“De aduci darul tău la altar, și acolo îți vei aduce aminte că fratele
tău are ceva asupra ta, lasă darul tău înaintea altarului și mergi de te împacă mai întâi cu fratele tău și atunci venind, adu darul tău” (Matei 5, 23-24).
Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos,
ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi.” ( I Corinteni 1,10)
“De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat smerenia şi blândeţea, cu
îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.” (Efeseni 4, 1-3)
“Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la
fel unii pentru alţii, după Iisus Hristos. Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.” (Romani 15, 5-6)
“Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre,
înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire. Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, și să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3, 17-19)
“Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de
mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.” (Galateni 5,25-26; 6,1-2) “Omul care e blând şi bun cu semenii săi şi nu se răzbună pe cei care i-au greşit, ci răsplăteşte răul cu bine, acela nu-i osândit de numeşte Tată pe Dumnezeu. Uită-te cu luare-aminte la temeinicia cuvintelor! Prin aceste cuvinte ne dă lege să ne iubim unii pe alţii, să cuprindem cu dragostea noastră pe toţi oamenii. Că n-a poruncit să spunem “Tatăl meu, Carele eşti în ceruri”, ci: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, pentru ca, o dată ce suntem învăţaţi că avem cu toţii un Tată, să arătăm dragoste frăţească unii faţă de alţii.” Sf. Ioan Gură de Aur