Equation Editor

Procesorul Word este înzestrat cu un editor puternic de formule matematice si ecuații, numit
Microsoft Equation.

Cu ajutorul editorului de ecuații se pot insera mai multe categorii de simboluri matematice, care nu
sunt disponibile ca simboluri standard: sume, radicali, fracții, integrale, matrice, operatori matematici
etc.

Pentru a crea o noua ecuație trebuie parcurși următorii pași:

 Se poziționează cursorul text in document in poziția in care va fi inserata ecuația.

 Se aplica comanda Insert, Object. Pe ecran apare fereastra de dialog Object

In fereastra Object:

 se selectează butonul Create New

 din lista Object Type se selectează opțiunea Microsoft Equation 3.0.
 se selectează butonul OK.

La lansarea editorului de ecuații se schimba conținutul ecranului: meniul conține alte comenzi,
barele de instrumente din Word nu mai sunt afișate, apare in schimb o noua bara de instrumente
specifica editorului de ecuații . Fereastra de lucru a documentului ramane vizibila, dar este activa
doar in zona in care va fi inserata ecuația. Aceasta zona este încadrata intr-un chenar.

Daca se aplica un clic de mouse in afara acestei zone sau a barei de ecuații, editorul de ecuații este
parasit si se activează din nou fereastra documentului principal.

Imediat după lansarea editorului de ecuații zona destinata ecuației conține o singura caseta, caseta
de baza, care va conține întreaga ecuație.

O ecuație este compusa din mai multe casete. Fiecare caseta este reprezentata printr-un dreptunghi
imaginar. Daca dreptunghiul este gol laturile sunt afișate punctat, daca nu laturile nu sunt vizibile.
Fiecare element al unei ecuații: variabila, operator, simbol, etc., este introdus intr-o caseta.
Introducerea simbolurilor se face folosind tastatura si bara de ecuații. Trecerea de la o caseta la alta
se poate face in mai multe moduri:

 poziționând cursorul Mouse-ului in poziția dorita si aplicând un clic.

 cu tastele săgeți.
 tastând <Tab>.

Afișarea/Ascunderea barei de ecuații se face cu comanda View, Toolbars. Pe primul rând al barei sunt
grupate butoane utilizate pentru inserarea a diferite simboluri: operatori matematici, săgeți, liniuțe,
litere grecești, etc.. Al doilea rând al barei de ecuații este compus dintr-o serie de butoane care
conțin șabloane pentru inserarea unor ansamble cum ar fi: matrici, sume, integrale, etc..

Exemplu :
Pașii care trebuie efectuați sunt următori:

1. Se poziționează cursorul text in punctul in care trebuie inserata ecuația.

2. Se lansează editorul de ecuații.
3. Se poziționează cursorul text in caseta de baza (care va conține întreaga ecuație).
4. Se tastează f(x)s
5. Pentru a introduce o fracție se selectează din linia a doua a barei de ecuații, al doilea buton.
Apare o lista de butoane cu care se pot introduce fracții si radicali. Se selectează primul
buton.
Ecuația va deveni:

Ecuația va conține trei casete:

 caseta pentru intreaga ecuație. Laturile ei nu sunt vizibile deoarece nu este goala.
 caseta pentru numărătorul fracției
 caseta pentru numitorul fracției.

6. Se aplica un clic in caseta numărătorului. Se tastează: 1.

7. Se aplica un clic in caseta numitorului. Se tastează: 2x+3.
8. Pentru revenirea in documentul principal se aplica un clic in afara zonei rezervate ecuației.

După reactivarea ferestrei de lucru, o ecuație poate fi mărita sau micșorata in modul următor:

 Se selectează ecuația prin aplicarea unui clic de mouse pe ecuația respectiva. }n jurul
ecuației va apărea un chenar cu opt marcaje.

o
 Se poziționează cursorul mouse-ului pe unul din marcajele de pe chenar.
 Când cursorul mouse-ului se transforma intr-o săgeata dubla, mica, se apăsa butonul stâng al
mouse-ului si se trage de el pana se obține dimensiunea dorita.
 Se eliberează butonul stâng al mouse-ului

Pentru a modifica o ecuație creata anterior se procedează in modul următor:

o Se poziționează cursorul mouse-ului pe ecuația respectiva.

o Se aplica un dublu clic.

o Se fac modificările dorite.

 Un caracter sau un simbol pot fi șterse ca orice caracter al documentului folosind tastele
<Backspace> sau <Delete>.

Conținutul unei casete sau un întreg ansamblu pot fi șterse numai după ce au fost selectate. Nu
orice caseta poate fi ștearsa (numai conținutul lor da). De exemplu daca a fost inserat ansamblul
pentru suma cu limite, casetele pentru limitele sumei nu pot fi șterse decât daca se șterge întreg
ansamblul.
După reactivarea ferestrei de lucru o ecuație poate fi ștearsa in modul următor:

1. Se poziționează cursorul mouse-ului pe ecuația respectiva.

2. Se aplica un clic.

3. Se apăsa tasta <Delete>.

Pe bara de ecuații exista aproximativ 120 de simboluri si șabloane matematice grupate in 19

butoane. La apăsarea fiecăruia dintre aceste butoane este afișata o lista cu butoane care conțin
simbolurile, respectiv ansamblurile din familia respectiva.

Acest buton este folosit pentru a introduce

simboluri relaționale intr-o ecuație.

Primul simbol din acesta lista aliniază mai multe

linii dintr-un sistem de ecuații. Acest simbol se
poziționează pe fiecare linie care trebuie
aliniata. Editorul de ecuații aliniază liniile
sistemului la ștanga sau la dreapta simbolului
de introdus. Simbolul de aliniere apare in fereastra in care sunt editate ecuațiile, dar la revenirea in
documentul principal el nu este afișat.

La editorul de ecuații tasta Space este dezactivata. Pentru a realiza spațierea se folosește
combinația <Ctrl>+<Space>. De asemenea se pot folosi următoarele 5 butoane din lista butonului 2.

Tot aceasta lista mai conține si caracterele "puncte-puncte" care pot fi utilizate de exemplu,
pentru reprezentarea unor matrici cu număr neprecizat de elemente.

Acest buton este folosit pentru

construirea unor expresii matematice
cum ar fi: ¹, Ë, Î si pentru scrierea
 Acest buton conține o serie de simboluri
care reprezintă operatori matematici.
derivatelor.

Acest buton conține 14 simboluri care

includ câteva tipuri de săgeți .Sagetile din
primele doua rânduri se folosesc intr-o
varietate de aplicații referindu-se la
convergenta limitelor. Restul au
semnificația unor implicații specifice .

Butonul al șaselea conține 8 simboluri logice

folosite, in special, la lucrul cu multimi

Acest buton vine in completarea

butonului șase. Si el conține o serie de
simboluri folosite in operațiile cu
mulțimi: intersecție, incluziune, etc.

Acest buton cuprinde simboluri care nu

intra in alte categorii: Ð este folosit
pentru unghiuri, ^ este folosit pentru
perpendicular, ¥ pentru a scrie infinit, iar
 si Á reprezintă mulțimea numerelor
reale, respectiv mulțimea numerelor
imaginare .

Editorul de ecuații considera ca elementele care pot apărea intr-o ecuație se clasifica in:

 numere
 matrici
 simboluri
 nume de variabile
 nume de funcții
  litere grecești mici si mari
 text.

Editorul de ecuații stabilește automat stilul fiecărui element introdus intr-o ecuație astfel:

 daca se inserează un caracter utilizând butonul pentru litere grecești mici se aplica stilul L.C.
Greek
 daca se inserează un caracter utilizând butonul pentru litere grecești mari se aplica stilul U.C.
Greek
 daca se inserează o matrice utilizând butonul pentru matrici, se aplica stilul Matrix
 daca se inserează un caracter cu unul din celelalte butoane din bara Equation, se aplica stilul
Symbol
 daca se introduc numere de la tastatura se aplica stilul Number
 daca se introduc de la tastatura litere, pe măsura introducerii textului editorul de ecuații
verifica daca textul introdus este numele unei funcții matematice uzuale (de exemplu sin,
cos, ln). }n caz afirmativ, textului i se aplica stilul Function. }n caz contrar se aplica stilul
Variable.

Înainte de a introduce un sir de caractere care sa fie considerat text, trebuie lansata comanda
Style,Text. După lansarea acestei comenzi toate caracterele introduse de la tastatura vor fi
considerate text pana la alegerea unui alt stil. Daca intr-un text este inserat un simbol prin
intermediul barei Equation, acel simbol va avea stilul predefinit corespunzător lui, dar, in continuare
va fi aplicat tot stilul Text.

Unui element al unei ecuații i se poate aplica si un alt stil decât cel asociat implicit. Pentru a realiza
acest lucru se selectează elementul respectiv si se aplica comanda corespunzătoare din meniul Style.

Caracteristicile stilurilor predefinite pot fi modificate cu comanda Style, Define. La aplicarea acestei
comenzi este afișata fereastra de dialog Styles.

Fiecare element al unei ecuații are o anumita dimensiune predefinita care depinde de funcția
casetei care îl conține. Dimensiunile predefinite sunt:

 Full pentru nume de variabile, nume de funcții, numere, texte.

 Subscript/Superscript pentru exponenți, indici, limite de sume, limite de integrale, etichete
de săgeți.
 Symbol pentru caracterele introduse utilizând butoanele barei de ecuații (atât butoanele
pentru simboluri, cat si cele pentru ansamble).
 sub-simbol pentru caracterele de tip Symbol care apar intr-o caseta, de tip exponent,
indice, limita.
fereastra de dialog Sizes

In dreptul fiecărei variante se specifica dimensiunea acesteia (in inch, cm sau puncte). In
partea dreapta a ferestrei este afișata o ecuație in care este indicat elementul la care se refera
dimensiunea selectata din lista. Daca se selectează butonul Apply sunt aplicate noile valori asociate
dimensiunilor predefinite. Daca se selectează butonul Default se revine la valorile implicite asociate
dimensiunilor predefinite. Fiecărei dimensiuni predefinite ii corespunde o comanda in meniul Size
astfel incit utilizatorul poate schimba dimensiunea implicita a unui elemente.
Editorul de ecuații spațiază automat casetele care compun o ecuație, in momentul inserării lor. Apar
totuși situații in care distantele prestabilite nu satisfac dorințele utilizatorilor.

Utilizatorul poate repoziționa elementele unei ecuații in modul următor:

 se selectează elementul dorit

 ținând apăsata tasta <Ctrl> se acționează tastele săgeți pentru a deplasa elementul in direcția
dorita. La fiecare acționare a unei taste săgeți elementul va fi deplasat cu un pixel in direcția
indicata de săgeata.

Este bine ca după repoziționarea unui element, întreaga ecuație sa fie redesenata lansând comanda
View, Redraw.Valorile prestabilite pentru distantele dintre casetele care compun o ecuație pot fi
modificate cu comanda Format, Spacing. La aplicarea acestei comenzi este afișata fereastra de dialog
Spacing .
Aceasta fereastra conține lista distantelor dintre diferitele elemente care pot apărea intr-o ecuație si
valorile prestabilite corespunzătoare. La selectarea unei distante aceasta este indicata intr-o caseta
plasata in partea dreapta a ferestrei.
Daca se acționează butonul Apply vor fi utilizate noile valori ale distantelor. Daca se acționează
butonul Default se revine la valorile implicite asociate distantelor.

Exemplu:

I. Sa se introducă ecuația:

Pașii care trebuie executați pentru scrierea acestei ecuații sunt:

1. Se poziționează cursorul in punctul in care trebuie introdusa ecuația.

2. Se lansează editorul de ecuații cu comanda Insert, Object, Microsoft Equation.

3. Se introduce textul: f(x)s .

4. Acolada se introduce folosind primul buton din a doua linie a editorului de ecuații (butonul
11). Din lista afișata se selectează primul buton din linia 6.

5. După acolada apare o singura caseta, in care s-ar putea introduce doar prima parte a funcției
(pentru x<5). Pentru a mari acolada astfel incit sa cuprindă cele doua casete, se poziționează
cursorul in caseta existenta si se apăsa tasta <Enter>.
6. Se aplica un clic in prima caseta. Se tastează 5x+3. Pentru a introduce un spațiu se apăsa
simultan tastele <Ctrl> si <Space>. Se tastează x<5.

7. Se aplica un clic in a doua caseta. Se introduce intai ansamblul pentru fracție folosind butonul
12 (al doilea buton pe a doua linie). Din lista afișata se selectează primul buton.

8. Se aplica un clic in caseta numărătorului. Se introduce ansamblul pentru radical folosind

butonul 12. Din lista afișata se selectează primul buton din a patra linie.

9. Se aplica un clic in caseta de sub radical. Se tastează 2x-7.

10. Pentru a ieși de sub radical se apăsa săgeata dreapta.

11. Se tastează +x.

12. Se aplica un clic in caseta numitorului. Se tastează: x.

13. Se apăsa butonul 13 (al treilea din a doua linie). Din lista afișata se selectează primul buton.

14. Se aplica un clic in caseta pentru exponent si se tastează valoarea acestuia: 2.

15. Se poziționează cursorul in caseta fracției. Cursorul apare sub forma unei linii verticale care
are inaltimea ansamblului in care este poziționat. Deoarece chenarele casetelor nu mai sunt
vizibile, cel mai simplu mod de a depista in ce caseta suntem este mărirea cursorului. }n acest
caz cursorul trebuie sa fie egal cu inaltimea fractiei. (Reamintim ca trecerea de la un
ansamblu la altul sau de la o caseta la alta se poate face cu tastele săgeți).

16. Se tastează combinația de taste <Ctrl> si <Space> (pentru spațiu) si x³5.

17. Se aplica un clic in afara editorului de ecuații pentru a reveni in documentul principal.