Agnes Martin Lugand Oamenii Fericiti Citesc Si Beau Cafea PDF

TRei
O N N E C T IO N
Aceasta poveste despre impa-
carea cu sine contine dialoguri
convingatoare si e spusa intr-un
stil simplu, nepretentios, avand
chiar si accente de umor.
LE P A R I S I E N
Profund si emotionant, roma-

nul lui Agnes Martin-Lugand
sondeaza cu luciditate cea mai
cumplita tragedie din viata unui
om. 0 carte care te marcheaza.
S U S A N WI GGS
c o in lK « l
CO LE CJIE COORDONATA DE
Magdalena Marculescu
Agnes Martin-Lugand
Oamenii fericiti citesc §i

beau cafea
Traducere din franceza de Carmen Otilia SpTnu
A
TRei
Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Marculescu
Redactor:
Mihaela lonescu
Coperta colectiei: Faber Studio

Foto coperta: Guliver/Getty Images/ © Cultura RM/Lauren Devon
Director productie:
Cristian Ciaudiu Coban
Dtp:
Mirela Voicu
Corectura:
Lorina Chitan
Catalina loancea
Descrierea CIP a Bibliotedi Nationale a Romaniei

MARTIN-LUGAND, AGNES
Oamenii fericiti citesc §i beau cafea / Agnes Martin-Lugand ; trad.:
Carmen Otilia SpTnu. - Bucure§ti : Editura Trei, 2016
ISBN 978-606-719-640-5
I. SpTnu, Carmen Otilia (trad.)

821.133.1-31=135.1
Titlul original: Les gens heureux lisent et boivent du cafe

Autor: Agnes Martin-Lugand
Copyright © Editions Michel Lafon, 2013
Copyright © Editura Trei, 2016

pentru prezenta editie
O.P. 16, Ghiseul 1, C.P. 0490, Bucuresti

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN: 978-606-719-640-5
Lui Guillaume §i Simon-Aderaw, viata mea.
Noi socotim ca va fidepart un anum
consideramca ar fiinoportun §i chiar
sa-l perturbam.
(Sigmund F reud, despre doliu,

„Doliu §i Melancolie", in )
Unu
— Mami, te rog!
— Clara, am spus nu.
— Hai, Diane. Las-o sa vina cu mine.
— Colin, nu incerca sa ma pacale§ti. Daca vine Clara cu
tine, o sa intarziati §i o sa plecam in vacanta cu trei zile
mai tarziu.
— Vino cu noi sa ne supraveghezi!
— In niciun caz. Ai vazut cate mai sunt de facut?
— Un motiv in plus sa vina §i Clara cu mine, tu iti vei
vedea lini§tita de treaba.
— Mami!
— Foarte bine, fie. §tergeti-o! Hai! Nu vreau sa va mai
vad.
Au plecat §u§otind pe scara.
Am aflat ca inca faceau pe bufonii in ma§ina in
momentul in care camionul i-a lovit. Mi-am spus ca au
murit razand. Mi-am spus ca a§ fi vrut sa fiu cu ei.
§i dupa un an, imi repetam in fiecare zi ca a§ fi prefe-
rat sa mor cu ei. Dar inima mea se incapatana sa bata. §i
ma tinea in viata. Spre marea mea nenorocire.
Agnes Martin-Lugand
Intinsa pe canapea, fixam cu privirea rotocoalele de

fum de tigara, cand u§a de la intrare s-a deschis. Felix
nu mai a§tepta sa-I poftesc ca sa vina la mine. I§i facea
aparitia pur §i simplu, fara sa anunte sau cam a§a ceva.
Venea zilnic. Ce fusese in mintea mea de-i lasasem o
dublura a cheii?
Intrarea lui m-a facut sa tresar §i scrumul mi-a ca-
zut pe pijama. Cu un suflu, 1-am scuturat pe jos. Ca sa
nu-1 vad facand menajul cotidian, am plecat la bucatarie
sa-mi iau inca o doza de cofeina.
Cand m-am intors, nimic nu-§i schimbase locul.
Scrumierele erau tot pline, ce§tile goale, cutiile de man-
care comandata §i sticlele erau risipite pe masuta joasa.
Felix statea a§ezat, picior peste picior, §i ma fixa cu
privirea. Sa-1 vad cu aerul acela serios m-a nedumerit o
fractiune de secunda, dar ce m-a surprins cel mai mult a
fost tinuta lui. De ce era in costum? Ce se intamplase cu
ve§nicii blugi rupti §i cu tricourile mulate?
— Unde te duci imbracat a§a? La o nunta sau la o
inmormantare?
— Cat e ceasul?
— Nu asta-i raspunsul la intrebarea mea. Pu|:in imi
pasa cat e ceasul. Te-ai deghizat ca sa agati vreun golden
boy?
— A§ fi vrut eu. Este doua dupa-amiaza §i tu trebuie sa
te duci sa te speli §i sa te imbraci. Nu po|:i sa mergi in
halul asta.
— Unde vrei sa merg?
— Grabe§te-te. Parintii tai §i cei ai lui Colin o sa ne a§-
tepte. Trebuie sa fim acolo intr-o ora.
Trupul mi-a fost strabatut de un fior, mainile au in-
ceput sa-mi tremure, am simtit un gust amar in gura.
fiction connection
Oamenii fericiti citesc §i beau cafea
— Nici nu se pune problema, n-am sa merg la cimitir.

Intelegi?
— Pentru ei, mi-a spus el bland. Vino sa le aduci un
omagiu, astazi trebuie sa vii, se impline§te un an, toata
lumea te va sustine.
— Nu vreau sustinerea nimanui. Refuz sa merg la
aceasta stupida ceremonie comemorativa. Credeti ca
vreau sa celebrez moartea lor?
Vocea mi-a tremurat §i primele lacrimi ale zilei au
inceput sa curga. Ca prin ceata 1-am vazut pe Felix ri-
dicandu-se §i apropiindu-se de mine. Bratele lui m-au
cuprins §i m-au strans la piept.
— Diane, vino pentru ei, te rog.
L-am respins cu violenta.
— Ti-am spus ca nu, e§ti tampit? Ie§i afara din casa mea!
am urlat vazand ca schiteaza un pas catre mine.
Am alergat in dormitor. In pofida tremurului mai-
nilor, am reu§it sa incui de doua ori. M-am prabu§it cu
spatele lipit de u§a §i mi-am indoit genunchii la piept.
Tacerea care a cuprins apartamentul a fost intrerupta de
oftatul lui Felix.
— Am sa mai tree diseara.
— Nu vreau sa te mai vad.
— Fa macar efortul sa te speli, daca nu, te bag chiar eu
sub du§.
Pa§ii lui s-au indepartat §i zgomotul u§ii mi-a dat de
inteles ca plecase, in sfar§it.
Am ramas nemi§cata, cu capul intre genunchi, mi
nute lungi, inainte sa-mi cada privirea pe pat. In patru
labe, am mers cu greu spre el. M-am ridicat §i m-am
infa§urat in plapuma. Ca de fiecare data cand ma refu-
giam acolo, nasul meu a pornit in cautarea mirosului
u
Agnes Martin-Lugand
lui Colin. Disparuse in cele din urma, §i totu§i eu nu

schimbasem deloc cearjafurile. Voiam sa-1 simt inca.
Voiam sa uit mirosul de spital, de moarte, care i se im-
pregnase in piele ultima data cand mi-am ghemuit capul
pe gatul lui.
Voiam sa dorm, somnul avea sa ma faca sa uit.
Cu un an inainte, cand am ajuns la urgente impre-

una cu Felix, m-au anuntat ca era prea tarziu, fiica mea
murise in ambulanta. Medicii nu mi-au lasat timp decat
sa vomit inainte sa ma informeze ca §i in privinta lui
Colin nu era decat o chestiune de minute, poate cel
mult de ore. Daca voiam sa-mi iau adio, nu trebuia sa
pierd timpul. A§ fi vrut sa urlu, sa le spun ca ma mint,
dar nu eram in stare. Nimerisem in plin co§mar, voiam
sa cred ca ma voi trezi. Dar o infirmiera ne-a condus
spre locul in care se afla Colin. Fiecare cuvant, fiecare
gest din momentul in care am intrat in incaperea aceea
au ramas intiparite in memoria mea. Colin statea acolo
intins pe un pat, conectat la o multime de aparate zgo-
motoase, care clipeau. Corpul lui abia se mi§ca, fata
ii era acoperita de vanatai. Am ramas paralizata mai
multe minute in fata acelei priveli§ti. Felix m-a urmat §i
prezenta lui m-a impiedicat sa ma prabu§esc. Capul lui
Colin s-a intors u§or spre mine, privirea lui s-a agatat de
a mea. A gasit puterea sa schiteze un zambet. Zambet
care mi-a permis sa ma apropii de el. I-am luat mana, el
a strans-o pe-a mea.
— Ar trebui sa fii cu Clara, mi-a spus cu greutate.
— Colin, Clara e...
— E in sala de operatie, m-a intrerupt Felix.
Am ridicat capul spre el. I-a zambit lui Colin, evi-
tandu-mi privirea. Ceva imi bazaia in urechi, fiecare
12
fiction connection
particica din corpul meu a inceput sa tremure, vederea

mi s-a inceto§at. Am simtit mana lui Colin strangand-o
mai tare pe a mea. II priveam in timp ce il asculta pe Felix
dandu-i ve§ti despre Clara §i spunandu-i ca ea va scapa.
Aceasta minciuna m-a adus brusc la realitate. Cu o voce
franta, Colin mi-a spus ca nu vazuse camionul, caci el §i
Clara cantau in momentul acela. Nu mai eram in stare
s3 vorbesc. M-am aplecat asupra lui, i-am trecut mana
prin par, peste frunte. A inters din nou fata spre mine.
Lacrimile mele ii faceau trasaturile neclare, incepuse deja
sa dispara. Ma sufocam. A ridicat mana ca s-o puna pe
obrazul meu.
— Ssst, iubita mea, mi-a spus el. Lini§te§te-te, 1-ai auzit
pe Felix, Clara va avea nevoie de tine.
N-am gasit nimic ca sa scap de privirea lui plina de
speranta pentru fiica noastra.
— Dar tu? am reu§it sa articulez.
— Ea este cea care conteaza, mi-a spus, §tergandu-mi o
lacrima de pe obraz.
Hohotele mele s-au intetit, mi-am rezemat fata de
palma lui calda inca. Era tot acolo. Inca. M-am agatat de
acest inca.
— Colin, nu vreau sa te pierd, i-am §optit.
— Nu e§ti cu totul singura, o ai pe Clara, iar Felix va
avea grija de voi.
Am dat din cap fara sa indraznesc sa-1 privesc.
— Iubirea mea, totul va fi bine, ai sa fii curajoasa pentru
fiica noastra...
Vocea i s-a stins brusc, m-am speriat §i am ridicat
capul. Parea atat de obosit. I§i folosise ultimele puteri
pentru mine, ca intotdeauna. M-am lipit de el ca sa-1
imbrati§ez, a raspuns cu putina viata care-i mai ramasese.
13
Agnes Martin-Lugand
Atunci m-am lungit langa el §i 1-am ajutat sa-§i a§eze ca-

pul pe mine. Cat timp era in bratele mele, nu putea sa
ma paraseasca. Pentru ultima oara, Colin mi-a §optit ca
ma iube§te, abia am avut timp sa-i raspund inainte sa
adoarma lini§tit. Am ramas a§a mai multe ore, 1-am tinut
langa mine, 1-am leganat, 1-am imbrati§at, am respirat
pentru el. Parintii mei au incercat sa ma faca sa plec, am
urlat. Cei ai lui Colin venisera sa-§i vada fiul, nu i-am
lasat sa-1 atinga. Era doar al meu. Rabdarea lui Felix m-a
facut pana la urma sa cedez. §i-a luat ragazul sa ma lini§-
teasca inainte sa-mi aduca aminte ca trebuia sa-mi iau
ramas-bun §i de la Clara. Fiica mea fusese intotdeauna
singura fiinta din lume care ar fi putut sa ma desparta
de Colin. Moartea nu schimbase nimic. Mainile mi s-au
relaxat §i am dat drumul trupului sau. Mi-am lipit buzele
0 ultima oara de ale lui §i am plecat.
Pe drumul spre Clara m-a invaluit ceata. Am reactio-
nat doar in fata u§ii.
— Nu, i-am spus lui Felix. Nu pot.
— Diane, trebuie sa te duci s-o vezi.
Fara sa-mi iau ochii de la u§a, am facut caîva pa§i
inapoi §i dupa aceea am luat-o la fuga pe holurile spita-
lului. Am refuzat sa-mi vad fiica moarta. Nu voiam sa-mi
amintesc decat zambetul ei, buclele blonde incurcate care
1 se involburau in jurul fetei, ochii sclipind maiitios chiar
in diminea|:a in care a plecat cu tatal ei.
Astazi, ca in tot anul care a trecut, tacerea stapanea

in apartamentul nostru. Fara muzica, fara rasete, fara
conversatii nesfar§ite.
Pajii m-au dus in mod automat spre camera Clarei.
Acolo totul era roz. Din clipa in care am §tiut ca vom
14
fiction connection
avea o fata, am hotarat ca tot decorul va fi integral de

aceasta culoare. Colin folosise un numar fenomenal
de subterfugii ca sa ma faca sa ma razgandesc. N-am
cedat.
Nu ma atinsesem de nimic; nici de plapuma facuta
sul, nici de jucariile impra§tiate in toate colturile, nici de
cama§a de noapte cazuta jos, nici de mica valiza pe role
in care i§i pusese papu§ile pentru vacanta. Doua jucarii
de plu§ nu mai erau acolo, cea cu care plecase §i cea cu
care dormeam eu.
Dupa ce am inchis in tacere u§a, m-am indreptat spre
dressingul lui Colin. Am luat o alta cama§a.
Tocmai ma inchisesem in baie ca sa fac un du§, cand
1-am auzit pe Felix intorcandu-se. In baie, un cear§af mare
acoperea oglinda, toate rafturile erau goale, cu exceptia
sticlelor de parfum ale lui Colin. Niciun articol feminin,
niciun fard, nicio crema, nicio bijuterie.
Raceala pardoselii nu m-a facut sa reacîonez,
nu-mi pasa de ea. Apa imi curgea pe corp fara sa-mi dea
nici cea mai mica stare de bine. Mi-am umplut palma
cu §amponul de capgune al Clarei. Mirosul dulceag
mi-a smuls cateva lacrimi amestecate cu o consolare
morbida.
Ritualul meu putea sa inceapa. M-am dat cu par-
fumul lui Colin, primul strat de protectie. Am incheiat
nasturii cama§ii lui, al doilea strat. Am imbracat hanora-
cul lui, al treilea strat. Mi-am strans parul umed ca sa-i
pastrez aroma de cap§une, al patrulea strat.
In salon, resturile disparusera, geamurile erau des-
chise §i parea ca in bucatarie se da o batalie. Inainte sa
ma due la Felix, am inchis din nou ferestrele. Penumbra
era cea mai buna prietena a mea.
15
Agnes Martin-Lugand
Felix cauta ceva in congelator. M-am sprijinit de to-

cul u§ii ca sa-1 privesc. I§i reluase uniforma §i dadea din
fund fluierand.
— Pot sa §tiu ce te face sa fii a§a de binedispus?
— Noaptea trecuta. Lasa-ma sa pregatesc masa §i iti po-
vestesc tot.
S-a intors spre mine §i m-a privit. S-a apropiat §i a
respirat adanc de mai multe ori.
— Nu ma mai amu§ina ca un caine, i-am spus.
— Va trebui sa termini cu asta.
— De ce te plangi? M-am spalat.
— Nu este un lux.
M-a sarutat pe obraz inainte sa se intoarca la treaba.
— De cand §tii tu sa gate§ti?
— Nu §tiu sa gatesc, folosesc un cuptor cu microunde.
Dar pentru asta ar trebui sa gasesc ceva bun de ciugulit.
In frigiderul tau e mai rau decat in de§ertul Gobi.
— Daca î-e foame, comanda o pizza. E§ti incapabil sa
gate§ti ceva. Ai rata chiar §i o mancare congelata.
— De-aia m-ati hranit tu §i Colin in ultimii zece ani.
Tocmai ai avut o idee geniala, a§a o sa pot sa-ti acord mai
mult timp.
M-am dus sa ma prabugesc pe canapea. Urma sa am
parte de relatarea noptii lui fantastice. Un pahar cu vin
ro§u a aparut rapid in fata ochilor mei. Felix s-a instalat
vizavi §i mi-a dat pachetul lui de tigari. Am aprins ime-
diat una.
— Parintii tai m-au rugat sa te salut.
— Cu atat mai bine pentru ei, i-am raspuns aruncand
fumul inspre el.
— I§i fac griji pentru tine.
— Nu au de ce.
fiction connection
— Ar vrea sa treaca sa te vada.

— Eu nu vreau. De altfel, considera-te fericit, e§ti singu-
rul pe care inca il tolerez.
— Sunt de neinlocuit, nu poti sa te lipse§ti de mine.
— Felix!
— Foarte bine, daca insi§ti, o sa-ti povestesc in cele mai
mici detalii noaptea trecuta.
— O, nu, orice, dar nu viata ta sexuala!
— Trebuie sa §tii ce vrei. Ori aventurile mele, ori pe
parintii tai.
— OK, da-i drumul, te ascult.
Felix nu era zgarcit cu detaliile indecente. Pentru el,
viata se rezuma la o petrecere uria§a, pigmentata de o
sexualitate debordanta §i de consumul de substante pe
care le testa in avanpremiera. Adancit in pove§tile lui,
nu auzea nici macar ca ii raspundeam, vorbea, vorbea
fara sa se opreasca. Nu s-a intrerupt decat cand s-a auzit
soneria.
A aflat §i baiatul cu pizza cum s-a facut el invitat in
patul unui student de douazeci de ani. Inca unul de a
carui educatie s-a ocupat Felix.
— Daca 1-ai fi vazut — un dragala§ — de dimineata,
doar ca nu m-a implorat sa ma intorc ca sa ma ocup de
el. M-a intristat, a adaugat el prefacandu-se ca-§i §terge o
lacrima.
— E§ti chiar josnic.
— L-am prevenit, dar ce vrei, cand gu§ti din Felix devii
dependent.
Eu abia luasem doua sau trei inghitituri, iar Felix, el
era gata sa plesneasca. Inca nu parea ca e hotarat sa piece.
Devenise ciudat de tacut, a strans resturile §i a disparut
in bucatarie.
17
Agnes Martin-Lugand
— Diane, nici macar nu m-ai intrebat cum a fost astazi.

— Nu ma intereseaza.
— Mergi prea departe. Cum poti sa fii atat de indife-
renta?
— Taci, sunt oricum, dar nu indiferenta. Nu-ti permit
sa-mi spui a§a ceva! am tipat, ridicandu-ma dintr-un salt.
— Drace, uita-te la tine, parc-ai fi o carpa. Nu mai faci
nimic. Nu mai munce§ti. Viata ta se rezuma la a fuma, a
bea §i a dormi. Apartamentul vostru a devenit un sanc-
tuar. Nu mai pot sa vad cum te prabu§e§ti in fiecare zi
tot mai mult.
— Nimeni nu poate sa inteleaga.
— Ba da, bineinteles ca toata lumea intelege ce induri
tu. Dar asta nu este un motiv ca sa te stingi. A trecut un
an de cand s-au dus, e timpul sa traie§ti. Lupta-te, fa-o
pentru Colin §i pentru Clara.
— Nu §tiu sa ma lupt §i oricum n-am chef.
— Lasa-ma sa te ajut.
Incapabila sa suport mai mult, mi-am astupat ure-
chile §i am inchis ochii. Felix m-a luat in brate §i m-a
obligat sa ma a§ez. Aveam inca dreptul la una dintre im-
bratijarile lui sufocante. Nu i-am inteles niciodata nevoia
de a ma strivi la pieptul lui.
— De ce nu ie§i cu mine diseara? a intrebat.
— N-ai inteles nimic, i-am raspuns, lipindu-ma de el
fara sa vreau.
— Ie§i din casa, intalne§te lume. Nu poti sa te mai izo-
lezi. Vino maine cu mine la cafenea.
— Putin imi pasa de cafenea!
— In cazul asta, sa plecam in vacanta amandoi. Pot sa
inchid. Cartierul poate sa se lipseasca de noi... ma rog, de
mine, cateva saptamani.
fiction connection
— N-am chef de vacanta.

— Sunt sigur ca e taman invers. O sa radem mult aman-
doi, o sa ma ocup de tine douazeci §i patru de ore din
douazeci §i patru. Este ceea ce-ti trebuie ca sa te pui pe
picioare.
Nu mi-a vazut ochii ie§iti din orbite la ideea de a-1
avea in permanenta prin preajma.
— Uite, lasa-ma sa ma gandesc, i-am spus ca sa-1
lini§tesc.
— Promiti?
— Da, acum vreau sa dorm, du-te.
M-a sarutat zgomotos pe obraz inainte sa-§i scoata te-
lefonul din buzunar. §i-a etalat impresionanta agenda de
numere inainte sa-i sune pe un Steven, pe un Fred §i pe
un Alex. Peste masura de excitat de perspectiva unei seri
de desfrau, m-a lasat, in sfar§it. In picioare, am aprins o
jigara inainte sa pornesc spre u§a de la intrare. §i-a parasit
interlocutorul ca sa ma imbratijeze o ultima oara §i sa-mi
§opteasca la ureche: „Pe maine, dar nu conta pe mine
prea devreme, ma a§teapta o noapte grea".
In chip de raspuns, am ridicat ochii spre cer. Nici
inaine-dimineata cafeneaua nu se va deschide la timp.
Nu puteam face mare lucru in privinta asta. !ntr-o alta
viata avusesem o cafenea literara.
Felix ma epuizase. Dumnezeu §tie ca-1 iubesc, dar nu
mai puteam.
In pat, m-am gandit la cuvintele lui. Parea hotarat
sa ma faca sa reactionez. Trebuia sa gasesc cu orice pret
o solute ca sa scap de el. Cand avea genul asta de idei,
nimic nu putea sa-1 opreasca. El voia sa-mi fie mai bine,
eu nu. Ce a§ fi putut sa inventez?
19
Doi
In curand se face o saptamana de cand Felix a lansat

proiectul „S-o scoatem pe Diane din depresie". Un potop
de sugestii unele mai nebune§ti decat altele s-a abatut
deja asupra mea. Punctul culminant a fost atins atunci
cand Felix a a§ezat ni§te bro§uri ale agentiilor de voiaj pe
masuta mea. §tiam foarte bine ce punea la cale, o vacanta
la soare cu tot ce insemna asta. Un club plin de turi§ti,
§ezlonguri, palmieri, cocteiluri pe baza de rom botezat,
trupuri bronzate §i lucioase, cursuri de gimnastica acva-
tica pentru a pune ochii pe vreun organizator dragut,
visul lui Felix §i co§marul meu. Toti acei turi§ti inghesuiti
unii intr-altii pe o plaja minuscula, sau batandu-se in
înuta de seara in faja bufetului, ingroziti de ideea ca
vecinul care sforaie ar putea sa le fure ultimul carnat,
oameni fericiti sa stea zeci de ore intr-un spatiu inchis, cu
ni§te pu§ti care zbiara in jurul lor, toate astea raa faceau
sa vomit.
De aceea ma invarteam in cere §i fumam pana imi
lua foe gatul. Somnul nu-mi mai era un refugiu, era in-
vadat de Felix in costum de baie fortandu-ma sa dansez
salsa intr-un club de noapte. Nu va renunta pana cand
20
fiction connection
iiu voi ceda. Trebuia sa reu§esc sa scap, sa-i trag pre§ul

do sub picioare, sa-1 linistesc descotorosindu-ma de el. Sa
raman acasa era exclus. Sa plec, sa las definitiv Parisul,
asta era pana la urma solutia. Sa gasesc un colt pierdut de
lume unde el sa nu ma urmeze.
O excursie in lumea celor vii devenea inevitabila, du-
lapurile §i frigiderul meu erau disperant de goale. Nu mai
gaseam acolo decat pachete de biscuiti vechi — gustarile
( 'larei — §i berile lui Colin. Am luat una §i am intors-o pe
loate partile inainte sa ma hotarasc s-o deschid. Am in-
lialat de parca a§ fi mirosit un vin al unei mari podgorii.
Am baut o inghititura §i amintirile au navalit.
Primul nostru sarut avusese gust de bere. De cate ori
nu am ras apoi pe tema asta? La douazeci de ani, roman-
l ismul nu prea dadea pe afara. Colin nu bea decat bere
neagra, cea blonda nu-i placea, se intreba mereu de ce
ma alesese, de aceea se trezea invariabil cu o palma peste
ceafa.
Berea se amestecase o data §i in planurile noastre de
vacanta. Colin voia sa plecam cateva zile in Irlanda. Apoi
a pretins ca ploaia, vantul §i frigul il facusera sa renunte.
De fapt, imi cuno§tea indeajuns gustul exclusiv pentru
soare §i bronz ca sa nu ma oblige sa port impermeabil §i
haine groase in vacanta noastra de vara §i sa-mi impuna
o destinatie care nu mi-ar fi placut.
Sticla mi-a cazut din mana §i s-a facut tandari pe
pardoseala.
Stand la biroul lui Colin cu un atlas in fata, parcur-

geam harta Irlandei. Cum sa-mi aleg mormantul sub
cerul liber? Ce loc ar putea sa-mi aduca pacea §i lini§tea
necesare ca sa fiu fata in fata cu Colin §i cu Clara? Pentru
21
Agnes Martin-Lugand
cS nu cuno§team practic nimic despre aceasta tara §i,

aflandu-ma in incapacitatea de a alege un loc anume,
am inchis in cele din urma ochii §i am pus degetul la
intamplare.
Am intredeschis un ochi §i m-am uitat apoi mai
de aproape. Mi-am folosit §i ochiul celalalt dupa ce am
luat degetul ca sa descifrez numele. Hazardul alesese cel
mai mic sat cu putinta, scrisul era abia vizibil pe harta.
„Mulranny". Ma voi exila la Mulranny.
Era momentul, trebuia sa-1 anunt pe Felix ca voi

pleca sa locuiesc in Irlanda. Trei zile, atat mi-a trebuit
ca sa gasesc curajul necesar. Tocmai terminaseram de
mancat, ma straduisem sa inghit fiecare dumicat ca sa-i
fac pe plac. Tolanit intr-un fotoliu, el rasfoia una dintre
bro§uri.
— Felix, lasa revistele.
— Te-ai hotarat?
S-a ridicat dintr-un salt §i §i-a frecat mainile.
— Unde plecam?
— Tu, habar n-am, dar eu am sa locuiesc in Irlanda.
Tonul meu s-a vrut cSt mai natural posibil. Felix in-
ghitea aerul ca un pe§te gata sa se asfixieze.
— Revino-î.
— iti bati joc de mine? Nu vorbe§ti serios! Cine a putut
sa-ti dea o asemenea idee?
— Colin, inchipuie-ti.
— E clar, ai luat-o razna. Acum o sa-mi zici ca s-a intors
din morti ca sa-ti spuna unde sa pleci.
— Nu e nevoie sa fii rautacios. I-ar fi placut sa mearga
acolo, asta-i tot. Am sa ma due eu in locul lui.
— O, nu, n-ai sa te duci acolo, mi-a spus Felix foarte
sigur pe el.
fiction connection
— §i de ce nu?
—N-ai ce sa faci in tara aia de... de...
—I)e ce?
- De rugbi§ti mancatori de oi.
— Te deranjeaza rugbi§tii? Prima noutate. De obicei
i(l sunt mai degraba pe plac. §i-apoi crezi ca sa te duci
in Thailanda ca sa zaci pe o plaja sub luna plina §i sa
le intorci cu forever Brandon tatuat pe fesa stanga e mai
bine?
—Touche..., rautacioaso! Dar nu se compara. Tu deja
iui e§ti in apele tale, ai sa devii irecuperabila.
— Opre§te-te. Am hotarat ca voi pleca in Irlanda pentru
ciiteva luni §i tu n-ai nimic de spus in privinta asta.
— Sa nu contezi pe mine ca am sa te insotesc.
M-am ridicat §i am inceput sa-mi fac de lucru cu tot
ce-mi cadea in mana.
—■Cu atat mai bine, pentru ca nu e§ti invitat. Nu mai
suport sa am un catel dupa mine. Ma sufoci! am strigat
privindu-1.
— Sa §tii bine un lucru, am sa reincep foarte repede sa
te sufoc.
A ras §i, fara sa-§i ia ochii de la mine, §i-a aprins o
jigara.
— Vrei sa §tii de ce? Pentru ca nu-ti dau mai mult de
doua zile. Ai sa te intorci spajita §i ai sa ma implori sa te
due la soare.
— Nici in vecii vecilor. Crede ce vrei, dar fac asta ca sa
m3 vindec.
— Gre§e§ti metoda, dar macar e un pas inainte.
— N-ai prieteni care te-a§teapta?
Nu mai suportam privirea lui inchizitoriala. S-a ridi
cat §i s-a apropiat de mine.
23
Agnes Martin-Lugand
— Vrei sa ma due sa sarbatoresc noul tau capriciu?

Fata i s-a intunecat. Mi-a pus mainile pe umeri §i m-a
privit fix in ochi.
— Chiar vrei sa ie§i la liman?
— Evident.
— Atunci, e§ti de acord ca in valizele tale sa nu fie nicio
cama§a a lui Colin, nicio jucarie de plu§ a Clarei, niciun
parfum in afara de al tau.
Cazusem in propria cursa. Ma dureau stomacul, ca-
pul, pielea. Imposibil sa fug de ochii sai negri precum
carbunele, degetele lui erau infipte in umerii mei.
— Bineinteles, vreau sa-mi fie mai bine, am sa ma des-
part treptat de lucrurile lor. Ar trebui sa fii multumit,
dupa atata timp de cand vrei s-o fac.
Prin nu §tiu ce miracol, vocea mea nu a tremurat.
Felix a oftat adanc.
— E§ti iresponsabila, n-ai sa reu§esti niciodata. Colin nu
te-ar fi lasat cu niciun chip sa intreprinzi un asemenea
proiect. Bun, ai vrut sa faci ceva ca sa-ti revii, dar renunta,
te rog, o sa gasim altceva. Mi-e teama sa nu dai gre§.
— N-am sa cedez.
— Du-te sa te culci, mai vorbim maine.
A facut o mutra dezamagita, m-a sarutat pe obraz §i
s-a indreptat spre u§a fara nicio vorba in plus.
In pat, infa§urata in plapuma, strangand in brate

jucaria Clarei, incercam sa-mi lini§tesc bataile inimii.
Felix se in§ela, Colin m-ar fi lasat sa plec singura in
strainatate, cu singura conditie ca el sa se ocupe de or-
ganizare. El se ocupa de tot cand plecam in calatorie,
de la biletul de avion pana la rezervarea de la hotel,
gestionand inclusiv actele mele de identitate. Nu mi-ar
fiction connection
11 mcredintat niciodata pa§aportul meu sau pe al Clarei,

zicea ca sunt cu capul in nori. Ar fi avut el incredere in
mine pentru un asemenea proiect? Nu e sigur, pana la
urma.
Nu locuisem niciodata singura, plecasem din casa
piirinjjilor mei ca sa raa mut cu el. Mi-era frica sa dau un
slmplu telefon ca sa cer o informatie sau ca sa fac o recla-
majie. Colin §tia sa faca totul. Trebuia sa mi-1 imaginez
ghidandu-ma, ca sa pregatesc tot. II voi face mandru de
mine. Daca era unul dintre ultimele lucruri pe care le
liiceam inainte sa ma ingrop, le voi dovedi tuturor ca
cram in stare sa merg pana la capat.
Unele lucruri nu se schimba, cum este felul meu

de a face bagajul. Dulapul de haine era gol, iar valizele,
pline-ochi. N-aveam sa folosesc nici un sfert din ele. Nu
mai lipsea decat ceva de citit §i pentru asta trebuia sa fac
un efort.
De cat timp nu mai facusem acest drum? Felix
avea sa cada in spatele tejghelei cand ma va vedea ve
il ind. In mai putin de cinci minute am ajuns pe strada
Vieille-du-Temple. Strada mea. Intr-o vreme, acolo imi
petreceam zilele; pe terase, in magazine, in galerii §i
Incrand in cafenea. Inainte, simplul fapt de a ma afla
acolo ma facea fericita.
Astazi, ascunsa sub gluga unui hanorac al lui Colin,
evitam vitrinele, locuitorii, turi§tii. Mergeam pe strada
ca sa evit stalpii prost pu§i care te obligau sa faci slalom.
Totul ma agresa, pana §i delicioasa aroma de paine calda
care venea din brutaria in care obi§nuiam sa merg.
Pa§ii mi-au incetinit in apropiere de cafenea. Tre-
ctise mai mult de un an de cand nu mai pusesem piciorul
25
Agnes Martin-Lugand
acolo. M-am oprit pe trotuarul din fata fara sa arunc

o privire. Nemi§cata, cu capul plecat, am bagat mana
intr-unul din buzunare, aveam nevoie de nicotina. Ci-
neva m-a impins §i fata mi s-a intors involuntar inspre
cafeneaua mea literara. Aceasta mica vitrina din lemn,
u§a din mijloc cu clopotelul dinauntru, numele pe care
il alesesem in urma cu cinci ani, Oamenii fericiti citesc
§i beau cafea, totul ma ducea catre viata mea alaturi de
Colin §i Clara.
Dimineata inaugurarii fusese marcata de panica
generala. Lucrarile nu erau terminate, inca nu despa-
chetasem cartile. Felix nu venise, eram singura sa ma
agit pentru ca muncitorii sa mareasca ritmul. Colin imi
telefona la fiecare sfert de ora ca sa se asigure ca vom
fi gata pentru seara de deschidere. De fiecare data imi
inghiteam lacrimile §i radeam ca o proasta. Scumpul
meu asociat, pus la patru ace, i§i facuse aparitia pe la
mijlocul dupa-amiezii, cand eram in pragul unei crize
de isterie pentru ca firma nu fusese inca fixata deasu-
pra u§ii.
— Felix, unde ai fost? am urlat.
— La coafor. De altfel, tot a§a ar fi trebuit sa faci §i tu,
mi-a raspuns el punand mana cu dezgust pe o §uvita din
parul meu.
— Cand ai fi vrut sa ma due? Nimic nu este gata pentru
diseara, il mint pe Colin de azi-dimineata, nu degeaba
am spus ca totul era sortit e§ecului, este un cadou otravit
locul asta. De ce parintii mei §i Colin m-au ascultat cand
am spus ca vreau sa am o cafenea literara? Acum nu mai
vreau.
Vocea mea era ascutita §i incepusem din nou sa ma
agit incolo §i-ncoace. Felix a dat toti muncitorii afara §i
fiction connection
Oamenii fericiti citesc }/ beau cafea
s-ii intors spre mine. M-a prins §i m-a scuturat ca pe un

Imin.
— Stop! Incepand din acest moment, ma ocup eu.
I )u-te sa te pregate§ti.
— N-am timp!
— Nici nu se pune problema sa deschidem, cu o pa-
l roana care arata ca o gorgona.
M-a impins pana la u§a din spate, care ducea in stu-
dioul inchiriat impreuna cu cafeneaua. Inauntru am gasit
o rochie noua §i tot ce trebuia ca sa ma fac frumoasa. Un
luichet enorm de trandafiri §i de frezii trona chiar pe jos.
Am citit biletul de la Colin. Imi repeta cat de mult credea
in mine.
Pana la urma, seara inaugurarii fusese foarte reu§ita,
in ciuda cifrei noastre de afaceri aproape de zero — Felix
se autoproclamase responsabil de incasari. Ocheadele §i
zambetele lui Colin ma incurajasera. Cu Clara in brate,
am mers de la o masa la alta, printre rude, prieteni, co-
legii sotului meu, cuno§tintele dubioase ale lui Felix §i
negustorii de pe strada.
Astazi, cinci ani mai tarziu, totul se schimbase, Colin
$i Clara nu mai erau. Nu aveam niciun chef sa ma reapuc
ile munca §i totul in acest loc imi amintea de sotul §i
de fiica mea. De mandria lui Colin cand venea sa sar-
hStoreasca o victorie la tribunal, de primii pa§i ai Clarei
printre clien|:i, de prima oara cand i§i scrisese numele,
stand la tejghea in fata unui sue de rodie.
O umbra s-a desenat langa mine, pe trotuar. Felix
m-a tras spre el §i m-a strans in brate.
— §tii ca e§ti aici de o jumatate de ora? Vino cu mine!
Am scuturat din cap.
— N-ai venit degeaba, este timpul sa regase§ti cafeneaua.
27
Agnes Martin-Lugand
M-a luat de mana §i am traversat strada. M-a strans

mai tare cand a impins u§a. Clopotelul a sunat §i a de-
clan§at o criza de plans.
— §i eu raa gandesc la Clara de cate ori il aud, mi-a
marturisit Felix. Treci in spatele tejghelei.
M-am supus fara sa opun rezistenta. Mirosul cafelei
amestecat cu cel de card mi-a patruns in nari. Fara sa
vreau, 1-am respirat pana in adancul plamanilor. Mana
mi-a alunecat peste barul din lemn, era lipicios. Am luat
o cea§ca, era murdara, am luat alta, nici ea prea curata.
— Felix, e§ti mai grijuliu cu apartamentul meu decat cu
cafeneaua, este chiar dezgustator.
— Asta pentru ca sunt depart de situatie, nu am timp
sa ma ocup de toate, mi-a raspuns ridicand din umeri.
— E-adevarat ca e aglomeratie mare, n-ai unde sa arunci
un ac.
S-a intors sa se ocupe de singurul lui client, cu care
parea sa fie mai mult decat apropiat, judecand dupa pri-
virile pe care le schimbau. Tipul §i-a terminat paharul §i
a plecat cu o carte sub brat, fara sa mai treaca pe la casa.
— A§adar, iti reiei munca? m-a intrebat Felix dupa ce
§i-a pus un pahar.
— Ce tot spui?
— Ai venit aici pentru ca vrei sa munce§ti din nou, nu?
— Nu, §tii foarte bine. Vreau doar sa iau ni§te card.
— Deci, chiar pled? Dar mai este timp, nu trebuie sa te
grabe§ti.
— N-ai ascultat nimic. Plec peste opt zile §i am trimis
deja inapoi contractul de inchiriere semnat.
— Ce contract de inchiriere?
— Al casei in care o sa locuiesc in urmatoarele luni.
— E§ti sigura ca nu este un plan gre§it?
fiction connection
— Nu, nu sunt sigura de nimic, am sa vad acolo.

Nu ne luam ochii unul de la celalalt.
— Diane, nu poti sa ma la§i absolut singur aici.
— E mai mult de un an de cand lucrezi fara mine, iar
eu nu sunt cunoscuta tocmai pentru eficacitatea mea in
munca. Hai, recomanda-mi ni§te carti.
Fara niciun chef, mi-a aratat preferintele lui; am ac-
ceptat fara sa stau pe ganduri, putin imi pasa. Pe una
deja o §tiam: Cronicile din San Francisco. Prietenul meu
cel mai bun credea ca Armistead Maupin avea puterea sa
rezolve orice problema. Nu §tiam nimic despre el, nu-1
citisem niciodata. Felix punea cartile unele peste altele
pe tejghea. Imi evita privirea.
— Am sa ti le aduc eu acasa, sunt prea grele.
— Multumesc. Te las, am inca multe de facut.
Privirea mi-a alunecat intr-un colti§or din spatele
barului. M-am apropiat, impinsa de curiozitate. Un
montaj alcatuit din mai multe fotografii cu mine, Colin,
Clara §i Felix. Fusese facut cu grija. M-am intors inspre
Felix.
— Acum intoarce-te acasa, mi-a spus bland.
Se afla aproape de u§a, m-am oprit langa el, 1-am sa-
rutat u§or pe obraz §i am ie§it.
— Diane! Sa nu ma a§tepti diseara, nu vin.
— OK, pe maine.
— Colin!
Inima imi batea, pielea imi era uda, pipaiam peste tot
prin pat. Raceala §i golul din locul lui raspundeau che-
marii mele. Cu toate acestea, Colin era acolo, ma saruta,
buzele lui imi atinsesera pielea de pe gat, coborasera prin
spatele urechii pana la umar. Respiratia lui pe ceafa mea,
Agnes Martin-Lugand
cuvintele §optite, picioarele noastre inlanjuite. Am dat

cear§afurile la o parte §i mi-am lasat picioarele goale pe
parchet. Apartamentul era scaldat in luminile orajului.
Scartaitul lemnului sub pa§ii mei mi 1-a amintit pe cel
starnit de picioru§ele Clarei care alerga la u§a cand auzea
cheia lui Colin in broasca.
In fiecare seara, acela§i ritual. Noi stateam ghemuite
una in alta pe canapea. Clara in cama§a de noapte, iar
eu nerabdatoare sa-mi revad sotul. Mergeam in antreu,
Colin abia avea timp sa-§i lase dosarele pe masuta inainte
ca micuta sa-i sara in brate.
In intuneric, am mers pe urmele lor, in incaperea in
care ne reuneam. Colin venea spre mine, eu ii desfaceam
cravata, el ma saruta, Clara ne despartea, cinam, Colin
o culca pe fiica noastra, dupa care ramaneam amandoi,
cu siguranta de a o §ti pe Clara la caldura in patul ei, cu
degetul mare in gura.
Am realizat ca apartamentul nostru nu mai exista,
imi dorisem sa raman acolo ca sa pastrez totul neatins,
dar gre§isem. Nu mai erau dosare, zgomotul cheii in
u§a, alergaturi pe parchet. Nu aveam sa revin niciodata
aici.
Trei sferturi de ora cu metroul ca sa raman blocata in

capatul scarii de ie§ire. Picioarele imi erau tot mai grele
cu fiecare treapta. Intrarea era foarte aproape de statie,
dar eu nu §tiam asta. Cand am trecut de grilaj, mi-am
zis ca nu pot sa ma due cu mainile goale. Am intrat in
floraria cea mai apropiata, din multele din acel loc.
— A§ vrea ni§te flori.
— Ati nimerit unde trebuie! mi-a raspuns florareasa
zambind. Pentru o ocazie speciala?
fiction connection
— Pentru acolo, am zis aratand cimitirul.

— Doriti/ ceva clasic?
— Dati-mi doi trandafiri, o sa fie de ajuns.
Uluita, s-a indreptat spre florile taiate.
— Pe cei albi, am zis. Nu-i ambalati, ii iau a§a.
— Dar...
— Cat costa?
Am lasat o bancnota, i-am smuls trandafirii din
mana §i am ie§it in graba. Cursa mea nebuna s-a oprit
pe pietri§ul aleii principale. M-am rasucit, m-am uitat
in toate partile. Unde erau? Am ie§it §i m-am prabu-
§it la pamant. Infrigurata, am format numarul de la
cafenea.
— Oamenii fericiti trag la masea §i umbla cu capu-n
nori, ascult.
— Felix, am §optit.
— S-a-ntamplat ceva?
— Nu §tiu unde sunt, ifi dai seama? Nu sunt in stare sa
ma due la ei.
— La cine vrei sa te duci? Nu inteleg nimic. Unde e§ti?
De ce plangi?
— Vreau sa-i vad pe Colin §i pe Clara.
— F,§ti... e§ti la cimitir?
— Da.
— Nu te rni§ca de-acolo, vin imediat.
Nu fusesem decat o singura data la cimitir, in ziua
inmormantarii. Refuzasem sistematic sa ma mai intorc
acolo.
Dupa ce am fugit de la spital, in ziua mortii lor, nu

am mai pus piciorul in acel loc. Sub privirile ingrozite ale
parintilor mei §i ale celor ai lui Colin, am anuntat ca nu
Agnes Martin-Lugand
voi asista la pregatirile pentru inmormantare. Socrii mei

au plecat trantind u§a.
— Diane, e§ti complet nebuna! a exclamat mama.
— Mama, nu pot sa asist, e prea greu. Daca ii vad dispa-
rand in ni§te cutii, asta o sa insemne ca s-a sfar§it.
— Colin §i Clara au murit, mi-a raspuns. Trebuie sa ac
cept! acest lucru.
— Taci! §i n-am sa vin la inmormantare, nu vreau sa-i
vad plecand.
Am inceput din nou sa plang §i le-am intors spatele.
— Poftim? a spus tata.
— Este datoria ta, a adaugat mama. Ai sa vii §i n-ai sa
faci scene.
— Datorie? Imi vorbiti de datorie? Putin imi pasa de
datorie.
M-am intors cu iuteala spre ei. Furia luase locul durerii.
— Ei bine, da, ai ni§te responsabilitati §i ai sa ti le asumi,
mi-a raspuns tata.
— Putin va pasa de Colin, de Clara sau de mine. Tot ce
conteaza sunt aparentele. Sa dam imaginea unei familii
indurerate.
— Dar asta §i suntem, mi-a raspuns tata.
— Ba nu! Singura familie pe care am cunoscut-o, sin-
gura §i adevarata mea familie tocmai am pierdut-o.
Ma sufocam, pieptul imi tresalta. Nu-mi luasem ochii
de la ei. Chipurile li s-au descompus o scurta clipa. Am
cautat un semn de tristete, n-am gasit nimic. Infati§area
lor era neclintita.
— Nu poti sa ne vorbe§ti pe tonul asta, suntem parintii
tai, mi-a raspuns tata.
— Afara! am urlat, aratand cu degetul spre u§a. Carati-va
din casa mea!
fiction connection
Oamenii fericip citesc §i beau cafea
Tata s-a indreptat spre mama, a prins-o de brat §i au

pornit catre u§a.
— Sa fii gata la timp, o sa venim sa te luam, mi-a spus
ea inainte sa dispara.
Au venit, mecanic §i riguros ca ni§te ceasuri elveti-
ene. Nu auzisera nimic din ce le spusesem.
In starea de epuizare in care ma aflam, n-am avut
puterea sa lupt. Fara nicio urma de blandete, mama m-a
fortat sa ma imbrac, tata m-a impins in ma§ina. In fata
bisericii, i-am dat la o parte ca sa ma arunc in bratele
lui Felix. Din momentul acela, nu i-am mai dat drumul.
Cand convoiul mortuar a ajuns, mi-am ascuns fata la
pieptul lui. Cat a tinut ceremonia, mi-a vorbit la ureche,
mi-a povestit ultimele zile, cum a ales ultimele lor haine;
materialul din care era facuta rochia Clarei, jucaria pe
care a a§ezat-o langa ea; griul cravatei lui Colin, ceasul pe
care i 1-a pus la mana, cel pe care i-1 daruisem eu la im-
plinirea a treizeci de ani. Cu Felix am facut drumul pana
la cimitir. Am ramas mai in urma pana cand parintii mei
s-au apropiat de noi. Mi-au intins cateva flori §i tata a zis:
— Felix, ajut-o sa se duca acolo. Trebuie s-o faca. Nu e
momentul pentru scene.
Mana lui Felix a strans-o pe-a mea; a smuls florile din
mainile mamei mele.
— Nu o face pentru parintii tai, fa-o pentru tine, pentru
Colin §i pentru Clara.
Am aruncat florile in groapa.
— M-am grabit cat am putut, mi-a spus Felix cSnd a

ajuns. Lasa trandafirii, te rane§ti.
S-a lasat pe vine in fata mea, mi-a desfacut degetele
unul cate unul §i a luat trandafirii, punandu-i apoi jos.
Mainile imi sangerau, nu simtisem intepatura spinilor.
Agnes Martin-Lugand
§i-a trecut un bra|: pe dupa mijlocul meu §i m-a ajutat sa

ma ridic in picioare.
. Am mers prin cimitir pana la o ci§mea. Fara un
cuvant, m-a spalat pe maini. A luat o stropitoare §i a
umplut-o. M-a tarat dupa el, mergea fara sa ezite. Mi-a
dat drumul §i a inceput sa curete un mormant, mor-
mantul lor, mormantul acela pe care il vedeam pentru
prima data. Ochii mei priveau fiecare detaliu, culoarea
marmurii, caligrafia numelor lor. Colin traise treizeci
§i trei de ani, iar Clara nu apucase sa-§i serbeze a §asea
aniversare. Felix mi-a dat cei doi trandafiri.
— Vorbe§te-le.
Am pus neinsemnatul meu cadou pe mormant §i am
ingenuncheat.
— Hei, dragii mei... iertati-ma... nu §tiu ce sa va spun...
Vocea mi s-a frant. Mi-am ascuns in maini.
Mi-era frig. Mi-era cald. Mi-era rau.
— E atat de greu. Colin, de ce ai luat-o pe Clara cu tine?
Nu aveai dreptul sa pleci, nu aveai dreptul s-o iei. Sunt
a§a de suparata pe tine ca m-ai lasat absolut singura; sunt
pierduta. Ar fi trebuit sa plec cu voi.
Cu dosul palmei mi-am §ters lacrimile. Am oftat
zgomotos.
— Nu-mi vine sa cred ca nu va veti mai intoarce nici-
odata. Imi petrec viata a§teptandu-va. Acasa totul este
pregatit pentru voi... mi se spune ca asta nu-i normal.
A§a ca am sa plec. Iti aminte§ti, Colin, voiai sa mergem in
Irlanda, eu am spus nu, am fost o proasta... ma due acolo
pentru un timp. Nu §tiu unde sunteti, dar am nevoie de
voi, vegheati-ma, protejati-ma. Va iubesc...
Pret de cateva clipe am inchis ochii. Apoi m-am ri-
dicat cu dificultate, echilibrul meu era precar, capul mi
fiction connection
se invartea. Felix m-a ajutat sa ma tin bine pe picioare.

Am pornit spre ie§ire fara sa ne uitam inapoi §i fara un
cuvant. Inainte sa coboram la metrou, Felix m-a oprit.
— §tii, pana acum nu te-am crezut cand spuneai ca vrei
sa mergi mai departe, mi-a marturisit. Dar ceea ce ai facut
astazi imi dovede§te contrariul. Sunt mandru de tine.
Am a§teptat ajunul plecarii mele ca sa-mi sun parin-

tii. Dupa ce le comunicasem hotararea mea, nu inceta-
sera sa incerce sa ma convinga sa raman. Imi telefonasera
in fiecare zi, iar robotul functionase de minune.
— Mama, sunt Diane.
In fundal era zgomotul obi§nuit al televizorului, cu
volumul la maximum.
— Ce mai faci, draga mea?
— Sunt gata de plecare.
— Iar povestea asta! Dragule, e fiica-ta, tot vrea sa piece.
Un scaun a scartait pe pardoseala §i tata a luat recep-
torul.
— Auzi, fetito, vino sa stai cateva zile cu noi, asta o sa-|i
bage mintile-n cap.
— Tata, nu are rost. Plec maine. Inca n-a|:i in|:eles ca
nu vreau sa mai locuiesc cu voi. Sunt om in toata firea,
am treizeci §i doi de ani, la varsta asta nu mai locuie§ti
cu parinfii.
— Tu n-ai §tiut niciodata sa faci nimic singura. Ai ne-
voie de cineva sa te indrume, e§ti incapabila sa duci un
proiect pana la capat. Faptele vorbesc de la sine, Ji-am
platit cafeneaua §i, daca ai din ce trai astazi §i din ce-î
plati capriciul, este pentru cS a fost Colin prevazator.
Acum sincer, sa pleci in strainatate e mult peste posibi-
litatile tale.
Agnes Martin-Lugand
— Multumesc, tata, nu §tiam ca sunt o povara pentru

voi. Cu astfel de cuvinte am s-o scot la capat.
— Da-mi-o mie, tu o intarati, a spus mama in spatele
lui. Scumpo, tatal tau e lipsit de tact, dar are dreptate,
e§ti inconstienta. Daca macar ar veni Felix cu tine, am fi
mai linistiti, chiar daca el nu este tocmai persoana ideala
care sa se ocupe de tine. Asculta, te-am lasat in pace pana
acum, am crezut ca o sa-ti fie mai bine cu timpul. De ce
nu te duci la psihiatrul despre care |i-am vorbit? Ti-ar
face bine.
— Mama, ajunge. Nu am nevoie de psihiatru, nu vreau
sa locuiesc cu voi §i nu vreau sa vina Felix cu mine. Vreau
lini§te, intelegeti, vreau sa fiu singura, m-am saturat sa
fiu supravegheata. Daca vreti sa ma gasiti, imi §titi numa-
rul de mobil. §i, mai ales, nu-mi urati drum bun.
Cu ochii larg deschi§i, ma uitam in tavan. A§tep-

tam sa sune ceasul. Nu inchisesem ochii toata noaptea
§i faptul ca le trantisem telefonul in nas parintilor mei
nu avea nicio legatura cu insomnia mea. Peste cateva
ore aveam sa urc intr-un avion catre Irlanda. Tocmai am
petrecut ultima noapte in apartamentul nostru, in patul
nostru.
O ultima oara m-am ghemuit pe locul lui Colin, cu
fata in perna lui, mi-am frecat nasul de jucaria de plu§ a
Clarei, lacrimile mele le-au udat. S-a auzit bipul si, ca un
automat, m-am sculat.
In baie, am dezvelit oglinda §i m-am vazut pentru
prima oara dupa luni de zile. Pierduta in cama§a lui Co
lin. Mi-am vazut degetele descheind fiecare nasture, am
dezgolit un umar, apoi pe celalalt. Materialul a alunecat
pe corpul meu §i mi-a cazut la picioare. Mi-am spalat
fiction connection
parul o ultima oara cu §amponul Clarei. Cand am ie§it

de sub du§, am evitat sa ma uit la cama§a de pe jos. M-am
imbracat ca Diane, cu blugi, un tricou fara maned §i un
pulover strans pe corp. Am avut senzatia ca ma sufoc,
m-am luptat sa tin puloverul pe mine, am luat hanoracul
cu gluga al lui Colin, 1-am imbracat §i am respirat din
nou. II purtam deja dinainte de moartea lui, imi acordam
inca acest drept.
O privire spre ceas mi-a aratat ca imi mai rainanea
putin timp. Cu o cafea in mana §i o tigara intre buze,
am ales cateva fotografii la intamplare §i le-am bagat in
geanta.
A§teptam pe canapea ora plecarii, mi§candu-mi ner-
voasa degetele; degetul mic mi-a atins verigheta. In Ir-
landa aveam sa intalnesc oameni, care vor vedea ca sunt
maritata, ma vor intreba unde este sotul meu §i nu voi
fi in stare sa le raspund. Trebuia s-o ascund, fara sa ma
despart de ea. Am desfacut lanti§oruI pe care il purtam la
gat, am agatat verigheta pe el §i am pus-o la adapost de
priviri, sub pulover.
Doua taraituri ale soneriei au spart tacerea. S-a des-
chis u§a §i a intrat Felix. Fara o vorba, §i-a atintit privirea
intr-a mea. Chipul sau purta semnele exceselor din tim-
pul noptii. Ochii li erau ro§ii §i umflati. Duhnea a alcool
§i a tutun. Nu era nevoie sa vorbeasca pentru a §ti ca
vocea ii era ragu§ita. A inceput sa-mi scoata valizele. Nu-
meroase. Am facut turul apartamentului, am stins toate
luminile, am inchis toate u§ile. Mana mi s-a crispat pe
clanta u§ii de la intrare in momentul in care am inchis-o.
Singurul sunet perceptibil a fost cel al incuietorii.
37
Trei
Stateam in fata ma§inii inchiriate, cu valizele la

picioare, braêle moi, cheile in mana. Rafalele de vant
maturau parcarea, facandu-ma sa-mi pierd echilibrul.
Dupa ce am coborat din avion, am avut impresia ca
plutesc. Am urmat in mod mecanic ceilalti pasageri pana
la banda rulanta ca sa-mi recuperez bagajele. Apoi, putin
mai tarziu, la cel de la care am inchiriat ma§ina, am reu§it
sa-mi inteleg interlocutorul — in ciuda accentului sau
sa-1 tai cu cutitul — §i sa semnez contractul.
Dar acolo, in fa{a ma§inii, infrigurata, franta de
oboseala, extenuata, ma intrebam in ce incurcatura
ma bagasem cu ochii inchi§i. N-aveam de ales, voiam
sa fiu la casa mea §i casa mea de acum incolo era in
Mulranny.
A trebuit sa incerc de mai multe ori pana cand am
reu§it sa-mi aprind o tigara. Vantul taios nu se domolea
niciodata, deja incepea sa ma calce pe nervi. A fost cel
mai rau cand mi-am dat seama ca fuma tigara in locul
meu. Pana la urma am aprins alta, inainte sa incarc ba
gajele. In trecere, mi-a luat foe o §uvita de par care ma
lovise peste fata dupa o rafala de vant.
fiction connection
Un autocolant pe parbriz mi-a amintit ca aid §ofatul

se face pe stanga. Am bagat cheile in contact, schim-
batorul in viteza intai §i ma§ina s-a blocat. A doua §i a
treia tentativa de a demara s-au soldat tot cu un e§ec.
Dadusem peste o ma§ina stricata. M-am indreptat spre
o ghereta unde erau cinci namile. Cu zambetul pe buze,
asistasera la scena.
— Vreau sa mi se schimbe ma§ina, nu merge, le-am
spus ofuscata.
— Buna ziua, mi-a raspuns cel mai in varsta, fara sa
renunte la zambet. Ce s-a intamplat?
— Habar n-am, nu vrea sa porneasca.
— Haideti, baieti, s-o ajutam pe domnita.
Impresionata de statura lor, m-am dat inapoi cand
au ie§it. „Rugbi§ti mancatori de oi" spusese Felix. Nu se
in§elase. M-au insotit pana la ma§ina. Am facut o noua
tentativa nereu§ita de a porni. Ma§ina s-a blocat inca o
data.
— Gre§iti viteza, mi-a spus vesel unul dintre uria§i.
— Ba nu... in niciun caz, §tiu sa conduc.
— Treceti intr-a cincea, a cincea dupa sistemul dumnea-
voastra, §i o sa vedeti.
Acum ma privea serios. I-am urmat sfatul. Ma§ina a
pornit.
— Totul este invers la noi. §ofatul, volanul, vitezele.
— Acum merge? m-a intrebat altul.
— Da, multumesc.
— Unde merged?
— La Mulranny.
— Nu este prea aproape. Aveti grija de dumneavoastra
§i fiti atenta la sensurile giratorii.
— Multumesc mult.
Agnes Martin-Lugand
— A fost o placere. La revedere, drum bun.

Mi-au fScut semn cu capul §i mi-au zambit din nou.
De cand tipii care se ocupa de ma§inile de inchiriat sunt
amabili §i serviabili?
Eram la jumatatea drumului §i incepeam vag sa ma
relaxez. Trecusem cu succes de proba autostrazii §i a pri-
mului sens giratoriu. Pe traseu, nimic altceva de semna-
lat decat oi §i campuri verzi fluorescente. Cat vedeai cu
ochii. Nicio intrerupere de trafic, nici urma de ploaie la
orizont.
Despartirea de Felix imi venea mereu in minte. Nu
schimbaseram niciun cuvant de la mine de-acasa pana la
aeroport. Fumase tigara dupa tigara fara sa-mi adreseze o
privire. Nu-§i descle§tase dintii decat in ultimul moment.
Eram unul in fata celuilalt, privindu-ne, ezitand.
— O sa ai grija de tine? m-a intrebat el.
— Stai lini§tit.
— Inca poti sa renunti, nu e§ti obligata sa pled.
— Nu face lucrurile §i mai complicate. E timpul, trebuie
sa urc in avion.
Nu suportasem niciodata despartirile. Aceasta fusese
§i mai grea decat a§ fi crezut. M-am ghemuit in el, a in-
tarziat cateva clipe inainte sa reactioneze §i sa ma stranga
in brate.
— Ai grija de tine, sa nu faci prostii, 1-am sfatuit.
Promiti?
— Mai vedem. Du-te!
Mi-a dat drumul, am luat geanta §i am pornit ca-
tre controlul de securitate. Am schitat un gest cu mana.
Apoi am dat pa§aportul. Am simtit privirea lui Felix apa-
sandu-ma in timpul formalitatilor. Dar nu m-am intors
nici macar o data.
fiction connection
Ajunsesem. Eram la Mulranny. In fata casutei peste

ale carei fotografii din anunt abia aruncasem privirea.
Fusesem nevoita sa strabat tot satul si s-o iau pe drumul
haotic de pe plaja ca sa ajung la capatul periplului meu.
Aveam vecini, o alta casa alaturi de a mea. O femeie
micuta a venit spre mine §i m-a salutat. M-am fortat sa
zambesc.
— Buna, Diane, eu sunt Abby, proprietara. Ai calatorit
bine?
— Incantata sa va cunosc.
Ea s-a uitat amuzata la mana mea inainte sa mi-o
stranga.
— §tii, aici toata lumea se cunoa§te. §i nu e§ti la un
interviu de angajare. Pe mine sa nu ma iei cu „doamna".
Chiar cand vrei sa te arati respectuoasa sau bine educata,
s-a in|;eles?
M-a poftit sa intru in ceea ce curand avea sa fie casa
mea. Am descoperit un interior aranjat, primitor.
Abby nu inceta sa vorbeasca; nu ascultam nici juma-
tate din ce zicea, zambeam proste§te §i dadeam din cap in
chip de raspuns. Am avut parte de o descriere a intregului
ansamblu al bucatariei, a canalelor de televiziune prin
cablu, a orarului mareelor, fara sa uite de cel al slujbelor.
Aici am intrerupt-o.
— Nu cred ca am nevoie de el, sunt suparata pe Biserica.
— Atunci avem o problema serioasa, Diane. Ar fi trebuit
sa te informezi inainte sa vii aici. Noi ne-am batut pentm
independent §i religia noastra. Traie§ti de-acum printre
irlandezi catolici §i mandri de a fi astfel.
Incepea bine.
— Abby, imi pare rau, eu...
Ea a izbucnit in ras.
41
Agnes Martin-Lugand
— Lini§te§te-te, pentru numele lui Dumnezeu! Era

o gluma. Face parte din obiceiurile mele. Nimic nu te
obliga sa ma insotejti duminica dimineata la slujba. In
schimb, iti dau un mic sfat, sa nu uiti niciodata ca nu
suntem englezi.
— O sa tin minte.
§i-a reluat cu sarg vizita de informare. La etaj, baia §i
camera mea. Puteam sa ma intind de-a curmezi§ul in pat,
era de dimensiuni duble. Lucru normal in tara uria§ilor.
— Abby, am intrerupt-o, multumesc, totul e perfect.
N-o sa-mi lipseasca nimic.
— Iarta-mi entuziasmul, dar sunt atat de fericita ca lo-
cuie§te cineva in casa peste iarna, te a§teptam cu nerab-
dare. Te las sa te instalezi.
Am insotit-o pana la u§a. S-a suit pe bicicleta §i s-a
intors spre mine.
— Vino sa bei o cafea cu noi, ai sa-1 cuno§ti pe Jack.
In prima mea noapte, in semn de bun venit, natura

s-a dezlantuit. Vantul batea, ploaia lovea in ferestre, aco-
peri§ul scartaia. Imposibil sa dorm, in ciuda oboselii §i a
patului confortabil. Ma gandeam la ziua aceea.
Sa-mi golesc ma§ina a fost §i mai greu decat s-o in-
carc, valizele mele erau risipite prin tot livingul. Eram
gata sa ma dezumflu cand mi-am dat seama ca nu aveam
nimic de mancare. Am dat navala in mica bucatarie. Du-
lapurile §i frigiderul erau pline. Probabil Abby imi spusese
§i eu nici macar nu i-am multumit. Ce ru§ine. Ce urat
din partea mea. Voi avea ocazia s-o intalnesc intr-una
din zile ca sa ma scuz. A§a cum imi spusese ea, Mulranny
era intr-adevar minuscul: o strada principals, un mic
magazin alimentar cu autoservire, o benzinarie §i un pub.
fiction connection
Nu riscam sa ma ratacesc §i nici sa-mi golesc cardul prin

magazine.
Primirea proprietarei ma lasase cu gura cascata.
Parea sa se a§tepte la o relatie privilegiata, ceea ce nu
aveam deloc prevazut in program. Am refuzat cat am
putut invitatia ei, nu ma aflam acolo ca sa tin companie
unei perechi in varsta, nu voiam sa fac cuno§tinta cu
nimeni.
Am stat mai mult de o saptamana fara sa ies din casa,

caci aprovizionarea facuta de Abby §i rezerva de pachete
de tigari imi ingaduisera sa supravietuiesc. Folosisem
acest timp §i ca sa-mi aranjez lucrurile. Era greu sa ma
simt ca ia mine acasa, nimic nu imi amintea de viata
mea de dinainte. Noaptea nu era luminata de lampadare,
nici animata de zgomote citadine. Cand vantul slabea,
tacerea devenea apasatoare. Visasem ca vecinii mei (inca
absenti) dadeau mare petrecere pe post de cantec de lea-
gan. Mirosurile persistente de flori uscate nu aveau nimic
de-a face cu cel al parchetului ceruit din apartamentul
nostru, iar anonimatul din buticurile pariziene era in
mod cert foarte departe.
Am inceput sa regret ca n-am ie§it mai devreme,
poate a§ fi evitat toate acele priviri atintite spre mine cand
am intrat in bacanie. Nu era nevoie sa ciulesc urechile.
Necunoscuta, straina care eram, alimenta conversatiile.
Clientii intorceau capul dupa mine, imi trimiteau cate un
zambet, un semn din cap. Unii imi vorbeau. Raspundeam
mormaind. Nu obi§nuiam sa salut persoanele pe care le
intalneam in magazine. Rataceam printre raioane. Erau
acolo de toate, alimente, haine, chiar §i suvenire pentru
turijti. De altfel, eu trebuie sa fi fost singura nebuna care
43
Agnes Martin-Lugand
riscase sa vina aid. Ca o constants, oaia era peste tot,

pe ce§tile din portelan, la raionul de macelarie pentru
rasol §i evident pe pulovere §i e§arfe. Aid, aceste mici
animale erau crescute pentru hrana §i imbracaminte. Ca
in preistorie, mamutii.
— Diane, ma bucur sa te intalnesc aid, mi-a spus Abby,
pe care nu o vazusem venind.
— Buna, i-am raspuns tresarind.
— Aveam de gand sa tree pe la tine astazi. E totul in
regula?
— Da, multumesc.
— Gase§ti ce vrei?
— Nu tocmai, nu gasesc tot ce caut.
— Adica bagheta §i branza?
— Hm... eu...
— Hei, glumesc. Ai terminat?
— Cred ca da.
— Vino cu mine, o sa te prezint.
Cu un zambet stralucitor pe buze, m-a luat de brat
§i m-a dus la unul §i la altul. Nu vorbisem cu atata lume
de luni de zile. Amabilitatea lor era aproape deranjanta.
Dupa o jumatate de ora de mondenitati, am reu§it in
sfar§it sa ajung la casa. A§ fi putut sa ma izolez pentru cel
putin zece zile. Doar ca eram obligata sa ies, nu gasisem
nicio scuza pentru a refuza invitatia lui Abby, reu§isem
doar sa ca§tig cateva zile ca sa ma pregatesc.
Era placut la proprietarii mei. Ma instalasem confor-

tabil pe canapea, in fata unui foe mare in §emineu, cu o
cea§ca de ceai fierbinte in mana.
Jack era un colos cu barba alba. Calmul lui tempera
exaltarea permanenta a sotiei sale. Cu un firesc naucitor
fiction connection
§i-a pus o bere Guinness la ora patru dupa-amiaza.

mancatori deoi §i bdutori de bere mi-am zis ca sa
completez descrierea lui Felix. Iar berea neagra m-a facut
imediat sa ma gandesc la Colin.
Am reu§it totu§i sa fac conversatie. Pe care am in-
dreptat-o la inceput spre cainele lor, Postman Pat, care sa-
rise pe mine cand am sosit §i care dupa aceea nu s-a mai
dezlipit de picioarele mele. Apoi am vorbit despre ploaie
§i timp frumos — ma rog, mai mult despre ploaie — §i
despre cat de confortabila era casa. Dupa care am inceput
sa obosesc.
— Sunteti de aici? i-am intrebat in cele din urma.
— Da, dar am locuit in Dublin pana cand m-am pensi-
onat, a raspuns Jack.
— §i cu ce va ocupati?
— Era medic, a intervenit Abby. Dar spune-ne mai bine
ce faci tu, este mai interesant. §i, mai ales, sunt curioasa
sa stiu de ce ai venit sa te ingropi aici.
Sa ma ingrop, exact, raspunsul il avea chiar in
intrebare.
— Voiam sa vad tara.
r
— Singura? Cum se face ca o fata draguta ca tine nu

este insojita?
— Las-o in pace, a certat-o Jack.
— Ar fi prea multe de explicat. Bun, trebuie sa va las.
M-am ridicat, mi-am luat haina, geanta §i am pornit
spre u§a. Abby §i Jack m-au urmat. Am simtit ca atmo-
sfera se racise. Postman Pat m-a facut sa ma impiedic de
mai multe ori, a alergat afara imediat ce u§a s-a deschis.
— Nu cred ca este prea odihnitor cu ditamai bebelu§ul!
le-am spus (§i m-am gandit atunci la Clara).
— O, slava Domnului, nu este al nostru.
45
Agnes Martin-Lugand
— A1 cui este?
— A1 lui Edward. Nepotul nostru. 1-1 tinem cand
lipse§te.
— E vecinul tau, m-a informat Abby.
Eram dezamagita. Ajunsesem sa cred ca locuinta
vecina va ramane neocupata §i asta imi convenea. Nu
aveam nevoie de vecini. §i-a§a ii consideram pe proprie-
tari cam prea aproape.
M-au insotit pana la ma§ina. Acolo, cainele a inceput
sa latre §i sa se agite. Un 4x4 negru, murdar de noroi,
tocmai oprea in fata casei.
— la te uita, vorbe§ti de lup, §i lupul la u§a, a exclamat
Jack.
— A§teapta doua minute, am sa va fac cuno§tinta, mi-a
spus Abby tinandu-ma de brat.
Nepotul in chestiune a coborat din ma§ina. Cu fata
dura §i aerul dispretuitor, nu mi-a inspirat niciun fel
de simpatie. Jack §i Abby s-au dus spre el. S-a rezemat
de portiera cu bra|ele incruci§ate. Cu cat il priveam
mai mult, cu atat il gaseam mai nesuferit. Nu zambea.
Emana aroganta. Genul care petrece ore intregi in baie
aranjandu-§i lookul de aventurier neglijent. Facea pe
inabordabilul.
— Edward, ai picat la tanc! i-a spus Abby.
— A, da? De ce?
— Era timpul s-o cuno§ti pe Diane.
A intors in sfaryit capul spre mine. §i-a dat jos oche-
larii de soare — absolut inutili tinand cont de bruma
)
de afara — §i m-a studiat din cap pana-n picioare. Am

avut impresia ca sunt o bucata de carne pe un galantar.
§i, dupa privirea pe care mi-a adresat-o, nu parea sa-i
starnesc pofta.
fiction connection
— Mda, nu, nu neaparat. Cine este? a intrebat el cu

raceala.
M-am straduit sa raman politicoasa §i sa ma apropii
de el.
— Se pare ca e§ti vecinul meu.
Chipul i s-a facut §i mai dur. S-a rasucit pe calcaie §i
s-a adresat gazdelor mele, ignorandu-mi prezenta.
— V-am spus ca nu vreau pe nimeni langa casa mea.
Pentru cat timp e aici?
L-am batut pe spate ca §i cum a§ fi batut intr-o u§a.
Corpul i-a devenit teapan. S-a intors, eu nu am dat inapoi
§i m-am ridicat pe varful picioarelor.
— Sa §tii ca poti sa mi te adresezi direct mie.
A ridicat o spranceana, vizibil contrariat ca indraz-
nesc sa-i vorbesc.
— Sa nu suni la u§a mea, mi-a raspuns aruncandu-mi o
privire care facea sa-ti inghete sangele in vene.
Fara alte gesturi, s-a intors, §i-a fluierat cainele §i a
plecat spre fundul gradinii.
— Nu-ti face griji, mi-a spus Jack.
— Nu voia sa inchiriem casa §i nu am Jinut cont de
parerea lui. Este doar prost dispus, a continuat Abby.
— Ba nu, doar prost-crescut, am bom banit eu. Pe
curand.
Nu puteam sa plec, ma§ina imi era blocata de cea
a vecinului meu. Am apasat fara intrerupere pe claxon.
Abby §i Jack au izbucnit in ras inainte sa intre in casa.
In oglinda retrovizoare, l-am vazut pe Edward in-
torcandu-se. Mergea nepasator, tragand din tigara. A
deschis portbagajul §i a urcat cainele. Incetineala lui ma
exaspera, bateam cu degetele in volan. Dintr-o mi§care §i
fara o privire catre mine, §i-a aruncat mucul de tigara pe
47
Agnes Martin-Lugand
parbrizul meu. Cand a demarat, pneurile au scra§nit §i un

val de apa murdara mi-a stropit ma§ina. Pana sa pun in
functiune §tergatoarele, disparuse. Josnic tip.
Trebuia sa gasesc o metoda ca sa evit sa ma ud de

fiecare data cand ie§eam sa iau aer. Astazi, eram mai ho-
tarata ca niciodata. Prima rezolutie, sa renunt la umbrela,
absolut inutila, de vreme ce am stricat patru in patru
zile. A doua rezolutie. sa nu mai am incredere in razele
t '
soarelui, care dispareau la fel de repede cum apareau.

A treia §i ultima rezolutie, sa ma pregatesc sa ies cand
ploua, pentru ca, in timp ce imi puneam cizmele, trei
pulovere, paltonul §i o e§arfa, aversa putea sa treaca §i
reduceam riscul de a ma uda. Aveam sa incerc atunci
cand voi avea chef.
Tehnica mea functiona. Asta mi-am spus in vreme ce
ma a§ezam pentru prima oara pe nisip ca sa privesc ma-
rea. Intamplarea ma adusese in locul potrivit, parca eram
singura pe lume. Am inchis ochii, leganata de vuietul
valurilor care se spargeau la cativa metri de mine. Vantul
imi biciuia pielea §i ma facea sa lacrimez, plamanii mi se
umpleau de oxigen iodat.
Deodata am fost trantita pe spate. Am deschis ochii
§i 1-am vazut pe Postman Pat care ma lingea pe fata. Abia
am reu§it sa ma ridic. Am incercat cu chiu, cu vai sa-mi
scutur nisipul de pe haine, cand cainele a §ters-o la auzul
unui fluierat.
Am ridicat capul. Edward era ceva mai departe. Tre-
cuse cu siguranta pe langa mine, dar nu se oprise ca sa
ma salute. Nu era posibil sa nu ma fi recunoscut. §i ori-
cum, cand cainele tau sare pe cineva, minima politete
te obliga sa vii sa-ti ceri scuze. Am luat-o pe drumul de
48
■
-------- fiction connection
Oamenii fericiti citesc $i beau cafea
intoarcere, foarte hotarata sa ma lupt. In josul potecii

care ducea spre case, i-am vazut ma§ina intorcandu-se
spre sat. N-o sa scape a§a ieftin.
Am urcat m ma§ina. Trebuia sa-1 gasesc pe acest mi-
tocan §i sa-i arat cu cine avea de-a face. Foarte repede
i-am reperat gramada de noroi parcata in fata pubului.
Am oprit, am coborat din ma§ina §i am intrat in bar ca
o furie. Am scrutat incaperea ca sa-mi gasesc tinta. Toate
privirile s-au intors spre mine. Mai putin una.
Edward era totu§i acolo, a§ezat la bar, singur, aplecat
peste un ziar, cu o bere Guinness in mana. M-am dus
glont la el.
— Drept cine te crezi?
Nicio reactie.
— Uita-te la mine cand iti vorbesc.
A intors pagina ziarului.
— Parintii tai nu te-au invatat sa te porti? Nu m-a tra-
tat nimeni niciodata a§a, spre binele tSu cere-î scuze
imediat!
Simteam ca ma inro§esc tot mai mult din cauza fu-
riei. Dar el nu catadicsea sa-§i ridice nasul din fituica.
— Asta trebuie sa inceteze acum! am zbierat smul-
gandu-i-o din mana.
El a baut o inghititura de bere, a pus la loc halba, a
oftat adanc. Pumnul i s-a strans pana aproape i s-a vazut
o vena. S-a ridicat §i §i-a infipt privirea intr-a mea. Mi-am
spus ca poate mersesem prea departe. A luat un pachet de
tigari aflat pe bar §i s-a indreptat spre coltul fumatorilor.
In trecere, a strans cateva maini, fara sa adauge vreun
cuvant sau vreun zambet.
U§a de la terasa s-a trantit. Imi tinusem respiratia
dupa ce se ridicase el. Tacerea pusese stapanire pe pub,
49
Agnes Martin-Lugand
toata populatia masculina i§i daduse intalnire acolo §i

asistase la scena. M-am a§ezat pe cel mai apropiat scaun.
Trebuia sa-i dea cineva intr-o zi o lectie. Barmanul a ridi-
cat din umeri aruncandu-mi o privire.
— Un espresso, va rog, i-am cerut.
— N-avem a§a ceva aici.
— N-aveti cafea?
— Ba da.
Trebuia sa-mi mai lucrez accentul.
— Bine, atunci o cafea, va rog.
A zambit §i s-a dus intr-un colt din spatele barului.
A pus in fata mea o cana plina cu cafea la filtru §i... des-
chisa la culoare. S-a zis cu cafeluta mea neagra bauta la
bar. Nu intelegeam de ce barmanul nu se mi§ca din fata
mea.
— O sa va uitati la mine cat imi beau cafeaua?
t
— Vreau doar sa flu platit.

— Nu va facefi griji, n-aveam de gand sa plec fara sa
platesc.
— Aici se plate§te inainte. Serviciu englezesc.
— OK, OK.
I-am dat o bancnota, el mi-a dat amabil restul. Cu
riscul sa ma ard, am inghitit la repezeala cafeaua §i am
plecat. Ce tara ciudata, in care oamenii erau toti amabili §i
primitori, cu exceptia acelui badaran de Edward, dar in care
erai obligat sa plate§ti dinainte consumatia. La Paris, acest
fermecator barman ar fi fost pus la locul lui cat ai clipi. Nu-
mai ca, in Franta, acela§i barman nu ar fi fost amabil, n-ar fi
scos un cuvant, cat despre a schita un zambet, nici in vise.
Imi regasisem reperele. Nu ma mai imbracam, man-

cam orice, oricand. Dormeam o buna parte din zi. Daca
fiction connection
somnul nu venea, ramaneam in pat sa privesc cerul §i

norii, la caldura sub plapuma. Radeam de prostiile de la
televizor, care deveneau cinema mut cand se dadea ceva
in gaelica. Le vorbeam lui Colin §i Clarei uitandu-ma la
fotografiile lor. Traiam ca acasa la noi, la Paris, dar fara
Felix. Cu toate acestea, u§urarea atat de a§teptata nu ve
nea. Nicio greutate mai pujin in piept, niciun sentiment
de eliberare. Nu aveam chef de nimic, nu mai reu§eam
nici sa plang. Timpul trecea §i zilele mi se pSreau din ce
in ce mai lungi.
In dim ineaja aceea, in loc s3 raman in pat, am

hotarat sa instalez fotoliul cel mare cu fata spre plaja.
Dupa zile intregi de privit cerul, aveam de gand sa ma
distrez privind marea. Mi-am facut rezerve de cafea §i
de tigari, m-am infa§urat intr-o patura §i mi-am pus o
perna sub cap.
Atenîa mi-a fost atrasa de ni§te latraturi. Edward
§i cainele lui plecau. Era prima oara cand imi vedeam
vecinul dupa episodul din pub. Avea o geanta mare pe
umar. Ca sa vad mai bine ce face, am apropiat fotoliul
de fereastra. A luat-o spre plaja. Parul lui negru era §i mai
ciufulit decat data trecuta.
A disparut din raza vederii mele cand a trecut prin
spatele unei stand. A reaparut o jumatate de ora mai
tarziu, a pus geanta jos §i a cautat in ea. Mi-ar fi trebuit
un binoclu ca sa vad ce face. S-a lasat jos, nu-i vedeam
decat spatele. A ramas in aceasta pozitie mult timp.
Burta mea a chiorait, ceea ce mi-a amintit ca nu
mancasem nimic din ajun. M-am dus la bucatarie sa-mi
fac un sendvig. Cand m-am intors in camera, Edward
disparuse. Singura mea ocupafie din ziua aceea tocmai se
51
Agnes Martin-Lugand
sfar§ise. M-am pravalit in fotoliu §i mi-am mancat send-

vi§ul fara pofta.
Orele treceau, eu nu ma mi§cam. Simturile mi
s-au trezit cand am vazut stingandu-se lumina acasa la
Edward. A ie§it in fuga §i §i-a reluat acela§i loc ca de di-
mineata. Mi-am pus patura pe umeri §i am ie§it la randul
meu pe terasa ca sa-1 vad mai bine. Am observat ca tinea
un obiect in mana. Cand 1-a dus la inaltimea fetei, am
crezut ca recunosc un aparat de fotografiat.
Edward a ramas acolo o ora intreaga. Se lasase noap-
tea cand s-a intors de pe plaja. Am avut timp doar cat
sa ma las in jos ca sa nu ma vada. Am a§teptat cateva
minute inainte sa intru in casa.
Vecinul meu era fotograf. De opt zile, preocuparile

mele se mulau dupa ale lui. Ie§ea in diferite momente,
intotdeauna cu un aparat de fotografiat in mana. Straba-
tea tot golful Mulranny. Putea sa ramana nemi§cat timp
de ore intregi, nu reactiona nici la ploaia, nici la vantul
care uneori se abateau asupra lui.
Multumita investigatiilor mele, aflasem o gramada
de lucruri. Era §i mai dependent de tutun decat mine, tot
timpul avea o tigara intre buze. Infati§area lui din ziua
in care ne-am intalnit nu avea nimic exceptional, el era
mereu nearanjat. Nu vorbea niciodata cu nimeni, nu
primea nicio vizita. Nu-1 vazusem niciodata intorcand
capul in directia mea. In concluzie, tipul nu era altceva
decat un egocentric. Nu-i pasa de nimic §i de nimeni,
in afara de fotografiile sale — mereu acela§i val, mereu
acela§i nisip. Era foarte previzibil, nu era nevoie sa-1 caut
prea mult timp. In functie de ora, era la o stanca sau la
alta.
fiction connection
Intr-o dimineata, nu m-am mai uitat pe fereastra

ca sa verific daca era acolo. Dar cu cat trecea timpul, cu
atat gaseam mai ciudat ca nu auzeam nici macar latratul
cainelui, care il urma peste tot. Spre marea mea surpriza,
am vazut ca ma§ina lui lipsea. Deodata, m-am gandit la
Felix, nu-1 sunasem de cand sosisem §i trecuse o luna
§i jumatate de atunci, era momentul s-o fac. Am luat
mobilul §i i-am selectat numarul din agenda.
— Felix, sunt Diane, am zis cand a raspuns.
— Nu cunosc.
Mi-a inchis telefonul in nas. Am sunat din nou.
— Felix, nu inchide.
— Ti-ai adus in sfar§it aminte de mine?
— Sunt vinovata, §tiu. Iarta-ma.
— Cand te intorci?
— Nu ma intorc, mai raman in Irlanda.
— Iî prie§te noua ta viata?
I-am povestit ca proprietarii sunt fermecatori, ca lu-
asem masa de mai multe ori la ei acasa, ca toti locuitorii
ma primisera cu bratele deschise, ca ma duceam in mod
regulat sS beau la pub. Zgomotul unui motor mi-a taiat
elanul.
— Diane, mai e§ti acolo?
— Da, da, doua minute, te rog.
— Ai musafiri?
— Nu, e vecinul meu care se intoarce acasa.
— Ai un vecin?
— Da, §i m-a§ lipsi bucuroasa de el.
Am inceput sa-i turui despre Edward.
— Diane, vrei sa-ti tragi sufletul?
— Scuza-ma, dar a§a ma calca pe nervi tipul asta! §i la
tine, ce mai e nou?
53
Agnes Martin-Lugand
— E destula lini§te, in acest moment, nu deschid ca-

feneaua decat dupa-masa §i nu-i rau, banii vin cat de
cat. Am organizat o seara despre marii depravati din
literatura.
— Exagerezi.
— Pot sa-ti garantez ca, daca scrie cineva o carte despre
mine, iau premiu. De cand ai plecat, am mai mult timp §i
tree printr-o perioada fasta, serile mele sunt halucinante
§i nopfile, toride. Urechiu§ele tale caste n-ar suporta sa-ti
povestesc.
Dupa ce am inchis, am constatat trei lucruri. Felix
nu se va schimba niciodata, mi-era dor de el, iar veci-
nul nu-mi merita atentia. Am tras perdelele cu o mi§care
brusca.
M-am scuturat §i am incercat sa-mi reiau lectura. Dar

in dupa-amiaza aceea, relaxarea nu venea. Nu §tiam daca
era din cauza ambiantei terifiante a romanului poliîst al
lui Arnaldur Indridason, in citirea caruia eram cufundata,
sau a curentului de aer rece pe care il simjeam in spate.
Mainile imi erau inghetate. Casa era §i mai tacuta ca de
obicei. M-am sculat, mi-am frecat bratele §i m-am oprit o
clipa in faja u§ii cu geam; era vreme urata. Nori gro§i aco-
pereau cerul, noaptea avea sa cada in curand in aceasta
seara. Regretam ca nu §tiu sa fac foe in camin. Cand am
pus mana pe calorifer, am fost surprinsa de temperatura
sa. Aveam sa inghe| de frig daca incalzirea era in pana.
Am vrut sa aprind lumina. Primul bee s-a incapatanat
sa ramana stins. Am apasat pe alt intrerupator, fara ni-
ciun rezultat. Am apasat pe toate intrerupatoarele. Nu
era curent. Intuneric total. §i eu inauntru. Cu desavar§ire
singura.
fiction connection
Oricat m-ar fi costat, trebuia sa bat la u§a lui

Edward. Incepuse sa ma doara mana de cat batusem.
M-am dat inapoi ca sa incerc sa ma uit pe o fereastra.
Daca mai ramaneam singura un minut, aveam sa inne-
bunesc. Am auzit ni§te zgomote ciudate in spate §i mi
s-a facut frica.
— Pot sa §tiu ce faci? a intrebat cineva in spatele meu.
M-am intors dintr-o mi§care. Edward ma domina cu
toata inaltimea lui. M-am dat intr-o parte ca sa fug de el.
Frica mea a devenit absolut irationala.
— Am facut o gre§eala... eu... eu...
— Tu ce?
— N-ar fi trebuit sa vin. N-am sa te mai deranjez. Fara
sa-mi iau ochii de la el, am continuat sa merg cu spatele.
Calcaiul mi s-a lovit de o piatra, m-am pomenit cu
picioarele in sus §i fundul in noroi. Edward s-a apropiat
de mine. Parea furios, dar mi-a intins mana.
— Nu ma atinge.
S-a oprit, a ridicat o spranceana.
— Trebuia sa dau tocmai peste o frantuzoaica ticnita.
M-am asezat in patru labe ca sa ma ridic. Am auzit
rasul rautacios al lui Edward. Am alergat spre casa mea §i
am incuiat u§a de doua ori. Apoi m-am refugiat in pat.
In ciuda plapumilor §i a puloverelor, dardaiam. Imi
strangeam verigheta in maini. Era o noapte adanca.
Mi-era frica. Suspinele imi faceau respiratia greoaie. Eram
ghemuita cu totul. Spatele ma durea din cauza ca il in-
cordam ca sa combat frisoanele. Am mu§cat perna ca sa
nu urlu.
Am dormit cu intreruperi. Curentul nu a revenit in
mod miraculos peste noapte. Am facut apel la singura
persoana care putea sa ma ajute, fie §i prin telefon.
Agnes Martin-Lugand
— Dracie, oamenii mai §i dorm, a bombanit Felix cand

1-am sunat pentru a doua oara intr-o zi.
— Iarta-ma, i-am spus, incepand din nou sa plang.
— Ce-ai patit?
— Mi-e frig, stau pe intuneric.
— Poftim?
— Nu am curent electric de ieri dupa-amiaza.
— N-ai gasit pe nimeni sa te-ajute?
— M-am dus la vecin, dar n-am indraznit sa-1 deranjez.
— De ce?
— M-am gandit sa nu fie un criminal in serie.
— Ai fumat lana de oaie?
— N-am curent electric, ajuta-ma.
— Ai verificat daca n-au sarit sigurantele?
— Nu.
— Du-te sa vezi.
L-am ascultat pe Felix. Cu mobilul lipit de ureche
am facut ce mi-a zis. Toate luminile s-au aprins, toate
aparatele au pornit.
— Ei? a intrebat el.
— E bine, multumesc.
— E§ti sigura ca e§ti bine?
— Da, continua-ti somnul, imi pare sincer rau.
Am inchis fara sa mai a§tept. M-am prabu§it la pa-
mant. Hotarat lucru, eram incapabila sa rezolv pana §i
cea mai mica problema fara ajutorul cuiva, parintii mei
avusesera dreptate. Imi venea sa-mi dau palme.
56
-----------fiction connection
Patru
Uitasem cum este sa asculti muzica atat de tare, ca

iti explodeaza timpanele. Ezitasem mult timp inainte sa
pun in functiune canalul hi-fi. A existat totu§i o epoca
in care acest lucru era un reflex. Vazusem canalul, ma
invartisem in jurul lui.
Incidentul cu tabloul electric daduse peste cap or-
dinea lucrurilor. Am devenit mai dura cu mine, ie§eam
mai des din cas'a, ma duceam sa ma plimb o ora pe plaja,
incercam sa nu lancezesc in pijama toata ziua. Faceam
totul ca sa ma reintegrez in lumea celor vii §i sa nu mai
plutesc in deliruri paranoice. Intr-o dimineata, am fost
surprinsa sa ma simt mai putin trista cand m-am trezit,
aveam chef de muzica si mi-am urmat impulsul. Binein-
teles, am plans, euforia nu a durat.
A doua zi am luat-o de la capat. Nu m-am putut re
tine sa nu ma mi§c in ritm. Imi reluam vechile obiceiuri.
Dansam ca o furie singura in camera. Singura deosebire,
aici in Mulranny, era ca nu aveam nevoie de ca§ti la
urechi, ma dezlantuiam cu bucurie, ba§ii bubuiau.
„The dog days are over, the dog days are done. Can you
hear the horses? Cause here they come." Imparteam scena
57
Agnes Martin-Lugand
cu Florence and the Machine. Cuno§team acest cantec

pe dinafara, nu-mi scapase niciodata niciun acord. Ma
contorsionam, o pelicula fina de transpiratie imi acope-
rea pielea, coada de cal imi zbura in toate partile §i obrajii
mi se inro§isera. Deodata, o bataie nu s-a mai potrivit cu
ritmul. Am mic§orat volumul §i am auzit acela§i sunet.
Cu telecomanda in mana, m-am apropiat de u§a de la
intrare, care tremura. Am numarat pana la trei inainte
sa deschid.
— Buna, Edward, ce pot sa fac pentru tine? 1-am intre-
bat cu cel mai frumos zambet al meu.
— Da mai incet muzica aia de rahat!
— Nu apreciezi rockul englezesc? Compatriotii tai...
A lovit cu pumnul in perete.
— Eu nu sunt englez.
— E clar, n-ai morga lor legendara.
Am continuat sa-i zambesc cu gura pana la urechi.
A strans pumnii, i-a desfacut, a inchis ochii, a respirat
adanc.
— Tu te tii dupa mine, a spus cu vocea lui aspra.
— Ba chiar nu. E§ti aproape contrariul a ceea ce vreau.
— Nu fi a§a sigura.
— O, mi-e frica.
A impuns cu degetul spre mine, cu falcile stranse.
— Nu-ti cer decat un lucru, da volumul mai incet. Imi
face sa vibreze camera obscura §i asta ma deranjeaza.
Am izbucnit in ras.
— Chiar e§ti fotograf?
— Ce te intereseaza?
— O, nimic. Dar ce nepriceput trebuie sa fii!
Daca a§ fi fost barbat, mi-ar fi lipit o palma. Am
continuat.
fiction connection
— Fotografia este o arta, care cere un minimum de sen-

sibilitate. Or, tu e§ti total lipsit de a§a ceva. In concluzie,
nu e§ti facut pentru aceasta meserie. Bun, asculta, mi-a
facut multa placere sa discut cu tine... nu, glumesc, a§a
ca, scuza-ma, am altceva mai bun de facut.
L-am sfidat cu privirea, am xndreptat telecomanda
spre televizor §i am dat volumul la maximum.
hit her like a bullet in the head. Struck from a great heigh by
someone who should know better than that. The dog days
are over, the dog days are done", am zbierat. Am topait sub
ochii lui inainte sa-i trantesc u§a in nas.
Exultam dansand §i cantand cat ma tineau puterile.
Ce bine era ca ii mchisesem gura! Aveam chef sa continui
sa ma amuz §i sa termin lucrul inceput, ca sa-i stric ziua.
Era exact genul de tip care se duce sa bea un pahar ca sa
se calmeze.
Spre deosebire de prima data, am intrat in pub

intr-un mod civilizat. Am salutat clien|;ii cu un gest al
mainii insotit de un zambet. Am cerut un pahar cu vin
ro§u §i am platit consumatia pe loc, inainte sa ma a§ez la
o distanta respectabila de vecinul meu.
Era §i mai posac decat de obicei, probabil ca intr-ade-
var il calcasem pe nervi. Se juca cu bricheta, cu falcile
incle§tate; §i-a baut berea dintr-o rasuflare inainte sa
comande alta cu un simplu gest al capului. §i-a infipt
privirea intr-a mea. Am ridicat paharul spre el §i am baut
o inghititura. M-am stapanit sa nu scuip. Vinul ala, daca
merita sa fie numit vin, era de nebaut. Pe langa el, o po-
§irca in sticla de plastic ar fi fost recomandata de orice
somelier. Ce crezusem? Ca am sa gasesc un vin de soi in
acest satuc irlandez, unde nu se bea decat bere Guinness
Agnes Martin-Lugand
§i whisky? Dar asta nu m-a impiedicat sa continui sa-1

sfidez pe Edward din priviri.
Acest joc a tinut vreo jumatate de ora. L-am ca§tigat
in cele din urma, cand el s-a ridicat §i a plecat. Ca§tiga-
sem o batalie, facusem ceva in ziua aceea.
Am a§teptat cateva minute inainte sa plec §i eu. Ca-
zuse noaptea, mi-am ridicat gulerul paltonului. Era sfar-
§itul lui octombrie §i primele semne ale iernii se faceau
tot mai simtite. t
— Exact cum ma gandeam, a spus o voce aspra.

Edward ma a§tepta langa ma§ina mea. Era de un
calm nelini§titor.
— Credeam ca te-ai intors acasa la tine. N-ai fotografii
de developat?
— M-ai facut sa stric un film intreg astazi, a§a ca nu-mi
vorbi de munca mea. Probabil ca nici nu §tii ce inseamna sa
munce§ti. Fara sa-mi lase timp sa raspund, a continuat: Nu
e nevoie sa te cunosc ca sa §tiu ca nu fad nimic toata ziua.
N-ai o familie sau ni§te prieteni care te ajteapta undeva?
Erica m-a facut sa ma balbai, el a reluat controlul.
— Nu, evident! Cine te-ar vrea? E§ti neinteresanta. Pro
babil ai avut un iubit, dar a murit de plictiseala...
Mana mi s-a mi§cat din proprie initiativa. Am lovit
atat de tare, ca i s-a dus capul intr-o parte. §i-a frecat
obrazul cu un zambet in coltul gurii.
— Am atins cumva un punct sensibil?
Respiratia mi s-a accelerat, lacrimile au inceput sa
curga.
— Am inteles, nu te mai dorea. A avut dreptate sa-Ji
dea papucii.
— Lasa-ma sa tree, i-am cerut, pentru ca imi oprea ac-
cesul la ma§ina.
fiction connection
M-a tinut de brat gi m-a privit drept in ochi.

— Sa nu-ti mai treaca prin cap sa faci aga ceva gi ia-ti
biletul de intoarcere.
Mi-a dat drumul brusc gi a disparut in noapte. Cu
dosul palmei, mi-am gters lacrimile. Tremuram atat de
tare, ca mi-au cazut cheile de la magina. Ma luptam cu
manerul portierei cand magina lui Edward a pornit in
tromba. Fara sa fie un criminal, acest barbat ramanea
periculos.
Stateam pe jos in mijlocul livingului. O lumina slaba

scalda incaperea. Prima sticla de vin era aproape goala.
Inainte sa strivesc tigara, am folosit mucul ca s-o aprind
pe urmatoarea. Am luat pana la urma telefonul.
— Felix, eu sunt.
— Ce mai e nou in tara oilor?
— Nu mai pot, sunt la capatul puterilor.
— Ce spui?
— Iti dau cuvantul meu, am incercat, m-am straduit,
dar nu reugesc.
— O sa treaca, mi-a spus incetigor.
— Nu, n-o sa treaca niciodata, nu mai ramane nimic de
facut, absolut nimic.
— E normal sa nu-fi fie bine zilele astea. Aniversarea
Clarei trezegte prea multe amintiri.
— Te duci maine la ea?
— Da, ma ocup de asta... Intoarce-te acasa.
— Noapte buna.
Am mers clatinandu-ma pana la bucatarie. Am lasat
vinul. Am amestecat sue de portocale cu rom gi, cu pa-
harul intr-o mana gi sticla in cealalta, m-am prabugit din
nou. Pana in zori, am baut, am fumat gi am plans.
61
Agnes Martin-Lugand
Soarele se ridicase cand stomacul meu a inceput sa se

contracte. M-ara repezit la toaleta fara sa ma sinchisesc
de ce daramam in cale. Corpul imi era scuturat de spasme
tot mai violente. Mi s-a parut ca am vomitat ore in §ir,
apoi m-am tarat sub du§ fara sa ma deranjez sa ma mai
dezbrac. Am stat sub jet, cu genunchii indoiji §i m-am
leganat inainte §i inapoi plangand. Apa calda a devenit
calaie, apoi rece §i in sfar§it inghetata.
Hainele mele ude au ramas pe pardoseala baii. Lenje-
ria curata §i uscata nu mi-a facut niciun bine, nici macar
hanoracul lui Colin nu a ajutat. Ma sufocam. Mi-am pus
gluga pe cap §i am ie§it.
Picioarele mele au reu§it sa ma poarte pana la plaja.
Lungita pe nisip, priveam marea dezlantuita; ploaia imi
lovea fata, vantul §i nisipul ma biciuiau. Voiam sa dorm
pentru totdeauna, nu conta unde ma aflam. Locul meu
era langa Colin §i Clara. Gasisem un spatiu frumos ca
sa-i intalnesc. Eram pierduta intre vis §i realitate. Con-
§tiinta m-a parasit incetul cu incetul, membrele mi s-au
ingreunat, ma scufundam treptat. Era din ce in ce mai
intuneric. Furtuna ma ajuta sa plec.
Un caine a latrat foarte aproape de mine, am simtit
ca ma adulmeca, ma atinge u§or cu nasul ca sa ma faca sa
reactionez. Cand s-a auzit un fluierat, s-a indepartat. Voi
putea sa-mi inchei calatoria.
— Ce faci aici?
Am recunoscut vocea aspra a lui Edward §i m-a cu-
prins teama. M-am ghemuit, am inchis ochii din toate
puterile §i mi-am pus un brat pe cap ca sa ma apar.
— Lasa-ma-n pace! m-am rastit la el.
I-am simjit mainile pe mine, a fost ca un electro§oc.
M-am zbatut dand din inaini §i din picioare.
62
fiction connection
— Lasa-ma!
Am reu§it sa scap. Am incercat sa ma ridic in picioare,
dar slabiciunea m-a tradat. Era sa cad cand pamantul s-a
mi§cat. Bratele lui Edward m-au tinut.
— Taci §i stai linistita.
Nu puteam sa lupt. Din reflex, m-am agatat de gatul
lui. Trupul lui m-a aparat imediat de atacurile vantului.
Ploaia a incetat, eram la adapost. Fara sa-mi dea drumul,
a urcat o scara. Cu o lovitura de umar, a deschis o u§a,
dupa aceea a intrat intr-o camera §i m-a a§ezat pe un
pat. Am ramas cu capul in jos §i spatele incovoiat. Fara
sa ma uit direct la el, i~am vazut haina groasa fluturand
intr-un colt al camerei. A disparut cateva clipe inainte sa
revina cu un prosop in jurul gatului §i cu altul in mana.
S-a lasat jos langa mine §i a inceput sa-mi §tearga fruntea
§i obrajii. Mainile lui erau mari. Mi-a dat gluga la o parte
§i mi-a eliberat parul.
— Scoate-î puloverul.
— Nu, i-am raspuns cu o voce ragu§ita §i dand din cap.
— N-ai de ales, daca nu te dezbraci, ai sa te imbolnave§ti.
— Nu pot.
Tremuram tot mai tare. S-a aplecat, mi-a scos cizmele
§i §osetele.
— Ridica-te!
M-am sprijinit de pat ca sa ma ridic. Edward mi-a
scos hanoracul lui Colin. M-am dezechilibrat, m-a prins
de mijloc §i m-a jinut lipita de el cateva clipe inainte
sa-mi dea drumul. Mi-a descheiat blugii §i mi i-a lasat
in jos. M-a tinut ca sa pot sa-i scot. Mainile lui mi-au
atins u§or spatele cand mi-a scos tricoul. O tresarire de
pudoare m-a facut sa-mi pun bratele peste piept. S-a dus
sa caute intr-un dulap §i a revenit cu o cama§a pe care
63
Agnes Martin-Lugand
m-a ajutat s-o imbrac. Amintirile au izbucnit odata cu la-

crimile mele. Edward a incheiat fiecare nasture §i a bagat
verigheta pe dedesubt.
— Culca-te!
M-am lungit §i el m-a invelit. Mi-a dat la o parte pa-
rul de pe frunte. Am simtit ca se indeparteaza. Respiratia
mi s-a ingreunat, lacrimile s-au intent. Am deschis ochii
§i, pentru prima oara, 1-am privit. §i-a trecut o mana peste
fata §i a plecat. Am scos verigheta de sub carnasa §i am
strans-o in mana. M-am ghemuit §i mi-am bagat capul in
perna. Dupa aceea m-am cufundat in somn.
Nu aveam chef sa ma trezesc §i totu§i simturile mele

se trezeau. Ochii mi-au clipit. Peretii camerei mele nu
erau gri, erau albi. Am intins bratul inspre noptiera ca sa
aprind veioza, dar am gasit un gol. Dintr-un salt, m-am
ridicat in capul oaselor §i o migrena ingrozitoare s-a de-
clan§at. Mi-am masat tamplele cu buricele degetelor §i
ziua de dinainte mi-a revenit in amintire. Dar noaptea
era o mare gaura neagra.
Primii mei pa§i au fost §ovaitori. Am lipit o ureche
de u§a inainte s-o deschid. Culoarul era tacut. Poate ca
voi putea s-o §terg fara ca Edward sa observe. In var-
ful picioarelor, am mers inspre scara, am incercat sa flu
cat mai discreta posibil. O tuse mi-a intrerupt drumul.
Am inghetat. Edward statea in spatele meu. Am respirat
adanc inainte sa dau piept cu el. Ochii lui m-au straba-
tut din cap pana-n picioare, cu o privire indescifrabila.
Mi-am dat seama atunci ca nu aveam pe mine decat
cama§a lui. Am inceput sa trag de ea ca sa-mi acopar
picioarele.
— Hainele tale sunt in baie, cred ca s-au uscat.
fiction connection
— Unde?
— A doua u§a din capatul culoarului, sa nu intri in ca
mera de alaturi.
A luat-o in sens invers pe scara inainte sa pot sa mai
spun ceva. Imi starnise curiozitatea interzicandu-mi ac-
cesul intr-o incapere. Cu toate acestea, nu 1-am ispitit pe
diavol. Am plecat in cautarea hainelor mele. O adevarata
baie de flacau tomnatic, mi-am zis intrand. Prosoape fa-
cute ghem, un gel de du§, o periuta de dinti §i o oglinda
in care nu vedeai mare lucru. Hainele mele, a§ezate pe
un suport de rufe, erau uscate. Am dat jos, cu u§urare,
cama§a. Am tinut-o in mana ne§tiind ce sa fac cu ea. Am
observat co§ul cu rufe murdare. Dormisem deja in patul
lui, deci ce mai conta daca ma apropiam de chilotii pe
care ii purtase ieri. Am vazut un cuier, era perfect. Din
automatism, mi-am stropit fata cu apa, asta mi-a facut
foarte bine, am avut impresia ca ideile imi sunt mult mai
limpezi. Am folosit maneca puloverului ca sa ma §terg.
Eram gata sa-1 infrunt pe Edward §i poate sa raspund in-
trebarilor lui.
Stateam in pragul livingului, leganandu-ma de pe
un picior pe altul. Postman Pat a venit cu pa§i mici §i
s-a frecat de picioarele mele. L-am mangaiat ca sa evit sa
ma adresez stapanului sau, care era cu spatele la mine, la
masa-bar din bucatarie.
— Cafea? m-a intrebat brusc.
— Da, am rSspuns inaintand spre el.
— Ti-e foame?
— Am sa mananc mai tarziu, o cafea mi-e de-ajuns.
A umplut o farfurie §i a pus-o pe masa. Mirosul de
oua prajite a facut sa-mi lase gura apa. Am aruncat o pri-
vire neincrezatoare.
65
Agnes Martin-Lugand
— Stai jos §i mananca.

L-am ascultat fara sa cracnesc. Pe de o parte, mu-
ream de foame §i, pe de alta, tonul lui nu lasa loc de
negociere. Edward ma privea, in picioare, cu cafeaua in
mana §i o tigara intre buze. Am dus furculita la gura,
am facut ochii mari. Poate ca era lipsit de amabilitate,
dar se pricepea la oua prajite. Din timp in timp, ridicam
nasul din farfurie. Imposibil sa ghicesc ce gandea sau
sa-i sustin privirea prea mult. Am inceput sa ma uit in
jurul meu. O singura constatare, Edward era dezordonat.
Peste tot erau materiale foto, reviste, carti, teancuri de
haine, scrumiere pe jumatate pline. Un pachet de tigari
s-a ciocnit de cea§ca mea, am intors capul spre amfitrio-
nul meu.
— §tiu ca mori de pofta, mi-a spus.
— Muljumesc.
M-am dat jos de pe taburet, mi-am luat doza de ni-
cotina §i m-am indreptat spre u§a cu geam.
— Edward, trebuie sa-ti explic ce s-a petrecut ieri.
— Ba nu trebuie deloc, a§ fi ajutat pe oricine.
— Contrar a ceea ce crezi, nu am obiceiul sa ma dau in
spectacol in felul acesta, vreau sa intelegi.
— Putin imi pasa ce te-a impins sa faci asta.
S-a indreptat spre u§a de la intrare §i a deschis-o. Mi-
tocanul ma dadea afara. Am mai mangaiat o data cainele,
care statea tot lipit de mine. Dupa aceea am trecut prin
fata stapanului sau §i am ie§it afara. M-am intors cu fata
la el ca sa-1 privesc drept in ochi. Nimeni nu putea sa fie
atat de dur.
— La revedere, a spus el.
— Daca ai nevoie de ceva, sa nu eziti.
— N-am nevoie de nimic.
fiction connection
Mi-a trantit u§a in nas. Am ramas acolo un lung mo

ment. Ce tampit, tipul asta.
A trebuit sa fac multa curajenie ca sa pun casa in

ordine. In privinta bejiei §i a mahmurelii, nu conteaza
tara, efectele sunt acelea§i.
Felix i§i jucase de minune rolul de terapeut ascul-
tandu-ma ore intregi la telefon. Tocmai traversasem o
noua criza §i eram inca in picioare. Ma voi arunca intr-o
noua tentativa de vindecare.
Cautam mijlocul prin care sa ajung la ea, cand a ba-
tut cineva la u§a. Am fost uimita sa-1 vad pe vecinul meu.
Zeii erau impotriva mea. Nu-1 mai revazusem de cand
plecasem de la el de-acasa, cu o saptamana in urma, §i nu
ma mai purtasem urat.
— Buna ziua, a spus el sobru.
— Edward.
— Pana la urma, vreau sa te rog ceva. Poji sa ai tu grija
de cainele meu?
— Nu-1 în Abby §i Jack de obicei?
— Plec pentru o perioada prea lunga ca sa li-1 las lor.
— Ce vrei sa spui prin o perioada prea lunga?
— Doua saptamani sau mai mult.
— Cand vrei sa-1 iau?
— Acurn.
Nu-i lipsea tupeul. §i lasase motorul ma§inii pornit,
ca sa-mi forteze mana. Pentru ca eu am intarziat sa-i ras-
pund, s-a strambat §i mi-a zis:
— OK, las-o balta.
— Imi dai voie sa ma gandesc?
— Sa te gande§ti? Ca sa ai grija de un caine?
— Daca ma rogi a§a frumos... De acord, adu-1.
Agnes Martin-Lugand
A deschis portbagajul jeepului, de unde a sarit Post

man Pat. Mai afectuos decat stapanul lui, s-a bucurat sa
ma vada, ceea ce mi-a smuls un zambet.
— Am plecat, a spus Edward.
Se instalase la volan.
— A§teapta, n-are lesa?
— Nu, fluieri §i vine.
— Asta-i tot?
Edward a inchis portiera §i a demarat in tromba. Ace-
la^ imbecil ca intotdeauna. §i i§i luase uratul obicei de
a-mi tranti toate u§ile in nas.
De trei saptamani deja eram dog-sitter. Trei sap-

tamani. Edward i§i batea joc de mine. Dar cainele era
simpatic; cel mai bun prieten al meu deocamdata. De
fapt, singurul meu prieten in acest colt uitat de lume.
Ma urma peste tot, dormea cu mine. Cand incepeam sa-i
vorbesc, mi se facea putin frica. Parca eram o babuta care
ajunge sa semene cu cainele ei. Chiar daca acest caine
avea in acela§i timp ceva de magar §i de urs. Un amestec
greu de definit.
Descopeream bucuria de a avea un tovara§ cu patru
labe. Imi placea asta, numai cand fugea, nu. Aveam parte
de o fuga zilnica in timpul plimbarii noastre pe plaja.
Degeaba ma chinuiam sa fluier, nimic nu dadea rezultate.
Astazi, eram ingrijorata mai mult ca de obicei. Disparuse
de prea mult timp.
Eram leoarca de transpiratie pentru ca alergasem pe
plaja. Plamanii stateau sa-mi plesneasca. Cu capul plecat,
mainile pe genunchi, imi recapatam rasuflarea cand am
recunoscut latratul lui Postman Pat. Se intorcea la mine
insotit de o necunoscuta. Mi-am pus mana strea§ina la ochi.
fiction connection
Cu cat se apropia mai mult, cu atat imi spuneam ca n-a§ fi

putut sa tree pe langa aceasta fata fara s-o remarc. Era cam
de varsta mea, cred. Purta un minikilt in dungi. Risca sa faca
pneumonie, pentm ca etala un decolteu adanc abia acoperit
de o geaca din piele. O claie buclata de culoare castanie-ro§-
cata ii tinea loc de par. Inainte sa ajunga in dreptul meu, a
luat un bat §i 1-a amneat departe pentru caine.
— §terge-o, potaie, a spus razand.
§i-a continuat drumul pana la mine fara sa renunte
la zambet.
— Buna, Diane, mi-a spus inainte sa ma imbrati§eze.
— Buna ziua, i-am raspuns uluita.
— Am aflat ca tu ai grija de el §i am venit sa vad daca
nu-ti face prea multe greutati.
— Nu, ma descurc, mai putin cu chestia asta.
— O, nu-ti face griji, nu mai §tiu de cate ori am sfar§it
cu fundul in nisip tot alergand dupa el. Nu-1 asculta decat
pe Edward. Pe de alta parte, cine ar vrea sa faca pe nebu-
nul cu fratele meu?
A izbuenit in ras, iar eu nu eram sigura ca intelese-
sem totul, atat de impresionant era debitul ei verbal.
— Edward e fratele tau?
— Da. O, iarta-ma, nu m-am prezentat, sunt Judith,
sora lui mai mica.
— Iar eu Diane, dar §tii deja.
— Bun, imi faci cinste cu un pahar la tine?
§i-a trecut bratul pe sub al meu, ne-am intors §i am
luat-o spre casa. Fata asta nu era sora lui Edward, parintii
lor nu putusera sa zamisleasca doi copii atat de diferiti.
Singurul lor punct comun era culoarea ochilor, cei ai lui
Judith aveau exact nuanta celor ai lui Edward, cu acela§i
albastru-verzui.
69
Agnes Martin-Lugand
Am poftit-o sa intre, ea s-a trantit direct pe canapea

§i §i-a pus picioarele pe masuta joasa.
— Vrei cafea, ceai?
— E§ti frantuzoaica, se pare, deci trebuie sa ai o sticla de
vin bun. Este ora de cocteil.
Cinci minute mai tarziu, ciocneam.
— Diane, nu pot sa cred ca e§ti la fel de salbatica pre-
cum fratele meu. De ce locuie§ti aici? E frumos, de acord,
dar ce-a fost in capul tau?
— Este o experienta ca oricare alta, sa locuie§ti singura
in fata mSrii. §i tu, unde locuie§ti?
— Deasupra unui pub din Dublin, va trebui sa vii.
— Poate, intr-o zi.
— De cat timp e§ti aici? Nu lucrezi?
— Pentru moment, nu. §i tu?
— Sunt in vacanja cateva zile, dar lucrez in port. Ma
ocup de controlul containerelor, nu este prea pasionant,
dar ma ajuta sa-mi platesc chiria §i facturile.
A continuat sa turuie ca o moara stricata. Apoi, ca §i
cum ar fi in|epat-o o viespe, s-a ridicat dintr-un salt.
— Te las, ma a§teapta Abby §i Jack.
Era deja la u§a.
— Stai, î-ai uitat tigarile.
— Pastreaza-le, sunt de contrabands, am o mica intele-
gere cu docherii, mi-a spus facandu-mi cu ochiul.
— Doar n-ai sa te intorci pe jos, e noapte. Vrei sa te due
eu?
— Glume§ti? Un pic de mi§care pentru coapsele mele.
Pe maine!
(
Judith s-a intors a doua zi, cum promisese. Apoi
in ziua urmatoare. Trei zile de cand imi invada spatiul
fiction connection
vital. In mod paradoxal, prezenta ei nu ma sufoca. Ma

facea sa rad. Era o provocatoare innascuta. t§i punea in
valoare formele demne de cele ale unei actrije italiene
§i injura ca un birjar de indata ce deschidea gura; coc-
teil exploziv. Imi spunea abracadabrantele ei povegti
de dragoste. Pe cat era de sigura pe ea §i nu se temea
de nimic, pe atat de u§or cadea prada primului baiat
frumos care-i ie§ea in cale. Un boy o seducea §i era
pierduta.
In seara aceea, ramasese sa cineze cu mine. A mancat
cat patru, avea stomacul unui barbat.
— Ramane intre noi, imi dai voie? m-a intrebat desche-
indu-se la blugi.
M-am dus sa-i deschid cainelui, care i§i cerea plim-
barea de seara.
— De ce fratele meu ti-a lasat tie potaia?
— Ii datoram un serviciu.
M-a privit banuitoare. Fara sa dau alte amanunte,
m-am instalat pe canapea indoindu-mi picioarele sub
fund.
— Edward a fost intotdeauna a§a? am intrebat brusc.
— Ce vrei sa spui prin „a§a"? a raspuns descriind ghili-
melele cu degetele.
— Genul aspru, salbatic, taciturn...
— A, asta? Da, mereu. Duce dupa el caracterul asta de
rahat inca din copilarie.
— Super, ii plang pe parintii vo§tri.
— Abby nu fi-a spus nimic? Ei doi — ea §i cu Jack —
sunt cei care ne-au crescut. Mama a murit cand m-a nas-
cut, Edward avea §ase ani. Tata nu voia sa se ocupe de
noi, a§a ca ne-a incredintat unchiului §i matu§ii.
— Imi pare rau...
Agnes Martin-Lugand
— Nu trebuie. Am avut ni§te parinti minunati, nu mi-a

lipsit nimic. Nu ma vei auzi niciodata spunand ca sunt
orfana.
— N-ati locuit cu tatal vostru?
— Petreceam cateva zile cu el, cand binevoia sa iasa din
birou, dar era un intern. Din cauza lui Edward.
— Nu se bucura sa-1 vada?
— Nu, el crede ca parintii no§tri ne-au parasit. E suparat
pe toata lumea. In pofida admiratiei pe care o avea pen-
tru tata, de indata ce erau amandoi in aceea§i incapere,
situatia se inflama.
— Cum a§a?
— Edward era copia lui fidela. §i asta a facut mereu sa
iasa scantei intre ei. I§i petreceau timpul tipand unul la
altul.
— §i tu erai la mijloc?
— Da, iti inchipui atmosfera.
— §i astazi e la fel de conflictual?
— Tata a murit.
— O h ...
— Mda, se aduna.
A ras u§or, §i-a aprins o tigara §i a privit cateva clipe
in gol inainte sa reia:
— S-au infruntat pana la sfar§it, dar Edward a ramas
alaturi de tata tot timpul cat a tost bolnav. Petrecea ore
intregi la capataiul lui. Cred ca §i-au incheiat socotelile.
N-am aflat niciodata ce §i-au spus. Edward nu vrea sa
vorbeasca despre asta, m-a asigurat doar ca tata a plecat
impacat.
— Cati ani aveati?
— Eu §aisprezece §i Edward douazeci §i doi. A hota-
rat imediat ca el este capul familiei §i ca trebuie sa se
fiction connection
ingrijeasca de nevoile mele. Abby §i Jack n-au putut sa

faca nimic, a venit sa ma ia §i ne-am mutat impreuna.
— Cum a facut ca sa se descurce cu toate?
— Habar n-am, i§i facea studiile, lucra §i se ocupa de
mine. Cu timpul, §i-a construit o carapace ca sa se apere
de tot §i de toata lumea.
— Nu are prieteni?
— Cativa, ale§i pe spranceana. Este aproape imposibil
din partea lui sa acorde incredere cuiva. Este convins ca
va fi abandonat sau tradat. M-a invatat sa ma descurc sin-
gura §i sa nu contez pe nimeni. M-a protejat intotdeauna
§i nu a ezitat niciodata sa recurga la pumni ca sa ma apere
de tipi prea indrazneti pentru gustul lui.
— E violent?
— Nu chiar, se bate cand e suparat, de exemplu cand e
scos din sarite.
— Cred ca asta e ceea ce am facut eu, am mormait.
Ea m-a privit facand ochii mici.
— Nu cumva ti-e frica de el?
— Nu §tiu, e intr-adevar dezagreabil cu mine.
Ea a izbucnit in ras.
— Da, sigur venirea ta il deranjeaza, dar nu-ti face grij,
are principii. Printre altele, sa nu ridice niciodata mana
asupra unei femei. Ar fi mai degraba genul care o salveaza
pe domnita aflata la ananghie.
— Mi-e greu sa-mi inchipui ca acela despre care imi
vorbe§ti este vecinul meu.
Judith pleca ziua urmatoare la Dublin. Venise la

mine pentru plimbarea mea de fiecare zi cu Postman
Pat. Stateam pe nisip. O data in plus, incercase sa afle mai
multe despre mine.
Agnes Martin-Lugand
— Tu ascunzi ceva. Ce pui la cale aid? Nu pot sa accept

ca nici Abby, nici eu nu am reu§it sa te tragem de limba.
— Nu e nimic de spus. Viata mea nu este interesanta,
te asigur.
Am plecat dupa Postman Pat. Scapase din nou de
sub supravegherea mea. Am alergat spre potecile care
duceau la case, mi-era mereu frica sa nu-1 loveasca vreo
ma§ina sau, mai rau, sa vina Edward §i sa-1 gaseasca.
nesupravegheat.
Am pus mana pe el §i 1-am tras de zgarda ca sa-1 re-
aduc pe plaja. In clipa aceea, ma§ina 4x4 a lui Edward
ajungea in fata caselor. Ca sa-mi dovedesc autoritatea pe
care o aveam asupra animalului, 1-am tinut ferm pana
cand stapanul lui a fost langa noi. S-a gudurat pe langa el,
iar Edward m-a fulgerat cu privirea. Am ramas amandoi
acolo cantarindu-ne, cainele trecand de la unul la altul.
Un tipat strident a rasunat. Judith venea in fuga.
A sarit pe fratele ei. Am crezut ca disting o umbra de
zambet pe chipul lui Edward. In cele din urma, ea i-a
dat drumul. I-a cuprins barbia in maini §i 1-a privit fix
ridicand din sprancene.
— Ai o figura ciudata.
— Termina.
S-a eliberat din stransoarea ei §i s-a intors spre mine.
— Multumesc pentru caine.
— N-ai pentru ce.
Judith a inceput sa aplaude privindu-ne pe rand.
— O, fir-ar sa fie! Ce conversatie! Edward, ai rostit mai
mult de doua vorbe. Iar tu, Diane, e§ti mai vorbareata de
obicei.
Am ridicat din umeri.
— Judith, ajunge, a bombanit Edward.
fiction connection
— Calmeaza-te, morocanosule!
— Abby §i Jack ne a§teapta.
— Lasa-mi timp sa ii spun la revedere noii mele
prietene.
Edward a ridicat ochii spre cer §i a luat-o inainte.
Judith m-a cuprins in brate.
— Nu cred.
I-am raspuns la imbrati§are, prezenta acestei fete imi
facea bine.
Am ramas pe plaja privindu-i cum pleaca. Judith sa-
rea alaturi de fratele ei, fericita ca este cu el . In felul lui,
probabil §i el era la fel.
75
Cinci
Nu aveam ve§ti de la Felix de mai bine de-o sapta-

mana. Era culmea, ajunsesem sa nu dau de el. Dupa trei
tentative de apel, in sfar§it a raspuns.
— Diane, sunt prins pana peste cap!
— Buna, totu§i!
— Grabe§te-te, sunt presat de pregatirile pentru
Craciun.
— Ce vei face?
— Parintii tai mi-au spus ca nu vei petrece sarbatorile
cu ei, m-au invitat, eu am spus nu, dar vor mai incerca sa
ma convinga. in loc de asta, e petrecerea costumelor de
baie la Mykonos.
— A! OK.
— Te sun cand ma intorc.
A inchis. Am ramas cateva clipe cu telefonul lipit
de ureche. Din ce in ce mai bine, ochii care nu se vad
se uita. Ca parintii mei nu insistasera sa ma intorc acasa
pentru sarbatori nu avea nimic uimitor. Fiica lor vaduva
§i depresiva nu ar fi dat bine in mijlocul dineului lor
monden. Dar ca Felix sa ma lase balta, asta era o pilula
greu de inghitit.
76
fiction connection
Un frumos soare de iarna scalda livingul — ca nici-

odata — §i, cu toate astea, nu aveam chef sa ies din casa.
Apropierea sarbatorilor ma facea sa am ganduri negre.
Ni§te batai in u§a m-au silit sa ma ridic din fotoliu. M-am
dus sa deschid. Judith era imbracata ca un spiridu§ al lui
Mo§ Craciun, versiunea sexy. Mi-a sarit de gat.
— Ce faci inchisa in casa pe o asemenea vreme? Pune-ti
manu§ile, plecam.
— E§ti draguta, dar nu.
— Pentru ca-ti inchipui ca ai de ales, mi-a spus impin-
gandu-ma spre cuier.
Mi-a indesat o caciula pe cap, a luat cheile si a incu-
iat u§a casei.
Canta ca o apucata tot repertoriul de Craciun. Fara sa
vreau, radeam. Judith a reusit un tur de forta. M-a facut
sa strabat tot golful Mulranny pe jos ca sa ma duca acasa
la Abby §i Jack.
— Noi suntem! a strigat cand am intrat in casa.
Am urmat-o pana in living. I-a sarutat pe obraz pe
unchiul §i matu§a sa.
— Diane, ma bucur sa te vad, mi-a spus Abby imbrati-
§andu-ma cu caldura.
Jack mi-a zambit larg §i m-a batut u§or pe spate. Nu
lipseau decat povestirile lui Dickens ca sa completeze
mitul Craciunului. Bradul pana in tavan, felicitarile pe §e-
mineu, biscuitii cu mirodenii pe masuta joasa, ghirlande
luminoase, un Jingle Bells remixat ca fundal, nu lipsea
nimic. In mai putin de cateva minute, Abby §i Judith au
avut grija sa ma simt in largul meu. M-au fortat sa ma
a§ez, Judith mi-a intins o cea§ca de ceai, iar Abby o farfu-
rie plina cu tot felul de prajituri §i turta dulce. Parca ar fi
vrut sa ma puna la ingra§at. Jack radea clatinand din cap.
77
Aqnfcs Martin-Lugand
Dupa doua ore, asistam la un spectacol. Judith statea

pe jos §i facea pachete-cadou pe care le punea sub pom.
Abby tricota o §oseta de Craciun. Eram in contradictie
absoluta cu aceasta atmosfera. Trezea sentimente bune,
iar eu nu mai credeam in toate astea. Pe vremuri, a§ fi fost
totu§i prima care mi-a§ fi pus o palarie tuguiata pe cap si
a§ fi aruncat cu ghirlande de hartie. Doar pentru Clara.
— Ai grija, mi-a spus Jack. Comploteaza ele ceva §i cred
ca are legatura cu tine.
— Taci din gura, i-a spus Abby. Diane, mai sunt doua
zile pana la Craciun §i tu nu te intorci in Franja?
— Nu, intr-adevar.
Zambetul de fatada pe care il afi§am de la venirea
mea m-a parasit treptat.
— Atunci vino sa-1 petreci aid, suntem in familie.
In familie? Nesuferitul de Edward o sa fie §i el? Nu-
mai ca sa-1 vad animand seara de Craciun, a§ fi fost ten-
tata sa accept.
— Haide, nu vreau sa fii singura, a insistat Judith.
Ma pregateam sa raspund, cand s-a trantit o u§a.
Judith s-a ridicat §i s-a dus pana in antreu. Sunetele unei
conversatii §optite au ajuns pana la noi.
— Acum vino §i poarta-te cum se cuvine! a spus Judith.
Nu am fost surprinsa sa-1 vad pe Edward aparand in
prag in urma surorii lui. Aceasta, in loc sa se a§eze din
nou, s-a dus in spatele lui Abby, i-a petrecut brafele pe
dupa gat, $i-a pus barbia pe umarul ei §i m-a privit cu
zambetul pe buze.
— Spune buna ziua, Edward! a rostit ea fara sa ma scape
din ochi.
Ca sa nu pufnesc in ras, am ridicat capul spre el. Du§
rece asigurat. M-a fixat cu duritate.
fiction connection
— Buna ziua, a mormait.

— Edward.
A patruns in camera, a strans mana lui Jack §i s-a
oprit in fata §emineului. S-a uitat la foe, intorcandu-ne
spatele.
— Acum ca am terminat cu politeturile, sa ne reluam
discujia, a spus Judith.
— Serios, vino sa petreci Craciunul cu noi, a continuat
Abby.
Edward s-a intors brusc.
— Despre ce vorbiti? Aici nu-i Armata Salvarii.
Corpul ii era incordat ca un arc, nu m-a§ fi mirat
daca a§ fi vazut ie§indu-i fum din urechi.
— Nu te-ai saturat sa fii badaran? 1-a intrebat sora lui.
Am invitat-o pe Diane de Craciun §i tu n-ai nimic de zis.
Daca nu-ti place, be putem lipsi de tine.
Era tensiune intre frate §i sora, ai fi zis ca sunt doi
coco§i de lupta. Dar macar o data, nu Edward a parut
cel mai periculos. In pofida placerii pe care o simteam
vazandu-1 cedand in fata surorii mai mici, trebuia sa pun
capat situajiei.
— Un minut! Cred ca am î eu ceva de spus. A§a ca
n-am sa vin, nu sarbatoresc Craciunul.
— Dar...
— Nu insista.
— Fa cum vrei, mi-a spus Jack. Dar daca te razgande§ti,
u§a ti-e deschisa.
— Multumesc mult. Va las, se face tarziu.
— Ramai la masa, mi-a propus Abby.
— Nu, multumesc. Nu va deranjaji, cunosc drumul.
Judith a batut in retragere. Abby m-a imbrati§at
din nou. I-am vazut privirea plina de repro§ adresata
79
A(jnfi» Mnrtln-Lugand
nepotului ei. L-am sarutat pe obraz pe Jack, care mi-a

facut cu ochiul. M-am oprit in fata lui Edward, care m-a
privit drept in ochi.
— Multumesc, am §optit astfel ca nimeni sa nu ma
auda. Tocmai mi-ai facut un mare serviciu. Paria la urma,
ai §i parti bune.
— §terge-o de-aici, a mormait printre dinti.
— La revedere, i-am zis cu voce tare.
Nu a raspuns. Am facut un ultim semn cu mana. Am
gasit-o pe Judith langa u§a de la intrare. S-a uitat la mine
cat m-am imbracat cu paltonul.
— De ce fugi?
— Vreau sa ma intorc la mine.
— Am sa vin sa te vad de Craciun.
— Nu. Vreau sa fiu singura. Locul tau e langa familia ta.
— E din cauza cretinului de frate-meu?
— Nu-i dau atata importanta. El n-are nicio legatura
cu asta. E timpul sa plec. O seara buna. Nu-Ji face griji
pentru mine, i-am spus imbrati§and-o.
Uitasem ca venisem pe jos pana la ei. Trombe de apa
se abateau asupra mea §i era noapte. Cu mainile bagate in
buzunare, mergeam evitand sa ma gandesc. Un claxon m-a
facut sa tresar. M-am oprit §i m-am intors, dar farurile ma
orbeau. Cu atat mai surprinsa am fost sa vad ma§ina lui
Edward oprindu-se in dreptul meu. Geamul s-a lasat in jos.
— Urea.
— E de vina spiritul Craciunului? Sau poate, e§ti
bolnav?
— Profita de taxi, n-o sa se mai intample a doua oara.
— La urma urmei, e§ti bun §i tu la ceva.
Am urcat in ma§ina. Aceea§i dezordine ca in casa
domnea §i aici. Ca sa-mi fac loc, a trebuit sa imping
fiction connection
obiecte neidentificate de sub picioare. Tabloul de bord

era acoperit cu pachete de tigari §i cu ziare, ce§ti de cafea
de unica folosinta erau inghesuite in portiere. Dumnezeu
§tie ca §i eu fumam, dar acolo mirosul vechi de tutun
mi-a facut greata. Tacerea domnea inauntru.
— De ce nu te-ai intors in Franta?
— Nu ma mai simt acasa acolo, am raspuns prea repede.
— Nici aici nu e§ti acasa la tine.
— Ia stai, de-asta m-ai luat? Ca sa-mi arunci asta-n fata?
— Singurul lucru care ma intereseaza in privinta ta este
data plecarii.
— Opre§te nenorocita ta de rabla!
A franat brusc. Voiam sa cobor cat mai repede cu
putinta, dar mi-era imposibil sa-mi desfac Centura de
siguranta.
— Ai nevoie de ajutor?
— Gura! am urlat.
Am reu§it in cele din urma sa ies de-acolo §i, pentru
prima data, eu am fost cea care i-a trantit u§a-n nas. Ma
rog, portiera.
— Craciun fericit! mi-a strigat prin geamul lasat.
Nu i~am acordat nici macar umbra unei priviri §i am
pornit la drum. Ma§ina lui m-a atins u§or cand a trecut
peste o baltoaca §i m-a stropit din cap pana-n picioare.
N-avea mintea unui copil mai mare de doisprezece ani.
Va ca§tiga pana la urma; pe langa faptul ca ma calca pe
nervi, ma epuiza.
Tremurand, am ajuns in sfar§it acasa, unde m-am
baricadat.
Eram in 26 decembrie, era ora unsprezece §i cineva

batea la u§a. Judith. M-a impins ca sa intre.
81
Agn&s Martin-Lugand
— Craciunul a trecut!
S-a dus la bucatarie sa-§i puna o cafea §i, cand s-a
intors, s-a trantit pe canapea.
— E ceva suspect cu tine, mi-a spus ea. Vreau sa-î cer
o favoare.
— Te ascult.
— In fiecare an, organizez petrecerea de Anul Nou.
Am simtit ca palesc. M-am ridicat §i am aprins o
tigara.
— Patronul pubului ma cunoa§te de cand eram mica,
nu poate sa-mi refuze nimic. §tii, in Mulranny nu traiesc
decat batrani, §i ei nu sunt tocmai in pas cu moda. A§a-
dar, imi imprumuta pubul §i eu fac cu el ce vreau. Am
petrecut momente mi§to acolo.
— Imi inchipui.
— De fiecare data vin tofi prietenii mei, e o adevarata
nebunie. Ne imbatam, cantam, dansam pe mese... iar
anul acesta, vom avea o frantuzoaica printre noi.
— A, da? Suntem doua in Mulranny?
— Haide, Diane. Nu sarbatore§ti Craciunul, inteleg. Nu
e§ti singura care are o problema cu reuniunile de familie.
Dar revelionul este o seara intre prieteni, ca sa ne amu-
zam, nu poti sa-mi refuzi asta.
— Imi ceri prea mult.
— De ce?
— Las-o balta.
— OK. Vreau sa fii acolo, dar evita muzeul ororilor.
Am ridicat din sprancene.
— Uita de pantalonii de yoga §i de hanoracul jegos.
Intr-un alt fel, devenea la fel de plictisitoare ca fratele
ei. Am oftat §i am inchis ochii inainte sa-i raspund.
— Bine, am sa vin, dar n-am sa stau mult.
82
fiction connection
— Cum zici tu. Hai, am plecat, am treburi de rezolvat.

A ie§it ca o tornada. M-am prabu§it in fotoliu §i
mi-am luat capul in maini.
Am reu§it s-o conving pe Judith ca puteam sa ma

lipsesc de ajutorul ei. Inca §tiam sS ma imbrac singura §i
presupuneam ca sfaturile sale vestimentare ar fi fost de
cel mai prost gust.
Imi priveam reflexia in oglinda din camera. Aveam
impresia ca sunt deghizata §i totu§i pe mine ma redes-
copeream. M-am privit mult timp in oglinda. Con-
statarea era simpla, imbatranisem, eram marcatS. tmi
aparusera riduri §i, daca ma uitam mai bine, aveam fire
albe. §i apoi m-am gandit la Colin. Atunci, am mas-
cat anumite urme ale durerii cu machiaj. M-am dat cu
fard pe pleoape §i cu un strat gros de rimel pe gene,
ca sa-mi pun ochii in valoare. Din reflex, mi-am prins
parul intr-un coc negljent. Cateva §uvite imi cadeau pe
gat, el le prindea mereu. M-am imbracat in negru din
cap pana-n picioare, pantaloni, spatele gol §i pantofi
cu tocul inalt. Singura mea bijuterie, verigheta care imi
atarna intre sani.
Eram in faja pubului. Parcarea era plina, probabil pe-

trecerea era in toi. Urma sa stau fata in fata cu o muljime
de necunoscuji. Va trebui sa vorbesc, sa zambesc, §i asta
mi se parea peste puterile mele.
Am impins u§a respirand adanc. Caldura m-a sur-
prins. Era arhiplin, se canta, se dansa, se radea pe acor-
durile din Sweet Home Alabama. Incontestabil, irlandezii
§tiau sa petreaca. Nu mai vazusem niciodatS a§a ceva.
Nu mi-a fost greu s-o reperez pe Judith. Nu trecea ne-
observata, cu coama ei leonina, pantalonii din piele
83
Agnes Martin-Lugand
neagra §i topul ro§u. Am reu§it sa-mi fac drum pana la

ea. Am batut-o u§or pe umar, ea s-a rasucit §i a parut
tulburata.
— Diane, tu e§ti?
— Da, prostuto!
— Eram sigura ca in tine se ascunde o femeie fatala.
Nu-mi place, ai sa-mi iei fata.
— Opre§te-te, altfel plec.
— Nici vorba, e§ti aici, ramai.
— Ti-am spus, la miezul noptii, precum Cenu§areasa,
ma fac nevazuta.
A disparut cateva clipe §i s-a intors cu un pahar pe
care mi 1-a dat.
— Bea §i mai vorbim!
Apoi, m-a antrenat intr-un vartej de prezentari. Am
intalnit oameni incantatori, toti aveau un zambet §i o
pofta de distractie care depa§eau tot ce imi putusem ima-
gina. Ambianta era placuta, nimic fortat. Numeroasele
pahare care mi se serveau in trecere ma ajutau sa ma
destind §i sa intru in atmosfera.
Datorita zambetelor, am putut sa ajung la bar. Pa-

harul meu era gol de prea mult timp §i, daca voiam
sa rezist pana anul viitor, nu aveam de ales. A§a ca nu
m-am zgarcit la doza de alcool. Am simtit o prezenta
alaturi de mine, nu mi-am facut griji din cauza asta §i
am continuat sa-mi amestec cocteilul. Daca nivelul meu
de rom era deja ridicat, cel de whisky al tovara§ului
meu de bar atingea un tsunami. li cuno§team mainile,
le mai vazusem. Contrariata, am ridicat capul. Edward
statea cu coatele pe bar, sorbea din pahar §i se uita la
mine. Am avut senzatia ca sunt trecuta prin detectorul
de metale.
84
fiction connection
Oomenii fericiti citesc §i beau cafea
— Sora-mea inca o tine pe-a ei, a spus el cu un rictus pe

buze. Mereu a fost fascinata de cainii vagabonzi.
— §i tu, cati oameni o sa agresezi?
— Niciunul, in afara de tine. Sunt prietenii mei.
— Cine ar vrea sa-ti fie prieten?
Am facut stanga-mprejur. Seara se anunta §i mai
dificila.
Ascultam cu o ureche conversatiile. Judith era langa

mine, nu-mi dadea drumul, se temea sa nu o iau la fuga.
Atentia mi-a fost distrasa de vederea unui craniu brun
ras. Am unpins pe toata lumea din calea mea ca sa raa
apropii de el.
— Felix!
S-a intors §i m-a vazut. A alergat spre mine. M-am
aruncat in bratele lui, m-a invartit prin aer. Radeam §i
plangeam la pieptul lui. Ma strangea prea tare, dar sa
am parte de o imbrati§are sufocanta din partea lui Felix
merita toate vanataile pe care a§ fi putut sa le capat.
— Cand am primit mesajul tau, n-am putut sa rezist.
— Multumesc, mi-ai lipsit atat de mult!
M-a lasat jos §i mi-a cuprins fata in maini.
— Ti-am spus eu ca nu poti sa te lipse§ti de mine!
I-am dat o palma peste ceafa. El m-a strans la piept.
— Ma bucur sa te vad.
— Cat timp ramai?
— Plec maine-seara.
Mi-am impletit mainile in jurul taliei lui.
— Unde se bea in localul asta?
L-am tarat pana la bar tinandu-1 de mana. A baut
pana la fund primul pahar §i §i-a mai pus unul. Pleca
de la principiul ca avea de recuperat. In treacat, nu uita
sa-mi umple §i mie paharul.
85
Agnti Marllrvl ugand
Al redevonlt tu ins3ji. Iti prie§te sa te ocupi de tine.

Am Intrat in joc doar in seara asta, pentru Judith.
— AratS-mi-o.
— Nu e nevoie sa ma cauti, sunt aici.
M-am intors spre ea cu zambetul pe buze.
— Ai fi putut sa-mi spui ca va veni §i iubitul tau, mi-a
spus ea bosumflata.
— Cine?
— Pai, dragutul tau, iubitul tau...
— Stop! E doar Felix...
— Muljumesc pentru „doar", m-a intrerupt el.
— O, tu taci. Judith, ti-1 prezint pe cel mai bun prieten
al meu.
Ea m-a scrutat cu privirea, §i-a umflat pieptul generos §i
s-a ridicat pe varfuri ca sa lase un sarut pe obrazul lui Felix.
— Diane a avut dreptate sa te invite, i-a spus. Putina
came proaspata, imi place, mult... chiar mult.
§i-a aplecat capul intr-o parte §i 1-a studiat amanun-
Jit. Indeplinea toate criteriile pentru ca ea sa-i cada in Iat,
cu geaca lui din piele, tricoul cu un decolteu in V atat de
adanc ca aproape i se vedea buricul §i craniul ras.
— Sunt foarte fericit sa te cunosc, i-a spus el arborand
zambetul lui fermecator.
— §i eu. Sper ca Diane nu se supara daca te imprumut.
I-am dat un picior discret prietenului meu seducator
§i, pe langa asta, narcisist.
— Stai linijtita, avem toata noaptea sa ne cunoa§tem
cat mai bine, dar trebuie sa-Ji spun un mic detaliu.
— Sunt numai urechi, i-a raspuns ea, batand din gene.
— N-o sa fie niciodata nimic intre noi.
— O! N-am fost niciodata respinsa atat de repede. Imi
miroase gura? Am ceva intre dinji?
fiction connection
— Nu, doar ca n-ai nimic intre picioare.

Am ridicat ochii spre cer. Judith a izbucnit in ras.
— OK. Ajuta-ma cel putin s-o tin aici pana dimineata,
i-a zis, aratand cu barbia spre mine.
— §tiu exact ce trebuie sa fac pentru asta.
Mi-a intins un shot. Gatul m-a ars, dar nu m-am la-
sat. §tiam ca, avandu-i pe amandoi pe urmele mele, nu
voi rezista mult.
Miezul noptii a batut foarte repede. Toji invitatii au
numarat cele douasprezece batai, mai pujin Felix §i cu
mine. Ne-am dat mai la o parte Jinandu-ne de mana.
Cand toata lumea a explodat de bucurie, mi-am rezemat
capul de umarul lui.
— La multi ani, Diane.
— §i Jie. Hai, vino s-o gasim pe Judith.
L-am tras dupa mine. Am reperat-o imediat pe cea
pe care o cautam.
— De ce te-ai oprit? m-a intrebat Felix cand am rarnas
locului.
— E cu blestematul de frate-sau.
— Este mai degraba un b3iat frumos.
— Ce oroare! Nu §tii despre cine vorbe§ti! E vecinul
meu.
— Ai fi putut sa-mi spui ca peisajul este excitant, a§ fi
venit mai repede sa te vad.
— Nu vorbi prostii. Oricum, o vom vedea mai tarziu.
— Da-mi voie sa-mi incerc §ansa.
M-am intors iute spre el. Ochiul lubric al lui Felix nu
se in§ela. II gasea pe Edward pe gustul lui.
— E§ti de-a dreptul bolnav!
— Ba deloc. Ia gande§te-te, a§ putea sa imblanzesc fiara
§i sa-i §optesc la ureche sa fie draguj cu tine.
87
Agnes Martin-Lugand
— Nu mai spune tampenii. Mai bine invita-ma la dans.

Am alternat rockul indracit al lui Felix cu coregrafi-
ile delirante ale lui Judith. Aveam parte de reprezentari
infierbantate ale hiturilor zeilor irlandezi, U2. Fiecare
dintre invitati intra intr-un soi de transa cand vocea lui
Bono rasuna in pub. Intre doua dansuri imi potoleam
setea cu cocteiluri tari. Din timp in timp, ma duceam sa
iau aer pe terasa.
La un moment dat, cu tigara in gura §i paharul in
mana, ii spionam prin fereastra pe Judith §i pe Felix. El ii
dadea o lectie foarte aparte de bachata pe ritmul de rock
dezlantuit al celor de la Kings of Leon §i al lor Sex on Fire.
Nostim. Edward a ta§nit pe nea§teptate §i s-a protapit in
fata mea.
— Nici sa fumezi in lini§te nu mai poti, am zis.
— Du-te §i spune-i jmecherului tau s-o lase in pace pe
sora mea.
— Ea nu pare sa se planga.
— Spune-i sa-§i ia talpa§ita, altfel ma ocup eu de asta.
M-am ridicat §i m-am apropiat de el. I-am pus in
piept un deget, care se voia la fel de amenintator ca §i
cuvintele lui.
— Sora ta nu are nevoie de tine ca sa se apere. §i tu ar
trebui sa fii cel care se fere§te de Felix. Ai putea foarte
bine sa fii pe placul lui §i el a reu§it sa se culce cu tipi
mult mai hetero decat tine.
M-a prins de incheietura mainii §i m-a impins catre
balustrada. Ochii lui s-au atintit intr-ai mei. S-a lipit de
mine §i m-a strans §i mai tare de mana.
— Nu ma scoate din rabdari!
— Daca nu, ce? O sa ma pocne§ti?
— Poate.
88
fiction connection
Oamenii fericiti citesc j cafea
— Acum, §terge-o.
Am tras ultima oara din tigara, i-am suflat fumul in
fata §i am lasat mucul sa cada la picioarele lui. Numai
cand am ajuns inauntru mi-am dat seama ca picioarele
imi tremurau.
— Vasazica, e incinsa atmosfera intre tine §i vecin, mi-a
declarat Felix venind langa mine.
— Am incercat sa-ti netezesc drumul.
L-am trimis dupa provizii, aveam nevoie de un
pahar.
Orele se scurgeau. Era tot atata alcool in trupuri cat

§i pe jos. Aerul era imbibat de mirosul urat al pielii ude
de transpiratie. Nu-mi mai simteam picioarele de cat
dansasem. Ma distram cu adevarat, eram u§oara §i nu-mi
venea sa cred. Numai ca starea mea de ebrietate avansata
incepea sa-mi joace feste. Nu mai mergeam foarte drept,
vederea mi se inceto§a, radeam prea tare §i inhibitiile imi
dispareau. Drept dovada, interpretarea foarte personala a
melodiei I Love Rock'n'Roll; nu voi avea niciodata talentul
lui Joan Jett. Am parasit ringul de dans ca sa ma due
langa Felix §i Judith, care i§i faceau de lucru la bar.
— Plec, nu mai pot.
— Mai beau un pahar §i vin §i eu, mi-a raspuns Felix.
— E§ti sigura ca vrei sa te duci la culcare? m-a intrebat
Judith.
— Da, spectacolul s-a incheiat! Multumesc pentru
aceasta seara, nu credeam ca mai sunt in stare sa petrec,
i-am raspuns strangand-o in brate.
Mergand spre ie§ire, scotoceam in geanta dupa chei
cand m-am lovit de cineva.
— Scuze.
89
Aqnfcs Martln-I uqand
M3 impiedic mereu de tine! mi-a raspuns Edward.

— $terge-o, ma due acasa.
L-am impins §i m-am trezit la aer curat. Degeaba era
vantul taios, asta nu ma ajuta sa ma trezesc din betie.
Am condus incet spre casa. Imi pastram totu§i o

parte din reflexe. Trebuie sa recunosc ca mergeam la pas,
strangand tare volanul — ca o batranica. Am fost deran-
jata de o ma§ina care a trecut pe langa mine. §oferul a
facut apel la faruri. Am incetinit intentionat. A reactionat
imediat ie§ind de pe banda lui cu o mi§care a volanului §i
mi-a taiat calea. Am recunoscut ma$ina lui Edward. Voia
razboi, razboi o sa aiba.
In faâ casei mele, am tras frana de mana §i am aler-
gat pana la el.
— Deschide imediat u§a! am urlat batand in ea. Ie§i
de-acolo imediat!
Am inceput sa ma mi§c de colo-colo continuand sa
tip la el. Nu mai puteam, luam pietre de pe jos §i le arun-
cam in u§a §i ferestrele lui.
— E§ti complet ticnita! a spus el ie§ind in sfar§it din
casa.
— Tu e§ti ala bolnav. Nu e§ti decat un §ofer prost, du-
blat de un imbecil! O sa ne incheiem socotelile odata
pentru totdeauna.
— Du-te sa faci scandal in alta parte.
— Sunt mai rea decat o lipitoare. Cu cat imi zici mai
mult sa plec, cu atat mai mult voi ramane.
— A§ fi facut mai bine sa te las sa mucegaie§ti pe plaja.
— Nu §tii despre ce vorbe§ti, am explodat eu, lovindu-1.
Nu §tii nimic.
Loveam din toate puterile, incercam sa-1 zgarii. El se
apara moale, eschivand simplu atacurile mele cu bratele.
90
fiction connection
— Lini§te§te-te! 1-am auzit pe Felix in spatele meu.

§i-a trecut un brat pe dupa talia mea, m-a luat pe sus
§i m-a indepartat de Edward. Eu continuam sa lovesc in
gol.
— Lasa-ma, am sa-i scot ma|:ele.
— Nu merita osteneala, mi-a raspuns, tinandu-ma mai
strans.
Mi-am aruncat picioarele ca sa pot sa-i dau o lovitura
buna cu pantofii ascutiti.
— Paze^te-ti bijuteriile de familie, ticalosule, am urlat.
— Inchide-o undeva, a tunat Edward. E nebuna de
legat.
— Gura!
Replica lui Felix m-a facut sa ma opresc din a ma mai
agita. Cat despre Edward, a parut debusolat §i s-a uitat la
el cu ochii mari. Apoi a dat din cap.
— Unul mai nebun decat celalalt, a bombanit prega-
tindu-se sa intre in casa.
— Ramai acolo, n-am terminat, i-a spus Felix.
M-a lasat jos §i mi-a luat fata in maini.
— Imi promiti ca intri in casa §i ramai acolo, bine?
— Nu.
— Lasa-ma sa ma ocup eu. Baga-te in pat §i dormi. Ne
vedem maine. Ai incredere in mine, totul va fi bine.
M-a sarutat pe frunte §i m-a indepartat. Mai mult ma
clatinam decat mergeam, intorcandu-ma la fiecare doi
pa§i. Felix §j Edward erau in acela§i loc, nu auzeam nimic
din ce-§i spuneau.
Ajunsa in casa, m-am tarat §i am alunecat sub pla-
puma. In pofida ingrijorarii mele pentru Felix, eram
epuizata. Tensiunea, alcoolul, oboseala mi-au invins
rezistenta.
91
Sase
/
Sa ma mi§c in pat imi dadea dureri de cap. Incercam

in zadar sa deschid ochii, ma intepau. Gura imi era cle-
ioasa §i aveam dureri musculare. Inainte sa pun piciorul
jos, §tiam ca ziua va fi interminabila. Asta ma va invata
minte sa nu mai fac nebunii. Am tras perdelele ca sa in-
cerc sa ma trezesc. A cui era ma§ina parcata in fata casei?
Simteam ca lipse§te un detaliu important cu privire la
seara de dinainte. Prima mea doza de cofeina avea sa-mi
limpezeasca mintea. Coborarea scarii a fost dureroasa,
ma durea pana §i parul. Pe canapea era intins un corp.
Ceata s-a risipit.
Felix.
Un brat §i un picior li atarnau. Era inca imbracat §i
sforaia ca un tractor. Fata ii ramanea nevazuta.
— Treze§te-te, i-am spus scuturandu-1.
— Taci, vreau sa dorm.
— Cum iti }
e? Te simti
>
bine?
— Am senzatia ca a trecut un compresor peste mine.
S-a ridicat in capul oaselor, §i-a tinut capul plecat §i
§i-a scarpinat teasta.
— Felix, uita-te la mine.
92
fiction connection
Oomenii fericiti citesc §i beau cafea
A ridicat capul. O arcada ii era sparta §i avea un ochi

invinetit. S-a lasat pe canapea, s-a intins §i s-a strambat
de durere. M-am apropiat de el §i i-am ridicat tricoul,
avea o vanataie uria§a pe piele.
— Dumnezeule, ce ti-a facut?
Felix s-a ridicat dintr-un salt de pe canapea §i s-a dus
in fata oglinzii.
— Nu-i nimic, inca sunt frumos.
§i-a atins fata, §i-a incordat mu§chii §i §i-a zambit lui
insu§i.
— O sa am cu ce sa ma dau mare cand ma intorc la
Paris.
— Nu e nimic amuzant, e periculos. Ai avut noroc.
Mi-a respins remarcile cu un gest al mainii §i s-a tran-
tit din nou pe canapea, nu fara sa se strambe. Prostul,
avea dureri peste tot.
— Acestea fiind zise, data viitoare cand ai sa te exilezi,
du-te in fara pigmeilor! Drace, nu incape indoiala, ti-
pul ala este irlandez. A invatat sa mearga pe un teren de
rugbi. Cand m-a trantit la pamant, am crezut ca particip
la Turneul celor §ase natiuni...
— Pe scurt, te-ai distrat batandu-te cu ticnitul ala.
— Iti jur, eram pe teren, cu multimea in delir.
— Iar balonul oval erai tu. Foarte dragut totul, dar ai
reu§it sa-i dai §i tu?
— Am ezitat, nu voiam sa-i stric gura frumoasa.
— Iti batî joc de mine!
— Da §i nu. Dar stai lini§tita, ti-am aparat onoarea. I-am
dat un cro§eu de stanga frumos de 1-am lasat lat.
— Serios?
— Ii curgea sangele §i buza lui §i-a dublat volumul. Bate
palma!
Agnes Martin-Lugand
Am dansat dansul victoriei.

Sub du§ radeam inca de ispravile lui Felix. Cat a du-
rat micul dejun nu a incetat sa vorbeasca. Mi-a dat ve$ti
din Paris, mi-a povestit despre eliberarea apartamentului
nostru. Parintii mei §i cei ai lui Colin luasera lucrurile,
nu mai ramasese nimic. Apoi, a facut bilantul cafenelei.
Incasarile pareau intr-un punct mort. Intr-o zi va trebui
sa iau din nou afacerea in maini.
Infa§urata in prosopul de baie, ma gandeam la lipsa
dorintei de a ma intoarce in Franca. Mi-am privit imagi-
nea in oglinda §i un amanunt m-a surprins. Ceafa mea
era goala.
— Felix!
— Ce-i? a strigat urcand cate patru trepte odata.
— Mi-am pierdut verigheta.
Am inceput sa plang.
— Ce spui?
— Ieri-seara o aveam la gat.
— Nu te nelini§ti, o s-o gasim. Probabil ai pierdut-o la
pub. imbraca-te.
Zece minute mai tarziu, eram pe drum. Pubul era
inchis. I-am aratat lui Felix drumul pana acasa la Abby §i
Jack. Judith avea cheia.
Am batut la u§a cat timp Felix cauta prin ma§ina.
— Ce surpriza sa te vad astazi, mi-a spus Abby
deschizandu-mi.
— Buna, Abby, a§ vrea s-o vad pe Judith, e urgent.
— Doarme, dar poate te pot ajuta eu.
— Trebuie sa intru in pub, am pierdut ceva azi-noapte,
i-am spus cu lacrimi in ochi.
— Draga mea, ce-ai paît?
— Ajuta-ma, te rog.
fiction connection
Eram in bratele lui Felix cand Abby, Jack §i Judith au

ajuns la pub. Judith s-a repezit spre noi, dar s-a concen-
trat asupra lui Felix.
— Ce s-a intamplat? 1-a intrebat atingandu-i ochiul.
Jack, vezi ce are.
— Nu-i nimic, am facut ni§te tumbe cu fratele tau.
— Ai facut ce, cu fratele meu?
— Secret boy,tot ce pot sa-ti spun este ca era solid. D
nu conteaza, ocupa-te de Diane.
— Daca zici tu. Bun, e randul tau acum, mi-a spus ea
deschizand u§a. Ar fi bine sa fie important, pentru ca
vreau sa lamuresc treaba.
— Este.
Am intrat in pub §i am incremenit cateva clipe.
— Ai facut deja curat?
— Da, diseara e deschis. Abia ma culcasem cand m-a
scos Abby din pat. Dar ce-ai pierdut de fapt?
— O bijuterie.
Am inceput sa ma uit pe jos.
— Nu-i un capat de lume, ai sa-ti cumperi alta.
— Nu.
Ridicasem tonul, sculandu-ma in acela§i timp
dintr-un salt. Judith a dat un pas inapoi.
— Judith nu e vinovata, mi-a spus Felix, apropiindu-se
de mine. Hai, o sa cautam amandoi.
Fiecare dintre noi a luat-o in cate o parte a pubului.
Eu ma taram pe jos, pipaiam parchetul in speranja ca
degetele mele vor da peste lanti§or.
— Diane, m-a strigat inceti§or Abby, ingenunchind
langa mine. Diane, uita-te la mine.
Mi-a pus mana pe brat.
— N-am timp.
95
Agnes Martin-Lugand
— Spune-ne ce cauti, ca sa putem sa te-ajutam.

— Mi-am pierdut verigheta. O port la gat.
— E§ti maritata? a intrebat Judith.
Cuvintele au refuzat sa iasa.
— S-o lasam pe Diane sa caute singura, a spus Abby.
M-am inchis in mine, nu mai intelegeam nimic din
ce se petrecea in jurul meu. Mergeam in genunchi, im-
pingeam mesele §i scaunele, cautam printre bucatile de
parchet ca sa vad daca lanti§orul nu alunecase.
— Unde sunt pubelele? am intrebat ridicandu-ma.
— M-am uitat deja, nu e nimic, mi-a raspuns Felix.
— Nu te-ai uitat bine.
M-am prabu§it la pamant §i m-am tinut cu mainile
de stomac plangand. Felix m-a luat in brate §i m-a lega-
nat. L-am batut cu pumnii in piept.
— Lini§te§te-te... lini§te§te-te.
— Este imposibil, nu se poate s-o fi pierdut.
— Imi pare rau.
— Poate ca este timpul sa intorci pagina, a intervenit
Judith. Nu §tiu, dar daca sotul tau ti-a dat papucii...
— Nu mi-a „dat papucii".
Felix m-a prins de mana §i mi-a strans-o cu putere.
Nu aveam aer §i m-am ghemuit din nou la pieptul lui.
Fara sa ma indepartez, m-am intors spre Judith.
— Colin a... Colin a murit.
— Mergi pana la capat, mi-a §optit Felix la ureche.
— Iar Clara... fiica noastra... a plecat cu el.
Judith §i-a dus mana la gura. Felix m-a ajutat sa ma
ridic. Am intalnit privirile lui Abby §i Jack fara sa le vad.
— Am sa mai caut, o voi gasi, a promis Judith.
Abby §i Jack s-au marginit sa ma imbra|:i§eze. Eu sta-
team cu bratele lasate pe langa corp, cu privirea in gol.
96
fiction connection
Oamenii fericiti citesc $/ beau cafea
Felix m-a sprijinit pana la ma§ina. Mi-a pus Centura de

siguranfa §i a pornit spre casa.
M-a ajutat sa ma culc. Dupa ce m-a facut sa inghit o
aspirina, s-a lungit langa mine §i m-a luat in brate. Am
pierdut notiunea timpului. Eram goala.
— Trebuie sa plec, mi-a spus. Am avion. Vrei sa te in-
torci cu mine?
— Nu, raman aici.
— Te sun repede.
I-am intors spatele. M-a imbrati§at. N-am avut niciun
gest pentru el. Ascultam sunetul pajilor lui. A inchis in
lini§te u§a locuintei. Am auzit ma§ina indepartandu-se.
Eram singura. Iar Colin §i Clara murisera a doua oara.
Dupa trei zile eram tot intepenita intr-un fotoliu din

living. Tineam inca in mana fotografiile cu Clara §i Co
lin. Inainte sa piece la Dublin, Judith a venit sa-mi spuna
la revedere. Nu-mi gasise verigheta.
Cand s-au auzit din nou batai in u§a, m-am dus ta-
randu-mi picioarele sa deschid. In prag statea Edward.
— E§ti ultima persoana pe care vreau s-o vad, i-am spus,
incercand sa inchid u§a la loc.
— A§teapta, mi-a rSspuns blocand-o cu pumnul.
— Ce vrei?
— Sa-fi dau asta, tocmai am gasit-o in fata casei mele.
Probabil Ji-a cazut in noaptea aceea. Poftim.
Nu mai puteam sa ma mi§c, ma uitam la verigheta
care se legana in fata ochilor mei. Tremurand, am intins
o mana. Lacrimile mi-au curs pe obraji. Edward a dat
drumul u§or lanti§orului cand palma mea s-a inchis peste
el. M-am aruncat in bratele lui hohotind puternic. El a
ramas fara reactie.
97
Agnes Martin-Lugand
Corpul meu se elibera de toata tensiunea acumulata

in acele ultime zile. M-am agatat de Edward ca de un
colac de salvare. Lacrimile mele pareau inepuizabile. I-am
simtit mana pe par. Acest simplu contact m-a u§urat, dar
m-a facut §i sa realizez in ale cui brate eram.
— Scuza-ma, i-am spus, indepartandu-ma u§or de el.
— Ar trebui sa ti-1 pui din nou la gat.
Mainile imi tremurau atat de tare, ca nu eram in
stare sa inchei lanti$orul.
— Sa te-ajut.
A luat lanJi§orul, 1-a desfacut §i si-a petrecut bratele
in jurul gatului meu. Mana mi-a plecat direct in cautarea
verighetei, pe care am strans-o cu toata puterea. Edward
s-a dat inapoi §i cateva secunde ne-am privit in ochi.
— Te las, a spus, trecandu-§i o mana peste fata.
— Pot sa-ti ofer ceva de baut?
— Nu, am treaba. Alta data.
Nu am avut timp sa-i raspund, plecase deja.
M-am dus in vizita la Abby §i Jack ca sa le mulûmesc

pentru ajutorul lor. Fusesera foarte discreji in aceasta
privinja. Cu totul altceva insemnase s-o impac pe Ju
dith prin telefon, nu injelegea de ce nu vorbisem mai
devreme. Simteam ca-|i stapane§te cu greu curiozitatea.
In schimb, inca nu avusesem indrazneala sa-i multumesc
cum se cuvine vecinului meu.
Luam aer stand pe plaja, cand 1-am vazut pe Postman
Pat alergand spre mine. A venit sa-mi cearS mangaieri §i
s-a culcat la picioarele mele. Picase la Jane, incepeam sa
inghet stand pe loc §i el ma incalzea deja.
— Auzi, ai putea sa-mi dai o mana de ajutor, nu prea
§tiu ce sa-i spun stapanului tau. Mi-a salvat inca o data
viata §i n-a§ vrea sa par nerecunoscatoare. Ai vreo idee?
98
fiction connection
El §i-a bagat capul intre labe §i a inchis ochii.

— Nu e§ti mai vorbaret decat el, hm?
— Buna, a spus o voce aspra in spatele meu.
De cand statea acolo?
— Buna.
— Daca te deranjeaza, alunga-1.
— Nu, dimpotriva.
Lui Edward i-a aparut un zambet in coltul gurii. Eram
sigura ca auzise totul. S-a lasat pe vine §i a pus o geanta
jos. A scos din ea un aparat foto, §i-a aprins o tigara §i,
fara un cuvant, mi-a intins pachetul. M-am servit §i
mi-am luat inima-n dinti.
— Voiam s5-ti multumesc.
— E in regulS.
— Nu, a§ vrea sa fac ceva pentru tine. Spune-mi ce.
— E§ti incapa|anata. Dar data insi§ti, plate§te-mi o bere
diseara la pub.
S-a ridicat §i a luat-o spre mare.
— Pe mai tarziu, a spus simplu.
Parcasem in fa£a pubului de un sfert de ora. Edward

era deja acolo. Nu reu§eam sa ies din ma§ina. Ma pre-
gateam sa ma due sa beau o bere cu du§manul meu de-
clarat. E adevarat, imi recuperase verigheta, dar asta nu
schimba lucrurile. Mi-ar fi placut sS am siguranta ca nu
vom sfar§i cu un meci de box. Impingand u§a pubului,
1-am vazut instalat la bar, cu o bere in fa{a §i un ziar in
mana. M-am dus la el §i am ramas in picioare alSturi. El
nu mi-a remarcat prezenj:a.
— lar o sa trebuiascS sa î-1 smulg din maini? 1-am
intrebat.
— Credeam ca n-ai sa vii.
99
Agnes Martin-Lugand
— Asta pentru ca nu ma cuno§ti.

A facut un semn barmanului, care s-a apropiat.
Edward i-a dat halba goala si a mai comandat doua. Pana
sa reactionez, a §i platit in locul meu. Judith ma preve-
nise ca fratele ei este un macho.
Ma simteam rau, foarte rau. O halba de Guinness ma
sfida. Remarcasem ca toate irlandezele beau a§a ceva, dar
eu nu eram irlandeza. Eram o micuta parizianca §i term
convinsa ca berea asta era scarboasa. Stomacul meu indu-
rase deja vinul lor prost, acum trebuia sa faca fata §i berii.
§i-apoi, n-aveam incotro. Nici nu se punea problema s-o
fac pe nebuna cu tipul asta.
— Pentru ce bem? am intrebat resemnata.
— Pentru armistitiu.
Mi-am facut curaj §i am luat o inghijitura. Apoi §i
pe-a doua.
— E buna porcaria asta, are gust de cafea, mi-am zis.
— Scuza-ma, nu am inteles, ai vorbit in franceza.
— Nimic, nu conteaza.
Tacerea care s-a lasat intre noi m-a incomodat.
— E§ti muitumit de fotografiile pe care le-ai facut azi?
— Nu prea.
— Nu te-ai plictisit sa fotografiezi mereu acela§i lucru?
— Nu este intotdeauna la fel.
S-a lansat intr-un curs magistral despre fotografie.
Parea vrajit de meseria lui. Ma interesa ceea ce spunea §i
eram prima care se mira de acest lucru.
— Din asta traie§ti?
— Nu rabd de foame, dar incerc sa ma concentrez la
maximum pe ceea ce-mi place. §i tu, ce faci la Paris?
Am oftat adanc inainte sa mai comand un rand. De
data asta, i-am luat-o inainte §i am platit eu. In doua ore,
TOO
fiction connection
devenisem dependents de Guinness. Am inghitit o halba

plina.
— Aveam o cafenea literara.
— Cu sotul tau?
— Nu, Colin m-a ajutat s-o deschid, dar asociatul meu
e Felix.
— Ce?! Nebunul cu care m-am batut?
— Chiar el. Dar apropo, frumoasa amintire ti-a lasat
nebunul despre trecerea lui.
Am indreptat degetul spre taietura care ii marca
inca buza. Ca sa fim drepti, Felix i§i exagerase cu mult
ispravile.
— Am fost destul de ridicoli, mi-a spus Edward zam-
bind. Pe scurt, vrei sa spui ca in acest moment Felix tine
o cafenea literara?
— Da, de un an §i jum atate este absolut singur la
conducere.
— Probabil ca sunteti in pragul falimentului, nu? Nu zic
ca nu-i simpatic, dar nu mi-1 inchipui ca pe un adminis
trator sau un patron prea bun.
— Nu te in§eli. Dar am §i eu partea mea de vina. N-am
facut niciun efort sa iau din nou fraiele in maini §i, chiar
inainte de moartea lui Colin §i a Clarei, nu prea ma omo-
ram cu munca.
— O sa trebuiasca sa te intorci acolo intr-o zi, cred ca e
o §ansa deosebita sa ai o cafenea literara in plin Paris...
I-am evitat privirea.
Am ie§it impreuna din pub, cu acela§i reflex, de a
aprinde o tigara. Pipa pacii. Edward m-a insotit pana la
ma§ina mea inainte sa urce intr-a lui.
Mi-a trebuit ceva timp pana sa pornesc, atat eram de
surprinsa de turnura pe care o luase acea zi. Un claxon
101
Agnes Martin-Lugand
m-a scos din gandurile mele. Ma§ina lui Edward era in

dreptul men. Am coborat geamul.
— O iau inainte, mi-a spus el cu un zambet u§or.
— Te rog.
A plecat ca din pu§ca. Am ajuns acasa §i mi-am spus,
pentru prima oara, ca luminile de la vecinul meu nu ma
deranjeaza.
De cand Edward §i cu mine ingropaseram securea

razboiului, nu incetam sS ne intalnim; pe plaja, la Abby
§i Jack, unde petreceam tot mai mult timp, §i cateodata
chiar in pub.
Mergeam pe plaja. Ma ocupasem de Postman Pat in
timp ce Edward facea fotografii. Cand m-am intors langa
el, 1-am vazut aranjandu-p in graba materialul.
— Ce faci?
— N-am chef sa ma ud, ma intorc.
— Fricosule.
Mi-a zambit.
— §i tu ar trebui sS faci la fel.
— Glume§ti, nu sunt decat trei nori§ori.
— Traie§ti de aproape §ase luni aici §i inca n-ai injeles
clima. IJi jur c-o sa avem o ploaie serioasa.
A pornit spre casa agitand mana. Postman Pat ezita
intre stapanul lui §i mine. I-am aruncat un baj §i el a
ramas sa se joace.
Dar jocul n-a durat mult, proaie de apa s-au abatut
asupra noastrS in mai putin de un sfert de ora. Alergam
spre casa, cu cainele in fata. Intr-o zi trebuia sa ma las de
fumat §i aveam sa pot face un sprint. U§a de la casa lui
Edward era deschisa §i Postman Pat a navalit inauntru.
Fara sa ma gandesc, 1-am urmat §i am impietrit in antreu,
cand 1-am vazut pe Edward.
102
fiction connection
Oamenii fericiti citesc $/ beau cafea
— Vino, n-am sa te mananc, mi-a spus.

— Nu, ma intorc la mine.
— Nu e§ti destul de uda? Nu-ti ajunge?
Am dat din cap in semn de incuviintare.
— Hai, intra §i stai la caldura.
A urcat la etaj. Era aceea§i dezordine la el. M-am dus
direct sa-mi intind mainile in fata focului. M-am pierdut
in contemplarea unei fotografii a§ezate pe poli|;a de dea-
supra, fotografia unei femei pe plaja din Mulranny. Daca
el era autorul fotografiei, Edward avea talent.
— Pune-ti asta, mi-a spus venind la spatele meu.
Am luat puloverul pe care mi-1 dadea. Imi ajungea
pana la genunchi. Apoi Edward mi-a intins o cea§ca de
cafea. Am acceptat-o cu placere §i m-am concentrat din
nou pe fotografie, fara sa ma indepartez de foe.
— Nu sta in picioare.
— Este una dintre fotografiile tale?
— Da, am facut-o cu putin timp inainte sa ma hotarasc
sa loeuiese aici.
— Cine e femeia?
— Nimeni.
M-am intors §i m-am rezemat de §emineu. Edward
stStea pe una dintre canapele.
— De cand locuie§ti in Mulranny?
S-a aplecat spre masufa joasa ca sa-§i ia tigarile. Dupa
ce a aprins una, a pus coatele pe genunchi §i s-a scarpinat
in barba.
— De cinci ani.
— De ce ai plecat din Dublin?
— E un interogatoriu?
— Nu... nu... imi pare r5u, sunt prea curioasa.
Am dat sa-mi scot puloverul.
103
Agnes Martin-Lugand
— Ce faci? m-a intrebat Edward.

— Nu mai ploua, n-o sa te mai deranjez mult timp.
— Nu vrei sa afli de ce am devenit un pustnic?
Mi-am bagat iara§i puloverul pe cap, ceea ce echivala
cu un „ba da".
— De fapt, am plecat din Dublin pentru ca nu mai su-
portam oragul.
— Totu§i Judith spune ca iti placea acolo §i eu credeam
ca te bucuri sa fii langa ea.
— Trebuia sa-mi schimb viata.
S-a inchis ca o scoica §i s-a ridicat brusc.
— Ramai la masa?
Odata surpriza trecuta, am acceptatpropunerea. Edward
trebaluia prin bucatarie §i imi interzisese categoric sa-1 ajut.
In timpul mesei, mi-a vorbit despre Judith, despre
parinfii lor, despre unchiul §i matu§a lor. Eu i-am facut
marturisiri despre raporturile din ce in ce mai conflictu-
ale cu familia mea. A avut pudoarea sa nu-mi puna nicio
intrebare despre Colin §i Clara.
Am aratat primele semne de oboseala.
— Cine e fricoasa acum? m-a intrebat Edward.
— E timpul sa ma intorc la mine.
Edward m-a inso|it pana la u§a. Am observat o geanta
de calatorie pusa pe jos.
— Pled?
— Maine-dimineata, am un reportaj la Belfast.
— Ce faci cu cainele?
— !l vrei?
— Daca asta te ajuta.
— Ia-\ e al tau.
Am deschis u§a ji am reu§it sa-1 fluier pe Postman
Pat, care a venit in fuga. Edward i-a oferit o mangaiere
104
fiction connection
care a semanat mai mult cu o palma. Dupa cativa pa§i,

m-am intors spre el.
— Cand te intorci?
— Peste opt zile.
— OK. Noapte buna.
Vremea fusese oribila toata ziua §i aproape ca nu

scosesem nasul afara. M-am distrat gatind, imi venise
cheful sa fac asta. §i-apoi, era practic sa am o pubela vie
la dispozitie.
Mancarea era pe foe. Stateam confortabil pe canapea,
cu cainele la picioare, un pahar de vin pe bratul canape-
lei, cufundata in Viatafrumoasa a lui Jay Mcln
un pian ca fond sonor. Starea de bine mi-a fost tulburata
de ni§te batai in u§a de la intrare. Postman Pat nu s-a mi§-
cat, nici el nu voia mai mult decat mine sa fie deranjat.
M-am dus totu§i sa deschid §i am dat peste Edward.
— Buna seara, a spus.
— Nu mi-am dat seama ca te intorci astazi.
— Pot sa plec din nou, daca vrei.
— Prostule, intra.
M-a urmat pana in salon, cainele a catadicsit sa se bu-
cure, dar s-a intors rapid la locul lui. Edward a privit in jur.
— Faci turul proprietatii? 1-am intrebat.
— Deloc, dar e mult timp de cand nu am mai intrat
aici.
— Te rog, simte-te ca acasa.
— N-a§ indrazni.
— Te servesc cu un pahar?
— Cu placere.
M-am dus in bucatarie. Am profitat ca sa verific con-
Jinutul oalei mele minune. Gatisem o cantitate de trei ori
105
M mlln I iu|<ind
m.il mare decat aveam nevoie. M-am rezemat de aragaz

i a sa-mi pastrez echilibrul. M-am intors la Edward §i i-am
intins paharul, fara un cuvant.
— E in regula? a intrebat.
— Ai ramane sa mananci cu mine?
— Nu §tiu...
Am aprins o tigara si m-am oprit in fata u§ii cu geam.
Nu se vedea nimic, era noapte.
— Am gatit astazi pentru prima oara dupa mai bine de
un an §i jumatate §i am inca in obi§nuinta portiile fami-
liale. Am mancare cat pentru un regiment. Mi-ar placea
sa mananci cu mine.
— Ar fi nepoliticos sa refuz.
— Multumesc, am raspuns lasand capul in jos.
In timpul cinei, Edward mi-a povestit cum a fost
saptamana lui. L-am facut sa rada cu aventurile datorate
fugii cainelui. Uneori priveam scena cu ochii mintii, spu-
nandu-mi ca luam cu placere masa la mine in casa cu cel
pe care, cu doar cateva saptamani in urma, il numeam
gunoiul de vecin. Era suprarealist.
Dupa ce am golit cafetiera, m-am intors in living §i
l-am gasit pe Edward, cu tigara in gura, in picioare, in
mijlocul camerei. Nu vedeam ce are in mana §i prive§te.
A ridicat capul §i §i-a atinit privirea intr-a mea.
— Alcatuiati o familie frumoasa.
M-am apropiat de el §i i-am luat fotografia din mana.
M-am a§ezat, el s-a lasat langa mine. Era una dintre ulti-
mele noastre fotografii de familie, facuta cu cateva sapta
mani inainte de moartea lor.
— Ti-i prezint pe Colin §i pe Clara, i-am spus mangaind
chipul fiicei mele.
— I|i seamana.
106
fiction connection
— Crezi?
— Te las sa dormi.
§i-a pus geaca, a fluierat dupa caine §i a pornit spre
ie§ire.
— Peste trei zile plec pe insula Aran, a spus.
— Vrei sa am grija de Postman Pat?
— Nu, vino cu mine.
— Poftim?
— Vino cu mine acolo. N-o sa-ti para rau.
§i spunand asta, a plecat.
107
Sapte
N-am stat mult pe ganduri inainte sa accept propu-

nerea lui Edward. Am plecat sub privirile stupefiate ale
lui Abby §i Jack, carora de data asta li 1-a lasat pe Postman
Pat.
Traseul cu ma§ina §i traversarea pe mare le-am facut
in cea mai mare tacere. Cu el, invatam sa nu vorbesc ca
sa nu spun nimic.
Abia am pus piciorul pe insula §i el m-a dus la una
dintre extremitatile acesteia, unde luminozitatea era, se
pare, perfects pentru fotografiile lui. Acolo am inceput
sa regret serios ca venisem cu el. Avusesem intotdeauna
rau de inaltime §i ne aflam pe marginea unei faleze, la o
inaltime de peste nouazeci de metri.
— Voiam sS-Ji arat locul asta. E cople§itor, nu crezi?
m-a intrebat.
Terifiant mi se parea mai potrivit.
— Iti da impresia ca e§ti singur pe lume.
— De-aia imi place sa vin aici.
— Cel putin, nu te deranjeaza vecinii.
In acel m oment am schimbat o privire grea de
semnificajii.
108
fiction connection
Oamenii fehciti citesc §i beau cafea
— M-apuc de treaba, a anuntat Edward. Tu ramai aid §i

onoreaza traditia insulei.
— Ce inseamna asta?
— Fiecare calator trebuie sa se lungeasca pe burta §i s3-§i
apiece capul deasupra vidului. E randul tau!
A inceput sa se indeparteze, 1-am reînut apucandu-1
de brat.
— E o gluma?
— Ti-e frica?
t
— A, nu, deloc, dimpotriva, i-am raspuns pe un ton

intepat. Ador senzafiile tari.
— Atunci, fa-ti placerea.
De data asta a plecat de-a binelea. Imi lansa o provo-
care. Am aprins o tigara. Apoi, m-am a§ezat in genunchi.
Singura solutie ca sa ma apropii de margine era sa ma
tarasc. Ca intr-un antrenament de comando. Primele
tremuraturi au aparut la un metru de obiectiv. Mujchii
mi-au intepenit, eram paralizata §i nu departe de a urla
de groaza. Timpul trecea §i eram incapabila sa ma ridic §i
sa ma indepartez de prapastie. Sa-mi mi§c capul ca sa vad
unde i§i facea Edward fotografiile mi se parea imposibil,
a§ fi cazut sigur. I-am §optit numele ca sa-mi vina in aju-
tor. Niciun efect.
— Edward, vino, te rog, am strigat cu voce tare.
Minute]e mi s-au parut ore. Edward a venit in sfar§it.
— Ce faci tot aici?
— Iau ceaiul, nu se vede?
-— Nu-mi spune ca ai amefeli.
— Ba da.
— De ce ai vrut sa faci asta?
— De-aia. Fa ceva, orice, trage-ma de picioare, dar nu
ma lasa aici.
109
A(|nf>\ Martln-Luqmui
— Nu conta pe asta.
TicSlosul. Am simpt cum se lungeste langa mine.
— Ce faci?
Fara un cuvant, s-a apropiat §i mai mult, §i-a trecut
un bra}: peste spatele meu §i m-a strans langa el. Eu Inca
nu mi§cam.
— Inainteaza cu mine, mi-a spus incetijor.
— Nu, am §uierat.
Cand 1-am simpt pe Edward incepand mi§carea spre
margine, mi-am ascuns capul in gatul lui.
— O sa cad.
— N-am sa te las.
Am intors incet fa}a. Vantul m-a biciuit §i parul
mi-a zburat in toate parole. Am deschis incetijor ochii
§i am avut senzapa ca sunt aspirata intr-o prapastie va-
zand valurile care se spargeau de perep. Stransoarea lui
Edward s-a intarit. Am clipit din ochi, m-am lasat pe
mana lui, nu puteam sa controlez nimic. Tot corpul
mi s-a relaxat. In cele din urma, am intors capul spre
Edward. Ma privea.
— Ce-i? 1-am intrebat.
— Profita de spectacol.
I-am aruncat o ultima privire §i m-am aplecat din
nou. Dupa aceea Edward s-a ridicat, m-a luat de mijloc §i
m-a ridicat §i pe mine in picioare. Am schitat un zambet.
— Ne intoarcem, m-a anunfat punandu-§i o mana in
scobitura spatelui meu.
Am petrecut seara in pubul din port. Pe drumul de
intoarcere la pensiunea unde ne cazaserSm am aflat ca a
doua zi avea sa piece devreme, avea de facut fotografii la
rasaritul soarelui.
o
fiction connection
M-am intins in pat, dormisem ca un bebelu§. Ziua

era deja inaintata. Cand m-am ridicat, am vazut o hartie
bagata pe sub u§a camerei. Erau o harta a insulei §i un
bilet. Edward imi spunea unde i§i va petrece ziua.
Proprietarul mi-a servit un mic dejun pantagruelic.
Devorandu-1,1-am ascultat vorbindu-mi despre Edward §i
despre §ederile lui de unul singur acolo.
Putin mai tarziu, ajungeam la capatul drumului. Mer-
sesem mai mult de o ora prin landa. Plaja era in faj:a mea,
il vedeam pe Edward in departare, cu aparatul foto in
mana. Daca nu mi-ar fi tost teama ca-1 deranjez, cred c-a§
fi alergat la el, fara sa §tiu prea bine de ce. M-am a§ezat
ca sa-1 observ. Am luat un pumn de nisip §i m-am jucat
cu el. Mi-era bine, nu ma mai simtearn apasata. Via|:a i§i
relua drepturile, iar eu nu mai voiam sa lupt impotriva ei.
Edward venea pe plaja, cu geanta pe umar, cu tigara
in gura. Ajuns langa mine, s-a a§ezat alaturi.
— Somnoroasa s-a trezit?
Am lasat capul in jos, zambind. Am simtit ca se apro-
pie. Buzele lui s-au a§ezat pe tampla mea.
— Buna, a spus simplu.
Erarn tulburata.
— §i fotografiile? am intrebat ca sa tree la altceva.
— Voi vedea la developare, nu inainte. Am terininat
pentru astazi. Vrei sa mergi un pic pe jos? a propus el
sculandu-se.
Am ridicat fata spre el. L-am privit fix, imi venea sa-1
iau de mana §i nimic nu ma impiedica. M-a tras inspre
el. Am ramas a§a cateva clipe, invaluita in sentimentul
de siguranta care ma stapanea. In cele din urma, m-am
indepartat incet. Am mers catre mare, am privit inapoi,
Edward ma urma, i-am zambit, el mi-a intors zambetul.
in
Atjn^s Martln-Lugand
Dormisem jumatate din zi §i totu§i eram epuizata.

Iar o sa cad lata.
— Ce ai programat pentru maine? 1-am intrebat pe
Edward in fata u§ii camerei mele.
— Am gasit un vapor care sa ma duca pe o alta insula,
in larg, sa-mi petrec ziua.
— Pot sa vin cu tine?
A zambit §i §i-a trecut o mana peste fata.
— Lasa, o sa te incurc, i-am zis deschizand u§a camerei.
— N-am spus nu.
M-am intors §i 1-am privit.
— Vino cu mine, dar va trebui sa te treze§ti in zori.
Un zambet i s-a ivit in coltul buzelor.
— Hei! Sunt in stare sa ma trezesc!
— In cazul asta, vin sa te iau la ora §ase.
S-a apropiat de mine §i a facut acela§i gest ca
dupa-amiaza, m-a sarutat pe tampla.
Pusesem sa sune de§teptatorul din camera §i alarma

de la mobilul meu. Cand s-au declan§at toate soneriile,
am sarit in sus. Aveam impresia ca abia adormisem. Am
crezut ca ma prabu§esc de oboseala sub du§. Am deschis
u§a in fuga la ora §ase fix. Cu ochii pe jumatate inchi§i,
1-am vazut pe Edward, proaspat ca o garoafa.
— De pe ce planeta vii? 1-am intrebat cu vocea
somnoroasa.
— Dorm putin.
— ExistS cu§ete pe vapor?
Mi-a facut semn sa-1 urmez. A facut un ocol pe la
bucatarie in timp ce eu ma rezemam de zidul de la intrare
intrebandu-ma cum o sa rezist toatS ziua.
— Poftim.
112
fiction connection
Am deschis ochii. Imi intindea un termos.

— Este ceea ce cred eu?
— Incep sa te cunosc.
— Multumesc, Doamne!
Doza de cofeina §i ceea ce am descoperit cand am
ajuns in port m-au fScut sa ma trezesc. In departare se
auzea zgomotul navoadelor §i se vedea bruma in noapte
datorita spoturilor vapoarelor de pescuit. Am injeles
foarte repede ca urma sa ne urcam intr-una dintre aceste
ambarcatiuni. Nu-mi mai lipseau decat un impermeabil
galben §i cizme bleumarin ca sa par foarte parizianca pe
mare. Am stat deoparte cat timp Edward s-a dus sa-i sa
lute pe marinari. Aveau tofi cate o tigara in gura §i fetele
brazdate de riduri, dupa cum le modelase natura. Forta
naturii. M-am simtit foarte incomod cand s-au intors toti
spre mine. Edward mi-a facut semn sa ma apropii pentru
imbarcare.
— O sa ramai in cabina de pilotaj, mi-a spus.
— §i tu?
— Ma due cu ei.
— Bine.
— Sa nu te mi§ti de-acolo, o sa vin dupa tine. §i, hm...
nu te atinge de nimic §i nu deschide gura.
— §tiu sa ma abtin.
— Nu cuno§ti zicala? O femeie pe vapor aduce ghinion.
Iar tu nu erai prevazuta in program, a trebuit sa ma lupt
ca sa vii cu mine.
— Ce le-ai spus ca sa-i convingi?
M-a privit, foarte serios deodata, §i §i-a trecut mana
peste fata.
— Nimic deosebit.
M-a lasat acolo.
113
Agnes Martin-Lugand
Pentru ca nu cauzasem nicio problema in timpul

traversarii, am avut parte de zambete cand am coborat
de pe vapor.
Dupa ce am petrecut dimineata in port, in mijlocul

traulerelor, am plecat spre plaja. De fapt, nu era o plaja,
ci un golfulet inconjurat de faleze. Edward s-a apucat sa
lucreze, iar eu am profitat ca sa descopar ce se ascundea
dupa stand. Le-am escaladat. Nimic altceva decat mare
cat vedeai cu ochii. M-am rezemat de stanca §i am in-
chis pleoapele. O raza de soare ma incalzea, am savurat
momentul.
Edward m-a strigat, din spate.
— Diane!
— Da?
Am aruncat un ochi spre el §i zambetul mi s-a §ters
cand am vazut ca tocmai imi facuse o fotografie. A afi§at
un aer satisfacut §i a plecat din nou. M-am grabit sa cobor
de pe stanca §i sa alerg dupa el.
— Arata-mi imediat fotografiile alea!
— Proprietatea artistului, mi-a raspuns ridicand apa
ratul.
M-am invartit in jurul lui incercand, in van, sa i-1 iau.
Am sfar§it prin a cadea in nisip. Edward mi s-a alaturat.
— Le voi vedea intr-o zi?
— Daca e§ti cuminte.
Am observat aparatul abandonat langa noi. Cat ai
clipi, am trecut peste el, am inhSfat obiectul dorintei
mele §i am fugit ca un iepure. Crezand ca am cateva frac-
îuni de secunda de ragaz, am intors aparatul pe toate
parjlle.
— Cum se porne§te chestia asta?
— A§a.
114
fiction connection
Edward era chiar in spatele meu. §i-a trecut bratele

de fiecare parte a corpului meu, §i-a pus mainile peste ale
mele §i m-a ghidat. Ecranul s-a aprins.
— Chiar vrei sa le vezi acum? mi-a spus la ureche.
— A§tept, cu o conditie.
— Te ascult.
— Vreau ni§te fotografii cu tine.
— Nu suport sa mi se faca fotografii.
— D om nului fotograf ii este cumva frica sa fie
fotografiat?
Nu a raspuns §i a inceput sa aranjeze reglajul apa-
ratului. Fata lui aplecata peste umarul meu avea un aer
concentrat. A ridicat bratul §i a apasat fara sa ma previna.
— Zambe§te, Edward. Asteapta, o sa te-ajut.
M-am rotit in bratele lui, el a incruntat din spran-
cene. I-am pus mainile pe fata §i 1-am tras de colturile
gurii.
— Vezi, cand vrei! Hai, fa-î treaba!
Era prima data cand il vedeam pe Edward atat de
vesel, aproape nepasator. M-a pus sa ma catar in spatele
lui pentru o serie de cli§ee. Am gesticulat atat de tare, ca
am sfar§it amandoi pe jos. Am reu§it sa-i smulg aparatul
din maini §i am luat-o la fugS. Cand m-am intors, am
vazut ca Edward nu se mi§case din loc §i ca ma urmarea
din ochi. S-a a§ezat, §i-a aprins o îgara, a intors capul §i
privirea i s-a pierdut in gol. Prin nu §tiu ce miracol, am
reu§it sa imortalizez scena. M-am apropiat §i am ramas
in picioare in fata lui.
— §i, ce crede profesionistul?
§i-a indesat o tigara in coljul buzelor, §i-a recuperat
aparatul §i s-a aplecat asupra lui. A ridicat ochii spre mine
cand a descoperit ca subiectul fotografiei era el.
115
Agnes Martin-Lugand
— Vino aid, mi-a spus aratand spatiul dintre pidoarele

lui.
M-am a§ezat, el m-a inconjurat cu bratele §i mi-a pus
ecranul sub ochi.
— Nu e rau deloc pentru o incepatoare, a declarat. Dar
vezi, acolo, lipse§te...
Nu mai auzeam ce-mi spunea, l-am privit §i 1-am
redescoperit, cu parul in dezordine, barba de trei zile, cu-
loarea ochilor. I-am simtit parfumul pentru prima oara,
un amestec de sapun si tutun tare. Emotia a fost atat de
puternica, incat a trebuit sa inchid ochii.
— Mai facem una, ultima.
I-am intalnit privirea asupra mea. S-a uitat la aparat
fara sa ma scape din ochi. A pus o mana pe obrazul meu.
M-am sprijinit de palma lui.
— Trebuie sa ne intoarcem in port, vaporul n-o sa
ne-a§tepte, a spus, cu vocea mai aspra ca de obicei.
S-a ridicat, §i-a aranjat materialul §i m-a ajutat sa ma
ridic §i eu. Mainile noastre au ramas inlanûite un mo
ment lung pe drumul de intoarcere.
— Treze§te-te. Am ajuns.
Era glasul lui Edward. Adormisem in bratele lui, cat
tinuse traversarea. Ma mangaia pe obraz ca sa ma ajute
sa ma dezmeticesc. Mi-am frecat fata de el, ma simjeam
bine.
Proprietarul de la pensiune ne-a intampinat, in ciuda
orei tarzii. Ne pastrase ce ramasese de la cina ca sa man-
cam. Edward era aid ca la el acasa. A incalzit mancarea §i
ne-a servit cate un pahar, in vreme ce eu, cocoâta pe un
scaun de bar, il priveam fara sa fac nimic. La masa, n-am
schimbat decat priviri, niciun cuvant.
116
fiction connection
— N-ai uitat ca maine ne intoarcem la Mulranny? m-a

intrebat Edward dupa cina, cand fumam o tigara afara.
— Nici nu m-am gJindit la asta, i-am raspuns, simtind
brusc o greutate in stomac.
— E in regula?
— Ma simt libera aid. Nu am chef sa ma intorc.
— Sa mergem la culcare.
Mi-a {inut u§a, am trecut pe langa el atingandu-1
u§or, el m-a urmat pana la camera mea. Cand m-am in-
tors, am fost surprinsa de apropierea lui. Tinea o mana
ridicata, rezemata de perete §i capul plecat.
— Multumesc pentru aceste trei zile.
— Am fost fericit sa te am cu mine.
§i-a adancit privirea intr-a mea. Inima mi s-a strans.
S-a apropiat de mine, buzele i s-au a§ezat pe tampla mea
§i au intarziat acolo. Ceva mai puternic decat mine m-a
facut sa ma agat de cama§a lui. S-a indepartat u§or §i s-a
aplecat. Fruntile ni s-au atins. Nu-mi mai stapaneam
respirajia, stomacul mi s-a incordat. Gura lui a atins-o
abia pe a mea o prima oara, apoi a doua. M-a cuprins si
m-a sarutat apasat, eu i-am intors sarutul. Cand buzele
noastre s-au separat, §i-a lipit fruntea de a mea §i m-a
mangaiat pe obraz.
— Opre§te-ma, te rog, mi-a §optit.
Am lasat ochii in jos §i mi-am vazut mainile inca
agaâte de cama§a lui. Toate simûrile imi erau in fier-
bere, dar trebuia sa-mi stapanesc emo|:iile. Impotriva
dorintei mele, am desfacut degetele de pe cama§a lui §i,
cat mai bland cu putinta, 1-am indepartat de mine. El s-a
supus, prea u§or.
— Scuza-ma, a spus. Eu...
L-am facut sa taca punandu-i un deget pe buze.
117
Agnes Martin-Lugand
— Cred ca, pentru asta-seara, e mai bine sa ne oprim

aid.
L-am sSrutat in coltul gurii. Am deschis u§a §i am
intrat in camera. M-am intors spre el, care nu ma lasa
din ochi.
— Somn u§or, i-am spus foarte incet.
§i-a trecut o mana peste fata, mi-a zambit §i a facut
doi pa§i inapoi. Am inchis u§a §i m-am rezemat de ea.
Doar in acel moment mi-am dat seama ca picioarele imi
tremurau. Am ascultat zgomotele casei, l-am auzit pe
Edward coborand din nou. Am zambit, se ducea sa fu-
meze, eram sigura.
Inca rSva§ita, m-am strecurat sub plapuma. In pe
numbra, mi-am trecut degetele peste buze. Imi placuse
sa le simt pe ale lui. A§ fi putut sa merg mai departe, n-o
facusem. Prea repede, poate. M-am lungit in mijlocul
patului. In ciuda pleoapelor grele, m-am uitat la raza
de lumina de sub u§a. Apoi am auzit pa§i pe scara, care
s-au oprit in fata camerei mele. M-am ridicat. Edward
era acolo, foarte aproape. Mi-am lasat picioarele jos gan-
dindu-ma repede ce trebuia sa fac. Eram hotarata sa-i
deschid u§a cand l-am auzit plecand spre camera lui.
Intunericul s-a facut deplin, m-am culcat la loc. Simtind
cum ma cuprinde somnul, mi-am spus ca a doua zi il voi
vedea pe Edward. Eram nerabdatoare.
Am deschis ochii §i primele mele ganduri au fost

pentru el. M-am uitat la ceas, vaporul nostru pleca peste
o ora. Am facut du§, m-am imbracat, mi-am aranjat lu-
crurile §i mi-am inchis geanta. Pe culoar am aruncat o
privire catre u§a camerei lui, era deschisa. M-am dus sa
vad dacS era inca acolo. Nimeni. Se facuse deja curat.
118
fiction connection
M-am dus la bucatarie. Nu l-am gasit decat pe proprietar.

Mi-a zambit §i mi-a intins o cea§ca de cafea. S-a grabit
sa-mi serveasca inca unul dintre acele mic dejunuri ale
sale al caror secret doar el il cuno§tea.
— Nu, multumesc. Nu mi-e prea foame in dimineata
asta.
— Cum vreti, dar e mai bine sa aveti ceva in stomac pe
drum.
— Ma voi multumi cu cafeaua.
Stand in picioare, am baut cateva inghitituri.
— L-ati vazut pe Edward? l-am intrebat.
— S-a trezit cu noaptea-n cap. E §i mai putin vorbaret
decat de obicei, va inchipuiti?
— Greu de crezut.
— A plecat in port §i dupa aceea s-a intors sa achite
cazarea.
— §i acum unde este?
— Ca un adevarat leu in cu§ca, va a§teapta afara.
— Ah...
Am inghi|:it §i mi-am terminat cafeaua, sub privirea
amuzata a gazdei.
— Sunteî foarte palida. E din cauza traversarii sau a lui
Edward?
— Ce-ar fi cel mai rau?
A izbucnit in ras.
I-am facut un mic semn cu mana in chip de salut §i
m-am indreptat spre ie§ire.
Edward nu m-a observat venind. Cu chipul sever,
tragea din tigara ca un apucat. L-am strigat inceti§or. S-a
intors, m-a privit cu o expresie indescifrabila pe chip §i a
venit spre mine. Fara un cuvant, mi-a luat geanta. L-am
apucat de bra}:.
119
Agnes Martin -Lugand
— Te simti bine?
— Dar tu? m-a intrebat brutal.
— Da, ma rog, a§a cred.
— Sa mergem.
A schitat un zambet, m-a luat de mana §i am pornit
spre port. Cu cat inaintam mai mult, cu atat ma apro-
piam mai mult de el. Pana la urma, degetele noastre s-au
inlantuit.
/
Cand am ajuns pe vapor, a trebuit sa ne desprindem
pentru ca el sa-§i dea jos bagajul din spate. L-am urmat
pe punte. Era un vant de te lua pe sus. A aprins o tigara
pe care mi-a intins-o, am luat-o §i l-am privit cum §i-o
aprinde pe-a lui. S-a rezemat de bastingaj. Am fumat in
tacere.
Vaporul a parasit insula. Nu ne mi§caseram.
— 0 sa ne cam scuture, mi-a spus Edward indrep-
tandu-se.
— Ramai aid?
— Deocamdata. Tu intra, daca vrei.
M-am tinut bine pe picioare §i m-am agatat la randul
meu de parapet. Se legana deja §i vantul imi facea rau
la urechi, dar pentru nimic in lume n-a§ fi vrut sa fiu in
alta parte. Deodata, am fost la adapost. Edward venise in
spatele meu, cu bratele in jurul corpului meu, cu mainile
peste ale mele.
— Sa-mi spui daca ti-e rau, mi-a zis la ureche.
Se simtea rasul in vocea lui, l-am lovit u§or cu cotul
in coaste.
Am stat cat a durat traversarea stran§i unul intr-altul
§i fara sa schimbam niciun cuvant. Era atat de bine sa
profitam de asta in doi. Odata ce vaporul a fost pe chei,
Edward s-a dus dupa gentile noastre de voiaj. M-a luat
fiction connection
din nou de mana ca sa mergem in parcare. Cat timp eu

am urcat in ma§ina, el a pus bagajele in portbagaj. Cand
a urcat §i el, a oftat adanc. Probabil a simtit ca-1 priveam,
caci s-a rasucit §i s-a uitat la mine.
— Ne intoarcem?
— Tu e§ti §oferul.
Pe tot drumul ne-am inchis fiecare in gandurile sale,
leganati de muzica celor de la Red Hot Chili Peppers, ames-
tec de blandete §i brutalitate, dupa chipul lui Edward. Doar
zgomotul brichetei se facea auzit. Pe rand, am in§irat tiga-
rile una dupa alta. Peisajul defila sub ochii mei §i eu imi
pipaiam lanti§orul de la gat §i verigheta. Nu mai indraz-
neam sa-1 privesc pe Edward. Cand am vazut indicatorul
cu Mulranny, am simtit ca trupul imi devine rigid. A par-
cat ma§ina in fata casei mele §i a lasat motorul sa mearga.
— Bun, am treaba.
— Nicio problema, i-am raspuns grabita, coborand din
ma§ina.
Am trantit portiera mai tare decat voisem. Mi-am
luat lucrurile din portbagaj. Edward nu s-a mi§cat, dar
nici nu a pornit ma§ina. Ajunsa in fata u§ii, mi-am cautat
cheia. Cand in sfar§it am gasit-o, eram atat de furioasa,
incat nu reu§eam s-o bag in broasca. Daca nu avea nimic
sa-mi spuna, n-avea decat sa piece.
Am lasat totul §i m-am intors in graba. M-am ciocnit
de Edward. El m-a prins de mijloc inainte sa cad pe spate.
Au trecut mai multe secunde. Apoi mi-a dat drumul.
Mi-am trecut mana prin par, el §i-a aprins o tigara.
— Ai putea sa vii la mine diseara? mi-a propus.
— Eu... da... mi-arplacea.
Ne-am privit lung. Tensiunea a crescut cu o treapta.
Edward a scuturat u§or din cap.
121
Ai|iifrs Mnrlln I lui.ind
IV mai tarziu.
M-am incruntat vazandu-1 ca se apleaca. A luat cheia
de pe jos §i a deschis u§a.
— E mai bine a§a, nu?
M-a sarutat pe tampla §i a plecat spre ma§ina iui fara
sa am timp sa-i spun vreun cuvant. I-am privit jeepul
demarand intr-un nor de praf.
122
fiction connection
Opt
Tocmai ie§isem de sub du§. Fusese lung, fierbinte

§i relaxant. Stateam goala in fata oglinzii §i-mi priveam
trupul. Era multa vreme de cand nu-i mai acordasem
atentie. Se stinsese la moartea lui Colin. Edward il trezise
cu blandete ieri. §tiam ce avea sa se petreaca intre noi in
seara aceea. Pana atunci, credeam ca niciun barbat nu ma
va mai atinge. Voi lasa ca mainile §i trupul lui Edward
sa le inlocuiasca pe cele ale lui Colin? Nu trebuia sa ma
gandesc la asta. Mi-am reluat gesturile de femeie; m-am
dat cu crema pe piele, am pus o picatura de parfum intre
s^ni, mi-am pieptanat parul, mi-am ales lenjeria, m-am
imbracat cu dorinta de a seduce.
Se innoptase deja. Eram foarte agitata, ca o adoles-
centa indragostita, din cauza unui barbat pe care, cu
pu|:in timp in urma, il uram. §i acum, cateva ore fara el
ma faceau sa-i simt lipsa. Am aruncat o privire pe fereas-
tra, acasa la el luminile erau aprinse. Inainte sa incep
sa-mi rod unghiile, am aprins o |igara. Ma plimbam prin
camera, mi-era cald, apoi frig. La ce bun sa mai a§tept?
Mi-am luat haina de piele, am in§facat geanta §i am ie§it.
Ca|iva metri desparteau casele noastre, am gasit timp
123
Agnes Martin-Lugand
totu§i sa mai aprind o tigara. M-am oprit in mijlocul dru-

mului, mi-am spus ca a§ putea sa raa intorc, el n-ar §ti
nimic, i-a§ telefona, i-a§ spune ca nu ma simt bine. Eram
ingrozita, sigur il voi dezamagi, nu mai §tiam cum s-o
fac. Am ras singura. Ridicola, asta eram, era ca mersul pe
bicicleta, nu se uita. Am strivit mucul de tigara §i m-am
dus sa bat la u§a lui. Edward a intarziat cateva secunde
pana sa raspunda. M-a privit de sus pana jos, dupa aceea
§i-a cufundat privirea intr-a mea. Respiratia mi s-a ingre-
unat §i aparenta de calm de care crezusem ca dau dovada
s-a risipit.
— Intra.
— Multumesc, i-am raspuns cu glas stins.
S-a dat la o parte ca sa ma lase sa tree. Postman Pat
s-a bucurat sa ma vada, dar asta nu m-a relaxat catu§i de
putin. Am tresarit cand am simtit mana lui Edward pe
spate. M-a condus pana in salon.
— Te servesc cu un pahar?
— Da, a§ vrea.
M-a sarutat pe tampla §i s-a dus in spatele barului.
Decat sa-1 urmaresc cu privirea, am preferat sa ma uit in
jur ca sa ma conving ca era acela§i Edward de dinaintea
plecarii noastre pe insula Aran, ca vom petrece o seara
absolut normala §i amicala, ca imi facusem iluzii in lega-
tura cu noi doi. Dezordinea lui legendara §i scrumierele
care dadeau pe dinafara ma vor lini§ti. Am cercetat in-
caperea de mai multe ori la rand, prada celei mai mari
panici.
— Ai facut curat?
— Te mira?
— Poate, nu §tiu.
— Vino §i ia loc.
124
fiction connection
Am aruncat o privire spre el. Mi-a facut semn sa ma

a§ez pe canapea. M-am a§ezat pe margine. Am luat, fara
sa-1 privesc, paharul de vin pe care mi-1 dadea. Trebuia cu
orice pret sa gasesc un mod de a scapa de nervozitate. Am
luat o figara, n-am avut timp sa-mi aprind bricheta ca
mi-a aparut o flacara sub nas. I-am multumit lui Edward.
S-a a§ezat pe masa joasa in fata mea, a baut o xnghi-
titura de Guinness §i m-a privit. Am lasat capul in jos.
Mi-a ridicat barbia.
— E totul in regula?
— Sigur ca da. Ce-ai facut astazi? Ai lucrat? §i fotografi-
ile, cum au ie§it? §tii, cele pe care le-am facut impreuna.
Tirada ma lasase fara suflu. Edward m-a mangaiat pe
obraz.
— Relaxeaza-te.
Am dat afara tot aerul din plamani.
— Scuza-ma.
M-am ridicat dintr-un salt §i am mers in colo
§i-ncoace prin camera inainte sa ma opresc in fata §emi-
neului. Mi-am terminat tigara, am aruncat mucul in foe.
Am sim|:it prezenta lui Edward in spatele meu. Mi-a luat
paharul, 1-a lasat pe polita de deasupra §emineului §i §i-a
pus mainile pe bra|ele mele. M-am incordat.
— De ce fi-e frica?
— De tot...
— Cu mine n-ai de ce sa te temi.
M-am intors ca sa-1 privesc in fata. Mi-a zambit, mi-a
dat la o parte parul de pe chip. M-am ghemuit in bratele
lui. I-am respirat parfumul. Mana i-a alunecat pe spatele
meu. Am ramas imbra{i§ati un lung moment. Mi-era
bine. Toate indoielile mi s-au risipit. L-am sarutat u§or.
Mi-a luat fata in maini, §i-a lipit fruntea de a mea.
125
Agnes Martin-Lugand
— §tii ca era gata sa fac drumul inapoi cind veneam

spre tine?
— Vasazica, am ratat o frumoasa ocazie sa te lin§ez?
— Vrei sa spui ca ai fi venit sa ceri explicatii?
— Ba bine ca nu.
Ma jucam cu un nasture de la cama§a lui.
— M-am gandit la tine toata ziua.
Am ridicat ochii spre el, mi-a retinut privirea. Eu ho-
taram pana unde vom merge. Atunci i-am cerut creierului
meu sa nu mai functioneze; trupul va prelua comanda.
M-am ridicat pe varful picioarelor.
— Am incredere in tine, i-am spus, cu buzele lipite de
ale lui.
I-am dat un sarut cum credeam ca nu voi mai
da niciodata. M-a prins de §olduri §i m-a lipit de el.
M-am agafat de umerii lui. I-am sim jit mainile stre-
curandu-mi-se pe sub haine, atingandu-mi spatele,
abdomenul, sanii. Mangaierile lui mi-au dat incredere
in mine; i-am scos cama§a din blugi, am descheiat-o,
voiam §i eu sa-i descopar pielea, o piele calda, vie.
Buzele ni s-au dezlipit cat timp Edward mi-a dat jos
tricoul. Privirile ni s-au intretaiat. M-a ridicat, mi-am
pus picioarele in jurul taliei lui. Apoi ne-am lungit pe
canapea. Am lasat sa-mi scape un oftat de placere cand
pielea mea §i-a lui s-au atins pentru a se lipi una de alta.
I-am simtit barba gadilandu-ma pe gat cand m-a sarutat
langa ureche.
— E§ti sigura? a §optit.
L-am privit, mi-am trecut mana prin parul lui, i-am
zambit §i l-am imbrati§at. In acel moment cainele a ma-
rait, lucru care ne-a tulburat un pic.
— Culcat, i-a ordonat Edward.
26
fiction connection
Oamenii fericip citesc }/' beau cafea
Am intors amandoi capul spre el. Aratandu-§i col-

tii, continua sa maraie §i se uita fix la u§a de la intrare.
Edward mi-a pus un deget pe buze ca sa ma impiedice sa
vorbesc. S-au auzit doua batai in u§a.
— Ar trebui sa te duci sa vezi cine e, am §optit. Poate
este important.
— Avem lucruri mai bune de facut.
S-a napustit peste gura mea descheindu-mi in acela§i
timp nasturii de la blugi. Nu aveam chef sa-1 opresc.
— Edward, §tiu ca e§ti acolo! s-a auzit o voce de femeie
de dincolo de u§a.
Tonul era hotarat. Edward a inchis ochii, trasatu-
rile fejei i s-au inasprit. A dat sa se indeparteze, eu 1-am
retinut.
— Cine e?
— Deschide-mi, a insistat ferneia. Trebuie sa-ti vorbesc.
El s-a eliberat din stransoarea mea, s-a ridicat. M-am
a§ezat pe canapea, mi-am acoperit sanii cu bratele §i 1-am
privit. Ca §i cum ar fi vrut sa se trezeasca, §i-a frecat fata,
§i-a ciufulit parul. Apoi a aprins o tigara §i §i-a luat ca-
ma§a de pe jos.
— Ce se-ntampla? 1-am intrebat inceti§or.
— Imbraca-te.
Vocea lui m-a lovit. Cu lacrimi in ochi, m-am dus
sa-mi iau tricoul §i sutienul. Dupa ce m-am imbracat, el
s-a indreptat spre u§a de la intrare, fara un gest pentru
mine. L-a impins pe Postman Pat cu piciorul ca sa-1 dea
la o parte din drum. Cainele a venit sa se lipeasca de
picioarele mele. Edward a strans cu putere clanta, mai sa
scoata u§a din tatani. Apoi a deschis. Intrusa era ascunsa
de trupul lui, dar am auzit tot.
— Megan, a spus el.
127
Agnes Martin-Lugand
— Dumnezeule, sunt atat de fericita sa te vad. Mi-ai

lipsit atat de mult.
A sarit de gatul lui. Era o gluma proasta. A fost ceva
mai puternic decat mine, am tu§it. Spatele lui Edward s-a
incordat. Femeia a inaltat chipul, m-a vazut, s-a desprins
de el §i s-a dat la o parte.
Era splendida, zveltS, cu forme armonioase, o pri-
vire de catifea. O cascada de par negru ii cadea pe spate.
Alura ei, tinuta reflectau feminitate §i ingrijire. Cu chipul
obraznic, degaja o siguranta de sine zdrobitoare. Ne-a
privit pe rand. Edward se intorsese spre mine, avea pri-
virea in gol. Parea ca se afla in alt loc, un loc zguduit
de furtuna. Ea §i-a trecut mana prin parul lui, el nu a
reactionat.
— Am ajuns la timp, a spus femeia. Apoi s-a indreptat
spre mine. Oricine ai fi, e momentul sa ne la§i singuri.
Nu m-am sinchisit de ea §i m-am apropiat de
Edward. Am incercat sa-i iau mana, el a avut o mi§care
de respingere.
— Spune ceva. Cine este?
El a privit in aer §i a oftat.
— Pai cine sa fiu, sotia lui, m-a informat ea agafan-
du-i-se de bia\.
— Megan, a intervenit Edward brutal.
— Iarta-ma, iubitule, §tiu.
— Ce inseamna... prostiile astea? m-am enervat.
Pentru prima oara de cand venise femeia aceea,
Edward m-a privit in ochi. Era rece, distant, nu mai era
acela§i. Era §i mai terifiant decat la sosirea mea in Mul-
ranny. Durerea m-a facut sa dau inapoi. In clipa aceea,
privirea mi-a alunecat spre §emineu, am vazut fotogra-
fia. Am inteles. Femeia de pe plaja nu era „nimeni". Ce
128
fiction connection
proasta fusesem. Ma pacalise in stil mare. Mi-am luat

geanta, haina §i am parasit casa fara macar sa ma xntorc
ca sa inchid u§a.
Pe drum a trebuit sa ma opresc ca sa vomit. Acasa,
m-am bagat sub du§, mi-am frecat pielea ca sa §terg de pe
trupul meu orice urma a acelui ticalos. Fusesem la un pas
sa ma culc cu un barbat insurat. Nici macar nu-mi trecuse
prin cap sa-1 intreb daca avea pe cineva. Am plecat de la
ideea ca, dacS imi cauta compania, insemna ca era liber.
In fine, m-a folosit drept umplutura. Ce-o fi gandind
Colin, de-acolo de unde era? Nu fusese nevoie decat de
doua, trei zambete, un weekend romantic ca sa fiu gata
sa-mi desfac picioarele. Eram dezgustata de mine.
Incapabil3 sa adorm, m-am a§ezat pe fereastra ca-
merei mele, in intuneric, am strans genunchii §i m-am
leganat inainte §i inapoi. Am adormit pana la urma §i
am avut co§maruri toata noaptea. Chipurile lui Edward
§i Colin se amestecau in visele mele, se uneau impotriva
mea.
De trei zile nu mai ie§isem din casa. Nu mai in-

chideam ochii §i rumegam aceste ultime saptamani in
compania lui Edward. Voiam sa inêleg in ce moment
gre.§isem, in ce moment preferasem sa inchid ochii §i
urechile in privinâ informatiei principale privitoare la o
doamna Edward.
Ma fortasem sa merg la cumparaturi §i tocmai reu§i-
sem sa tree neobservata pe la bacanie. Inchideam port-
bagajul ma§inii.
— Diane!
Am recunoscut vocea lui Jack. Umerii mi-au cazut,
mi-am compus un zambet de fatada §i m-am intors.
129
Agnes Martin-Lugand
— Ce mai face micuta noastra frantuzoaica? E mult de

cand nu te-am mai vazut.
— Buna, Jack. Sunt bine, multumesc.
— Vino cu mine la noi, Abby va fi incantata sa te vada.
Intr-adevar, cand am ajuns la ei, mi-a sarit de gat.
Caldura pe care o emanau mi-a calmat furia. M-am simtit
in siguranta, am vorbit despre Clara.
— Te gande§ti sa te intorci intr-o zi in Franja? m-a in-
trerupt Abby.
— Nu m-am gandit inca.
— Nu ai chef sa-ti reiei viata acolo?
— Aveti nevoie de casa?
— Nu/
S-o spuna altuia. Minjeau. Asta era, frantuzoaica de-
ranja §i trebuia sa lase locul dragujei lui Edward. S-a auzit
u§a. Am inghejat.
— E§ti palida. Nu te simti bine? m-a intrebat Abby.
— O mole§eala, nimic grav, o sa plec.
— Spune-i lui Edward sa mearga cu tine.
— In niciun caz, aproape ca am strigat. Ma descurc.
M-am ridicat in graba §i mi-am luat lucrurile.
— Pe curand, le-am spus inainte sa alerg spre u§a.
M-am intalnit cu Edward la intrare. Nu am fost in
stare sa-1 privesc. El nu a incercat sa-mi vorbeasca. M-am
baricadat in ma§ina §i m-am aplecat peste volan. Imi
fusese frica, frica de el, frica de reacfia mea.
Stateam in fata u§ii cu geam, il priveam pe Edward

plimbandu-se pe plaja cu cainele. Pana la urma va trebui
sa-1 infrunt, aveam nevoie de ni§te explicaîi. Voiam sa
am dovada ca nu visasem.
Un tur prin baie era indispensabil. Nici nu se punea
problema sa jubileze vazandu-ma infranta. Am pus o
130
------------fiction connection
grija deosebita in alegerea hainelor §i in machiajul care

sa ascunda noptile de insomnie.
Imposibil sa dau inapoi, tocmai batusem la u§a §i
il auzeam pe Postman Pat latrand. Timpul mi s-a parut
o eternitate, aveam mainile red, frisoane, o greutate in
stomac. Toate aceste simptome au disparut cand Edward
a deschis u§a. Un sentiment de v io le n t m-a cuprins.
Imi venea sa-1 lovesc cu toata puterea, dar ceea ce ma
infuria mai tare era dorin|:a mea de a-1 imbrati§a §i de
a fi in bratele lui. Nu ma a§teptam la asemenea emotii,
frumosul meu discurs repetat in fata oglinzii s-a risipit
dus de vant.
— Ce vrei?
— Buna, am baiguit.
A oftat, §i §i-a trecut o mana peste fata.
— Zi repede, am §i altele de facut.
Mi-am indreptat spatele, mi-am tras umerii in spate
§i 1-am infruntat din privire.
— fmi datorezi ni§te explicatii.
Trasaturile fetei i-au reflectat surpriza, apoi mania.
— Nu-fi datorez nimic.
— Cum pofi sa te prive§ti in oglinda?
M-a fulgerat din priviri §i mi-a trantit u§a in nas. Un
vechi obicei al sau.
In ciuda cerului acoperit §i a norilor amenin|:atori,

am hotarat sa iau aer. M-am plimbat pe plaja mai bine de
o orif. Cand ma intorceam acasa, 1-am vazut pe Postman
Pat alergand spre mine. L-am mangaiat inainte sa-mi
continui drumul. Nu trebuia sa raman pe loc. O ma§ina
s-a oprit in fafa casei lui Edward. Din ea a coborat sotia
lui chiar in momentul in care treceam eu. I-am simjit
privirea asupra mea.
131
Agnes Martin-Lugand
— Mai e§ti aid?

Am lasat capul in jos §i m-am abtinut sa-i raspund.
— Ma due la Abby §i Jack, fa in a§a fel incat sa nu ne
mai deranjezi.
Umbland in buzunar dupa Jigari, am dat peste che-
ile de la ma§ina. De asta aveam nevoie. Dar nu am fost
destul de iute.
— Edward, a strigat ea.
— Vin, i-a raspuns el.
Am trantit portiera §i am demarat in tromba.
Timp de mai mult de doua ore am condus cu picio-
rul pe acceleratie. Am incetinit doar cand m-am intors
in sat. Viteza mea nu s-a diminuat destul ca sa nu o
remarc pe acea Megan ie§ind de la Abby §i Jack. Era
pretutindeni la ea acasa. Crezusem ca Mulranny ma
va vindeca, dar pana la urma acest loc imi va deveni
mormant.
§i Judith ma uitase. Nu ma anuntase ca vine. §i dis
cuta de peste o ora cu Megan, pe plaja. Cand am vazut-o
ca se indreapta spre casa mea, am luat repede geanta §i
cheile si am ie§it.
— Diane, m-a strigat.
— N-am timp.
— Ce-ai patit?
— Nu te prive§te.
— A§teapta, mi-a spus apucandu-ma de braj.
— Da-mi drumul.
M-am eliberat, am urcat in ma§ina §i am plecat.
Am ajuns la Mulranny dupa ce am umblat pe strazi

o buna bucata de timp. De vreme ce erau toti la Abby §i
Jack, pubul imi apartinea. Am impins u§a, foarte hotarata
sa ma imbat. M-am catarat pe un scaun §i am comandat
132
fiction connection
primul pahar dintr-o lista lunga. Irlanda avea sa faca din

mine o alcoolica.
Am trecut de la ras la plans. Cu capul pe tejghea,
ma uitam la §irul de pahare goale. Am vrut sa ma due
sa fumez, am cazut. Dar in loc sa dau de pamant, m-am
lovit de un tors.
— Multumesc, i-am spus tipului care ma prinsese §i pe
care nu-1 mai vazusem niciodata pe-acolo.
— Pentru nimic. Pot sa va ofer o tigara?
— Uite inca un §mecher!
Am luat-o spre terasa facandu-i semn sa ma urmeze.
In pofida cetii in care ma aflam, §tiam ca pusese ochii pe
mine. Sa-§i faca placerea, putin imi pasa, nu mai eram
inabordabila. Am facut-o pe „blonda fara creier". Radeam
ca proasta la glumele pe care mi le spunea §i din care nu
pricepeam nimic. N-a pierdut timpul. M-a luat de mijloc
ca sa ma duca la bar. S-a uitat lung in decolteul meu. I-am
aruncat o privire, nu arata rau. La urma urmei, un irlan-
dez facea cat altul. Putea sa-mi fie de ajutor la exorcizarea
de Edward. I-am aruncat o privire de caprioara §i i-am
propus sa bea un pahar cu mine. S-a grabit sa accepte.
— Ne mai dati un rand? am baiguit catre barman.
— Diane, trebuie sa te opre§ti acum.
— Nu, servi^:i-ma, va platesc. §i am tot dreptul sa ma
distrez!
Am aruncat cateva monede pe bar. Un alt pahar a
sosit, 1-am golit dintr-o inghititura §i s-a facut intuneric.
Eram in cosmos, auzeam frarituri de voci in jurul meu.
— Sa nu te-apropii de ea!
Timbrul asta l-a§ fi recunoscut dintr-o mie! Edward.
La cine tipa a§a? Am deschis ochii §i 1-am vazut luandu-1
de gat pe un tip. Imi spunea vag ceva.
133
Agnes Martin-Lugand
— Stai, omule, ea m-a intaratat, a spus el aratandu-ma

cu degetul.
Pumnul lui Edward a plecat deodata, tipul a ajuns
la pamant §i nu §i-a mai cerut restul, a intins-o cu viteza
luminii.
— Oh... ce-am facut? am zis.
— Interesant este ce era sS fad, a raspuns Judith, pe care
n-o observasem inca.
— Taca-fi gura.
Cu aceste frumoase cuvinte, am incercat sa-mi iau
talpa§ita, dar capul mi s-a invartit §i pamantul s-a leganat
periculos.
— Fratioare, vrea sa piece, i-a spus Judith lui Edward.
Stai, Diane, te ducem noi.
— Lasaji-ma-n pace, pot sa ma intorc §i singura. §i nu
va mai amestecati in treburile mele!
M-am oprit. Era acum ori niciodata §i voiam sa-1 fac
sa inteleaga felul meu de a gandi. Am incercat sa-mi fixez
privirea, aveam in faja nu un Edward, ci doi.
— Asculta-ma bine, am Jipat la el. Tu n-ai de ce sa te
bagi in viata mea. Ai pierdut dreptul asta intr-o seara. Pot
sa ma due in...
— Taci, mi-a ordonat el. Ai facut destule prostii deja.
Inainte sa am timp sa-i rSspund, m-a ridicat §i m-a
a§ezat pe umarul lui ca pe un sac. II bateam cu pumnii in
spate §i ma zbateam.
— Da-mi drumul, ticalosule.
M-a strans mai tare §i a pornit spre parcare. N-a scos
un cuvant §i m-a bagat in ma§ina lui. Eram gata sa adorm.
Mi-am recapatat cuno§tinta in patul meu. Cineva ma
dezbrScase.
— Ai facut-o lata, mi-a zis Judith.
134
fiction connection
Oamenii fericip citesc ?/ beau cafea
— Lasa-ma-n pace.
— Ba nu.
M-a invelit la loc inainte sa piece.
Cateva minute mai tarziu s-au auzit din nou pa§i, am
deschis ochii. Edward a pus un pahar cu apa pe noptiera
§i mi-a trecut mana peste frunte.
— Nu ma atinge.
Am incercat sa m3 ridic.
— Stai culcata.
Edward m-a impins u§or. Nu eram in stare sa lupt
cu el.
— Totul e din vina ta, i-am spus plangand. Nu e§ti de
cat un nemernic.
— §tiu.
M-am ascuns sub plapumS. L-am auzit coborand
treptele. Apoi u§a de la intrare s-a trantit.
Ma durea totul, din cap pana-n picioare. Fiecare pas

il simteam in creier. Cand am ajuns in baie, a trebuit sa
ma sprijin de chiuveta. Am fost ingrozita de imaginea
mea. Eram buhaita, rimelul imi cursese pe faâ, parul
parea un cuib de corbi. Imi era atat de ru§ine cu mine,
ca n-am indraznit sa-mi privesc verigheta, cu atat mai
putin s-o ating. M-am spalat pe dinti de mai multe ori ca
sa incerc sa §terg gustul de alcool ramas in gura. Hotarat
lucru, n-am sa mai beau.
Judith statea pe capapeaua mea, rasfoind o revista.
— Ce mai cauti aici?
— De ce e§ti a§a de furioasa?
— Ati ca§tigat! Am sa ma car din catunul vostru de ra-
hat. Sunteji toji ticniti.
— Despre ce vorbe§ti?
135
Agnii M«rtln-Lugand
Vcl batojl joc de mine de cand am venit.

( lo? AsearS ne-am facut toti griji pentru tine.
— Nu mai spune.
Am ridicat ochii spre cer. Judith s-a dus la bucatarie,
eu m-am trantit intr-un fotoliu. S-a intors dupa cinci
minute cu o tava in maini.
— Mananca §i dupa aceea vorbim.
Mi-am infulecat micul dejun plangand. Am golit
cea§ca de cafea, Judith mi-a mai dat una. Apoi a aprins o
tigara pe care mi-a intins-o.
— De ce nu m-ai anuntat ca vii? am intrebat-o.
— Totu§i nu de asta ai luat foe aseara.
— A fost picatura de apa care a umplut paharul. Ma rog,
de apa, e un fel de-a spune. Mi se pare ca apa n-am prea
baut, nu? Chiar a§a lamentabila eram?
— Crede-ma, mai bine sa nu §tii.
A ridicat o spranceana, eu mi-am luat capul intre maini.
— Explica-mi ce se intampla. De cand am venit, plutesc
in plin co§mar. Ticaloasa care s-a intors, Edward care il ia
la pumni pe primul tip care se apropie de tine §i tu care
te joci de-a cateaua in cSlduri in pub.
Inca imi Jineam capul intre m&ini §i am departat
degetele ca sa ma uit la ea.
— Cine-i ticSloasa?
— Megan. Cine altcineva vrei sa fie?
— O faci ticaloasa pe sotia fratelui tau?
— De unde ai scos-o ca e sotia lui? Daca fratele meu ar
fi insurat, a§ §ti!
— Cu toate acestea, ea a§a s-a prezentat, iar el nu a
contrazis-o.
— Ce nemernic. Stai... e ceva ce nu inteleg, tu erai
acolo cand a aparut la el acasa, in plina noapte?
136
fiction connection
— Da, i-am raspuns lasand ochii in jos.

— Te-ai culcat cu el?
— N-am apucat.
— Drace. Scorpia are un radar. Iar Edward nu e destul
de barbat.
S-a ridicat §i a inceput sa se plimbe incolo §i-ncoace.
Ma ametea. Am aprins alta tigara §i m-am dus sa ma
uit pe fereastra. L-am vazut pe Edward departe pe plaja.
Mi-am lipit fruntea de geamul rece.
— Diane.
— Ce-i?
— ll iube§ti?
— Cred... e ceva ce ma impinge spre el. Cand eram
amandoi, era bine... dar asta nu schimba nimic, chiar
daca nu sunt casatoriti, sunt impreuna.
— Nu, te in§eli.
Judith s-a trantit pe canapea, §i-a aprins o tigara §i s-a
uitat la mine facand ochii mici.
— Daca afla ca ti-am spus asta, ma omoara. Dar putin
imi pasa. Stai jos.
Am ascultat-o.
— §tii, caracterul lui afurisit nu se datoreaza doar mortii
parinjilor no§tri. Relatia pe care a avut-o cu Megan i-a
aruncat viata in aer. De aceea am venit ca o furie, dupa
ce Abby m-a chemat innebunita.
— Dar cine-i femeia asta?
— O arivista. O uciga§a. O scorpie. A vrut intotdeauna
sa reu§easca in viata §i sa aiba o pozitie sociala. Prin toate
mijloacele §i folosindu-se de toata lumea. A pornit de la
nimic, s-a ridicat singura, a muncit ca o nebuna ca sa
ajunga unde este acum. Se ocupa cu recrutarea de ca
dre in cea mai mare firma de recrutare din Dublin. §i-ar
137
Agnes Martin-Lugand
renega pana §i parintii fara nicio problema ca sa-§i atinga

scopul. Este nemiloasa, inteligenta, vicioasS §i, mai ales,
manipulatoare.
— §i e genul de femeie care ii place lui? am intrebat.
— Nu §tiu, dar e singura relatie de cuplu pe care a
avut-o.
— Poate ca femeia asta este iubirea vietii lui?
— Intr-un fel.
Am deschis ochii larg stapanindu-mi greata.
— Ceea ce trebuie sa §tii tu este ca, inainte s-o intal-
neasca, Edward nu voia sa-§i ia angajamente. A crezut
intotdeauna ca relatiile de cuplu sunt sortite e§ecului.
Dupa el, iube§ti §i dupa aceea suferi pentru ca vei fi tra-
dat §i abandonat. A§a ca a trecut de la o aventura la alta
pana in ziua cand i-a ie§it ea in cale. La inceput, o voia
ca pe un trofeu de vanatoare. lar ea i-a pus rabdarea la
incercare. Este o adevarata scorpie. L-a incolît din toate
parfile inainte sa cedeze avansurilor lui. Edward a tost
sedus de hotararea ei, de siguranta §i de furia ei. §i apoi a
infipt §i mai tare cutitul ametindu-1 cu vorbe frumoase,
ca vrea sa intemeieze o familie, ca ea crede in dragoste...
Fierbeam, imi venea sa omor pe cineva. Cum putuse
sa se lase pacalit de o asemenea ticaloasa?
— §i tu nu aveai incredere in ea?
— Am inceput sa fac cercetari. Nu ma convingea. Prea
mondena, prea mieroasa ca sa fie cinstita. Am aflat ca
de fapt il cuno§tea mai demult pe Edward din vedere §i
il voia. Imaginea lui de artist sumbru §i torturat avea sa-i
fie de folos. Pentru ea, era mijlocul prin care sa-§i indul-
ceasca reputatia de rechin. I-am spus tot lui Edward §i a
fost gata sa-1 pierd. Cateva luni nu ne-am vorbit.
— Cum s-a terminat relatia lor? am explodat.
138
fiction connection
Oamenii fericiti citesc §i beau cafeu
— Inceti§or, Diane... Afurisita poveste... Pe vremea aceea,

Edward trecea printr-o perioada de indoieli in munca lui.
Lucra pentru o revista, dar voia sa fie pe cont propriu.
Megan se opunea din toate puterile proiectului lui. Am
crezut intotdeauna ca se temea sa nu-i scada nivelul de trai.
In fine, pe scurf, fratele meu a fost mereu a§a cum este, dar
atunci s-a intrecut pe el insu§i. Era fmstrat, prada unor furii
inspaimantatoare. Nu era bine sa te afli in aceea§i incapere
cand se certau. Avea totu§i nevoie de ea §i de sustinerea
ei. Dar uite, purtandu-se ca un natarau, a impins-o spre
gre§eala. Nu e nevoie sa-ti spun ca nu i-a trebuit mult.
Am strans pumnii ca sa-mi stapanesc furia §i mania
care cre§teau. Eram in pragul unei erupjii vulcanice.
— Poji sa detaliezi? am §uierat printre dinti.
— Edward plecase sa faca un reportaj. Cand s-a intors,
a gasit-o in pat cu unul dintre colegii lui.
— Ce oroare! am Jipat ridicandu-ma dintr-un salt.
— I-a rupt gura tipului, care nu-§i datoreaza viata decat
rugamintilor lui Megan. Dupa aceea, Edward §i-a pus
toate lucrurile in ma§ina. Ea 1-a implorat sa ramana, i-a
promis sa n-o sa se mai intample, ca impreuna vor putea
trece peste asta, ca il iubea mai mult decat orice. Iti inchi-
pui ca el n-a vrut sa auda nimic.
Eram ca un leu in cu§ca, ma invarteam in cere fara
s-o scap din ochi pe Judith.
— Oarecum normal, nu?
— Avusese de gand s-o ceara in casatorie dupa ce pro-
blemele de serviciu s-ar fi rezolvat. IJi poti inchipui co-
borarea lui in infern.
— Cum a ie§it din el?
— Pai, cum vezi. S-a dus la un adapost de unde §i-a luat
potaia. A plecat pe insula Aran. A disparut de pe suprafata
139
Agnes Martin-Lugand
pamantului mai mult de doua luni. Nimeni nu §tia unde

este. Incepusem chiar sa raa gandesc sa cer sa fie cautat.
§i dupa aceea, intr-o zi, a aparut aici ca sa le ceara lui
Abby §i lui Jack cheile de la casa parintilor no§tri. §i s-a
instalat acolo. Incepand de atunci, a hotarat ca nicio
femeie nu-1 va mai face sa sufere §i ca va ramane singur.
— De ce e Megan aici? Ce vrea?
— Pe el. In felul ei, il iube§te.
Mi-au cazut umerii.
— Nu 1-a uitat niciodata, a reluat Judith vazandu-mi expre-
sia de neincredere. Sunt cinci ani de cand face totul ca sa-1
recupereze. A venit chiar sa planga la picioarele mele. Megan
ramane singura femeie pe care a iubit-o. In ciuda a tot ce i-a
facut ea, §tiu bine ca se vad din cand in cand, cand vine el
la Dublin cu treaba. Ai crede ca-1 haituie§te! §tie intotdeauna
unde sa-1 gaseasca. §i, ca din intamplare, cand se intalnesc,
Edward nu doarme niciodata la mine acasa. Este ca un dro-
gat care sufera o cadere dupa o cura de dezintoxicare.
— II domina, orice ar face, am zis cu naduf.
— A§ zice mai degraba ca il domina. Pentru ca ai venit
tu si 1-ai schimbat. Nu §tiu cum ai facut. Trebuie sa ai un
secret al tau. De Craciun nu suporta sa te vada §i apoi te-a
dus in refugiul lui. Insula Aran este ca un pamant sacru
pentru el.
— §i cu ce m-am ales?!
Nu reu§eam sa stau locului. Am luat pachetul de Ji-
gari §i am aprins una. Am tras un fum adanc ca sa incerc
sa ma calmez.
— Imi fac griji pentru el, a spus Judith. Chiar cand era
gata sa se lase cucerit de tine, sa incerce ceva, apare Me
gan, ii jura pe toti sfintii ca nu exista decat el in viata ei
§i ca e gata sa vina sa traiasca aici. O sa innebuneasca.
140
fiction connection
Oamertii fericiti citesc §i beau cafea
— Nua incercat sa ma retina cand a venit ea, iar cand

m-am dus sa-i cer explicatii, m-a trimis la plimbare. Pen-
tru mine, este foarte simplu, a facut alegerea. Ea sta la el,
nu?
— Nu, a trimis-o la hotel. I-am vazut reactia azi-noapte,
era nebun de xngrijorare cand i-a telefonat patronul pu-
bului. §i mai tarziu, cand te-a vazut cu tipul ala... sincer,
m-a speriat.
— Sa admitem ca te cred, ce sa fac acum?
— Totul! Trebuie sa faci totul. II vrei, da sau nu?
M-am intors catre u§a cu geam, ca sa-1 caut pe
Edward cu privirea. Era tot pe plaja, mai singur §i mai
fmmos ca niciodata.
— Bineinteles.
— Atunci, mi§ca-te! Sedu-1, mi§ca-ti fundul pe sub na-
sul lui, fa-1 sa inteleaga ca tu e§ti femeia vietii lui, §i nu
scorpia aia. Arata-ti coltii §i toate celelalte. N-o sa fie o
lupta cinstita intre tine §i ea, orice e permis. Va trebui sa
te inarmezi cu curaj ca sa-i spargi carapacea. §i sa mai §tii
ca el poate la fel de bine sa va dea papucii amandurora §i
sa dispara in lumea larga.
141
Noua
Judith tocmai plecase. Ma pusese sa jur pe Biblie

ca voi trece cat mai repede la atac. Numai ca, inainte
sa pornesc la lupta, trebuia neaparat sa ma trezesc din
mahmureala. Cand ma pregateam sa ma culc odata
cu gainile, cineva a batut la u§a. Ziua asta blestemata
nu avea sa se mai sfar§easca niciodata. Eram atat de
nervoasa, ca aproape am izbucnit in ras vazand-o pe
faimoasa Megan in fata mea. Nu pierdea vremea. M-a
privit din cap pana-n picioare, am profitat ca s-o cer-
cetez. Era prima data cand o vedeam de a§a aproape.
Era de o frumuseje rece, cu capul sus, privirea mandra
§i ascujita. Pe langa ea, orice femeie ar fi trecut drept
o pu§toalca abia ie§ita din liceu. Era femeia de afaceri
sexy in weekend, cu blugii ei de lux, pantofii cu toe
inalt fara urma de noroi §i unghiile ingrijite. Trebuie
sa recunosc, infaji§area mea de dupa petrecere nu ma
avantaja.
— Diana, nu-i a§a?
— Nu, Diane. Ce vrei?
— Se pare ca Edward a alergat in ajutorul tau, noaptea
trecuta?
fiction connection
— Ce te intereseaza?
— Nu-i da tarcoale. E al meu.
I-am ras in nas.
— N-ai decat sa razi, nu-mi pasa. Nu-ti pierde timpul.
Nu e§ti genul lui. Sincer, uita-te la tine.
A afi§at o mina dezgustata.
— N-ai altceva mai bun de facut? am intrebat-o. Pentru
ca, daca-ti inchipui ca am sa-ti las locul, poti sa fugi inca
dupa el.
Ea a zambit rautacios.
— I s-a facut mila de soarta ta, nu? a intrebat ea.
Mi s-a taiat respiratia, picioarele au inceput sa-mi
tremure, lacrimile mi-au aburit privirea, m-am agatat de
tocul u§ii.
— Sarmana de tine, a adaugat Megan.
Am auzit zgomotul unui motor. Ea a ranjit.
— Perfect, iata-1 pe Edward. Te va vedea in cea mai
buna zi a ta.
El a coborat din ma§ina §i ni s-a alaturat imediat.
— Ce faci aici? a intrebat-o pe Megan.
Am ramas dinadins cu capul plecat.
— Am aflat de nenorocirea care i s-a petrecut Dianei §i
am venit sa ii prezint condoleantele mele pentru soful §i
fiica ei.
Emana sinceritate.
— Ai terminat?
Tonul vocii lui a fost atat de taios, ca am ridicat ca
pul. O fulgera cu privirea. Ea afi§a acum o fata debordand
de solicitudine. S-a intors spre mine, mi-a pus o mana pe
brat.
— Imi pare rau, nu voiam sa rasucesc cutitul in rana. Sa
nu eziti, daca ai nevoie de noi. §i mai incolo, cand te vei
143
Agnes Martin-Lugand
simti mai bine, vom merge sa bem ceva ca intre fete. Iti
va face bine...
— Bine, Megan, a intrerupt-o Edward. S-a inteles. la
cheile §i du-te in casa.
Ea mi-a trimis un sarut. Sarutul lui Iuda. Se pregatea
sa piece, dar s-a razgandit foarte repede.
— Edward, vii?
— Nu, trebuie sa vorbesc cu Diane.
Ea a schitat un zambet. Moralul meu a crescut deo-
data. S-a apropiat de el.
— Nu te grabi, am sa pregatesc o cina de indragostiti.
S-a ridicat pe varful picioarelor §i 1-a sarutat in colpil
gurii. Am vazut mana lui Edward a§ezandu-se pe talia
ei. Ca o ba§ica infepata, m-am dezumflat din nou. Me
gan mi-a facut cu ochiul §i a plecat spre casa lui Edward.
§tiam ca il mancam din ochi, dar nu puteam sa fac ni-
mic. El §i-a trecut mana prin par, imi ocolea privirea. In
mod vizibil, se intreba de ce ramasese cu mine. Aveam
sa-i u§urez lucrurile.
— N-o face sa te-a§tepte.
— Ce te-a apucat ieri-seara?
— Trebuia sa-mi inec regretele.
Ne-am privit drept in ochi un lung moment.
— Ce a§tepfi de la mine? m-a intrebat in cele din urmS.
— Sa-fi iei via|:a in maini §i... anumite hotarari.
§i-a aprins o tigara §i mi-a intors spatele.
— E complicat. Nu pot sa-ti raspund, nu acum.
S-a indepartat, fara un cuvant in plus.
— Edward!
S-a oprit.
— Nu ma exclude din viata ta.
— Chiar daca a§ vrea, ar fi imposibil.
144
fiction connection
Oamenii fericitJ citesc $i beau cafea
Spunand asta, s-a indreptat spre casa lui. Megan

probabil ca ne urmarise, pentru ca a ie§it cand a ajuns
el pe terasa din fata casei. L-a tras spre ea §i 1-a dus ina-
untru. Razboiul incepuse §i Megan avea deja un avantaj
important. II cuno§tea la perfectie, §tia ce sa-i spuna
§i cand. Aveau un trecut comun pe care ea putea sa-1
utilizeze ca pe o arma. Cu el, eu mergeam mereu ca pe
oua. In afara de certurile de vecini, mai mult sau mai
putin violente, §i un armistitiu de cateva saptamani, in
final ce imparta§iseram eu §i Edward? Am adormit cu
aceasta intrebare.
Nu insemna nimic, dar Megan nu petrecuse noaptea

la el. Tocmai sosise. Edward era de ceva vreme pe plaja,
inarmat cu aparatul lui foto. Am ras singura privind-o
pe Megan cum incerca sa inainteze prin nisip incalfata
cu pantofi cu toe cui. Am crezut c5 fac pipi pe mine
cand Postman Pat a sarit pe ea. Acest caine extraterestru
era categoric cel mai bun prieten al meu. Se scaldase §i
se tavalise in nisip cu putin timp inainte §i magnificul
mantou din ca§mir al lui Megan era facut harcea-par-
cea. Deodata, s-a facut luminS. §tiam ce imparteam cu
Edward, iar Megan nu era in stare sa rivalizeze cu mine
in privinta asta.
Caciula §i ejarfa mea, din lana pura de oaie, evident,
imi vor fi atuul seducator. Incredibil. Mergeam spre plaja,
cu inima u§oara §i hotarata sa-i arat acelei g&sculite ca
nu ma zdrobise. Nu m-a vazut, eram chiar in spatele ei.
Vorbea singura: „Nici vorba sa mucegaiesc in gaura asta.
Am sa-1 aduc la Dublin repede, fie ce-o fi. §i o sa scap §i
de jegosul ala de caine cu aceasta ocazie".
Ah, ticaloasa!
— Salut, Megan! am spus trecand prin fata ei.
145
Agnes Martm-Lugand
Am fluierat. Postman Pat a venit alergand la chemarea

mea. A sarit pe mine, eu am ramas in picioare §i 1-am man-
gaiat. A latrat de bucurie cand m-a vazut luand un bat. L-am
aruncat, i-am facut cu ochiul rivalei mele §i am mers mai
departe pe plaja. Edward m-a vazut de la departare. I-am fa-
cut semn cu mana §i am continuat sa ma joc cu cainele. §tia
ca sunt acolo, era de-ajuns. Subtil, m-am apropiat de el, dar
fara sa-1 privesc, concentrandu-ma mereu asupra cainelui.
— Diane, 1-am auzit chemandu-ma.
Mi-am ascuns cu greu zambetul. Inainte sa am timp
sa ma intorc spre el, Postman Pat s-a aruncat pe mine.
Normal, aveam batul in mana. Am cazut in nisip. M-a
scuturat un ras nebun, total incontrolabil. Era exact ceea
ce voiam. Iar aliatul meu §i-a facut partea venind sa ma
linga pe fata. Cineva mi-a luat batul din mana §i Postman
Pat a fugit. Am deschis ochii. Edward era deasupra mea, cu
un picior de fiecare parte a corpului meu. I-am remarcat
trasaturile incordate, ochii incercanati. Dar imi zambea.
— Daca ai vedea in ce hal e§ti!
— Daca ai §ti ce putin imi pasa!
Mi-a intins mainile, eu le-am prins §i m-a ajutat sa
ma ridic. Am ramas tinandu-ne de mana cateva clipe.
Apoi, cu degetul mare a scuturat putin nisip de pe obra-
zul meu. Am regasit pe fata lui semnele tandretii pe care
o avusese pentru mine in ultima vreme. Acum era ocazia.
— Mergi cu mine putin? i-am propus.
Mana lui, tot pe obrazul meu, a cazut din nou §i el a
aruncat un ochi in directia marii, apoi s-a intors spre mine.
— Ma pregateam sa ma intorc, am de lucru.
Recreatia se sfar§ise. S-a dus sa-§i ia materialul foto.
Am oftat. Dar nu mica mi-a fost surpriza vazandu-1 ca se
apropie din nou de mine.
146
fiction connection
— Mai e§ti interesata de fotografiile de pe insula Aran?

— Sigur ca da.
— Atunci, vino cu mine, am sa ti le dau.
Am facut drumul inapoi pe plaja, in tacere. Cateva
clipe, aproape ca am uitat de Megan. Ne a§tepta, reze-
mata de ma§ina.
— Ce faci aici? a intrebat-o Edward brutal. Pana la
proba contrarie, tu ura§ti plaja.
— Voiam sa te vad, trebuie sa-î vorbesc despre proiec-
tele mele.
— N-am timp, am treaba.
— Pot sa a§tept.
Edward §i-a vazut de drum, eu 1-am urmat §i Megan
m-a urmat pe mine. In ce limba trebuia sa i se vorbeasca
pentru a inêlege ca deranja? El a deschis u§a §i a intrat.
Eu am ramas in prag. Megan m-a impins fara ca el sa-§i
dea seama §i 1-a urmat in casa.
— Ti-am spus ca nu acum, i-a repetat cand a vazut-o.
— Dar ea ce face aici?
— Edward are sa-mi dea ni§te fotografii, asta-i tot. Dupa
aceea, il las in pace.
El s-a dus la etaj. Am aprins o Jigara. Megan nu se
mi§ca din loc. Un adevarat caine de paza, in versiunea
molos pe tocuri. Doua minute mai tarziu, Edward a co-
borat cu un plic mare in maini. Mi 1-a dat fara un cuvant.
— Multumesc, i-am spus. Pe mai tarziu.
— Cand vrei.
I-am zambit o ultima oara inainte sa plec spre casa
mea. Am auzit rugaminfile lui Megan de a ramane la el.
Dar a trimis-o la plimbare.
Am ajuns in fata u§ii.
— Tu, a§teapta pufin! am auzit-o pe Megan spunandu-mi.
147
Agnes Martin-Lugand
La urma urmei, meritam din plin sa-mi savurez

victoria din acea zi. M-am rasucit §i i-am aratat cel mai
ipocrit zambet al meu. Furia o uratea.
— Ce-i cu fotografiile alea?
— A, astea? am intrebat-o bagandu-i plicul sub nas.
— Nu te juca!
— Sunt ni§te fotografii pe care Edward le-a facut cu
mine §i cu noi, pe insula Aran.
— Minti!
— Nu ma crezi? Totu§i este purul adevar. De altfel, pen-
siunea este incantatoare, paturile confortabile, un loc de
vis pentru indragostiji.
— Da-mi asta!
Mi-a smuls plicul din maini. Oricat de necredincioasa
eram, 1-am rugat pe bunul Dumnezeu sa nu fi exagerat.
Vazand trasaturile lui Megan deformandu-se sub efectul
furiei §i geloziei cumulate, am promis in sinea mea ca
voi aprinde o lumanare in prima biserica pe care o voi
intalni. Abby ma va ajuta.
— Nu este posibil, a repetat de mai multe ori.
— §i totu§i este.
Daca ochii ei ar fi fost mitraliere, a§ fi fost ciuruita de
gloante. Mi-a aruncat fotografiile in fata §i a plecat spre
ma§ina.
— Ai sa mi-o plate§ti!
Am privit in fuga prima fotografle. in locul ei, a§ fi facut
o criza de isterie. Rava§ita, nu mi-am dat nici macar oste-
neala sa-i raspund §i am intrat in casa sa studiez fotografiile.
A doua zi m-am hotarat sa ma due la pub, in spe-

ran|a ca il voi intalni pe Edward. Patronul mi-a zambit
larg. M-am catarat pe un scaun.
148
fiction connection
— Imi cer scuze pentru data trecuta.

— Nicio problema, li se intampla tuturor, mi-a raspuns
servindu-mi o halba. Din partea casei.
— Multumesc.
A aruncat o privire spre intrare, a ridicat ochii la cer
§i s-a intors spre mine.
— Curaj.
— Poftim?
— Buna seara, Diane, mi-a spus Megan.
S-a a§ezat gratios alaturi de mine §i a comandat un
pahar cu vin alb. Daca aparea Edward, n-a§ fi rezistat com-
paratiei. Era limpede ca niciun barbat nu ar fi putut sa-i re-
ziste. Era magnifies, cu rochia ei neagrS, nici vulgarS, nici
provocatoare. Doar sexy, cu clasa, aratand din piele atat
cat trebuia ca sa te faca sa dore§ti sa descoperi mai mult.
— Iti propun un targ, mi-a spus dupa cateva secunde.
M-am intors spre ea, mai mult decat neincrezatoare.
— Sunt gata sa recunosc ca e ceva intre voi, a inceput.
E§ti o concurenta la inima lui, nu pot decat sa te admir.
Prima noutate.
— Unde vrei sa ajungi?
— Edward e al meu, orice ai face, dar te are in minte §i
trebuie sa rezolv aceasta problema. A§a ca m-am gandit
sa dispar cateva zile, tu il seduci, te culci cu el. In felul
acesta, va putea sa treaca la altceva... §i in sfar§it sa se
intoarca la mine.
— Cred ca trebuie sS te tratezi.
— N-o face pe mironosita. Ceva imi spune ca n-ai mai
avut un barbat in pat dupa moartea sotului tau.
Imi venea sa vomit.
— §tii, sa redescoperi placerile sexului cu Edward este o
foarte buna recapitulare. In realitate, ifi fac un serviciu.
149
Agnes Martin-Lugand
Devenea chiar sordid. Nu mai puteam sa leg doua

vorbe.
— Refuzi? Cu atat mai rau pentru tine.
Mi-a aruncat o ultima privire inainte sa-§i scoata te-
lefonul din geanta §i sa formeze numarul lui.
— Edward, eu sunt, s-a sclifosit. Sunt la pub... Ma
gandeam la tine. Ne vedem asta-seara?... Trebuie sa
vorbim...
Vocea i se schimba pe masura ce vorbea, devenea
tot mai blanda, mai invaluitoare. Degetele ei se jucau cu
niste firimituri imaginare de pe tejghea.
— Imi pare rau pentru ieri, §tiu ca ai nevoie sa fii singur
ca sa lucrezi.
Nu auzeam raspunsurile lui Edward, dar le ghiceam
din cuvintele lui Megan.
— §i-apoi, n-ar fi trebuit sa-|i repro§ez ca petreci un
timp cu Diane, a continuat ea. E§ti un om bun, o ajuti sa
i§i revinS. A fost foarte nepotrivit din partea mea dupa
tot ce ti-am facut.
Innebuneam. Edward nu putea sa inghita o aseme-
nea minciuna.
— Dar este atat de greu sa te vad cu alta femeie, s-a
smiorcait ea. Imi dau seama de raul pe care î 1-am facut.
A§ vrea sa ne regasim... ca inainte...
Era de ras. Nu putea sa mearga. Imposibil. Edward nu
va cadea intr-o capcana atat de grosolana. Nu va cadea
din nou in ghearele acestei tigroaice care se dadea drept
o pisicuta inofensiva.
— Te implor, a §optit ea. Spune da. Doar in seara asta,
te rog. Vom vorbi despre mutarea mea aici...
Un zambet rautacios i-a umbrit fata.
— Multumesc..., a oftat, infranta. Te a§tept.
50
fiction connection
Ce cretin! Scorpia a inchis, a scos o oglinda din

geanta §i §i-a verificat machiajul. A pus totul la loc §i s-a
intors spre mine.
— Edward nu se va schimba niciodata, §tiu foarte bine
ce vrea sa auda.
— E§ti odioasa, cum poti sa vorbe§ti despre el in felul
acesta? §i toate minciunile tale?
Mi-a respins remarca printr-un gest al mainii.
— Un sfat: nu-ti petrece seara a§teptandu-l. A izbucnit
in ras. Sarmana Diane, te-am prevenit!
Am plecat spre terasa tragand din tigara ca o apucata.
Cand m-am intors in pub, am observat ca Edward
sosise. Megan §i cu el se pregateau sa piece. §i-a trecut
un brat pe dupa mijlocul lui, el a lasat-o, eu am strans
pumnii. Ea m-a vazut prima.
— Cea de acolo nu este Diane? 1-a intrebat.
— Ba da, i-a raspuns privindu-ma.
L-a tarat spre mine. Eu §i el nu ne-am slabit din ochi.
— Buna seara, mi-a spus Megan. Ce pacat, nu §tiam ca
e§ti aici, am fi putut sa bem ceva impreuna §i sa facem
cuno§tin1;a cu adevarat.
Mi-a adresat un zambet incarcat de o mare amabili-
tate. Edward o observa cu o privire pe care nu i-o cuno§-
team. Siderata de talentele actorice§ti ale lui Megan, am
lasat-o sa vorbeasca fara sa am timp sa o pun la locul ei.
— Trebuie sa te lasam, am rezervat o masa. Ne revedem
curand?
Total descumpanita, am dat din cap proste§te.
— A§teapta-ma in ma§ina, i-a spus Edward.
Ea l-a sarutat pe obraz apoi mi-a spus „pe curand".
Am urmarit-o cu privirea. La fel §i Edward. S-a oprit la
u§a, s-a rasucit spre noi §i ne-a facut un semn cu mana.
151
Agnes Martin-Lugand
— Chiar o sa-ti petreci seara cu ea?

— Trebuie sa stam de vorba.
— Nu uita ce ti-a facut.
Privirea lui Edward s-a inasprit.
— N-o cunojti.
— N-o lasa sa-ti
; faca rau.
— S-a schimbat.
Se pregatea sa piece, 1-am tinut de haina.
— E§ti sigur de asta?
— O seara buna.
I-am dat drumul, el s-a mai uitat o data la mine §i a
plecat.
Nu s-a intors tarziu acasa. Cand am vazut lumina
ro§ie strecurandu-se printre obloane, am injeles ca se
inchisese in camera obscura. Pesemne Megan e§uase in
tentativa ei.
Moralul meu s-a prabu§it a doua zi; erau amandoi pe

plaja. Ii priveam ascunsa dupa perdeaua camerei mele. Ea
se lipea de el, ii zambea batand din gene, eram sigura de
asta. Totu§i, el pastra o anumita distanta fata de ea. Au
venit catre casa, el a insotit-o pana la ma§inS. Erau fata in
fa|a. Distingeam chipul sumbru al lui Edward, ea §i-a pus
mainile pe torsul lui. El a dat din cap §i s-a tras inapoi.
Megan s-a ridicat pe varfuri ca sS-1 sSrute pe obraz. A
urcat in ma§ina §i a plecat. El §i-a aprins o Jigar3 inainte
sa se inchida in casa.
Cateva ore mai tarziu, cineva batea la u§a mea. Am
deschis §i 1-am vazut pe Edward.
— Pot sa intru?
M-am dat la o parte, el a intrat in living. Parea ner-
vos, se invartea de colo-colo.
152
fiction connection
— Ai ceva sa-mi spui?

— Plec.
— Cum adica, pled?
S-a intors §i s-a apropiat de mine.
— Plec doar pentm cateva zile. Am nevoie sa fac un pas
inapoi.
— Inteleg. §i Megan, ea ce face?
— Ramane la hotel.
I-am mangaiat obrazul aspru din cauza barbii, mi-am
trecut un deget peste cearcanele lui. Oboseala il marca
din ce in ce mai mult. Era la capatul puterilor.
— Ai grija de tine.
Nu ma slabea din ochi. Pe nea§teptate, m-a luat in
brafe, m-a strans la piept §i §i-a lasat capul pe pieptul
meu. M-am agatat de el §i nu mi-am putut refine cateva
lacrimi. §i-a inaltat fata, m-a sarutat pe tampla, mi-a dat
drumul §i a plecat fara un cuvant.
Imediat dupa plecarea lui, m-a cuprins melancolia.
Rataceam ca un suflet chinuit prin casa.
Zilele se scurgeau §i semanau intre ele, tensiunea
scazuse. Nu ie§eam din casa. Nu voiam sa dau peste Me
gan §i sa o iau de la capat cu lupta aceea puerila. Nu era
de mirare ca Edward fugise. Nu dadea niciun semn, dar
nu eram surprinsa. Petreceam ore intregi stand xntr-un
fotoliu, cu fata catre golful din Mulranny. Ma duceam
cu gandul inapoi in timp, pana la moartea lui Colin §i a
Clarei, sosirea mea in Irlanda, intalnirea cu Edward.
Intr-o dupa-amiaza, a sunat telefonul. Felix. Am ezi-
tat cateva clipe inainte sa-i raspund.
— Salut.
— Inca nu te-ai inecat in bere?
— Ce prost e§ti cateodata. Ce e nou la Paris?
153
Agnes Martin-Lugand
— O, nimic deosebit. §i tu?

— Tot nimic.
— Ai o voce ciudata. Nu te simti bine?
— Ba da, ba da, totul e bine.
— Ce faci in acest moment?
— Ma gandesc la viitorul meu.
-S i?
— Sunt inca nehotarata, dar sper sa gasesc raspunsurile
in curand.
— Tine-ma la curent.
— Promit. Bun, te las.
Am inchis §i mi-am aprins o tigara.
O saptamana de cand plecase Edward. O saptamana

de cand intorceam situatia pe toate fetele, de cand luam
in calcul toate scenariile. Cand cineva a batut la u§a mea
la sfar§itul unei dupa-amiezi, am §tiut ca era momentul
adevarului.
Edward statea in prag, serios. §i-a cufundat ochii
intr-ai mei; mi s-a facut frica. Inima mi-a luat-o razna.
Fara sa spuna un cuvant, a intrat §i s-a oprit in fata u§ii
cu geam. L-am urmat §i am ramas la cativa pa§i de el. §i-a
trecut mana peste fata §i a oftat adanc.
— Cand a venit Megan, fusesem depa§it de evenimente.
M-am speriat de ceea ce cadea pe capul meu. Totu§i,
aveam deja toate raspunsurile, §i inca de ceva timp. Daca
a§ fi fost cinstit cu mine insumi de la inceput, a§ fi evitat
tot acest circ.
— Ce incerci sa-mi spui? l-am intrebat cu voce tremu-
ratoare.
— I-am cerut lui Megan sa piece, sa se intoarca la ea
acasa, in Dublin.
154
fiction connection
— E§ti sigur de asta?

— A ie§it din viata mea, o data pentru totdeauna. S-a
terminat. Acum suntem noi doi, doar noi doi.
Am ramas fara glas. L-am privit, nu fusese niciodata
atat de senin, atat de relaxat ca in acea clipa. Mi-a zambit,
s-a apropiat de mine, m-a luat de mijloc. M-am agatat de
cama§a lui ca sa nu ma prabu§esc. Am evitat intensitatea
privirii lui. §i-a lipit fruntea de a mea.
— Diane, vreau sa construiesc ceva cu tine... te...
I-am pus degetele pe buze. Tacerea a invadat inca-
perea, a§ fi putut sa-mi aud inima batand. Am observat
mainile mele a§ezate pe torsul lui, ii simteam respiratia
pe piele. M-am eliberat u§or din stransoarea lui. M-am
dat inapoi §i m-am lasat sa cad pe canapea. M-a urmat,
s-a a§ezat pe masa joasa din fata mea §i mi-a luat mainile.
— Vom reincepe de la zero, mi-a spus. Nu te speria.
M-am uitat in ochii lui. Tandretea §i iubirea pe care
le-am vazut acolo m-au tulburat. Nu puteam sa mai ra-
man mult timp fara sa spun nimic.
— Asculta-ma, vrei?
Mi-a zambit, i-am strans mainile. Am respirat adanc
inainte sa incep.
— Nu credeam ca va fi atat de greu... In absenta ta,
m-am gandit mult la tot ce ni s-a intamplat de cand
sunt aici. Ai intrat in viaja mea §i am avut din nou
chef sa ma lupt, sa rad, sa traiesc... Ai devenit atat de
important pentru mine, aproape esential... Am crezut
in asta... am crezut atat de mult in asta, dar... de fapt,
m-am lasat leganata de iluzia ca tu vei umple tot vidul
din mine §i... ca... voi putea din nou sa iubesc... Emotia
m-a cople§it. N-am facut niciun efort sa-mi stapanesc
lacrimile.
155
Agnes Martin-Lugand
Mainile imi tremurau, le strangeam mai tare pe ale lui.

Privirea sa trada raul pe care ma pregateam sa i-1 fac.
Trebuia totu§i sa merg pana la capat.
— Dar nu sunt pregatita... trag prea multe dupa mine.
Nu pot sa ma debarasez de Colin, cum tocmai ai facut
tu cu Megan. Daca incep o relatie cu tine, iti voi repro§a
intr-o buna zi ca nu e§ti el... ca esti tu. Nu vreau asta...
Tu nu e§ti carja mea, nici vreun medicament, meriti sa fii
iubit neconditionat, pentru tine insuti, §i nu pentru vir-
tutile tale curative. §i §tiu ca... nu te iubesc cum trebuie.
In orice caz, nu inca. Trebuie mai intai sa ma reconstru-
iesc, sa fiu mai puternica, sa imi fie mai bine, sa nu mai
am nevoie de ajutor. Numai dupa aceea, voi putea sa te
iubesc. Total. Intelegi?
Mi-a dat drumul la maini ca §i cum 1-ar fi ars, maxi-
larul i s-a incordat.
Am respirat, am privit aiurea inainte sa-i dau lovitura
de grade:
— Am sa plec, pentru ca nu pot sa traiesc aproape de
tine.
Nici departe de tine, am gandit. Lacrimile imi curgeau
fara oprire, ne-am privit in ochi.
— Mi-am luat biletul de avion. In cateva zile parasesc
Mulranny, ma intorc la Paris. Trebuie sa termin propria
reconstrucîe §i trebuie s-o fac singura, fara tine.
Am incercat sa-i iau mana, el s-a dat inapoi.
— Iarta-ma, am §optit.
A inchis ochii, a strans pumnii, a respirat adanc. Apoi,
fara o privire pentm mine, s-a ridicat §i a pomit catre ie§ire.
— A§teapta, 1-am implorat alergand dupa el.
A deschis u§a cu bruschete, a lasat-o deschisa, a aler-
gat la ma§ina, a urcat §i a plecat. Am inteles in clipa aceea
156
fiction connection
ca nu-1 voi revedea niciodata. §i asta durea, durea foarte

tare.
Cel mai simplu a tost sa-1 anunt pe Felix. I-am

telefonat.
— Iar tu! mi-a spus cand a raspuns.
— Mda... e§ti gata sa ma suporti din nou?
— Poftim?
— Ma intorc.
— Ce faci?
— Ma intorc la Paris.
— Yallahl Am sa organizez o petrecere mare. §i dupa
aceea, ai sa te instalezi la mine acasa...
— Stop! Nici vorba de petrecere. §i am sa locuiesc in
camera de deasupra cafenelei.
— E§ti bolnava, aia e o maghernita.
— E foarte buna. §i-apoi asta va face sa deschidem la
timp.
— Adica ai de gand sa munce§ti? Asta-i chiar buna.
— §i totu§i e adevarat. Ne intalnim la cafenea.
— Nu a§a repede. Vin dupa tine la aeroport.
— Nu e nevoie, am sa ma descurc singura. Acum §tiu
s-o fac.
Trei ore mai tarziu, cu inima grea, m-am dus la Abby
§i Jack. Mi-a deschis Judith.
— Ce faci? i-am zis.
Ea mi-a sarit de gat.
— Unde-i fratele meu? M-am intalnit cu ticaloasa
aseara, dadea pe gat tot ce putea intr-un pub. Am sarit in
ma§ina ca sa va felicit.
— E bine ca e§ti aid, trebuie sa va vorbesc la toti trei.
— Ce se intampla?
157
Agnes Martin-Lugand
— Sa mergem la Abby §i Jack.

Mi-a facut loc sa tree. Abby m-a luat in brate tot
spunandu-mi „draga mea". Probabil Judith i se destai-
nuise. Le-o fi spus ca Edward §i cu mine ne intelegeam
de minune. Ochii mi s-au impaienjenit, am intalnit pri-
virea perspicace a lui Jack, intelesese deja. Aveam sa stric
atmosfera cat ai clipi.
Ne-am a§ezat. Abby §i Judith se agitau pe canapea.
Numai Jack i§i pastra calmul, ma privea.
— Pleci, nu-i a§a? m-a intrebat el.
— Da.
— Ce? Dar ce-nseamna povestea asta? a strigat Judith.
— Viata mea este la Paris.
— §i Edward?
Am lasat capul in jos §i m-am chircit.
— Credeam ca-1 iube§ti. Nu e§ti mai buna decat cea-
lalta, ai profitat de el §i acum il la§i balta!
— Judith, ajunge, a intervenit Abby.
— Cand pleci? m-a intrebat Jack.
— Poimaine.
— Atat de repede! a exclamat Abby.
— E mai bine. Mai e ceva... cand i-am spus lui Edward
hotararea mea, a plecat, nu s-a intors acasa, sunt trei zile
de atunci. Nu §tiu unde este... imi pare rau.
— Nu e vina ta, mi-a spus Jack.
Judith a sarit de pe canapea §i §i-a luat telefonul.
— Robotul! a bombanit. Iar o sa ne arate fata lui de fiara
salbatica. Am trecut deja o data prin asta, nu §i a doua
oara! Dracia dracului!
Ro§ie de furie, a fluturat mobilul §i s-a purtat ca §i
cum nu existam.
— E timpul sa plec, i-am anuntat.
158
fiction connection
Oamenii fericiti citesc $i beau cafea
M-am indreptat catre ie§ire. M-au urmat tofi trei.

Cu coada ochiului, 1-am vazut pe Jack luandu-§i sotia pe
dupa umeri. Tristetea §i nelini§tea se citeau pe chipurile
lor. In pragul u§ii, Abby m-a cuprins in brate.
— Da-ne ve§ti despre tine.
— Multumesc pentru tot, i-am raspuns luptand impo-
triva lacrimilor.
I-am rSspuns la imbrati§are, 1-am sarutat pe obraz pe
Jack §i m-am intors spre Judith.
— Vin cu tine pana la ma§ina, mi-a spus ea fara o privire.
Am deschis portiera, mi-am amncat geanta inauntru.
Judith nu spunea nimic.
— Am pierdut o prietena? am intrebat-o.
— Tu ai hotarat sa fii tampita! Sunt satula deja de fra-
tele meu ca sa ma mai ocup...
— Vei avea grija de el?
— Conteaza pe mine ca am sa-i dau cateva la fund.
— Nu §tiu ce sa-ti spun. A§ fi vrut ca asta sa se...
— §tiu, m-a intrerupt ea privindu-ma drept in ochi. Pot
sa vin la Paris sa te vad, daca am chef?
— Cand vrei.
Am inceput sa plang §i am vazut ca §i ochii lui Judith
se umplusera de lacrimi.
— Acum, salveaza-te.
Am strans-o in brate inainte sa urc in ma§ina. Am
plecat fara sa-i mai arunc nicio privire.
Am facut o mare curatenie de primavara ca sa dispara

orice urma a trecerii mele. Valizele mele s-au inghesuit
mai intai la u§a, dupa aceea in ma§inS. Inchizand port-
bagajul, m-am uitat la casa vecina, dezolant de lipsita de
orice prezenta. Ultimele mele ore irlandeze se scurgeau
in cea mai mare singuratate.
159
Agnes Martin-Lugand
Mi-am petrecut ultima noapte stand pe canapea,

a§teptand nu §tiu ce. Soarele abia rasarise cand am pus
capat acestui calvar. Am inghitit o cafea §i am fumat o
tigara facand o ultima data turul proprietatii.
Afara era intuneric, ploua §i rafale de vant se napus-
teau asupra mea. Pana la urma, invinsesem clima irlan-
deza, avea sa-mi lipseasca.
Cand am incuiat u§a, m-a cuprins amejeala. M-am
sprijinit cu fruntea de u§a. Era timpul sa plec, m-am in-
tors spre ma§ina §i am inlemnit. Edward era acolo, cu
chipul impenetrabil. Am alergat §i m-am aruncat plan-
gand in bratele lui. M-a strans la piept §i m-a mangaiat
pe par. I-am respirat din toti plSmanii parfumul. Buzele i
s-au a§ezat pe tampla mea, le-a apasat puternic pe piele.
Asta mi-a dat curaj sa ridic ochii spre el. §i-a pus mana
mare pe obrazul meu, m-am sprijinit de palma lui. Am
incercat sa-i zambesc, nu am reu§it. Mainile mele inca
agaâte de el i-au dat drumul. §i-a fixat privirea intr-a
mea, pentru ultima data, §tiam, §i a plecat spre plaja.
Am urcat in ma§ina §i am pornit. Incheieturile degetelor
mi se albisera, atat de tare strangeam volanul. O ultima
privire in oglinda retrovizoare, era acolo, sub ploaie, in
fata marii. Lacrimile mi-au incejojat privirea, le-am §ters
cu dosul mainii §i am accelerat.
160
fiction connection
Zece
Am coborat din taxi in fata cafenelei. §oferul a pus

valizele pe trotuar. Cafeneaua era inchisa. Nici urma de
Felix. Stateam la u§a. Mi-am lipit fruntea de vitrina. Totul
era intunecat §i parea plin de praf. M-am a§ezat pe una
dintre genjile de voiaj. Am aprins o tigara §i am inceput
sa privesc in jur.
Intoarcere la punctul de plecare. Nu se schimbase
nimic; oamenii grabiji, circulafia infernala, agitatia ma-
gazinelor. Uitasem in ce masura faceau parizienii mutre
in permanenta. Un stagiu de caldura umana irlandeza ar
trebui sa fie obligatoriu in programa §colara. Gandeam
asta, dar §tiam cu siguranta ca, in cel mult doua zile, voi
avea aceea§i fata palida §i putin amabila ca §i ei.
O ora de cand a§teptam. Felix se vedea in departare.
§i mi-am spus ca se schimbase mult. Mergea pe langa
ziduri, cu §apca pe cap, camuflat in spatele gulerului de
la haina. Cand a fost in fata mea, am observat un pansa-
ment enorm de-a latul feêi lui.
— Nu vreau sa aud nimic, mi-a spus.
Am izbucnit in ras.
— Acum inteleg de ce e cafeneaua inchisa.
161
Agnes Martin-Lugand
— Numai intoarcerea ta putea sa ma scoata din casa.

Dumnezeule, chiar e§ti aici (m-a ciupit de obraji). E gro-
zav, ca §i cum nu ai fi plecat niciodata!
— Mi se pare caraghios, §tii.
Oboseala acumulata incepea sa ma apese. M-am stre-
curat in bratele lui §i am inceput sa plang.
— Nu te necaji atata pentru mine. Nu e decat un nas
spart.
— Idiotule!
M-a leganat sufocandu-ma la pieptul lui. Am ras
printre lacrimi.
— Nu mai pot sa respir.
— Chiar vrei sa locuie§ti acolo sus?
— Da, ar fi perfect.
— Daca vrei sa te joci de-a studenta fara un ban, e
treaba ta.
M-a ajutat carandu-mi o parte dintre valize. A lovit
cu umarul ca sa deschida u§a cladirii.
— O, ce rau doare.
Am pufnit in ras.
— Gura!
Mi-a dat cheia in fata u§ii apartamentului. Am des-
chis, am intrat §i am fost surprinsa sa vad teancuri de
cutii de carton.
— Ce-i asta?
— Ceea ce am putut sa salvez din apartamentul vostru.
Sunt ni§te adevarati piranha batranii. Am depozitat totul
aici a§teptand sa te intorci.
— Multumesc.
Eu nu ma opream din cascat, iar Felix nu se oprea din

turuit. Ca variable, comandase o pizza pe care o impartise-
ram, a§ezati pe jos in juml unei cutii care servea de masuta.
162
fiction connection
Oamenii fericip citesc $/ beau cafea
Mi-a povestit in amanunt cum i§i sparsese nasul, o poveste

intunecata dupa o seara udata din bel§ug cu alcool.
— Asculta, 1-am intrerupt, avem tot timpul, acum sunt
franta §i maine trebuie sa fim in forma.
— De ce? *
— Cafeneaua, asta iji spune ceva?
— Deci nu e o gluma, vrei sa te reapuci de munca?
M-am multumit sa-i arunc o privire.
— OK, am inteles.
S-a ridicat. L-am insotit pana la u§a.
— Ne vedem maine-dimineata ca sa punem lucrurile la
punct, i-am spus.
S-a scotocit prin buzunare §i mi-a intins un set de chei.
— Daca nu ma trezesc, a spus imbrati§aridu-ma.
— Noapte buna.
M-a privit ciudat.
— Ce-i?
— Nimic, mai vorbim.
Zece minute mai tarziu, eram in pat, lomnul nu ve-
nea. Uitasem zgomotul ora§ului, claxoanele, sirenele,
somnambulii, noaptea mereu luminata. Mulranny era
foarte departe. La fel §i Edward.
Am trecut prin culoarul imobilului ca sa intru in

cafenea. U§a a scarjait. Mirosea a aer inchis. Am apasat
pe intrerupator. Mai multe becuri nu mai funcjionau.
Cafeneaua nu mergea bine. Am paît inatmtru. Cautam
in adancul amintirilor mele impresiile cafe ma incercau
candva. Nu mai ramasese mare lucru din ele. Am mers
de-a lungul rafturilor, unele erau goale. Pe altele, am
atins u§or cartile cu mana. Am luat una la intamplare, era
aspra, ingalbenita, a doua §i a treia nu se aflau intr-o stare
mai buna. M-am dus in spatele tejghelei. Am mangaiat
163
Agnes Martin-Lugand
lemnul barului, era lipicios. Am aruncat un ochi la vesela;

paharele §i ce§tile erau ciobite. O foaie de hartie era lipita
cu banda adeziva pe una dintre pompele de presiune,
aflata in pana. Registrele de calcul §i de comenzi erau
aruncate pe jos. Numai panoul fotografic era curat §i la
locul lui. Dozatorul mi-a rezistat minute lungi inainte
sa scuipe un lichid care avea vag culoarea cafelei. M-am
rezemat de perete §i am inghitit bautura strambandu-ma.
Morala: sa nu mai las niciodata nimic pe seama lui Felix.
Ca s-o scot la capat, ca sa flu pe picioarele mele, ca sa ma
vindec, voi trezi la viata cafeneaua.
Spalam pentru a treia oara pe jos cand scumpul meu
asociat a binevoit sa apara.
— Te reprofilezi in femeie de serviciu?
— Da. §i tu la fel, de fapt.
I-am aruncat in fata o pereche de manu§i din cauciuc.
Dupa cateva ore de munca, stateam pe jos. Zeci de
saci cu gunoi se inghesuiau pe trotuar. Spre deosebire de
noi, cafeneaua mirosea a curat.
— Felix, incepand de acum nu te mai joci de-a biblio-
tecarul.
— Atunci, o sa ma joc de-a negustorul?
Am clatinat din cap.
— §i o sa le spui prietenilor tai ca va trebui sa-§i pla-
teasca pana §i un pahar cu apS. S-a injeles bine?
— Ma sperii cand e§ti a§a.
§i-a acoperit faâ cu mainile. I-am dat o palmS §i
m-am ridicat in picioare.
— Acum du-te sa te joci.
— Maine ce facem?
— Facem comenzile.
— Ai nevoie de mine?
164
fiction connection
— Maturizeaza-te un pic. Ai grija sa fii dis-de-dimineata

la program.
Felix §i cu mine eram fiecare de o parte a barului, eu

verificand incasarile in timp ce el pregatea comenzile.
— Stop! M-am saturat, a decretat el.
S-a ridicat, a pus cate un pahar de vin pentru fiecare
§i a aranjat toate caietele inainte sa se a§eze pe bar.
— Doamna comandant-§ef nu protesteaza?
— Nu, ma pregateam sa te anunt ca am terminat pentru
astazi.
A ras, a ciocnit cu mine §i §i-a luat pachetul de tigari
de pe tejghea. M-am uitat la el cat am putut de urat.
— Te rog, e inchis, am dreptul sa fumez. Nici tu n-ai sa
rezi§ti mult.
Mi-a plimbat nicotina pe sub nas.
— Bine, dar plate§te-j:i tigara. Am aprins-o pe-a mea, am
luat o gura de vin §i 1-am privit. M-am schimbat?
— Chiar §i cand Colin §i Clara inca mai erau aid nu
te-am vazut niciodata cu asemenea chef de munca §i ce e
grozav e ca te descurci singura.
— Cred ca refacerea vietii mele trece prin cafenea. Sun-
tem noroco§i ca avem locul asta, nu?
— Nu ai de gand sa te spete§ti muncind, nu? Pentru ca
in cazul asta, demisionez.
— Pentru cat faci tu, n-ar fi o mare pierdere.
— Serios, cum te simjji?
— Bine.
— Mda...Vii sa ne distram, diseara?
— N-am chef.
— Doar n-o sa stai toata viata inchisa in cafenea.
— Promit ca intr-o zi voi petrece din nou cu tine.
165
Agnes Martin-Lugand
— Trebuie sa vezi lume §i-apoi nu §tiu... poate ca e tim-

pul... ai putea sa intalne§ti un tip simpatic.
§tiam ca ifiai devreme sau mai tarziu va trebui sa fac
marturisiri. u
— Cred ca 1-am intalnit prea devreme.
Felix a oftat.
— Sunt doi ani de cand Colin nu mai e.
— §tiu.
— E§ti de groaza, o sa ajungi o fata batrana cu pisici. A
sarit de pe tejghea dand din cap. Ma due sa fac pipi.
— Cu atat mai bine pentru tine, am raspuns aprinzand
o tigara.
Cinci, patru, trei, doi, unu...
— Ai cunoscut pe cineva? a zbierat el ie§ind de la toaleta.
— §litul tau...
— Raspunde-mi! Gibe e? Unde e? ll cunosc?
— Da. ^
— Edward!Te-ai cuplat cu irlandezul. Eram sigur. §i?
Vreau detalii picante! : "
— Nu e nimic de povestit. IprezUm situafia foarte sim*-
plu, el mi-a facut mult bine, M i-am fSctit mult fail §i in
mod sigur 1-am pierdut definitiv, totul se termina aid.
— Tu nu e§ti in stare sa fad rau nici unei mu§te, dara-
mite unui tip ca el, imposibil. A venit sif ma ia in brafe
§i m-a sufocat, cum ii era obiceiul. Hai... Spune-mi ce s-a
intamplat.
— Te rog, prefer sa nu vorbesc despre el;
— De ce?
— Pentru ca-mi lipse§te. 1f &1
M-am ghemuit §i mai tare in bratele lui.
— Bine ca nu 1-ai adus in bagaje. Ar fi fost foarte rau.
Tot timpul a§ fi avut chef sa sar pe el.
166
fiction connection
Am plans. De bucurie. De tristete. Felix m-a leganat

mult timp inainte sa reu§esc sa raa calmez.
Cafeneaua era pregatita. Eu, in mai mica masura.

Dormisem putin, eram nelini§tita §i, in acela§i timp, ne-
rabdatoare. Am verificat pentru ultima oara lucrurile.
Totul era luna: vesela cea noua era aranjata la locul ei,
pompa de presiune functiona de minune, dozatorul da-
dea o cafea demna de acest nume, barul stralucea, iar car-
tile, noi-noute, bine a§ezate §i puse in valoare i§i a§teptau
cititorii pe rafturi.
Felix §i cu mine a trebuit sa desprafuim, in sensul cel
mai pur al cuvantului, catalogul. !i lasasem mana libera,
caci era prea mult timp de cand eu nu mai eram interesata
de ce se petrecea in lumea literara ca sa mai fiu la curent.
„Trebuie sa luam §i chestii rock'n'roll, afirmase el. §tii
ca avem clientela pentru a§a ceva." Nu ma indoiam, in
masura in care lui ii revenea sarcina sa avem acest fel de
clientela. Comandase ajadar, printre altele, Chuck Palah-
niuk, Irvine Welsh §i ultimul roman al unui autor francez
pe care nu-1 cuno§team, Laurent Bettoni. Cartea se intitula
Corpurile terestre. „Ai sa vezi, e ca §i cum Sade ar fi scris
Legaturi periculoase, dar intr-un stil foarte modern", spu-
sese Felix. „Asta o sa ne aduca un u§or parfum de scandal
destul de simpatic". Zambisem. Dupa doi ani de letargie,
nu ma sim|eam pregatita pentru desfrau §i scandal.
lata, primul pas fusese fScut. Am deschis u§a ca sa
aud clopo|:elul, ca inainte, cand asta ii facea placere Cla-
rei. Sub pleoapele mele inchise, a aparut zambetul ei.
Primul client a intrat. Ziua incepuse.
Felix a ajuns pe la pranz, incarcat cu un monumental
buchet de trandafiri §i frezii, asemSnator celui pe care
167
Agnes Martin-Lugand
Colin mi-1 oferise cu ani in urma. Mi 1-a dat stangaci §i

s-a dus sa-§i lase haina in cuier. Am gasit un loc pentru
flori §i m-am dus la el. M-am ridicat pe varful picioarelor
§i 1-am sarutat pe obraz.
— Ar fi fost mandru de tine, mi-a spus la ureche.
Mi-am petrecut duminica aranjandu-mi apartamen-

tul. Ma intorsesem de cincisprezece zile §i inca traiam
printre cutii de carton §i valize. Apartamentul nu era
mare, dar era placut. Aici ma simfeam in siguranja §i
acasa. Am pus pe pereti cateva fotografii cu Colin §i cu
Clara pentru ca ei sa fie prezenti. Hainele mele, §i numai
ale mele, §i-au gasit locul intr-un dulap. Am a§ezat pe o
etajera cartile care ma insotisera in Irlanda. §i am repus cu
placere in functiune splendida cafetiera pe care mi-o ofe
rise Colin. !i datoram mult lui Felix pentru ca o salvase.
Nu-mi mai ramasese de golit decat o geanta de voiaj.
Acolo am gasit fotografiile lui Edward. Incapabila sa re-
zist, m-am a§ezat pe jos ca sa ma uit la ele. Vazandu-ne pe
amandoi pe hartia ludoasa, indoielile §i amintirile m-au
asaltat inca o data. Edward era permanent in gandurile
mele. Imi faceam griji pentru el. A§ fi vrut sa §tiu cum ii
merge, ce face, ce mi-ar spune daca ar §ti ca imi reluasem
munca. A§ fi vrut sa §tiu dacS se gandea la mine. Am pus
fotografiile intr-o cutie cu amintiri in fundul unui dulap.
Am oftat, am dat drumul la muzica §i m-am dus in baie.
Am lasat sa-mi curga apa pe corp visand cS, a doua zi, ma
voi trezi ca sa incep o noua saptamana de munca. Voi
reu§i sa deschid ochii la $apte §i jumatate, ma voi ridica
in picioare, ma voi imbraca §i voi deschide cafeneaua.
Voi gasi forâ sa zambesc clienîlor, sa le vorbesc. Voi
reuji, n-aveam de ales.
fiction connection
Soarele se strecura prin perdeaua camerei, asta ma

va ajuta sa imi indeplinesc misiunea din aceasta zi. Era
o luna de cand ma intorsesem, nu mai voiam sa aman.
Mi-am acordat timp sa ma pregatesc. Am deschis fereas-
tra. M-am instalat acolo ca sa-mi beau cafeaua §i sa fumez
prima tigara.
Ca in fiecare dimineatS, am intrat in cafenea pe
u§a din spate. Dar astazi am pus un afi§ in vitrina ca sa
anunf deschiderea cu intarziere. Pilotul automat s-a pus
in mi§care.
M-am dus la florarie §i am plecat de acolo cu un brat
plin de trandafiri albi. Emotionata, mergeam pe alei. To-
tu§i, cuno§team drumul.
Am respirat adanc ridicand din umeri odata ce am
ajuns in faja mormantului lor. Era inca la fel de bine intre-
|inut. Am indepartat cateva petale ofilite de pe marmura
§i am pus florile mele intr-o vaza. Am ramas aplecatS la
inaltimea lor. Cu varful degetelor le-am mangaiat numele.
— Hei! Dragii mei... m-am intors... Imi lipsiî... Era
bine in Irlanda, dar ar fi fost §i mai bine cu voi doi. Clara
mea, daca ai §ti... m-am tavalit in nisip cu un caine mare
cum n-ai vazut niciodata, ai fi putut sa calare§ti pe spa-
tele lui §i sa-1 dragale§ti... Imi pare rau ca n-ai avut un
caine ca el... Mama te iube$te...
Mi-am §ters lacrima care imi alunecase pe obraz.
— Colin... iubirea mea... te iubesc prea mult. Cand
voi fi gata sa te las sa pled? Nu eram departe de asta, dar
apoi, vezi tu... Cred ca Edward Ji-ar placea... Ce tot spun?
Mie trebuie sa-mi placa, nu?
Am privit in jur, fara sa vad. Mi-am §ters lacrimile.
Dupa aceea am privit din nou mormantul §i am aplecat
capul intr-o parte.
169
Agnes Martin-Lugand
— Va iubesc atat de mult pe amandoi... Dar trebuie sa

plec, ma a§teapta Felix.
Tocmai ajunsesem in fata cafenelei mele literare.

Felix nu era acolo, logic. Dar cerul albastru era intot-
deauna prezent la intalnire; am zambit inchizand ochii.
Eram pur §i simplu in stare sa profit de bucuriile mici
§i simple. Faceam deja asta, ma simteam deja mai bine.
Mi-am atins verigheta. Intr-o zi o voi da jos. Poate pentru
Edward. Am auzit telefonul sunand. Era timpul sa mun-
cesc. inainte sa intru, am aruncat o privire spre firma.
Oamenii fericiti...
fiction connection
Multumiri
/
Lui Laurent Bettoni, autor, pedagog §i precursor.

Multumesc pentru ca ai crezut in aceasta carte mai mult
decat mine, ca m-ai impins dincolo de limitele mele, cu
privirea ta avizata §i fara concesii. Datorita tie, §tiu ce fel
de autor vreau sa flu.
Cititorilor de la prima ora, de la primele clicuri. Voi
sunteî la originea aventurii pe care o traiesc Oamenii...
iricepand din decembrie 2012.
Editurii Michel Lafon §i lui Florian Lafani, Mulû-
mesc ca ap ie§it de pe carari batatorite §i mi-ap respectat
parcursul §i libertatea.
171
Dupa ce a profesat ca psiho-
log timp de sase ani, A g n e s
M a r tin -L u g a n d s-a dedicat
scrisului, publicandu-si primul
roman, Oamenii fericiti citesc si
beau cafea in regim propriu, pe
platforma Kindle Amazon, in
decembrie 2012. Remarcata rapid
de bloggerii atenti la mediul
literar virtual, a trezit interesul
Editurii Michel Lafon, care i-a
propus debutul in lumea edi
torials traditionala. Odata ce
romanul sau a aparut in catalo-
gul Michel Lafon si s-a vandut
numai in Franta in peste 300 000
de exemplare, a fost asigurata si
traducerea lui in mai multe limbi
europene, printre care spaniola,
italiana, poloneza si turca.
Drepturile de ecranizare au fost

achizitionate de producatorul
american Harvey Weinstein.
Continuarea romanului, Viatae

usoara, nu-ti face griji, este in
curs de aparrtie la Editura Trei.
MARTIN-LUGAND
A plecat din Paris sa se uite
pe sine. Dragostea pe care o
va intalni va schimba totul.
Povestea lui Diane incepe in mod brutal cu
moartea sotului si a fetitei sale, eveniment
care o arunca in cea mai cumplita depresie.
Totul se opreste in loc, in afara de inima
ei, care continua sa bata. Cu incapatanare.
Dureros. Zadarnic.
Cand cel mai bun prieten si asociat in mica
afacere cu o cafenea literara la Paris, Felix, ii >
propune o calatorie ca inceput pentru o noua
viata, Diane alege sa indeplineasca o mai veche
dorinta a fostului ei sot si se refugiaza departe
de lume, intr-o mica asezare din Irlanda.
0 intalnire neasteptata cu un barbat taci
turn o face pe Diane sa vada din nou lumea cu
incredere si cu forta regasita.
TR ei

Agnes Martin Lugand Oamenii Fericiti Citesc Si Beau Cafea PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Agnes Martin Lugand Oamenii Fericiti Citesc Si Beau Cafea PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRei

Profund si emotionant, roma-

Oamenii fericiti citesc §i

Traducere din franceza de Carmen Otilia SpTnu

Coperta colectiei: Faber Studio

Descrierea CIP a Bibliotedi Nationale a Romaniei

I. SpTnu, Carmen Otilia (trad.)

Titlul original: Les gens heureux lisent et boivent du cafe

Copyright © Editions Michel Lafon, 2013

Copyright © Editura Trei, 2016

O.P. 16, Ghiseul 1, C.P. 0490, Bucuresti

(Sigmund F reud, despre doliu,

Intinsa pe canapea, fixam cu privirea rotocoalele de

— Nici nu se pune problema, n-am sa merg la cimitir.

lui Colin. Disparuse in cele din urma, §i totu§i eu nu

Cu un an inainte, cand am ajuns la urgente impre-

particica din corpul meu a inceput sa tremure, vederea

Atunci m-am lungit langa el §i 1-am ajutat sa-§i a§eze ca-

Astazi, ca in tot anul care a trecut, tacerea stapanea

avea o fata, am hotarat ca tot decorul va fi integral de

Felix cauta ceva in congelator. M-am sprijinit de to-

— Ar vrea sa treaca sa te vada.

— Diane, nici macar nu m-ai intrebat cum a fost astazi.

— N-am chef de vacanta.

In curand se face o saptamana de cand Felix a lansat

iiu voi ceda. Trebuia sa reu§esc sa scap, sa-i trag pre§ul

Stand la biroul lui Colin cu un atlas in fata, parcur-

cS nu cuno§team practic nimic despre aceasta tara §i,

Era momentul, trebuia sa-1 anunt pe Felix ca voi

— Vrei sa ma due sa sarbatoresc noul tau capriciu?

In pat, infa§urata in plapuma, strangand in brate

11 mcredintat niciodata pa§aportul meu sau pe al Clarei,

Unele lucruri nu se schimba, cum este felul meu

acolo. M-am oprit pe trotuarul din fata fara sa arunc

s-ii intors spre mine. M-a prins §i m-a scuturat ca pe un

M-a luat de mana §i am traversat strada. M-a strans

— Nu, nu sunt sigura de nimic, am sa vad acolo.

cuvintele §optite, picioarele noastre inlanjuite. Am dat

Trei sferturi de ora cu metroul ca sa raman blocata in

— Pentru acolo, am zis aratand cimitirul.

Dupa ce am fugit de la spital, in ziua mortii lor, nu

voi asista la pregatirile pentru inmormantare. Socrii mei

Tata s-a indreptat spre mama, a prins-o de brat §i au

— M-am grabit cat am putut, mi-a spus Felix cSnd a

§i-a trecut un bra|: pe dupa mijlocul meu §i m-a ajutat sa

se invartea. Felix m-a ajutat sa ma tin bine pe picioare.

Am a§teptat ajunul plecarii mele ca sa-mi sun parin-

— Multumesc, tata, nu §tiam ca sunt o povara pentru

Cu ochii larg deschi§i, ma uitam in tavan. A§tep-

parul o ultima oara cu §amponul Clarei. Cand am ie§it

Stateam in fata ma§inii inchiriate, cu valizele la

Un autocolant pe parbriz mi-a amintit ca aid §ofatul

— A fost o placere. La revedere, drum bun.

Ajunsesem. Eram la Mulranny. In fata casutei peste

— Lini§te§te-te, pentru numele lui Dumnezeu! Era

In prima mea noapte, in semn de bun venit, natura

Nu riscam sa ma ratacesc §i nici sa-mi golesc cardul prin

Am stat mai mult de o saptamana fara sa ies din casa,

riscase sa vina aid. Ca o constants, oaia era peste tot,

Era placut la proprietarii mei. Ma instalasem confor-

§i-a pus o bere Guinness la ora patru dupa-amiaza.

— Singura? Cum se face ca o fata draguta ca tine nu

de afara — §i m-a studiat din cap pana-n picioare. Am

Mi-a trantit u§a in nas. Am ramas acolo un lung mo

A deschis portbagajul jeepului, de unde a sarit Post