IISUS SAU BARABA?

Cuvânt pastoral la Paşti – 2011

† S E B A S T I A N,
cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,
Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,
Tatăl nostru,
iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!
Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,
Preacuvioase Maici,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a-L condamna pe Domnul la moarte,
guvernatorul Ponţiu Pilat a dat poporului prilejul să aleagă, atunci când l-a
întrebat:

„Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Însă
arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L
piardă. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie
răstignit” (Mt. 27, 17, 20 şi 26).

Cine era Baraba şi cum de au preferat iudeii să-l ceară pe el, iar nu pe Iisus
Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune că:

„Baraba fusese închis împreună cu nişte răzvrătiţi, pentru că în răscoală

săvârşiseră ucidere” (Mc. 15, 7),

iar Sfântul Evanghelist Ioan menţionează că acesta „era tâlhar” (In. 18, 40).
Aşadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o căpetenie de tâlhari, pentru Pilat
era tot una, dacă nu cumva dregătorul a încercat să-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanţă mai avea însă, de vreme ce inimile cărturarilor şi ale fariseilor

încremeniseră de mult în „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „după Legea lor, Hristos
trebuia să moară” (In. 19, 7). De aceea, ei

„au convins mulţimea ca să ceară să le elibereze mai degrabă pe Baraba, (…) iar pe
Iisus, biciuindu-L, să-L dea ca să fie răstignit” (Mc. 15, 11 şi 15).

Dreptslăvitori creştini,

Nu vi se pare ciudat că, puse să aleagă, mulţimile au preferat în locul lui

Dumnezeu un ucigaş şi un tâlhar? Că, văzând intenţia binevoitoare a lui Pilat,
căpeteniile poporului au trecut de-a dreptul la ameninţări până şi la adresa sa? −

„Dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului” (In. 19, 12).

Şi apoi, luaţi aminte ce s-a ales de opţiunea iudeilor!… Căci, deşi de Baraba nu a
mai auzit nimeni niciodată după aceea, în schimb Hristos, „piatra cea din capul
unghiului” (Ef. 2, 20) − deşi omorât, şi încă prin moarte de ruşine − A ÎNVIAT şi a
ajuns în centrul istoriei.

Ei bine, această alegere a iudeilor a urmărit mereu şi mai urmăreşte şi astăzi pe

om. Pus să opteze între bine şi rău, acesta a continuat să rateze de multe ori
şansa alegerii celei bune, fără a învăţa nimic de la istorie. Căci, deşi Baraba s-a
dovedit o alegere neinspirată, s-au găsit destui dispuşi ca, peste veacuri, să îl
prefere tot pe el. Şi astfel, luând adesea locul lui Hristos, acesta a reuşit să se
strecoare de multe ori afară din închisoare, lăsând în urmă impresia unui Hristos
biruit, chiar dacă istoria L-a dovedit pe El a fi Adevăratul Biruitor asupra vieţii
şi asupra morţii.
Dacă „Pilat” se arată binevoitor, de ce este mai de ales, totuşi, „Baraba”? Dacă
Dumnezeu, Biserica şi chiar viaţa noastră ne sugerează să-L alegem pe Domnul, de ce
să mai repetăm şi noi greşeala mulţimilor de altădată? Nu!… Să nu ne lăsăm
intimidaţi de cei ce trec până şi la ameninţări viclene!… Nu am învăţat nimic de la
viaţă? Până când vom confunda binele cu răul? Dacă Hristos a înviat, zădărnicind
astfel alegerea lui Baraba, noi de ce mai orbecăim în întuneric, prefăcându-ne că
nu ştim ce trebuie şi pe Cine merită să alegem?…

Dragii mei,

Această alegere, între Domnul şi tâlhar, este şi provocarea noastră de astăzi.

Noi ce alegem?… Alegem viaţa, prin Hristos Cel Înviat şi Care „nu mai moare” (Rom.
6, 9), ori alegem pieirea, prin Baraba? Alegem binele sau alegem răul? Căci
libertatea de a opta, departe de a fi ispită, este dovada celui mai ales respect şi
a preţuirii lui Dumnezeu faţă de om, fapt care impune, însă, din partea noastră o
responsabilitate pe măsură. Domnul Şi-a dat viaţa pentru noi! Noi suntem gata să ne
dăm viaţa pentru El, ori alergăm bezmetici după Baraba? Hristos a înviat pentru
noi, dăruindu-ne şi nouă să trăim în veci, noi oare vom alege să „pierim” odată cu
tâlhar?

„Pilatul” zilelor noastre încă pare binevoitor, chiar dacă societatea nu încetează
a ne deruta, ca pe mulţimile de altădată. Noi, însă, ce alegem?… Dumnezeu,
cunoscând mai dinainte ezitarea noastră, ne-a prevenit că alegerea nu va fi uşoară:

„viaţă şi moarte ţi-am pus înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să

trăieşti tu şi urmaşii tăi!” (Deut. 30, 19)

Şi, realitatea ne arată că, în pofida prevenirii Domnului, contrar „lecţiilor” pe

care ni le-a dat istoria şi în ciuda experienţei pe care am acumulat-o de 2000 de
ani, mulţi dintre noi îl mai aleg şi astăzi pe Baraba. Unii conştient, alţii din
ignoranţă! Unii ştiu că greşesc, dar o pun pe seama neputinţei ori a „molipsirii”
mult prea facile a răului, căruia e mai uşor să-i cedezi decât să-l înfrunţi, în
timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să spună binelui „rău” şi răului
„bine”. Este răul cel mai mare al societăţii în care trăim, când răul şi binele ne
sunt „servite” în mod amestecat şi confundat, creându-ne aceeaşi derută pe care le-
au provocat-o iudeilor mai marii poporului altădată.

Noi, însă, ÎNVĂŢĂTOR avem, Care ne-a învăţat cu prisosinţă cum putem deosebi binele
de rău. MODEL avem, Care ne-a arătat cum trebuie ales între viaţă şi moarte, şi
AJUTOR avem, gata a ne călăuzi spre BIRUINŢĂ, după cum El Însuşi a biruit. Învierea
Sa s-a arătat biruinţă, iar proslăvirea Sa nădejde pentru noi toţi că „moartea nu
mai stăpâneşte” (Rom. 6, 9) peste cel ce Îl alege pe El. Că, dacă Baraba a
dispărut, dimpreună cu toţi cei care l-au preferat pe el, cei care Îl aleg pe
Hristos vor rămâne în veci, pentru a împărăţi împreună cu Dânsul.

Lui fie slava, cinstea şi închinarea noastră, în vecii vecilor, Amin.

Hristos a înviat!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN
EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR