Eseu ,,Omul creator de valori- libertatea, autenticitatea si responsabilitatea existentiala”

Motto: ,,Omul devine om prin educatie” I.Kant

Prin procesele evolutive ale dezvoltarii fiinta umana a realizat acele schimbari
care, in rezultat au modificat comportamentul si relatiile sociale dintre
oameni,modalitatea de gandire exprimata prin nivelul de cultura si intelect,
viziunea fata de conceperea si remodelarea lucrurilor. Intre timp, prin dezvoltarea
relatiilor comunitare omul a constientizat ca societatea care isi mentine existent
este totalitatea valorilor care urmeaza a fi respectate si reformate si dependent de
propria conduita. Totodata omul a constientizat ca prin propriul comportament pot
fi realizate acele actiuni care pot influenta in mod evolutiv formarea valorilor in
baza carora se dezvolta procesele conditionate de legatura organica dintre individ
si societate. Potrivit lui Kant fiecare om are motivele sale personale indreptatite de
a se comporta potrivit unei norme morale, dar aceasta nu se va putea afirma ca
norma general valabila de comportament. Pentru ca o norma morala sa fie aceeasi
pentru toti oamenii este necesar sa facem abstractie de reprezentarile subiective
asupra ei, rezultate din experienta. Aceasta este legea care se impune omului ca
fapt, chiar daca asupra ei pot exista interpretari diferite, legea morala este comanda
absoluta pe care ratiunea omului o recunoaste ca atare, este conditia subiectiva de
actiune morala pe care Kant o formuleaza in felul urmator: ,, actioneaza numai
dupa acea maxima care stii ca trebuie sa devina o lege universala”.
Intr-adevar omul este un adevarat si desavarsit creator de valori, dar totodata
omul este cel care trebuie sa si le respecte sau mai bine zis valorile trebuie sa fie
pilonii unei vieti destoinice si corecte. Axiologia (stiinta despre valori) educatiei
poate fi plasata la limita teoriei educatiei, care in sens larg studiaza demersul
epistemologic al acestuia abordand problema valorilor pedagogice. Termenul de
valoare este de origine latina ,,valor”, ,,valere”- a fi bun purtator, apoi apare si verbul
,,a valora”. Sens comun: calitate a lucrarilor, persoanelor, a conduitelor pe care
conformitatea lor cu o norma sau proximitatea unui ideal le face in mod particular
demne de stima (Clemet Elizabeth).
Problema valorilor la Platon se afla in centrul interogatiilor asupra
fundamentelor moralei si ale stiintei, realitatii ideale si a celei transcendente. El
vorbeste despre valorile fundamentale ,,ca : Binele, Adevarul, Frumosul,
Libertatea”.
La Descartes valorile: binele si raul sunt opuse, iar la Nietzsche sunt strict relative la
interesele celor, care au putut impune alegerea lor ca fiind universale.
Se pare totusi ca omul poate crea valori-scopuri sau valori-general umane ele
fiind :Adevarul, Binele,Dreptatea si Frumosul si valori-mijloace sau valori
democratice precum Libertatea, Drepturile omului, Solidaritatea si Toleranta.
Desigur aceasta clasificare este una generala intr-u cat in diferite manuale ale
diferitor autori, putem gasi si alte clasificari, totusi aceasta se considera o prima
clasificare. Esenta valorii este in atitudinea polara a omului: ceva poate reprezenta o
valoare doar ca obiect al binelui opus raului, frumosul opus uratului, dreptatii opuse
nedreptatii, permisivitatii opuse interdictiei, utilului opus inutilului. Constat astfel ca
esenta valorii este importanta si definitorie pentru educatie, prin care se intelege un
sistem de actiuni ordonate epistemologic, teleologic, continutal si tehnologic, de
formare-dezvolatre-valorificare a finite umane. Astfel John Dewey mentiona: ,,Nu
putem sa stabilim o ierarhie de valori printre diversele obiecte de studiu. Este inutil
sa le aranjam in ordine, incepand cu cel care are cea mai mica importanta, mergand
apoi la cel care are valoare maxima. In masura in care orice obiect de studiu are o
functie unica si de neinlocuit in cadrul experientei, in masura in care el marcheaza o
imbogatire caracteristica vietii, valoarea sa este intrinseca sau incomparabila.
Deoarece educatia nu este un mijloc pentru a trai, ci se identifica cu actiunea de a
trai o viata rodnica si inerent semnificativa”.
Valoarea importanta care contribuie la dezvoltarea si la succesul individului este
libertatea, fiind sustinuta de J.J.Rousseau si I. Kant. Jean –Jeacques Rousseau este
filosoful analitic al culturii, al vietii sociale si un teoretician al educatiei care a
exercitat prin ideile sale democratice o influenta extraordinara asupra civilizatiei
moderne. El sustine ideea despre libertate si despre faptul ca ar fi pus copilul in
centrul procesului educativ si ar fi conceput o corespondenta a naturii oroginale a
copilului cu etapele dezvoltarii acestuia. Meritul sau consta mai ales in inovarea
educatiei din punctul de vedere al valorii de libertate autonoma si al perfectibilitatii
de care omul este capabil spre a fi om. De natura, oamenii sunt liberi si egali astfel
se presupune existenta unei societati civile. Accesul la libertatea autonoma nu tine in
exclusivitate de ,,interioritatea” omului. Jean Paul Sartre- interpret al libertatii
interioare a omului afirma ca: ,,Libertatea este trairea responsabilitatii,omul este
raspunzator de lume si de sine”. Libertatea este actiune, este lupta, este alegere, este
risc, este creatie, este rezultat. Sunt sensuri care confera libertatii insemnatatea de
valoare-fundament si valoare-mijloc in transformarea de sine a omului. Libertatea se
raporteaza la un scop, la un motiv, libertatea este o confruntare cu adversitatea,
libertatea este optiunea pentru un trecut istoric, libertatea semnifica asumarea unei
angajari in actiune, libertatea inseamna devenirea si realizarea de sine, libertatea
inseamna ca omul este ,,condamnat sa fie liber, condamnat pentru ca nu s-a creat el
insusi si totusi liber pentru ca odata zvarlit in lume el, este responsabil de ceea ce
face”.
Aceasta idee de libertate ne obliga sa avem si un anumit angajament
existential, sau o anumita responsabilitate existentiala, o caracteristica esentiala a
umanitatii o constituie moralitatea. Formarea morala a fiintei umane este una din
 sarcinile educatiei dintotdeauna, sau reprezinta educatia insasi, esenta acesteia
este: *de cunoastere cu valorile socioumane, argumentarea lor teoretica, formarea
reprezentarilor morale; *dezvoltarea- formarea sentimentelor, atitudinilor si
conceptiilor morale; *crearea deprinderilor si a obisnuintei unui comportament in
conformitate cu prioritatile valorice.
Am realizat aceasta incursiune in formarea morala a personalitatii, in
dezvolatrea responsabilitatii, ca sa demonstrez ca angajamentul existential nu
poate fi analizat separat de moralitatea persoanei, iar aceasta nu poate fi obtinuta
doar prin familiarizarea individului cu valorile socioumane numai pe cale
cognitiva. Conduita omului este dirijata si patrunsa de variate decizii valorice care
trebuie neaparat trecute prin ratiune si exersare continua ca sa devina consistente
si stabile. Responsabilitatea este o trasatura importanta care se dobandeste prin
exercitiu si pe care ar trebui sa o posede majoritatea, pentru a ne putea numi
oameni destoinici, oameni de incredere, oameni de valoare.
Toate ideile filosofice notate mai sus duc spre una definitorie, una care face
subiectul uman sa fie unic, natural, adevarat, original, a carui realitate nu poate fi
pusa la indoiala, care sa fie recunoscut ca propriu, asta nu este altceva decat
capacitatea de a fi autentic sau trasatura de autenticitate. Omul poate fi si este
efectiv creatorul intregii sale palete de specii de valori tocmai pentru ca facultatile
sale subiective sunt nu numai interactive, ci si in contextul conexiunilor relativ
autonome si autentice.

In viziunea filosofului Lucian Blaga: ,,omul este sortit creatiei, are un destin
creator permanet, simbolic, care-l detaseaza de natura”.