1 Tesaloniceni 1

(1:1) Pavel, Silvan şi Timotei, către biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în
Domnul Isus Cristos: har şi pace!
(1:2) Întotdeauna Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru voi toţi şi vă menţionăm în mod constant
în rugăciunile noastre,
(1:3) amintindu-ne înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de felul cum v-aţi pus credinţa la
lucru, de truda voastră motivată de dragoste şi de răbdarea voastră inspirată de speranţa în
Domnul nostru Isus Cristos.
(1:4) Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că El v-a ales,
(1:5) pentru că noi v-am adus Evanghelia nu doar prin cuvinte, ci şi cu putere, cu Duh Sfânt şi
cu o siguranţă deplină, aşa cum ştiţi că am fost între voi, pentru voi,
(1:6) iar voi aţi urmat exemplul nostru şi al Domnului. În ciuda persecuţiei, voi aţi primit
Cuvântul cu bucuria pe care o dă Duhul Sfânt.
(1:7) Astfel, voi aţi devenit un exemplu pentru toţi credincioşii din Macedonia şi Ahaia
(1:8) şi Cuvântul Domnului a fost proclamat de la voi nu doar în Macedonia şi Ahaia, ci
credinţa voastră în Dumnezeu a ajuns să fie cunoscută peste tot, aşa că nu mai este nevoie să
vorbim despre ea.
(1:9) Toţi vorbesc despre cât de bine ne-aţi primit atunci când am fost la voi şi cum, de la
idoli, v-aţi întors la Dumnezeu, slujind ca sclavi Dumnezeului cel viu şi adevărat
(1:10) şi aşteptându-L din ceruri pe Fiul Lui, pe care L-a înviat din morţi, Isus, care ne-a
scăpat de mânia ce urmează să vină.

1 Tesaloniceni 2
(2:1) Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.
(2:2) Voi ştiţi şi cum am suferit şi am fost insultaţi în Filipi. Totuşi, deşi a fost multă
împietrire, Dumnezeul nostru ne-a dat curajul să vă spunem Evanghelia lui Dumnezeu,
(2:3) pentru că încurajarea noastră nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici cu
viclenie,
(2:4) ci, aşa cum am fost aprobaţi de către Dumnezeu pentru a ni se încredinţa Evanghelia, la
fel o şi spunem, căutând să fim nu pe placul oamenilor, ci pe placul lui Dumnezeu, care ne
cercetează inimile.
(2:5) Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ne ascundem vreo lăcomie
– Dumnezeu este martor –,
(2:6) nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de către voi, nici de către alţii.
(2:7) Am fi putut insista asupra importanţei noastre ca apostoli ai lui Cristos, dar am fost
blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.
(2:8) Datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar
Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi.
(2:9) Vă amintiţi, fraţilor, munca şi truda noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia
lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.
(2:10) Voi sunteţi martori – şi, de asemenea, şi Dumnezeu – că ne-am comportat faţă de voi,
cei care credeţi, într-un mod sfânt, corect şi fără greşeală.
(2:11) Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,
(2:12) încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu,
care v-a chemat în Împărăţia şi gloria Lui.
(2:13) Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat şi pentru că atunci când aţi
primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul
oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care şi lucrează în voi,
cei care credeţi.
(2:14) Voi, fraţilor, urmaţi exemplul bisericilor lui Dumnezeu în Cristos Isus, care sunt în
Iudeea, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea concetăţenilor voştri, cum au
suferit şi ele din partea iudeilor,
(2:15) care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii
aceştia nu-I sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi au fost ostili tuturor oamenilor
(2:16) în efortul lor de a ne opri să le vorbim naţiunilor, ca să fie salvate. Astfel, ei
întotdeauna îşi umplu măsura păcatelor lor; dar până la urmă mânia a venit peste ei.
(2:17) Însă, fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi – în persoană, nu
în gândire – am dorit mult să vă vedem din nou,
(2:18) am vrut să venim la voi – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou – dar Satan
ne-a împiedicat.
(2:19) Care este baza pentru speranţa noastră, sau motivul pentru bucuria noastră, sau coroana
cu care ne lăudăm înaintea Domnului Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?
(2:20) Voi sunteţi baza gloriei şi bucuriei noastre!

1 Tesaloniceni 3
(3:1) De aceea, când n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena
(3:2) şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru, lucrător împreună cu noi pentru Dumnezeu în
proclamarea Evangheliei, să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră,
(3:3) pentru ca nimeni să nu se întoarcă de la credinţă din cauza acestor necazuri, pentru că
voi ştiţi că la acestea suntem destinaţi.
(3:4) Atunci când eram la voi v-am spus dinainte că vom fi persecutaţi, aşa cum s-a şi
întâmplat, după cum ştiţi.
(3:5) De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca
nu cumva Ispititorul să vă fi ispitit şi truda noastră să fi fost în zadar.
(3:6) Însă Timotei s-a întors chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi
dragostea voastră, ca şi despre faptul că vă amintiţi cu plăcere de noi şi doriţi să ne vedeţi, aşa
cum dorim şi noi.
(3:7) De aceea, în toate tulburările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire
la voi, datorită credinţei voastre,
(3:8) pentru că acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul.
(3:9) Cum putem să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria pe care o avem, datorită vouă,
înaintea lui Dumnezeu?
(3:10) Zi şi noapte ne rugăm cu toată seriozitatea să vă putem vedea faţa şi să aducem ceea ce
lipseşte credinţei voastre.
(3:11) Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus Cristos să ne îndrepte calea spre
voi!
(3:12) Domnul să crească mult dragostea voastră unii pentru alţii şi pentru toţi, aşa cum vă
iubim şi noi!
(3:13) El să vă întărească inimile, ca să fiţi fără pată, în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!

1 Tesaloniceni 4
(4:1) În cele din urmă, fraţilor, vă cerem şi vă încurajăm în Domnul Isus ca, aşa cum aţi
învăţat de la noi că trebuie să trăiţi pentru a-I fi plăcuţi lui Dumnezeu – şi aşa cum şi trăiţi –,
s-o faceţi din ce în ce mai mult.
(4:2) Voi ştiţi ce porunci v-am dat, prin Domnul Isus,
(4:3) având în vedere că voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de imoralitate
sexuală.
(4:4) Fiecare dintre voi trebuie să înveţe să-şi stăpânească trupul într-un mod sfânt şi onorabil,
(4:5) nu în patimi, ca păgânii, care nu-L cunosc pe Dumnezeu.
(4:6) În această privinţă nimeni să nu păcătuiasă împotriva fratelui său şi să profite de el,
pentru că Domnul îl va pedepsi pentru toate acestea, aşa cum v-am spus şi v-am avertizat.
(4:7) Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie;
(4:8) de aceea, cel care respinge aceasta nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Cel care vă dă
Duhul Sfânt.
(4:9) Cu privire la dragostea frăţească, nu aveţi nevoie să vă scriu, pentru că voi înşivă aţi fost
învăţaţi de Dumnezeu cum să vă iubiţi unii pe alţii –
(4:10) şi, într-adevăr, vă iubiţi toţi fraţii din întreaga Macedonie. Însă vă încurajăm, fraţilor, s-
o faceţi şi mai mult.
(4:11) Daţi-vă toată silinţa să trăiţi o viaţă liniştită şi să vă vedeţi de ale voastre, să lucraţi cu
mâinile voastre, aşa cum v-am poruncit,
(4:12) ca să trăiţi aşa cum se cuvine faţă de cei din afară şi să nu fiţi dependenţi de nimeni.
(4:13) Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, despre cei care au murit, ca să nu fiţi întristaţi, ca alţii,
care nu au speranţă.
(4:14) Deoarece credem că Isus a murit şi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce
împreună cu El şi pe cei care au murit.
(4:15) Acestea vi le-am spus prin Cuvântul Domnului: că noi, cei vii, care vom fi rămas până
la venirea Domnului, nu o vom lua înaintea celor care au murit.
(4:16) Domnul Însuşi, la o poruncă puternică, la sunetul vocii arhanghelului şi la sunetul
trâmbiţei lui Dumnezeu, va coborî din cer şi mai întâi vor învia cei morţi în Cristos,
(4:17) apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L
întâlnim pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.
(4:18) De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.

1 Tesaloniceni 5
(5:1) Cu privire la vremuri şi date, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie,
(5:2) pentru că voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine ca un hoţ noaptea.
(5:3) Când vor spune: „Pace şi siguranţă”, atunci o distrugere neaşteptată va veni asupra lor.
Ea va fi aşa cum sunt durerile naşterii pentru o femeie însărcinată şi nu va fi scăpare.
(5:4) Însă voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, aşa încât ziua aceea să vină ca un hoţ,
(5:5) voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii sau ai întunericului.
(5:6) Aşadar, să nu mai dormim, ca alţii, ci să veghem şi să gândim având mintea limpede,
(5:7) pentru că cei care dorm, dorm noaptea, iar cei care beau, beau noaptea,
(5:8) însă noi suntem ai zilei. Să gândim, deci, având mintea limpede, îmbrăcând credinţa şi
dragostea ca pe o platoşă şi speranţa salvării ca pe un coif.
(5:9) Dumnezeu nu ne-a destinat pentru mânie, ci pentru a primi salvarea, prin Domnul nostru
Isus Cristos,
(5:10) care a murit pentru noi, pentru ca, fie că suntem treji, fie că dormim, să trăim împreună
cu El.
(5:11) De aceea, încurajaţi-vă unul pe altul şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa cum, de fapt, şi faceţi.
(5:12) Vă cerem, fraţilor, să-i respectaţi pe cei care trudesc între voi, cei care vă călăuzesc în
Domnul şi vă instruiesc.
(5:13) Preţuiţi-i în dragoste, datorită lucrării lor! Trăiţi în pace între voi!
(5:14) Vă încurajăm, fraţilor, să-i mustraţi pe cei leneşi, să-i încurajaţi pe cei descurajaţi, să-i
ajutaţi pe cei slabi, să aveţi răbdare cu toţi!
(5:15) Aveţi grijă ca nimeni să nu întoarcă rău pentru rău, ci urmăriţi întotdeauna să faceţi
binele, atât unul altuia, cât şi tuturor!
(5:16) Bucuraţi-vă întotdeauna!
(5:17) Rugaţi-vă neîncetat!
(5:18) Mulţumiţi în orice împrejurări, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos
Isus, pentru voi!
(5:19) Nu stingeţi Duhul!
(5:20) Nu dispreţuiţi profeţiile,
(5:21) ci verificaţi totul şi ţineţi-vă de ce este bine!
(5:22) Evitaţi orice formă de rău!
(5:23) Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în toate şi să vă păstreze întreaga fiinţă – duh,
suflet şi trup – fără pată la venirea Domnului nostru Isus Cristos!
(5:24) Cel care v-a chemat este credincios şi va face aceasta.
(5:25) Fraţilor, rugaţi-vă şi pentru noi!
(5:26) Transmiteţi salutări tuturor fraţilor, cu o sărutare sfântă!
(5:27) Vă cer înaintea Domnului ca această scrisoare să le fie citită tuturor fraţilor.
(5:28) Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!