
a) înlocuirea armăturilor cu bare de alt diametru din acelaşi tip de oţel se
face astfel încât aria armăturii să fie egală sau cu maximum 5% mai mare
decât cea din proiect;

b) înlocuirea armăturii de rezistenţă din grinzi se execută astfel încât

diametrul nou adoptat să nu depăşească 25 % din cel prevăzut în proiect,
însă fără a se schimba tipul oţelului;

c) înlocuirea armăturilor cu bare de alt tip de oţel, decât cel prevăzut în

proiect, se face numai cu avizul proiectantului sau pe baza datelor
precizate în proiect;

d) înlocuirea se înscrie în registrul de execuţie a lucrărilor şi se vizează de

către dirigintele de şantier atestat, care are în subordonare lucrarea.

5.6 Condiţii de montare a armăturilor

5.7.1 Înainte de a fi montată armătura trebuie curăţată de impurităţi, pete de
unsoare, rugină şi gheaţă, care într-o măsură mai mare sau mai mică poate
reduce aderenţa la beton. Pentru a fi posibilă compactarea betonului cu
vibratoare de adâncime trebuie create spaţii necesare pătrunderii lor în
intervalele dintre armături.
5.7.2 Armătura de preluare a eforturilor de întindere şi compresiune (armătura
activă) se leagă cu sârmă de armătura transversală sau se sudează cu armătura
transversală, dacă construcția va fi încărcată cu sarcină statică.

5.7.3 Armătura, legată în carcase rigide se fixează cu garnituri cu grosimea

stratului de protecţie (anticorozivă), se montează la poziţia de proiect în aşa fel
ca să nu fie mişcată (deranjată) în procesul de turnare şi compactare a betonului.

5.7.4 Dacă construcţia se execută direct pe pământ (de exemplu, plăcile de

fundaţie), atunci în prealabil se executa un pat de beton cu grosimea de
minimum 5 cm. Dacă acest pat lipseşte grosimea stratului de protecţie a
armăturii se măreşte de 2 ori faţă de cel specificat în proiect.

5.7.5 Aderenţa armăturii la beton se asigură printr-un strat de protecţie bine

compactat, care trebuie să protejeze armătura contra coroziunii timp îndelungat
 NCM F.02.03-2005 pag.13

şi să asigure condiţiile de conlucrare a betonului cu armătura. Grosimile minime

ale straturilor de protecţie a armăturii depinde de diametrul barelor. Acestea sunt
prezentate în Tabelul 1, iar în funcţie de grosimea elementului, în Anexa C. Alte
grosimi ale stratului de protecţie trebuie prevăzute în proiect.
Grosimea stratului de protecţie a armăturii la construcţiile din beton uşor trebuie
majorat în funcţie de dimensiunile elementului constructiv, însă nu mai mare de
două ori. La fel se procedează şi în cazul construcţiilor exploatate în medii
agresive.

Tabelul 1

Diametrul barelor, mm Stratul de protecţie a armăturii, mm

1. Până la 12 10
2. Până la 14 15
Până la 16
Până la 18
3. Până la 20 20
Până la 22
4. Până la 25 25
Până la 28
5. Mai mare de 28 30

Grosimea stratului de protecţie a armăturilor se asigură conform prevederilor din

proiectele de execuţie cu abateri între -2 + 4 mm.
Dacă în proiect nu sunt specificate grosimile straturilor de protecţie a
armăturilor, atunci trebuie respectate prevederile ce urmează:

a) pentru armăturile longitudinale de rezistenţă se asigură grosimi egale

cu minimum diametrul armăturilor sau egale cu valorile din Tabelul 1 cu
abateri între -2 + 4 mm;

b) pentru armăturile înclinate cu diametrul începând cu 16 mm se

recomandă să aibă un strat de protecţie cu grosimea de minimum 2 ori mai
mare decât diametrul armăturilor respective din Tabelul 1.

NOTE
1. Pentru grinzi cu înălţimea începând cu 500 mm şi diametrul armăturii de
16 mm, grosimea minimă a stratului de protecţie a armăturii trebuie să
fie de minimum 20 mm;
NCM F.02.03-2005 pag.14

2. Pentru feţele laterale ale elementelor constructive (fundaţii stâlpi, grinzi

în contact cu pământul) grosimea stratului de protecţie a armăturii poate
fi de minimum 45 mm. Această grosime se pocite reduce până la 25 mm
cu condiţia executării la interior a unei tencuieli cu mortar M100, cu
grosimea de minimum 20 mm sau a unei hidroizolaţii din bitum.;

3. Grosimea stratului de protecţie a armăturii construcţiilor din betoane

uşoare expuse direct la acţiunea, factorilor climatici, neprotejate cu
tencuială se majorează cu 10 mm.

Grosimea stratului de protecţie pentru armătura longitudinală, precum şi pentru

brătare în toate cazurile nu trebuie să fie mai mică decât cele mai mici valori
prezentate în Tabelul 1, dacă nu se cere majorarea grosimii stratului de protecţie
a armăturii conform pct. 5.7.1.. .5.7.4.

5.7.6 Pentru construcţiile cu structura mixtă parţial prefabricate (parţial

monolite) sunt valabile datele pentru stratul de protecţie a armăturii prezentate în
Tabelul 1.
La muchiile construcţiilor parţial prefabricate, din beton turnat cu rezistenţa de
minimum B25 şi grosimea de minimum 15 mm se admite micşorarea stratului
de protecţie a armăturii cu 50% din de valoarea prezentată în Tabelul 20, însă nu
trebuie să fie mai mic de 10 mm.
Facturile de aspect, formele arhitectonice, elementele decorative din piatră, lemn
şi betoane celulare nu pot fi considerate ca straturi de protecţie a armăturii.
5.7.7 Grosimea stratului de protecţie a armăturii, specificată la 5.6.4, se
majorează pentru betoanele cu agregate măşcate de 30 mm. Majorarea stratului
cu 5 mm se recomandă în cazul în care betonul nu s-a întărit bine şi există
pericolul de degradare ca rezultat al acţiunilor mecanice (când se folosesc
cofraje glisante sau pe căi de rulare).

Grosimea stratului de protecţie a armăturii se majorează şi în scopul protecţiei

construcţiilor împotriva incendiului. Construcţiile cu grosime mare, precum şi
suprafeţele betonului care se prelucrează cu maşina de sablat şi suprafeţele
construcţiilor expuse la uzuri excesive se execută cu un strat majorat de protecţie
a armăturii. Grosimea stratului de protecţie a armăturii se stabileşte în proiect.

5.7.8 Pentru asigurarea la execuţie a stratului de protecţie a armăturii proiectat,

la execuţia lui trebuie realizată o dispunere corespunzătoare a di stan ţi ere lor
din plastic, mortar. Se interzice utilizarea distanţierelor din garnituri metalice
sau lemn.
 NCM F.02.03-2005 pag.15

6 MATERIALELE FOLOSITE LA PREPARAREA BETOANELOR

6.1 Ciment
6.1.1 Cimenturile folosite, caracteristicile lor, domeniul şi condiţiile de utilizare
sunt precizate în Anexa D, ГОСТ 22236-85.
6.1.2 Cimentul se livrează în vrac sau ambalat în saci de hârtie, sau de
polietilenă, însoţit de certificatul de conformitate. Condiţiile de livrare şi
transportare trebuie să corespundă ГОСТ 22237-85.

6.1.3 Dacă cimentul expediat de furnizor se depozitează la o bază de

aprovizionare, aceasta este obligată ca la livrarea către utilizator să elibereze un
certificat de garanţie în care trebuie specificate:

a) tipul de ciment şi fabricatul;

b) data întrării în depozit;

c) numărul certificatului de conformitate şi copia lui;

d) garantarea respectării condiţiilor de depozitare prevăzute la

6.2.1...6.2.5;
e) numărul buletinului de încercări emis de laboratorul atestat, dacă
expedierea se face după expirarea termenului prevăzut la 6.2.5 cu
precizarea condiţiilor de utilizare.

6.1.4 Cimentul livrat în vrac se transporta în vagoane-cisternă, autocisterne sau

în vagoane acoperite, destinate exclusiv acestui material.
Transportul cimentului ambalat în saci se face în vagoane acoperite sau
camioane acoperite.

6.1.5 În cazul unor elemente masive trebuie folosite numai cimenturi care
prezintă valori mici ale căldurii de hidratare în vederea evitării fisurării termice
şi aditivi întârzietori de priză.

În cazul în care temperatura în timpul turnării este scăzută, trebuie folosite

cimenturile cu întărire rapidă (R) şi adezivi acceleratori, iar în cazul turnării pe
timp friguros, cimenturile cu întărire lentă şi adezivi întârzietori.

În condiţii speciale de expunere, dacă betonul este în contact cu apa, cu conţinut

de sulfaţi de peste 500 mg/l, sau cu solul cu conţinut de sulfaţi de peste 3000
mg/kg se recomandă folosirea cimenturilor rezistente la sulfaţi.
NCM F.02.03-2005 pag.16

6.2 Depozitarea cimentului

6.2.1 Depozitarea cimentului trebuie să se facă numai după constatarea

prezenţei certificatului de conformitate sau de garanţie şi după verificarea
capacităţii de depozitare liberă în silozurile destinate tipului respectiv de ciment
sau în încăperile special amenajate. Depozitarea cimenturilor livrate de
producător se face după verificare în laborator a caracteristicilor fizico-mecanice
confirmate prin procedura de certificare.

6.2.2 Depozitarea cimentului în vrac se face în celule tip siloz, în care n-au fost
depozitate anterior alte materiale.
6.2.3 La depozitele intermediare , precum şi la depozitele de rezervă ale staţiilor
de betoane, silozurile destinate fiecărui sortiment de ciment trebuie să fie
marcate.

Marcarea silozurilor se face prin aplicarea simbolului standardizat al cimentului

cu litere şi cifre de minimum 50 cm înălţime. Pentru schimbarea sortimentului
de ciment depozitat, silozurile se golesc complet şi trebuie curăţate cu instalaţii
pneumatice şi marcate corespunzător noului sortiment de ciment ce urmează a se
depozita.

6.2.4 Depozitarea cimentului ambalat în saci se face numai în încăperi special

amenajate cu streaşină, cu pardoseala supraînălţată cu minimum 30 cm de la
nivelul terenului. In depozitele cu pardoseala din beton, sacii se aşează pe
scânduri dispuse cu interspaţii pentru a se asigura circulaţia aerului la partea
interioară a stivei.

6.2.5 Durata de depozitare a cimentului nu trebuie să depăşească 60 zile de la

data expedierii de către producător pentru cimenturile cu adaosuri şi, respectiv,
30 zile în cazul cimenturilor fără adaosuri.

6.2.6 Cimentul rămas în depozit timp îndelungat nu se foloseşte la prepararea

betonului pentru construcţii armate fără ca să se facă verificarea stării de
conservare în conformitate cu prevederile din Anexa D.

6.3 Controlul calității cimentului

6.3.1 Controlul calității cimentului se face:

a) la livrare, prin analiza datelor din certificatul de conformitate sau de

garanţie;
 NCM F.02.03-2005 pag.17

b) prin documentele care reglementează termenul de utilizare a

cimentului, eliberate de producător;

c) înainte de a fi utilizat, se stabileşte termenul de păstrare la depozit şi

starea lui de calitate în conformitate cu Anexa E. Dacă termenul de
păstrare a expirat se prelevă probe de la partea inferioară şi cea superioară
a silozului. De regulă, se prelevă o probă la 50 t de ciment;

d) metodele de încercare conform ГОСТ 22236-85.

6.4 Agregate naturale grele

6.4.1 Pentru prepararea betoanelor cu densitatea între 2201...2500 kg/m’ se
folosesc agregate grele, provenite din concasarea rocilor.

6.4.2 Agregatele trebuie să corespundă condiţiilor tehnice din ГОСТ 10268- 80,
ГОСТ 26873-86, ГОСТ 8267-82, ГОСТ 10260-82, ГОСТ 8736-85.

6.4.3 Pentru prepararea betoanelor trebuie utilizate sorturile de agregate având

dimensiunile fracţiilor conform Tabelului 2.

Tabelul 2

1 2 3 4
Fracţia 5...10 10...20 20…40; 40…70;
5...40 20...70

Utilizarea altor sorturi de agregate se face numai cu acordul proiectantului şi

numai dacă diametrul granulei maxime este de maximum 3 ori mai mare decât
diametrul nominal al granulei minime (cu excepţia sorturilor, a cărora granulă
maximă este de maximum 5 mm).

6.4.1 Agregatele se depozitează pe platforme betonate, cu pante de evacuare a

apelor. Pentru depozitarea separată a diferitelor tipuri de agregate trebuie create
compartimente cu înălţimi corespunzătoare evitării amestecării cu alte sorturi.
Depozitarea volumelor reduse de agregate se face pe platforme din lemn, în lăzi
sau folosind amenajări recuperabile. Nu se admite depozitarea agregatelor direct
pe pământ. Depozitele trebuie dotate cu drumuri de acces amenajate, care să
evite antrenarea de noroi şi impurificarea agregatelor.

6.5 Controlul calităţii agregatelor

6.5.1 Verificarea calităţii agregatelor se efectuează conform ГОСТ-urilor
specificate la 6.4.2.
NCM F.02.03-2005 pag.18

6.5.2 Apa utilizată la prepararea betoane I or poate să provină din reţeaua

publică sau altă sursă, dar în acest ultim caz trebuie să îndeplinească condiţiile
tehnice prevăzute în ГОСТ 23732-79.

6.6 Aditivi
6.6.1 Folosirea aditivilor la prepararea betoanelor are drept scop:

a) îmbunătăţirea lucrabilităţii în cazul elementelor cu armături dese, secţiuni

subţiri sau al betoanelor pompate;
b) îmbunătăţirea gradului de impermeabilitate, în cazul recipientelor,
elementelor expuse la intemperie sau situate în mediu agresiv;
c) obţinerea betoanelor cu rezistenţă înaltă;
d) reglarea procesului de întărire, încetinire sau accelerare a întăririi
betonului, funcţie de cerinţele tehnologice;
e) îmbunătăţirea gelivităţii betonului;
f) sporirea rezistenţei, durabilităţii şi omogenităţii betonului.
6.6.2 Tipurile şi condiţiile de utilizare a aditivilor sunt prezentate în Anexa F şi
ГОСТ 25820-83. Utilizarea altor tipuri de aditivi sau utilizarea simultană a două
tipuri de aditivi se face numai în bază de prescripţii speciale cu condiţia
efectuării unor încercări preliminare.

6.6.3 Domeniile de utilizare şi calitatea aditivilor se stabileşte conform

prevederilor din СНиП 3.03.01-87, anexele 8, 16.
6.6.4 Pentru betoanele, ale căror caracteristici pot fi obţine numai cu ajutorul
aditivilor, în documentaţia de proiect se prevăd în mod obligatoriu condiţiile de
utilizare a aditivilor respectivi.

7 STATII DE PREPARARE A AMESTECULUI DE BETON

7.1 Principii generale

7.1.1 Prin staţie de preparare a amestecului de beton se înţelege orice unitate
care produce şi livrează beton, fiind dotată cu una sau mai multe secţii de
preparat beton.
7.1.2 Staţiile de preparare a amestecului de beton cu capacitatea se producţie
nominală de minimum 10 m3 /h (respectiv produs efectiv minimum 50
m3/schimb) trebuie conduse de un “şef de staţie” şi trebuie să funcţioneze în
 NCM F.02.03-2005 pag.19

baza ele certificat de atestare emis de către comisia de atestare, la fondarea

staţiei.

7.1.3 Staţiile de preparare a amestecului de beton cu capacitatea de producţie

nominală de maximum 10 m3/h (respectiv produs efectiv minimum 50
m3/schimb) se subordonează direct conducătorului de lucrări şi pot funcţiona în
bază de certificat de atestare.

7.1.4 Comisia de atestare are următoarea componenţă:

a) preşedinte: conducătorul tehnic al forului tutelar în cadrul căreia

funcţionează staţia (regie, trust, întreprindere);
b) membrii comisiei:

c) conducătorul serviciului de mecanizare;

d) şeful de laborator al unităţii tutelare;

e) şeful staţiei.

Comisia eliberează întreprinderii certificatul de atestare în baza verificării

condiţiilor specificate la 7.1.5.
7.1.5 Pentru obţinerea certificatelor de atestare, staţiile de preparare a
amestecului de beton trebuie să dispună de:
a) regulament de funcţionare;

b) depozite de agregate, intermediare şi la staţie, amenajate conform

prevederilor de la 6.4.4 cu compartimente separate pentru diferite tipuri de
agregate;

c) silozuri destinate pentru depozitarea simultană a minimum 2 tipuri de

ciment cu capacitate totală de depozitare corelată cu capacitatea de
producţie a staţiei pentru perioadă de minimum 3 zile, dacă cimentul este
depozitat în saci, dotările trebuie să corespundă prevederilor de la 6.2.4;

d) mijloacele de dozare a materialelor componente trebuie să corespundă

clasei de exactitate din documentaţia tehnică a acestora;

e) utilaje de preparare a betonului, în stare de funcţionare;

NCM F.02.03-2005 pag.20

f) instalaţii de preparare, rezervoare şi dozatoare pentru aditivi, pentru cel

puţin una din secţii (cu excepţia cazurilor în care nu se prevede utilizarea
lor);

g) dotări care să asigure spălarea betonierelor, buncherelor şi mijloacelor

de transport;

h) dotări care să permită încălzirea apei şi a agregatelor, dacă funcţionarea

staţiei se prevede pe timp friguros;

i) personal de deservire pregătit în conformitate cu prevederile şi cerinţele

de atestare a acestora;
j) nomenclator al claselor sau tipurilor de betoane ce se produc de fiecare
instalaţie (secţie), aprobat în prealabil de conducerea unităţii tutelare;
k) laborator atestat şi amenajat cu spaţii distincte pentru executarea
probelor şi păstrarea lor, care să asigure respectarea condiţiilor de
temperatură de 20 ± 3°C;
l) nomenclatorul încercărilor şi operaţiilor (domeniul de acreditare) pe
care le poate efectua laboratorul;

m) aparatura şi dispozitivele corespunzătoare nomenclatorului de

încercări şi operaţii efectuate de laborator.

7.1.6 Trimestrial, metrologul şi şeful compartimentului CTC (controlul tehnic al

calităţii) al unităţii tutelare a staţiei de preparare a amestecului de beton, trebuie
să verifice menţinerea condiţiilor prevăzute la 7.1.5 şi dacă se constată
respectarea acestora se vizează certificatul de atestare.

a) Valabilitatea atestării se suspendă dacă:

b) la verificarea trimestrială conform 7.1.6 se constată neîndeplinirea

prevederilor de la 7.1.5;

c) la examinarea de către conducerea unităţii tutelare, împreună cu

conducătorul compartimentului CTC şi şeful de laborator, a rezultatelor
încercărilor efectuate se constată că peste 10 % din volumul de beton de
clasă mai mare decât В10, preparat pe parcursul unui trimestru, s-a
înregistrat neîndeplinirea criteriilor de calitate conform gradului III de
omogenitate.
 NCM F.02.03-2005 pag.21

7.1.8 Reconfirmarea certificatului de atestare se face de către comisia prevăzută

la 7.1.4 după înlăturarea neajunsurilor care au condus la suspendarea atestării.

7.1.9 Până la reconfirmarea certificatului de atestare se poate produce şi livra

beton numai în baza unei aprobări de funcţionare provizorie, date de
conducătorul tehnic al unităţii tutelare a staţiei, în care se precizează justificarea
necesităţii de funcţionare provizorie şi anume:

a) tipurile de betoane şi cantităţile admise, care nu depăşesc în total 100

m3 beton pe întreaga perioadă de valabilitate a aprobării;

b) măsurile tehnice şi organizatorice operative, care trebuie să asigure

livrarea unor betoane de calitate corespunzătoare (schimbarea sursei de
agregate, modificarea compoziţiei etc.);
c) frecvenţa încercărilor de control al staţiei.

Termenul de valabilitate aprobat provizoriu nu trebuie să depăşească 15 zile,

perioadă în care trebuie analizate în detaliu cauzele deficienţilor şi luate
măsurile de remediere.
Pentru aceeaşi staţie de betoane (instalaţie de preparare), se eliberează cel mult
două aprobări provizorii pe parcursul unui singur an.
Dacă termenul de valabilitate a aprobării provizorii a expirat şi nu s-a obţinut
recomandarea certificatului de atestare, se întrerupe funcţionarea staţiei
(instalaţiei) respective.
7.1.10 Tipurile de beton se diferenţiază şi se notează în funcţie de:

a) clasa betonului;

b) lucrabilitatea;

c) tipul de ciment utilizat;

d) dimensiunile agregatelor;

e) ciclurile de îngheţ-dezgheţ.
EXEMPTU: un beton clasa В15, cu lucrabilitatea 12 (corespunzătoare unei
tasări de 5 - 9 cm), preparat cu ciment M400 şi agregate 20...40 mm se notează
conform ГОСТ 7473-94 astfel: B15 - 12 - M400 - 40. Pentru betoanele cu un
anumit grad de impermeabilitate, de rezistenţă la îngheţ-dezgheţ sau cu o
anumită lucrabilitate, notaţia cuprinde şi aceste caracteristici. De exemplu, un
NCM F.02.03-2005 pag.22

beton clasa B20 cu grad de impermeabilitate W8 şi lucrabilitate corespunzătoare

unei tasări medii de 8 cm, ciment M400 şi agregate 0-20 se notează conform
ГОСТ 7473-94 astfel: B20/W8 - 18 - M400 - 20. Dacă este necesar, notaţia se
completează şi cu tipul de aditiv folosit. Prin înţelegere între producător şi
utilizator, se pot adopta notaţii simplificate.

7.1.11 În comanda de beton către staţie se înscrie tipul de beton conform

prevederilor de la 7.1.10, programul şi ritmul de livrare, precum şi obiectul
(partea de structură, la care urmează a se folosi).

7.1.12 Nomenclatorul tipurilor de betoane ce se produc de către staţie şi

instalaţii trebuie să conţină notaţii conform prevederilor de la 7.1.10 şi din
ГОСТ 25192-82.

7.2 Stabilirea compoziţiei betonului

7.2.1 Compoziţia betonului se stabileşte de către laboratorul atestat al unităţii
tutelare a statiei de betoane sau de către un laborator atestat neutru în
conformitate cu prevederile din ГОСТ 7473-94. Stabilirea compoziţiei se face
la:

a) intrarea în funcţie a unei noi staţii de betoane;

b) schimbarea tipului de ciment sau de agregate;

c) introducerea utilizării de aditivi sau la schimbarea tipului acestora;

d) prepararea unui beton cu caracteristici deosebite de cele ale betoanelor
curent preparate sau de clasă egală şi mai mare de B25.

Compoziţia betonului se aproba de conducerea unităţii, care tutelează

laboratorul, dacă prin caietul de sarcini nu se prevede ca compoziţia betonului să
fie specificată de beneficiar sau proiectant.

7.2.2 Pentru construcţiile speciale, precum şi în cazul utilizării unor tipuri de

ciment, agregate, aditivi sau adaosuri, care nu sunt prevăzute în prezentul
normativ, stabilirea compoziţiei betoanelor se face în bază de studii efectuate de
laboratoarele de specialitate atestate din instituţiile de cercetare.
7.2.3 Lunar, laboratorul trebuie să analizeze rezultatele încercărilor efectuate la
vârsta de 28 zile, şi să supună aprobării de către conducerea unităţii, eventuale
corecţii ale dozajului de ciment sau alte măsuri necesare în vederea asigurării
calităţii betonului conform ГОСТ 10181.0-81 şi ГОСТ 10181.4-81.
 NCM F.02.03-2005 pag.23

7.2.4 Cantităţile de materiale corespunzătoare unui amestec se stabilesc pentru

un volum de beton proaspăt de maximum 80% din capacitatea nominală a
utilajului folosit pentru malaxare.

7.2.5 La staţia de preparare a amestecului de beton se afişează reţeta de

preparare a betonului respectiv, care conţine:

a) numărul de ordine al reţetei;

b) notarea tipului de beton conform prevederilor de la 7.1.10;

c) cantităţile de materiale necesare pentru fiecare şarjă;

d) lucrabilitatea betonului prescrisă care se obţine la staţie;

e) zona de granulozitate a agregatelor.
7.2.6 În timpul preparării, componentele betonului se corectează de către
laboratorul staţiei, funcţie de rezultatele încercărilor privind:

a) umiditatea agregatelor;

b) granulozitatea sorturilor;
c) densitatea aparentă a betonului proaspăt;
d) lucrabilitatea betonului.

7.3 Prepararea amestecului de beton

7.3.1 La dozarea materialelor componente ale betonului se admit următoarele

abateri:

a) ±3 % pentru agregate;

b) ±2 % pentru ciment şi apă;

c) ± 5 % pentru aditivi;

d) ±3 % pentru cenuşa de centrală termoelectrică.

Calitatea nisipului trebuie să corespundă prevederilor din ГОСТ 8736-93;
conţinutul de argilă nu trebuie să depăşească 5%. Nisipurile spălate se admit cu
conţinut de argila de maximum 3%. Fiecare livrare de nisip la staţiile de
preparare a amestecului de beton trebuie certificată. In cazul în care aceste
condiţii nu pot fi respectate se recomandă majorarea dozajului de ciment, însă
NCM F.02.03-2005 pag.24

acest fapt trebuie argumentat. Se interzice utilizarea nisipurilor cu flocule din

argilă.

7.3.2 Mijloacele de dozare trebuie verificate cel puţin o dată pe săptămână.

Dacă se constată depăşirea cu 1/2 din abaterile prevăzute ia 7.3.1 se procedează
astfel:

a) dacă defectarea se constată la dozatoare de ciment sau agregate se

sistează prepararea betonului la instalaţiile respective până la remedierea
(reparaţia) lor;

b) dacă defectarea se constată la apă sau aditivi, se admite funcţionarea în

continuare a instalaţiei de preparare pentru perioada de maximum 5 zile,
perioadă în care dozarea se face cu recipient! gradaţi.
7.3.3 Cel puţin o dată pe an se verifică metrologic mijloacele de dozare.

7.3.4 în cazul în care betonierele nu sunt dotate cu mijloace de cântărire şi nu

sunt atestate se admite ca dozarea materialelor să se facă volumetric,
procedându-se astfel:
a) pentru agregate se folosesc ca unitate de măsură cupa, volume parţiale
ale acesteia marcate în prealabil sau cutii etalonate;
b) pentru ciment, se folosesc ca unitate de măsură sacul, cutii etalonate
sau simultan ambele procedee;
c) pentru apă şi aditivi se folosesc recipiente gradate.

Pentru nisip, în baza curbei de înfoiere, laboratorul precizează corecţiile

necesare funcţie de umiditate. Abaterile la dozarea volumetrică nu trebuie să
depăşească 5 %.

7.4 Prepararea amestecului de beton şi încărcarea în mijloace de

transport
7.4.1 Pentru amestecarea betonului se folosesc betoniere cu amestecare forţată
sau cu cădere liberă. In cazul utilizării agregatelor de peste 40 mm se folosesc
numai betoniere cu cădere liberă.
7.4.2 Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră se face
conform prevederilor din Cartea tehnică a utilajului respectiv, începând cu sortul
de agregate cu granulă mai mare.
 NCM F.02.03-2005 pag.25

7.4.3 Durata de amestecare se face cu respectarea prevederilor din Cartea

tehnică a instalaţiei, plus 45 s de la introducerea ultimei componente. Durata de
amestecare se majorează în cazul în care se:

a) utilizează aditivi sau adaosuri (cenuşa de centrală termoelectrică);

b) prepară beton utilizat pe timp friguros;

c) utilizează agregate cu granule de peste 40 mm;

d) prepară betoane cu lucrabilitate redusă (tasare sub 5 cm).

7.4.4 Durata de încărcare a unui mijloc de transport sau de menţinere a

betonului în buncărul de transport nu trebuie să depăşească 20 min.
7.4.5 La sfârşitul unui schimb sau la întreruperea preparării betonului pe o
durată mai mare de 1 h, toba betonierei trebuie spălată în mod obligatoriu cu jet
puternic de apă.

7.5 Transportul amestecului de beton

7.5.1 Transportul amestecului de beton cu tasare de peste 5 cm, se face cu
autoagitatoare, iar al amestecului de beton cu tasare de maximum 5 cm cu
autobasculante dotate corespunzător cu benă. Transportul local al amestecului de
beton se efectuează cu bene, pompe, vagonete, benzi transportoare, jgheaburi.
7.5.2 Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe pentru a nu permite pierderea
laptelui de ciment. La transportul pe timp de arşiţă sau ploaie la distanţe de peste
3 km, suprafaţa liberă a amestecului de beton trebuie protejată astfel încât să se
evite modificarea caracteristicilor amestecului de beton ca urmare a evaporării
apei.

7.5.3 Durata de transport se consideră din momentul terminării încărcării

mijlocului de transport până la sfârşitul descărcării acestuia şi nu poate depăşi
valorile din Tabelul 3 decât dacă se utilizează aditivi întârzietori (încetinători) de
priză.
Tabelul 3. Durata maximă de transport cu autoagitatoare.
Temperatura Durata maximă de transport, min
amestecului de beton, °C Cimenturi, marca <400 Cimenturi, marca >400
t > 30 45 30
t < 30 60 45
t< 10 90 60
NCM F.02.03-2005 pag.26

NOTĂ - La transportul betonului cu autobasculante durata maximă trebuie

redusă cu 15 min faţă de valorile din Tabelul 3.

7.5.4 Dacă intervalul de timp între descărcarea şi reîncărcarea cu beton a

mijloacelor de transport depăşeşte o oră precum şi la întreruperea lucrului,
acestea trebuie curăţate cu jet de apă. In cazul autoagitatoarelor în acestea se
toarnă 1 m3 de apă, se roteşte cu viteza maximă timp de 5 min, după care se
golesc complet de apă.

8 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE DETONARE

8.1 Principii generale

8.1.1 Betonarea unei construcţii trebuie condusă nemijlocit de conducătorul
tehnic al punctului de lucru, diriginte de şantier atestat. Acesta trebuie
permanent să se afle la locul de turnare pentru a supraveghea respectarea strictă
a prevederilor prezentului normativ şi a procedurii de execuţie.

Betonul trebuie pus în lucrare la un interval cât mai scurt de la aducerea lui la
locul de turnare. Nu se admite depăşirea duratei maxime de transport şi
modificarea consistenţei betonului. Betonarea construcţiilor se începe numai
după respectarea următoarelor condiţii:
a) după elaborarea fişei tehnologice pentru betonare conform cerinţelor şi
recomandațiilor de întocmire ale acesteia:
b) dacă se utilizează betoane clasa B25, trebuie efectuate încercări
preliminare, iar compoziţia betonului trebuie să fie acceptată de laborator;
c) dacă sunt realizate măsurile pregătitoare, sunt aprovizionate şi
verificate materialele necesare (agregate, ciment, piese înglobate etc.) şi
dacă sunt în stare de funcţionare utilajele şi dotările necesare în
conformitate cu prevederile fişei tehnologice;

d) dacă sunt stabilite şi instruite formaţiile de lucru în ceea ce priveşte

tehnologia de execuţie a lucrărilor de betonare, precum şi asupra
măsurilor privind securitatea muncii.
8.1.2 Dacă de la montarea şi recepţionarea armăturii a trecut o perioadă
îndelungată şi se constată prezenţă frecventă a ruginii neaderente, armătura
trebuie demontată, iar după curăţare şi remontare, se procedează la o nouă
recepţie calitativă.
 NCM F.02.03-2005 pag.27

8.1.3 Suprafeţele de beton turnat anterior şi întărit, care vin în contract cu

betonul proaspăt se curăţă de pojghiţa de lapte de ciment. Se exclud zonele
necompactate sau segregate, pentru a atinge o rugozitate necesară care trebuie să
asigure o legătură bună între cele două betoane.
8.1.4 Se pregătesc condiţiile şi trebuie luate toate măsurile ce permit continuarea
betonării în cazul intervenţiei unor situaţii accidentale (staţie de betoane şi
mijloace de transport de rezervă, sursa suplimentară de energie electrică,
materiale pentru protejarea betonului, condiţii de creare a rosturilor de lucru).

8.1.5 La construcţia fundaţiilor din beton monolit trebuie prevăzute măsuri de

evacuare a apelor provenite din precipitaţii, astfel încât acestea să nu se
acumuleze în zonele, care trebuie să se betoneze.
8.1.6 în baza verificării îndeplinirii condiţiilor da la 8.1.1 se consemnează
aprobarea începerii betonării de către proiectant, reprezentantul beneficiarului
sau Inspecţia se Stat în Construcţii, în conformitate cu prevederile programului
de control al calităţii lucrărilor.
8.1.7 Dacă betonarea nu s-a început timp de 10 zile de la data aprobării,
aprobarea începerii betonării trebuie să fie reconfirmată pe baza unor noi
verificări.

8.1.8 înainte de turnarea betonului se verifică funcţionarea corectă a utilajelor

pentru transportul local şi compactarea betonului.

8.1.9 Se interzice începerea betonării înainte de efectuarea verificărilor şi

măsurărilor specificate la 8.1.1.

8.1.10 Compactarea betonului construcţiilor monolite se execută nemijlocit sub

conducerea dirigintelui de şantier atestat, care trebuie să asigure respectarea
strictă a prevederilor din prezentul normativ şi din fişa tehnologică.

8.1.11 Betonul se pune în operă în maximum 15 min de la aducerea lui la locul

de turnare, se admite un interval de maximum 30 min numai în cazul în care
durata de transport este sub 1 h.
8.1.12 La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:

a) cofrajele de lemn, betonul vechi sau zidăriile, care vin în contract cu

betonul proaspăt, se stropesc cu apă cu 2...3 h înainte de betonare şi direct
înainte de turnarea betonului, iar apa rămasă se înlătură;
NCM F.02.03-2005 pag.28

b) din mijlocul de transport betonul se descarcă în bene, pompe, benzi

transportatoare, jgheaburi sau direct în lucrare;

c) betonul care nu se încadrează în limitele de lucrabilitate admise sau

prezintă segregări trebuie respins; deoarece este interzisă punerea lui în
operă; se admite îmbunătăţirea lucrabilităţii numai prin folosirea unui
aditiv superplastifiant (conform prevederilor din anexa 8.16 СНиП
3.03.01-87);

d) înălţimea de cădere liberă a betonului trebuie să fie: de maximum 4,5 m

pentru pereţi; de maximum 5,0 m pentru coloane şi stâlpi; de maximum
3,0 m în cazul elementelor de suprafaţă (planşee, placi de fundaţii,
pardoseli monolite etc.);
e) betonarea elementelor cofrate pe înălţimi de peste 3 m se face prin
ferestre laterale sau prin intermediul unui furtun sau tub (alcătuit din
tronsoane de formă tronconică), având capătul interior situat la maximum
1,5 m înălţime fată de zona care se betonează;
f) betonul trebuie distribuit uniform în lungul elementului, urmărind
realizarea de straturi orizontale de maximum 50 cm înălţime şi turnarea
noului strat înainte de începerea prizei betonului din stratul turnat anterior;

g) trebuie luate măsuri de evitare a deformării sau deplasării armăturilor

faţă de poziţia prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea
superioară a plăcilor în consolă; dacă totuşi se produc asemenea defecte
ele trebuie corectate în timpul turnării;

h) armăturile trebuie înglobate cu atenţie în beton, respectând grosimea

stratului de protecţie, în conformitate cu prevederile proiectului;

i) nu se admite ciocăni rea, scuturarea armăturii în timpul betonării şi nici

aşezarea pe armături a vibratorului;

j) în zonele cu armături dese se urmăreşte cu toată atenţia umplerea

completă a secţiunii, prin îndesarea laterală a betonului cu vergele de otel
concomitent cu vibrarea lui, în cazul că aceste măsuri nu sunt eficiente,
trebuie create posibilităţi de acces lateral al betonului prin spaţii, care să
permită şi pătrunderea vibratorului;

k) se urmăreşte ca în procesul de betonare să se menţină comportarea

poziţiei iniţiale a cofrajelor şi susţinerea acestora, luând măsuri operative
de remediere în cazul constatării unor deplasări sau cedări (degradări);
 NCM F.02.03-2005 pag.29

l) circulaţia muncitorilor şi utilajului de transport în timpul betonării se

face pe podină aşezată astfel încât sa nu deranjeze (deplaseze) poziţia
armăturii; este interzisă circulaţia directă pe armături sau pe zonele cu
beton proaspăt;
m) betonarea se face continuu până la rosturile de lucru prevăzute în
proiect sau fişa tehnologică;

n) durata maximă admisă a întreruperilor de betonare, pentru care nu este

necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să
depăşească timpul de începere a prizei betonului, în lipsa unor determinări
de laborator, această durată se considera de 2 h de la prepararea betonului,
în cazul cimenturilor cu adaosuri şi, respectiv, de 1,5 h în cazul
cimenturilor fară adaosuri;

o) în cazul în care s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea

turnării se admite numai după pregătirea suprafeţelor rosturilor conform
prevederilor de la 8.1.3;
p) instalarea podinii pentru circulaţia lucrătorilor şi mijloacelor de
transport pe planşeele betonate, precum şi depozitarea pe ea a unor schele,
cofraje sau armături se admit numai după 24.. .28 h în funcţie de
temperatura mediului şi tipul de ciment utilizat (exemplu: la 24 h, dacă
temperatura este peste +20°C şi se foloseşte ciment marca M400 la 48 h
pentru temperatura sub +10°C şi ciment marca М300).

8.2 Betonarea diferitelor elemente şi părţi de construcţii

8.2.1 La betonarea diferitelor elemente sau părţi de construcţii, în afara regulilor
generale prevăzute la 8.1.8 trebuie respectate prevederile suplimentare de la
8.2.1-8.2.10.

8.2.2 Betonarea elementelor de fundaţie din beton armat se face pe un strat de

beton de egalizare de minimum 5 cm grosime.
8.2.3 La betonarea elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi) trebuie
respectate următoarele prevederi suplimentare:

a) dacă elementele au înălţimea de maximum 3 m şi vibrarea betonului nu

este blocată de dimensiunile elementului sau de desimea armăturilor se
admite carfare tuturor feţelor pe întreaga înălţime, iar betonarea se face
prin partea superioară a elementului;
NCM F.02.03-2005 pag.30

b) dacă există dificultăţi la compactarea betonului, precum şi în cazul

elementelor cu înălţime de peste 3 m trebuie adoptată una din următoarele
soluţii:

- cofrarea unei feţe de maximum 1 m înălţime şi montarea cofrajului

pe înălţime pe măsura betonului elementului;

- betonarea şi compactarea se face prin ferestre laterale sau din

interiorul elementului cu ajutorul hohotului;

- în cazul pereţilor de recipiente, cofrajul trebuie montat pe întreaga

înălţime, iar pe cealaltă parte pe înălţime de maximum 1 m,
completând pe măsură betonării;

- primul strat de beton se toarnă cu lucrabilitate situată la limita

maximă admisă de fişa tehnologică şi nu trebuie să depăşească
înălţimea de 30 cm.

8.2.4 Betonarea grinzilor şi plăcilor se execută cu respectarea următoarelor

prevederi suplimentare:
a) turnarea grinzilor şi a plăcilor se începe după 1...2 h de la terminarea
turnării stâlpilor sau pereţilor pe care se reazemă în cazul în care fişa
tehnologică nu conţine alte precizări;

b) grinzile plăcilor se betonează odată cu acestea, iar în cazul în care

rosturile de lucru nu pot fi evitate, acestea se prevăd la 1/5... 1/3 din
deschiderea plăcii;
c) la turnarea plăcilor se folosesc repere dispuse la distanţa de maximum 2
m, pentru a se asigura respectarea grosimii prevăzute de proiect.
8.2.5 Betonarea cadrelor se face cu o deosebită atenție, îndeosebi a zonelor de la
noduri, pentru a se asigura umplerea completă a secţiunii.

8.2.6 Betonarea elementelor masive, precum şi a elementelor la care cea mai

mică dimensiune este cel puţin egală cu 1,5 m, se face conform prevederilor de
la 8.2.7 şi 8.2.8.
8.2.7 Pentru asigurarea calităţii lucrărilor se adoptă măsuri speciale de stabilire a
compoziţiei betonului şi a tehnologiei de betonare. In scopul reducerii eforturilor
provocate de variaţiile termice şi contracţie la stabilirea compoziţiei şi
prepararea betonului se îndeplinesc următoarele condiţii:
 NCM F.02.03-2005 pag.31

a) adoptarea cimentului cu termicitate (exotermie) redusă (corelat cu clasa

betonului) şi cu un dozaj mai scăzut folosind în acest scop un aditiv
reducător de apă şi agregate cu dimensiuni maxime pentru acest tip de
beton şi de gradul de densitate a armăturilor;
b) asigurarea temperaturii minime pentru betonul proaspăt fară a modifica
proprietăţile de punere în operă a acestuia. In scopul evitării folosirii
sorturilor de ciment cu temperaturi ridicate, reducerea temperaturilor
agregatelor prin stropirea superficială, folosirea apei reci, fulgi de gheaţă
etc.

8.2.8 Betonarea elementelor masive se face în strat continuu, conform detaliilor

din figura 1. Prezentele prevederi se aplică şi în cazul elementelor cu grosimea
de 0,9... 1,5 m, dacă volumul acestora depăşeşte 100 m . Detalierea tehnologiei
de betonare se face în mod obligatoriu, prin fişe tehnologice ţinând cont de:

a) capacitatea efectivă “C” de preparare, transport şi punere în operă a

betonului exprimată în m3/h;
b) durata de timp “T”, admisă pentru acoperirea cu un nou strat sau
treaptă de beton;

c) grosimea stratului sau a treptei, care nu poate depăşi 50 cm;

d) numărul de trepte suprapuse.

e) durata de timp “T” se stabileşte din relaţia:

T = Tp - Tt - Ts

(1)

în care Tp -• durata de timp la începerea prizei betonului, h;

Tt - durata de transport, între terminarea încărcării la staţia de betoane şi

terminarea descărcării la şantier a mijloacelor de transport, h;
Ts - durata de staţionare şi de transport local la şantier, până la punerea în operă
a betonului, h.
NCM F.02.03-2005 pag.32

Durata de timp Tp până la începerea prizei betonului se determină în laborator.

În lipsa unor asemenea determinări trebuie luate în considerare următoarele date
din Tabelul 4.

Tabelul 4

Beton Tp, h pentru temperatura medie de

10°C 10...20°C >20°C
Fără aditiv întârzietor 3 2,5 2
Cu aditiv întârzietor 6 5 4

Grosimea stratului sau dimensiunile treptei (lăţime, grosime) se stabilesc prin

respectarea condiţiilor menţionate în figura 1.

Figura 1. Betonarea elementelor masive

8.2.9 Începerea betonării se admite numai după adoptarea tuturor măsurilor

necesare executării acestei operaţii fără întrerupere; asigurarea materialelor
componente, funcţionarea staţiei de preparare a amestecului de beton şi a
mijloacelor de transport şi asigurarea efectivelor (unelte, utilaj) de lucru pe
întreaga perioadă de betonare.

8.2.10 La 2...4 h de la terminarea betonării unei zone, funcţie de gradul de

întărire, suprafeţele libere ale betonului trebuie protejate cu materiale care să
asigure evitarea evaporării apei din beton şi răcirea rapidă (saltele alcătuite din
rogojini dispuse între folii de polietilenă sau strat de minimum 10 cm de nisip
umed acoperit cu prelate etc.). Protecţia se îndepărtează după minimum 7 zile şi
 NCM F.02.03-2005 pag.33

numai, dacă între temperatura suprafeţei betonului şi cea a mediului nu există o

diferenţă mai mare de 12°C.

8.3 Compactarea amestecului de beton

8.3.1 Compactarea mecanică a amestecului de beton se face prin vibrare. Se
admite compactarea manuală (cu maiuL, vergele sau şipci în paralel cu
ciocănirea cofrajelor) în următoarele cazuri:

a) introducerea în amestecul de beton a vibratorului nu este posibilă din

cauza dimensiunilor secţiunii sau a desimii armăturilor şi nu se poate
aplica eficient vibrarea exterioară;

b) întreruperea funcţionării vibratorului (întrerupere de curent electric,

defectări etc.): betonarea trebuie continuată până la poziţia
corespunzătoare unui rost.

8.3.2 Compactarea se realizează prin utilizarea următoarelor procedee de

vibrare:

a) vibrarea interioară cu vibratoare de interior (pervibratoare);

b) vibrarea exterioară, cu ajutorul vibratoarelor de cofraj;

c) vibrarea de suprafaţă, cu ajutorul vibratoarelor placă sau a riglelor
vibrante.

8.3.3 Vibrarea interioară este principalul procedeu de compactare a betoanelor,

cu vibratoare de adâncime.

8.3.4 Alegerea tipului de vibrator (mărimea capului vibrator, forţa perturbatoare

şi frecvenţa corespunzătoare a acestuia) se face funcţie de dimensiunile
elementelor şi de posibilităţile de introducere a capului vibrator (buteliei) printre
barele de armătură.

8.3.5 Lucrabilitatea betoanelor compactate prin vibrare interioară, care depinde

de forma elementului şi desimea armăturilor, poate varia în limitele L1...L5.

8.3.6 Durata de vibrare optimă este între minimum 15 şi 30 s în funcţie de

lucrabilitatea betonului şi tipul de vibrator utilizat. Tipul optim de vibrare se
stabileşte prin probe selectate din betonul pus în operă la prima şarja de beton ce
se compactează.
NCM F.02.03-2005 pag.34

8.3.7 Semnele exterioare după care se recunoaşte că vibrarea s-a terminat sunt
următoarele:

a) betonul nu se mai tasează;

b) suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;

c) încetează apariţia bulelor de aer 1a suprafaţa betonului.

8.3.8 Distanţa între două puncte succesive de introducere a vibratorului de

interior este maximum 1,0 m, reducându-se în funcţie de caracteristicile secţiunii
şi desimea armăturilor.

8.3.9 Grosimea stratului de beton supus vibrării se recomandă să nu depăşească

3/4 din lungimea capului vibrator (buteliei). La compactarea unui nou strat,
butelia trebuie să pătrundă cu 5...15 cm în stratul compactat anterior.
8.3.10 Vibrarea exterioară este recomandată ia executarea elementelor refractare
sau în cazul elementelor turnate monolit de grosime redusă şi cu armături dese,
care nu pot fi compactate prin vibrare interioară.
8.3.11 Pentru elementele compactate cu ajutorul vibratoarelor de exterior, se iau
măsuri constructive speciale privind mărimea rigidităţii cofrajelor, care se leagă
elastic cu elementele de susţinere sau rezemare.
8.3.12 Lucrabilitatea betoanelor compacte prin vibrare exterioară se recomandă
să fie minimum L3 (tasarea minimum 5 cn|).
8.3.13 Vibrarea de suprafaţă se utilizează la compactarea plăcilor cu grosimea
maximum 20 cm.

8.3.14 Lucrabilitatea betoanelor compacte prin vibrare de suprafaţă se

recomandă să fie minimum L2 (tasarea minimum 2 cm).

8.3.15 Grosimea stratului de beton turnat (înainte de compactare) trebuie să fie

de 1,1... 1,35 ori mai mare decât grosimea finală a stratului compact, în funcţie
de modul de compactare.
8.3.16 Distanţa dintre două poziţii succesive de lucru ale plăcilor vibrante
trebuie să fie astfel stabilită, încât să fie asigurată suprapunerea de minimum 5
cm în raport cu poziţia precedentă.
 NCM F.02.03-2005 pag.35

8.4 Rosturi de lucru (de betonare)

8.4.1 În măsura în care este posibil se evită rosturile de lucru, beton arca
executându-se Iară întrerupere pe nivelul respectiv sau între două rosturi de
dilatare. Când rosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor trebuie stabilită în
proiect sau în fişa tehnologică.

8.4.2 Pentru elemente cu deschiderea mare, construcţii masive, rezervoare

masive, silozuri, plăci de fundaţie etc. poziţia rosturilor de lucru se indică în
proiect, precizându-se şi modul de tratare.

8.4.3 La stabilirea poziţiilor rosturilor de lucru trebuie să se respecte

următoarele reguli:

a) la stâlpi, se prevăd rosturi numai la bază (figura 2, secţiunea I-I): în

cazul unor tehnologii speciale se admit rosturi la 3...5 cm sub grindă sau
placă ;

b) la grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evita întreruperea,

aceasta se face în preajma momentului minim (figura 2, secţiunea II-II);

Figura 2. Poziţia rosturilor de lucru la stâlpii şi riglele cadrelor.

c) în cazul în care grinzile se betonează separat, rostul de lucru se lasă la
3...5 cm sub nivelul inferior al plăcii, vutei plăcii;
d) la plăci, rostrul de lucru trebuie situat la 1/5... 1/3 din deschiderea
acesteia;
NCM F.02.03-2005 pag.36

e) la planşee cu nervuri, când betonarea se face în direcţia nervurilor,

rostul se face în zona cuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea nervurilor
(figura 3, a);
f) la planşeele cu nervuri, când betonarea se face perpendicular pe direcţia
nervurilor, rostul se face în zona cuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea
grinzii principale; trebuie făcut tot posibilul ca în placă rostul să fie la
1/5... 1/3 din deschiderea acesteia (figura 3, b);

Figura 3. Poziţia rosturilor de lucru la planşee

g) la bolţi cu arce se admit rosturi perpendiculare pe directoare,
împărţindu-se bolta sau arcul în bolţari dispuşi simetric faţă de cheie; nu
se admit rosturi cu faţa în plan orizontal;
h) la plăci curbe subţiri şi la pereţii rezervoarele pentru lichide nu se
admit rosturi de lucru, turnarea betonului se face fără întrerupere;
i) la fundaţiile pentru utilaje expuse la solicitări dinamice, pot fi prevăzute
rosturi în zona cu eforturi maxime numai dacă se adoptă dispoziţii de
armare corespunzătoare;
 NCM F.02.03-2005 pag.37

j) în cazul diafragmelor sau pereţilor de lungime mare se prevăd rosturi

verticale pentru evitarea fisurării de contracţie; asemenea rosturi se dispun
la maximum 15 m între ele şi trebuie realizate cu un cofraj interior din
lemn sau tablă expandată;
k) pentru elementele masive cu grosime mare (de regulă peste 2,5 m)
trebuie prevăzut un rost orizontal.
8.4.4 Rosturile de lucru trebuie realizate conform următoarelor reguli:
a) suprafaţa rosturilor de lucru la stâlpi şi grinzi trebuie să fie
perpendiculară pe axa acestora, iar la plăci şi pereţi - perpendiculară pe
suprafaţa lor;
b) suprafaţa rosturilor de lucru trebuie bine curăţată îndepărtând betonul
ce nu a fost bine compactat şi pojghiţa de lapte de ciment;
c) direct înainte de turnarea betonului proaspăt suprafaţa rosturilor trebuie
spălată cu apă.
8.5 Tratarea betonului după turnare
8.5.1 Pentru a se asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce
deformaţiile de contracţie, se asigura menţinerea umidităţii betonului minimum
7 zile după turnare, protejând suprafeţele libere prin:
a) acoperire cu materiale de protecţie;
b) stropire periodică cu apă;
c) aplicarea peliculelor de protecţie.
d) în cazul recipientelor (rezervoarelor) pentru lichide, menţinerea
umidităţii betonului trebuie asigurată 14..28 zile, funcţie de anotimp şi
condiţiile de expunere.
8.5.2 Acoperirea cu materiale de protecţie se realizează cu prelate, strat de nisip
etc. Această operaţie se face îndată ce betonul a căpătat rezistenţa suficientă
pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa acoperită. Materialele de protecţie
trebuie menţinute permanent în stare umedă.
8.5.3 Stropirea cu apă se începe după 2... 12 h de la turnare, în funcţie de tipul
de ciment utilizat şi de temperatura mediului, însă numai după ce betonul este
suficient întărit pentru ca în această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.
Stropirea se repetă la intervale de 2...6 h, în aşa fel încât suprafaţa betonului să
NCM F.02.03-2005 pag.38

se menţină permanent umedă. în acest scop se foloseşte apa, care îndeplineşte

condiţiile prevăzute pentru apa de amestecare a betonului conform 6.5.2. În
cazul în care temperatura mediului este mai mică de +5° nu se foloseşte
stropirea cu apă; se aplică materiale sau pelicule de protecţie.
8.5.4 Pe timp ploios, suprafeţele de beton proaspăt se acoperă cu prelate sau foi
de polietilenă, atât timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul antrenării
pastei de ciment.
8.5.5 Betonul care se află în contract cu apele curgătoare trebuie protejat contra
acţiunii acestora prin devierea provizorie a apei timp de cel puţin 7 zile prin
sisteme etanşe de protecţie din palplanşe (construcţia se izolează de fluxul de
curgere a apei prin îngrădire cu sistem de palplanşe).

8.6 Decofrarea
8.6.1 Părţile laterale ale cofrajelor se demontează după ce betonul a atins o
rezistenţă de minimum 2,5 MPa astfel încât feţele şi muchiile elementelor să
nu fie deteriorate.
8.6.2 Cofrajele feţelor interioare la plăci şi grinzi se îndepărtează, menţinând
popii de siguranţă şi numai atunci când rezistenţa betonului a atins, faţă de clasa
specificată în proiect, următoarele valori:
a) 70% pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m;
b) 85% pentru elemente cu deschideri de peste 6 m.
8.6.3 Popii de siguranţă se înlătură atunci când rezistenţa betonului a atins, faţă
de clasa specificată în proiect, următoarele valori:
a) 70%) pentru elemente cu deschideri de maximum 6 m;
b) 85%) pentru elemente cu deschideri de 6... 12 m;
c) 90% pentru elemente cu deschideri de peste 12 m.
8.6.4 Determinarea rezistenţelor, la care au ajuns părţile de construcţie în
vederea decofrării, se face prin încercarea epruvetelor de control pe faze de
execuţie executate în acest scop. In perioada de întărire epruvetele trebuie
păstrate în condiţii similare elementelor în cauză. Rezistenţa betonului necesară
pentru decofrare poate fi determinată şi prin încercări nedistructive.
 NCM F.02.03-2005 pag.39

Controlul operativ se face până la turnarea betonului în cofraje. Controlul de

intrare a betonului: controlul vizual şi al documentelor de livrare; controlul
lucrabilităţii amestecului de beton sau durata unui schimb la staţia de preparare a
amestecului de beton şi la locul de punere în lucrare. Se execută câte trei cuburi
(dimensiuni standardizate) din fiecare livrare pentru următoarele cantităţi de
beton livrat:
a) construcţii masive hidrotehnice cu volumul de livrare peste 500 m ;
b) fundaţii masive sub construcţii portante la fiecare livrare de 100 m ;
c) fundaţii masive sub utilajul tehnologic la fiecare livrare de 50 nr;
d) construcţii de tip schelet (carcase) şi construcţii de tip plăci, membrane,
bolţi, arce etc. la fiecare 20 m3. Calitatea betonului întărit (care a atins
rezistenţa de proiect) se controlează prin metode nedistructive (metode
fizice) şi mecanice (ciocanul Kaşcarov şi metoda de rupere prin aşchiere)
conform ГОСТ 22690-88.
8.6.5 Prin fişele tehnologice se pot adopta rezistenţe sau termene de decofrare
diferite de cele specificate la 8.6.1...8.6.4.
8.6.6 În timpul operaţiilor de decofrare trebuie respectate următoarele reguli:
a) demontarea cofrajului trebuie supravegheată de conducătorul de
lucrări, dirigintele de şantier atestat şi în cazul în care se constată defecte
de turnare (goluri, zone segregate etc.), care pot afecta stabilitatea
construcţiei decofrate, demontarea elementelor de susţinere până la
aplicarea măsurilor de remediere sau consolidare trebuie sistată;
b) demontarea susţinerilor cofrajelor se începe din zona centrală a
deschiderii elementelor şi se continuă simetric către reazeme;
c) slăbirea pieselor de descentrare şi fixare (pene, vinciuri etc.) se face
treptat, fără şocuri;
d) decofrarea se face astfel încât să se evite preluarea bruscă a
încărcăturilor de către elementele ce se decofrează, ruperea muchiilor sau
degradarea materialului cofrajelor şi al susţinerilor.
8.6.7 La construcţiile etajate cu deschideri de peste 3 m, la decofrare se lăsă
popi de siguranţă, a căror poziţie se recomandă să se stabilească astfel:
a) la grinzi, care au deschideri de maximum 6 m se lasă un pop de
siguranţă la mijlocul acestora, la deschideri mai mari numărul lor se
NCM F.02.03-2005 pag.40

măreşte astfel încât distanţa între popi sau de la popi la reazeme să nu

depăşească 3 m;
b) la plăci se lăsă minimum un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin
1 pop la 12 m de placă;
c) între diferite etaje popii de siguranţă se așează pe cât e posibil unul sub
altul.
8.6.8 Nu se admite îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat direct
sub altul, care se cofrează sau se betonează.
8.6.9 Pentru decofrarea elementelor cu deschideri de peste 12 m, precum şi a
eşafodajelor bolţilor, arcelor, plăcilor subţiri etc. în proiect trebuie să fie indicate
specificate privind executarea acestor operaţii.
8.6.10 În termen de maximum 24 h de la decofrarea oricărei părţi de construcţie
trebuie să fie informat conducătorul punctului de lucru, dirigintele de şantier
atestat, delegatul (reprezentantul) beneficiarului, responsabilul tehnic atestat şi
proiectantul care trebuie să participe la reexaminarea amănunţită a tuturor
elementelor de rezistenţă ale structurii, semnându-se un proces verbal, în care se
consemnează calitatea-lucrări lor, precum şi eventuale defecte constatate, etc.
8.6.11 Determinarea rezistenţelor la care au ajuns părţile de construcţie în
vederea decofrării se face prin încercarea epruvetelor de control, pe faze,
executate în acest scop şi păstrate în condiţii similare elementelor în cauză
conform normativelor în vigoare. La ^evaluarea rezultatelor obţinute pe
epruvetele de control trebuie să se ţină cont de faptul că poate exista o diferenţă
între aceste rezultate şi rezistenţa reală a betonului din element (evoluţia diferită
a căldurii în beton în cele două situaţii, tratarea betonului etc.).
În cazul în care există dubii în legătură cu aceste rezultate, se recomandă
încercări nedistructive. In Tabelele 5, 6, 7 sunt prezentate recomandări cu privire
la termenele minime de decofrare şi de îndepărtare a popilor de siguranţă,
precum şi la termenele orientative de încercare a probelor de beton în vederea
determinării rezistenţei betonului, funcţie de temperatura mediului şi viteza de
dezvoltare a rezistentei betonului.

În Tabelul 5 sunt prezentate recomandări cu privire la termenele minime de

decofrare a feţelor laterale funcţie de temperatura mediului şi viteza de
dezvoltare a rezistenţei betonului.
 NCM F.02.03-2005 pag.41

Tabelul 5

Viteza de dezvoltare a Termenul de decofrare (d) pentru temperatura

rezistentei betonului mediului (°C)
+5 + 10 +15
Lentă 2 1 1/2 1
Medie 2 1 1

NOTĂ - În tabelul 5 sunt prezentate termenele minime recomandate pentru decofrarea

feţelor inferioare ale cofrajelor cu menţinerea popilor de siguranţă.

Tabelul 6
Condiţii tehnologice Termenul (d) de la turnare
Viteza de dezvoltare a rezistenţei betonului Lentă Medie

Temperatura mediului (°C) +5 +10+15 +5 +10+15

Grinzi cu deschiderea de maximum 6,0 m 6 5 4 5 5 3
Grinzi cu deschidere de peste 6,0 m 10 8 6 6 5 4

NOTĂ — În tabelul 6 sunt prezentate termenele minime recomandate pentru

îndepărtarea popilor de siguranţă.

Tabelul 7
Condiţii tehnologice Termenul (d) de la turnare
Viteza de dezvoltare a rezistentei Lentă Medie
betonului
Temperatura mediului (°C) +5 +10 + 15 +5 + 10 + 15
Grinzi cu deschiderea de maximum 6,0 m 18 14 9 10 8 5

Grinzi cu deschideri de 6... 12 m 21 18 12 14 11 7

Grinzi cu deschidere de peste 12,0 m 36 28 18 28 21 14

NOTE
1. Termenele prezentate în Tabelele 5, 6 şi 7 sunt orientative, decofrarea
urmând să se facă pe baza procedurilor de execuţie (funcţie de tipul
cimentului utilizat, temperatura mediului exterior) în momentul în
care elementele au atins rezistenţele minime specificate în prezentul
normativ în funcţie de tipul de element şi de dimensiunile
deschiderilor conform 8.6.2.
NCM F.02.03-2005 pag.42

2. Dacă în timpul întăririi betonului temperatura se situează sub +5 °C>

atunci termenul minim, de decofrare trebuie să se prelungească, cu.
aproximativ durata îngheţului.

8.7 Betoane pe bază de agregate poroase

8.7.1 Betoanele trebuie să satisfacă prevederile din ГОСТ 25820-83, SM
250:2004.

8.7.2 Materialele pentru betoanele uşoare trebuie să corespundă prevederilor din

următoarelor standarde:
- agregate uşoare ГОСТ 9757-90, ГОСТ 9758-86, ГОСТ 9759-83;
- apă pentru betoane şi mortare ГОСТ 23732-79;
- ciment ГОСТ 23464-79, ГОСТ 10178-85, ГОСТ 969-91, ГОСТ
22266- 94;
- aditivi chimici ГОСТ 24211-91.

8.7.3 Alegerea compoziţiei betonului trebuie să se efectueze în conformitate cu

ГОСТ 27006-86.

8.7.4 Amestecurile de beton, prepararea lor, livrarea, turnarea şi întreţinerea

betoanelor trebuie să corespundă prevederilor din ГОСТ 7473-94.

8.7.5 Indicatorii principali de calitate»ai amestecurilor de beton trebuie

controlaţi în conformitate cu Tabelul 8.
Tabelul 8
Parametrul
1. Segregarea maximum
2. Rezistenţa betonului
(în momentul decofrării)
minimum pentru:
termoizolant constructiv
termoizolant,
termoizolant armat
Valoarea Controlul (metoda), volumul,
modul de înregistrare.
parametrului
6% Prin măsurare conform ГОСТ
10181.4-81, de 2 ori pe schimb,
registrul de lucrări
Prin măsurare conform ГОСТ
10180-78 şi ГОСТ 18105-86,
minimum o dată la tot volumul
0,5 MP a de decofrare, registrul de
1,5 MPa lucrări, Cartea tehnică.
3,5MPa, însă
minimum 50 % din
rezistenţa prevăzută
de proiect.
 NCM F.02.03-2005 pag.43

Tabelul 8. (continuare)

Parametrul Valoarea Controlul (metoda), volumul,

parametrului modul de înregistrare.
3. Precomprimat 14,0 MPa, minimum 70 Cartea tehnică.
% din rezistenţa de
proiect.

8.8 Tolerantele de execuţie

8.8.1 Abaterile maxime admisibile la executarea elementelor din beton şi beton
armat nu trebuie să depăşească valorile:

a) abaterile de la dimensiunile elementelor cofrajelor:

- lungime - ± 4 mm;

- lăţime - ± 3 mm.
b) abaterile de la dimensiunile din proiecte ale cofrajelor şi ale
elementelor din beton şi beton armat după decofrare sunt prezentate în
Anexa B.

c) abaterile de la dimensiunile din proiecte sau prescripţii tehnice pentru

armăturile elementelor din beton armat sunt prezentate în Anexa C.

d) grosimea stratului de protecţie trebuie să corespundă datelor din Anexa

C.

9 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETONARE LA

TEMPERATURI JOASE
9.1 Regulile din prezentul capitol trebuie respectate la executarea lucrărilor de
betonare în condiţii în care pe parcursul a 24 h temperatura medie este de • 5°C,
iar cea minimă - de 0°C,
9.2 Amestecul de beton trebuie să se prepare în betoniere cu încălzire, utilizând
în acest scop apă caldă, agregate dezgheţare şi încălzite, care trebuie să asigure
obţinerea betonului proaspăt cu temperatură nu mai joasă decât cea specificată
în proiect. Se admite utilizarea agregatelor uscate neîncălzite care nu conţin
pulbere şi pojghiţe de gheaţă. In acest scop durata de amestecare (malaxare) a
betonului se majorează cu minimum 25% faţă de condiţiile de vară.

9.3 Metodele şi mijloacele de transport al betoanelor trebuie să excludă scăderea

temperaturii amestecului de beton sub cea prevăzută de proiect. Starea terenului
NCM F.02.03-2005 pag.44

sub talpa fundaţiei unde se toarnă amestecul de beton, temperatura acestuia,

precum şi metodele de turnare trebuie să excludă posibilitatea de îngheţare a
betonului în zona de contact cu solul. La întreţinerea betonului prin metoda
„termos” şi „termos fierbinte” (amestecul de beton în prealabil se încălzeşte
până la t = 60-70 °C), precum şi la utilizarea aditivilor antiger se admite turnarea
betonului pe terenuri neîncălzite, dacă acestea nu sunt inflamabile, şi pe betonul
vechi dacă, conform calculelor, în zona de contract în perioada de întreţinere a
betonului acesta nu va îngheţa.

9.4 Dacă temperatura aerului scade sub minus 10 °C, betonarea construcţiilor cu
armătura densă cu diametrul peste 24 mm, precum şi cu armătură rigidă din
profile laminate sau cu piese metalice înglobate cu dimensiuni considerabile
trebuie să se execute încălzind în prealabil armătura şi piesele înglobate până la
temperatură pozitivă.

9.5 Compactarea betonului trebuie efectuată prin vibrare nemijlocit în zonele de

contact cu armătura şi a cofrajului cu excepţia cazurilor când amestecul de beton
se toarnă în prealabil încălzit până la temperatura care depăşeşte 45°C.
9.6 Durata de vibrare în acest caz trebuie majorată cu minimum 25% faţă de
recomandările din proiect (în condiţii de vară).

9.7 La betonarea elementelor constructive de tip cadre, carcase, îmbinări, noduri

şi suporturi rigide trebuie prevăzute şi stabilite discontinuităţii (întreruperi) în
funcţie de temperatura (regimul) de tratare termică, luând în considerare valorile
tensiunilor de temperatură despre care trebuie să fie informat institutul de
proiectare.
9.8 Părţile constructive песо frate trebuie acoperite cu materiale hidro şi
termoizolante imediat după terminarea betonării. Mustăţile armăturilor după
betonare trebuie acoperite sau termoizolate pe o lungime de minimum 0,5 m.

9.9 Înainte de a începe betonarea, suprafeţele cavităţilor, îmbinărilor, nodurilor

elementelor prefabricate trebuie curăţate de zăpadă şi gheaţă.
9.10 Alegerea metodei de întreţinere în condiţii de iarnă a betonului
construcţiilor monolite, se recomandă de efectuat conform Tabelului 9.

9.11 ectueze, de regulă, prin încercarea epruvetelor executate în aceleaşi condiţii

în care se betonează elementul constructiv. Epruvetele păstrate la ger, înainte de
încercare, trebuie menţinute timp de 2 - 4 h la temperatura de 15-20 °C.

9.12 Executarea lucrărilor la temperaturi negative trebuie efectuată conform

Tabelului 9.
 NCM F.02.03-2005 pag.45

Tabelul 9

Controlul (metoda,
Parametrul Valoarea parametrului volumul şi modul
de înregistrare)
1. Rezistenta betonului Prin măsurare
monolit şi parţial monolit la conform ГОСТ -
momentul îngheţării: 18105-86, Cartea
a) pentru betoane tară aditivi tehnică.
anii ger: Minimum 5 MPa
- construcţii exploatate în
interiorul clădirilor, fundaţii
sub utilaje care nu sunt Minimum clasa
expuse la acţiuni dinamice, specificată în proiect, %
construcții subterane; 50
- construcţii expuse la acţiuni 40
atmosferice în procesul de 30
exploatare, clasa: B7,5 Bl0;
B12,5 -B25;
B30 şi mai mare.
b) pentru construcţii expuse,
după întărire, la un regim
variabil de îngheţ-dezgheţ,
pentru beton îmbibat cu apă şi
în cazul în care în beton sunt
introduşi aditivi antrenori de 70
aer sau substanțe antrenoare
de gaze PAV. 80
c) pentru construcţii precom- La momentul răcirii
primate, pentru betoane cu betonului până la tem-
aditivi antiger. peratura de răcire cal-
d) pentru betoane cu aditivi culată în funcţie de can-
antiger. titatea de aditivi anti-
ger, însă de minimum
20 % din cea specifica-
tă în proiect.
2. Încărcarea construcţiei cu Minimum 100 % fata Prin măsurare
sarcina de calcul se admite de clasa specificată în conform ГОСТ
după atingerea rezistenţei proiect. 18105-86,Cartea
betonului. tehnică.
NCM F.02.03-2005 pag.46

Tabelul 9. (continuare)

Controlul
Valoarea (metoda,volumu1
Parametrul
parametrului şi modul de
înregistrare)
3. Temperatura amestecului de beton Prin măsurare, de
la ieşire din malaxor, preparat cu: 2 ori pe schimb,
- ciment portland, ciment portland cu Apă cu temperatura Cartea tehnică.
zgură, ciment portland cu puzzolană de maximum 70°C,
marca M600; iar amestecul de
beton - de maxi-
mum 30°C.
Apă cu temperatura
- ciment portland cu priza accelerată de maximum 60°C,
şi ciment portland marca M600 şi iar amestecul de
mai mare; beton-cu maximum
35°C.
- ciment portland aluminos. Apă cu temperatura
de maximum 40°C,
iar amestecul de
beton -de maximum
25°C.
4. Temperatura amestecului de beton, Prin măsurare în
turnat în cofraj, la începutul întreţine- locurile prevăzu-
rii sau tratării termice: te de proiectul de
- prin metod ; „termos” (metoda de Se stabileşte prin execuţie a
conservare a energiei); calcul, însă de mi- »
- cu aditivi antiger; nimum 5°C. lucrărilor.
- prin metoda termică. Cu 5°C mai mare
decât temperatura
de îngheţ a soluţiei
de aditiv.
Nu mai joasă de
0°C.
 NCM F.02.03-2005 pag.47

Tabelul 9. (continuare)

Controlul (meto-
Valoarea da, volumul şi
Parametrul
parametrului modul de înre-
gistrare)
5. Temperatura în procesul de între- Se determină prin La tratarea termi-
ţinere şi tratare termică a betonului calcul, însă nu mai că peste fiecare 2
preparat cu: înaltă de °C. h în perioada de
- ciment portland; 80 creştere a tempe-
- ciment portland cu zgură. 90 raturii în prima
zi. In următoarele
trei zile şi în ca-
zuri fără tratare
termică - de mi-
nimum doua ori
pe schimb. în ce-
lelalte cazuri de
întreținere - o
dată în 24 h.
6.Vizetza de creştere a temperaturii Prin măsurare
în caz de tratare termică a betonului: peste fiecare 2 h,
- pentru construcţiile cu modulul de Maximum °C/h Cartea tehnica.
suprafaţă până la 4; 5
- de la 5 până la 10; 10
- peste 10; 15
- pentru îmbinări şi noduri. 20
7. Viteza de răcire a betonului la ter- Prin măsurare,
minarea tratării termice pentru con- Cartea tehnică.
strucţiile cu modulul de suprafaţa:
- până la 4; Se determină prin
calcul.
- de la 5 până la 10; Maximum 5"C/h
- peste 10. Maximum 10°C/h
NCM F.02.03-2005 pag.48

Tabelul 9. (continuare)

Controlul (meto-
Valoarea da, volumul şi
Parametrul
parametrului modul de înre-
gistrare)
8. Diferenţa de temperaturi a straturilor Prin măsurare,
exterioare ale betonului şi aerului în Cartea tehnică.
momentul decofrării construcţiilor cu
coeficientul de armare până la 1%,
până la 3% şi mai mare de 3% trebuie
să corespundă pentru construcţiile cu
modulul de suprafaţă:
- de la 2 până la 5; Maximum 20, 30 şi,
respectiv, 40 °C.

- peste 5. Maximum 30, 40 şi,

respectiv, 50 °C.

10 EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE BETON ARE LA

TEMPERATURI CE DEPĂŞESC +25°C
10.1 La executarea lucrărilor de betonare în condiţii cu temperaturi mai înalte
de 25°C şi cu umiditatea aerului mai joasă de 50 %, amestecul de beton trebuie
de preparat cu ciment portland, a cărui marcă să fie mai mare decât clasa
betonului de minimum 1,5.

10.2 Nu se admite utilizarea cimentului portland cu puzzolană, cimentului cu

zgură cu marca mai mică de 400, precum şi a cimentului aluminos pentru
betonarea construcţiilor suprastructurilor dacă nu sunt alte specificări în proiect
(cu excepţia cazurilor prevăzute de proiect). Cimentul nu trebuie să aibă priza
falsă şi temperatura mai mare de 50 °C, consistenţa normală a pastei de ciment
nu trebuie să depăşească 27 %.
10.3 Temperatura amestecului de beton, la betonarea construcţiilor cu modulul
de suprafaţă de peste 3, nu trebuie să depăşească 30-35°C, iar la betonarea
construcţiilor masive cu modulul de suprafaţă mai mic - de 3-20°C.

10.4 În cazul în care pe suprafaţa betonului pus în lucrare apar crăpături ca

rezultat al contracţiei (tasării) plastice a betonului se admite să se repete
compactarea de suprafaţă nu mai devreme de 0,5-1,0 h după ce s-a terminat
turnarea betonului.
 NCM F.02.03-2005 pag.49

10.5 Întreţinerea betonului proaspăt trebuie începută imediat după terminarea

turnării acestuia şi continuată de regulă, până la obţinerea rezistenţei de
minimum 70 %, din rezistenţa specificată, iar în cazuri justificate - de minimum
50%
10.6 Betonul proaspăt turnat trebuie protejat contra efectului de deshidratare în
perioada iniţială de întreţinere. Dacă betonul a atins rezistenţa de 0,5 MPa,
procesul de întreţinere ulterioară constă în asigurarea stării umede a suprafeţei
betonului prin acoperirea cu material higroscopic, care periodic se stropeşte cu
apă. în acest caz menţinerea suprafeţelor deschise ale betonului proaspăt sub un
strat de apă sau stropirea periodică a acestuia cu apă se interzice.

10.7 Pentru intensificarea procesului de întărire a betonului poate fi folosită

energia solară. în acest scop suprafaţa betonului se acoperă cu materiale în
rulouri sau în foi transparente la lumină şi impermeabile. Suprafeţele deschise
pot fi acoperite cu paste aplicate sub formă de peliculă pentru a evita evaporarea
intensă a apei din beton sau amestecul de beton trebuie turnat având temperatura
de 50-60°C.

11 RECEPŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN BETON ŞI BETON

ARMAT SAU PĂRŢILOR ACESTORA (FAZE DETERMINATE)
11.1 La recepţia construcţiilor şi edificiilor din beton şi beton armat finalizate
sau părţilor acestora trebuie verificate:

a) corespunderea dimensiunilor construcţiei cu desenele de execuţie;

b) calitatea betonului (rezistenţa conform clasei), iar în cazuri necesare,
rezistenţa la îngheţ, impermeabilitate şi alţi indicatori prevăzuţi în proiect
şi în documentele normative respective;

c) calitatea materialelor, prefabricatelor, produselor utilizate la realizarea

construcţiilor monolite.

11.2 Recepţia construcţiilor din beton, beton armat monolit finalizate sau în
anumite faze ale acestora trebuie legalizată prin întocmirea documentelor care
atestă calitatea, în modul stabilit - procese verbale de recepţie a lucrărilor
ascunse, a anumitor faze:

a) condiţiile pentru construcţiile din beton şi beton armat monolit sau

pentru părţile acestora sunt prezentate în Tabelul 10.
NCM F.02.03-2005 pag.50
Tabelul 10
Parametri
1. Abaterile pe verticală de la încli-
naţia prevăzută în proiect pe toată
înălţimea construcţiei pentru:
- fundaţii;
- pereţi, stâlpi pe care se sprijină
învelitorile şi planşeele;
2. Abaterile suprafeţelor orizontale
pe toată lungimea sectorului verifi-
cat.
3. Neregularităţi locale la verificarea
cu dreptarul de 2 m cu excepţia
suprafeţelor de sprijin.
4. Lungimea sau deschiderea eleme-
ntului.
5. Dimensiunile secţiunii transver-
sale a elementului.
6. Cotele suprafeţelor şi ale pieselor
înglobate pe care se sprijină stâlpii
din metal şi beton armat.
7. înclinaţia suprafeţelor de sprijin
ale stâlpilor din metal (fără strat de
egalizare).
8. Poziţionarea buloanelor de
ancoraj în plan, în interiorul
conturului de sprijin.
9. Poziţionarea buloanelor de anco-
raj în plan, în interiorul conturului
de sprijin (înălţarea conturului).
10. Poziţionarea buloanelor de
ancoraj, în înălţime.
11. Diferenţa cotelor în înălţime, în
zona de contact (de îmbinare) a două
suprafeţe adiacente.
Abateri
Control (metoda, volum,
admisibile
modul de înregistrare)
(mm)
Prin măsurare, fiecare ele-
ment constructiv. Cartea
tehnică.
20
15
Prin măsurare, minimum 5
măsuri la fiecare 50-100
20 m. Cartea tehnică.
Prin măsurare, minimum 5
măsuri la fiecare 50-100
5 m. Cartea tehnică.
Prin măsurare, fiecare ele-
±20 ment. Cartea tehnică.
Prin măsurare, fiecare ele-
+ 6-3 ment. Cartea tehnică.
Prin măsurare, fiecare ele-
ment de sprijin. Schema
-5 de execuţie.
Prin măsurare, fiecare fun-
daţie. Schema de execuţie.
0,0007
Prin măsurare, fiecare bu-
lon de ancorare. Schema
5 de execuţie.
Prin
9 măsurare, fiecare bu-
lon de ancorare. Schema
10 de execuţie.
Prin măsurare, fiecare bu-
+20 lon de ancorare. Schema
de execuţie.
Prin măsurare, fiecare
îmbinare. Schema de exe-
3 cuţie.
9
 NCM F.02.03-2005 pag.51

Anexa A

INDICATORII DE CALITATE LA MONTAREA COFRAJELOR

Tabelul 11

Controlul (meto-
Denumirea cofrajelor şi indicatorii Valoarea da, volumul şi
controlați parametrului modul de înre-
gistrare)
1. Precizia de executare a cofrajului de Conform desenelor Control vizual,
inventar. de execuţie şi con- înregistrat în
diţiilor tehnice Cartea Tehnică
2. Nivelul de defectare. Maximum 1,5% la Prin măsurarea
un nivel normal de conform ГОСТ
control 18242-72
3. Precizia de instalare a cofrajului, Conform ГОСТ Prin măsurarea
inclusiv: 25346-89 şi ГОСТ elementelor
25347-82. cofrajului. Cartea
- cofraje pentru construcţii unicate şi Se determină prin tehnică.
speciale; proiect.
- cofraje pentru construcţii care se Neregularităţi,
vopsesc sau se şpăcluiesc; inclusiv în preajma
îmbinărilor, de
minimum 2 mm.
- pentru construcţii cu finisare din Neregularităţi,
tapete. inclusiv în preajma
îmbinărilor, de
minimum 1 mm.
4. Precizia de montare şi calitatea Se determină de Prin măsurarea
suprafeţelor cofrajului pierdut. calitatea şi tipul elementelor
suprafeţelor de cofrajului. Cartea
placare. tehnică.
5. Rotaţia cofrajului (numărul de ГОСТ 23478-79 Prin înregistrare.
cicluri în lucru).
6. Săgeata cofrajului montat: Se verifică la în-
- pentru suprafeţe verticale; 1/400 cercările din ate-
- pentru planşee. 1/500 lierul de confec-
ţionare şi în con-
diţii de şantier.
NCM F.02.03-2005 pag.52

Tabelul 11. (continuare)

Controlul (metoda,
Valoarea
Parametrul volumul şi modul
parametrului
de înregistrare)
7. Rezistenta minimă a betonului Prin măsurare
construcţiilor monolite fără sarcină conform ГОСТ
după decofrare: 10180-90, ГОСТ
- verticale pentru a-şi păstra forma; 0,2-0,3 MP a 18105-86. Cartea
- orizontale şi înclinate cu tehnică.
deschideri: 70% faţă de proiect
până la 6 m; 80% faţă de proiect
peste 6 m.
8. Rezistenta minimă a betonului Se determină con- Prin măsurare
după decofrarea construcţiilor expu- form PEL şi se pune conform ГОСТ
se la sarcini, inclusiv a betonului de acord cu 10180-90, ГОСТ
turnat deasupra. proiectantul. 18105-86. Cartea
tehnică.
 NCM F.02.03-2005 pag.53

Anexa B

SARCINILE ŞI DATELE PENTRU CALCULUL COFRAJELOR

CONSTRUCŢIILOR MONOLITE DIN BETON ŞI BETON ARMAT
1. Pentru calculul cofrajului, elementelor de suport şi de consolidare trebuie
luate în considerare următoarele sarcini normate:

Sarcini verticale
a) masa cofrajului şi a elementelor de suport şi de consolidare se
determină conform prevederilor proiectului. La executarea cofrajelor din
lemn, densitatea trebuie să fie adoptată pentru speciile conifere -
600 kg/m3 , iar pentru cele foioase - 800 kg/m3;

b) masa amestecului de beton proaspăt pentru betoanele cu agregate

din prundiş şi pietriş provenite din rocile tari de piatră se consideră egală
cu 2500 kg/m ’, iar pentru alte tipuri de betoane - cu cea efectivă;

c) masa armăturii se adoptă conform proiectului, iar în lipsa acestuia - 100

kg/m la construcţii din beton armat;

d) sarcina de la masa oamenilor şi mijloacelor de transport la calculul

punţii, podinilor şi al elementelor de suport trebuie considerată egală cu
2,5 kPa, iar la calculul elementelor constructive ale punţii şi podinilor -
1,5 kPa;

NOTE:
1. Puntea, podina şi elementele de susţinere trebide calculate ia o
sarcină concentrată de la masa muncitorului (1300 N) sau de la.
presiunea, căruciorului cu două roţi (2500 N), sau la orice sarcină
concentrată, funcţie de metoda de turnare a amestecului, de beton
(de minimum 1300 N);

2. Dacă lăţimea, scândurilor punţii sau ale podind este sub 150 mm,
sarcina concentrată se repartizează pe două scânduri, adiacente.

e) Sarcina de la vibrarea amestecului de beton - 2 kPa pe suprafaţa

orizontală (se ia în considerare numai în lipsa sarcinilor specificate la
subpunctul „d”;

Sarcini orizontale
f) sarcina normată de la presiunea vântului - conform СНиП 2.01.07-85;
NCM F.02.03-2005 pag.54

g) presiunea amestecului de beton proaspăt asupra elementelor laterale ale

cofrajului se determină conform Tabelului 12.

Tabelul 12

Metoda de compactare Formule pentru determinarea Limita de aplicare a

tensiunii maxime laterale a formulelor
amestecului de beton, kPa
Cu ajutorul vibratorului P =  • H
P =  (0,27 + 0,78)K1 K2
Pervibrator (vibrator de H<R
adâncime) v < 0,5
v > 0,5 dacă H > 1 m
De cofraj, exterior H < 2RI
v < 4,5
v > 4,5 dacă H > 2 m

Notații convenționale folosite în Tabelul 12

P - tensiunea maximă laterală a amestecului de beton, kPa;

 - densitatea amestecului de beton, kg/m ;

H - grosimea stratului de beton turnat, care provoacă tensiune asupra cofrajului,

v - viteza de betonare a construcţiei, m/h;

R, R1 - raza de acţiune a vibratoarelor de interior şi respectiv, de cofraj, m;

K1 - coeficient care ia în considerare influenţa consistenţei amestecului de beton:

pentru amestecurile vârtoase şi semivârtoase cu tasarea conului 0..2 cm - 0,8;
pentru amestecurile cu tasarea conului 4...6 cm - 1, iar pentru amestecurile cu
tasarea conului 8...12 cm - 1,2;

K2 - coeficient pentru amestecurile de beton cu temperatura: 5...7°C - 1,15;

12...17°C - 1; 28...32°C - 0,85.

NOTĂ — În toate cazurile, valoarea presiunii amestecului de beton trebuie să

fie limitată de valoarea presiunii hidraulice Pmax =  • h, a cărei
rezultantă este egală aria epurei triunghiulare care se calculează cu
formula: p = ( • h2)/2.
 NCM F.02.03-2005 pag.55

h) sarcinile de la şocurile produse la turnarea amestecului de beton în

cofraj se adoptă conform Tabelului 13.

i) sarcina de la vibrarea amestecului de beton - 4 kPa pe suprafaţa

verticală a cofraj ului.
NOTĂ - Aceste sarcini trebuie luate în considerare dacă lipsesc sarcinile
specificate la subpunctul „ h ”.

Tabelul 13

Modul de turnare a amestecului de beton în Sarcina orizontală pe părţile

cofraj laterale ale cofrajului, kPa
Deşertarea cu ajutorul jgheabului sau hohotului,
precum şi direct din conducte de beton. 4
Descărcarea din bene cu volumul, m3
0,2...0,8 4
peste 0,8 6

NOTĂ - Aceste sarcini dinamice trebuie luate în considerare în întregime la

calcularea scândurilor podinii şi a nervurilor de suport ale acestora.
Grinzile principale, nervurile de suport trebuie să fie calculate în
conformitate cu schema reală a construcţiei, ţinând cont de acţiunea
dinamică sub formă de sarcină concentrată de la două nervuri
adiacente amplasate la distanţa maximă de 1 m, sau de la o singură,
nervură în cazul în care această distanţă depăşeşte 1 m. Trebuie luată
în considerare cea mai nefavorabilă, amplasare a acestor sarcini.
2. La vibrarea exterioară cu vibratoare de cofraj, elementele portante ale
cofrajului (nervurile, moazele, brăţările etc.), locurile de consolidare şi întărire a
lor trebuie suplimentar calculate la acţiunea locală a vibraţiei. Sarcinile trebuie
luate în considerare conform legii presiunii hidraulice.

3. Alegerea celei mai nefavorabile grupări de sarcini, la calculul cofraj el or şi

elementelor de suport, se efectuează conform datelor din Tabelul 14.

4. Pentru calculul elementelor cofrajelor şi al suporturilor acestora după

capacitatea portantă, sarcinile normate specificate la 1 trebuie înmulţite cu
coeficientul de supraîncărcare din Tabelul 15. Dacă acţionează concomitent
sarcina utilă, inclusiv presiunea vântului, cu excepţia masei proprii, trebuie luat
în calcul coeficientul 0,9. Pentru calcularea elementelor cofrajului şi a
elementelor de suport la deformaţii trebuie luate în considerare numai sarcinile
normate (fără coeficientul de supraîncărcare).
NCM F.02.03-2005 pag.56

5. Presiunea pe înălţimea cofrajului se repartizează tot aşa cum se repartizează

presiunea hidraulică sub formă de epură triunghiulară.

6. Săgeata elementelor cofrajului sub acţiunea sarcinilor suportate nu trebuie să

depăşească următoarele valori:
a) 1/400 din deschiderea elementului cofrajului;

b) 1/500 din deschiderea cofrajului planşeului.

Tabelul 14

Tipurile de sarcini pentru

calculul cofrajelor, elementelor
de suport şi de consolidare ( a se
Elementele cofrajului
vedea 1)
La capacitatea La deformaţii
portantă 5
1. Cofrajele plăcilor, bolţilor şi construcţiilor
de suport ale acestora. a+b+c+d a+b+c
2. Cofrajele stâlpilor cu latura secţiunii de
maximum 300 mm şi ale pereţilor cu g+h g
grosimea de minimum 100 mm.
3. Cofrajele stâlpilor cu latura de peste 300
mm, şi ale pereţilor cu grosimea de peste 100 g+h g
mm.
4. Panourile laterale ale cofrajelor pentru
grinzi, grinzi principale şi ale arcelor, g+i g
bolţilor.
5. Podinile (fundurile) cofrajelor pentru
grinzi, grinzi principale şi pentru arce, bolţi. a+b+c+e a+b+c
6. Cofraje pentru construcţii masive g+i g

Tabelul 15

Denumirea sarcinilor Coeficientul de

supraîncărcare
1. Masa proprie a cofrajului şi susţinerilor 1,1
2. Masa betonului şi armăturii 1,2
3. Deplasarea oamenilor şi mijloacelor de transport 1,3
4. Vibraţia amestecului de beton 1,3
5. Presiunea laterală a amestecului de beton 1,3
6. Sarcini dinamice de la şocuri la descărcarea amestecului de beton 1,3
 NCM F.02.03-2005 pag.57

7. Calculul suporturilor şi a cofrajelor la stabilitate trebuie să se efectueze

pornind de la acţiunea comună a presiunii vântului şi a masei proprii, iar în cazul
în care cofrajul se montează împreună cu armătura, trebuie luate în considerare
şi masa acesteia.
Coeficienţii de supraîncărcare trebuie luaţi în considerare pentru presiunea
vântului - 0,5 şi pentru sarcinile de reţinere - 0,8.

Tabelul 16

Sarcina normată de aderenţă, к Pa la desprindere

Materialul podinii Normală Sub 45
Durata de contact a betonului cu cofrajul
12 24 72 12 24 72
1. Oţel 4,8* 5,5 11,7 5,8 6,5 15,3
6,2 7,6 13 7,4 8,3 17,1
2. Textolit 1 2,5 3,3 2 3,8 5,6
1,6 2,9 3,6 2,7 4,1 6
3. Plastic cu fibre de sticlă 1,7 2,8 5,9 2,7 4,5 7
ЗД 3,6 7,7 4 6,3 9,1
4. Placaj fără strat de 3,9 6,4 7,5 4,7 7 12
protecţie 5,4 8,2 11 6,9 9,5 15
5. Placaj protejat cu
2,5 3,8 4,5 4 6 9
peliculă din fenol
4 5,1 6 5,8 7,5 12
formaldehidă

NOTE
numărător —pentru betoane clasa В7,5

numitor — pentru betoane clasa B20

8. Calculul cofrajului pierdut (care rămâne în corpul construcţiei) trebuie

efectuat ca pentru elementele de bază ale construcţiei şi ulterior se verifică la
acţiunea sarcinilor, specificate la 1.

9. Pentru calculul dispozitivelor, care trebuie să asigure ulterior desprinderea

cofrajelor de tip bloc-formă din panouri mari şi a cofrajelor spaţiale şi de tip
tunel, trebuie adoptate sarcinile normate din Tabelele 16 şi 17. Pentru calculul
eforturilor de desprindere a cofrajelor mobile trebuie luată în considerare sarcina
normată conform Tabelului 18.
NCM F.02.03-2005 pag.58

10. La calculul rezistenţei materialelor trebuie luat în considerare coeficientul K.

Majorarea rezistenţei de calcul la acţiunea de scurtă durată a sarcinii, valoarea К
pentru materialele din lemn trebuie considerată egală cu 1,4.

Eforturile de desprindere a cofrajului de beton se recomandă de determinat cu

formula:

Pds = KdsδnFc

în care Kds - coeficient care ţine cont de condiţiile de desprindere şi rigiditate a

cofrajului şi se determină conform Tabelului 17;

δn - sarcina normată de aderenţă, kPa;

Fc - aria suprafeţei de contact cu betonul, m2 .

Tabelul 17

Cofraje Kd
1. Panouri mici:
- din lemn 0,15
- combinate 0,35
- din otel 0,35
2. Planşee mari (planşee alcătuite din panouri mici) 0,25
3. Panouri mari 0,30
- spaţiale 0,35
- bloc-formă 0,45
Pentru determinarea valorilor sarcinilor de calcul la aderarea tangenţială datele
Tabelului 17 trebuie să fie înmulțite cu coeficientul 1,35.

Tabelul 18

Sarcina normativă de aderenţă tangen-

ţială, к Pa după contactare cu amestecul
Materialul podinii cofrajului
de beton şi betonul în timp de
20 min 30 min 2h 24 h
*
1. Otel 1,6 1,7 З,1 11
2. Textolit 1,4 1,5 3 9,5
3. Plastic cu fibre de sticlă 2,2 2,4 5 12
4. Placaj protejat cu peliculă din 1,2 1,3 2,7 8
fenolformaldehidă
NOTĂ - * pentru betoane clasa В10
 NCM F.02.03-2005 pag.59

Anexa C

ABATERILE LIMITĂ PENTRU ARMĂTURĂ ŞI STRATUL DE

PROTECȚIE

Tabelul 19
Valoarea Controlul (metoda,
Parametrul parametrului, volumul şi modul de
mm înregistrare)
1. Abaterile de la distanţele dintre două Controlul tehnic a
bare de armătură activă pentru: tuturor elementelor
- stâlpi şi grinzi; ± 10 (barelor de armătu
- plăci şi pereţii fundaţiilor; ±20 ră). Cartea tehnică.
- construcţii masive. ±30
2. Abaterile de la distantele dintre Controlul tehnic a
rândurile de armătură pentru: tuturor elementelor
- plăci şi grinzi cu grosimea până la 1,0 ± 10 (barelor de armătu
m; ±20 ră). Cartea tehnică.
- construcţii cu dimensiuni peste 1,0 m.
3. Abaterile de la grosimea stratului de Controlul tehnic a
acoperire nu trebuie să depăşească: tuturor elementelor
- pentru grosimea stratului de 15 mm şi (barelor de armătu
dimensiunile liniare ale secţiunilor ră). Cartea tehnică.
transversale ale construcţiilor, mm:
până la 100 +4
între 101 şi 200 +5
- pentru grosimea stratului de acoperire
între 16 şi 20 mm, inclusiv dimensiunilor
liniare ale secţiunilor transversale ale
construcţiilor, mm:
până la 100 +4; -3
între 101 şi 200 +8; -3
201 şi 300 + 10; -3
peste 300 + 15; -5
- pentru grosimea stratului de acoperire
peste 20 mm şi dimensiunilor liniare ale
secţiunilor transversale ale construcţiilor,
mm:
până la 100 +4; -5
între 101 şi 200 +8; -5
201 şi 300 +10; -5
pe
NCM F.02.03-2005 pag.60

peste 300 +15; -5

1. Grosimea stratului de protecţie.

1.1 Grosimea stratului de protecţie a armăturii trebuie să aibă valorile specificate
în proiect, iar abaterile nu trebuie să depăşească - valorile specificate în Tabelul
19. Dacă în proiect nu este specificată grosimea stratului de protecţie, atunci
trebuie respectate următoarele condiţii:

a) pentru armătura longitudinală, grosimea stratului de protecţie trebuie să

fie egală cu diametrul ei, însă nu mai mică decât valorile specificate în
Tabelul 20 cu abateri -2 +4 mm.

Tabelul 20

Grosimea minimă a
Elementul constructiv stratului de Note
protecţie, mm
Plăci cu grosimea
sub 100 10
peste 100 15
Grinzi cu înălţimea
sub 250 15
peste 250 25
Fundaţii cu strat de
egalizare (pregătire). 35
Fundaţii, stâlpi, grinzi în 50 Grosimea stratului părţilor
contact cu pământul. laterale trebuie să fie de mi-
nimum 45 mm. Se admite
micşorarea până la 25 mm
dacă se aplică un strat de
tencuială cu mortar din ci-
ment M100 şi cu grosimea
de minimum 20 mm sau un
strat de izolaţie hidrofugă
din mastic.
Armătura transversală din
carcase sudate. 15
Profile de armături rigide. 50
b) se recomandă ca armătura înclinată cu diametrul de 16 mm şi mai mare
să fie protejată cu un strat de beton de minimum 2 diametre ale acesteia.
Aceste condiţii sunt obligatorii pentru elementele din beton uşor;
 NCM F.02.03-2005 pag.61

c) sunt prevăzute condiţii speciale pentru grosimea stratului de protecţie în

conformitate cu dispoziţiile în vigoare pentru:

- elementele care nemijlocit sunt expuse la acţiunea agenţilor

atmosferici şi care nu sunt protejate cu tencuială, stratul de protecţie se
majorează cu 10 mm;

- elementele care se exploatează în mediu cu agenţi agresivi;

- pentru elementele destinate protejării antiincendiare se prevede

majorarea stratului de protecţie faţă de valorile specificate în Tabelul 20
conform proiectului.
NCM F.02.03-2005 pag.62

Anexa D

DOMENIUL DE UTILIZARE A CIMENTURILOR ÎN CONSTRUCTIE

Tabelul 21
Denumire a
Se admite de
şi marca Utilizarea principală Nu se admite de utilizat
utilizat
cimentului
Ciment Pentru betoane clasa B40 şi mai Pentru lucrările Pentru construcţiile din
portland mare, inclusiv pentru betoane re- de lichidare a beton şi beton armat, în
M600 şi zistente la temperaturi înalte. avariilor şi de cazul în care nu sunt fo-
M550. restabilire. losite proprietăţile aces-
tui liant (întărirea acce-
lerată, rezistenţă mare).
Ciment Pentru betoane clasa B25-B35. Pentru lucrările Pentru construcţii expu-
portland de lichidare a se la acţiunea apelor
M500. accidentelor şi minerale cu gradul de
de restabilire. mineralizare ce depă-
şeşte norma de agresivi-
tate a acestora.
Ciment Pentru betoane clasa B15-B25. Pentru lucrările Pentru construcţii expu-
portland de lichidare a se la acţiunea apelor
M400. accidentelor şi minerale cu gradul de
de restabilire. mineralizare ce depă-
şeşte norma de agresivi-
tate a acestora.
Ciment Pentru betoane clasa В10 şi mai Pentru lucrările Pentru construcţii expu-
portland mici şi betoane rezistente la de lichidare a se la acţiunea apelor
M300. temperaturi înalte. accidentelor şi minerale cu gradul de
de restabilire. mineralizare ce depă-
şeşte norma de agresivi-
tate a acestora.
Ciment Pentru construcţii expuse La betonarea Pentru construcţii expu-
portland şi sistematic la procese alternative construcţiilor în se la acţiunea apelor
aditivi de îngheţ-dezgheţ, sau de condiţii cu minerale cu gradul de
plastifianţi umezire şi uscare în apă curată. clima uscată şi mineralizare ce depă-
М3 00, călduroasă. şeşte norma de agresivi-
M400, tate a acestora.
M500
Ciment Pentru construcţii expuse Pentru construcţii expu-
portland sistemic la procese alternative de se la acţiunea apelor
hidrofobizat îngheţ-dezgheţ sau de umezire şi mineralizate cu gradul
M300 şi uscare în apă curată, în cazul în - de mineralizate ce
M400 care transportul şi depozitarea se depăşeşte norma de
face într-un termen îndelungat. agresivitate a acestora.
 NCM F.02.03-2005 pag.63

Tabelul 22 (continuare)
Denumirea şi
marca Utilizarea principală Se admite de utilizat Nu se admite de utilizat
cimentului
Ciment Pentru construcţii Pentru construcţii expuse Pentru construcţii din
portland expuse la acţiunea permanent la procese beton armat, care nu sunt
rezistent la apele sulfurice cu alternative de îngheţ-dez- expuse acţiunea mediului
acţiunea nivel nestabil şi gheţ, sau de umezire şi agresiv.
sulfaţilor permanent - la pro- uscare în apă potabilă.
M400. cesele de îngheţ-
dezgheţ.
Ciment cu Pentru construcţii La execuţia construcţiilor Pentru construcţii expuse
zgură supraterane, subte- în condiţii climatice permanent la regimuri de
M300; rane şi subacvatice, uscate şi călduroase, în îngheţ-dezgheţ sau de
M400; expuse la acţiunea cazul în care se asigură umezire şi uscare la
M50Q; apelor potabile şi regimul de umiditate temperaturi joase (sub
M550. mineralizate, precum pentru întărirea betonului.10°C), fără încălzire
şi pentru construcţiile artificială cu excepţia
hidrotehnice masive. construcţiilor masive,
întreţinute prin metoda
„termos” cu modulul de
suprafaţă mai mic de 3.
Ciment Pentru betoane clasa Pentru construcţii Pentru construcţii hidro-
portland cu Bl5 şi mai mare cu subterane şi sub-acvatice, tehnice amplasate la
priza cerinţe înalte faţă de expuse la acţiunea apelor nivelul variabil al apei şi
accelerată priza iniţială şi pentru mineralizate. Pentru con- expuse permanent la
M400, betoane reflectare. strucţii care se execută la regimuri de îngheţ-
M500. temperaturi sub 10°C, dezgheţ sau de umezire şi
pentru construcţii din uscare.
beton refractar.
Ciment Pentru construcţii Pentru construcţii subte- Pentru construcţii expuse
portland cu subacvatice expuse la rane care se găsesc în permanent la regimuri de
puzzolană acţiunea apelor condiţii cu umiditate spo- îngheţ-dezgheţ sau de
М3 00, potabile. rită, în mediu umed. umezire şi uscare. In con-
M400 Pentru construcţii subac- diţiile de iarnă, dacă con-
vatice şi subterane expuse diţiile nu sunt prevăzute
la acţiunea apelor de proiect. La temperaturi
mineralizate. mai joase de +10°C tara
de încălzire artificială
exceptând cazul în care
betonul se tratează termic
prin metoda „termos”.
NCM F.02.03-2005 pag.64

Tabelul 21 (continuare)
Denumire a
Nu se admite de
şi marca Utilizarea de bază Se admite de utilizat
utilizat
cimentului
Ciment Când este necesar de obţinut Pentru construcţii
aluminos beton cu rezistenţă înaltă în supraterane, subterane
M400, termen redus cu temperatura sub şi subacvatice la care
M500, 20°C. Când permanent variază temperatura betonului
M550, regimul de îngheţ-dezgheţ sau de poate depăşi 30°C.
M600. umezire-uscare, precum şi la -
betonarea în condiţii de iarnă.
Pentru betoanele refractare şi
unele betoane rezistente la agenţi
chimici.
Ciment de Pentru prepararea betoanelor fără Pentru umplerea La executarea lucră-
ipsos contracţie şi a celor expansive, rosturilor de etan- rilor de construcţii
aluminos precum şi pentru tencuieli şare a ţevilor cu dacă tem-peratura
M400, impermeabile. presiunea de lucru este mai joasă de 0°C
M500. până la IMPa creată fară încălzire, la
pe parcursul a 24 h reconstrucţia între-
din momentul etanş prinde-rilor industri-
arii. ale. Pentru construcţii
exploatate în condiţii
cu temperatura mai
înaltă de 80°C.
Ciment cu Pentru construcţii din beton şi
conţinut beton armat expuse la acţiunea
mare de apelor sulfurice (sau a gazelor
aluminiu sulfurice) la temperaturi de - -
M400, minimum 25°C. Pentru constru-
M500, cţii din beton refractar.
M550.
Ciment Pentru prepararea betoanelor Pentru consolidarea
pretension expansive şi pretensionate, construcţiilor, mono-
at M400 tencuielilor impermeabile, beto- liţi zarea îmbinărilor.
-
narea rosturilor, găurilor, mono-
litizarea construcţiilor, ancorarea
buloanelor de fundaţie.
Ciment Pentru prepararea betoanelor cu Pentru construcţii
hidrote- exotermie redusă. masive cu configu-
hniс raţie complexă,
(pentru pentru asigurarea -
baraje) densităţii înalte a
betoanelor.
 NCM F.02.03-2005 pag.65

Anexa E

DETERMINAREA CALITĂTII CIMENTULUI

Pentru determinarea calităţii cimentului se utilizează 5 kg de ciment. Restul
rămas pe sută „r %” se calculează cu formula:
r % - (m/5000) • 100

în care m - masa restului în grame.

Restul se determină ca media aritmetică a trei probe. Domeniul de utilizare se

determină în funcţie de valoare „r %” conform Tabelului 22

Tabelul 22

Restul r % Starea de conservare

0 Bună - ciment nealterat
max. 10% Ciment cu început de alterare, poate fi utilizat în funcţie de
rezultatele încercărilor fizico-mecanice la vârsta de 3-7 zile
sau în lipsa acestora trebuie utilizat pentru betoane de clasa nu
mai mare de B7,5.
Peste 10 % Ciment alterat - utilizarea se poate face numai la prepararea
mortarelor.
NCM F.02.03-2005 pag.66

Anexa F

ADITIVI UTILIZAŢI LA PREPARAREA BETOANELOR PENTRU

REDUCEREA CONSUMULUI (DOZAJULUI) DE APĂ.
1. Superplastifianţii trebuie să corespundă următoarelor condiţii tehnice:
a) aspect de soluţie curată de culoare roşie-cafenie;

b) densitatea la t=20 °C trebuie să fie egală cu 1,33...1,16 g/cm ';

c) pH-ul soluţiei cu concentraţia de 1 % trebuie să fie egal cu 7...8;

d) conţinutul de substanţă în stare uscată de maximum 30±3%.

2. Fiecare lot de superplastiliant trebuie să fie însoţit de certificatul de calitate

emis de producător. Este strict interzisă utilizarea plastificanţilor, pentru care
lipsesc certificatele de calitate.

3. înainte de utilizare plastifiantul trebuie verificat la corespunderea cu condiţiile

tehnice specificate la 1 şi cu cele din certificatul de calitate.

4. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se efectuează în încăperi închise protejate

contra umezelii la temperatură de minimum 5°C. Termenul de păstrare
(comercializare) - 12 luni.

Domeniul de utilizare
5. Superplastifiantul se utilizează pentru betoane clasa minimum B15 folosite la
construcţiile monolite, prefabricate şi pretensionate.

6. Se recomandă ca aditivii să se utilizeze la prepararea amestecului de beton

pentru:

a) construcţii subţiri şi cu armătură densă;

b) construcţii la care compactarea amestecului de beton nu este posibilă;

c) transportul amestecului de beton prin conducte (cu pompe de beton);

d) construcţii din betoane de clase înalte (superrezistente).

7. Aditivii plastifianţi pot fi utilizaţi şi la prepararea betonului pentru construcţii

hidrotehnice, drumuri, precum şi la prepararea betoane lor expuse la acţiunea
agenţilor chimici, betoanelor tratate termic, la executarea elementelor
prefabricate, însă în aceste cazuri trebuie să se respecte condiţii tehnice speciale,
 NCM F.02.03-2005 pag.67

şi la executarea acestor lucrări trebuie să asiste angajaţi ai laboratorului de

control al calităţii.

8. La utilizarea superplastifianţilor trebuie să se respecte strict următoarelor

condiţii:
a) la prepararea betonului cu aditivi să se folosească minimum două fracţii
de nisip 0...5; 5...10;

b) betoanele preparate trebuie să aibă gradul de omogenitate I sau II;

c) respectarea strictă a prevederilor prezentului normativ privind

executarea lucrărilor, întreţinerea ulterioară a betonului şi controlul
calităţii acestuia;

d) se recomandă să se evite utilizarea lianţilor cu conţinut de adaosuri ce

depăşesc 15%.

Prepararea aditivilor
9. Pentru prepararea amestecurilor de beton aditivii trebuie utilizaţi sub formă de
soluţii cu concentraţia de 20±1% substanță uscată solidă.

10. Prepararea amestecului cu concentraţia specificată la 1 se realizează prin

dizolvarea a 25 kg de aditivi la 100 1 de apă, în urma căreia se obţine 115 l de
soluţie.

11. Pentru dizolvarea completă a aditivului şi obţinerea unei concentraţii

omogene, apa se încălzeşte până la temperatura de 60...80°C, apoi se introduce
în ea aditivul uscat, se amestecă timp de 10 min fără întrerupere cu o baghetă de
lemn sau cu un malaxor mecanic.

12. Determinarea concentraţiei soluţiei de aditiv se realizează cu ajutorul unui

densimetru. Densitatea trebuie să se afle în limitele 1,07... 1,08 g/cm3 la
temperatura soluţiei 20±5°C.

13. Dacă concentraţia este mai mare decât cea prevăzută la pet. 1 se adaugă apă
până la obţinerea concentraţiei necesare. Dacă concentraţia soluţiei este mai
mică, în ea se adaugă concentrat de plastifiant până la obţinerea concentraţiei
necesare.
NCM F.02.03-2005 pag.68

Anexa G

ALEGEREA METODEI DE ÎNTREŢINERE A CONSTRUCŢIILOR

MONOLITE PE TIMP FRIGUROS

Tabelul 23

Temperatura maximă a
Denumirea construcţiilor
aerului, °C, până la
Fundaţii din beton şi
beton armat, blocuri şi
plăci cu modulul de
suprafaţă până la 3.
Fundaţii pentru con-
strucţii şi utilaje, pereţi
masivi cu modulul de
suprafaţă între 3-6.
încălzire în cofraje
termoactive.
Stâlpi, grinzi, lonjeroane
(grinzi principale), ele-
mente ale cadrelor,
radiere, pereţi, planşee,
plăci de acoperire cu
modalul de suprafaţă 6-
10.
Metoda de întreținere
„Termos” cu aditivi de
-15 accelerare a întăririi beto-
nului. „Termos” cu folosi-
rea aditivilor an ti ger.
„Termos”, inclusiv cu
-15 utilizarea aditivilor antiger
şi de accelerare a prizei,
încălzire în prealabil a
amestecului de beton.
-25
„Termos” (metoda de
-15 conservare a energiei) cu
utilizarea aditivilor antiger,
încălzire în cofraje
termoactive. Încălzire în
prealabil a amestecului de
beton. încălzire inductivă.
 NCM F.02.03-2005 pag.69

CUPRINS
1 Domeniu de aplicare .................................................................................... 1
2 Referinţe ...................................................................................................... 1
3 Principii generale ......................................................................................... 4
4 Cofrajele şi susţinerea lor ............................................................................ 5
5 Fasonarea şi montarea armăturii în elementele constructive ...................... 8
5.1 Principii generale …………………………………….……..……… 8

5.2 Legătura armăturilor …………………………………..…..……… 10

5.3 Plase sudate ………………………………………………………...10

5.4 Reguli constructive .………………………………………………. 10

5.5 Înnădirea armăturilor ……………………………………………... 10

5.6 Înlocuirea armăturilor prevăzute de proiect …………………...….. 11

5.7 Condiţii de montare a armăturilor ..………………….……………. 12

6 Materiale folosite la prepararea betoanelor ............................................... 14
6.1Ciment …………….………………………………….……..……… 14

6.2 Depozitarea cimentului ……………………………..…..……….… 15

6.3 Controlul calității cimentului …………………………………….... 16

6.4 Agregate naturale grele .…………………………………………… 16

6.5 Controlul calității agregate ……………………………………….... 17

6.6 Aditivi ………………………………………..………………...….. 17

7 Stații de preparare a amestecului de beton ................................................ 18
7.1 Principii generale …………….………………………………….… 18
7.2 Stabilirea compoziției betonului ……………………………..….… 21

7.3 Prepararea amestecului de beton …………………………………... 23

NCM F.02.03-2005 pag.70

7.4 Prepararea amestecului de beton și încărcarea în mijloace de

transport…………………………..…………………………………………… 24

7.5 Transportul amestecului de beton …………………………………. 24

8 Executarea lucrărilor de betonare .............................................................. 25
8.1 Principii generale …………………………………….……..…..… 25

8.2 Betonarea diferitor elemente și părți de construcții …..…..…….… 28

8.3 Compactarea amestecului ………………………………………... 32

8.4 Rostruri de lucru (de betonare) …...………………………………. 33

8.5 Tratarea betonului după turnare …………………………………... 36

8.6 Decofrarea ……………………………………………………...…. 37
8.7 Beton de bază de agregate poroase ………………….……………. 40
8.7 Toleranțele de execuție ……………..……………….……………. 41
9 Executarea lucrărilor de betonare la temperaturi joase ............................ 42
10 Executarea lucrărilor de betonare la temperaturi se depășesc +250 .......... 46
11 Recepția construcțiilor din beton armat sau părților acestora
(faze determinate) ..................................................................................... 48
Anexa A. Indicatori de calitate la montarea cofrajelor .................................... 50
Anexa B. Sarcinile și datele pentru calculul cofrajelor construcțiilor monolite
din beton armat ......................................................................................... 52
Anexa C. Abaterile limită pentru armătură și stratul de protecție ................... 58
Anexa D. Domeniul de utilizarea a cimenturilor în construcție ....................... 61
Anexa E. Determinarea calității cimentului ..................................................... 64
Anexa F. Aditivi utilizați la prepararea betoanelor pentru reducerea
consumului (dozajului) de apă .................................................................. 65
Anexa G. Alegerea metodei de întreținere a construcțiilor monolite pe timp
friguros ...................................................................................................... 67
 NCM F.02.03-2005 pag.71

Editat de Centrul Republican de Cercetări și

Reglementări în Construcții ”CERCON”
Tiraj 300