Educatie Fizica Si Sport

Nr.
12, Anul IX, 2008
GYMNASIUM
Revistă de educaţie fizică şi sport
Revistă de strictă specialitate
COLEGIUL DE REDACŢIE
Prof. univ. dr. Dobrescu Tatiana – redactor şef
Lect. univ. dr. Manole Vasile – redactor
Lect. univ. drd. Ciocan Cătălin - redactor
Asist. univ. drd. Dobreci Lucian – redactor
Prep.univ. Voinea Nicolae-Lucian – redactor
Prep. univ. drd. Sava Adrian – redactor
COMPONENŢA COMISIEI DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI

Prof. univ. dr. Steven De Coninck (Belgia)
Prof. univ. dr. Anton Veen (Belgia)
Prof. univ. dr. Ardelean Tiberiu (Canada)
Prof. univ. dr. hab. Veaceslav Manolachi (Rep. Moldova)
Prof. univ. dr. Gougou Gramatopol (Grecia)
Prof. univ. dr. Sterinbaum Pincu (Israel)
Prof. univ. dr. Mugur Niculescu Universitatea din Piteşti, decan FEFS
Prof. univ. dr. Cojocaru Viorel ANEFS Bucureşti, rector
Prof. univ. dr. Pierre de Hillerin INCS Bucureşti, director
Prof. univ. dr. Iacob Hanţiu Universitatea din Oradea, preşedinte CSSR
Prof. univ. dr. Radu Ababei Universitatea din Bacău, director MECT
Prof. univ. dr. Păcuraru Alexandru Universitatea din Galaţi, decan FEFS
prof.univ. dr. Raţă Gloria Universitatea din Bacău, şef catedră FSMSS
prof.univ. dr. Mârza Doina Universitatea din Bacău, director IFR
conf.univ. dr. Raveica Gabriela Universitatea Bacău, prorector FSMSS
prof.univ. dr. Acsinte Alexandru Universitatea din Bacău
prof.univ. dr. Dobrescu Tatiana Universitatea din Bacău, secretar şt. FSMSS
Gymnasium Nr. 12, Anul IX, 2008
Responsabilitatea pentru conţinutul ştiinţific al articolelor şi pentru

acurateţea reprezentărilor iconografice revine în întregime
autorilor.
ISSN 1453-0201
2
3
CUPRINS
Autor Lucrare Pag.
Ioan Ion LADOR Orientări strategice în asigurarea calităţii 7
Inspector General M.E.C.T. managementului academic, centrat pe
construcţia socio-economică a României, în
domeniul fundamental de ştiinţe E.F.S.
Strategic orientations in assuring the
quality of the academic management,
centered on the socio-economic
construction of Romania, in the
fundamental domain of P.E.S. sciences
Gheorghe SIMION O nouă paradigmă universitară în 35
Ion MIHĂILĂ predarera interdisciplinară la facultăţile de
educaţie fizică şi sport
A new university paradigm for
interdisciplinary teaching within the faculty
of Physical Education and Sports
Steven DE CONINCK How to reach a useful diagnosis and how to 41
define a treatment strategy for lumbar
problems using the cyriax assessment form
S.MANDIGOUT Efectele unui program de antrenament 49
S.NOTTIN, specific asupra funcţiei diastolice
D.COURTEIX ventriculare stângi a femeii vârstnice
evaluate prin Doppler Tisular
Effets d’un programme d’entrainnement
specifique sur la fonction diastolique
ventriculaire gauche de la femme agee
evaluee par doppler tissulaire
Ban SANDOR Contribuţia antrenorului la pregătirea 61
Attila-Andrei PETELEY copiilor si juniorilor II
The coaches part in the preparation of the
age group swimmers
Doina MÂRZA-DĂNILĂ Rolul masajului reciproc în îmbunătăţirea 67
Dănuţ-Nicu MÂRZA-DĂNILĂ coeziunii în cadrul grupului sportiv
The role of reciprocal massage to increase
the cohesion of athletic group
Cecilia GEVAT Câteva consideraţii privind valorificări ale 80
Alin LARION demesrului pedagogic actual românesc în
Cristian POPA ceea c epriveşte accesul legal la educaţie
şi formare prin sport a populaţiei şcolare
defavorizate don judeţul Constanţa
Some considerations from capitalization of
the present romanian pedagogical
intercession regarding equal acces to
education and forming through sport for
the underprivileged students in Constanţa
4
Gloria RAŢĂ Facilitarea incluziunii copiilor autişti în 89

Marinela RAŢĂ grădiniţa de masă prin terapia
ocupaţională
Facilitation of autistic children’s inclusion
in mainstream kindergarden through
occupational therapy
Monica STĂNESCU Direcţii de optimizare curriculară în 98
educaţia fizică adaptată şi incluzivă
Directions of the curricular improvement in
adapted and inclusive physical education
Silvia TEODORESCU Particularităţi ale practicării exerciţiilor 104
Aura BOTA fizice la subiecţii cu diferite forme de
dependenţă
Particularities of the physical exercice
practising in subjects with different
addiction forms
Silviu SALGĂU Metodologie de antrenament în nataţie pe 116
Gheorghe IORGULESCU simulatorul de condiţii ergosim
Mihai Marius CRETEANU Trening methodology on the ergosim
condition simulator in swimming
Julien Leonard FLEANCU, Strategii de optimizare a lucrului în echipă 129
Victor BADESCU în baschetul modern
Traian MERCEA Strategies to optiomeze the work team in
modern basketball
Tatiana DOBRESCU, Aspecte privind folosirea băncii de 133
Alexandru PĂCURARU gimnastică în lecţia de educaţie fizică la
Marian CREŢU, ciclul liceal
Aspects of using the gymnastic bench
during the physical education lesson in the
lower secondary school cycle
Corina IVAN Pregătirea elevilor fără dizabilităţi pentru 139
Margareta ANTON acceptare şi incluziune
Preparing the pupils without disabilities for
acceptance and inclusion
Gabriela OCHIANĂ Studiu privind parametrii 146
Gabriel MAREŞ somatofuncţionali la candidaţii admişi la
Roxana MIHĂILĂ FŞMSS sesiunea 2008
Cătălina MIHALACHE Study concerning the somatic and
Mihaela ANGHEL functional parameters for the candidates
matriculated at the Faculty of Movement,
Sports and Health Science (FMSHS) session
2008
Carmen ENACHE Contribuţii privind valenţele educaţiei 154
fizice în socializarea şcolarului mic
Contribution as concerns the role played
by physical education in schoolchild`s
socialization
Vasile MANOLE Teste pentru avaluarea condiţiei fizice a 162
Lăcrămioara MANOLE handbalistelor de performanţă
Tests that evaluate the physical condition
of proffessional women handball players
5
Anca JIANU Eficienţa programului kinetic aplicat după 174

ligamentoplastia de genunchi
The efficiency of the kinetic program apply
after the ligamentoplasty of the knee
Constantin ŞUFARU Studiu asupra refacerii organismului în 182
jocul de handbal la echipele de seniori
Study concerning the recovery of the
organical structure on the seniors team
handball game
Manuela PETREANU (PRUNEANU) Studiu privind preferinţele studenţilor şi 189
Adrian PETREANU relaţiile de grup întâlnite în cadrul orelor
şi competiţiilor de Gimnastică Aerobică de
la U.M.F. “Carol Davila”
Study regarding the students preferences
and group relatinships inside of classes and
competitions of Aerobic Gymnastic from
U.M.F. “Carol Davila”
Adin COJOCARU Studiu privind relaţia de joc dintre 205
Marilena COJOCARU eficienţa preluării din atac şi eficineţa
blocajului la nivelul campionatului naţional
divizia A1 masculin
Study looking the realtion of game
between the efficiency taking over from
attack and the efficiency of block to the
level of national championship the division
male A1
Dr.Viorica LEFTER, Rolul kinetoterapiei, în recuperarea 212
Dr. Magdalena MOROŞANU gonartrozelor din staţiunea Lacu-Sărat
Dr. Rodica MARINESCU The efficiency and limits of the
Dr. Paul ICHIM hydropathic therapy in the kinetical
recovery from gonarthrosis illness in the
resort of Lacu-Sărat
Cătălin CIOCAN, Studiu cu privire la dezvoltarea aptitudinilor 222
psihomotrice prin mijloace si metode
specifice jocului de baschet la elevii clasei a
X-a
Study regarding the development of
psycho-motive aptitudes through means
and methods specific to the basketball
game, at ninth grade students
Elena POPOVICI Relaţia kinetoterapeut – pacientul – familia 227
acestuia
The realtionship kinetotherapist -patience
- his family
Dr. Rodica MARINESCU Diagnoza timpurie a adenomului de 235
Dr.Viorica LEFTER hipofiza
Dr. Magdalena MOROŞANU The early diagnosis in pituitary adenoma
Dr. Paul ICHIM
6
Dana CIOCAN Studiul privind conţinutul şi eficienţa apărării 239

din linia a II a, la o echipă de junioare
Study regarding the content and efficiency
of the defense in the second line, at a
junior team
Sebastian ENACHE Studiu privind contribuţia parcursurilor 245
aplicative la formarea atitudinilor şi
comportamantelor pe linie morală la
clasele primare
Study concerning contributions of
applicative routes in forming moral
atitudes and behaviors in primary school
Cristina HANTĂU Caracteristile pregătirii în perioada de 252
tranziţie pentru jucătorii de volei de
performanţă
The charactheristics of the preparing
during the transition period for the volley
performers
Gabriel LUPU Identificarea liderului informal şi a 255
relaţiilor interpersonale în cadrul echipelor
de jocuri sportive
The identification of the informal leader
and of the interpersonal relationships in
the sports teams
Ion CARP Instruirea individual diferenţiată - problemă 268
Silviu PAVEL a didacticii educaţiei fizice şi sportului
Individual training differential - didacticii
problem of physical education and sport
7
ORIENTĂRI STRATEGICE ÎN ASIGURAREA CALITĂŢII MANAGEMENTULUI

ACADEMIC, CENTRAT PE CONSTRUCŢIA SOCIO-ECONOMICĂ A ROMÂNIEI, ÎN
DOMENIUL FUNDAMENTAL DE ŞTIINŢE E.F.S.
Ioan Ion LADOR

Inspector General M.E.C.T.
Cuvinte cheie: strategii, calitate, management academic, domeniu fundamental de

ştiinţe, economia cunoaşterii, programe educaţionale.
Rezumat
Facultăţile de educaţie fizică şi sport, catedrele de educaţie fizică şi sport din structura
universităţilor de alt profil, cadrele didactice de educaţie fizică şi sport, vor asigura
armonizarea dezvoltărilor din România cu cele ce se realizează la nivel european şi
internaţional în formularea politicilor şi strategiilor privind învăţământul de educaţie fizică şi
sport şi integrarea acestuia în construcţia socio-economică a României.
Considerăm necesar remodelarea programelor analitice, comparabile cu cel puţin 70%
la nivel naţional şi cu cel puţin 60% cu cele din Uniunea Europeană, precum şi o
redirecţionare a formaţiunilor de învăţământ centrate pe proiecţia socială a viitorului
absolvent, pe componentele dominante ale construcţiei socio-economice a României.
1. Introducere în teoria cunoaşterii

Se cunoaşte faptul că sistemul educaţional din România este fundamentat pe două
componente dominante simbiotic funcţional şi anume managementul academic şi
managementul administrativ.
Dacă în zona managementului administrativ practica, aplicaţia socio-economică este
evidenţiată într-un context al pragmatismului la nivel de microsistem, managementul
academic surprinde prin lipsă de pragmatism la nivel de macrosistem, atunci când ne referim
la finalităţi ale unui proces instrucţional, la proiecţia socială a viitorului absolvent din
domeniul educaţiei fizice şi al sportului.
Deasemenea, este cunoscut faptul că managementul academic reprezintă o ştiinţă a
procesului de formare profesională, a creativităţii, a cercetării prin programele educaţionale pe
care le construieşte, le promovează şi le aplică în sistem educaţional la nivel L – M – D şi al
cercetării ştiinţifice.
În susţinerea obiectivului fundamental al FEFS, aş pleca de la opinia unui mare
gânditor al managementului performant care opina în The Economist „managementul este
principala cale de creştere economică a unei ţări şi că nu există ţări bogate şi ţări sărace, ci
există ţări bine conduse şi ţări prost conduse”.
Prin extrapolare, păstrând proporţiile putem spune că nu avem FEFS-uri bune şi
FEFS-uri mai puţin bune, că există FEFS-uri bine conduse şi FEFS-uri prost conduse. În
această perspectivă a integrării FEFS în construcţia economico – socială a României putem
defini managementul performant aplicat la nivel FEFS, ca un proces de coordonare a
resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în vederea realizării construcţiei de
programe educaţionale centrate pe calitate şi pe finalităţile acestora în integrarea
absolvenţilor în construcţia economico – socială a României.
Proiecţia socială a viitorilor absolvenţi FEFS pe specializările acreditate L – M – D,
trebuie să fie centrată pe economia socială specifică României bazată pe cunoştinţe şi
competenţe, Educaţia Fizică şi Sportul, sportul de performanţă şi înaltă performanţă reprezintă
o importantă zonă de investiţii.
Asupra EFS se îndreaptă atenţia specialiştilor în economie (economişti), manageri,
specialiştii din domeniul financiar – contabil (finanţişti, contabili), specialişti din turism şi
8
comerţ, din sănătate şi media, securitate, etc..

E.F.S. a devenit o importantă „întreprindere” economică care gestionată
corespunzător, poate aduce beneficii importante la nivel macroeconomic.
Efectele economice ale E.F.S. sunt apreciate ca extrem de eficiente, atractive inclusiv
în zona ştiinţelor aplicate, în care competenţa, cunoştinţele, abilităţile cognitive şi creativitatea
pot contribui la dezvoltarea socio – economică a României.
Din acest punct de vedere se impune o nouă gândire, un nou concept în formarea
specialiştilor din domeniul fundamental de ştiinţe E.F.S., centrat pe calitate în proiecţia
socială a viitorilor absolvenţi de E.F.S.
Din această perspectivă, apreciem necesar construcţia programelor educaţionale la
E.F.S. să fie centrate pe trei elemente de conţinut ale societăţii româneşti: economia bazată pe
cunoştinţe, organizaţia bazată pe cunoştinţe şi pe un proces de management bazat pe
cunoştinţe.
2. Elemente de conţinut ale societăţii socio – economice
bazată pe cunoştinţe
2.1. Economia bazată pe cunostinţe este definită ca un concept complex ca fiind
„economia bazată în mod direct pe producţia, distribuţia şi utilizarea cunoştinţelor şi
informaţiilor”.
Economia bazată pe cunoştinţe „în esenţă, se caracterizează prin transformarea
cunoştinţelor în materie primă, capital, produse, factori de producţie esenţiali ai economiei şi
prin procese economice în cadrul cărora generarea, vânzarea, cumpărarea, învăţarea, stocarea,
dezvoltarea, partajarea şi protecţia cunoştinţelor devin predominante şi condiţionează decisiv
obţinerea de profit şi asigurarea sustenabilităţii economiei pe termen lung” (O. Nicolescu).
Trăsăturile definitorii ale economiei bazate pe cunoştinţe au un impact dominant în
orientările strategice în asigurarea calităţii managementului academic în E.F.S. .
Economia bazată pe cunoştinţe impune o nouă clasă socială, specialişti bazaţi pe
cunoştinţe focalizaţi pe: dedicare profesională, mobilitate profesională, organizaţională şi
geografică, capital intelectual, învăţare continuă.
Pentru FEFS şi managementul acestora o importanţă fundamentală o are cunoaşterea
strategiei Uniunii Europene de construire a economiei bazate pe cunoştinţe având ca obiectiv
strategic global „să devină până în anul 2010 cea mai competitivă economie din lume, bazată
pe ştiinţă…”
Redăm mai jos elementele esenţiale ale mediului macroeconomic bazat pe cunoştinţe
în Uniunea Europeană. (sursa O. Nicolescu, adaptată şi modificată de autor)
C Domeniul fundamental de ştiinţe E.F.S., căruia i se consacră politici specifice.
U Studenţi, cadre didactice, educaţie, trening, e-Europa, parteneri sociali şi
reforma
N socială.
O Creativitate, cercetare, spaţiul european al cercetării ştiinţifice, educaţie, e-
Europa
Ş şi stimulente financiare.
T Dezvoltare, evoluţie creativă, inovare, activităţi sociale, infrastructură de
I cunoştinţe,stimulente fiscale.
N Finanţarea creativităţii, piaţa europeană de capital integrată, Banca Europeană
de
Ţ Investiţii.
E Pieţe globale, politici privind piaţa şi comerţul european.
2.2 Organizatia bazata pe cunoştinţe este definită ca „o structură de piaţă, a cărei
resursă o constituie cunoştinţele, activităţile principale axându-se asupra creării, achiziţionării,
protecţiei, utilizării, învăţării, partajării, integrării şi valorificarii acestora în vederea obţinerii
de performanţe economice şi sociale”.
9
Organizaţia internaţională a viitorului inclusiv în domeniul fundamental EFS, nu poate

fi alta decât una bazată pe cunoştinţe.
Cunoştinţele sunt elementul definitorii ale organizaţiei viitorului, sunt materia prima
de bază şi factorul de producţie esenţial, dar şi un produs finit de bază a organizaţiei.
Capitalul de cunoştinţe reprezintă cea mai importantă componentă din economia
organizaţiei.
Capitalul intelectual se utilizeaza frecvent în literatura de specialitate, incluzând şi
capitalul de cunoştinţe, bazându-se pe trei componente: umană, structurală şi relaţională.
2.3 Managementul bazat pe cunoştinţe este definit ca activitate practică, constând în

abordările, metodele, tehnicile din organizaţie centrate asupra producerii şi utilizării
cunoştinţelor, prin care se asigură o valorificare superioară comparativ cu perioadele
precedente, cu multiple valenţe ale cunoştinţelor.
Ştiinţa managementului bazat pe cunoştinţe, constă în cercetarea proceselor şi relaţiilor
manageriale bazate pe cunoştinţe în descoperirea legităţilor care le guvernează şi în
conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, etc. în vederea creşterii funcţionalităţii şi
performanţelor organizaţiilor, valorificând marile valenţe ale cunoştinţelor.
În concluzie cele trei componente fundamentale: economia, organizaţia şi
managementul bazate pe cunoştinţe, conduc la o nouă gândire în asigurarea calităţii
managementului academic, a programelor educaţionale.
3. Elemente manageriale şi calitatea în construirea de programe educaţionale
centrate pe componenta socio - economică în EFS
În demersul nostru ştiinţific, referitor la construcţia programelor educaţionale, am
plecat de la obiectivul fundamental stabilit, ca misiune a domeniului educaţie fizică şi sport,
al Facultăţilor de EFS, al Catedrelor de EFS, al cadrelor didactice universitare şi anume,
integrarea acestora în procesul de construcţie socio – economică a României în condiţii de
ţară integrată european, precum şi a globalizării afacerilor şi al internaţionalizării
organizaţiilor.
Se poate defini misiunea ca raţiune de existenţă insituţională şi ceea ce ea speră să
devină.
În acest sens, misiunea absolvenţilor FEFS integraţi este aceea de a contribui la
consolidarea societăţii democratice bazată pe cunoştinţe.
Misiunea FEFS şi a cadrelor didactice universitare este aceea de a asigura
armonizarea dezvoltărilor în România cu cele ce se realizează la nivel european şi
internaţional în formularea politicilor şi strategiilor privind învăţământul de EFS.
FEFS şi cadrele didactice universitare trebuie să contribuie la dezvoltările
metodologice referitoare la planificarea ofertei educaţionale la dezvoltarea capacităţii
instituţionale, la elaborarea , organizarea şi desfăşurarea programelor educaţionale a
procesului de predare – învăţare – cercetare, la examinarea şi certificarea pregătirii
profesionale la asigurarea calităţii învăţământului de EFS.
Având în vedere toate aceste elemente se pune firesc întrebarea : Ce îşi propun să
aducă în practică programele educaţionale ?
Răspunsul este acela că, noi nu ştim ceea ce vrem să producem !
Aceasta, o considerăm ca o slabă preocupare şi implicare a managementului academic
la nivelul FEFS în procesul de elaborare şi construcţie a programelor analitice, a finalităţilor
acesteia, precum şi în ceea ce priveşte proiecţia socială a viitorilor absolvenţi în identificarea,
definirea şi legiferarea ocupaţiilor, în final reglementarea calificărilor în România şi
armonizarea acestora cu cele din spaţiul European în domeniul fundamental de ştiinţe EFS.
Ce este de făcut ?
Considerăm că este necesar, în regim de urgenţă mobilizarea comunităţii academice
din domeniul EFS şi angajarea noastră pe următoarele activităţi :
10
¾ O remodelare a programelor analitice comparativ cu cel puţin 70 % la nivel

naţional şi cu cel puţin 60 % cu cele din Uniunea Europeana.
¾ O redirecţionare a formaţiunilor de învăţământ centrate pe proiecţia socială a
viitorului absolvent, pe componentele dominante ale construcţiei socio –
economică a României.
¾ O recunoaştere a disciplinei, ca unitate de bază a sistemului EFS.
¾ O coagulare a disciplinelor în module centrate pe componente socio – economice.
Pentru aceasta este necesara elaborarea unei strategii.
4. Metodologie, ca strategie în asigurarea calităţii (MCT) în construcţia
programelor educaţionale centrate pe calificări
Propunem, ca la baza strategiei să se aibă în vedere diagrama, din cadrul
Managementului Calităţii Totale (MCT), după Sir Frederick Crawford – 1991
adaptată de autor şi prezentată mai jos.
Managementul Calităţii Totale (MCT) se corelează cu procesul de schimbare şi
dezvoltare instituţionlă, de promovare în obţinerea de eficienţă maximă în construcţia de
programe educaţionale centrate pe economia socială a României.
Bazat pe acest concept al MCT care conferă un cadru al unei gândiri operaţionale şi
strategice, se poate promova, elabora şi aplica diagrama managementului academic la nivel
educaţional centrat pe construcţia programelor educaţionale având ca dominantă asigurarea
calităţii specifice ocupaţiilor şi calificărilor la nivel L-M-D.
VIZIUNE
DE CE
MISIUNE MCT
CONTROLUL CALITĂŢII
OBIECTIVE
SCOPURI POLITICA PENTRU CALITATE
PLANURI
RESURSE FUNCŢIONAREA CALITĂŢII
IMPLEMENTARE
CUM
MONITORIZARE
11
MANAGEMENT ACADEMIC LA NIVEL EDUCAŢIONAL

- STRUCTURĂ şi FUNCŢII –
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
- SPECIALIZĂRI LICENŢĂ, MASTERAT, DOCTORAT –
MEDIUL INTERN VIZIUNE MEDIUL EXTERN
CONSTRUCŢIA PROGRAMELOR EDUCAŢIONALE

CENTRATE PE CALITATE
C
STRATEGIA LEGISLAŢIE
R SPECIFICĂ
E
A
MISIUNE POLITICI
T SPECIFICĂ EDUCAŢIONALE
I
V
& OBIECTIVE OBIECTIVE
N EDUCAŢIONALE SOCIO - ECONOMICE
O
SPECIFICE
V
A
T MODULE TRADIŢII – OCUPAŢII
I EDUCAŢIONALE CALIFICĂRI
SPECIFICE
V
PROGRAME de STUDII SPECIFICE CA

TRASEE DE L.M.D. PENTRU STUDENŢI
CONSTRUCŢIE
TITULARI
BENEFICIARI
DISCIPLINĂ
ŞEF CAT.
SECR. ŞT.
DECAN
AUDIT AUDIT
REVIZUIRE
INTERN EXTERN
12
PROGRAME EDUCAŢIONALE POST-GRADUATE DE TIP

MASTER şi DOCTORAT
în E.F.S.
PROGRAME de LICENŢĂ ACREDITATE
STANDARDE şi PROGRAME POST-GRADUATE

CENTRATE
Ş
C T
C IMPLEMENTARE E I
A R I
L C N
I E Ţ
T MONITORIZARE T I
A A F
T R I
E REVIZUIRE E C
Ă
PRINCIPII
-EVALUAREA CERCETĂRII:
- CONTRIBUŢII PERSONALE;
- ORIGINALITATE.
- EVALUARE ŞTIINŢIFICĂ;
- COMUNICĂRI LA CONFERINŢE N / I;
- PUBLICISTICĂ (CĂRŢI, MONOGRAFII, ARTICOLE).
- ASIGURAREA INFRASTRUCTURII ACADEMICE:

- CORP PROFESORAL ŞI DE CERCETARE;
- CONDUCĂTORI DE DOCTORAT;
- INFRASTRUCTURI TEHNICE, LABORATOARE de
CERCETARE PENTRU PROFESORI şi STUDENŢI;
- BIBLIOTECA ELECTRONICĂ;
- PROTOCOALE de COLABORARE CU MEDIUL SOCIO
–
ECONOMIC (IMPLEMENTARE);
- SOLUŢII de FINANŢARE EXTERNĂ.
13
PROGRAME EDUCAŢIONALE POST-GRADUATE DE TIP

MASTER şi DOCTORAT
în E.F.S.
PROGRAME de LICENŢĂ ACREDITATE
STANDARDE şi PROGRAME POST-GRADUATE

CENTRATE
C Ş
C IMPLEMENTARE E T
R I
A
C I
L E N
I T T
T A I
A MONITORIZARE R F
T I
C
E
Ă
REVIZUIRE
PRINCIPII
- EVALUAREA CERCETĂRII:
- CONTRIBUŢII PERSONALE;
- ORIGINALITATE.
- EVALUARE ŞTIINŢIFICĂ;
- COMUNICĂRI LA CONFERINŢE N / I;
- PUBLICISTICĂ (CĂRŢI, MONOGRAFII, ARTICOLE).
- ASIGURAREA INFRASTRUCTURII ACADEMICE:

- CORP PROFESORAL ŞI DE CERCETARE;
- CONDUCĂTORI DE DOCTORAT;
- INFRASTRUCTURI TEHNICE, LABORATOARE de
CERCETARE PENTRU PROFESORI şi STUDENŢI;
- BIBLIOTECA ELECTRONICĂ;
- PROTOCOALE de COLABORARE CU MEDIUL SOCIO
–
ECONOMIC (IMPLEMENTARE);
- SOLUŢII de FINANŢARE EXTERNĂ.
14
PROGRAME EDUCAŢIONALE POST – GRADUATE CENTRATE PE

STUDENT
ASIGURAREA UNUI MODEL DE „CULTURĂ A CERCETĂRII” pt. STUDENT

EDUCAŢIA PRIN: - ÎNCURAJAREA şi PUBLICAREA REZULTATELOR;
- PARTICIPĂRI LA SEMINARII şi WORKSHOPURI;
D - ACORDAREA UNOR DISTINCŢII şi DIPLOME;
- ASIGURAREA UNUI SISTEM INFORMAŢIONAL pt.
U STUDENŢI;
- ASIGURAREA DE SUPERVIZORI în ÎNDRUMAREA
C STUDENŢILOR
- ASIGURAREA PROCESULUI DE EVALUARE
A CONTINUĂ a STUDENŢILOR
- ASIGURAREA OPORTUNITĂŢILOR ÎN CERCETARE
Ţ PENTRU STUDENŢI
- ASIGURAREA FEEDBACK-ULUI PROGRAMELOR
I POST – GRADUALE pt. STUDENŢI
A
EVALUAREA STANDARDELOR şi PROGRAMELOR DE CERCETARE
PENTRU
CARIERĂ
A - RIGUROZITATE
R - TRANSPARENŢĂ
I
E MECANISM DE ANALIZĂ A OBSERVAŢIILOR STUDENŢILOR
R REFERITOR LA CALITATEA CERCETĂRII, A SISTEMULUI DE
Ă EVALUARE ŞI A SUPORTULUI TEHNIC
EDUCAŢIA EVALUAREA STUDENŢILOR

D EVALUAREA, DEFINIT CA UN „PROCES PRIN CARE SUNT
U APRECIATE CUNOŞTIINŢELE INDIVIDUALE ale STUDENŢILOR
C CAPACITĂŢILE DE ÎNŢELEGERE şi ABILITĂŢILE SALE”.
A „ÎNSUŞIRILE „OUTPUT”-URILE SISTEMULUI”
Ţ
I
A
PENTRU PRINCIPII
CARIERĂ SUNT SINGURELE ENTITĂŢI ACADEMICE COMPETENTE
A şi RESPONSABILE SĂ EMITĂ STANDARDE DE EVALUARE
R A STUDENŢILOR
I - CONSTRUIESC, APROBĂ, MONITORIZEAZĂ şi
E REVIZUIESC;
R - IMPLEMENTEAZĂ, EVALUEAZĂ, DECID.
Ă
15
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ CA STRATEGIE ÎN ASIGURAREA

CALITĂŢII ÎN E.F.S.
DEFINITĂ CA UN „ANSAMBLU DE PROCEDURI ŞI REGLEMTĂRI PRIN CARE ESTE
COORDONATĂ ACTIVITATEA DE CERCETARE ÎN COMUNITATEA ACADEMICĂ,
REZULTATELE ACESTEIA SUNT ÎNREGISTRATE ŞI RAPORTATE ŞI ULTERIOR
DISEMINATE, APLICATE ŞI UTILIZATE”
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ O COMPONENTĂ DETERMINANTĂ A MEDIULUI

ACADEMIC
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ FACE PARTE INTEGRANTĂ DIN PLANUL STRATEGIC

INSTITUŢIONAL
STRATEGIA CERCETĂRII TREBUIE SĂ OFERE O SOLUŢIE ECHILIBRATĂ ÎNTRE

CERCETAREA FUNDAMENTALĂ ŞI CEA APLICATIVĂ DE TIP INTERDISCIPLINAR
PRINCIPII - CONCEPTE
- IMPLICARE ÎN PROCESUL DE CERCETARE A ÎNTREGII COMUNITĂŢI

ACADEMICE
- ADMINISTRAREA JUDICIOASĂ A FONDURILOR ALOCATE PENTRU

CERCETARE, ATÂT A CELOR DE LA BUGET CÂT ŞI A SURSELOR PROPRII
- ATRIBUTE : ONESTITATE, DESCHIDERE, RESPONSABILITATE, COOPERARE

INTEGRITATE, ETICĂ.
STRUCTURĂ - CONŢINUT
- IDENTIFICAREA UNOR TEME DE CERCETARE DIN DOMENIUL FUNDAMENTAL

DE ŞTIINŢE E.F.S.
- IDENTIFICAREA UNUI COLECTIV COMPETENT PENTRU ANALIZĂ CLARĂ,

PENTRU ASIGURAREA CALITĂŢII ŞI SUCCESULUI DE PROIECT CÂT ŞI A
RESURSELOR NECESARE.
RESURSELE CERCETĂRII
- RESURSE BUGETARE
- RESURSE PRIVATE / FUNDAŢII
16
RELAŢIA SISTEMICĂ ÎN PLAN MANAGERIAL, CENTRAT

PE CALIFICĂRI ŞI OCUPAŢII ÎN E.F.S.
L - M - D
AUTORITATEA NAŢIONALĂ A CALIFICĂRILOR

CONSILIUL DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULŢILOR
COMITETUL SECTORIAL DE E.F.S.
CONSULTANŢI: - BENEFICIARI
CONFEDERAŢIA PATRONATELOR
CONFEDERAŢIA SINDICATELOR
MINISTERELE IMPLICATE
CADRUL NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR SPECIFICE E.F.S.
LICENŢA MASTER DOCTORAT
MECT prof. gimnaziu prof. liceu prof./ cd. universitar

cercetător
M.S. kinetoterapeut expert/manager manager de top
A.N.S. instructor/antrenor antrenor cercetător/ manager de
top
M.M. referent expert cercetător
PROGRAME DE STUDII CENTRATE

PE CALIFICĂRI/ OCUPAŢII
STANDARDE de CALITATE
CUNOŞTIINŢE COMPETENŢE ABILITĂŢI

COGNITIVE
PRINCIPII
- CALIFICĂRI/OCUPAŢII - LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ/
EUROPEANĂ
- CERINŢE ANGAJATORI
- COMPATIBILIZARE NAŢIONALĂ - COMPATIBILIZARE
INTERNAŢIONALĂ
- RESURSE U. şi M. EXISTENTE - RELAŢII ACADEMICE
17
4.2. În pregătirea, formarea şi promovarea proiecţiei sociale a viitorului absolvent din alte
profile de învăţământ al socializării acestora, un rol deosebit de important au catedrele de
educaţie fizică şi sport, ca celule de bază a sistemului educaţional.
DIAGRAMA PROIECŢIA SOCIALĂ A VIITORULUI ABSOLVENT

IMPACTUL ECONOMIC AL ABSOLVENTULUI
Investiţii Investiţii
Absolvent
buget private
Infrastructură Locuri de muncă
Producător
Consumator
de bunuri
Servicii
Echipă
individual
Socializare prin sport
La nivel individual La nivel de grup
Socializare
Macrosocializare
prin sport
Globalizare
Transfer în alte Mediatizare
activităţi Comercializare
socio-economice Instituţionalizare
18
Metodologic, în prima etapă se identifică profilele de învăţământ şi specializările

viitorului absolvent.
După aceasta etapă se descriu nevoile şi se identifică cerinţele, centrate pe
calificările şi ocupaţiile profilelor de învăţământ (tehnic, economic, medical, agricol, socio-
uman şi vocaţional). Se identifică si se descriu capabilităţile instituţiei (profilului) pe
componente distincte şi anume: resurse umane, infrastructură, echipamente, etc..
Se descriu programele de studiu construite pe obiective de formare, mijloace
utilizate, dozare / etapizare, indicaţii metodice şi reprezentări şi, centrate pe componentele
economiei de piaţă a viitorului absolvent specific pe profile de învăţământ.
Toate aceste elemente, conduc spre un învăţământ centrat pe competenţe rezultate din
cunoştinţele şi abilităţile cognitive dobândite.
Competenţe
Experienţă
Cunoştinţe Abilităţi
4.3. Acest concept, în învăţământ centrat pe competenţele absolvenţilor altor profile de

învăţământ va fi articulat cerinţelor managementului socio-economic al pieţei muncii şi va fi
materializat cu un curs teoretic de predare în educaţie fizică şi sport, specific pentru studenţii
din profilele tehnic, economic, medical, agricol, socio-uman şi vocaţional.
19
MANAGEMENT ACADEMIC LA NIVEL EDUCAŢIONAL UNIVERSITAR

PE ALT PROFIL
- STRUCTURĂ ŞI FUNCŢII -
UNIVERSITATE
CATEDRĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
CONSTRUCŢIA PROGRAME DE STUDII SPECIFICE

VIZIUNE CA TRASE PE PROFILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT
VIZIUNE
PROGRAME SPECIFICE PE CALIFICARE MANAGEMENTUL

PROFILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT BAZĂ CALITĂŢII
PROFILUL
STRATEGII
TEHNIC INGINER
SPECIFICE
PROFILUL
ECONOMIC ECONOMIST MISIUNE
SPECIFICĂ
PROFILUL
MEDIC OBIECTIVE
MEDICAL
EDUCAŢIONALE
SPECIFICE
PROFILUL
AGRICOL AGRONOM
MODULE
EDUCAŢIONALE
PROFILUL SPECIFICE
SOCIO-UMAN CADRU DIDACTIC
PROFESOR
ANTRENOR
PROFILUL
VOCAŢIONAL
PROGRAME ANALITICE
CURSURI TEORETICE ŞI PRACTICE
20
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

UNIVERSITATEA ...
CATEDRA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
CENTRUL DE CERCETARE …
CURS TEORETIC (MANUAL)

DE APROFUNDARE A DISCIPLINEI E.F.S. ÎN
ÎNVĂŢĂMÂMTUL DE ALT PROFIL (PROIECT)
CUPRINS
PARTEA I Fundamentare teoretică şi conceptuală
1. Conceptul de curs teoretic de aprofundare a disciplinei E.F.S., în învăţământul de alt profil.

2. Prevederi legislative şi manageriale ale sistemului de învăţământ românesc şi european.
3. Prevederi legislative şi manageriale ale sistemului - alt profil - românesc şi
european.
4. Conceptul de educaţie fizică şi sport, armonizat specializărilor din domeniul fundamental
de ştiinţe – alt profil.
5. Aspecte istorice şi ergonomice ale profesiei de – alt profil.
6. Mediul socio – economic şi profesional al absolvenţilor din - alt profilul.
PARTEA II Strategii în E.F.S. cu aplicaţii în învăţământul – alt profil
7. Strategii didactice în procesul de educaţie fizică şi sport universitar.

9. Cercetarea ştiinţifică în E.F.S. şi aplicaţiile acesteia specific profilului.
10. Caracteristici ale procesului de educaţie fizică şi sport din universităţile de alt profil.
11. Construirea conţinutului instruirii şi demersuri educaţionale în domeniul metodologiilor
specifice specializate – alt profil.
12. Efort, oboseală, refacere, revenire, componente specifice procesului formativ din
învăţământul de - alt profil.
13. Pregătirea fizică specifică şi calităţi psihofizice, solicitate în profesia de - alt profil.
14. Elaborarea, adapatarea şi implementarea (programei) curriculară.
15. Proiectarea activităţii didactice; conceptualizări, resurse, obiective, strategii, evaluare.
16. Finalităţi ale procesului didactic de E.F.S., ca necesitate determinantă în proiecţia socială
a viitorului – alt profil - şi obţinerea certificatului de competenţe în E.F.S.
PROPUNERI: TERMEN
FINALIZARE: ET.
ET.
21
DIAGRAMA SOLICITĂRILOR SPECIFICE

PROFILULUI MEDICAL (după M.L.)
SOLICITĂRILE
SPECIFICE
1.INTELECTUALE 2. PSIHICE 3. FIZICE 4. ALE MEDIULUI 5. COMBINATE

- metode ştiute - afective - eforturi rapide - factori fizici - psiho motrici
- metode cercetare - morale - eforturi de - factori termici - psiho fiziologici
- metode - volitive, etc. rezistenţă - factori chimici - psiho soliali, etc.
informatizare - eforturi educative - factori atmosferici
- interpretare a etc.
semnalelor etc.
EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CA DISCIPLINĂ DE ÎNVĂŢĂMT
1. DE BAZĂ 3. RECREATIVĂ ŞI
PROFESIONALĂ 2. SPORTIVĂ 4. RECUPERATORIE
DE REFACERE
SĂNĂTATE
PROGRAME ANALITICE SPECIFICE
REPARTIZAREA ORELOR PENTRU DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE,

PSIHOMOTRICE (V.F.R. H) + GIMNASTICĂ + ATLETISM + ÎNOT
22
Concluzii şi propuneri, în sinteză

Dominant, pentru consolidarea domeniului de ştiinţe E.F.S. în constelaţia domeniilor
fundamentale de ştiinţă şi cultură acreditate prin H.G., este capacitatea comunităţii academice
din educaţie fizică şi sport, de a promova o strategie de management performant prin al cărui
obiectiv fundamental să constituie integrarea absolvenţilor universitari în construcţia socio-
economică a României, la consolidarea societăţii democratice bazate pe cunoaştere.
Facultăţile de educaţie fizică şi sport, catedrele de educaţie fizică şi sport din structura
universităţilor de alt profil, cadrele didactice de educaţie fizică şi sport, vor asigura
armonizarea dezvoltărilor din România cu cele ce se realizează la nivel european şi
internaţional în formularea politicilor şi strategiilor privind învăţământul de educaţie fizică şi
sport şi integrarea acestuia în construcţia socio-economică a României.
Considerăm necesar remodelarea programelor analitice, comparabile cu cel puţin 70%
la nivel naţional şi cu cel puţin 60% cu cele din Uniunea Europeană, precum şi o
redirecţionare a formaţiunilor de învăţământ centrate pe proiecţia socială a viitorului
absolvent, pe componentele dominante ale construcţiei socio-economice a României.
Deasemenea, considerăm necesar aplicarea elementelor de management performant în
asigurarea calităţii în construcţia de programe educaţionale centrate pe componenta socio –
economică, în reglementarea calificărilor şi ocupaţiilor din educaţie fizică şi sport la nivel
naţional şi european, precum şi în construcţia de programe educaţionale pentru studenţii din
învăţământul de alt profil şi elaborarea unui curs teoretic specific de predare pentru studenţii
din profil tehnic, economic, medical, agricol, socio – uman, şi vocaţional.
Bibliografie selectivă
Lador I.I. – Un nou concept de aprofundare prin master a disciplinelor teoretice de
predare, în domeniul fundamental de ştiinţe educaţie fizică şi sport. Consiliul Ştiinţei
Sportului din România – 2008
1. Lador I.I. – Un nou concept naţional de evaluare şi recunoaştere profesionala bazat pe
competiţia ştiinţifică în domeniul fundamental educaţie fizică şi sport. Prezentări în
cadrul Sesiunilor de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională, Universitatea
din Piteşti, Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi Universitatea„Transilvania” din
Braşov, 2007
2. Lador I.I. – Relatia sistemică în plan managerial, în sistem educaţional, privind
implementarea Procesului Bologna în domeniul educaţie fizică şi sport din România.
Prezentare în cadrul Conferinţei Naţionale a Decanilor, ANEFS din Bucureşti, 2005.
3. Lador I.I. – Bazele teoretice ale managementului în sport. Ed. Universităţii din Piteşti,
2000
4. H.G. 676 / 2007 privind domeniile fundamentale de ştiinţe, artă şi cultură şi a
specializărilor în instituţiile de învăţământ superior.
5. xxx, H.G. 404 / 2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de master
6. xxx, Legea 288 / 2004, privind organizarea studiilor universitare.
7. H.G. 890 / 2008 privind calificările şi titlurile conferite absolvenţilor învăţământului
universitar de licenţă.
8. xxx documente ARACIS - 2008-10-23
23
STRATEGIC ORIENTATIONS IN ASSURING THE QUALITY OF THE ACADEMIC

MANAGEMENT, CENTERED ON THE SOCIO-ECONOMIC CONSTRUCTION OF
ROMANIA, IN THE FUNDAMENTAL DOMAIN OF P.E.S. SCIENCES
Ioan Ion LADOR
M.E.R.Y. General Inspector
Keywords: strategies, quality, academic management, fundamental sciences domain,
economy of knowledge, educational programs
Abstract
The physical education and sports faculties, the physical education and sports chairs
from the structure of the universities of a different profile, the physical education and sports
teaching staff, will assure the equivalence of the Romanian developments with the ones
realized at European and international level in formulating policies and strategies regarding
the physical education and sports teaching and its integration in the socio-economic
construction of Romania.
We consider being necessary the remodeling of the syllabus, comparable with at
least 70% at national level and at least 60% those in the European Union, as well as a
redirection of the teaching formations centered on social projection of the future graduate,
on the dominant components of the socio-economic construction of Romania.
1. Introduction in the theory of knowledge
It is known that the educational system in Romania is based on two functionally
symbiotic dominant components, the academic management and the administrative
management.
If in the area of administrative management the practice, the socio-economic
application is emphasized in a pragmatic context at a micro system level, the academic
management surprises by a lack of pragmatism at a micro system level, when we are referring
to ends of an instructional process, to the social projection of the future graduate student from
the field of physical education and sports.
Also, it is known the fact that the academic management represents a science of the
professional training process, of the creativity, of the research through the educational
programs that it builds, promotes, and applies in the educational system at L-M-D level and of
the scientific research.
In sustaining the fundamental objective of the PESF, I would start from the opinion of
a great management thinker, which wrote in The Economist: „the management is the main
way of economic growth of a country and there are no rich countries or poor countries, there
are only well-managed countries and poorly-managed ones”.
Through extrapolation, and keeping proportions, we can say that we do not have good
PESF and less good PESF, but there are well managed PESF and poorly-managed PESF. In
this perspective of integrating the PESF to the socio-economic construction of Romania, we
can define the management applied to a PESF level, as a process of coordinating the human,
informational, physical and financial resources in order to accomplish a construction of
educational programs centered on quality and on their finalities in integrating the graduates
in the socio-economical construction of Romania.
The social protection of future PESF graduates of accredited specializations L – M – D
must be centered on the specific Romanian economy, based on knowledge and competences,
Physical Education and Sports, competition and high performance competition sports
represent an important investment area.
Around PES is focused the attention of economy specialists (economists), managers,
specialists from the financial – accounting field (finance people, accountants), specialists of
24
tourism and commerce, of health and media, security, etc.

PES has become an important economic „enterprise” that, managed carefully, can
bring important profits at macro economical level.
The economic effects of the PES are appreciated as extremely effective, attractive,
including the area of applied sciences, in which the competence, the knowledge, the cognitive
abilities and the creativity can contribute to the socio-economic development of Romania.
From this point of view, a new thinking is necessary, a new concept in forming
specialists from the fundamental domain of PES sciences, centered on quality in the social
projection of the future PES graduates.
From this perspective, we appreciate as necessary the construction of PES educational
programs to be centered on three content elements of the Romanian society: the economy
based on knowledge, the organization based on knowledge and a management process based
on knowledge.
2. Content elements of the knowledge-based socio – economic society
The knowledge based economy is defined as a complex concept, „economy based
directly on the production, distribution and using the knowledge and information”.
The knowledge based economy „in essence, is characterized by transforming the
knowledge into prime matter, capital, products, production factors essential for the economy
and by economic processes in which the generating, sale, buying, learning, stocking,
development, sharing and protection of the knowledge become predominant and condition
decisively the obtaining of profit and assuring the sustainability of the economy on long term”
(O. Nicolescu).
The defining traits of the knowledge based economy have a dominant impact in the
strategic orientations in assuring the quality of the academic management in PES.
The knowledge based economy imposes a new social class, specialists based on
knowledge focused on: professional dedication, professional, organizational and geographic
mobility, intellectual capital, continuous learning.
For the PESF and their management, a fundamental importance has knowing the
European Union strategy of building the knowledge based economy having as a global
strategic objective „to become by the year 2010 the most competitive economy in the world,
based on science…”
We reproduce here the essential elements of the macroeconomic environment based
on knowledge of the European Union. (source O. Nicolescu, adapted and modified by the
author):
K The fundamental PES sciences domain, to which there are dedicated
specific policies.
N Students, teaching staff, education, training, e-Europe, social partners
and social reform.
O
W Creativity, research, the European space of the scientific research,

education, e-Europe and financial stimulants.
L
E Development, creative evolution, innovation, social activities,

knowledge infrastructure, fiscal stimulants.
D
G Financing the creativity, European market of integrated capital,

European Investments Bank.
E Global markets, policies regarding market and European commerce.
25
2.2 Knowledge based organization is defined as „a market structure, whose resource

constitutes the knowledge, the main activities focusing on creating, acquiring, protecting,
using, learning, sharing, integrating and capitalizing it, in order to obtain economic and social
performances”.
The international organization of the future, including in the fundamental domain of
PES, cannot be something else than based on knowledge.
Knowledge is the defining element of a future organization; it is the basic prime
material and an essential factor of production, but also a basic finite product of the
organization.
The knowledge capital represents the most important component from the economy of
the organization.
The intellectual capital is used frequently in specialty literature, including also the
knowledge capital, based on three components: human, structural and relational.
2.3 Knowledge based management is defined as a practical activity, composed of the
approaches, methods, techniques of the organization centered on producing and using the
knowledge, through which it is assured a superior capitalization, in comparison with the
precedent periods, with multiple valences of the knowledge.
The science of the knowledge based management is in the research of the processes
and the managerial relations based on knowledge, in the discovery of the laws that govern
them and in conceiving new systems, methods, techniques, etc. for raising the functionality
and performances of the organizations, capitalizing the great valences of the knowledge.
In conclusion the three fundamental components: economy, knowledge based
organization and management, lead to a new thinking in assuring the quality of academic
management, of the educational programs.
3. Managerial elements and the quality in building educational programs
centered on the socio - economic component in P.E.S.
In our scientific research, referring to the construction of the educational programs, we
have left from the established fundamental objective, as mission of the physical education and
sports domain, of PES faculties, of PES chairs, of university teaching staff and specifically
their integration in the process of socio – economic construction of Romania, in conditions of
integrated European country, as well as of business globalization and of internationalization
of organizations.
The mission can be defined as an institutional reason of existence and that what it
hopes to become.
In this sense, the mission of the PESF integrated graduates is that to contribute to the
consolidation of the democratic society based on knowledge.
The mission of the PESF and of the university teaching staff is that of assuring the
matching of developments in Romania with those realized at European and international level
in formulating the policies and strategies regarding the PES teaching.
PESF and the university teaching staff must contribute to the methodological
developments referring to the planning the educational offer at the development of the
institutional capacity, at the elaboration, organization and progress of the educational
programs of the teaching – learning – research process, at the examination and certification of
the professional training to the assurance of quality of PES teaching.
Considering all these elements, a question arises naturally: What do the educational
programs propose to bring into practice?
The answer is that we do not know what we want to produce!
This, we consider it to be a poor preoccupation and involvement of the academic
management at PESF level in process of elaborating and construction of the syllabus, of its
finalities, as well as regarding the social projection of future graduates in identifying, defining
and promulgating the occupations, finally, regulating the qualifications in Romania and
26
matching them with the ones in the European space, in the fundamental field of PES sciences.
What is to be done?
We consider that it is necessary an urgent mobilization of the academic community
from the PES field and our involvement in the following activities:
¾ A remodeling of the syllabus in comparison with at least 70 % at national level
and with at least 60 % of the European Union.
¾ A redirection of the teaching formations centered on social projection of the future
graduate, on dominant components of the socio – economic construction of
Romania.
¾ Recognition of the discipline, as a basic unit of the PES system.
¾ Coagulation of the disciplines in modules centered on socio – economic
components.
For that it is necessary the elaboration of a strategy.
4. METHODOLOGY, AS A STRATEGY IN ASSURING THE QUALITY (T.Q.
M.) IN CONSTRUCTION OF THE EDUCATIONAL PROGRAMS CENTERED ON
QUALIFICATIONS
We propose, that at the basis of the strategy to be the diagram from the
Total Quality Management (T.Q. M.), after Sir Frederick Crawford – 1991, adapted by
the author and presented as following.
Total Quality Management (T.Q.M.) correlates with the process of institutional change
and development, of promoting in obtaining the maximum efficiency in building de
educational programs centered on the social economy of Romania.
Based on this concept of M.T.Q. care confers a frame of an operational and strategic
thinking, we can promote, elaborate and apply the diagram of the academic management at an
educational level, centered on the construction of educational programs having as dominant
the assurance of the specific qualities of the occupations and qualifications at L-M-D level.
VIZIUNE
VISION
DE CE
WHY
MISIUNE
MISSION MCT
T.Q.M
CONTROLUL CALIT?
QUALITI
OBIECTIVE
OBJECTIVES
SCOPURI
GOALSI POLITICAPOLICY
QUALITZ PENTRU CALITATE
PLANURI
PLANS
CONTROL
RESURSE
RESOURCES
?II
FUNC ?IONAREA
QUALITY FUNCTIONING
CALIT? ?II
IMPLEMENTARE
IMPLEMENTATION
CUM
HOW
MONITORIZARE
MONITORIZATION
27
ACADEMIC MANAGEMENT AT EDUCATIONAL LEVEL

STRUCTURE and FUNCTIONS –
FACULTY OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
- LICENCE DEGREE, MASTER, DOCTORATE –
INTERNAL ENVIRONMENT VISION EXTERNAL ENVIRONMENT
CONSTRUCTION OF SYLLABUS
CENTERED ON QUALITY
C
SPECIFIC LEGISLATION
R STRATEGY
E
A
SPECIFIC EDUCATIONAL
T
MISSION POLICIES
I
V
E SPECIFIC SOCIO-ECONOMIC
& EDUCATIONAL OBJECTIVES
I OBJECTIVES
N
O
V SPECIFIC
A EDUCATIONAL
T
MODULES
I
V
E SPECIFIC SYLLABUS AS L.M.D. DIRECTIONS FOR
STUDENTS
CONSTRUCTION
DISCIPLINE BENEFICIARIES
HD. OF HOLDERS
CH. SCI.
SEC.
DEAN
INTERNAL EXTERNAL
AUDIT REVISE AUDIT
28
POST-GRADUATE EDUCATIONAL PROGRAMS MASTER and

DOCTORATE TYPE in P.E.S.
ACREDITATED LICENCE PROGRAMS
STANDARDS and CENTERED POST-GRADUATE

PROGRAMS
S R
Q C E
IMPLEMENTATION I S
A E E
L N A
MONITORISATION T R
I I C
T C H
REVISE
Y
PRINCIPLES
- RESEARCH EVALUATION:
- PERSONAL CONTRIBUTIONS;
- ORIGINALITY.
- SCIENTIFIC EVALUATION;
- CONFERENCE COMMUNICATIONSI N / I;
- PUBLISHING (BOOKS, MONOGRAPHIES, AND ARTICLES).
- ASSURING THE ACADEMIC INFRASTRUCTURE:
- TEACHING AND RESEARCH STAFF;
- DOCTORATE MANAGERS;
- TECHNICAL INFRASTRUCTURES, RESEARCH
LABORATORIES FOR TEACHERS and STUDENTS;
- ELECTRONIC LIBRARY;
- PROTOCOLS of COLABORATION WITH THE
SOCIO – ECONOMIC ENVIRONMENT
(IMPLEMENTATION);
- EXTERNAL FINANCING SOLUTIONS.
29
POST-GRADUATE EDUCATIONAL PROGRAMS CENTERED ON THE STUDENT
ASSURING A MODEL OF „CULTURE OF RESEARCH” for the STUDENT

EDUCATION THROUGH: - ENCOURAGING and PUBLISHING
THE RESULTS;
- SEMINARIES and WORKSHOPS PARTICIPATIONS;
D - GIVING DISTINCTIONS and DIPLOMAS;
- ASSURING AN INFORMATIONAL SYSTEM for STUDENTS;
U - ASSURING SUPERVISORS in STUDENT
GUIDANCE
C - ASSURING THE CONTINUAL EVALUATION PROCESS of the
STUDENTS
A - ASSURING RESEARCH OPPORTUNITIES

T FOR STUDENTS
- ASSURING FEEDBACK FROM POST – GRADUATE
I PROGRAMS for STUDENTS
O
N
STANDARDS and RESEARCH PROGRAMS EVALUATION
FOR
CAREER
A - STRICTNESS
R - TRANSPARENCE
E
E ANALYSIS MECHANISM OF STUDENTS’ OBSERVATIONS
R REGARDING THE QUALITY OF THE RESEARCH, OF THE
EVALUATION SYSTEM AND OF THE TECHNICAL SUPPORT
EDUCATION STUDENT EVALUATION

D EVALUATION, DEFINED AS A „PROCESS THROUGH WHICH
U IT IS APPRECIATED THE INDIVIDUAL KNOWLEDGE
of the STUDENTS, THEIR UNDERSTANDING CAPACITIES
C and HIS ABILITIES”.
A „SYSTEM OUTPUTS”
T
I
O
N
FOR PRINCIPLES
CAREER THE ONLY ACADEMIC ENTITIES THAT ARE
COMPETENT and RESPONSABLE FOR EMITTING
A STUDENT EVALUATION STANDARDS
R
E - BUILD, APPROVE, MONITOR and REVISE;
E
R - IMPLEMENT, EVALUATE, DECIDE.
30
SCIENTIFIC RESEARCH AS A STRATEGY IN ASSURING QUALITY IN PES
DEFINED AS AN „ENSEMBLE OF PROCEDURES AND RULES THROUGH WHICH IS

COORDINATED THE RESEARCH ACTIVITY IN THE ACADEMIC COMMUNITY, ITS
RESULTS ARE RECORDED AND REPORTED AND ULTERIORLY DISSEMINATED,
APPLIED AND USED”
THE SCIENTIFIC RESEARCH IS A DECISIVE COMPONENT OF THE ACADEMIC

ENVIRONMENT
THE SCIENTIFIC RESEARCH IS A PART OF THE INSTITUTIONAL STRATEGIC

PLAN
THE RESEARCH STRATEGY MUST OFFER A BALANCED SOLUTION BETWEEN

THE FUNDAMENTAL AND APPLIED RESEARCH OF AN INTERDISCIPLINARY
TYPE
PRINCIPLES - CONCEPTS
- INVOLVEMENT IN THE RESEARCH PROCESS OF THE ENTIRE ACADEMIC

COMMUNITY
- THE JUDICIOUS ADMINISTRATION OF THE ALLOCATED RESEARCH FUNDS,

BOTH BUDGET AND OWN RESOURCES.
- ATTRIBUTES: HONESTY, OPENNESS, RESPONSABILITY, COOPERATION,

INTEGRITY, ETHICS.
STRUCTURE - CONTENT
- IDENTIFYING RESEARCH THEMES FROM THE FUNDAMENTAL P.E.S. SCIENCES

DOMAIN
- IDENTIFYING A COMPETENT GROUP FOR A CLEAR ANALYSIS FOR ASSURING

QUALITY AND PROJECT SUCCESS AND OF NECESSARY RESOURCES.
RESEARCH RESOURCES
- BUDGET RESOURCES
- PRIVATE / FUNDATION RESOURCES
31
THE SYSTEMIC RELATION IN THE MANAGERIAL CHART, CENTERED ON

QUALIFICATIONS AND OCCUPATIONS IN PES
L-M-D
NATIONAL AUTHORITY OF QUALIFICATIONS

COUNCIL OF PROFESSIONAL TRAINING OF THE ADULTS
P.E.S. SECTOR COMMITTEE
CONSULTANTS: - BENEFICIARIES
CONFEDERATION OF THE PATRONATES

CONFEDERATION OF THE SYNDICATES
MINISTRIES INVOLVED
THE NATIONAL FRAME OF THE SPECIFIC P.E.S.QUALIFICATIONS
LICENCE MASTER DOCTORATE
MECT middle school teacher high school teacher prof./ cd. universitary
researcher
M.S. kinesitherapist expert/manager top manager
A.N.S. instructor/ trainer trainer researcher / top manager
M.M. referent expert researcher
STUDY PROGRAMS CENTERED

ON QUALIFICATIONS/ OCCUPATIONS
QUALITY STANDARDS
KNOWLEDGE COMPETENCES COGNITIVE ABILITIES
PRINCIPLES
- QUALIFICATIONS/OCCUPATIONS - NATIONAL/ EUROPEAN
LEGISLATION
- EMPLOYERS’ DEMANDS
- NATIONAL COMPATIBILISATION - INTERNATIONAL
COMPATIBILISATION
- EXISTENT U. and M. RESOURCES - ACADEMIC RELATIONS
32
4.2. In the training, forming and promoting the social projection of the future graduate from
other teaching profiles of their socialization, a particularly important role have the physical
education and sports chairs, as basic cells of the educational system.
THE SOCIAL PROJECTION OF THE FUTURE GRADUATE DIAGRAM

THE ECONOMIC IMPACT OF THE GRADUATE
BUDGET GRADUATE PRIVATE

INVESTEMENT INVESTEMENTS
INFRASTRUCTURE WORK PLACES
PRODUCER OF
CONSUMER GOODS AND
SERVICES
INDIVIDUAL TEAM
SOCIALISATION THROUGH SPORTS
AT INDIVIDUAL AT GRUP LEVEL

LEVEL
SOCIALISATION MACROSOCIALIZATION
THROUGH SPORTS
TRANSFER IN GLOBALIZATION MEDIA

OTHER PUBLISHING
SOCIO-ECONOMIC COMERCIALIZATION
ACTIVITIES INSTITUTIONALIZATION
33
Methodologically, during the first stage we identify teaching profiles and

specializations of the future graduate.
After this stage we describe the needs and identify the demands, centered on
qualifications and occupations of the teaching profiles (technical, economic, medical,
agricultural, socio-human and vocational). We identify and describe capabilities of the
institution (profile) on distinct components: human resources, infrastructure, equipments,
etc.
We describe the constructed study programs on forming objectives by used means,
dosage / staging, methodical indications and representations and centered on the components
of the market economy of the future graduate, specific on study profiles.
All these elements conduct towards a teaching centered on competences resulted from
knowledge and acquired cognitive abilities.
Competences
Experience
Knowledge Abilities
4.3. This concept, in teaching centered on the competences of graduates of other

profiles will be articulated to the socio-economic management requests of the labor market
and it will be materialized with a theoretical teaching course in physical education and sports,
specific for the students from the technical, economic, medical, agricultural, socio-human and
vocational profiles.
34
ACADEMIC MANAGEMENT AT UNIVERSITY EDUCATIONAL NIVEL ON

ANOTHER PROFILE
- STRUCTURE AND FUNCTIONS -
UNIVERSITY
CHAIR OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
CONSTRUCTION OF SPECIFIC SYLLABUS AS

DIRECTIONS ON TEACHING
VIZIUNE PROFILES
VISION
SPECIFIC SYLLABUS ON BASIC QUALITY

TEACHING PROFILES QUALIFICATION MANAGEMENT
TECHNICAL
PROFILE ENGINEER SPECIFIC
STRATEGIES
ECONOMIC
PROFILE ECONOMIST SPECIFIC
MISSION
MEDICAL
MEDIC SPECIFIC
PROFILE
EDUCATIONAL
OBJECTIVES
AGRICULTURAL
PROFILE AGRONOMIST
SPECIFIC
EDUCATIONAL
SOCIO-HUMAN MODULES
PROFILE MEMBER OF THE
TEACHING STAFF
PROFESSOR
VOCATIONAL TRAINER
PROFILE
SYLLABUS
TEORETICAL AND PRACTICAL COURSES
35
Conclusions and propositions, in a synthesis

Dominant for the consolidation of the PES sciences field in the constellation of the
fundamental science and culture fields accredited through G.D., is the capacity of the physical
education and sports academic community to promote a management strategy by which
fundamental objective to constitute the integration of the university graduates in the socio-
economic construction of Romania, at the consolidation of a democratic society based on
knowledge.
The physical education and sports faculties, the physical education and sports chairs
from the structure of the universities of a different profile, the physical education and sports
teaching staff, will assure the equivalence of the Romanian developments with the ones
realized at European and international level in formulating policies and strategies regarding
the physical education and sports teaching and its integration in the socio-economic
construction of Romania.
We consider being necessary the remodeling of the syllabus, comparable with at least
70% at national level and at least 60% those in the European Union, as well as a redirection of
the teaching formations centered on social projection of the future graduate, on the dominant
components of the socio-economic construction of Romania.
Likewise, we consider being necessary applying management elements in assuring
quality in the construction of educational programs centered on the socio–economic
component, in regulating the qualifications and occupations from physical education and
sports at a national and European level and like in construction of educational programs for
students of another profile and the elaboration of a specific theoretical teaching course for
students from technical, economic, medical, agricultural, socio – human, and vocational
profiles.
O NOUĂ PARADIGMĂ UNIVERSITARĂ ÎN PREDAREA INTERDISCIPLINARĂ LA

FACULTĂŢILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Simion Gheorghe
Mihăilă Ion
Universitatea din Piteşti
Cuvinte cheie. concept, învăţământ, paradigma, proiectare, sistem
Rezumat
Paradigma învăţământului superior trebuie definită ca o unitate conceptuală
direcţionată pentru rezolvarea de noi probleme, fără a preciza punctual ce elemente şi structuri
se pot transfera de la o unitate la alta, neschimbând regulile de aplicaţie şi modalităţile de
transmitere de noi conţinuturi, acestea realizându-se din mers.
În ceea ce priveşte paradigma metodologică a cercetării mişcării umane, considerăm
că trebuie structurată şi sistematizată din punct de vedere didactic pe tematici principale ce
vor avea drept scop formarea la studenţi a capacităţii de sintetizare pe baza judecăţilor
ştiinţifice a noilor descoperiri şi crearea de noi adevăruri privind mişcarea umană.
Noua orientare curriculară asigură activitatea didactică formativă şi continuă a
studenţilor în regim de credite transferabile, lucru cerut astăzi de întregul învăţământ superior
european.
Motivaţia abordării tematicii instrucţionale

Dinamica evoluţiei sociale, economice şi politice, tinde să transforme societatea
informaţională într-o societate a cunoaşterii generale şi complexe.
36
Prin prisma transformărilor cerute de prevederile procesului Bologna, privind

restructurarea învăţământului superior, se constată că proiecţia acestuia în actul de predare
devine astăzi un demers indispensabil în formarea la standarde europene a tinerilor prin
parcurgerea a trei stadii de pregătire universitară, în vederea formării elitelor societăţii
moderne.
În acest context se pune tot mai pregnant restructurarea sistemului de predare şi
proiectarea didactică în conformitate cu noile cerinţe de integrare rapidă şi fără pierderi în
societate, a tinerilor absolvenţi din învăţământul superior la toate segmentele acestuia,
indiferent de specializare sau formă instituţională.
Pentru aceasta este necesară o nouă viziune privind formarea în sistemul
învăţământului superior care să răspundă integral noilor cerinţe ale societăţii printr-o nouă
paradigmă în care segmentul formativ, să includă cercetarea mişcării umane ca demers
obligatoriu în realizarea curriculei universitară.
Conceptul de paradigmă în învăţământul superior
Paradigma învăţământului superior trebuie definită ca o unitate conceptuală
direcţionată pentru rezolvarea de noi probleme, fără a preciza punctual ce elemente şi structuri
se pot transfera de la o unitate la alta, neschimbând regulile de aplicaţie şi modalităţile de
transmitere de noi conţinuturi, acestea realizându-se din mers.
Această paradigmă, trebuie înţeleasă concret, ca o matrice disciplinară ce uneşte şi
delimitează grupuri de discipline prin generalizări simbolice specifice, valori, modele
ontologice şi euristice, care pot caracteriza anumite puncte de vedere, în scopul dezvoltării şi
îmbogăţirii cunoaşterii lumii materiale şi spirituale.
Disciplina de studiu ca segment al sistemului de învăţământ
Pornind de la aceste idei, considerăm că fiecare obiect de studiu trebuie racordat unei
viziuni integrative în ansamblul celorlalte obiecte de studiu, bazându-şi informaţiile şi
cunoştinţele pe suportul anterior de cunoştinţe, acesta constituind de fapt baza logică a
cunoaşterii ulterioare.
În ceea ce priveşte paradigma metodologică a cercetării mişcării umane, considerăm
că trebuie structurată şi sistematizată din punct de vedere didactic pe tematici principale ce
vor avea drept scop:
- Formarea la studenţi a capacităţii de sintetizare pe baza judecăţilor ştiinţifice a noilor
descoperiri şi crearea de noi adevăruri privind mişcarea umană, având la bază cunoştinţe
minimale, permanent în interdependenţă şi echilibru cu toate obiectele de învăţământ,
prevăzute pentru formarea universitară în funcţie de specializarea domeniului şi forma
instituţională.
Acest sistem poate fi comparat metaforic din punct de vedere al formării instituţionale,
cu un circuit simplu pentru încălzit apa.
SPECIALISTUL INFORMAŢII APLICAŢIA ÎN
(profesorul, (cunoştinţe REGIM
antrenorul, acumulate) INSTITUŢIONAL
tehnicianul)
APARATUL DE ÎNCĂLZIT Transmite Formează Mutaţiile în

TERMOSTAT RADIATOR
(noţiunile, cunoştinţele şi spre cunoştinţe, societate cer
(studenţi, personal (şcoli, universităţi,
deprinderile ce ajută la implicat în formare centre de formare
obţinerea competenţelor) radiator continuă) capacităţi instituţională) alte
prin profesionale şi cunoştinţe
intermediul de specialitate
Noi cunoştinţe în conformitate cu

cerinţele actuale ale societăţii moderne
Apa rezultată
37
Toate elementele acestui sistem simplu, nu pot funcţiona unul fără altul, fiind în
interacţiune şi echilibru permanent.
Iată principiul de funcţionare:
Aparatul de încălzit este dirijat spre radiator prin intermediul circuitului de apă.
Caloriile care se absorb de către pereţii radiatorului sunt transmise în aerul atmosferic prin
intermediul termostatului, iar apa rezultată, este returnată aparatului de încălzit, prin termostat
care va face posibilă reciclarea temperaturii apei şi aşa mai departe.
Este de remarcat faptul că în acest context este necesară permanent o reglare în
sistemul dat, cu ajutorul factorilor de corecţie (termostatul), pentru o funcţionare de durată.
Am dezvoltat această prezentare sistemică metaforic pentru a scoate în evidenţă
echilibrul şi legătura ce trebuie să existe între obiectele de studiu pe de o parte, actul de
predare şi implementarea acestuia în activitatea aplicativă a viitorului specialist, pe de altă
parte.
Iată cum trebuie să arate după opinia noastră o nouă distribuţie a conceptului de
cunoaştere ştiinţifică în educaţie fizică şi sport, pe baza cunoştinţelor generale şi de
specialitate ale ansamblului disciplinelor formative şi informative în sistemul de învăţământ
superior al domeniului.
O NOUĂ PARADIGMĂ A ACTULUI ŞTIINŢIFIC DE PREDARE
Curricula
universitară
Discipline Discipline de Discipline Discipline

fundamentale specialitate complementare facultative
Distribuţia cunoaşterii ştiinţifice în educaţie fizică şi sport
Se realizează prin: Depinde de:
1. Reprezentativitatea cunoştinţelor ştiinţifice 1. Cunoaşterea informaţională complexă

2. Caracteristicile şi funcţiunile ştiinţifice 2. Calitatea informaţională
3. Cadrul metodologic al cunoaşterii domeniului 3. Prelucrarea corectă a informaţiilor
4. Metodele de descoperire şi creaţie folosite în 4. Formarea anterioară
domeniul culturii fizice şi sportului 5. Cunoaşterea şi recunoaşterea domeniului
5. Practica activităţii de formare şi cercetare în 6. Aplicarea cunoştinţelor teoretice în practica şi
educaţie fizică şi sport metodica instruirii
6. Elaborarea lucrărilor practico-metodice de 7. Obiectivitatea şi generalizarea demersului
cunoaştere şi cercetare ştiinţifică întreprins în formarea continuă
7. Deontologia activităţii ştiinţifice de formare, 8. Cadrul instituţional formativ
aprofundare şi perfecţionare a conţinuturilor de 9. Capacitatea de raţionalizare, sistematizare şi
specialitate realizare a activităţii practice
Specialist în educaţie
fizică şi sport
CADRU DIDACTIC ANTRENOR PREPARATOR FIZIC KINETOTERAPEUT MONITOR DE TIMP LIBER
Concluzii
Având la baza discuţiei noastre acest subiect, considerăm necesară formarea unei
identităţi unitare privind modul de predare interdisciplinar la toate obiectele de studiu
prevăzute în curricula universitară, pentru fiecare ciclu de învăţământ în parte.
Noua orientare curriculară asigură activitatea didactică formativă şi continuă a
studenţilor în regim de credite transferabile, lucru cerut astăzi de întregul învăţământ superior
european.
Această nouă strategie are un caracter elastic şi în acelaşi timp dinamic, ce permite să
38
se adapteze tuturor cerinţelor privind integrarea rapidă a specialistului cu competenţe

profesionale, pe piaţa internaţională a muncii.
Bibliografie
1. Korka M., (2002), Universităţile româneşti în faţa integrării în spsţiul european de
învăţământ superior, Ed. Politeia – SNSPA, Bucureşti
2. xxxxx (2003), Directivele sectoriale şi direcţiile sistemului general al Uniunii
europene privind recunoaşterea calificărilor profesionale, Ed. Universitas
Company, Bucureşti
3. xxxxx (1997), Tratatul de la Amsterdam
4. xxxxx (1999), Declaraţia de la Bologna
5. xxxxx 82003), Declaration de Berlin – Realiser l‘Espace Européen d‘Enseignment
Superior
6. xxxxx (1999), Legea învăţământului nr. 128, Bucureşti
A NEW UNIVERSITY PARADIGM FOR INTERDISCIPLINARY TEACHING WITHIN

THE FACULTY OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
Gheorghe SIMION,
Ion MIHAILA,
University of Piteşti
Key-words : concept, education/teaching, paradigm, system
Abstract
The higher education paradigm should be defined as a conceptual unit aiming at
solving new problems, without specific reference to the elements and structures which could
be transfered from one unit to another and without modifying the application rules and
methods for transmitting the new contents. These rules and methods shall then be gradually
adjusted to new contexts.
In our opinion, the methodological paradigm related to the research on human motion
needs a didactic structuring and systematization (division according to major issues) for the
purpose of teaching to students the skills related to synthesis capacities, based on scientific
discoveries leading to new ideas regarding human motion.
The new orientation shall ensure the ongoing training activity of students, according to
the requirements of the present European higher education system.
Motivation of this thematic approach

The social, economic and political dynamic evolution tends to change the information
society into a society based on general and complex knowledge. What is more, the Bologna
process and its requirements regarding the restructuring of the higher education system
becomes essential within the teaching activities, so that students can cover all 3 stages of
university education and form the elite of the modern society.
In this context, the issue of restructuring the teaching system and didactic planning
according to the new requirements targeting a rapid integration in the society becomes vital,
regardless of the institutional form. It requires a new vision on training within the higher
education system, which should comply with the new paradigm comprising the research on
human motion as a compulsory subject to be studied within the university courses.
The concept of paradigm within the higher education system
The higher education paradigm should be defined as a conceptual unit aiming at
solving new problems, without specific reference to the elements and structures which could
39
be transfered from one unit to another and without modifying the application rules and
methods for transmitting the new contents. These rules and methods shall then be gradually
adjusted to new contexts.
This paradigm should be clearly understood as a matrix which unites and at the same
time demarcates several groups of subjects by means of specific symbolic generalizations,
values and ontological models with the purpose of developing and improving the knowledge
of the material and spiritual world.
The subject of study as a segment of the education system
Starting from these ideas, we consider that each subject of study should be connected
to an overall vision on the other subjects of study. Thus, information and knowledge are
grounded on the previous acquired information and knowledge and at their turn they will
represent the basis for further knowledge.
Moreover, we consider that the methodological paradigm of the research on human
motion should be divided into main issues which will aim at teaching to students the skills
related to synthesis capacities, based on scientific discoveries leading to new ideeas linked to
human motion, starting from minimum knowledge nevertheless permanently connected to
other subjects of study, according to the field of specialization and to the institutional form.
Metaphorically, from the institutional training perspective, this system could be
compared to a simple heating water system.
SPECIALIST INFORMATION APPLICATION IN

(teacher, coach, (acquired INSTITUTIONAL
technician) knowledge) REGIME
HEATING DEVICE Transmits Creates Mutations

THERMOSTAT RADIATOR
(notions, knowledge and to knowledge, within the
(students, staff (schools,
habits helping to acquire involved in universities, society
new skills) the radiator ongoing training) professional training centers) require
through specific skills other
knowledge
New knowledge according to the present

requirements of the modern society
Water
produced
All the elements of this simple system cannot function separately, they must always be
interconnected and balanced.
Here is the principle of functioning :
The heating device is directed towards the radiator through the water circuit. The
calories absorbed by the radiator’s sides are conducted in the air through the thermostat and
the water produced goes back to the heating device through the thermostat. Thus, the water is
recycled.
It is interesting to notice that this particular system requires permanent adjustments by
means of the corrective factors (the thermostat) in order to obtain a long-lasting functioning.
We have used this metaphoric presentation to stress the necessity of connections
among all the objects of study and the importance of the teaching activity which is put into
practice during the education act.
In our opinion, this is how a new distribution of the scientific knowledge in physical
education and sports should look like, grounded on the general and specialized knowledge
regarding the specific subjects of this field.
40
A NEW PARADIGM OF THE SCIENTIFIC TEACHING ACT
University
curriculum
Fundamental Specialized Complementary Optional

subjects subjects subjects subjects
Distribution of scientific knowledge in physical education and sports
May be realized through : Depends on :
1. Representativeness of scientific knowledge 1. Complex information knowledge

2. Scientific features and functions 2. Quality of information
3. Methodological framework of the field 3. Proper processing of information
4. Methods of discovery and creation used in the 4. Previous training
field of physical education and sports 5. Knowledge of the field
5. Practice of the training and research activity in the 6. Putting the theoretical knowledge into practice
field of physical education and sports 7. Objectivity and generalization of the approach
6. Drawing up methodological works regarding started during ongoing training
scientific research 8. Training institutional framework
7. Deontology of scientific activity of training, 9. Capacity of reasoning, structuring and
extending and perfecting the specific contents performing the practical activity
Specialist in physical
education and sports
TEACHER COACH PHYSICAL TRAINER PHYSIOTHERAPIST GROUP SUPERVISOR
Conclusions
Based on the above presentation we should like to point out the necessity of creating a
common identity regarding the interdisciplinary method of teaching, applied to all subjects
included in the university curriculum for each education cycle.
The new orientation ensures the ongoing didactic activity of the students within the
transferable credits system, as required by the present European higher education system.
This new strategy has the advantage of being more flexible and dynamic, thus more
easily adjustable to the requirements regarding the rapid integration of the specialist on the
international labour market.
41
HOW TO REACH A USEFUL DIAGNOSIS AND HOW TO DEFINE A TREATMENT

STRATEGY FOR LUMBAR PROBLEMS USING THE CYRIAX ASSESSMENT FORM.
Steven De CONINCK,
European Teaching Group of Orthopaedic Medicine Cyriax
Key words: assessment, diagnosis, Cyriax, pain, treatment
Abstract
The Cyriax Assessment Form enables us to speak a more uniform, objective and
controllable language that optimize the diagnostic and, consequently, the therapeutic strategy.
This assessment form also incorporates the links to many different differential diagnostic
options and gives an overview of very important red flags (extra-articular pathologies). It is
easy and quickly useable in daily practice. The information we gather is spread over 8
different sections, each covering a different aspect. Although a lot of information can be
found on this form, an exercised therapist needs about 15-20 minutes to go through this entire
protocol. This article gives a summarized overview of this diagnostic procedure. As an
example, a lumbar case study is described. Accessory, some other general information per
section is added too. In the treatment strategy we decide what we are going to do and how.
We have a clear expectation pattern and know how the patient should react and within which
time frame (this partly depends on the specific kind of internal derangement). In the treatment
strategy we decide what we are going to do and how. We have a clear expectation pattern and
know how the patient should react and within which time frame (this partly depends on the
specific kind of internal derangement).
Introduction
It is not easy to reach a valid and useful diagnosis with patients who suffer from low
back pain.
Many different examination procedures are available, often leading to a therapeutic
confusion. Unfortunately some of the procedures which are used nowadays don’t have any
diagnostic validity and some are even so extensive (very high number of tests) that it becomes
difficult to execute the procedure in daily practice.
Therapists along the world seem to speak many different diagnostic languages. If a
patient with low back pain consults on the same day, hypothetically, 10 different therapists,
then most likely he is going to be confronted with perhaps 7 different conclusions. Not only
the patient is confused and mislead but of course this also has major effects on the treatment
outcome. It is obvious that different diagnostic procedures are at least very questionable.
Which questions are asked during the history taking and which are the therapeutic
consequences of the answers on those questions? Which elements in the inspection are
relevant and which can be neglected? How did the functional examination look like? Those
questions deserve an answer. It is obvious we need a, more or less, useful, understandable,
uniform and valid diagnostic procedure.
The advantages are obvious: this would improve not only the diagnostic efficiency but
automatically also the therapeutic effect, not to mention the financial benefit for the health
care system.
We not only have to question the diagnostic procedures but also ourselves as
therapists.
It is important that we think about what we do, how we do it and what the reason is for
doing it: it is imperative that the tests we carry out are as reliable as possible, so that we really
test what we think or hope we are testing. Unfortunately some procedures have more a
“wishful thinking” character (e.g. SI-mobility tests). There might be a clear contrast between
42
on the one hand what the therapist “feels” with his “thinking fingers” and, on the other hand,
the objective elements obtained from some parts of the clinical examination. (E.g.: the
contrast between “feeling” that the SI-joint is locked and the clinical evidence there are clear
dural symptoms and signs, thus excluding symptomatic SI-involvement).
So, we should focus on information which can be trusted upon and which really helps
us to define the nature of the problem. It is quite possible we won’t reach a “specific”
diagnosis, but, this is in many cases of low back pain, merely a wish instead of a fact.
Furthermore, specificity is, in a majority of cases, even not necessary for what is concerned
the treatment procedure. Sometimes however it is possible to be more specific (e.g. a disc
protrusion with pressure on the S1-nerve root, causing motor deficit: this must be the L5-
disc).
The Cyriax Assessment Form enables us to speak a more uniform, objective and
controllable language that optimize the diagnostic and, consequently, the therapeutic strategy.
Of course this cannot be seen as the only possibility, because, in certain situations, links can
be and should be made: specifically the link between the Cyriax and McKenzie approach is
interesting. Good knowledge of both approaches is therefore necessary.
This assessment form also incorporates the links to many different differential
diagnostic options and gives an overview of very important red flags (extra-articular
pathologies). It is easy and quickly useable in daily practice. The information we gather is
spread over 8 different sections, each covering a different aspect. Although a lot of
information can be found on this form, an exercised therapist needs about 15-20 minutes to go
through this entire protocol. Considering the importance of the obtained information, I
consider these 20 minutes as “the investment of the first treatment”. It is this investment
which consequently influences our future therapeutic strategy.
Besides that, it also allows us to share detailed information between different
practitioners treating the same patient.
This article gives you a summarized overview of this diagnostic procedure.
As an example, a lumbar case study is described. Accessory, some other general information
per section is added too.
Section 1
This section merely covers the general administrative information.
Section 2
This section consists out of two parts:
a) The more specific history: We have to keep in mind that open questions offer
more possibilities to get a real idea of the patient’s problems. Let’s listen to his story but
make sure we don’t put words in his mouth; we try not to be suggestive. We gather
information concerning the onset (when and how did it start) and the localisation of the pain,
taking into account the evolution in the time (does the pain centralize or peripheralize ?).
How can the symptoms be provoked or abolished? What is the general evolution? We also
note the presence of pins and needles, subjective limitation of movement or the subjective
43
feeling of weakness. Note that this weakness could be the result of severe pain, and not
necessary because of a real motor deficit. The data of the history should be in relation to the
data obtained from the functional examination. A “small” story should go together with a
“small” clinical image and vice versa.
44
General information: an overview of the professional and leisure activities is useful

from the prophylactic point of view: we also have to determine if certain self treatment
elements are favourable. Is the patient off work since he has his problem? What about his
bed: too hard, too soft, good? Is there incontinence since the beginning of the complaints: this
is an important alarm sign, implicating the involvement of the S4-root. In that case the patient
should be referred immediately for further examination.
Is it the first time the patient has this kind of problem? Did the patient receive
previous treatments? Which kind of treatment? Perhaps the patient states that he received,
some time ago, manipulation without any success: this does not automatically mean that,
today, some kind of manipulative intervention would not be indicated. Before applying any
technique, we have to interpret in detail the total image; all puzzle pieces have to fit! We also
have to take into account all specific indications and contra-indications of active treatment.
Information obtained from medical imaging can be interesting, but, is not always
reliable. Medical imaging is mostly interesting for differential diagnostic purposes. The
problem of modern medicine however is, that on many occasion people relies completely on
those data and has forgotten about the value of history and functional examination.
The questions about general health and unexpected loss of weight both point into the
direction of other non-mechanical serious pathology (e.g. metastases).
For what is concerned medication we are specifically interested in the use of
anticoagulant medication and the long term use of corticosteroids, because those are real
contra-indications for manipulative treatment.
Section 3
Inspection can be relevant or irrelevant. It is interesting to observe how the patient is
sitting during the history-taking, how the patient performs a curve-reversal movement, how he
undresses and dresses (note how he incorporates ADL-instructions). This information should
be in relation with what we hear and what we see, later on, in the functional examination.
Once the patient is undressed, standing in front of the examiner, we specifically look
for some kind of deviation: a flexion or a lateral deviation (remark: a small lateral deviation
with clear rotational component is considered as being irrelevant).
The presence of a lateral deviation indicates that the lesion is already more expressive
and that treatment is going to take some more time.
A flexion deviation coming from the hip joints cannot be related with internal
derangement pathology and is considered as an alarm sign.
In some severe cases of sciatica the patient is not able to have an equal weight bearing
on both feet: one knee is slightly flexed and he cannot put his heel on the ground; mostly this
goes together with a heterolateral deviation of the patient.
45
An angular kyphosis could be the result of severe local arthritis or a fracture.

A shelf is indicative for spondylolisthesis, but, if spondylolisthesis is really
responsible for the actual complaints, then, we also should hear the specific history: pain on
walking and standing, which disappears fast in sitting and lying. Clearly this is a totally
different story as the one of an internal derangement (discodural or discoradicular conflict).
Section 4
In this basic functional examination we look for :
• bony signs
• articular signs
• dural signs
• root signs
• motor and sensory conduction
We interpret pain (when and where does it appear), range of motion, end-feel of
certain movements and weakness.
It is important to check the presence of pain at rest and to note where this pain is felt,
because this is going to be our reference. On performing tests it is necessary to interpret the
influence of the test on the patient’s symptoms. If pain is worsened or produced, don’t
automatically assume that it happened at the same spot as where he felt his pain at rest. It is
quite possible that the patient experiences lumbar pain at rest and produces leg pain on
performing an extension movement: this has clear diagnostic and therapeutic consequences (it
is an unfavourable sign for manipulative treatment: most likely manipulation is not going to
succeed).
If a patient has pain and/or limitation of movement during flexion, and an accessory
neck flexion is worsening or abolishing an e.g. unilateral gluteus pain, then, this is a clear
diagnostic dural sign, excluding the facet and the SI-joints as possible pain sources.
The SI-distraction test, which is a pain provocation test, can only be considered
positive if it produces or worsens unilateral pain. The SI-joint cannot cause central lumbar
pain.
A negative straight leg raise does not necessary rule out the presence of an internal
derangement. A SLR can be interpreted in at least 6 different ways (limited or not, painful
arc, motor deficit …). The SLR is not only a test for the L4-L5-S1-S2 nerve roots, but also
stretches the dura mater.
Positive tests are going to be our therapeutic guides which help us to interpret results
obtained by certain strategies. After each treatment manoeuvre (manipulation, exercise,
traction …) we check the influence of what we did, on the positive tests and interpret if there
is an amelioration/change.
46
It is imperative to perform the P hip flexion immediately after the SLR, in order to
detect a “sign of the buttock” (= the passive hip flexion is more limited than the SLR) which
is one the important alarm signs, indicating local gluteal pathology.
A positive Babinski jerk is, of course, an absolute contra-indication for active
treatment because of spinal cord compression.
47
Section 5
The accessory examination is only called for in cases of trauma, in order to help
exclude the suspicion of a fracture, a muscle lesion or psychogenic involvement.
Section 6
Palpation is probably the most overrated and unreliable diagnostic procedure for what is
concerned lumbar problems, specifically for trying to determine the level at fault.
We only perform an extension pressure on the spinous processes in order to interpret
pain and end-feel. Normally pain is provoked in the low lumbar region. If the patient has
clear pain in the upper lumbar region (L1-L2), then, this could be an alarm sign too. This
high lumbar zone has been called the “forbidden area”, because other pathology than internal
derangement is more frequent.
We already palpated (section 4) for sensory deficit: this is done bilaterally in the most
distal part of the dermatomes.
Section 7
What did we hear, what did we see? How do we have to filter this information?
Did we see something mechanical or non-mechanical?
If it is mechanical, in which direction do we have to think? Is there a need for active
treatment?
This interpretation is the result of thorough knowledge of the orthopaedic medicine
Cyriax. In the case of non-mechanical disorders, take into account the presence of important
alarm signs.
48
SI-appendix (see higher)

When the history pointed into this direction, then further examination can be useful.
Probably the SI-joint is one of the most overrated diagnostic culprits and this is largely
the result of the use of non-optimal tests and the absence of to the point history-taking.
Those tests are non-specific pain provocation tests. Mobility tests have been proven to
be utmost unreliable.
SECTION 8 : treatment strategy
In the treatment strategy we decide what we are going to do and how. We have a clear
expectation pattern and know how the patient should react and within which time frame (this
partly depends on the specific kind of internal derangement).
Immediately after applying one treatment procedure/manoeuvre we check the positive
tests from our functional examination and assess whether there is an improvement or not.
Improvement means: less pain, less number of movements painful, more mobility, the
appearance of a painful arc or centralization of symptoms.
The patient can be dismissed when he is symptom-free, regained his function and
incorporated the self-treatment and prophylactic advice in a good manner.
We have to note, however, that patient compliance is a big challenge.
Conclusion
A logical and practical strategy is called for. There is no need for “artificial hyper-
complication” of certain procedures. The comprehension of basic diagnostic procedures
linked to an honest treatment strategy (which not always involves therapist’s hands) can
optimize the therapist and patient satisfaction.
The Cyriax Assessment Form gives you a possibility to incorporate these goals into
your daily practice.
It is nice to fly high in the sky above the clouds, where the sun is always shining…
But, flying without knowing how to run, makes the landing very painful.
An overview of the reference/literature list together with an overview of my most

recent publications can be found on :
http://www.etgom.be/shopping/english/EzWeb/books.htm
http://www.etgom.be/shopping/english/EzWeb/video.htm
http://www.etgom.be/shopping/english/EzWeb/Forms.htm
49
EFECTELE UNUI PROGRAM DE ANTRENAMENT SPECIFIC ASUPRA FUNCŢIEI

DIASTOLICE VENTRICULARE STÂNGI A FEMEII VÂRSTNICE EVALUATE PRIN
DOPPLER TISULAR
S.Mandigout1, S.Nottin2, D.Courteix1.

1
Laboratorul inter-universitar de biologie a activităţilor fizice şi sportive (BAPS),
Franţa
2
Laboratorul de Fiziopatologie a Adaptărilor Cardiovasculare la Exerciţiu, Avignon,
Franţa
Cuvinte cheie: antrenament, ventricul stâng, vârsta a III a
Rezumat
Studiul nostru urmăreşte să determine efectele unui program de antrenament specific
asupra funcţiei diastolice ventriculare stângi a femeii vârstnice, evaluate prin Doppler tisular.
Îmbunătăţirea potenţialului central pus în evidenţă de o creştere a DTD după
antrenament ar fi explicată în principal printr-o creştere a pre-sarcinii, aflată în legătură cu o
creştere a volumului sanguin (Hagberg şi al.). Această creştere a pre-sarcinii ar determina, în
mod normal, o creştere a volumului de ejecţie sistolică şi, probabil, adaptări vasculare
periferice.
Introducere
Este recunoscut ştiinţific faptul că vârsta induce adaptări funcţionale ale ventriculului
stâng (VG) în condiţii de repaus. De fapt, deşi funcţia sistolică – identificată prin fracţia de
ejecţie (FE), procentajul de contracţie (%R) şi volumul de ejecţie sistolică (VES) – nu suferă
prea mult efectul vârstei, funcţia diastolică este puternic alterată: creştere a vitezei de umplere
protodiastolică (unda E), diminuare a vitezei de umplere ventriculară, legată de contracţia
atriului (unda A), şi creştere a timpului de relaxare izovolumetrică. Vârsta determină deci o
creştere a rigidităţii ventriculare şi o scădere a relaxării. Aceste rezultate sunt explicate mai
ales printr-o creştere a proporţiei în colagen şi o scădere a repompării calciului de către
reticulul sarcoplasmatic.
Studiul efectelor antrenamentului de rezistenţă asupra caracteristicilor morfologice şi
funcţionale ale VG la persoanele vârstnice a fost descris pe larg. Cu toate acestea apar
rezultate contradictorii.
Privitor la caracteristicile morfologice, studiile arată că, la sfârşitul unui program de
antrenament efectuat de către un bărbat vârstnic, se înregistrează creşteri ale grosimii pereţilor
şi ale diametrelor VG (Giada şi al., 1998, Nottin şi al., 2004). La femeie persistă nişte
divergenţe explicate mai ales prin numărul mic de studii în această direcţie, printr-o mare
eterogenitate a vârstelor şi a problemelor hormonale la femeia post-menopauză (Spina şi al.).
Funcţia diastolică suferă şi ea modificări ca urmare a unui antrenament de rezistenţă.
Palka şi al. constată o creştere a undei E şi o diminuare a undei A. Această creştere a undei E
ar fi explicată printr-o îmbunătăţire a proprietăţilor de relaxare a VG, dar ar fi şi urmarea unei
creşteri a pre-sarcinii, legată de o creştere a volumului sanguin (Hagberg şi al., 1998).
Utilizarea de noi tehnologii, cum ar fi Dopplerul tisular, mai puţin sensibil la condiţiile
de sarcină şi care reflectă deci mai bine proprietăţile de contracţie şi de relaxare a VG, ar
putea să ne dea indicatori mai precişi privind efectele antrenamentului asupra funcţiei
diastolice. Cu toate acestea, din câte ştim, nici un studiu longitudinal nu a fost realizat cu o
populaţie de femei vârstnice.
Obiectivul lucrării noastre este acela de a evalua influenţa unui program de 13
săptămâni de antrenament fizic, respectând anumite criterii de intensitate, frecvenţă si durată,
asupra funcţiei diastolice ventriculare drepte, evaluate prin Doppler Tisular, la femei în vârstă
50
de peste 65 de ani.
Metodologie
Populaţia de studiu
Populaţia de studiu este formată din 22 de femei vârstnice, 12 constituind grupul
experimental (GE, 70±3 ani), iar 10 - grupul de control (GT, 68±2 ani).Toate persoanele au
fost recrutate pe bază de voluntariat şi cu fiecare a fost semnat un document de consimţământ
clar înainte de începerea experimentului.
Programul de antrenament
GE a efectuat timp de 13 săptămâni un antrenament mixt bazat pe rezistenţă şi întărire
musculară. Acest program respectă recomandările American College of Sports Medicine
(1998) în ceea ce priveşte:
• Natura activităţii:
Rezistenţă: mers, alergare, bicicletă ergonomică, stepper, rame (50%-60%)
Coordonare: parcursuri tehnice (30%)
Întărire musculară: Elastiband (10%-20%)
• Intensitate: 80% FCmax teoretic
• Frecvenţă: 3 şedinţe / săptămână, timp de 13 săptămâni
• Durată: Timp efectiv de mers - între 30min şi 45min
Înainte şi după perioada studiului, fiecare subiect al grupului experimental a realizat
mai multe probe de teren pentru a se evalua progresul pe plan fizic: probe de 10m, de 30m şi
de 6 minute mers.
Desfăşurarea experimentului
Înainte şi după perioada studiului, toţi subiecţii au realizat un bilanţ complet cu:
1- Un bilanţ de biometrie: înălţime, greutate, procentaj de masă grasă evaluat prin
măsurarea bioimpedanţei.
2- O evaluare a presiunilor arteriale sistolică şi diastolică în condiţii de repaus.
3- O ecografie cardiacă de repaus. Înainte de a efectua testul ne-am asigurat că
subiecţii nu au făcut activitate fizică intensă în cele 24 de ore anterioare examenului.
Examenul ecografic este format dintr-o evaluare morfologică şi funcţională standard, dar si
dintr-o evaluare cu Doppler Tisular (TDI). Diferitele ecocardiografii au fost efectuate cu un
ecocardiograf portabil de tip Mylab 30 (Esaote, Italia). Sonda folosită la toate măsurătorile
este o PA 230 la 3.5 Mhz. Pe parcursul testului, în funcţie de parametrii evaluaţi, pe hard
discul aparatului au fost înregistrate imagini sau filme pentru a se face vizionări ulterioare.
Numărul imaginilor şi al filmelor a fost calculat pentru a se putea obţine o medie a fiecărui
parametru din 3 până la 5 măsurători.
Evaluarea eco-cardiografă standard
Ecocardiografia standard a fost realizată plecând de la o evaluare în mod
bidimensional (2D), timp-mişcare (TM) şi Doppler. Parametrii morfologici (diametrul VG la
sfârşit de diastolă şi la sfârşit de sistolă, grosimea septului interventricular şi grosimea
peretelui posterior al VG) au fost măsuraţi în mod TM, conform recomandărilor Societăţii
Americane de Ecocardiografie (Sahn şi al., 1978). Masa VG a fost calculată conform formulei
lui Devereux (Devereux şi al., 1986).
Funcţia diastolică a fost studiată plecând de la evaluarea fluxurilor transmitrale, cu
ajutorul unui Doppler. În timpul fiecărui ciclu cardiac, umplerea este caracterizată printr-un
flux de sânge la umplerea pasivă (unda E) şi un alt flux la umplerea activă (unda A). Raportul
între vârful undei E şi vârful undei A (raportul E/A) a fost realizat pentru a se deduce din
aceasta un indice global al funcţiei diastolice.
Funcţia sistolică a fost studiată evaluându-se Volumul de Ejecţie Sistolică (VES).
Debitul cardiac (Qc) a fost calculat înmulţind VES cu frecvenţa cardiacă (Fc) a subiecţilor,
dată de electrocardiograma (ECG) ecografului. Fracţia de contracţie (FR) a fost calculată
plecând de la diametrele telediastolic şi telesistolic.
51
Evaluarea cu Doppler Tisular (TDI)

Buclele 2D in mod TDI au fost înregistrate ţinându-se cont de cerinţele privind
prelucrarea datelor TDI. Am plasat eşantionul de măsurare la baza inelului mitral, pe peretele
lateral şi pe cel al septului, ceea ce ne permite să înregistrăm undele E’, A’ şi S’ care
reprezintă vitezele de deplasare a miocardului în timpul umplerii pasive şi active, ca şi la
contracţia VG.
Statistici
O analiză descriptivă a fost efectuată de programul Statview. Testul folosit corespunde
unei analize de variaţie a 2 factori, cu un factor inter (Grup) şi un factor intra (perioada de
studiu). Pragul de semnificaţie reţinut a fost p, mai mic de 0,05.
Rezultate – Discuţii
Rezultatele obţinute la ecografie sunt prezentate în tabelul 1. Rezultatul cel mai
important al studiului nostru este o creştere semnificativă a DDT la sfârşitul programului de
antrenament. De asemenea, nu a fost observată nicio modificare a funcţiei diastolice, evaluată
cu Duppler pulsat şi cu Doppler tisular (Figura 2), deşi a fost înregistrată o îmbunătăţire
semnificativă a performanţelor la testul de 6 min mers (Figura 1).
Aceste rezultate sunt în dezacord cu anumite lucrări de specialitate care semnalează
modificări ale E, A şi E/A:
- Studii transversale (Galetta şi al., 2004)
- Studii longitudinale (Levy şi al., 1993): 6 luni de antrenament
Pe de altă parte, rezultatele noastre sunt în acord cu alte lucrări din literatura de
specialitate care arată o creştere a DTD fără modificări ale funcţiei diastolice (prin Doppler
Tisular). Concluzii asemănătoare au fost obţinute recent la sportivi care practică o activitate
sportivă de mai mulţi ani (Nottin şi al., 2004).
Doppler-ul Tisular nu permite evaluarea deformărilor ventriculare datorate relaxării
(deformări radiale şi de torsiune), care vor trebui să facă obiectul unor studii complementare,
cu ajutorul unor noi instrumente de măsură. S-ar părea deci că antrenamentul de rezistenţă nu
permite decât să se limiteze parţial scăderea relaxării şi a funcţiei diastolice la persoana
vârstnică.
Îmbunătăţirea potenţialului central pus în evidenţă de o creştere a DTD după
antrenament ar fi explicată în principal printr-o creştere a pre-sarcinii, aflată în legătură cu o
creştere a volumului sanguin (Hagberg şi al.). Această creştere a pre-sarcinii ar determina, în
mod normal, o creştere a volumului de ejecţie sistolică şi, probabil, adaptări vasculare
periferice.
În pofida acestor rezultate, studiul nostru are limitele sale, în special prin numărul mic
de subiecţi, dar este posibil şi ca durata antrenamentului să fie prea scurtă pentru a permite
observarea de adaptări funcţionale.
52
Femei tinere Femei vârstnice Femei vârstnice

Grup de control Grup de control Grup experimental
Pre-test Post-test Pre-test Post-test Pre-test Post-test
Parametri morfologici
LV end-diastolic diameter (mm) 46.7 ± 1.8 47.1 ± 2.1 49.6 ± 6.2 50.6 ± 6.0 50.6 ± 5.9 53.4 ± 6.6*
LV end-systolic diameter (mm) 29.1 ± 4.0 28.2 ± 2.8 30.9 ± 5.2 30.7 ± 5.7 32.3 ± 7.7 32.4 ± 6.6
Septal wall thickness (mm) 10.4 ± 1.9 10.2 ± 1.8 13.3 ± 2.6 13.6 ± 3.8 12.9 ± 3.4 12.8 ± 2.3
Posterior wall thickness (mm) 8.2 ± 1.4 9.0 ± 1.1 9.6 ± 2.5 9.8 ± 2.7 10.0 ± 2.0 10.5 ± 2.9
LV mass (g) 148 ± 18 155 ± 20 205 ± 81 198 ± 60 232 ± 98 251 ± 91
Funcţia diastolică globală
Peak E velocity (cm.s-1) 86 ± 9 81 ± 7 59 ± 15 62 ± 17 63 ± 20 62 ± 20
Peak A velocity (cm.s-1) 48 ± 8 50 ± 9 75 ± 14 75 ± 13 78 ± 26 74 ± 20
Peak E/A ratio 1.82 ± 0.28 1.62 ± 0.27 0.76 ± 0.78 ± 0.82 ± 0.12 0.84 ± 0.16
Funcţia sistolică globală
Fractional shortening (%) 38 ± 7 40 ± 4 38 ± 7 40 ± 5 37 ± 10 39 ± 8
Heart rate (beat.min-1) 70 ± 8 72 ± 9 64 ± 7 60 ± 6 65 ± 6 63 ± 7
Stroke volume (mL) 63 ± 8 63 ± 10 76 ± 6 74 ± 7 81 ± 16 81 ± 10
Cardiac output (L.min-1) 4.5 ± 0.7 4.4 ± 0.4 4.9 ± 0.9 4.6 ± 0.7 5.2 ± 0.9 4.8 ± 0.9
Presiuni arteriales
Systolic (mm Hg) 120 ± 10 116 ± 13 134 ± 14 135 ± 118 131 ± 13 137 ± 19
Diastolic (mm Hg) 70 ± 8 66 ± 7 71 ± 5 70 ± 7 73 ± 10 75 ± 7
Systemic vascular resistances (A.U.) 19.7 ± 3.0 18.8 ± 2.6 19.3 ± 3.2 21.3 ± 4.1 18.4 ± 4.1 20.5 ± 4.2
Tabelul 1 : Valori electrocardiografice standard înainte şi după perioada de studiu pentru cele trei grupuri . (* p<0.05)
53
1000
800 Pre-test
** Post-test
600
400
200
Figura 1 – Distanţa parcursă la testul de 6min mers înainte şi după perioada de antrenament.
(** p<0.01)
Femei vârstnice
Grup experimental Femei vârstnice
Grup de control
20
15
Mean Em (cm.s )
-1
10
0
Young women Older women Older women
Control group Experimental group
20
15
Mean Am (cm.s )
-1
10
0
54
20
15
Mean Sm (cm.s )
-1
10
0
Femei tinere Femei vârstnice Femei vârstnice
Grup de control Grup experimental
Figura 2. Valoarea medie a vitezei longitudinale evaluate cu Doppler tisular înainte şi după
programul de antrenament.
55
EFFETS D’UN PROGRAMME D'ENTRAINEMENT SPECIFIQUE SUR LA

FONCTION DIASTOLIQUE VENTRICULAIRE GAUCHE DE LA FEMME AGEE
EVALUEE PAR DOPPLER TISSULAIRE
S.Mandigout1, S.Nottin1, D.Courteix1.

1
Laboratoire inter-universitaire de biologie des activités physiques et sportives
(BAPS) France.
2
Laboratoire de Physiopathologie des Adaptations Cardiovasculaires à
l’Exercice, Avignon.
Mots clés: entraînement, ventricule gauche (VG), âgé.
Résumé
Notre étude vise à déterminer les effets d’un programme d'entraînement spécifique sur
la fonction diastolique ventriculaire gauche de la femme âgée, évaluée par Doppler tissulaire.
L’amélioration du potentiel central mis en exergue par une augmentation du DTD en
post-entraînement serait essentiellement expliquée par une élévation de la pré-charge liée à
une augmentation du volume sanguin (Hagberg et al). Cette augmentation de la précharge
entraînerait normalement une élévation du volume d’éjection systolique et probablement des
adaptations vasculaires périphériques.
Introduction
Il est scientifiquement reconnu que l’âge induit des adaptations fonctionnelles du
ventricule gauche (VG) dans des conditions de repos. En effet, même si la fonction systolique
identifiée par la fraction d’éjection (FE), pourcentage de raccourcissement (%R) et volume
d’éjection systolique (VES) ne subit pas trop l’effet de l’âge, la fonction diastolique est ,
quant à elle, fortement altérée : augmentation de la vitesse de remplissage protodiastolique
(onde E), diminution de la vitesse de remplissage ventriculaire liée à la contraction de
l’oreillette (onde A) et augmentation du temps de relaxation isovolumétrique. L’âge induit
donc une augmentation de la raideur ventriculaire et une diminution de la relaxation. C’est
résultats sont notamment expliqués par une augmentation de la proportion en collagène et une
diminution du repompage du calcium par le reticulum sarcoplasmique.
L’étude des effets de l’entraînement en endurance sur les caractéristiques
morphologiques et fonctionnelle du VG chez la personne âgée a été largement décrite.
Toutefois des résultats contradictoires apparaissent.
Concernant les caractéristiques morphologiques, les études montrent des augmentations des
épaisseurs de parois et diamètres du VG à l’issue d’un programme d’entraînement chez
l’homme âgé (Giada et al, 1998, Nottin et al, 2004). Chez la femme, des divergences
persistent expliquées notamment par le peu d’étude, une importante hétérogénéité des âges et
les problèmes hormonaux chez la femme post-ménopausée (Spina et al..).
La fonction diastolique subit également des modifications suite à un entraînement en
endurance. Palka et al font état d’une augmentation de l’onde E et une diminution de l’onde
A. Cette augmentation de l’onde E serait expliquée par une amélioration des propriétés de
relaxation du VG mais serait également la conséquence d’une augmentation de la pré-charge
liée à une augmentation du volume sanguin (Hagberg et a, 1998)
L’utilisation de nouvelles technologies telles que le doppler tissulaire, moins sensible aux
conditions de charges et donc qui reflète mieux les propriétés de contraction et de relaxation
du VG, pourrait nous donner des indicateurs plus précis quant aux effets de l’entraînement sur
la fonction diastolique. Toutefois, à notre connaissance, aucune étude longitudinale n’a été
réalisée avec une population de femmes âgées.
56
L’objectif de notre travail est d’évaluer l’influence d’un programme de 13 semaines

d'entraînement physique, respectant certains critères d’intensité, de fréquence et de durée, sur
la fonction diastolique ventriculaire gauche évaluée par Doppler Tissulaire chez la femme
âgée de plus de 65 ans.
Méthodologie
Population d’étude
La population d’étude est composée de 22 femmes âgées, 12 constituants le groupe
expérimental (GE, 70±3 ans) et 10 le groupe témoin (GT, 68±2 ans). L’ensemble des
personnes a été recruté sur la base du volontariat et un consentement éclairé a été signé avant
le début du protocole.
Programme d’entraînement
GE a effectué pendant 13 semaines un entraînement mixte à base d’endurance et de
renforcement musculaire. Ce programme respecte les recommandations de l’American
College of Sports Medicine (1998) en terme de :
• Nature de l’activité:
Endurance: marche, course, bicyclette ergométrique, steppeur, rameur (50%-
60%)
Coordination: parcours techniques (30%)
Renforcement musculaire: Elastiband (10%-20%)
• Intensité: 80% FCmax théorique
• Fréquence: 3 séances / semaine pendant 13 semaines
• Durée: Temps effectif de marche 30min à 45min
Avant et après la période d’étude, chaque sujet du groupe expérimental a réalisé plusieurs
tests de terrain dans le but d’évaluer la progression sur le plan physique : tests de 10m, de
30m et de 6 minutes marche.
Protocole
Avant et après la période d’étude, l’ensemble des sujet a réalisé un bilan complet
avec :
4- Un bilan biométrique : Taille, Poids, pourcentage de Masse Grasse évalué par
bioimpédencemétrie
5- Une évaluation des pressions artérielles systolique et diastolique dans des
conditions de repos
6- Une échographie cardiaque de repos. Avant d’effectuer le test nous nous sommes
assurés que les sujets n’avaient pas fait d’activité physique intense dans les 24 heures
précédant l’examen. L’examen échographique est constitué d’une évaluation morphologique
et fonctionnelle standard mais aussi une évaluation par Doppler Tissulaire (TDI). Les
différentes échocardiographies ont été effectuées à partir d’un échocardiographe portable de
type Mylab 30 (Esaote, Italie). La sonde utilisée pour toutes les mesures est une PA 230 à 3.5
Mhz. Lors du test, suivant les paramètres évalués, des images ou des films ont été enregistrés
sur le disque dur de l’appareil afin de procéder aux relectures à posteriori. Le nombre
d’images ainsi que le temps des films ont été calculés afin de pouvoir moyenner chaque
paramètre sur 3 à 5 mesures.
Evaluation échocardiographique standard
L’échocardiographie standard a été réalisée à partir d’une évaluation en mode bi-
dimensionel (2D) temps-mouvement (TM) et Doppler. Les paramètres morphologiques
(diamètres en fin de diastole et en fin de systole du VG, épaisseur du septum interventriculaire
et épaisseur de la paroi postérieure du VG) ont été mesurés en mode TM suivant les
recommandations de la société Américaine d’échocardiographie (Sahn et al, 1978). La masse
du VG a été calculée suivant la formule de Devereux (Devereux et al., 1986).
La fonction diastolique a été étudiée à partir de l’évaluation des flux trans-mitraux
57
grâce à un Doppler. Pendant chaque cycle cardiaque, le remplissage est caractérisé par un flux
de sang pendant le remplissage passif (onde E) et un autre flux pendant le remplissage actif
(onde A). Le rapport entre le pic de l’onde E et le pic de l’onde A (rapport E/A) a été réalisé
afin d’en déduire un indice global de la fonction diastolique.
La fonction systolique a été étudiée en évaluant le Volume d’Ejection Systolique
(VES). Le Débit Cardiaque (Qc) a été calculé en multipliant le VES par la fréquence
cardiaque (Fc) des sujets donnée par l’électrocardiogramme (ECG) de l’échographe. La
Fraction de Raccourcissement (FR) a été calculée à partir des diamètres télédiastolique et
télésystolique.
Evaluation par Doppler Tissulaire (TDI)
Les boucles 2D en mode TDI ont été enregistrées en tenant compte des pré-requis
nécessaires au retraitement des données TDI. Nous avons placé l’échantillon de mesure à la
base de l'anneau mitral sur les parois latérale et septale ce qui nous permet d'enregistrer les
ondes E', A' et S' représentant respectivement les vitesses de déplacement du myocarde lors
du remplissage passif et actif ainsi que lors de la contraction du VG.
Statistiques
Une analyse descriptive est effectuée par le logiciel Statview. Le test utilisé correspond à une
analyse de variance à 2 facteurs avec un facteur inter (Groupe) et un facteur intra (période
d’étude). Le seuil de significativité retenu a été p inférieur à 0,05.
Résultats-Discussion
Les résultats obtenus lors de l’échographie sont présentés dans le tableau 1. Le résultat
majeur de notre étude est une augmentation significative du DTD à l’issue du programme
d’entraînement. Egalement, aucune modification de la fonction diastolique, évalué par
doppler pulsé et par doppler tissulaire (Figure 2) n’a été observée, malgré une amélioration
significative des performances lors du test de 6min marche (Figure 1).
Ces résultats sont en désaccord avec certains travaux de la littérature qui rapportent des
modifications de E, A et E/A :
- Etudes Transversales (Galetta et al, 2004)
- Etudes longitudinales (Levy et al, 1993): 6 mois d’entraînement
Par ailleurs, nos résultats sont en accord avec d’autres travaux de la littérature qui montrent
également une augmentation du DTD sans modification de la fonction diastolique (par
doppler Tissulaire). Des conclusions similaires ont été obtenues récemment chez des sportifs
pratiquant une activité sportive depuis plusieurs années (Nottin et al, 2004)
Le Doppler Tissulaire ne permet pas d'évaluer les déformations ventriculaires à la base
de la relaxation (déformations radiales et torsion) qui devront faire l'objet d'études
complémentaires grâce aux nouveaux outils de mesure. Il semblerait donc que l’entraînement
en endurance ne permette que de limiter en partie la baisse de relaxation et de fonction
diastolique chez le senior.
L’amélioration du potentiel central mis en exergue par une augmentation du DTD en
post-entraînement serait essentiellement expliquée par une élévation de la pré-charge liée à
une augmentation du volume sanguin (Hagberg et al). Cette augmentation de la précharge
entraînerait normalement une élévation du volume d’éjection systolique et probablement des
adaptations vasculaires périphériques.
Malgré ces résultats notre étude a ses limites notamment par le faible nombre de
personnes mais il est également possible que la durée de l’entraînement soit trop courte pour
observer des adaptations fonctionnelles.
58
Jeunes femmes Femmes âgées Femmes âgées

Groupe contrôle Groupe contrôle Groupe expérimental
Pre-test Post-test Pre-test Post-test Pre-test Post-test
Paramètres morphologique
LV end-diastolic diameter (mm) 46.7 ± 1.8 47.1 ± 2.1 49.6 ± 6.2 50.6 ± 6.0 50.6 ± 5.9 53.4 ± 6.6*
LV end-systolic diameter (mm) 29.1 ± 4.0 28.2 ± 2.8 30.9 ± 5.2 30.7 ± 5.7 32.3 ± 7.7 32.4 ± 6.6
Septal wall thickness (mm) 10.4 ± 1.9 10.2 ± 1.8 13.3 ± 2.6 13.6 ± 3.8 12.9 ± 3.4 12.8 ± 2.3
Posterior wall thickness (mm) 8.2 ± 1.4 9.0 ± 1.1 9.6 ± 2.5 9.8 ± 2.7 10.0 ± 2.0 10.5 ± 2.9
LV mass (g) 148 ± 18 155 ± 20 205 ± 81 198 ± 60 232 ± 98 251 ± 91
Fonction diastolique globale
Peak E velocity (cm.s-1) 86 ± 9 81 ± 7 59 ± 15 62 ± 17 63 ± 20 62 ± 20
Peak A velocity (cm.s-1) 48 ± 8 50 ± 9 75 ± 14 75 ± 13 78 ± 26 74 ± 20
Peak E/A ratio 1.82 ± 0.28 1.62 ± 0.27 0.76 ± 0.78 ± 0.82 ± 0.12 0.84 ± 0.16
Fonction systolique globale
Fractional shortening (%) 38 ± 7 40 ± 4 38 ± 7 40 ± 5 37 ± 10 39 ± 8
Heart rate (beat.min-1) 70 ± 8 72 ± 9 64 ± 7 60 ± 6 65 ± 6 63 ± 7
Stroke volume (mL) 63 ± 8 63 ± 10 76 ± 6 74 ± 7 81 ± 16 81 ± 10
Cardiac output (L.min-1) 4.5 ± 0.7 4.4 ± 0.4 4.9 ± 0.9 4.6 ± 0.7 5.2 ± 0.9 4.8 ± 0.9
Pressions arterielles
Systolic (mm Hg) 120 ± 10 116 ± 13 134 ± 14 135 ± 118 131 ± 13 137 ± 19
Diastolic (mm Hg) 70 ± 8 66 ± 7 71 ± 5 70 ± 7 73 ± 10 75 ± 7
Systemic vascular resistances (A.U.) 19.7 ± 3.0 18.8 ± 2.6 19.3 ± 3.2 21.3 ± 4.1 18.4 ± 4.1 20.5 ± 4.2
Tableau 1 : Valeurs echocardiographique standard avant et après la période d’étude pour les trois groupe.(* p<0.05)
59
1000
800 Pre-test
** Post-test
600
400
200
Figure 1 – Distance parcourue au cours du test de 6min marche avant et après la période
d’entraînement. (** p<0.01)
Femmes âgées
Groupe Expérimentale Femmes âgées
Groupe contrôle
20
15
Mean Em (cm.s )
-1
10
0
20
15
Mean Am (cm.s )
-1
10
0
60
20
15
Mean Sm (cm.s )
-1
10
0
Jeunes femmes Femmes âgées Femmes âgées

Groupe contrôle Groupe Expérimentale
Figure 2. Valeur moyenne de la vitesse longitudinale évaluée par doppler tissulaire avant et
après le programme d’entraînement.
61
CONTRIBUŢIA ANTRENORULUI LA PREGĂTIREA COPIILOR ŞI JUNIORILOR II
Sandor BAN1
Attila-Andrei PETELEY2
1
Universitatea din SZeged,JGYPK- FEFS
2
CSS Tg Mureş
Cuvinte cheie: antrenor, copii, pregătire, juniori
Rezumat
Personalitatea antrenorului ,trebuie sa aibă efect pozitiv asupra copiilor ce-i sunt
încredinţaţi, astfel el trebuie sa aibă o ţinuta corespunzătoare si sa evite manifestările
extremiste, Trebuie planificat cu atenţie cariera sportivului. Aceasta planificare este pe mai
mulţi ani. Antrenorii care se ocupa cu juniorii au sarcina de a face pe sportivi sa iubească
acest sport si sa conceapă in aşa fel programul de antrenament ca sa fie o continuitate in
pregătire la un nivel corespunzător din punct de vedere biologic,asigurând in permanenta
dorinţa de a câştiga încă de la primi paşi.
Introducere
Pentru o mai buna reuşită trebuie separat sportivi motivaţi de cei nemotivaţi.
Promovarea sportivilor in grupele de performanta ,si motivarea lor pentru o munca mai
intensa se face numai pentru acei sportivi care au reale perspective să atingă rezultate
deosebite pe plan internaţional.
Pentru a deveni un sportiv de talie mondiala primi paşi in atingerea rezultatelor în
totdeauna o fac antrenorii care pregătesc juniorii. Fără ei desigur acest drum ar fi mult mai
lung,si sar putea să nu duca ni-ci unde,de aceea nu este totuna cum le apreciem munca.
La diferite competiţii de nivel mondial,de multe ori departajarea primelor opt sportivi
se face la câteva zecimi de secunde, de aceea fiecare amânunt in pregătirea sportivilor pe
termen lung devine o chestiune cu o importanţa covârşitoare.
IN aceasta etapa de copii si juniori II, însuşirea teoretica si practica a elementelor de
tehnica definesc toată cariera sportivilor pe mai departe. Contribuţia antrenorului in aceasta
etapa este mult mai complicata,si mult mai complexa de cat se pare la prima vedere.
Ce atribuţii au in acest domeniu cei care îndruma sportivii in începerea carierei de
sportivi? Atenţia antrenorului in ce direcţie trebuie sa se rezume? Cum se întâmpla depistarea
copiilor talentaţi si selectarea lor pentru înot?
Care sunt laturile pe care un antrenor trebuie sa le atingă in pregătirea înotătorilor?
Responsabilitatea antrenorului. Când, cu ce si cum antrenam aceasta categorie de sportivi?
Încerc sa dau răspunsul după părerea mai multor antrenori ca: Australianul Denis
Cotterel, Englezul Bill Sweetenham, Mim Swanwick, din Africa se Sud ungurul Törös
Károly, Graham Hill, Wayne Riddin, Simon Gray, Rocco Meiring, Dean Price, Suedezul
Mattson, sârbul Mirko Srdanov, polonezul Pawel Slominski şi experienţa antrenorilor unguri.
Prin aceasta categorie de vârsta noi înţelegem,ca din aceasta generaţie vor fi viitorii
performeri de mâine. Acest lucru diferă de la un sport la altul. La înotători aceasta categorie
este de la 5-7 ani pana la 17-18ani, fata de Atletism, in atletica grea, sau in fotbal unde începe
mult mai târziu.
Care sunt trăsăturile antrenorului care influenţează aceasta categorie de sportive?
1.Caracterul antrenorului; - poate pune amprenta asupra ataşamentului fata de înot a
viitorului sportiv. Cei care se ocupa de aceasta categorie de vârsta trebuie sa corespundă
următoarelor cerinţe :
1/a .Ţinuta si exemplul personal. Dacă se poate să nu fie extremist, să evite expunerea
62
, să evite conflictele,si să fie cat se poate de echilibrat.

1/b. Ţinuta antrenorului la antrenament,la concursuri să fie un exemplu pozitiv pentru
sportivii lui.
1/c. Autoperfecţionarea, să fie la zi cu toate noutăţile din sportul respectiv.
1/d. Să fie autoritar in conducerea antrenamentului,să fie dinamic ,si să aibă grija ca să
se ocupe de toţi sportivii din grupa. Asta înseamnă ca sportivi să simtă ca fiecare este tratat in
egala măsura.
1/e. Viata personală a antrenorului ar trebui să fie tabu, dar este inevitabil ca sportivii
să nu afle ceva din problemele noastre personale, de aceea nu poţi să treci nepedepsit si sa
« bei vin si să vorbeşti de apa » adică sa spui una si să faci alta.
2.Atributiile antrenorului se extind pe următoarele laturi :
2/a. Educaţie, formarea personalităţii. Cu formele antrenamentului si a concursurilor.
Aceste doua forme creează mai multe situaţi pedagogice in formarea personalităţii sportivului.
Antrenorului ai revine sarcina de a depista aceste situaţii,si imediat trebuie să fructifice aceste
posibilităţi. Nu balerine ci înotători trebuie să creştem.
2/b. Formarea sportivilor se face pe doua direcţii :
2/b1.Teoretic,prin care sportivul primeşte nişte informaţii de baza ,care ajuta pe
sportiv sa se integreze in echipa ,la vestiare la bazin si la competiţii.
2/b2. Primesc informaţi practice ,sportivi cu care ne ocupam.
In ambele cazuri informaţiile pot să fie generale si specifice. In fiecare zi se
îmbogăţeşte cunoştinţele sportivilor cu care ne ocupam.
Prin cunoştinţele specifice noi înţelegem, cunoştinţele din domeniul înotului.
3.Depistarea sportivilor talentaţi se începe in aceasta perioada
Depistarea talentelor se face in doua feluri :
3/a .Selecţia negativa,
După terminarea cursurilor de înot selectam acei copii la care se constata că din punct
de vedere anatomic si fiziologic,nu vor fi buni înotători .Aşa este de pilda flotabilitatea si
actul motric. Pe ceilalţi copii le selectam pentru înot.
3/b. Selecţia pozitiva, se întâmpla la vârsta de 14-15 ani,si se căuta acei parametri care
din punct de vedere anatomic,fiziologic ,psihologic ne dau speranţa ca acei sportivi sunt
capabili de atingerea rezultatelor deosebite .
3/c. Selecţia specifica-după părerea lui Törös Károly –aici trebuie căutat spre care
procedeu se inclina sportivul
3/d. Planificarea carierei sportive de câtre antrenor se face in trei modalităţi :
Domnul Dr. Toth Akos ne spune următoarele despre acest lucru :
- Pe termen lung pe toata perioada carierei sportive, acest lucru este cel mai greu.
- Pe perioade mai mici ,de exemplu pe perioada Olimpică,acest lucru o facem pe 4ani.
- Pe un an de zile,conform calendarului naţional de concurs,pe care le specificăm in
programul de pregătire
- Planificarea pe Macrocicluri atăt a antrenamentelor ci si a concursurilor.
- Planificarea Meso si Microciclurilor înseamnă antrenamentele de fiecare zi.
4. O altă sarcina care revine tot antrenorului este menţinerea relaţiilor cu :
4/a. Fără sprijinul familiei ,a părinţilor orice copil talentat se pierde dacă nu este
susţinut,de aceea este cel mai important relaţia pozitiva cu părinţii.
4/b .Relaţia cu şcoala,comunicarea intre părinţi si antrenor,rezolvă toate problemele
care întâmpina sportivul ,ca să facă fata pe toate planurile sociale.
4/c. Informarea Federaţiei si Clubul despre desfăşurarea antrenamentelor,de
problemele cu care se confrunta sportivul in perioada de pregătire,
4/d. Dezvoltarea relaţiilor internaţionale,mai ales pentru categoria de copii ,să găsim
nişte parteneri de întrecere aproape de graniţa tarii este un prilej bun pentru educarea copiilor
63
din toate punctele de vedere.

4/e. Importanta relaţiei cu Mas media a fost subliniat de Rocco Meiring, Wayne
Riddin, ca rezultatele echipei să fie cunoscut de publicul comunităţii respective.
4/f. Relaţia cu Sponsorii este o sarcina a antrenorului .
Acest aspect este împărtăşit de toţi antrenori, ca in zilele noastre este nevoie tot mai
mult de sponsori pentru ajutorul copiilor talentaţi.
5.Planificarea anuala ne spune ,cat, când si de cate ori se antrenează un sportiv? La
diferite vârste se modifica intensitatea antrenamentelor si implicit si complexitate lor. Sarcina
antrenorului este cum să atingă sportivii rezultate progresive pe tot parcursul pregătirii
In Ungaria si in alte tari din lume rezultatele bune sunt obţinute prin panificarea pe 3
macrocicluri ,care corespunde cu fiziologia copiilor.
La înot, pentru asigurarea continuităţii in pregătire sunt constituite următoarele grupe, si
despre acest lucru antrenorul australian Sweetenham ne spune :
5/a. 5-7 ani. Aceasta categorie de copii se formează după terminarea cursurilor de
iniţiere.
Sarcina importanta este ca copii sa însuşească cele 4 procedee in 3-5 antrenamente pe
săptămână,a cărei durata este de 45-70 minute. Corectare coordonări muscarilor atât in apa cat
si pe uscat.
Asigurarea concursurilor locale si zonale pentru satisfacerea nevoilor copiilor de a
concura.
Antrenament pe săptămâna 3-7ore.
Un copil vine cu plăcere la antrenament daca are tot timpul exemple pozitive .
5/b. Categoria de 8-11ani,are ca sarcina pe lângă cele dobândite pană acum ridicarea
nivelului circulator a sângelui. O sarcina importantă este dezvoltarea mobilităţi articulare.
Satisfacerea dorinţei de a concura atât la nivelul clubului cât si la nivel naţional
Atingerea formei sportive de mai multe ori pe an.
Numărul de antrenamente pe săptămână este de 5-7 cu o durata de 80-90 minute.
distanta maxima este de 3-5 mi de metri pe antrenament
Durata maxima să fie intre 8-11 ore pe săptămână.
5/c, Categoria de 12-13ani are ca sarcina prioritara pe lângă perfecţionarea
tehnicii,mărirea capacităţii fizice si fiziologice atât in apa cat si pe uscat.
Numărul antrenamentelor pe săptămână este de 7-9 cu o durata de 80-100 de minute,
distanţa maxima 4-7 mi de metrii
Durata maxima pe săptămână este de 12-16ore.
5/d. Categoria de14-16ani,are ca sarcina dezvoltarea fizica si fiziologica a
organismului,si ridicarea si aprofundarea nivelului tehnic si tactic.
Separarea sportivilor motivaţi fata de ce nemotivaţi.
Numărul de antrenament pe săptămână este de 10antrenamente,si se înoată intre 5-9 mi de
metrii. Durata antrenamentului pe săptămână este de 20-26 ore, cu o pregătire pe uscat de 3-5 ore.
In aceasta perioada de 14-16 ani se face ultima selecţie,in care se căuta aspectele
pozitive din punct de vedere fiziologic,pe mai departe recomandam acelor sportivi ca sa-si
continuei antrenamentele care se constata că vor deveni înotători seniori cu reala perspective.
Aici apare responsabilitatea antrenorului .Nu se permite ca antrenorul sa greşească, cei care
nu sunt capabili de rezultate deosebite să facă doua antrenamente pe zi cu intensităţi ridicate.
La terminarea acestei etape dispar diferenţele din punct de vedere a vârstei
calendaristice si biologice. Se poate constata că cei care până acum au obţinut rezultate se
datorează accelerării biologice dar nu numai .Copii încep sa atingă rezultate din ce in ce mai
bune. Copii talentaţi de abia încep sa –si arate adevărata valoare. Putem sa dam nişte exemple
despre acei înotători care la această vârsta de 14-16ani au început sa concureze, şi după câţiva
ani au devenit nişte personalităţi din domeniu, dar nu acest lucru este semnificativ pentru toţi.
64
Este o disputa de mai mulţi ani despre cat sa se înoate tinerii înotători. Antrenorii
consacraţi pe plan mondial sunt de părere ca in antrenamentul juniorilor sportivi trebuie să
primească in funcţie de vârsta lor pregătirea tehnica si fiziologica la un nivel ridicat altfel nu
o să aibă nici-o şansa de rezultate la nivel internaţional.
Bigliografie
1. BLIMKIE, C.R.J., Antrenamentul de rezistenţă în timpul prepubertăţii şi pubertăţii
timpurii, Canadian Journal of Sport Science, vol.17, Nr.4, dec.1992.
2. COSTILL, D.L.,MAGLISCHO, E.W., Muscle biopsy Research: Application of Fiber
Compozition to Swimming, Ed. R.M.Ousley, 1979.
3. COUNSILMAN, J.,The Science of Swimming, Ed. Counsilman C.D. Ing. Bloomington,
Indiana, 1977.
4.LEWIN, G.,Swimming, Ed. Sport Verlag, Berlin, 1979.
5. SOLONENCO, G.,BOTNARENCO, T.,Planificarea unui program de antrenament anual
la înot (model) pentru grupele de performanţă, I.N.E.F.S., Chişinău, 1992.
6. WERCHOSCHANSKI, J.M.,Antrenamentul eficient în sportul de performanţă, Nr.
350/352, Berlin, 1998.
THE COACHES PART IN THE PREPARATION OF THE AGE GROUP SWIMMERS
Sandor BAN
FEFS Universitatea din SZeged,JGYPK-
Attila-Andrei PETELEY
CSS Tg Mures
Keywords: coach, children, training, junior
Astract
The personality and modelling of the coach have to affect positively his swimmers;
therefore he has to avoid any extremity in his behavior and attitude. The carrier of the
swimmers has to plan very carefully. This is a long term goal. One of the most important task
of the age group coaches after to win the love of swimming with his swimmers is to give them
the right physiological endurance work for their age. For the good results we have to separate
in puberty the motivated and not motivated competitors from each other. During this selection
we have to choose those athletes who have physiological signs of international results. The
age group swimming coaches take the first necessary steps with the athletes on the way to
become world class sportsmen. Without these coaches it will be a much longer “road”, and
maybe it would not go to anywhere, therefore it is very important to respect and appreciate
them.
Introduction
Nowadays in the international events only hundred of a seconds dividing the winners
from the 8th place, therefore more and more important all the little details of the swimmers
preparations in a long term period.
The practical and theoretical knowledge of the swimmers during the age group
swimming are dominating their all carrier. The coach’s part in this time is more complicated
and complex as it looks.
What has to do the person who works in the swimming world to start the carrier of a
sportsman? Which area the coach has to concentrate the most? How does happen the
65
selection and recognition of the talents?

Which area the educational task of the coaches does touch during care of talent? The
question of the coaching responsibility: When, how and with what we can train our age group
competitors?
I try to answer these questions from the experience of the Australian Denis Cotterel,
English Bill Sweetenham, Kim Swanwick, South African Karoly Toros, Graham Hill, Wayne
Ridden, Simon Gray, Rocco Meiring, Dean Price, Swedish Mattson, Serbian Mirko Srdanov,
Polish Pawel Slominski and the Hungarian coaches.
The age group swimming is the age category before the swimmers become adult
competitors. This age is very different in all sports. In swimming it can be from age 5-7 until
age 17-18, in athletics or ball sports it is much later.
What kind of coaching factors affect the age group swimmers?
1. The personality of the coach is one of the key factors in the young athletes’
carrier. The coaches have to be equal to social expectations in the following areas:
1/a. Modelling in the ordinary behavior. Possibly be without any extremity. Avoid
any unnecessary conflicts, attracting attention, his personality must reflect harmony.
1/b. His outlook must be a positive sample for the competitors during trainings and
galas.
1/c. He must be leading in self education. He must be up-to-date with the newest
results and problems in his sport.
1/d. His training must be dynamic, undeviating, and pay attention to all his
swimmers. It means all the members of the team feel that they are equally important in the
group.
1/e. His private life should be taboo, but in reality the team will know about it, so
“You do not practice what you preach”.
2. The task of the coaches involves the following areas:
2/a. Pedagogy, transformation of personality. The “tools” of sports such as training,
competing. This two” tools” give plenty pedagogical situation to improve the character of the
swimmers. Coaches have to realize these situations immediately and use of their benefits.
You do not bring up swimmers to prima donnas.
2/b. Education towards our swimmers is in two directions:
2/b/1. Theoretical, where we give some basic knowledge to our athletes about attitude
inside the team, in the changing room, swimming pool and galas.
2/b/2. Get practical experience for our swimmers.
Can be ordinary and sport specific knowledge in both area.
With the ordinary education we enlarge the knowledge of the swimmers in everyday life.
The sport specific education means the knowledge of our sport.
3. To select and look after of the talent happens in this age group.
The selection of talent can happen in two ways:
3/a. Negative selection
After learn to swim and before puberty we have to find the swimmers who we know
they will not be good swimmers because of their anatomic and physiological features. For
example specific gravity, movement coordination. The other swimmer we can prefer for
further trainings.
3/b. Positive selection, looking for specific anatomic and physiological features which
help to reach high level results in future.
3/c. Specific selection – said Karoly Toros – has to analyze the taste for the different
strokes.
3/d. Plan of the swimmers carrier can happen in three ways by coaches.
Dr. Akos Toth’s theory:
66
- For long term, for example the all carrier of the swimmer – this is the most
difficult to plan.
- For middle term, for example an Olympic cycle – for 4 years.
- Planning for one calendar year using that year’s gala program, what appears in
the yearly training plan.
- Planning the galas and trainings of the macro cycles.
- Mezo and micro cycles mean the planning of everyday training programs.
4. Keeping contact also very important task for coaches.
4/a. Without the support of family and parents of swimmers they will disappear even
thou they are the most talented athletes. Therefore one of the most important task of coaches
is the positive contact with parents.
4/b. Keeping touch regularly between school, family and coach helps swimmers to
live up to everybody’s commitments.
4/c. Have to update your club and federation about problems, questions, and training
workouts.
4/d. It is an excellent educational possibility for age group swimmers to build up
strong relationship between international contacts, making friendships with foreign
swimmers.
4/e. Rocco Meiring, Wayne Ridden pointed importance of good relationship with
media as an opportunity to show the team’s results to the public.
4/f. It is very important for the coaches to build good relation also with sponsors. All
the coaches agree the necessity of sponsor for the financial background of excellent results.
5. The year training capacity brings these following questions with: when, what and
how many time the competitors have to train? The working capacity of swimmers is changing
during different ages. How can we bring continuous satisfaction to our swimmers in their
different biological ages? This is the art of the coaching work. In Hungary and in many
countries of the world they use the 3 macro cycle training program to reach good results; this
program is looking the psychological incorporation time of a new training stimulus.
In swimming during the education of age group swimming they create the
following groups – the most knowledgeable coach of this theory is Sweetenham, the
professional director of the Australian, later English swimming:
5/a. 5-7 years old. This group is the youngest part of the club, after they finished
learn to swim. Main task is to learn the technique of the four stroke with 3-5 training session a
week, which is about 45-70 minutes long. Correct the level of their movement coordination
with land and water exercises.
Participate in club and nationally organized galas.
Weekly training period 3-7 hours.
A child with always positive experience wants to go to train every time!
5/b. 8-11 years old. Most important is style correction and increase the level of their
blood circulation. Have to pay attention to the flexibility.
Participate in club and nationally organized galas.
Weekly training is 5-7 times, which duration is 80-90 minutes. Training distance is
about 3000-5000 meter per session.
Weekly training period 8-11 hours.
5/c. 12-13 years old. Style correction is still very important, but also to improve
swimmers physiological and physical ability with specific land and water trainings.
Weekly training is 7-9 times, which duration is 80-100 minutes. Training distance is
4000-7000 meter per session.
Weekly training period is 12-16 hours.
5/d. 14-16 years old. Most important is to improve swimmers physiological and
67
physical ability, and acquire the knowledge of stroke technique and tactic.
Have to separate the motivated and not motivated competitors.
Weekly training is 10 times, which duration is 2-3 hours. Training distance is 5000-
9000 meters per session.
Weekly training period is 20-26 hours with 3-5 hours land training.
At 14-16 years of age has to do the last selection, which is looking for the positive
physiological signs, it means we offer the continuous systematic hard training and work for
those swimmers who we can see to become successful adult swimmer. In this point the
responsibility of the coach is huge.
In this situation the coach can not make mistake, we can not feed with promises and
train twice a day those who will not be able to rich high level result.
In the end of puberty equalize the difference of the calendar and biological ages.
Those who were very successful because of acceleration, can stop improve and
opposite, our “grey” swimmers can become better and better. The real talent will come now!
There are some samples of those competitors who started to swim galas when they were 14-
16 years old, and a few years later became champions, but this is not usual.
For many years they were arguing about when, how much the young athletes should
train. In internationally coaches are agree that swimmers have to receive the highest level of
technical and physiological endurance work during their age group swimming, otherwise they
will not have any chance to achieve international results.
ROLUL MASAJULUI RECIPROC ÎN ÎMBUNĂTĂŢIREA COEZIUNII ÎN CADRUL

GRUPULUI SPORTIV
Doina Mârza-Dănilă
Dănuţ-Nicu Mârza-Dănilă
Universitatea din Bacău, FŞMSS
Cuvinte cheie: grup sportiv, masaj, coeziune
Rezumat
Coeziunea grupului sau gradul său de afiliere este una dintre calităţile care stimulează
cooperarea strânsă între sportivi, dăruirea în munca din antrenamente şi lupta din concursuri,
subordonarea unor interese individuale celor colective. Echipa devine astfel în mod colectiv
mai bună.
Aplicarea, de către fiecare sportiv, a masajului, prin rotaţie, asupra fiecăruia dintre
colegii săi de echipă, a determinat modificări pozitive asupra modului în care aceştia se
cunoşteau şi se percepeau între ei, atât din punct de vedere afectiv-simpatetic, cât şi din punct
de vedere al relaţiilor operaţionale. Atât din punct de vedere al relaţiilor preferenţiale afective,
cât şi al relaţiilor preferenţiale operaţionale, comparativ cu testarea iniţială, la cea finală s-a
constatat o creştere a valorilor indicilor de stabilitate preferenţială în grup şi de coeziune a
grupului.
Introducere
Echipa sau grupul mic constituie realitatea psihosocială de bază a activităţii sportive,
de coeziunea şi capacitatea ei depinzând atât performanţa. cât şi satisfacţia sportivilor şi
suporterilor.
Grupul mic prezintă o anumită dinamică, grad de coeziune (moral şi spiritual de grup),
tipuri de interacţiuni, un sistem de comunicare interpersonal, prezintă fenomene de autoritate
68
şi de dependenţă grupală, de presiune a grupului, procedee de conducere, etc., care-l definesc

şi-l diferenţiază de altele.
Coeziunea grupului sau gradul său de afiliere este una dintre calităţile care stimulează
cooperarea strânsă între sportivi, dăruirea în munca din antrenamente şi lupta din concursuri,
subordonarea unor interese individuale celor colective. Echipa devine astfel în mod colectiv
mai bună.
Obiectivele cercetării
Pentru acest studiu ne-am propus ca obiective:
o evaluarea iniţială a coeziunii unui grup sportiv
o iniţierea sportivilor în aplicarea masajului
o monitorizarea şi dirijarea activităţii de aplicare a masajului reciproc între
sportivii cuprinţi în studiu
o evaluarea finală a coeziunii grupului sportiv
Ipoteza cercetării
De regulă, misiunea întăririi coeziunii grupului sportiv revine antrenorului şi, acolo
unde există, psihologului. Dar, cunoscând valenţele masajului şi caracterul de comunicare
tactilă / nonverbală a atingerii, în general şi a atingerilor din cadrul masajului, în special, ne-
am structurat următoarea ipoteză, pe care ne-am propus să o verificăm prin experimentul
desfăşurat:
• Folosirea masajului reciproc între componenţii unui lot de sportivi practicanţi ai unui
joc sportiv, poate îmbunătăţi coeziunea grupului şi poate determina creşterea
randamentului acestora în procesul de pregătire şi în competiţii.
Metode
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada august 2007 – mai 2008, pe un număr de 10
subiecţi, membri ai lotului de volei masculin al Clubului sportiv Universitar Ştiinţa Bacău.
Instrumentul de explorare şi evaluare pe care l-am folosit pe parcursul activităţii de
cercetare a fost un test sociometric, care a încercat să surprindă, în două momente (iniţial şi
final) aspectele care caracterizează coeziunea lotului de sportivi cuprinşi în experiment.
Răspunsurile obţinute de la sportivii investigaţi au stat la baza construirii
sociometricelor iniţiale şi finale, atât pentru relaţiile preferenţiale afective, cât şi pentru cele
operaţionale.
Sociomatricea este un tabel cu dublă intrare, în care se trec toţi membrii grupului
investigat, cu alegerile sau respingerile emise şi primite de fiecare. Pe orizontală, în dreptul
fiecărui subiect, figurează alegerile sau respingerile făcute de el, iar pe verticală alegerile sau
respingerile primite de fiecare subiect de la toţi ceilalţi membri ai grupului. Însumarea datelor
de pe orizontală ne va indica gradul de expansivitate afectivă a fiecărui subiect, în timp ce
cele de pe verticală, locul ocupat de individ în cadrul grupului, deci statutul său sociometric.
Indicii sociometrici s-au calculat pornind de la datele înscrise în sociomatrice şi pe
baza lor am putut afla o serie de informaţii despre indivizi sau grup, cum ar fi:
9 locul individului în cadrul grupului, poziţia ocupată de el în grup (statutul sociometric
al individului);
9 expansivitatea sa afectivă (câte alegeri face în cadrul grupului);
Indicii sociometrici calculaţi ne-au dat posibilitatea efectuării atât a unor evaluări
cantitative, cât şi a unora calitative cu privire la relaţiile membrilor grupului, la felul cum se
structurează acestea, la rolul lor în dinamica grupului.
Dintre instrumentele sociometrice care n-au ajutat în efectuarea unor analize la nivelul
întregului grup, am utilizat următorii doi indici sociometrici, semnificativi în legătură cu tema
aleasă (M. Zlate, C. Zlate, 1982):
Indicele de stabilitate preferenţială al grupului care evidenţiază echilibrul
interpersonal realizat în cadrul grupului sau între membrii grupului care intră în relaţii
69
reciproce. Acest indice s-a calculat după formula:

Rp - Rn
IspG =
N
Rp = reciprocităţi pozitive
Rn = reciprocităţi negative
Indicele de coeziune al grupului care rezultă din totalitatea forţelor atractive şi

repulsive din cadrul grupului, care s-a calculat după formula:
C
CG =
N(N-1)
2
C = numărul alegerilor reciproce din cadrul grupului
N = numărul membrilor din grup
După aplicarea testărilor iniţiale, sportivii au fost iniţiaţi în aplicarea masajului, nu
înainte de a li se da o serie de informaţii indispensabile care, în general, s-au referit la:
o Regulile de igienă pentru aplicarea masajului
o Reguli metodice pentru aplicarea masajului
o Noţiuni generale despre obosela musculară (de la formele fiziologice până la cele
patologice, ca supraantrenamentul, surmenajul şi epuizarea)
o Specificitatea aplicării masajului în sport în relaţie cufiecare dintre perioade
(pregătitoare, precompetiţională, competiţională, de tranziţie)
o Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Iniţierea în aplicarea masajului s-a realizat pe parcursul a două luni (septembrie –
octombrie 2007), în cadrul unui program adaptat în permanenţă la programul de pregătire al
sportivilor.
Începând cu luna noiembrie (până în luna mai), sportivii au intrat în perioada de
aplicare a masajului reciproc, sub supravegherea noastră, cu atenta monitorizare a adaptării
programului în funcţie de necesităţi şi particularităţile perioadei de pregătire şi a constiturii
grupurilor de lucru (în aşa fel încât fiecare sportiv să maseze fiecare coleg şi să fie, la rândul
său, masat de fiecare coleg).
La sfârşitul acestei perioade s-a aplicat testarea finală, folosind acelaşi test
sociometric.
Rezultate
Pornind de la sociomatricele realizate pe baza răspunsurilor date de subiecţii
investigaţi la aceste întrebări, am calculat IspG = indice de stabilitate preferenţială în grup şi
CG = indice de coeziune a grupului), în două momente diferite: la începutul cercetării şi la
finalul ei, după ce sportivii şi-au însuşit metodologia aplicării masajului şi l-au aplicat unul pe
celălalt o perioadă de timp.
Din punct de vedere al indicilor IspG şi CG, ştiind faptul că, cu cât un grup va conţine
mai multe reciprocităţi pozitive, cu atât stabilitatea sa preferenţială va fi mai mare. Dacă în
grup predomină reciprocităţile cu valoare disonantă (alegeri întâmpinate de respingeri), atunci
stabilitatea preferenţială a grupului tinde să scadă. Cum însă aceste preferinţe au un caracter
foarte mobil, putându-se schimba fie în reciprocităţi pozitive, fie negative, ele semnifică
70
starea premergătoare realizării unei stabilităţi sau a unei instabilităţi preferenţiale evidente.
Prezenţa în grup a unui număr mare de reciprocităţi negative duce la apariţia unei stabilităţi
negative, deci la negarea stabilităţii grupului, la apariţia unor tensiuni, conflicte
interpersonale, lipsă de angajare psihologică a membrilor grupului la activitatea acestuia. În
cazul indicelui de coeziune CG, se presupune că cu cât distribuţia alegerilor şi respingerilor
este mai uniformă, cu atât gradul de coeziune, de integrare al grupului este mai mare, în timp
ce centrarea alegerilor şi respingerilor pe un număr mic de membri din grup corespunde unei
slabe coeziuni; se consideră, de aceea, că distribuţia statutelor preferenţiale ale subiecţilor ar
putea constitui una dintre modalităţile eficiente de măsurare a coeziunii grupului.
Sociomatricele 1 şi 2, construite pe baza răspunsurilor obţinute la testarea iniţială, scot
în evidenţă faptul că există un anumit număr de alegeri reciproce pozitive, atât în ceea ce
priveşte aspectele afective, dar şi operaţionale (situaţie care stă la baza structurării coeziunii
grupului), dar există şi un număr de alegeri reciproce negative şi chiar de respingeri (situaţie
care este în defavoarea coeziunii şi a stabilităţii preferenţiale a grupului).
Sociomatrice 1. Relaţii preferenţiale afective – testare iniţială
BT BI MC HL PE RT ZB MP CI LR
BT - - - + + +
BI - + + + -
MC + + +
HL - + - - + +
PE - + + - +
RT - - + - +
ZB - - + - + +
MP - - + + - +
CI - + - - + +
LR + - - + +
Sociomatrice 2. Relaţii preferenţiale operaţionale – testare iniţială
BT - - + - + +
BI - + + + -
MC - + +
HL - + + + - +
PE - + - + + -
RT - + - + -
ZB - - + - + +
MP - - - + + +
CI - + - - + +
LR - - + + + -
71
După cum se observă din tabelul nr. 2 şi graficul nr. 1, la testarea iniţială, la
compararea indicilor luaţi în consideraţie, se observă că valorile înregistrate pentru relaţiile
preferenţiale operaţionale sunt mai mici decât cele obţinute pentru relaţiile preferenţiale
afective. Această constatare denotă faptul că echipa de Volei Bacău prezintă un grad de
stabilitate preferenţială şi de coeziune, mai mare din punct de vedere al relaţiilor preferenţiale
afective.
Tabel nr. 2. Indicele de coeziune şi indicele de stabilitate preferenţială al grupului investigat, la
testarea iniţială şi finală
Relaţii preferenţiale afective Relaţii preferenţiale operaţionale
Testare iniţială Testare finală Testare iniţială Testare finală
IspG CG IspG CG IspG CG IspG CG
0,3 0,17 0,5 0,22 0,1 0,15 0,4 0,2
Grafic nr. 1. Indicele de coeziune şi indicele de

stabilitate afectivă, la testarea initială
0,3
0,2
IspG
0,1 CG
0
Afectiv Operational
La testarea finală, aşa după cum reiese şi din sociomatricele 3 şi 4, s-a constatat faptul
că numărul alegerilor reciproce pozitive a crescut, atât din punct de vedere al relaţiilor
preferenţiale afective, cât şi al celor operaţionale. Dacă, în ceea ce priveşte relaţiile
preferenţiale afective, nu s-a diminuat numărul alegerilor reciproce negative, în cazul relaţiilor
preferenţiale operaţionale, acestea au scăzut (-1).
Creşterea numărului de alegeri preferenţiale pozitive a determinat ameliorarea atât a
coeziunii grupului, cât şi a stabilităţii sale preferenţiale (tabel nr. 2, grafic nr. 2). Utilizarea
masajului reciproc a contribuit la îmbunătăţirea coeziunii de grup, în mai mare măsură la
îmbunătăţirea relaţiilor preferenţiale operaţionale, decât a celor afective (care se situau deja la
un nivel relativ corespunzător).
Sociomatrice 3. Relaţii preferenţiale afective – testare finală

BT - - - - + + +
BI - + - + + -
MC - + - + + +
HL + + - - + +
PE - + + - +
RT + + + - + +
ZB - - + - + + +
MP - + + + + - +
CI - - - + +
LR + - + + +
72
Sociomatrice 4. Relaţii preferenţiale operaţionale – testare finală
BT - - + - + +
BI - + + + + -
MC + - + +
HL + + + + - +
PE - + - + + -
RT - + - + -
ZB - - + - + +
MP - - - + + +
CI - + - - + +
LR + - + + + -

stabilitate afectivă, la testarea finală
0,5
0,4
0,3
IspG
0,2 CG
0,1
0
Afectiv Operational
În antrenamentul sportiv, unul dintre obiectivele majore fiind cel de creştere a

randamentului sportivilor în pregătire şi în competiţii, inclusiv pe baza unor bune relaţii
operaţionale, considerăm că obiectivul nostru, acela de a contribui la ameliorarea acestor
relaţii, a fost atins. Conştientizându-i asupra rolului şi importanţei masajului în refacerea
postefort şi în susţinerea organismelor lor din punct de vedere al funcţionalităţii optime pentru
prestarea unor eforturi de intensitate mare, fiecare dintre sportivi, a perceput masajul aplicat
de unul dintre coechipierii săi ca un ajutor considerabil în ceea ce priveşte îmbunătăţirea
prestaţiei sale în pregătire şi competiţii.
Aşadar, comparativ cu testarea iniţială, la testarea finală, s-a constatat îmbunătăţirea
coeziunii de grup şi a stabilităţii preferenţiale a grupului, indicii calculaţi pentru aceşti
parametri ajungând să se situeze aproximativ la acelaşi nivel, situaţie care ne dă informaţii
despre un apariţia unui echilibru optim între relaţiile afective şi cele operaţionale în cadrul
grupului (tabel nr. 2, grafic nr. 3).
73

stabilitate afectivă, comparativ testarea iniţială -
testarea finală
0,5
0,4
0,3
0,2 Afectiv
0,1 Operational
0
IspG - IspG- CG - CG -
iniţ. final iniţ. final
Concluzii
• Relaţiile afectiv-simpatetice dintre membrii grupului sportiv investigat sunt mult
mai importante şi chiar mai dezvoltate, decât s-ar fi putut crede; ele acţionează ca un
catalizator, ca un factor ce dinamizează permanent comportamentul sportivilor, introducând
direcţii diverse şi uneori imprevizibile de evoluţie a acestuia.
• În sport însă, eficienţa acţiunilor şi scopul comun fiind mai presus de simpatie şi
antipatie, este necesară dezvoltarea la nivel optim a unor relaţii operaţionale reciproce
pozitive, doar acestea reuşind să asigure stabilitatea necesară în evoluţia cu randament
corespunzător a grupului.
• Masajul fiind unul dintre mijloacele cele mai agreate de refacere a sportivilor şi
având multiple efecte benefice asupra lor, este uşor de însuşit de către aceştia, devenind în
scurt timp un instrument uşor de folosit în scopul combaterii oboselii postefort, dar şi un
mijloc de comunicare, chiar dacă această valenţă nu este conştientizată de către sportivi.
• Aplicarea, de către fiecare sportiv, a masajului, prin rotaţie, asupra fiecăruia dintre
colegii săi de echipă, a determinat modificări pozitive asupra modului în care aceştia se
cunoşteau şi se percepeau între ei, atât din punct de vedere afectiv-simpatetic, cât şi din punct
de vedere al relaţiilor operaţionale.
• Atât din punct de vedere al relaţiilor preferenţiale afective, cât şi al relaţiilor
preferenţiale operaţionale, comparativ cu testarea iniţială, la cea finală s-a constatat o creştere
a valorilor indicilor de stabilitate preferenţială în grup şi de coeziune a grupului.
Bibliografie
1. Epuran, M., Elemente de psihosociologia activităţilor corporale - Sporturi, jocuri, Edit.
Renaissance, Bucureşti, 2005
2. Epuran. M. (coord), Asistenţă, consiliere şi intervenţii psihomedicale în sport şi
kinetoterapie, Edit. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2006
3. Mârza, D., Masajul terapeutic, Editura Plumb, Bacău, 2002
4. Maxwell-Hudson, C., Guide to Massage, D.K. Publishing, Inc., New York, 2001
5. Zlate, M. şi Zlate, C., Cunoaşterea şi activarea grupurilor sociale, Bucureşti, Editura
politică, 1982
74
THE ROLE OF RECIPROCAL MASSAGE TO INCREASE THE COHESION OF

ATHLETIC GROUP
Doina Mârza-Dănilă
Dănuţ-Nicu Mârza-Dănilă
Universitatea din Bacău
Keywords: athletic group, massage, cohesion
Abstract
The group cohesion or its level of affiliation is one of the qualities that stimulate the
tight cooperation between team members, the abnegation during training sessions and the
fights of the competitions, making the individual interests subsidiary to the collective
interests. This way, the team becomes in a collective way better and stronger.
The use of reciprocal massage contributed to positive changes about the way they
knew and perceived each other sympathetic- affective and from the point of operational
relations. For the preferential affective relations as well as for the preferential operational
relations, at the final assessment it were concluded that it was accomplished an increase in
values of preferential stability and the group’s cohesion.
Introduction
The team or small group constitutes the fundamental psychological reality of athletic
activity. The cohesion and capacity of the team are directly correlated to its performance and
satisfaction of the team members and their supporters.
The small group presents a specific dynamics, level of cohesion (moral and spiritual),
types of interactions, a specific system of interpersonal communication. The small group also
presents phenomena of authority and group dependence, phenomena of pressure from the
group, management methods, etc., all these characterize, define and differentiate the small
group from others.
The group cohesion or its level of affiliation is one of the qualities that stimulate the
tight cooperation between team members, the abnegation during training sessions and the
fights of the competitions, making the individual interests subsidiary to the collective
interests. This way, the team becomes in a collective way better and stronger.
The objectives of the paper
For this study the proposed objectives are:
o Initial assessment of the cohesion of an athletic group
o Initiatory introduction of massage application to the athletes
o Supervise and direct the activity of reciprocal massage between athletes that
participate in the study
o Final assessment of athletic group’s cohesion
Paper’s Hypothesis
Usually, the mission to increase the cohesion of an athletic group is the job of the
coach and where it is the case the job of a psychologist. But, knowing the massage’s
possibility to develop and its characteristics of tactile communication/non verbal of touch, in
general and of massage in particular, we structured the following hypothesis; hypothesis
which we propose to verify throughout the experiment:
• The use of reciprocal massage between the members of an athletic group that
participate in a athletic game, can improve the group’s cohesion and can determine the
improved efficaciousness of them throughout the process of training and competitions.
75
Methods
The study took place during the period between August 2007 and May 2008, on a
number of 10 subjects, all members of masculine volley team of Athletic Club of University
Stiinta Bacau.
The instrument of exploration and assessment used during the research activity was a
test socio-metric that tried to capture during the initial and final moments all aspects that
characterized the cohesion of the athletic team involved in our research.
The answers obtained from the investigated athletes constituted the foundation of
initials and finals socio-metrics for all relationships: affective and operational.
Socio-matrix is a table with double entry, in which are introduced all members of the
group investigated, with their choices or rejections emitted and received from each one of
them. On the horizontal line can be found the correspondent to each subject is his own
choices or rejections, and on vertical line can be found the choices or rejections received by
each subject from all the other members of the group. The sum of all data on the horizontal
line will indicate the level of affection expansiveness for each subject, while on the vertical
line will indicate the place occupied by each individual in the group, so, his socio-metric
status. The socio-metric parameters were calculated based on the data from the table
mentioned above; based on this calculation we found a series of information about the
individuals or the group:
9 The place of the individual in the group dynamics, the position occupied by the
individual in the group (individual socio-metric status);
9 Affection expansiveness (haw many picks makes in the group);
The calculated socio-metric parameters gave us the possibility to evaluate the
quantitative and qualitative aspects of the relationships of the group members, of its structure
and their role in the dynamics of the group.
The socio-metric instruments used to achieve the analysis of the entire group are the
following two socio-metric parameters, meaningful to the chosen theme (M. Zlate, C. Zlate,
1982):
1. The preferential stability parameter of the group that distinguishes the
interpersonal equilibrium accomplish inside the group or between the members of
the group that are engaged in reciprocal relationships. This parameter was
calculated based on the following formula:
IspG= Rp – Rn
N
Rp = positive reciprocals
Rn = negative reciprocals
2. The cohesion parameter of the group that results from the sum of all forces,
attractive and repulsive of the group, was calculated based on the fallowing
formula:
CG = C
N(N-1)
2
C = the number of reciprocal picks from the group
N = the number of members of the group
After the initial tests, the athletes were instructed how to apply the massage. Before
this they were informed about the fallowing important aspects that referred to:
76
o Hygienic rules during massage

o Methodic rules for massage
o General notions about muscular fatigue (from physiological forms to the
pathological ones such as over training, overstress, and exhaustion)
o The peculiar aspect of sport massage in relation to each of the stages
(preparatory,
pre-competition, competition, transitional)
o The examination of the subject before massage
The initiation into the massage was accomplished during two months (September and
October 2007) within the permanent program adapted to the athletic training program.
Starting with the month of November (until May) the athletes entered the period of
reciprocal massage under our supervision that monitored the adaptation of the program to the
necessities and particularities of the training period as well as to the tested group (each athlete
massaged all the other members of the group as well as him being massaged by everybody
else).
At the end at this period took place the final assessment using the same socio-metric
test.
Results
Starting from the socio-matrixes realized based on the answers given by the
investigated subjects, it was calculated IspG= parameter of preferential stability in the group
and CG= parameter of cohesion of the group at two different moments: at the beginning of the
research and at the finish of it.
From the point of view of the IspG and CG parameters, knowing that with many more
positive reciprocals implies a bigger preferential stability. If within the group are predominant
the dissonant reciprocals (choices met with rejections) then the preferential stability of the
group tends to decrease. Given the fact that these preferences have such mobile character,
changing into positive reciprocals or negative reciprocals, they indicate the precursory status
to realize stability or an evident preferential instability.
Socio-matrix 1. Preferential Affective Relations – Initial Assessment

BT - - - + + +
BI - + + + -
MC + + +
HL - + - - + +
PE - + + - +
RT - - + - +
ZB - - + - + +
MP - - + + - +
CI - + - - + +
LR + - - + +
The presence of a big number of negative reciprocals inside the group causes a
negative stability so, to the negation of the stability of the group, to the appearance of
tensions, inter-personal conflicts, lack of psychological engagement to the team activity. In
77
the parameter of cohesion CG, it is assumed that with the distribution of the choices and
rejections being more uniform, the level of cohesion, of integration of the group are going to
increase, while the centralization of choices and rejections on a small number of group
members corresponds to a weak cohesion; because of this, it is considered that the distribution
of the preferential statuses of the subjects may constitute one of the efficient modalities to
measure the cohesion of the group.
Socio-matrixes 1 and 2 were based on the answers obtained during the initial testing prove the
existence of a certain number of positive reciprocal choices referring to affective aspects and
operational aspects (situation that constitutes the foundation of the cohesion’s structure of the
group). The small number of negative reciprocal choices and even rejections do exist (this
situation is in disservice of cohesion and preferential stability of the group).
Socio-matrix 2. Preferential Operational Relations –Initial Assessment

BT - - + - + +
BI - + + + -
MC - + +
HL - + + + - +
PE - + - + + -
RT - + - + -
ZB - - + - + +
MP - - - + + +
CI - + - - + +
LR - - + + + -
As it can be noticed in table no. 2 and chart no. 1, at the initial testing, in the
comparison of the analyzed values, it is being observed that the registered values for the
operational preferential relations are smaller than the ones obtained for the affective
preferential relations. This fact reveals that the Volleyball team of Bacau presents a higher
degree of preferential stability and cohesion, from the point of view of the affective
preferential relations.
Tabel nr. 2. Parameter of Cohesion and Parameter of Preferential Stability of

Investigated; Initial and Final Assessment
Preferential Affective Relations Preferential Operational Relations
Initial Assessment Final Assessment Initial Assessment Final Assessment
IspG CG IspG CG IspG CG IspG CG
0,3 0,17 0,5 0,22 0,1 0,15 0,4 0,2
78
The conclusion from the Table nr. 2 and Graphic nr.1, at the initial assessment after
the parameters takes in consideration were compared, is that the values found for the
preferential operational relations are smaller than the values found for preferential affective
relations. This conclusion indicates that the Volleyball Team of Bacau presents a level of
preferential stability and cohesion bigger from the point of view of preferential affective
relations.
At the final assessment, as per socio-matrixes 3 and 4 it was established that the
number of positive reciprocal picks increased from the preferential affective relations point of
view as well as from the operational relations. The number of reciprocal negative picks for
the preferential affective relations did not change, for the preferential operational relations this
number decreased (-1).
Socio-matrix 3. Preferential Affective Relations–Final Assessment

BT - - - - + + +
BI - + - + + -
MC - + - + + +
HL + + - - + +
PE - + + - +
RT + + + - + +
ZB - - + - + + +
MP - + + + + - +
CI - - - + +
LR + - + + +
The increment of preferential positive picks induced the improvement of the group’s
cohesion and preferential stability (Table nr. 2, Graphic nr. 2). The use of reciprocal massage
contributed to the improvement of group cohesion, and in a more important manner to the
preferential operational relations than the affective relations (affective relations that were
already at a relative correspondent level).
79
Socio-matrix 4. Preferential Operational Relations– Final Assessment

BT - - + - + +
BI - + + + + -
MC + - + +
HL + + + + - +
PE - + - + + -
RT - + - + -
ZB - - + - + +
MP - - - + + +
CI - + - - + +
LR + - + + + -
During the athletic training the principal objective is to increase the outturn of athletes
in general and during the competitions in particular. This objective can be accomplished due
to many measures including the good operational relations. We consider that our objective to
improve these relations was accomplished. Making the athletes aware of the importance and
role of massage post – effort and during the period which the body needs a sustainable
functionality to be able to perform elevated, intensive efforts, each athlete perceived the
massage applied by one of teammates as an considerable help to improve his own
performance during training and competitions.
80
Thus, after comparing the final assessment to initial assessment, we can conclude that
the improvement of group’s cohesion and preferential stability of the group is a fact. These
indexes of parameters calculated were placed almost at the same level; this situation gives us
enough information about the appearance of an optimal balance between affective relations
and operational relations inside the group (table nr. 2 and Graphic nr. 3).
Conclusions
• Sympathetic- affective relations between all members of the athletic group
investigated are more important even more developed than can be assumed; these relations
operate as a catalytic agent, as a factor that constantly activates the athlete’s behavior
introducing diverse directions and sometime unpredictable directions to the evolution of it.
• In sports the efficiency of all actions and the common goal being above sympathy
and antipathy, it is necessary to develop at an optimal level the positive reciprocal operational
relations; only them can guarantee the necessary stability during the progressive development
of the group.
• Being one of the agreeable resources to rehabilitation of athletes and having many
beneficial effects on the athletes, is easy to learn it and to make it in a short period of time an
instrument accessible used to fight against fatigue post – effort and a form of communication
(unaware by the athletes).
• The use of reciprocal massage contributed to positive changes about the way they
knew and perceived each other sympathetic- affective and from the point of operational
relations.
• For the preferential affective relations as well as for the preferential operational
relations, at the final assessment it were concluded that it was accomplished an increase in
values of preferential stability and the group’s cohesion.
CÂTEVA CONSIDERAŢII PRIVIND VALORIFICĂRI ALE DEMERSULUI

PEDAGOGIC ACTUAL ROMÂNESC ÎN CEEA CE PRIVEŞTE ACCESUL EGAL LA
EDUCAŢIE ŞI FORMARE PRIN SPORT A POPULAŢIEI ŞCOLARE DEFAVORIZATE
DIN JUDEŢUL CONSTANŢA
Cecilia GEVAT
Alin LARION
Cristian POPA
Unversitatea “Ovidius” din Constanţa, FEFS
Cuvinte cheie: etnii, sport,întegrare socială

Rezumat
Considerăm că tema propusă aduce în prim plan ameliorarea caracteristicilor de viaţă
a într-o lume mai bună a etniilor din zonă, eliminând ignoranţa prin implementarea de
programe sportive pe termen mediu şi lung.
Valorificarea demersului pedagogic actual romanescîn ceea ce priveste accesul egal la
educaţie şi formare prin sport a populaţiei şcolare defavorizate din judetul Constanţa, Edit.
Ovidius University Press,Constanţa.
Introducere
Cercetarea răspunde strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei
sociale, culturale şi a asteptărilor zilnice a şcolarilor defavorizaţi de etnie rromă şi turco-tătară
81
din judetul Constanţa. Rromii şi celelalte etniile conlocuitoare din Dobrogea au avut, de-a
lungul timpului, o evoluţie mai mult sau mai putin real – prioritară în ceea ce priveste
strategia urmarită ca identitate şi ca dezvoltare în plan social, cultural şi economic din partea
conducătorilor politici naţionali sau regionali. Din acest punct de vedere, relevanţa ariei
tematice aduceî n prim plan faptul ca, integrarea în stuctura largă a Uniunii Europene ne
lărgeste orizontul de întelegere, descoperire şi valorificare a disponibilitatilor motrice şi
sportive a şcolarilor acestor etnii necesare pentruîntegrareaîntr-un sistem de învatamant
concurential, eliminând izolareaînformationala, necunoasterea de catre comunitatile
respective a cailor deîntegrare socială şi educare, însuficienta actiunilor organizatiilor
reprezentative ale comunitatilor de rromi şi a etniilor mai sus mentionateîn stimularea
participarii acestora la viata educationala şi socială.în acelasi timp, proiectul permite
identificarea şi ameliorarea unor caracteristici care conduc la o prosperitateîntr-o lume mai
buna, alaturi de majoritari şi impreuna cu ei, fara să mai lase saînfloreasca abandonul scolar,
subdezvoltarea data de necunoastere şi neimplementare a programelor de dezvoltare micro şi
macroregionala pe termen mediu şi lung. întegrarea sauîncluziunea socială a acestor categorii
se bazeaza pe faptul ca acestia trebuie acceptati de comunitatile unde traiesc cu drepturi
depline şi reale. Anul 2003 marcheaza Conferinta de la Budapestaîntitulata: Rromii într-o
Europaîn expansiune: Provocari pentru viitor, unde sefii guvernelor din opt state din Europa
centrala şi de Est au convenit asupra demararii programului: Deceniul deîncluziune a rromilor
2005-2015înitiat de Banca mondiala siînstitutul pentru o societate deschisa. Daca rromii
suntînclusiîn programe unde se deruleaza sume importante de bani pentru a se adapta
societatii civilizate,în judetulConstanţa exista etnia turco-tătară, care are o mare parte a
membrilor eiîntr-o stare de saracie acerba, atribuindu-se atributul defavorizat. Pentru aceasta
categorie nu exista programe speciale privindîncluziunea socială şi acces egal la educaţie. Am
considerat ca tema acestui proiect se preteaza cu prisosinta judetului Constanţa, unde se
regaseste un cumul de etnii, predominand etnia rromilor urmata de etnia turco-tătară,întrucat
cele mai eficiente mijloace de ridicare a standardelor de viata şi de diminuare a diferitelor
fenomene cu impact negativ asupra copiilor, se regasescîn sport şi practicarea diferitelor
forme de miscare, oferindu-le modalitati de solutionare privind excluziunea socială,
discriminare şi acces limitat laînformatii.întrucat Guvernul Romaniei a aprobat Strategia
pentru imbunatatirea situatiei rromilorîn aprilie 2001, strategie realizata cu ajutorul Uniunii
Europene ca parte a programului PHARE 1998 RO9803.01. Accesul laeducaţie pentru
grupurile dezavantajate cu focalizare pe rromi, ce cuprinde un numar de 70 de mediatoriîn
primele 10 judete-pilot printre care siConstanţa, programele PHARE au fost extinseîn 2003 şi
2004-2006. Desi s-au realizat progreseîn domeniuleducaţiei la populatia scolara rroma, la
etnicii turco tatari prin sprijinul Uniunii Democrate Turca şi Uniunea Democrata Turca a
Tatarilor Turco Musulmani din Romania s-au organizat doar actiuni cu
participareînternationala: Cultura şi civilizatia turca din Balcani la Galati, anul 2000,
2004,Constanţa, Ziua copiluluiîn Turcia, Festivalul Grigore Keazim la Macin-Tulcea 2001,
Festivalul comunitar-Nevruz- editia a 4 a laConstanţa 2005, neexistand proiecte sau granturi
pentru scolarii defavorizati ai acestei etnii. Consideram ca educatia lor trebuie completata prin
implementarea activitatilor sportive precum şi acordarea sanselor de a fi selectionatiîn echipe
sportive scolare pe diferite ramuri de sport. Caracteristica principala a aplicarii proiectului
rezida din faptul ca,în perioada actuala, nevoia de stratificare a elementelor de implementare
calitative aeducaţiei prin formarea continuaîn ceea ce priveste accesul egal la educaţie al
tuturor categoriilor de scolari, îndiferent de sex, origine etnicăşi religioasa, este una de prim
rang, sustinuta de nevoia impetuoasa de implementare a Aquis-ului comunitar, de respectare a
legislatiei pentru accedereaîn Uniunea Europeana. Activitatea de educaţie fizica şi sport a
elevilor cuprinsiîn acest proiect promoveaza diversitatea actiunilor prin care se elimina
marginalizarea şi identificarea formelor şi a zonelor din judetul Constanţa unde fenomenul
82
marginalizarii pe criterii etnice se manifesta. Eliminand complet discriminarea negativa,în

prim plan va actiona discriminarea pozitiva care deriva din aplicarea sarcinilor acestui proiect,
contribuind la evitareaîncalcarii drepturilor fundamentale ale acestor minoritati. Discriminarea
pozitiva constituie un eveniment benefic şi necesarîn diverse conjuncturi şi am spune noi,
particulare, care cuprind, de fapt diverse concursuri şi competitii cu substrat educativ-sportiv.
Proiectul vizeaza existenta reala a unor directiiîn cadrul comunitatilor localeîn care să existe
programe viabile şi pe termen mediu şi lung, care să se ocupe deîncluziune socială prin sport
şi care să actioneze clarîn sprijinul desfasurarii competitiilor sportive la nivel de sat, comuna,
oras, judet. Pentru etnicii turco-tatari, sprijinul privind accesul la oeducaţie mai buna a venit
din partea Asociatiei oamenilor de afaceri turci din Romania,înfiintataîn 1993, Camera de
comert si îndustrie Romania-Turciaînfiintataîn 1994, Asociatiaînvestitorilor turci din
Romania TUYABînfiintataîn anul 1998. Proiectul de fata imbraca, caracterul aplicativ de
cercetare fundamentala de profil, el fiindîn fapt un studiu de tip transversal prin care
identificam, completam şi eliminam principalele cauze care au determinat excluziunea socială
a acestor categorii de scolari care au fost emblemati ca fiind defavorizati, eliminarea acestor
cauze prin mijloacele specificeeducaţiei sportive siîncluderea acestor scolariîn cadrul unor
proiecte guvernamentale dupa modelul proiectelor pentru rromi.
Cadrul problematic
Daca la nivel european, pentru realizarea unei mai buneînterconexiuniîntre
particularitatile etniilor şi cele de mediu social, economic şi cultural exista parghii care
echilibreaza raportulîntre comanda socială şi realitati,în tara noastra,în ceea ce priveste elevii
de etnie rroma şi turco-tătară nu exista actiuniîndreptateîn acest sens prin miljloacele
specifice efortului fizic,în speta sportul, ci doar prin educatia scolara realizata prin celelalte
discipline deînvatamant. Specialistii domeniului, respectiv istoricii, analistii politici au creat
dezbateri privind caile de ameliorare aîncluziunii sociale a acestor categorii de scolari,
existandîn derulare o serie de proiecte finantate de guvern şi Banca mondiala, dar, din pacate,
educatia fizica şi sportul nu se regasescîn aceste proiecte ca fiind o latura aeducaţiei ce poate
contribui majoritar la comunicarea directa verbalaîntre etnii siînînteriorul etniilor acestor
scolari, dar şi prin kinezica, comunicarea nonverbala, metode ce pot contribui activ la
diminuarea excluziunii sociale.în ceea ce priveste ariaîn care seîncadreaza tema, ea nu a fost
tratataîn articole care să fie publicateîn reviste cotate ISI, decat colateralîn Revista Lumea,
Magazin istoric, Revista Clipa, Annaheim, CA 92803-4391 (USA) anul XVI, 2006, Revista
Meridian ed. 474, Revista Repere romanesti, buletin on line al publicatiilor de peste hotare,
ed. 2006, Revista Sud – est colectia 2000-2006, Revistele: Zaman – Romanya, Kara Deniz
(Marea Neagra), Ceaslar sau Cas (Tanarul), Hakses, revistele etnicilor turci şi tatari, Revista
Vocea rromilor, luicrarile lui Stefan Cojocaru cum ar fi: Vulnerabilitate social siînterventie
socială 2002, coord. Miftode Vasile cu lucrarea Populatii vulnerabile şi fenomene de
automarginalizare, 2002, Iasi, Edit. Lumen, Petre Petcut, Delia Grigore, Mariana Sandu-
Istoria şi traditiile rromilor, Mehmet Ali Ekrem- Din istoria turcilor dobrogeni, 1994, Diana
Rosu- Multiculturalismul şi drepturile politice ale minoritatilor nationale, Univ. A.I.Cuza,
2003, teza de licenta, Sandu Antonie Stefan, 2002, Anghel Ionut, Mihai Cristi, 2002, Daniela
Nacu, 2003, Friederich Naumann, 2002, Thomas Kleininger, 2002, Gyula Kozak,2002, Radu
Carp, 2002, acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, 2002, 2006, 2006, Ibram Nuredin, 2003,
autori de carti, monografii care evidentiazaîn lucrarile lor identitatea acestor etnii, identitate
careîn anumite perioade istorice a fost pierduta. Desi cu un mare decalaj de timp, o parte din
rromii şi turco-tatarii judetuluiConstanţa au acceptat pe parcursul timpului să fieîntegrati
modului de viata romanesc abandonandu-si propriul lor mod de viata, aliniindu-se populatiei
majoritare. Mulţi rromi se considera romani pentru ca asimilarea lor etnicăa fost atat de
puternicaîncat modul lor de viata se aseamana foarte mult cu cel romanesc.în alte perioade
istorice ei au fost supusi unui proces de dispersie fapt ce a contribuit ca acele comunitati
83
rome şi turco-tatare saînceteze să mai existe. Aceiaşi autori prezinta rezultatele unor proiecte
de dezvoltare a acestor etnii privindîntegrarea europeana finantate deînstitutul de politici
liberale, cat şi revendicarea unei implicari mult mai active privind problema minoritatilor din
Romania. Astfel, prezentul proiect reprezinta o necesitate, asertiunea bazandu-se pe faptul
ca,în perioada actuala,în structurile capacitateîn procesul educational si, mai exact, cele cu
caracter al imbunatatirii vietii prin miscare şi sport nu se regasesc copiii de aceste etnii,
decatîntr-un procent extrem de redus. Luandîn consideratie aceste precizari, se poate confirma
caîn etapa actuala este necesar să se elaboreze un sistem clar şi concis, care să cuprinda şi
selectia acestor copii pentru activitatea sportiva de masa şi de performantaîn primul rand şi în
subsidiar pentruîncluziunea socială, respectiv o reorientare a elevilor catre cultivarea dragostei
pentru miscare şi sportîn activitati controlate şi atragerea lor prinîntermediul unor programe
adecvate şi viabile,în conformitate cu proiectele guvernamentale, sprijinite pe integrare
europeana în acest sens. Elaborarea unor programe, care să conducă la realizarea obiectivelor
şi criteriilor de selectie pentru integritatea şi valenţele psiho-educaţionale ale elevilor de etnie
rroma şi turco-tătară, precum şi participarea lor la competitii cu caracter local şi national
determină realizarea mai promptaîn ceea ce priveste incluziunea lor socială, reprezentand un
pilon de sprijinîn a diminua abandonul scolar, performanta sportiva contribuind la o cat mai
stransa legatura cu valentele educationale pedagogice din actualul sistem deînvatamant.
Realizarea acestui proiect, implicit prin fixarea obiectivelor de referinta şi finale ale prezentei
tematici şi concomitent cu elaborarea unei cercetari riguroaseîn plan practico aplicativ va crea
posibilitati de evaluare a materialului uman al acestor etnii, nevalorificatînca. Protectia
minoritatilor prin acorduriînternationale trebuie să se regaseascaînînstrumente aplicabile şi
viabile iar sportul este unul dintre acestea prin care se vor dinamiza aplicarea tuturor celorlalte
strategii de eliminare a discriminarii. Identitatea lor etnicăva fiîntarita prin aducerea,în
acelasi timp,în prim plan a sporturilor traditionale. Prin sport, copiii care au depasit varsta
legala ce le permiteîntroducereaîn schemele traditionale deînvatamant isi pot completa
studiile. Contributiile specifice propuse seîncadreazaîn obiectivele actuale aleînvatamantului
romanesc parteîntegranta a celui înternational, potrivit tratatelor minoritatilor prin care acestea
sunt protejate şi tratate separat, prin sistemul protectiei selective şi unitare. Conform
Conventiei Cadru pentru protectia minoritatilor nationale adoptata la 10.11.1994 de catre
Comitetul ministrilor al Consiliului Europei, drepturile şi libertatile persoanelor
minoritare,înclusiv cele defavorizate, fac parte din protectiaînternationala a drepturilor omului
şi a libertatilor fundamentale. Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală (CRDE)
din cadrulînstitutului Roman de Training (IRT) administreaza programe în domeniul
relatiilorînteretnice, pe care Romania urmeaza să primeascaîn perioada 2007-2013 finantarea
acestor proiecte care urmaresc acomodarea diversitatii etnoculturale. Eforturile CRDE vizeaza
specializarea resurselor umane şi dezvoltareaînstitutionala, stabilirea de relatii de cooperare şi
parteneriat cu organizatii neguvernamentale siînstitutii publice, atragerea de fonduri şi
diversificarea surselor de finantare.în perioada 2000-2006, CRDE a organizat un numar
considerabil de activitati de formare adresate functionarilor din administratia publica locala,
cadrelor de politie şi reprezentantilor organizatiilor neguvernamentale care isi desfasoara
activitateaîn comunitati multiculturale.în aceste proiecte sportul şi activitatile sportive nu se
regasesc ca liant şi mijloc deeducaţie al acestor categorii de scolari defavorizati. Dacă etnia
rromilor a fost la rang de prima etnie ca prioritate privind incluziunea ei socială, chiar daca
sportul şi activitatile fizice nu au fost cuprinseîn proiectele finantate pentru ei, etnia turco-
tătară se confrunta cu lipsa proiectelor de acest gen. Dupa anul 1990, turcii s-au organizat
formand Uniunea Democrata Turca din Romania (UDTR), al carei principal obiectiv este să
revigoreze şi să transmita valorile culturale şi traditionale ale etnicilor turci. UDTR filiala
Galati a organizat un festivalînteretnic euroregional Dunărea de jos şi coordoneaza activitatea
editurii Elvan. UDTR editeaza ziarul Hakses şi numaiîn anul 2000 a publicat patru volume.
84
Conform recensamantului din 1992, numarul estimat al turcilor din Romania este de 29.080,
adica 0,13% din populatia Romaniei. Dintre acestia 24.295 traiesc în judetulConstanţa,
3390în Tulcea, 927 în Bucuresti, 469 în Calarasi, 126 în Braila. Datele sunt preluate de la
Comisia Nationala pentru Statistica şi publicate de Consiliul pentru Minoritatile Nationale
Exista localitatiîn judetulConstanţaîn care etnicii turco-tatari avand şi ei un numar
considerabil de tigani, acestia nu-si recunosc statutul de tigan şi deci acestia nu au beneficiat
de proiecte finantate de guvernul Romaniei decatîn cadrul priectelor privindînvatamantulîn
limba materna şi respectarea religiei musulmane. Consideram ca prin acest proiect vom veniîn
sprijinul acestor copii scolari care au fost marginalizati prinînsasi ignoranta de care dau
dovada parintii lor. Aceste categorii de scolari turco-tatari din localitatile Dobromir, Valeni,
Faurei, cea mai mare parte nu au acte de identitate, nu au medic pediatru şi sunt marginalizati
social,întrucat studiind catalogul scolar al claselor de elevi, parintii lor declara ca nu au nici o
sursa de venit, neavand nici un loc de munca. Aspecte originale/inovative ale cercetarii,
respectiv elaborarea unei noi abordari se refara la: 1. prin activitatea de tip cercetare-actiune,
elaborarea şi aplicarea strategieiînstructionale,în care activitatile sportive vinîn sprijinul
realtionarii sociale a acestora, elaborarea unor subproiecteîn care vor fi implicate familiile
copiilor defavorizati,înclusiv parinti care au un statut public alterat (puscarii, decedati, familii
dezbinate, divortati etc); 2. stabilirea, elaborarea şi aplicarea unui sistem optimal de
mijloaceîn functie de particularitatile de varsta, care să conduca laîndeplinirea criteriilor de
selectie pentru participarea activa la viata socială, cultural-sportiva prinîntermediul jocurilor
de miscare,întrecerilor, competitiilor şi festivalurilor pe tematici sportive siînrudite, alcatuirea
unor echipe mixte de etnii pentru participareaîn competitii sportive; 3. elaborarea unui model
integrativ care să vizeze elevii de etnie rroma şi turco-tătară, dezavantajaţi în scopul creării
unui climat moral, etic şi social sanatosîn comunitate; raportul deîntegrare prin sport dintre
subiectii cercetarii şi comunitate va fi cercetata prin metoda focus grup preluata de noi de la
cercetatorii straini (Morgan, D., 1996, Marlow, C., 1993, Merton, K., 1996, Ilut, P., 1997),
prin care experientele, atitudinile, simtamintele şi reactiile repondentilor sunt sursa
deînspiratie a echipei de cercetare.în ceea ce priveste evaluarea impactului contributiilor
vizateîn prezentul proiect, de o realaînsemnatate consideram ca va fi redescoperirea şi
modelareaîn comportamentul lor a valentelor educationale, culturale şi sociale prin sport,
spirit de fair-play şi toleranţă a acestor categorii de subiecti, contribuind în acelaşi timp la
alfabetizarea celor care au abandonat scoala din motive de saracie sau cu statut social alterat,
alfabetizare ce va fi realizata cu ajutorul cadrelor didactice nerromeîn limita posibilitatilor
prin elaborarea unor instrumente şcolare care să poata elimina blocajele lingvistice.
Mediatizarea sportiva poate fi astfel perceputa citind, nu numai auzind dar şi prin vizionarea
spectacolelor şi competiţiilor sportive de mare anvergură care se va putea realiza prin
aducerea periodică a acestor copii în municipiul Constanţa.
Concluzii
Valorificarea rezultatelor cercetarii se va realiza prin: 1. publicarea principalelor
rezultate ale cercetarii,în cadrul volumelor, simpozioanelor stiintifice,în analele universitatilor
siîn reviste de specialitate ale facultatilor de profileducaţie fizica din Romania (acreditate
CNCSIS cotate şi necotate ISI A, C) şi din strainatate (Turcia – revista Karadeniz şi
oraganizatia nonguvernamentala Tufak din Ankaraîn care este prezenta şi Romaniaîn fiecare
an cu o echipa de tineri muzicieni şi dansatori de etnie turco-tătară), precum siîn revistele de
specialitate ale Academiei deeducaţie Fizica şi Sport, Discobolul, Universitatii din Pitesti -
Citius, altius, fortius, a Uniunii universitatilor clujene Palestrica mileniului III editataîn Cluj
Napoca, acreditata CNCSIS şi Colegiului medicilor din Romania,în Revista Sport de
performanta aînstitutului National de Cercetare pentru Sport; la Consiliul pentru Minoritatile
Nationale; 2. lucrare prezentata la Congresulînternational Prin sport, deschidere europeana,
organizat de Federatia Romana Sportul pentru Toti, la Simpozionul organizat de Uniunea
85
Turco- Tătară din Romania ce are loc în fiecare an la Constanţa, la European Roma Rights
Center, în cadrul Simpozionului international organizat de partida Rromilor social democrati
din Constanţa, Simpozionul international organizat la Constanţa de către Universitatea
Ovidius în cadrul Facultăţii de Istorie; 3. Volum: Valorificarea demersului pedagogic actual
romanescîn ceea ce priveste accesul egal la educaţie şi formare prin sport a populaţiei şcolare
defavorizate din judetul Constanţa, Edit. Ovidius University Press,Constanţa.
Bibliografie
1. Iverson, A. M., Froyen, L. A., 1999, The Reflective Educator-Leader, Upper Saddle
River, N.J.: Prentice-Hall, p. 128.
2. Jackson, W.P., 1988, Lifeîn classrooms, Holt, Rinehart & Winston, New York
SOME CONSIDERATIONS FROM CAPITALIZATION OF THE PRESENT

ROMANIAN PEDAGOGICAL INTERCESSION REGARDING EQUAL ACCESS TO
EDUCATION AND FORMING THROUGH SPORT FOR THE UNDERPRIVILEGED
STUDENTS IN CONSTANTA
Cecilia GEVAT
Alin LARION
Cristian POPA
University „Ovidius” of Constanţa, PEF
Keywords: ethnicities, sports, social integration

Abstract
This research admits the detection and amelioration of some characteristics which lead
to prosperity in a better world, next to the majority and together with them, fighting against
school abandonment, the underdevelopment brought about by ignorance and the
unimplementation of micro and macro regional development programs on medium and long
term.
The capitalization of the present pedagogical intercession regarding the equal access
to education and forming through sports of the underprivileged students from the district of
Constanta, Edit. Ovidius University Press, Constanta
Introduction
This research responds to the Romanian government strategy geared towards the
betterment of the social and cultural situation and towards the daily expectations of the
underprivileged Roma, Turkish and Tartar students from Constanta. The Romas and the other
ethnicities cohabiting in Dobrogea had, in time, a more or less preferential evolution
regarding the strategy concerning their identity and the development on the social, cultural
and economic scheme from the behalf of national or regional political rulers. From this point
of view, the disclosure of the thematic area brings the integration in the large structure of the
European Union expands our horizons of understanding, discovery and capitalization of the
driving and sporting availabilities of the students belonging to these ethnicities necessary for
the integration into a competitive education system, eliminating the informational isolation,
the ignorance of the respective communities about the ways of social integration and
education, the insufficiency of action of the representative organizations from the Roma,
Turkish or Tartar communities concerning the incitement of participation of these students in
the educational and social life. The integration or social inclusion of these categories is based
upon the fact that these students must be accepted by the community in which they live with
86
full and substantial rights. The year 2003 marks the Budapest Conference entitled: The Roma
People in an Expanding Europe: Challenges for the Future, where the heads of the
governments from eight states within the Central and Eastern Europe agreed upon the
beginning of the program: The Decade of the Roma inclusion 2005-2015 initiated by the
World Bank and the Institute for an Open Society. If the Romas are included in programs
where important sums of money are unrolled for them to adapt in the civilized society, in
Constanta there is also the Tartar ethnicity, which has a large part of its members in a state of
extreme poverty, being allotted the attribute of underprivileged. For this category there are no
special programs regarding the social inclusion and equal access to education.
We have considered that the subject of this project lends itself to Constanta, where we
find a pluralism of ethnicities, predominated by the Romas, followed by the Turkish-Tartar
ethnicity, forasmuch the most efficient means of developing the living standards and
decreasing different phenomena with negative impact on children, are found again in sports
and in the practice of different forms of motion, offering solutions regarding social exclusion,
discrimination and limited access to information. Forasmuch, the Romanian Government
approved the Strategy for the Improvement of the Roma situation in April 2001, strategy
supported by the European Union as part of the PHARE program 1998 RO9803.01. The
access to education for the disadvantaged groups centered on Romas comprises a number of
70 mediators in the first ten pilot districts including Constanta. The PHARE programs were
extended in 2003 and 2004-2006. Consequently, there has been made progress in the
education of the Roma student population, the Turkish and Tartar ethnics backed by the
Democratic Turkish Union and the Turkish Union of Turkish-Tartar Muslim of Romania who
organized only actions with international participation: The Turkish culture and civilization in
the Balkans in Galati, the year 2000, 2004 Constanta, Child’s Day in Turkey, the Festival
Grigore Keazim in Macin-Tulcea 2001, The Community Festival – Nevruz – 4h Edition in
Constanta 2005. Still, there are not any projects or grants for the underprivileged students of
this ethnicity. We consider that their education must be completed through the
implementation of sports activities and also the chance of being selected in scholar sports
teams in different sports areas. The main characteristic of the project’s application resides in
the fact that, at present, the need for stratification of the qualitative elements of
implementation in education though in a continuous development regarding equal access to
education for all categories of students, regardless of sex, ethnic origins, religion, is one of
major importance, sustained by the impetuous need of implementation of the communitarian
Acquis’, of the legislation compliance compulsory for the integration in the European Union.
The activity of physical education and sports for the students comprised in this project
promotes the diversity in actions which eliminates marginalization and identifies the forms
and zones in the county of Constanta where the phenomenon of ethnical marginalization
manifests itself. Eliminating completely the negative discrimination, in the foreground the
positive discrimination which derives from the application of tasks comprised in this project
will act, contributing to the avoidance of violating the fundamental rights of these minorities.
Positive discrimination constitutes a good and necessary event in different conjunctures and,
we say, peculiar ones, which include in fact different contests and competitions with
educational-sporting substratum. The project endorses the real existence of directions in the
framework of local communities in which to raise viable programs on medium and long term,
which should be preoccupied by the social inclusion through sports acting evidently by
backing the sports competitions process in villages, communes, cities and districts. For the
Turkish and Tartar ethnics, the support came from behalf of the Association of Turkish
Businessmen in Romania, founded in 1993, the Chamber of Commerce and Industry
Romania-Turkey founded in 1994, the Association of Turkish Investors in Romania TUYAB
founded in 1998. The present research disguises the application characteristics in fundamental
87
research of profile, representing in fact a transversal case study in which we identify and
complete the main causes that have determined the social exclusion of these types of students
which have been typecast as being underprivileged, the elimination of these causes by means
of specific sporting education and the inclusion of these students in the framework of
governmental projects after the prototype of projects for the Romas.
Actual knowlede stage in the area related to the subject proposed
Taking into consideration the aspects mentioned in the present stage of understanding
of this theme, we consider that the subject proposed can have a significant assistance in
implementing and developing the capacities of these ethnicities in the context of the
integration in the European community, through the improvement of the degree of social
inclusion, by practicing sports, as well as through the augmentation of the level of knowledge
and understanding of the opportunities they have regarding the access to education and
information. Their ethnic identity will be strengthened by bringing, simultaneously, in the
foreground traditional sports. Through sports, children who have exceeded the legal age that
permits their introduction in the traditional schemes of education, can complete their studies.
Specific contributions proposed are framed in the present objectives of Romanian education,
as part of the international system, according to minorities’ treaties in which these are
protected and handled separately, through the system of selective and united protection.
According to the Frame Convention for the protection of national minorities adopted on
10.11.1994 by the Ministers’ Committee of the European Council, the rights and liberties of
minorities, including the underprivileged ones, are part of the international protection of the
human rights and fundamental liberties. The Centre of Resources for Ethno cultural Diversity
(CRDE) within the Romanian Institute of Training (IRT) manages programs regarding the
interethnic relations, for which Romania will receive between 2007-2013 funds for these
projects which pursue to accommodate the ethnic and cultural diversity. The CRDE efforts
endorse the specialization of human resources and institutional development, the setting up
of relations of cooperation and partnership with nongovernmental organizations and public
institutions, the attraction of funds and the varying of financing sources. During the 2000-
2006 period, CRDE organized a considerable number of activities addressed to the clerks of
the local public administration, to the police workers and to the representatives of
nongovernmental organizations who have their activity in multicultural communities.
In these projects sports and sporting activities aren’t found as a compulsory means of
education for these types of underprivileged students. If the Roma ethnicity had been a first
rank minority in priority regarding their social inclusion, even though the sports and physical
activities haven’t been comprised in the project financed for them, the Turkish-Tartar
ethnicity confronted with the lack of projects of this type. After 1990, the Turks organized
themselves forming the Democratic Turk Union of Romania (UDTR), whose main objective
is to upgrade and transmit the cultural values of the Turkish ethnics. UDTR - the Galati filial
– organized an Euro regional interethnic festival “Dunarea de jos” and coordinates the
activity of the Elvan printing house. UDTR edits the Haskes newspaper and only in 2000
they printed four volumes. According to the1992 census, the estimative number of Turks in
Romania is 29.980, meaning 0,13% of Romanian population. Among them, 24.295 live in
the district of Constanta, 3990 in Tulcea, 927 in Bucharest, 469 in Calarasi, 126 in Braila.
The data is taken from the National Statistics Commission and printed by the Council for
National Minorities. There are localities in the district of Constanta in which the Turkish-
Tartar ethnics have themselves a considerable number of gypsies, but they don’t recognize
their status as gypsies and do not benefit from the projects financed by the Romanian
government, unless these projects are for the learning in the mother tongue or the observance
of the Muslim religion. We consider that through this project we will support of these
students who had been marginalized by the ignorance characteristic to their parents. These
88
types of Turkish-Tartar students from Dobromir, Valeni, Faurei, don’t have i.d.’s, don’t have
a pediatrician and are socially marginalized, forasmuch studying the students’ catalogue,
their parents declare they have no source of money, having no place to work.
The Original/innovative aspects of research, respectively the elaboration of a new
approach refers to:
1. the elaboration and application of instructional strategy, through activities of
research-action type in which the sporting activities come in the support of their social
relationship, the elaboration of subprojects which will imply the underprivileged children’s
families that have an altered public status (prisons, deceased, broken home, divorced etc);
2. the fixing, the elaboration and the application of an optimal system of means
depending on the age peculiarities, which lead to the accomplishment of the selection
criterions for the active participation in the social, cultural and sporting life by means of
motion games, contests, competitions and sporting themed festivals and such, the organizing
of mixed-ethnicity teams for the participation in sporting competitions;
3. the elaboration of an integrated model that should endorse the Roma and
Turkish-Tartar students, disadvantaged with the intention of creating a moral ethical and
socially healthy climate in the community; the ratio of integration through sports of the
subjects of research and the community will be researched through the “focus group”
method taken by us from the foreign researchers (Jackson, W.P., 1988, Iverson, A. M.,
Froyen, L. A., 1999), through which, the experiences, attitudes, emotions and reactions of the
respondents are a source of inspiration for the research team. Regarding the evaluation of the
impact of contributions endorsed by the present project, we consider very important the
rediscovery and the modeling in their behavior of the educational, cultural and social
valences through sports, fair-play and tolerance of these types of subjects, contributing in the
same time to the alphabetization of those who had deserted school forced by poverty or by an
altered social status, alphabetization which will be accomplished with the help of non-Roma
teachers through the elaboration of teaching instruments that can eliminate language
barriers. The sporting mass-media can be thus perceived by reading, not only by hearing, but
also by watching spectacles and sporting competitions at a large scale that can be achieved
through the periodical bringing of these children in the town of Constanta.
Conclusions
The capitalization of the research results will be made through: 1. the printing of the
main results of the research in volumes, scientific symposiums, in the university annals and
in the specialty magazines of faculties with physical education profile in Romania
(accredited CNCSIS, quoted and unquoted ISI A, C) and foreign magazine (Turkey – Kara
Deniz) and the nongovernmental organization Tufak from Ankara in which Romania is
present each year with a young team of musicians and dancers of Turkish-Tartar ethnicity),
and also in the magazines of profile of the Academy of Physical Education and Sports
Discobolul, the University of Pitesti Citius, fortius, altius, of the Union of Universities in
Cluj Palestrica mileniului III edited in Cluj Napoca, accredited CNCSIS and the College of
Physicians in Romania, in the Performance sports magazine of the National Institute of
Research for Sports; at the Council for National Minorities. 2. work presented at the
International Congress Through sports, European opening, organized by the Romanian
Federation Sports for Everyone, at the Symposium organized by the Turkish-tartar Union
from Romania which takes place each year in Constanta, at the European Roma Right
Center, in the international Symposium organized by the Roma Social Democratic Party
from Constanta, the international Symposium organized by the Ovidius University in the
Faculty of History; 3. Volume: The capitalization of the present pedagogical intercession
regarding the equal access to education and forming through sports of the underprivileged
students from the district of Constanta, Edit. Ovidius University Press, Constanta
89
FACILITAREA INCLUZIUNII COPIILOR AUTIŞTI ÎN GRĂDINIŢA DE MASĂ PRIN

TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
Gloria RAŢĂ
Marinela RAŢĂ
Cuvinte cheie: incluziune, integrare, dizabilitate, autism, terapie ocupaţională
Abstract
Scopul proiectului a fost de a mări participarea (performantelor profesionale) de copii
cu autism în activităţi de învăţământ prin asigurarea unui mediu stabil. Obiectivele au fost: de
a construi în cadrul unei echipe multidisciplinare, profesionale de strategii pentru a permite
copilului autiat de a participa la activităţile de învăţământ, pentru a îmbunătăţi nivelul de
independenţă; pentru a proiecta un accesibil, structurat şi de mediu echipate fizice în funcţie
de nevoile copiilor, în termen de clasa de grădiniţă, şi pentru a creşte performanţele
profesionale în activităţile de învăţământ. Studiul a fost aplicată la 5 copii de la 4 schizofrenic
diferite gradinita din Bacău. Concluzia studiului a fost că fiecare terapeut ocupaţional poate
juca un rol important în gestionarea procesului de includere a printr-o intervenţie concentrată
pe adaptarea socială şi de mediu la nevoile, valorile personale, precum şi abilităţi de copil
autist.
Introducere
Ideea şi necesitatea implementării procesului de incluziune sunt susţinute şi
argumentate de regulamentul standard UN ce vizează egalizarea oportunităţilor persoanelor
cu dizabilităţi privind participarea şi egalitatea drepturilor pentru toţi (UNESCO, 2004).
Acest proces a început în România ca un răspuns la cerinţele UE din anul 2004, dar
fără o bază ştiinţifică privind informarea părţilor implicate, terminologia folosită pentru
persoanele incluzive fiind acela de „Copii cu cerinţe educative speciale”.
O parte dintre aceşti copii sunt autişti, mai ales din învăţământul preşcolar. Din
nefericire, educatorii/învăţătorii/profesorii din învăţământul de masă evită să demareze acest
proces. Părinţii adesea cer sprijinul de la Protecţia Copilului sau diferitelor centre datorită
faptului că aceşti copii riscă să rămână fără o pregătire educaţională (Child Protection Report,
2007).
Încă din septembrie 2003, când Universitatea din Bacău a devenit partener în
Programul Joint Action 113161-JA-1-2003, unul din obiectivele principale privind
implementarea terapiei ocupaţionale a fost şi acela de a contribui activ la procesul de
incluziune. Programul Joint Action, dezvoltat de ENOTHE, s-a bazat pe facilitarea
participării tinerilor cu nevoi speciale în toate ariile activităţilor zilnice prin introducerea
serviciilor de terapie ocupaţională.
În concordanţă cu evidenţele Protecţiei Copilului (Noiembrie 2007), în Judeţul Bacău
sunt diagnosticaţi 70 copii cu autism, cu vârste între 3 – 11 ani şi doar 2 copii , de 5 şi
respective 6 ani, sunt integraţi în grădiniţele de masă. Restul de 25 de copii urmează programe
educaţionale în ONG –urile din Bacău şi Oneşti şi 43 nu sunt incluşi în nici o formă
educaţională din diferite motive ca:
Numărul redus de locuri în centrele de profil,
Refuzul cadrelor didactice de ai accepta,
Lipsa de interes a familiei sau nivelul redus de informare,
Refuzul familiei de a recunoaşte existenţa unei probleme
90
Abordări teoretice
În studiul de faţă s-a folosit observaţia bazată pe analiza dinamică a activităţii şi
interviul nestructurat cu scopul de a explora şi identifica problemele de ordin ocupaţional,
relaţiile din cadrul sistemului, nivelul de implicare al fiecărei părţi cuprinse în proces şi
interesul indivizilor pentru incluziune.
Aceste metode de evaluare au facilitat procesul de culegere a informaţiilor despre
istoricul ocupaţional al copiilor, interesele prioritare cu scop important pentru copii şi
familiile lor, abilităţile, nivelul de trai şi calitatea vieţii acestora, condiţiile de mediu,
aşteptările viitoare (Snell and Brown, 1993), potenţialul incluziv, atitudinile prezente privind
persoanele din jur – staff, părinţi, rude, prieteni.
Contextul problematic a fost mai bine înţeles prin folosirea tranzacţiei Persoană-
mediu-ocupaţie, analizând PERSOANA în contextul bio-psiho-socio-politic, bazîndu-ne şi pe
discuţiile cu personalul grădiniţelor, Inspectoratul Şcolar, grupul de părinţi şi profesori.
Drept urmare, am realizat o analiză generală SWOT a acestor grădiniţe privind
contextul mediului fizic şi educaţional (tabelul nr.1).
Puncte tari: Puncte slabe:
- staff-ul calificat din fiecare - lipsa interesului general de a oferi oportunităţi
grădiniţă; copiilor de a participa în programul educaţional,
- relaţii pozitive între staff şi copii; considerându-l ca fiind foarte complicat şi lung;
- relaţie strânsă între educatori – - existenţa mediului fizic standardizat;
părinţi, şi părinţii copiilor; - lipsa informării şi pregătirii cadrelor didactice în
- existenţa materialelor educative, vederea încurajării lor de a lucra cu copii autişti;
(jucării, jocuri, cărţi etc.) ; - interes formal din partea inspectoratului pentru
- mobilier adecvat pentru copii şi incluziunea copiilor cu nevoi speciale;
educatori; - lipsa informării şi educării familiilor copiilor cu
- staff deschis spre colaborarea cu autist şi a popularizării particularităţii acestor
specialiştii şi părinţii privind persoane;
problematica acestor copii; - lipsa organizaţiei părinţilor copiilor cu autism.
- atitudinea bună a colegilor de grupă
ce conduce spre o bună colaborare
între copii.
Oportunităţi: Ameninţări:
- contextul politic european deschis - Existenţa riscului excluderii copiilor cu restricţii
spre o societate incluzivă; de participare din învăţământul de masă, datorită
- Legea educaţiei în România care dizabilităţilor fizice şi mentale;
încurajează realizarea procesului - Lipsa stimulării cadrelor implicate din partea
educaţional pentru toate categoriile Inspectoratului Şcolar sau neadaptarea curriculei;
de copii, fără discriminare; - Instabilitatea politică românească care poate
- Departamentul de Protecţie a conduce spre schimbarea programei educaţionale,
Copilului care oferă suport familiilor constând în creşterea nivelului educaţional;
copiilor cu autism; - Cumpărarea materialelor şi a diferitelor
- Existenţa ONG-urilor din Bacău echipamente este obligatorie prin intermediul
care oferă suport acestor familii; Ministerului Educaţiei;
- Existenţa Universităţii din Bacău în - Adaptarea mediului fizic necesită timp şi depinde
apropiere, deschisă spre parteneriat de nivelul de implicare al fiecăruia;
cu toţi cei implicaţi în procesul - Existenţa confuziei, fricii şi refuzului din partea
incluziunii prin specialiştii în terapie staffu-lui de a lucra cu copii autişti;
ocupaţională. - Prezenţa conflictelor între diferite părţi implicate,
pornind de la lipsa de comunicare şi suport.
Tabelul nr.1 Analiza SWOT
91
Partenerii implicaţi în proiect sunt:

- 20 de educatori din patru grădiniţe din Bacău doresc să-şi îmbunătăţească abilităţile
educaţionale privind patologia autistă în vederea creşterii calităţii profesiei lor şi
facilitării incluziunii în contextul învăţământului de masă;
- 26 de părinţi ai copiilor cu autist din cadru centrelor “Betania”, “Ghiocelul” care
doresc să ofere copiilor lor noi oportunităţi pentru o viaţă independentă;
- Inspectoratul Şcolar Bacău, care mediază relaţia cu grădiniţele;
- Protecţia Copilului Bacău prin intermediul căreia am contactat copii şi familiile
acestora;
- 5 copii cu autism care vor beneficia de terapie ocupaţională.
Metodologie
Scopul proiectului: creşterea nivelului de participare (performanţă ocupaţională) al
copiilor cu autism în contextul educaţional prin asigurarea unui mediu social şi fizic stabile.
Obiective pe termen lung:
Dezvoltarea strategiilor ocupaţionale, în context interdisciplinar, în vederea
împuternicirii copiilor cu autism să participe la activităţile educaţionale, în vederea creşterii
nivelului de independenţă în două luni;
Structurarea unui mediu fizic accesibil, structurat şi dotat corespunzător în
concordanţă cu nevoile copilului, în contextul grădiniţei, în vederea creşterii performanţei
ocupaţionale, în 5 săptămâni.
Activităţi:
Realizarea unor workshop-uri şi intervenţii practice cu educatorii şi părinţii
Obiective de învăţare:
o Înţelegerea aspectelor generale privind autismul şi tulburările de spectru autist;
o Înţelegerea principiilor terapiei ocupaţionale şi a importanţei abordării acesteia în
interesul copilului şi al familiei;
o Identificarea problemelor ocupaţionale în cadrul mediului educaţional;
o Familiarizarea cu diferitele strategii ocupaţionale folosite pentru facilitarea
implicării copilului cu autism în contextul educaţional.
Activităţi de învăţare
o Discutarea şi împărtăşirea opiniilor despre tulburările de spectru autist şi problemele
de ordin ocupaţional din prisma opiniei părintelui privind incluziunea, rolul şi importanţa
terapiei ocupaţionale, a diferitelor tipuri de intervenţie pentru creşterea productivităţii;
o Evaluarea şi stabilirea obiectivelor din punctul de vedere al activităţilor zilnice şi
educaţionale;
o Desfăşurarea unor sesiuni practice despre structurarea şi adaptarea mediului şi a
rutinei zilnice;
o Crearea poveştilor cu caracter social şi a pictogramelor în vederea facilitării
procesului de comunicare şi realizarea sarcinilor ocupaţionale;
o Explicarea şi dezvoltarea strategiilor de modulare şi integrare senzorială
Structurarea şi adaptarea mediului fizic şi a programului educaţional
Acţiuni:
o Crearea unui mediu neaglomerat, liber, luminos;
o Promovarea activităţilor funcţionale şi de remediere în vederea îmbunătăţirii
performanţelor educaţionale;
o Creare şi respectarea rutinei şi orarului zilnic, pe săptămână şi lună;
o Dezvoltarea unui plan individual pentru fiecare copil cu autism ghidat după
următoarele principii:
- Delimitarea paşilor prin tehnici care facilitează analiza dinamică treptată şi a
performanţei unei activităţi folosind diferite indicii vizuale, verbale, tactile;
92
- Delimitarea paşilor prin tehnica înlănţuirii în vederea creări de legături între

diferitele părţi ale unei activităţi;
o identificarea problemelor comportamentale şi senzoriale şi adaptarea mediului la
nevoile copilului.
Strategiile terapeutului ocupaţional în contextul incluziunii şi care s-au dovedit
eficiente au fost:
promovarea şi facilitarea incluziunii pe baza principiului centrării pe client,
concentrându-se pe abilităţile funcţionale şi punctele tari ale autistului;
aplicarea unui proces de evaluare adecvat pentru identificarea ariilor deficitare sau
abile, dezvoltarea şi implementarea planului de intervenţie individualizat precum şi
reevaluarea finală;
adaptarea curriculei în context multidisciplinar în vederea facilitării participării
copilului, cât mai mult posibil;
asigurarea structurii, a predictibilităţii maxime şi continuităţii – crearea rutinelor
care să-i permită copilului să prevadă începutul şi finalul unei activităţi, delimitarea
cerinţelor, pauze şi recompense şi imitarea comportamentului celor din jur;
oferirea de asistenţă educatorilor şi suport în activităţile preşcolare prin folosirea
unor indicii ca: imitarea, claritatea, planificarea, secvenţialitatea sarcinilor;
adaptarea sau modificarea mediului fizic, furnizând instrumente speciale pentru
scris, citit, interacţiune;
dezvoltarea abilităţilor ocupaţionale individuale în cadrul programelor educaţionale
prin metode ca integrarea senzorială, joc şi sarcini zilnice;
promovarea jocului activ în cadrul sistemului preşcolar ca ocupaţie primară a
copilăriei;
implicarea părinţilor - continuarea intervenţiilor acasă, acompanierea copilului în
diverse activităţi şi dezvoltarea ideilor terapeutice;
adaptarea mediului social şi familial, informând colegii, părinţii, rude despre rolul
fiecărei persoane;
facilitarea participării într-un mediu natural educaţional, social şi familial
Rezultate şi discuţii
În urma experimentului desfăşurat, rezultatele sunt după cum urmează:
• 5 copii au fost implicaţi în proces şi considerăm că aceştia au fost incluşi conform
evaluării finale;
• toate părţile implicate, inclusiv copilul cu autism, au o atitudine adecvată privind
incluziunea, munca staff-ului fiind mult uşurată;
• fiecare persoană a înţeles sensul şi importanţa incluziunii, cunoaşterea
particularităţii autistului şi preferinţele ocupaţionale ale sale, facilitând astfel procesul de
incluziune;
• rolul terapeutului ocupaţional a fost acela de parte activă în cadrul procesului,
lucrând direct cu copilul şi de consilier pentru părinţi şi educatori;
• luându-se în considerare particularităţile educaţionale şi ocupaţionale ale
autistului, respectarea principiilor centrat pe client şi al multidisciplinarităţii, intervenţia este
de succes.
Concluzii
La finalul cercetării, în concordanţă cu opinia tuturor specialiştilor, concluziile sunt:
• Terapeutul ocupaţional este un partener necesar şi de ajutor în procesul incluziunii
copiilor cu autism.
• Copilul cu autism a fost inclus cu succes în învăţământul de masă, fiind implicat
activ în activităţile educaţionale şi funcţionale.
• Pregătirea şi informarea tuturor părţilor implicate şi a comunităţii, sunt necesare
93
procesului inclusiv.
• Comunicarea şi parteneriatul dintre instituţii în cadrul procesului şi mai ales
individualizarea intervenţiei terapeutice sunt elementele importante în facilitarea participării.
Terapeutul ocupaţional poate îmbunătăţi performanţele educaţionale, împuternici
fiecare elev să descopere şi să înveţe constructiv, să aibă control asupra activităţilor zilnice,
recreative şi educative.
Bibliografie
1. CREEK J., 2002. Occupational therapy and Mental Health Churchill Livingston,
ISBN 0443064474
2. KIELHOFNER, G. 1983. Health through Occupation. Theory and Practice in
Occupational Therapy. F.A. Davis Company, Philadelphia ISBN 0-8036-5317-4.
3. KASL, S.V., and COBB, S. (1966). Health behavior, illness behavior and sick role
behavior. Archives of Environmental Health, 6:16.
4. www.isec2005.org.uk/isec
5. www.web.syr.edu
6. www.autism.org/temple/tips.html
FACILITATION OF AUTISTIC CHILDREN’S INCLUSION IN MAINSTREAM

KINDERGARTEN THROUGH OCCUPATIONAL THERAPY
Gloria RAŢĂ
Marinela RAŢĂ
University of Bacău, FŞMSS
Keywords: inclusion, integration, disability, children with autism, occupational

therapy
Abstract
Inclusive education is a human rights issue. Many autistic children could be included
in the mainstream of life for the benefit of everyone. Inclusive education is a developmental
approach seeking to address the learning needs of all children, youth and adults with a
specific focus on those who are vulnerable to marginalization and exclusion.
The aim of the project was to increase the participation (occupational performances) of
children with autism in the educational activities by providing a stable environment. The
goals were: to build some occupational strategies within a multidisciplinary team in order to
enable the autistic child to participate in educational activities, to improve the level of
independence; to design an accessible, structured and equipped physical environment
according to the children’s needs within the kindergarten class, and to increase occupational
performances in educational activities. The study involved five autistic children from four
different kindergartens of Bacau. The conclusion of the study was that the occupational
therapist can play an important role in the management of the inclusion process through an
intervention focussed on adaptation of the physical and social environment to the needs,
personal values, and skills of the autistic child.
Introduction
The idea of inclusion is further supported by the UN Standard Rules on the
Equalization of opportunities for Persons with Disabilities proclaiming participation and
equality for all (UNESCO, 2004).
94
This process started in Romania since 2004 as an answer to the EU standards but the
specific information about the different particularities of children wasn’t made available to the
teachers, excepting the label: Children with Special Educative Needs.
An important number of these children, especially in kindergarten, are autistic.
Unfortunately, the educators, the preschool, primary and secondary school teachers avoid
constantly including the autistic children. The parents ask often for help from the Child
Protection Departments or from different centres because the child runs the risk of growing up
uneducated (Child Protection Report, 2007).
Since September 2003, when the University of Bacau started to be a partner in The
Joint Action Program 113161-JA-1-2003, an active contribution of the occupational therapy
on the inclusion process in Bacau was one of the main goal of the people involved in that
program. The Joint Action Program, developed by ENOTHE, was focused on facilitating the
participation of the young disabled people in all spheres of the daily living by introducing
occupational therapy services.
According to the last evidences of the Child Protection (November 2007), in Bacau
County there are 70 autistic children, ages between 3 – 11 years, and only two of them (5 and
6 years old) are educated in a “normal” kindergarten. Other 25 children are educated in NGOs
centres in Bacau and Onesti city, and 43 children are not included in any form of education
due to the following reasons:
lack of places in special centres;
the refuse of the teachers or schools to accept them;
the lack of family’s interest or information;
unrecognised problem by the family.
Theoretical approach
In order to explore and understand the occupational issues, the relationships within the
system, participation of each part involved in the process, the interests of individuals for the
inclusion, we used the observation and the unstructured interview. These tools facilitated the
gathering of information about the occupational story of the children, about what is
meaningful and purposeful for the children and their families, child’s abilities, environmental
condition, lifestyle, quality of life of the children and their family, expectations for the future
(Snell and Brown, 1993), information about their real conditions, potential facilitation for
their inclusion, present attitude of children towards the others – staff, other persons
(parents/relatives), friends.
The context of the problem was better understood using PEO Transaction, analyzing
the PERSON within the bio-psycho-socio-politic context. Based on the discussion with the
staff of kindergarten, the School Inspectorate and the group of parents the next description
was done.
As a result of this, we made a general SWOT analysis of these kindergartens and,
further on, the physical and educational environment.
Strengths Weaknesses
- all the staff members (six person of each - lack of general interest in offering
kindergarten) are qualified as preschool opportunities for all children to participate
teachers; in the educational program, considering that
- positive, relaxed relationships between the process is too complicated or too long;
staff and children; - standard physical environment;
- close relationships between teacher and - lack of information and training for
parents, parent - parent; teachers in order to encourage them to work
- plenty of educational materials, supplies, with autistic children;
resources (toys, games, books, notebooks - formal interest of the School Inspectorate
etc.); for the inclusion of children with special
95
- two sizes of chairs and tables (smaller needs;

and bigger) for children and teachers; - lack of information and education of
- staff open to cooperate with specialists families with autistic children, and of
and parents, to understand more about the population about the particularities of these
children with special needs; people;
- good attitude of the children towards - absence of an organization of parents with
other children with education difficulties; autistic children.
- good cooperation between children.
Opportunities Threats
- The EU political context open for an - the real risk for children who have
inclusive society; restriction of participation in the normal
- The Romanian Education Law which program to be excluded from the
encourage education for all the categories educational program, due to physical or
of children without discrimination; mental disabilities;
- Child Protection which offers support for - Lack of involvement of the Bacau County
the families with autistic children if School Inspectorate in offering the
necessary; opportunities for adapted school program
- Existence of a NGO in Bacau that offers and in stimulating the teaching staff;
support for the families with autistic - Romanian political instability which can
children; lead to changes in the educational program,
- Existence of the University of Bacau in increasing the tasks for children;
the area, open for partnership with all actors - Purchase of the equipment/materials is
involved in the inclusion process, having mandatory to be made only with the special
knowledge and specific know-how. approval of the Ministry of Education;
- adapting the physical environment needs
time and depends on the level of
involvement from each part;
- the confusion, fear and refuse of
educational staff to work with autistic
children;
- conflicts -situation between different
actors, starting from lack of communication
and support.
Presentation of the project partners
The project partners are:
- 20 preschool teachers from the four kindergartens of Bacau, who want to improve the
teaching skills on autistic pathology in order to increase the quality of their profession
and to succeed in including these children within the mainstream learning;
- 26 parents of autistic children who attend “Betania” Center and “Ghiocelul” Center
and who want to offer them new opportunities for an independent life ;
- Bacau County School Inspectorate which mediates the relationship with the
kindergarten;
- Child Protection Department (Bacau) which helped us to contact the children and their
families,
- 5 autistic children who will benefit from the occupational therapy.
Methodology
The aim of the project
The project aims at increasing the participation (occupational performances) of the
children with autism in educational activities through assuring a stable educational and social
environment.
96
Long term goals:

To build occupational strategies within a multidisciplinary team in order to enable
the autistic child to participate in educational activities, to improve the level of independence
within two months;
To design an accessible, structured and equipped physical environment according
to the children’s needs, within the kindergarten class, in order to increase occupational
performances in educational activities within 5 weeks.
Activities:
Workshops and practical intervention with the educators and parents
Learning objectives:
After this experience the participants will be able to:
o understand the general aspects of autism and PDD;
o understand the OT principles and the importance of the occupational approach for
the child and family;
o identify the occupational issues within the educational environment;
o understand different occupational strategies in order to enable the educational
participation to autistic child;
Learning activities
o discussing and sharing opinions about of the impairments in PDD and
occupational issues from the parents point of view concerning the inclusion, the role and the
importance of the occupational therapy, different types of intervention and strategies for
working at home in order to improve the productivity of children with autism;
o assessing and establishing goals for children with autism from the educational and
daily life activities point of view;
o practical session about structuring and adapting the environment and the daily
routine;
o creating social stories or special cartoons in order to facilitate the communication
and performance of different tasks;
o explaining and finding strategies for sensory modulation.
Designing an adapted physical environment and an educational program
Actions:
o Create a lighter and free, not crowded space within the educational room;
o Promoting functional and remedial activities in order to improve the educational
skills;
o Create and respect a schedule with the daily routine, per week and per month;
o design an individual plan for each child guided after the following principle:
- delineating steps using techniques of prompting and prompt fading which facilitate
the development of step analysis and performance of one activity using different clues (visual,
verbal, tactile);
- delineating steps using the techniques of chaining in order to link different parts of
an activity in a complex one (two techniques: backward and forward);
o identifying the sensory and the behaviour issues and adapting the environment to
these needs.
Results and discussion
We conclude the results as follows:
• five children were involved in the processes and we consider that they are
included, at present, in the kindergartens of Bacau according to the information provided by
the Child Protection Department;
• all the parts, including the child with autism, have, in general, a better attitude
concerning inclusion, the work of the educators is easier now than before;
97
• each part understands exactly what the “ inclusion” means (different

interpretation);
• knowing the particularities of the autistic child and his/her occupational
preferences, the inclusion was easier to be made;
• the occupational therapist acted as an active part in the process working directly
with the child and as a counsellor for the teacher and parents;
• taking into account the occupational and educational particularities of the autistic
child, respecting the client-centred and MDT approach, the intervention become successful;
The occupational therapist’s strategies within the inclusion context are:
to promote inclusion of the children by using child-centred principle, focusing on
his/her occupational strengths and abilities;
to apply an objective assessment process, to identify the deficit and strength areas,
to develop and implement intervention plans for each child, and re-evaluate the progress at
the end;
to adapt curriculum within a MDT context in order to enable the child to a full
participation in class;
to offer teaching assistance and support in the school activities;
to adapt or modify the physical environment, providing specials tools for writing,
sitting, reading, interacting;
to develop the skills of autistic child (physical, cognitive, behaviour) for
participation in educational program by means of sensory integration, play and daily life
tasks;
to prepare the social and family environment, informing the parents, the colleagues
and their families about their role in inclusion.
Conclusions
In the end of research, according to the opinion of all team members, the conclusions
were:
• An Occupational Therapist is a necessary and helpful partner in the process of
inclusion of the children with autism;
• The child with autism was an integrated child but now the inclusion process
started through this project;
• The preparation and the information of the implied community is necessary for
obtaining a real inclusion;
• The partnership and communication between all the institutions involved in the
inclusion process and especially the autistic child are the key points for facilitating
participation of the person.
98
DIRECŢII DE OPTIMIZARE CURRICULARĂ ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ADAPTATĂ ŞI

INCLUZIVĂ
Monica STĂNESCU
Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti
Cuvinte cheie: curriculum, copii cu dizabilităţi, educaţie fizică adaptată, educaţie

fizică incluzivă
Rezumat
Scopul lucrării este acela de a evidenţia modul în care tendinţele exprimate la nivelul
dezvoltării curriculare se reflectă la nivelul curriculum-ului destinat educaţiei fizice adaptate
şi incluzive. În general, pot fi identificate, o serie de adaptări specifice ale curriculumului
general la nevoile copiilor cu dizabilităţi.
Curriculum adaptat de educaţie fizică trebuie să fie un curriculum funcţional. Acesta
înseamnă că deprinderile pe care le prevede ca şi conţinuturi au valoare pentru viaţa de zi cu
zi. În acest context, se manifestă tendinţa de diversificare şi îmbogăţire permanentă a
obiectivelor şi conţinuturilor curriculare, astfel încât acestea să surprindă cât mai bine
diversitatea aspectelor educaţionale ce pot fi abordate prin intermediul educaţiei fizice.
Introducere
Programele de educaţie fizică de calitate furnizează beneficiarilor oportunităţi de a
exersa mişcări şi deprinderi sportive posibil a fi utilizate de-a lungul întregii vieţi.
Oportunităţile vizează, de asemenea, dezvoltarea unei condiţii fizice optime şi formarea unor
deprinderi de viaţă activă. Unii copii au nevoie de adaptarea programelor de educaţie fizică
pentru că nu pot participa cu success la cele destinate, în general, vârstei lor. Aceste nevoi pot
fi rezultatul unor dizabilităţi fizice, tulburări emoţionale sau comportamentale, întârzieri în
dezvoltarea intelectuală.
În contextul practicării exerciţiilor fizice de către persoanele cu dizabilităţi, au fost
evidenţiate numeroase beneficii cum ar fi promovarea interacţiunii sociale (Edwards, Smith,
1989; Sable, 1992; Schleien, Ray, Soderman-Olson, McMahon, 1987) şi dezvoltarea unor
relaţii de prietenie (Green & Schleien, 1991; Johnson, 1996) între persoane cu şi fără
dizabilităţi, dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de persoanele cu dizabilităţi (Helmstetter,
Peck, Giangreco, 1994; Sable, 1995). Există chiar opinia conform căreia persoanele cu
dizabilităţi preferă să participe la activităţi de timp liber inclusive (Reynolds, 1993). Această
preferinţă este exprimată adesea de către părinţii copiilor cu nevoi speciale (Mactavish,
Schleien, & Tabourne, 1997).
Scopul lucrării este acela de a evidenţia modul în care tendinţele exprimate la nivelul
dezvoltării curriculare, în general, se reflectă la nivelul curriculum-ului destinat educaţiei
fizice adaptate şi incluzive. Acest demers a fost analizat şi reflectat la nivelul activităţii
desfăşurate în cadrul cercetării din cadrul grantului CNCSIS cod 931/2008 “Modele de
proiectare curriculară pentru educaţie fizică adaptată şi incluzivă”.
Problematica lucrării. Cu toate că accentul proiectării curriculare este pus pe
educaţia generală şi pe curriculum specializat, numai abordarea holistică a climatului
educaţional creează posibilitatea dezvoltării echilibrate a personalităţii copiilor. Astfel,
optimizarea programului educaţional va avea ca punct de plecare nevoile individuale ale
copiilor, mai mult decât deficienţele constatate în curriculum-ul comun. Prin urmare,
considerăm că un curriculum în domeniul educaţiei fizice adaptate se bazează pe nevoile
speciale ale persoanelor cu şi fără dizabilităţi, incluşi sau nu în clasele de educaţie fizică
99
specială sau generală şi care lucrează cu profesori specializaţi sau nu. Programul de educaţie
fizică este conceput astfel încât să vină în întâmpinarea nevoilor fiecărui copil, prin adaptările
pe care le propune şi modificările pe care le favorizează. Ideea principală este că nu
beneficiarul trebuie să se adapteze la program, ci acesta trebuie să ofere posibilitatea
manifestării unor comportamente adaptative.
Relativ recent, în teoria curriculum-ului a apărut o noua direcţie de proiectare a
curriculum-ului în conformitate cu nevoile cognitive şi afective ale copiilor. Această direcţie
este specifică "celui de-al doilea val" (W.Pinar, 1988) sau momentului secund din teoria
curriculum-ului, orientat către unificarea cercetării cu praxisul. Caracteristica distinctivă a
noii orientări este îmbogăţirea rolului educatorului practician cu dimensiunea de cercetător.
Practica de la clasă, combinată cu cea a cercetării ştiinţifice a condus în prezent la promovarea
unor abordări curriculare, în cadrul cărora pot fi identificate mai multe componente.
Componentele incluse într-un curriculum, asupra cărora se poate orienta şi evaluarea,
pot fi, chiar dacă nu exclusiv, deprinderi motrice fine şi grosiere, dezvoltare motrică/condiţie
fizică dezvoltare fizică generală, deprinderi sportive, alte deprinderi referitoare la standardele
curriculare (cum sunt cele de organizare, conducere), conţinuturi referitoare la întârzierile de
dezvoltare cognitivă, tulburările emoţionale şi de comportament.
"Dezvoltarea curriculară" îşi propune, în esenţă, să elaboreze şi să testeze, în vederea
relativei oficializări, deci şi a generalizării ulterioare, acel corp de documente care
consemnează ofertele educaţionale şi experienţele de învăţare pe care şcoala le poate propune
elevului. Este vorba, în principal, despre documente de tip proiectiv (liste de finalităţi şi
obiective de diverse categorii; "condiţii" şi "activităţi" de învăţare; programe etc.) sau
aplicativ (materiale-suport pentru profesori şi elevi, diverse materiale auxiliare, standarde de
tip curricular, etc). Aşadar un model constructivist de dezvoltare curriculară, potrivit căruia
într-un curriculum importante sunt nu cunoştinţele transmise, ci efortul propriu al elevului de
a participa la propria devenire şi de a-şi dezvolta capacităţile.
În literatura de specialitate, educaţia fizică a persoanelor cu dizabilităţi a cunoscut,
începând cu anii 1950, numeroase schimbări ale denumirii. Iniţial, denumirea făcea referire la
educaţia fizică corectivă şi se adresa copiilor cu afecţiuni acute sau cronice. Alte denumiri ale
programelor de exerciţii fizice făceau referire la educaţie fizică de remediu, adaptată sau
adaptativă. Aceste schimbări reflectă o schimbare a atitudinii faţă de programele de
reabilitare, care urmau, în general, un model medical, spre cele care puneau accentul pe stilul
de viaţă activ şi sănătos. Acestea din urmă reflectă modelul educaţional. (M.Stănescu,
C.Ciolcă, R.Stănescu, 2007)
Educaţia fizică, ca serviciu educaţional include un conţinut variat, reflectat de un
spectru întreg de jocuri, activităţi fizice pentru dezvoltarea condiţiei fizice, formarea
deprinderilor fundamentale şi a celor specifice ramurilor de sport (înot, dans, sporturi
individuale sau de echipă). Elevul va beneficia de adaptări care pot fi furnizate direct de
profesorul de educaţie fizică. La nivel curricular aceste adaptări sau modificări trebuie să
asigure participarea cu succes a elevilor la lecţiile de educaţie fizică.
Nouă tipuri de adaptare curriculară. În general, putem enumera o serie de adaptări ale
curriculumul general la nevoile copiilor cu cerinţe educative speciale:
• Cantitatea: adaptarea volumului conţinutului care trebuie însuşit de către elev;
• Input: adaptarea metodelor de instruire la particularităţile elevului;
• Participarea: adaptarea nivelului de includere activă a elevului în sarcina motrică;
• Timpul: adaptarea timpului alocat şi permis pentru învăţare, instruire şi evaluare;
• Dificultatea: adaptarea nivelului de dificultate a deprinderii sau regulilor de rezolvarea a
unei sarcini motrice;
• Obiective: adaptarea obiectivelor sau rezultatelor în funcţie de resursele existente;
• Nivelul de susţinere: creşterea ponderii asistenţei personale furnizate de profesor, în funcţie
100
de nevoile elevului;
• Output: adaptarea modurilor în care copilul poate răspunde la instruire;
• Curriculum alternativ: furnizarea unor instrucţiuni şi sarcini diferite pentru atingerea
obiectivelor individuale de instruire. (C.Deschenes, D.Ebling, şi J.Sprague, 1994).
Curriculum adaptat de educaţie fizică trebuie să fie un curriculum funcţional. Acesta
înseamnă că deprinderile pe care le prevede ca şi conţinturi au valoare pentru viaţa de zi cu zi.
Fiecare conţinut este apoi divizat în secvenţe astfel încât să poată fi folosit şi pentru obiective
de recreere, petrecerea timpului liber sau nevoilor de dezvoltare a condiţiei fizice.
Acest document se poate adresa şi acelor copii care nu fac faţă programului de
educaţie fizică generală. Scopul este acela de a permite profesorilor de educaţie fizică: să
determine nivelul curent al capacităţii motrice, evaluarea nevoilor individuale, stabilirea
obiectivelor; furnizarea unor conţinuturi adecvate, comunicarea cu ceilalţi specialişti implicaţi
în educaţia copiilor, realizarea obiectivelor educaţiei generale prin intermediul educaţiei
fizice.
Educaţia fizică adaptată sau incluzivă poate fi furnizată prin instruire directă, de către
o echipă de specialişti, care utilizează în mod adecvat consultarea colaborativă sau susţinerea
instrucţională, atâta timp cât obiectivele adecvate sunt indicate şi corect monitorizate de
specialistul în educaţie fizică adaptată. Consultarea colaborativă permite copiilor să participe
cu suces într-un mediu restrictiv pentru el, cum este cel din educaţie fizică generală şi este
recomandată pentru că ea maximizează calitatea educaţiei furnizate elevului cu dizabilităţi.
De exemplu, când copilul beneficiază de două sau mai multe servicii (cum ar fi educaţia fizică
şi kinetoterapia), disabilitata lui interferă cu nivelul de performanţă motrică solicitat. În acest
caz, specialistul în educaţie fizică adaptată, ca şi cel în kinetoterapie, ar trebui să îşi îndrepte
atenţia asupra modului în care sunt folosite exerciţiile sau echipamentele. Pe de altă parte,
copiii pot executa în lecţiile de educaţie fizică diverse exerciţii pe care în lecţiile individuale
nu sunt motivaţi să le execute. Comunicarea dintre specialişti le asigură un nivel de informare
corespunzător în ceea ce priveşte transferal deprinderilor dintr-un context educaţional în altul.
Frecvenţa şi durata activităţilor trebuie să corespundă nevoilor copiilor. Specialistul
este cel care va decide combinaţia optimă a contextului educaţional, adaptat sau inclusiv, dar
şi timpul care trebuie alocat educaţiei fizice (la nivelul claselor primare = 200minute/10 zile;
la nivelul claselor de gimnaziu = 400minute/10 zile). (B.Wilhite, M. Devine, L. Goldenberg,
1999)
Concluzii. Educaţia fizică adaptată şi incluzivă solicită permanent atenţia
specialiştilor, ca urmare a nevoii de satisfacere a cerinţelor de normalizare şi integrare a
copiilor cu disabilităţi. În acest context, se manifestă tendinţa de diversificare şi îmbogăţire
permanentă a obiectivelor şi conţinuturilor curriculare, astfel încât acestea să surprindă cât
mai bine diversitatea aspectelor educaţionale ce pot fi abordate prin intermediul educaţiei
fizice.
Pe de altă parte, specialiştii implicaţi în acest proces sunt invitaţi să propună
permanent soluţii de optimizare a curriculumului, în aşa fel încât eficienţa procesului de
învăţământ să crească. Dacă în cadrul educaţiei fizice, orientarea colaborativă este mai puţin
evidentă, în domeniul celei adaptate şi incluzive, munca de echipă a specialiştilor, efortul lor
conjugat, constituie una dintre condiţiile reuşitei educaţionale. Doar în acest mod adaptările şi
ameliorările curriculare pot servi nevoilor complexe de dezvoltare ale copiilor.
Bibliografie
1. Deschenes, C., Ebling, D., & Sprague, J. (1994). Adapting curriculum and instruction
in inclusive classrooms: A teacher’s desk reference. Bloomington, IN: Institute for the
Study of Developmental Disabilities.
2. Edwards, D., & Smith, R. W. (1989). Social interaction in an integrated day camp
setting. Therapeutic Recreation Journal, 23(3), 71-78.
101
3. Green, R. P., & Schleien, S. (1991), Understanding friendship and recreation: A

theoretical sampling. Therapeutic Recreation Journal, 25(4), 2940.
4. Mactavish, J., Schleien, S., & Tabourne, C. (1997). Patterns of family recreation in
families that include children with a developmental disability. Journal of Leisure
Research, 29(1), 21-46.
5. Helmstetter, E., Peck, C. A., & Giangreco, M. F. (1994). Outcomes of interactions
with peers with moderate or severe disabilities: A statewide survey of high school
students. Journal of the Association for Persons with Severe Handicaps, 19, 263-276.
6. Pinar, W.F (1988), Contemporary Curriculum Discourses. Gorsuch Scarisbrick Pub
7. Reynolds, R. (1993). Recreation and leisure lifestyle changes. In P. Wehman (Ed.),
The ADA mandate for social change (pp. 217-240). Baltimore, MD: Brookes.
8. Sable, J. R. (1995). Efficacy of physical integration, disability awareness, and
adventure programming on adolescents' acceptance of individuals with disabilities.
Therapeutic Recreation Journal, 29(3), 206-217
9. Stănescu, M., Ciolcă, C., Stănescu, R. (2007) Educaţia fizică incluzivă: prezent şi
perspective în învăţământul românesc. Conferinţa Ştiinţitifcă Internaţională FEFS Iaşi
10. Sable, J. R. (1995). Efficacy of physical integration, disability awareness, and
adventure programming on adolescents' acceptance of individuals with disabilities.
Therapeutic Recreation Journal, 29(3), 206-217.
11. Schleien, S. J., Ray, M. T., Soderman-Olson, M., & McMahon, K. T. (1987).
Integrating children with moderate to severe cognitive deficits into a community
museum program. Education and Training in Mental Retardation, 22(2), 112-120.
12. Wilhite, B., Mushett, C. A., Goldenberg, L., & Trader, B. (1997). Promoting inclusive
sport and leisure participation: Evaluation of the Paralympic Day in the Schools
model. Adapted Physical Activity Quarterly, 14(2), 131-146
DIRECTIONS OF THE CURRICULAR IMPROVEMENT

IN ADAPTED AND INCLUSIVE PHYSICAL EDUCATION
Monica STĂNESCU
National Academy of Physical Education and Sports - Bucharest
Keywords: curriculum, children with disabilities, adapted physical education,

inclusive physical education
Abstract
This paper aims at emphasizing how the trends expressed at the general curricular
development level are reflected in the curriculum assigned to adapted and inclusive physical
education. Broadly speaking, it is possible to distinguish some specific adaptations of the
general curriculum to the disabled children’s needs
The adapted physical education curriculum has to be a functionally-based curriculum.
This means that the selected gross motor skills have a value persisting in the daily life. In this
context, there is a tendency to constantly diversify and enrich the curricular objectives and
contents, so that they encompass the variety of educational aspects susceptible to be
approached through physical education.
Introduction
Any quality physical education program must provide the children with opportunities
102
to get involved into the sport movement and to acquire sport skills that could be applied to
physical activities across their lifespan; these opportunities must also allow them to develop
increased levels of physical and health fitness, which contributes to an active lifestyle. These
needs might result from movement retardations or difficulties, physical disabilities, health and
physical factors, emotional disorders, behavioral difficulties or cognitive delays. (B. Wilhite,
M.Devine, L. Goldenberg, 1999)
In the physical activity contexts, some benefits have been cited, for instance the
promotion of social interactions among people (Edwards & Smith, 1989; Sable, 1995;
Schleien, Ray, Soderman-Olson & McMahon, 1987), the development, in the individuals
without disabilities, of the positive attitudes towards those with disabilities (Helmstetter,
Peck, & Giangreco, 1994; Sable, 1995) and the development of friendship among people with
and without disabilities (Green & Schleien, 1991; Johnson, 1996). There is a general
perception that the disabled persons prefer to participate in inclusive leisure situations
(Reynolds, 1993), this preference being often expressed by their parents, too (Mactavish,
Schleien, & Tabourne, 1997).
Purpose. This paper aims at emphasizing how the trends expressed at the general
curricular development level are reflected in the curriculum assigned to adapted and inclusive
physical education. This approach was carefully studied and analyzed within the CNCSIS
grant 931/ 2008 “Curricular design patterns for adapted and inclusive physical education”.
Problems raised. Although the curricular design is focused on general education and
on the specialized curriculum, only a holistic approach of the educational environment gives
the opportunity to harmoniously develop the children’s personality. Thus, the educational
program optimization will rather start with the children’s individual needs than with the
disabilities in the common curriculum. Consequently, we think that a curriculum in the
adapted physical education field relies on the special needs of the normal and the disabled
pupils; these needs have to be known by the special and general education teachers, but also
by the specialists in general and adapted physical education. Through modifications and
accommodations, the program is adapted to each pupil’s needs, and not the pupil is required
to adapt to the program conditions, as in the adaptive physical education or in the adaptive
behaviors.
Relatively recently, in the curriculum theory, a new direction has emerged in the
curriculum design, according to the children’s cognitive and affective needs. This direction is
specific to “the second wave” (W. Pinar, 1988) or to the second moment in the curriculum
theory, which is oriented towards the unification of research with praxis. The new orientation
distinctive trait is given by the educator’s role enrichment with the researcher dimension. The
teaching practice, combined with the scientific research, has led to the promotion of some
curricular approaches made up of many components.
The possible areas to be addressed in the assessment plan, in order to determine the
need for physical education and the appropriate level of service, include the following (but
without being limited to them): • Fine and gross motor skills; • Motor development, health
and physical fitness; • General physical education functioning, including safety; • Sport and
recreation skills, including the application of motor skills to various environments; • Other
skills related to the physical education curriculum and standards; • Effects of cognitive delays;
• Effects of behavioral difficulties; • Effects of emotional disturbances.
The “curricular development” essentially aims at drawing up and testing, for a
subsequent official acknowledgement, therefore generalization, that set of documents which
gathers the school educational offers and learning experiences proposed to the pupils. These
documents are mainly projective (lists of different finalities and objectives; sets of learning
“contexts”, “conditions” and “activities”; programs etc.) or applicative (instructional aids for
teachers and pupils, different auxiliary supports, curricular-type standards etc). Basically, this
103
refers to a constructivist pattern of the curricular development, according to which, in a

curriculum, not the provided knowledge is important, but the pupil’s effort to participate in
his own becoming and to develop his capacities.
In the specialty literature, physical education for individuals with disabilities has
undergone several name changes since the first programs were described, in the ’50s. Initially,
they referred to the corrective physical education and were assigned to the children with acute
or chronic physical disabilities. Other names for these programs included remedial physical
education, adaptive physical education and adapted physical education. Such changes reflect a
shift from the rehabilitative programs, drew up according to the medical pattern, to the
programs emphasizing the active and healthy lifestyles, which reflect the educational pattern.
(M.Stănescu, C.Ciolcă, R.Stănescu, 2007)
The physical education, as an educational service encompasses a full spectrum of
games, fitness and movement activities, including physical and motor fitness, fundamental
motor skills and patterns, and skills in aquatics, dance and individual and group games and
sports. The pupil takes part in these activities with or without the accommodations,
adaptations or modifications that can be made by the general physical education teacher.
Anyhow, the curriculum should accurately reflect any accommodation, adaptation or
modification necessary to the pupil’s successful participation in the general physical
education program.
Nine types of curriculum adaptations. Broadly speaking, it is possible to distinguish
some specific adaptations of the general curriculum to the disabled children’s needs:
• Quantity: the number of items the pupil is expected to learn or to complete.
• Input: the way the instruction is delivered to the learner.
• Participation: the extent to which a learner is actively involved in the task.
• Time: the time allotted and allowed for learning, task completion or testing.
• Difficulty: the skill level or the rules according to which the learner may approach the task.
• Goals: the goals, outcomes or expectations, while using the same materials.
• Level of support: the increased amount of personal assistance with a specific learner.
• Output: the ways in which the learner can respond to instruction.
• Alternative curriculum: different instruction and tasks, in order to meet each learner’s
individual goals (Deschenes, C., Ebling, D., Sprague, J., 1994).
The adapted physical education curriculum has to be a functionally-based curriculum.
This means that the selected gross motor skills have a value persisting in the daily life. Each
gross motor skill is broken down and arranged so that they can be refined for the pupil’s
recreation, leisure and personal health-related physical fitness needs.
This document is assigned to the pupils excluded from the general physical education
program, regardless of their ability or disability. Its purpose is to empower the general and
special education teachers, as well as the general and adapted physical education specialists: -
to determine the current performance levels; - to assess the individual needs; - to establish
goals and objectives; - to develop an appropriate and quality physical education program; - to
communicate with each other, in order to implement the physical education program; - to
implement goals and objectives through the physical activity.
This service may involve direct instruction, team teaching, an appropriate use of the
instructional aids or collaborative consultation, as long as the corresponding goal(s) and
objective(s) is (are) indicated and accurately monitored and recorded by the adapted physical
education specialist. The collaborative consultation, a method of service providing on behalf
of the pupils, consists in assisting the child, so that he successfully participates in the less
restrictive settings of the general or the specially designed physical education. A collaborative
approach is recommended to the adapted physical educators who maximize the quality of
education for the disabled pupils. For example, when a subject receives two or more services
104
(physical education and physical therapy), his disability often interferes with a given
movement performance. In such cases, both the adapted physical education specialist and the
special education teacher should carefully watch how the child uses the specialized equipment
and how he performs the exercises. On the other hand, the children may perform skills with
their peers, during the physical education class, but they are not motivated to perform them
during the therapy sessions. By communicating with the therapist, the adapted physical
education specialist may keep the other professionals informed about the skill transfer to the
educational settings that involve group participation.
The frequency and duration of the adapted physical education service will be based on
the pupils’ needs. The specialists must determine the number of minutes allotted to physical
education (elementary = 200 minutes/ 10 days; secondary = 400 minutes/ 10 days). (Wilhite,
B., Devine, M., Goldenberg, L.,1999)
Conclusions. Adapted and inclusive physical education permanently draws the
specialists’ attention, as a result of the need to meet the disabled children’s normalization and
integration requirements. In this context, there is a tendency to constantly diversify and enrich
the curricular objectives and contents, so that they encompass the variety of educational
aspects susceptible to be approached through physical education. On the other hand, the
specialists involved in this process are asked to continuously propose solutions for the
curriculum optimization, so that the education process efficiency increases. If the
collaborative orientation is less obvious in physical education, in the adapted and inclusive
field, the specialists’ teamwork, their common effort, is the prerequisite for a successful
education. Only thus the curricular adaptations and improvements may contribute to the
children’s complex development needs.
PARTICULARITĂŢI ALE PRACTICĂRII EXERCIŢIILOR FIZICE LA SUBIECŢII CU

DIFERITE FORME DE DEPENDENŢĂ
Silvia TEODORESCU
Aura BOTA
Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport - Bucureşti
Cuvinte cheie: exerciţiu fizic, dependenţă, intervenţie
Rezumat
Programele concepute pentru subiecţii dependenţi se vor adresa componentelor
fitness-ului dinamic armonizate cu tehnicile de întărire musculară, refacere şi relaxare.
Prezenţa fondului muzical, descărcarea şi încărcarea energetică, satisfacerea trebuinţei de
comunicare prin mişcare, buna dispoziţie din cadrul acestor lecţii, reprezintă argumente solide
în direcţia opţiunii pentru acest tip de activitate. Curricula pentru educaţie fizică, componentă
esenţială a oricărui program pentru sănătate, are ca obiectiv iniţierea într-un stil de viaţă activ,
care să însoţească subiectul pe parcursul întregii vieţi.
Introducere
Ultimele decenii au marcat o creştere semnificativă a cazurilor de dependenţă, oricare
ar fi tipologia acesteia. Fie că este vorba despre alcool, nicotină, substanţe narcotice, diferite
tipuri de medicamente (sedative, somnifere) sau dependenţă de alimente, jocuri pe calculator,
internet etc., fenomenul s-a extins la nivel global, cuprinzând toate categoriile socio-
profesionale şi de vârstă.
105
În România, pe fondul unor statistici îngrijorătoare, multe dintre instituţiile statului şi

comunitatea rămân pasive sau prea puţin implicate în combaterea acestui fenomen. Efectele
acestei lipse de reacţie se traduc în:
- procentaj crescut de copii şi tineri supraponderali sau obezi;
- număr crescut de copii şi adolescenţi internaţi în centrele de dezintoxicare;
- spaţii sociale (şcoli, cluburi, discoteci etc.) care au devenit medii de consum şi
distribuire;
- număr redus de specialişti, resurse de cercetare în domeniul medical, al cercetării
sociale şi abordării juridice a fenomenului (număr insuficient de puncte de informare, centre
de reabilitare etc.).
Pentru a putea identifica modalităţile de intervenţie prin exerciţiu fizic, terapie prin
mişcare etc., este util să precizăm, în cele ce urmează semnele şi simptomele abuzului de
alcool şi droguri, ca cele mai periculoase forme de dependenţă:
Ö în plan fizic şi funcţional1: oboseală cronică, repetate stări de disconfort - probleme
de sănătate, tremur, hipotonie sau hipertonie musculară, tahicardie şi hipertensiune arterială,
tuse persistentă, ochi roşii sticloşi etc.;
Ö în plan emoţional: schimbări de personalitate, schimbări bruşte de stare, imagine
de sine deteriorată, iritabilitate, slabă capacitate de judecată, depresii, pierderea temporară a
memoriei, lipsă de interes, comportament iresponsabil;
Ö în plan familial: generează conflicte, nu respectă regulile, se izolează de membrii
familiei;
Ö în plan şcolar: interes scăzut, atitudine negativă, situaţie şcolară slabă, absenteism,
probleme disciplinare;
Ö în plan social: încălcări ale legii, comutare spre stiluri de viaţă neconvenţionale,
apartenenţă la grupuri cu comportamente antisociale.
Conţinut
În linii mari, tratamentul pentru eradicarea dependenţei constă în terapii
comportamentale, cum ar fi: psihoterapia, consilierea, grupul de sprijin, terapia familială şi
oferirea unor alternative de petrecere a timpului în centre de sănătate, reabilitare etc.
Demersul principal îl reprezintă terapia cognitivă comportamentală, axată pe patru aspecte:
creşterea şi menţinerea motivaţiei pentru abstinenţă, coping-ul impulsurilor interne, rezolvarea
de probleme (controlul gândurilor, al sentimentelor şi al comportamentului) şi echilibrarea
stilului de viaţă.
Aceste terapii cuprind programe structurate, cu o durată de 6-12 luni (în cadrul unor
centre specializate) sau de 3-6săptămâni, în care subiecţii participă la diferite activităţi de
grup. În cadrul programelor de terapie, exerciţiul fizic reprezintă o componentă esenţială care
influenţează pozitiv şansele subiecţilor de a renunţa pe termen lung la consumul acestor
substanţe, contribuie la arderea depozitelor de grăsime, în paralel cu creşterea tonusului fizic
şi psihic prin reducerea nivelului de anxietate, stress şi depresie.
Succesul oricărui program de exerciţii fizice depinde de frecvenţa şi intensitatea de
lucru. Aceşti parametrii vor fi stabiliţi şi monitorizaţi atent de către specialişti, în cursul
fiecărei şedinţe de lucru. Participarea obligatorie a subiecţilor la acest program este crucială
pentru rata de succes a întregii terapii. În general, bibliografia de specialitate indică faptul că
atitudinea şi comportamentul subiecţilor s-au schimbat semnificativ la o frecvenţă de 5
lecţii/săptămână, timp de 40 minute/lecţie. În ceea ce priveşte intensitate de lucru, acesta
poate varia în funcţie de conţinutul programului, frecvenţa cardiacă fiind între 135 – 175
pulsaţii/minut. Aceasta reprezintă zona de efort care are cel mai înalt potenţial de a produce
schimbări pozitive în procesele biochimice de la nivel cerebral. În timp, condiţionarea fizică
1
Drug & Substance Abuse: Signs, Effects & Treatment of Addiction, 2004
106
accelerează recuperarea, pe care o face suportabilă, iar corpul facilitează procesele de

reconstrucţie a structurilor afectate şi de ajustare biochimică.
Programele de exerciţii fizice, destinate subiecţilor dependenţi vor urmări atenuarea
sau eliminarea stress-ului, anxietăţii şi depresiei, stări frecvent întâlnite în cadrul acestei
categorii de subiecţi.
Studii experimentale au demonstrat că cele mai eficiente activităţi utilizate în
prevenirea şi tratarea stress-ului şi anxietăţii sunt: alergarea, mersul pe bicicletă şi înotul. Se
poate remarca că toate aceste activităţi motrice au o structură ciclică, implică participarea
marilor grupe musculare, sunt preponderent aerobe şi se desfăşoară în aer liber.
Din punct de vedere al frecvenţei de lucru, în cazul anxietăţii ca stare, o repriză intensă
de efort poate fi suficientă, reducerea nivelului de anxietate durând 4-6 ore post efort; pentru a
reduce anxietatea ca trăsătură, frecvenţa minimă este de 3ori/săptămână.
Intensitatea de lucru se va stabili în funcţie de condiţia fizică a subiecţilor,
recomandându-se un nivel de solicitare moderat-intens, care să ridice frecvenţa cardiacă la
valorile anterior menţionate.
Durata efortului variază între 30-40 minute, în funcţie de conţinutul activităţii,
intensitatea de lucru şi nu în ultimul rând, de nivelul subiecţilor.
De exemplu, dacă se utilizează jogging-ul, durata şedinţei poate fi de 30minute, în
timp ce mersul pe bicicletă reclamă o durată a efortului de minimum 40minute.
Reducerea semnificativă a anxietăţii se produce prin aplicarea sistematică a
programelor de lucru, timp de minimum 9 săptămâni.
În egală măsură se pot utiliza tehnicile Yoga, care au randament superior în
combaterea anxietăţii.
Depresia se manifestă la subiecţii dependenţi prin exacerbarea următoarelor efecte:
retard psihomotor, agitaţie, pierderi în greutate, inapetenţă, deficit energetic, dificultăţi de
concentrare, insomnii etc. Principala modalitate de contracarare o reprezintă psihoterapia, cu
diferitele sale variante. Pentru maximizarea efectelor acesteia, opţiunea pentru exerciţiul
fizic este întotdeauna bine venită.
În vederea combaterii depresiei se pot utiliza, în general, aceleaşi tipuri de activităţi
recomandate pentru eliminarea anxietăţii. Dintre acestea, mersul pe jos şi jogging-ul par cele
mai comode forme de exersare. Acestora li se adaugă înotul, mersul pe bicicletă, dansul
aerobic, stretching-ul, lucrul cu greutăţi pentru dezvoltarea forţei.
Specialiştii care concep programe pentru depresivi, vor lua în considerare marea
complexitate de probleme cu care aceşti subiecţi se confruntă: lipsa de interes, lipsa de
speranţă, oboseala marcată, pot face exersarea fizică destul de dificilă, motiv pentru care
subiectul poate renunţa încă de la primele lecţii. În elaborarea acestor programe se vor
anticipa eventualele bariere care pot apărea (oboseală, retard psihomotor, activism scăzut),
precum şi lipsa de perspectivă şi de sens care interferează cu motivaţia pentru exerciţiu.
Programul trebuie deci, să fie accesibil, flexibil şi atractiv, pentru ca subiectul să fie
motivat să îl urmeze timp îndelungat. Obiectivele programelor trebuie să fie realiste, deoarece
neîndeplinirea acestora poate alimenta senzaţia de culpabilizare a subiectului.
Repere metodice în conceperea programelor de lucru
- alegeţi activităţi fizice care angrenează în efort marile grupe musculare, care
favorizează descărcarea frustrării, furiei, ostilităţii etc.;
- trecerea de la un regim sedentar la activităţi fizice se va face gradat, fără ca
subiectul să resimtă exerciţiul fizic ca pe o povară;
- limitaţi, pe cât posibil, activităţile de tip sedentar;
- exersaţi minimum 30 minute, de preferinţă zilnic;
- puteţi fragmenta această durată, în 3 reprize a câte 10 minute;
- pentru activităţi sportive mai intense, durata de lucru variază poate varia între 15-
107
30 minute;
- stabiliţi-vă un ritm al mersului suficient de alert, pentru ca frecvenţa cardiacă să
se situeze între 100-110 pulsaţii/minut, dar care face totuşi posibilă purtarea unei conversaţii;
- activităţile aerobe, vor alterna cu şedinţe destinate dezvoltării forţei şi mobilităţii
(2-3ori/săptămănă);
- în ceea ce priveşte frecvenţa de lucru, se recomandă 3-5 şedinţe/săptămână; când
efortul se realizează cu o frecvenţă mai scăzută, efectul cumulativ al acestuia este insuficient
pentru a reduce depresia; pe de altă parte, o frecvenţă mai crescută poate induce la începători
sindromul de epuizare, acţionând chiar ca un factor de stress;
- activităţile mai solicitante, de tipul jogging-ului, dansului aerobic nu se vor
desfăşura zilnic, decât de către persoanele antrenate sau foşti sportivi;
- pentru a obţine o eficienţă crescută, exersaţi în aer liber şi schimbaţi, pe cât
posibil, condiţiile în care desfăşuraţi activitatea fizică; de asemenea încercaţi să lucraţi alături
de prieteni;
- studiile experimentale au evidenţiat faptul că intensităţile moderate sau crescute
nu acţionează diferit asupra reducerii nivelului depresiei; chiar intensităţile scăzute exercită
aceleaşi efecte benefice, acestea având avantajul că implică un risc traumatic limitat şi un
disconfort minim;
- din punctul de vedere al instalării efectelor pozitive, studiile demonstrează reduceri
semnificative ale nivelului depresiei la aproximativ 9 săptămâni de la debutul aplicării
programelor fizice; chiar dacă efectul de bună dispoziţie, datorat eliberării endorfinelor se
face simţit chiar de la prima şedinţă, faceţi din exerciţiul fizic o practică sistematică, singura
care combate depresia pe termen lung;
- pe tot parcursul efortului fizic, repetaţi-vă anumite formule sugestive pozitive de
tipul: ”cu cât exersez mai mult, mă voi simţi mai bine”, „dacă exersez ritmic, reuşesc să
elimin toate problemele care mă apasă”, „arăt bine, deci mă simt bine şi sigur pe mine” etc;
Prezentăm orientativ, în cele ce urmează, două programe bazate pe mers activ şi
jogging destinate începătorilor2:
Program de jogging şi combinaţii mers (M) şi jogging (J):
SĂPTĂMÂNA ZIUA / număr minute

1 2 3 4 5 6 7
1 M/15 - M/15 - M/15 - -
2 M/15 - M/15 - M/15 - -
3 M/15 - M/15 - M/15 - -
4 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
5 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
6 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
7 J/15 - MJ/15 - J/15 - -
8 J/15 - MJ/15 - J/15 - -
9 J/15 - J/15 - J/15 - -
2
L. M. Leith – Exercising Your Way to Better Mental Health, Fitness Information Technology, Ic, USA, 1999
108
SĂPTĂ ZIUA / număr minute

MÂNA 1 2 3 4 5 6 7
1 M/15 - M/15 - M/15 - -
2 M/15 - M/15 - M/15 - -
3 M/15 - M/15 - M/15 - -
4 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
5 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
6 MJ/15 - MJ/15 - MJ/15 - -
7 J/15 - MJ/15 - J/15 - -
8 J/15 - MJ/15 - J/15 - -
9 J/15 - J/15 - J/15 - -
Se poate observa că începătorii pot utiliza cu succes combinaţii de mers şi jogging,
secvenţa ultimă depinzând de disponibilitatea la efort şi de starea generală a subiectului.
Reprizele se succed până când durata cumulată ajunge la valorile din tabel. În ultima etapă,
respectiv săptămâna a 9-a, subiectul este capabil să realizeze un program de jogging de 3ori
pe săptămână.
Ideal este ca pornind de la acest nivel, subiecţii să-şi menţină acest program pe timp
nedefinit.
O alternativă cu efecte importante în prevenirea şi combaterea depresiei o reprezintă
înotul, una dintre cele mai complete forma de exersare.
Promotorii acestui sport îl consideră chiar cel mai eficient mijloc de intervenţie, din
următoarele considerente:
- solicitarea la efort prin înot este considerabil mai scăzută datorită flotabilităţii
corpului;
- favorizează dezvoltarea capacităţii aerobe, în paralel cu îmbunătăţirea mobilităţii
articulare şi supleţei musculare;
- dacă subiecţii depresivi sunt şi supraponderali sau obezi, efectele benefice ale
înotului sunt multiplicate;
Pornind de la aceste premise, prezentăm un program destinat subiecţilor care
ştiu să înoate, dar care nu au mai exersat de mult timp. Efortul poate fi continuu (o
singură repriză de înot) sau poate fi fragmentat în mai mute reprize în funcţie de
disponibilităţile subiectului, pauza fiind activă (mers în apă mai puţin adâncă). Ideea
este ca subiectul să ajungă să înoate, fără pauză, 15-20 minute.

MÂNA 1 2 3 4 5 6 7
1 5 - 5 - 5 - -
2 5 - 10 - 5 - -
3 10 - 5 - 10 - -
4 10 - 10 - 10 - -
5 10 - 15 - 10 - -
6 15 - 10 - 15 - -
7 15 - 15 - 15 - -
8 20 - 15 - 20 - -
9 20 - 20 - 20 - -
Un alt tip de activitate recomandat îl reprezintă mersul pe bicicletă, pentru care
prezentăm, în cele ce urmează un program destinat începătorilor. Ca şi în programele
anterioare, nu vom face referiri la tempo sau vitezele de deplasare, întru-cât scopul principal
este ca subiectul să resimtă această activitate ca pe o plăcere, singura faţă de care poate
109

MÂNA 1 2 3 4 5 6 7
1 15 - 15 - 15 - -
2 15 - 20 - 15 - -
3 20 - 15 - 20 - -
4 20 - 20 - 20 - -
5 20 - 25 - 20 - -
6 25 - 20 - 25 - -
7 25 - 25 - 25 - -
8 25 - 30 - 25 - -
9 30 - 25 - 30 - -
manifesta dependenţă.
La o durată de lucru mai mare sau în cazul unei activităţi mai intense, o atenţie
deosebită se va acorda hidratării organismului.
În cazul programelor care vizează lucrul cu greutăţi, trebuie respectate unele
aspecte metodice generale:
- se poate lucra atât cu greutăţi cât şi la diferite aparate, instalaţii;
- încărcăturile vor creşte în trepte relativ mici;
- se vor acorda pauze suficient de lungi, în care se pot efectua exerciţii de stretching;
- indiferent dacă se doreşte dezvoltarea rezistenţei musculare locale sau forţa,
principiul de bază este cel al supraîncărcării;
- dacă subiectul îşi propune dezvoltarea forţei, se vor planifica 1-2 serii cu câte 6
repetări;
- dacă subiectul îşi propune doar tonifierea musculară generală, greutăţile alese vor
permite executarea a 10-12 repetări 1-2 serii (S) x 10-12 repetări(R);
- încărcăturile se vor alege de aşa manieră încât subiectul să nu resimtă nici un
disconfort şi să reducă riscul traumatic, în condiţiile în care obiectivul prioritar îl reprezintă
tonifierea musculaturii şi nu neapărat dezvoltarea forţei.
SĂPTĂMÂ ZIUA / număr de serii şi repetări

NA 1 2 3 4 5 6 7
1 1S/10R - 1S/10R - 1S/10R - -
2 1S/10R - 1S/10R - 1S/10R - -
3 1S/12R - 1S/10R - 1S/12R - -
4 1S/12R - 1S/12R - 1S/12R - -
5 2S/10R - 1S/12R - 2S/10R - -
6 2S/10R - 2S/10R - 2S/10R - -
7 2S/12R - 2S/10R - 2S/12R - -
8 2S/12R - 2S/12R - 2S/12R - -
9 2S/12R - 2S/12R - 2S/12R - -
Concluzii
1. Pe fondul proliferării numărului de subiecţi cu diferite tipuri de dependenţă, ţările
avansate au instituţionalizat numeroase programe în scopul de a sprijini persoanele în cauză
să îşi învingă dependenţa.
2. În România aceste programe, deşi puţine la număr, sunt rodul unor cercetări
interdisciplinare, multe dintre acestea bazându-se pe teoriile comportamentale şi pe
110
standardele de bună practică din: educaţie fizică, ştiinţa sportului, educaţia pentru sănătate etc.
3. Programele concepute pentru subiecţii dependenţi se vor adresa componentelor
fitness-ului dinamic armonizate cu tehnicile de întărire musculară, refacere şi relaxare.
Prezenţa fondului muzical, descărcarea şi încărcarea energetică, satisfacerea trebuinţei de
comunicare prin mişcare, buna dispoziţie din cadrul acestor lecţii, reprezintă argumente solide
în direcţia opţiunii pentru acest tip de activitate.
4. Curricula pentru educaţie fizică, componentă esenţială a oricărui program pentru
sănătate, are ca obiectiv iniţierea într-un stil de viaţă activ, care să însoţească subiectul pe
parcursul întregii vieţi.
Bibliografie
Bota, A., Teodorescu, S.- Exerciţiul fizic în afecţiunile cronice, Editura Didactică şi
pedagogică R.A. Bucureşti, 2007.
Drug & Substance Abuse: Signs, Effects & Treatment of Addiction, 2004.
Leith, L. M.– Exercising Your Way to Better Mental Health, Fitness Information
Technology, Ic, USA, 1999.
Schwenk, T.- Alcohol use in Adolescents, The Scope of the Problem and strategies for
Intervention. În The Physician and Sports medicine, vol.28, 2000.
Sherrill, C. – Adapted Physical Education and Recreation, Dubuque, 19991.
Winnick, J. P. Adapted Physical Education and Sport, Human Kinetics, 2005
PARTICULARITIES OF THE PHYSICAL EXERCICE PRACTISING IN SUBJECTS

WITH DIFFERENT ADDICTION FORMS
Silvia TEODORESCU
Aura BOTA
National Academy of Physical Education and Sports - Bucharest
Keyworks: the physical exercice, addiction, the intervention
Abstract
The programs conceived for the addicted subjects will be assigned to the dynamic
fitness components, harmonized with the muscular strengthening, recovery and relaxation
techniques. The musical accompaniment, the energetic release and charging, the fulfillment of
the need of communicating through movement, the good mood during the lessons, all these
represent solid arguments in favor of this activity-type practicing.
The curricula for physical education, an essential component of any program for
health, aims at initiating in subjects an active life style, that lasts as long as possible.
Introduction
The latest decades have marked a significant increase of the addiction cases, whatever
its typology. Either it’s about alcohol, nicotine, narcotics, different kinds of drugs (sedatives,
sleeping pills) or about food, computer games, internet etc., the addiction phenomenon has
been extended at the world level, by comprising all the socio-professional and age categories.
In Romania, despite some alarming statistics, many of the State institutions and the
community remain passive or get too less involved into the combat against this phenomenon.
The effects of such a lack of reaction result in:
- a high percentage of overweighed or obese children and youth;
111
- an increased number of children and teenagers hospitalized in detoxification

centers;
- social spaces (schools, clubs, discos etc.) that have turned into consumption and
distribution environments;
- a reduced number of specialists, of research resources in the medical, social and
juridical fields, able to approach this phenomenon (an insufficient number of information
points, of rehabilitation centers etc.).
In order to identify the intervention modalities through physical exercises, movement
therapy etc., it would be useful to specify, in the following lines, the signs and symptoms of
the alcohol and drug abuse, as the most dangerous addiction forms:
Ö at the physical and functional levels3: chronic fatigue, repeated discomfort states –
health problems, trembling, muscular hypotonia or hypertonia, tachycardia and hypertension,
persisting cough, glassy red eyes etc.;
Ö at the emotional level: personality changes, sudden mood changes, imagine de
sine, deteriorated self-image, irritability, weak judgment capacity, depressions, temporary
amnesia, lack of interest, irresponsible behavior;
Ö at the familial level: conflict generating, violation of the rules, isolation from the
family members;
Ö at the school level: low interest, negative attitude, poor school results,
absenteeism, disciplinary problems;
Ö at the social level: violation of the rules, commutation towards non-conventional
life styles, adherence to groups with antisocial behaviors.
Content
Broadly speaking, the treatment meant to eradicate the addiction consists in behavioral
therapies, such as: psychotherapy, counseling, the support group, the family therapy and the
proposal of some alternatives to spend one’s time in health o rehabilitation centers etc. The
main approach is represented by the behavioral cognitive therapy, focused on four aspects:
increasing and maintaining the motivation for abstinence, the internal drive coping, the
problem-solving (thought, feeling and behavior control) and the life style balancing.
These therapies include structured programs, with a 6 to 12 month-duration (in
specialized centers) or lasting from 3 to 6 weeks, when the subjects participate in different
group activities. Within the therapy programs, physical exercise represents an essential
component that positively influences the subjects’ chances of giving up, on a long term, the
consumption of these substances, and also contributes to the fat store burning, in parallel with
the physical and psychical tonicity increase, by reducing the anxiety, stress and depression
levels.
The success of any physical exercise program depends on the work frequency and
intensity. These parameters will be carefully determined and monitored by the specialists,
during each workout. The subjects’ compulsory participation in this program is crucial to the
success ratio of the whole therapy. Generally, the specialty bibliography indicates that the
subjects’ attitude and behavior significantly change at a frequency of 5 lessons/ week, 40
minutes/ lesson. As for the work intensity, it may vary depending on the program content, the
heart rate being comprised between 135 and 175 beats/ minute. This represents the effort
zone with the highest potential to produce positive changes in the biochemical processes at
the brain level. As the time goes by, physical conditioning accelerates the recovery, which
becomes bearable, and the body facilitates the reconstruction of the damaged structures and
the biochemical adjustment processes.
The physical exercise programs, destined to the addicted subjects, will aim at
3
Drug & Substance Abuse: Signs, Effects & Treatment of Addiction, 2004
112
attenuating or eliminating stress, anxiety and depression, dispositions frequently met in this
category of subjects.
The experimental studies proved that the most efficient activities used in the stress and
anxiety preventing and treating are: running, cycling and swimming. It can be noticed that all
these motor activities, which have a cyclic structure and involve the participation of the great
muscular groups, are predominantly aerobic and are practiced in the open.
From the work frequency point of view, in the case of anxiety, as a state, an intense
effort session might be enough, the anxiety level reduction lasting 4 to 6 hours post-effort; to
reduce anxiety, as a trait, the minimum frequency is 3 times/ week.
The work intensity will be determined depending on the subjects’ physical condition,
the prescribed exertion level being from moderate to intense, which may raise the heart rate
to the previously mentioned values.
The effort duration varies between 30 and 40 minutes, depending on the activity
content, the work intensity and, last but not least, the subjects’ level.
For instance, if the chosen activity is jogging, the workout may last 30 minutes, while
cycling requires at least 40 minutes of effort.
The anxiety significant reducing occurs after a systematic applying of the work
programs, for at least 9 weeks.
The Yoga techniques may also be used, they having a higher efficiency in the anxiety
combating.
Depression manifests, in the addicted subjects, by the exacerbation of the following
aspects: psychomotor retardation, agitation, weight lose, lack of appetite, energetic deficit,
concentration difficulties, insomnia etc. The main modality of thwarting these is represented
by psychotherapy, with its different variants. To maximize the depression effects, the option
for the physical exercise is always welcome.
In order to combat depression, it is generally possible to use the same types of
activities as those prescribed for the anxiety elimination. Among them, walking and jogging
seem to be the most comfortable practicing forms. Swimming, cycling, aerobic dance,
stretching and the work with weights for strength and conditioning are also recommended
activities.
The specialists who conceive programs for the depressive persons will take into
account the great complexity of problems these subjects are confronted with: the lack of
interest and of hope, the pronounced fatigue, may render difficult the physical practicing, that
is why they are susceptible to give up from the first lessons. While drawing up these
programs, it is important to anticipate the possible barriers (fatigue, psychomotor retardation,
low activism), as well as the lack of perspective and of sense, which interfere with the
motivation for the exercise practicing.
Therefore, the program has to be accessible, flexible and attractive, in order to
motivate the subject to follow it for a long time. The program objectives have to be realistic,
because their unfulfilling might feed the subject’s culpability feeling.
Methodical landmarks in conceiving the work programs
- select physical activities that involve into effort the great muscular groups, that
facilitate the release of frustration, fury, hostility etc.;
- the passage from a sedentary life style to physical activities will be gradually
achieved, because the subject mustn’t have the sensation that physical exercise is a burden to
him;
- limit, as much as possible, the sedentary-type activities;
- practice at least 30 minutes, preferably every day;
113
WEEK DAY/ number of minutes

1 2 3 4 5 6 7
1 W/15 - W/15 - W/15 - -
2 W/15 - W/15 - W/15 - -
3 W/15 - W/15 - W/15 - -
4 WJ/15 - WJ/15 - WJ/15 - -
5 WJ/15 - WJ/15 - WJ/15 - -
6 WJ/15 - WJ/15 - WJ/15 - -
7 J/15 - WJ/15 - J/15 - -
8 J/15 - WJ/15 - J/15 - -
9 J/15 - J/15 - J/15 - -
- you may fragment this duration into 3 workouts of 10 minutes each;
- for more intense sports activities, the workout duration may vary from 15 to 30
minutes;
- settle an enough alert walking rhythm, so that the heart rate reaches 100 to 110
beats/ minute, but which makes possible a conversation with the subject;
- aerobic activities will alternate with workouts for the strength and mobility
development (2 to 3 times a week);
- as for the work frequency, 3 to 5 sessions/ week are recommended; when the
effort is performed with a lower frequency, its cumulative effect is insufficient to reduce
depression; on the other hand, a higher frequency may induce, in the beginners, the burnout
syndrome, and may even act as a stress factor;
- the more exerting activities, such as jogging or aerobic dance, won’t be performed
every day, except for the trained persons or the former athletes;
- in order to obtain an increased efficiency, perform in the open and change, as often
as possible, the practicing conditions; at the same time, try to work together with your friends;
- the experimental studies emphasized that the moderate or the increased
intensities don’t act differently upon the depression level reducing; even the low intensities
have the same beneficial effects, they having the advantage of involving a limited traumatic
risk and a minimum discomfort;
- as for the settling of the positive effects, a series of studies prove a significant
depression level reducing at about 9 weeks after the physical program starting; even if the
good mood effect, due to the endorphin release, is felt from the very first workout, turn the
physical exercise into a systematic practice, the only one able to combat depression on a long
term;
- all the physical effort long, repeat for yourself some positive suggestive formulae,
such as: “the much I practice, the better I feel”, “if I perform rhythmically, I manage to
eliminate all the problems overwhelming me”, “I look good, so I feel good and I am confident
in myself” etc.
To exemplify, we shall present, in the following lines, two programs based on the
active walking and on jogging, destined to the beginners4:
Program of jogging and combinations of walking (W) and jogging (J)
It is to notice that the beginners can successfully use combinations of walking and
jogging, the final sequence depending on the subject’s availability to effort and on his general
condition. Workouts succeed one after another, until the cumulated duration reaches the
values in the table. In the last stage, respectively in the 9th week, the subject is able to perform
a jogging program 3 times a week. Starting with this level, the subjects would be ideal to
4
L. M. Leith – Exercising Your Way to Better Mental Health, Fitness Information Technology, Ic, USA, 1999
114
maintain this program on an indefinite period of time.

An alternative with important effects upon the depression preventing and combating is
represented by swimming, one of the most complete practicing forms.
Its promoters even think that this sport is the most efficient intervention means, from
the following reasons:
- the effort required by swimming is considerably lower, due to the body
floatability;
- swimming facilitates the aerobic capacity development, in parallel with the joint
mobility and the muscular flexibility improvement;
- if the depressive subjects are also overweighed or obese, the swimming beneficial
effects are multiplied.
By starting from these premises, we present a program for the subjects able to swim,
but who haven’t practiced for a long time. The effort may be continuous (a single swimming
workout) or fragmented in many workouts, depending on the subject’s availabilities, the break
being active (walking in a less deep water). The aim is to make the subject swim, with no
break, for 15 to 20 minutes.
1 2 3 4 5 6 7
1 5 - 5 - 5 - -
2 5 - 10 - 5 - -
3 10 - 5 - 10 - -
4 10 - 10 - 10 - -
5 10 - 15 - 10 - -
6 15 - 10 - 15 - -
7 15 - 15 - 15 - -
8 20 - 15 - 20 - -
9 20 - 20 - 20 - -
Another recommended activity-type is cycling, for which we present a program
destined to the beginners. As in the previous programs, we won’t refer to pace or to the
movement speeds, because the main purpose is to make the subject feel this activity as a
pleasure, the only one he can be addicted to.
1 2 3 4 5 6 7
1 15 - 15 - 15 - -
2 15 - 20 - 15 - -
3 20 - 15 - 20 - -
4 20 - 20 - 20 - -
5 20 - 25 - 20 - -
6 25 - 20 - 25 - -
7 25 - 25 - 25 - -
8 25 - 30 - 25 - -
9 30 - 25 - 30 - -
If the work duration is longer or if the activity is more intense, a special attention will
be given to the body hydration.
If the program aims at the work with weights, some general methodical aspects have
to be taken into consideration:
- it is possible to work both with weights and at different sport apparatus or
115
installations;
- the loads will be increased in relatively small quantities;
- during the breaks, that will be long enough, it is possible to perform stretching
exercises;
- either if the aim is to develop strength or the local muscular strength, the overload
principle is fundamental;
- if the subject wants to develop his strength, 1 or 2 series of 6 repetitions will be
planned;
- if the subject is interested only in his general muscular tonification, the selected
weights will allow him to perform 10 to 12 repetitions, 1 to 2 series (S) x 10 to 12 repetitions
(R);
- the chosen loads won’t make the subject feel any discomfort and will reduce the
traumatic risk, if the main objective is the muscular tonification, and not necessarily the
strength development.
WEEK DAY/ number of series and repetitions

1 2 3 4 5 6 7
1 1S/10R - 1S/10R - 1S/10R - -
2 1S/10R - 1S/10R - 1S/10R - -
3 1S/12R - 1S/10R - 1S/12R - -
4 1S/12R - 1S/12R - 1S/12R - -
5 2S/10R - 1S/12R - 2S/10R - -
6 2S/10R - 2S/10R - 2S/10R - -
7 2S/12R - 2S/10R - 2S/12R - -
8 2S/12R - 2S/12R - 2S/12R - -
9 2S/12R - 2S/12R - 2S/12R - -
Conclusions
1. Having in view the proliferation of the number of subjects with different addiction
types, the advanced countries have institutionalized numerous programs, in order to support
the respective persons to give up their addiction.
2. In Romania, the few programs of the kind are the result of some interdisciplinary
researches, many of them relying on the behavioral theories and on the good practice
standards from: physical education, sports science, education for health etc.
3. The programs conceived for the addicted subjects will be assigned to the dynamic
fitness components, harmonized with the muscular strengthening, recovery and relaxation
techniques. The musical accompaniment, the energetic release and charging, the fulfillment of
the need of communicating through movement, the good mood during the lessons, all these
represent solid arguments in favor of this activity-type practicing.
4. The curricula for physical education, an essential component of any program for
health, aims at initiating in subjects an active life style, that lasts as long as possible.
116
METODOLOGIE DE ANTRENAMENT ÎN NATAŢIE PE SIMULATORUL DE

CONDIŢII ”ERGOSIM”
Silviu SALGĂU1
Gheorghe IORGULESCU2
Mihai Marius CRETEANU3
1
2
CSS Ploiesti
3
CSS Resita
Cuvinte cheie: nataţie, antrenament, simulator de condiţii

Rezumat
Antrenamentul pe simulatorul de condiţii cuprinde o arie largă de metode de lucru.
Antrenamentul este individualizat în funcţie de procedeele de înot şi probele de concurs ale
fiecărui sportiv. Pentru a obţine informaţii cât mai corecte şi mai apropiate de nivelul de
pregătire a sportivilor, s-au introdus în programul de antrenament pe simulator probe de
control şi verificare.
Introducere
Antrenamentele speciale pe simulatorul de condiţii în nataţie au următoarele scopuri :
- creşterea nivelului de forţă;
- optimizarea lungimii de tracţiune a braţului până la limita fiziologică;
- simetrizarea parametrilor de acţiune al braţelor prin alte mijloace decât
cele folosite la bazinul de nataţie;
- corectarea parametrilor care intervin în mişcarea specifică (lungime de
tracţiune, forţa de tracţiune, timp de acţiune, timp de revenire).
Toate aceste cerinţe sunt realizate prin diverse tipuri de exerciţii bazate pe control
neuro-muscular.
Prin prelucrarea execuţiilor şi afişarea informaţiilor în timp real şi furnizarea
instantanee a informaţiilor necesare controlului şi reorganizării continue a mişcării, sportivul
are posibilitatea să urmărească pe monitor, moment de moment, evoluţia sa, ceea ce asigură
condiţii deosebite de reglare de la o execuţie la alta şi chiar în interiorul execuţiei. Tipurile de
informaţii au o mare varietate, în funcţie de aplicaţiile existente.
Pregătirea constă în efectuarea unor serii de exerciţii de forţa dinamică pe mişcare
specifică, cu control la acelaşi/diferite nivele de forţă. Lucrul se desfăşoară progresiv după
următorii paşi:
- pentru fiecare sportiv, se determină nivelul maxim de forţă la care acesta poate lucra;
- dezvoltarea nivelului de control cu accent pe simetrizarea acţiunii braţelor, în prima parte a
pregătirii.
Forma curbei de forţă aleasă ca model, solicită din partea sportivului un mecanism
complex al controlului neuro-muscular, mecanism în care există trei faze distincte:
- realizarea unui "atac"/ început de mişcare rapid şi controlat;
- menţinerea unui “platoului de forţă” constant şi controlat;
- executarea unui sfârşit de mişcare/"degajare"; menţinerea forţei la aceiaşi valoare
(valoarea începutului mişcării de tracţiune “atacul” precum şi a mişcării propriu-zise “platoul
de forţă”). În cele mai multe cazuri viteza de deplasare a braţului, trebuie să fie superioară în
această fază a mişcării.
Atenţia acordată "atacului" atrage după sine antrenarea unei intrări rapide în contracţie
a musculaturii specifice şi realizarea, în mişcarea specifică în apă, a unei "apucări" eficiente a
117
apei.
“Realizarea platoului de forţă, apelând la un complicat joc inhibiţie-excitaţie, aduce
după sine o rafinare senzorio-motorie a acţiunii specifice”(Pierre de Hillerin). Efectele sunt
orientate către creşterea controlului conştient, al sprijinului pe apă, în mişcarea specifică.
Trebuie să luăm în considerare şi corectitudinea de executare a mişcării în această fază,
deoarece sportivii tind să realizeze sarcina dată printr-o mişcare în care forţa reprezintă pentru
ei “realizarea temei” (intr-o prima situaţie). În aceasta situaţie exista pericolul să antrenam o
mişcare care poate avea urmări negative în evoluţia mişcării (d.p.d.v. al tehnicii şi al
transferului simulator - bazin).
O importanţă deosebită trebuie acordată realizării modelului de forţă în finalul
mişcării. Realizarea unei forţe ridicate pană la sfârşitul mişcării are ca efect creşterea puterii
braţelor pe faza finală a execuţiei. Prin aceasta, se obţin: creşterea gradului de control al
finalizării fiecărui ciclu şi o mărire a influentei acestei părţi de acţiune în ansamblul fiecărei
faze motoare în mişcarea din apă.
O altă variantă de lucru a constat în creşterea treptată a numărului de serii, păstrându-
se acelaşi nivel de forţă.
Cerinţe calitative pentru desfăşurarea controlului
Specificitatea – Respectarea în cât mai mare măsură a cerinţelor externe şi interne ale
efortului muscular specific.
Cu cât testele şi probele aplicate sunt mai aproape de acest specific, cu atât
informaţiile obţinute au o valoare mai mare în expertizarea întreprinsă. Astfel este necesar să
se realizeze un antrenament suplimentar susţinut pe simulatorul de condiţii (condiţia de bază
constă în respectarea cât mai mult a gradului de specificitate a sportului respectiv).
În cazul nataţiei, această specificitate ţine cont de mediul de lucru (diferenţe de lucru
şi antrenament dintre mediul natural – apa, şi antrenamentul de control neuromuscular
susţinut pe simulator), ţinând cont de factorii de performanţă.
Periodicitatea – Prevederea momentelor de control în mod periodic asigură evaluarea
efectelor antrenamentului şi înlătură pericolul dezinformării care poate apărea atunci când
luăm în considerare date întâmplătoare.
Consecvența – Efectuarea controlului la termenele stabilite este absolut necesară pentru
compararea rezultatelor şi determinarea sensului modificărilor care apar.
Tehnici de lucru
Exemplificarea metodelor şi a programelor de calculator în antrenamentele de înot:
Antrenamentul pe simulatorul de condiţii cuprinde o arie largă de metode de lucru.
Antrenamentul este individualizat în funcţie de procedeele de înot şi probele de concurs ale
fiecărui sportiv. Pentru a obţine informaţii cât mai corecte şi mai aproapiate de nivelul de
pregătire a sportivilor, s-au introdus în programul de antrenament pe simulator probe de
control şi verificare după cum urmează:
• Proba maximală: constă în efectuarea de către sportiv a două serii de 100m cu un
interval de pauză cuprins între 3,5 min. şi 5 min. Începerea exerciţiului se face la semnal
sonor urmărind ca sportivul să execute mişcările la un nivel de forţa cât mai ridicat, cu o
lungime de tracţiune proporţională cu anvergura braţelor acestuia. Viteza este direct
proporţională cu puterea dezvoltată pe ciclu de mişcare (puterea depinde de forţă, de lungimea
de tracţiune şi de timpul activ – pasiv). Această probă se desfăşoară la o perioadă de două
săptămâni.
• Probele de bază: constau în efectuarea de către sportiv a probelor de concurs
(toate aceste probe sunt efectuate pe distanţele şi procedeele în care va concura).
• Probele pe distanţă (50 m, 100 m, 200 m, 400 m, 800 m, 1500 m) şi procedee
(crowl, spate, bras, fluture) au loc în fiecare ultimă săptămână din lună.
118
În urma analizei acestor teste, precum şi a specificului antrenamentelor susţinute de către

sportivi la bazin, se trece la planificarea antrenamentelor personalizate urmărindu-se ca în
cadrul acestora să se intervină sau să se îmbunătăţească anumiţi parametri (forţă, viteză,
lungime).
Scopul acestor testări îl reprezintă nevoia de a compara în evoluţie criteriul de
performanţă care este (în cazul nostru) viteza medie de cursă.
1. Exerciţii de control – neuro-muscular pe mişcare specifică (fig.1; ex.1):
Sunt antrenamente speciale care au ca obiectiv creşterea capacităţii de control neuro-
muscular specific. Sportivul poate observa şi interveni în acelaşi timp asupra mişcării de
tracţiune din momentul atacului (care variază în funcţie de punctul de plecare a acţiunii), în
timpul şi pe traiectoria mişcării, precum şi asupra degajării (finalului de tracţiune) care este în
raport direct cu începutul mişcării (atacul).
atacul platforma de forţa degajare

Fig. 1
Exerciţiul_1
Respectând cerinţele şi sarcinile pe care sportivul le are de îndeplinit, acesta poate să

realizeze o mişcare eficientă şi corectă d.p.d.v. tehnic, având posibilitatea de reglare şi
119
corecţie continuă a acesteia. Faptul ca sportivii au acces permanent la informaţie, duce la o

învăţare mai rapidă şi poate facilita corectarea anumitor aspecte ale tehnicii specifice.
Avantajul acestui model constă în faptul ca există în permanenţă control asupra
mişcării (atac şi degajare) .
2. Exerciţiu de corectare a lungimi de tracţiune
Exerciţiul vizează în special calitatea execuţiei, astfel ca sportivul are de făcut, pentru
început, un număr relativ mic de execuţii cu obligativitatea de a respecta anumite valori,
forme, condiţii de forţă, viteză sau lungime de tracţiune, ca şi condiţii de corectitudine şi
îndeplinire a sarcinii. Acest exerciţiu pune accent pe momentele de “atac” şi “degajare” în
apă, în raport direct cu distanţa parcursă şi timpul obţinut în exerciţiul impus. ( fig. 2 ; ex.2 )
fig. 2. – Model de forţa funcţie de poziţie.
degajare braţ stâng degajare braţ drept lungime

tracţiune
atac braţ stâng atac braţ drept
Exerciţiul 2
Este foarte important ca sportivii să realizeze constant aceiaşi lungime de tracţiune

(mişcare) şi să dezvolte relativ aceiaşi forţa pe parcursul probelor.
120
3. Exerciţiu de dozare a efortului în cursă

Acest exerciţiu obligă sportivul să respecte un grafic de cursă stabilit înainte. Proba se
desfăşoară pe distanţe (în funcţie de probele sportivului: 100 m, 200 m, 400 m etc.) şi permite
împărţirea acesteia în mai multe secvenţe cu timpi diferiţi calculaţi din timpul de cursă al
sportivului. Aceşti timpi sunt reprezentaţi pe monitorul calculatorului ca fiind ai unui adversar
pe care sportivul nostru trebuie să-l învingă. Scopul acestui tip de exerciţiu este acela de a-l
învăţa pe sportiv cum să-şi dozeze energia pe parcursul unei probe şi importanţa stabiliri unei
tactici de cursă.
Exemplu: să presupunem că la o proba de 200m liber timpul sportivului este de
1.51min în bazin; împărţim proba în 4x50m şi pentru fiecare 50m stabilim un timp astfel încât
totalul celor 4x50m să fie în jurul timpului de 1.53 – 1.54:
primul 50m – 38s
50m - 39s
50m - 39.2s
50m - 38.5s
Acest exerciţiu se poate executa cu afişarea graficului de forţă ( fig. 3)
sau cu limite de viteză ( inferioară / superioară ), ( fig. 4 ), ( ex..3 )
Fig. 3 – Dozare a efortului cu afişarea graficului de forţă.
Fig. 4 – Dozare a efortului cu limite de viteză.
limita superioară de viteză

limita inferioară de viteză
121
Trebuie mentionat ca în aceste probe, sportivul nu are de îndeplinit numai o anumită

viteză. În analiza datelor se va ţine cont şi de ceilalţi parametri (în principal forţa, timpi activi
– pasivi, lungime de tracţiune). Este necesar ca sportivii să realizeze viteze cat mai mari
respectând totodată şi celelalte componente ale mişcării, respectiv forţa şi lungime de
tracţiune.
Exerciţiul 3
4. Controlul forţei de tracţiune în regimuri diferite ale vitezei de tracţiune

Sportivului i se propune ca model un anumit nivel de forţă de tracţiune pe braţe, nivel
care creşte treptat până la valoarea propusă. Această valoare este apropiată de nivelul maxim
de forţă pe care sportivul îl poate dezvolta în timpul unei curse, iar nivelul maxim se poate
determina prin intermediul unei probe maximale efectuate de sportiv (de exemplu pe o
distanţă de 100 m).
Programul de calculator este conceput astfel încât sportivul trebuie să ajungă treptat la
nivelul de forţă impus prin intermediul modelului. Acest fapt oferă posibilitatea de a varia regimul
de lucru, putându-se pune accent în exerciţiu pe forţa în regim de rezistenţă sau pe forţa în regim de
viteză. Programul se poate adapta în funcţie de cerinţele perioadei de pregătire sau în funcţie de
proba de concurs pentru care se pregăteşte sportivul (viteză: 50 m, 100 m, 200 m, sau fond: 400 m,
800 m, 1500 m).
Acest tip de exerciţiu cuprinde două regimuri de lucru: maximal şi mediu.
maximal – se depăşeşte nivelul de forţă şi constanta de frână
mediu - se merge dinspre rezistenţă-forţă spre rezistenţă-forţă -viteză ( fig. 5 )
Fig. 5 - Control de forţă la diferite regimuri de viteză.
122
În funcţie de evoluţiile anterioare din cadrul antrenamentelor, se stabilesc programe de

lucru individualizate, folosindu-se un program de calculator care oferă posibilitatea
diversificării regimului de lucru, putându-se pune accent în exerciţiu pe forţă în regim de
rezistenţă sau pe forţa în regim de viteză. Exerciţiile cuprind 5 serii a câte 120” , în
următoarea ordine a nivelului de forţă: 75%, 85%, 95%, 85%, 75% din maxim, 75%, 85%,
95% din maxim. Pe măsura adaptărilor produse, nivelul de referinţă este modificat progresiv,
în sens crescător, valorile procentuale încadrându-se în aceeaşi succesivitate. S-a acordat
atenţie modificării stimulului pentru dezvoltarea forţei, dar în condiţiile concentrării atenţiei
asupra realizării unui control cât mai bun privind păstrarea nivelului de forţa pe toată
traiectoria de mişcare precisă sau pe durată programată de lucru.
Sportivii efectuează în fiecare şedinţă de pregătire (în funcţie de programul de
calculator utilizat) 4-5 serii repetări, timp sau distanţă, la un nivel mediu de forţă (cca. 60-
70% din maxim), în fiecare tip de mişcare. Fiecare serie primeşte o apreciere sub formă de
notă. Ulterior se introduc elemente de dificultate constând fie în mărirea coeficientului de
frânare al aparatului (fapt care implică mărirea timpului de lucru) şi păstrarea nivelului de
forţă, fie în impunerea treptată a unor forţe mai mari.
Bibliografie
1. ALEXE, N. - Planificarea antrenamentului sportiv.Bucureşti, 1991
2. COUNSILMAN, E.J. - Manual pentru înotul sportiv, pentru antrenori şi înotători,
Bucureşti, ANEFS
3. HARRE, Dietrich. - Teoria antrenamentului, Editura Stadion, Bucureşti, 1973
4. HILLERIN, P. – PhD report: "Puncte de vedere teoretice şi metodologice privitoare la
învăţarea motrică", 1995
5. OZOLIN, N.G. - Metodica antrenamentului sportiv, Editura Stadion, Bucureşti, 1978
6. MARINESCU, G. - Nataţie, note de curs pentru colegiu, ANEFS Bucureşti, 1994
7. MANNO, R. - Teoria antrenamentului sportiv - baze teoretice, mijloace şi metode
referitoare la înot, CCEFS, Bucureşti, 1985
TRAINING METHODOLOGY ON THE ERGOSIM CONDITION SIMULATOR IN

SWIMMING
Silviu SALGĂU
University of Bacău
Gheorghe IORGULESCU
CSS Ploiesti
Mihai Marius CRETEANU
CSS Resita
Keywords: swimming, training, condition simulator
Abstract
The training on the condition simulator allows a wide range of training methods. The
training is individually adapted to each swimming style and race.
In order to gather relevant data, different control tests were included into the training
program on the computer simulator.
123
Introduction
The goals of the special training on the condition simulator in swimming are as
follows:
- to increase the force level;
- to optimize the arm traction length to the physiological limit;
- to balance the arm action parameters using other means then those used in a
swimming pool;
- to correct the parameters implied in the specific movement (traction length,
traction force, action time, recovery time);
All these requirements can be achieved through different types of exercises based on
the neuromuscular control.
Due to the performance processing, the information displayed in real-time and the
instantaneous supply with information for the movement control and reorganization, the
athlete can observe permanently his performance on a monitor. This leads to a permanent
adjustment of the movements. The information is various, depending on the ongoing
applications.
The training consists in performing a series of dynamic force exercises during the
specific movement, with control at the same or different force levels. The work follows the
following steps:
- the maximum force level is established for each swimmer;
- during the first stage of training, the control level is developed with a focus on the
symmetry of arm actions.
The shape of the force curve used as a pattern relates to the swimmer’s complex
neuromuscular control. This mechanism implies three distinct stages:
- an "attack" or a quick and controlled movement start;
- maintaining a constant and controlled " force plateau";
- performing a movement finish /"release"; maintaining the force at a constant level
(the value of the beginning of the traction movement - the attack and of the
movement itself – the force plateau). In many cases, the speed of arm motion must
be higher in this movement stage.
The focus on the "attack" calls for a quick action training of the specific muscle and
the performing of a specific movement into the water, an efficient water "grabbing".
"The achievement of "force plateau", which relates to a complicated inhibition-
excitation game, produces a sensorial-motor accomplishment of the specific action." (Pierre
de Hillerin). The effects are oriented towards the increasing of the conscious control, the
support on the water, during the specific movement. During this stage, the movement
performance accuracy must be taken into account, because the athletes usually perform a
movement in which the strength is being seen as the only task. In this situation, there is a risk
to train and encourage a sort of movement which will have a negative impact on the future
movement progress (as far as the swimming technique and the simulator – pool transfer are
concerned).
A special attention must be paid to the force pattern achieved at the end of the
movement. A high level of force implies a high level of arm strength during the final stage of
the movement. This increases the control in finishing each cycle and the influence of this
action stage on each motor phase of the movement into the water.
Other training possibility consists in gradually increasing the number of set of repeats,
maintaining a constant level of force.
Quality requirements during the control
Specificity – to respect the internal and external conditions of the specific muscle
effort.
124
The more appropriate the tests and trials are, the more reliable the information is. It is
necessary to perform an additional training on the condition simulator (the basic condition is
to respect the specificity of each sports branch).
As far as the swimming is concerned, the specificity takes into account the work
environment (the differences between working into the water and the neuromuscular control
training on the simulator) and the sports performance criteria.
Periodicity – to establish a periodic control schedule which provides data for the
assessment of the training effects and eliminates the possible misinformation based on
random data.
Consistency – to respect the control schedule in due time is absolutely necessary in
comparing the results and defining the direction of training.
Training techniques
Examples of methods and software in swimming training
The training on the condition simulator allows a wide range of training methods. The
training is individually adapted to each swimming style and race. In order to gather relevant
data, the following control tests were included into the training program on the computer
simulator:
• Maximal test: consists in performing two series of 100m with a time break of 3.5 or 5
minutes between them. The start time is triggered by an acoustic signal; the athlete
must perform the movements at a high force level. The traction length must be
proportional to the athlete’s arm span. The speed varies directly with the power
developed during a movement cycle (the power depends on the strength, the traction
length and the active-passive time). This test is carried out for two weeks.
• Basic tests: consist in performing the contest races (all tests are carried out on the
distance and the style the athlete will use in the competition)
• Swimming tests (different distance – 50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m;
different style – crawl, backstroke, breaststroke, and butterfly) are performed during
the last week of each month.
After the test analysis and taking into account the specificity of the training into the
swimming pool, specific trainings are designed for each athlete. The training aims at
improving certain parameters (strength, speed, length).
The goal of these tests is to observe the evolution and compare the performance criterion
(the race average speed).
1. Neuromuscular control exercises during the specific movement (Figure 1,
Exercise 1)
There are special training sessions which aim at increasing the specific neuromuscular
control ability. The athlete can monitor and interfere on the traction movement in the attack
moment (which depends on the starting point of the action) and during the movement and its
direction, and on the final moment of traction (which is directly correlated with the start
moment – the attack).
125
attack force plateau release

Fig. 1
Exercise_1
Taking into account the tasks and goals which must be achieved, the athlete can
perform an effective and correct movement from the technical point of view. The athlete has
the possibility to adjust and correct continuously his or her movements. The fact that the
athletes are permanently provided with information leads to a better movement learning and
facilitates the correction of some specific technique aspects.
The advantage of this pattern consists in the permanent control of the movement
(attack and release).
2. Exercise of traction length correction
The speed exercise is focused on the quality of performance. At the beginning, the
athlete performs only a few sets of exercises, being forced to comply with certain values and
conditions of force, speed or traction length. This type of exercise emphasizes the moments of
attack and release in the water, taking into account the swimming distance and the time which
were established for the pattern exercise (Figure 2, Exercise 2).
Fig. 2. – Force pattern versus position
126
left arm release right arm release traction

length
left arm attack right arm attack
Exercise 2
It is very important that the athletes to achieve constantly the same traction
(movement) length and to develop almost the same strength during the races.
3. Exercise of effort management in race
This exercise urges the athlete to comply with the previously established race diagram.
The different length of races (100m, 200m, 400m, etc) can be divided into a number of
sequences, each of them with performed in a time related to the total race time. These times
appear on the monitor as being registered for other competitor and our athlete must swim
against this competitor. The aim of this exercise is to teach an athlete how to distribute his or
her energy during the race and the importance of a race strategy.
Example: During the 200m freestyle race an athlete is registered in 1.51 minutes in the
pool; the distance is split into four 50m sequences. Each sequence is allotted a time so that the
total time is around 1.53-1.54 minutes:
First 50m - 38s
50m - 39s
50m - 39.2s
127
50m - 38.5s
This exercise can be performed with either the force diagram (Figure 3) or the velocity
limits (Figure 4) displayed (Exercise 3).
Fig. 3 – Effort management with displayed force diagram
Fig. 4 – Effort management with displayed velocity limits
Upper velocity limit

Lower velocity limit
Data analysis must take into account not only the athlete’s velocity, but also other
parameters such as: strength, active-passive times, and traction length. It is necessary to
achieve higher speed values only correlated with other movement components: strength and
traction length.
128
Exercise 3
4. Traction force control at different values of traction speed

A certain pattern of the arm traction force level is proposed to the athlete and this level
is gradually increased until the desired value is reached. This value is close to the maximum
level of force an athlete can develop during the race. The maximum level can be determined
while performing a maximal event (the 100m race, for example).
The computer software is designed so that the swimmer to achieve gradually the force
level established as a pattern. This offers the possibility to diversify the training routine,
emphasizing the force training in braking conditions or the force training in speed conditions.
The software can be adapted according to the training stages or to the race type (speed events:
50m, 100m, 200m; distance events: 400m, 800m 1500m).
This exercise type comprises two work routines: maximal and average:
Maximal – the force level and the braking coefficient are overcome;
Average – working from strength - force pattern to strength - force- speed pattern (Fig.5)
Figure 5 - Force control at different speed values
Taking into account the previous performances and results, individual work routine is
designed for each athlete, using a computer software that can diversify the work practice,
emphasizing the force exercise based on strength or the force exercises based on speed. These
exercises consist in five series of 120” with the following usage of the force level: 75 per cent,
85 per cent, 95 per cent, 85 per cent and 75 per cent of the maximum value; 75 per cent, 85
per cent and 95 per cent of the maximum value. As the adaptations are developed, the
129
reference level is progressively modified (increasingly); the percentages follow the same
pattern. A special attention was paid to the stimulus modification for a proper force
development. A good control on the maintenance of a constant force level during the
movement or on the duration of the training session must be taken into account.
According to the computer software utilized, the athletes perform four or five sets of
repetitions at each training session, time or distance, using the average force level (about 60-
70 per cent of the maximum value) in each type of movement. Each set of performance is
granted a mark. Some elements of difficulty are then introduced. These elements can consist
either in increasing the braking coefficient of the apparatus (implying the increase of the work
time) at a constant force level or in a gradually increasing of the force levels.
STRATEGII DE OPTIMIZARE A LUCRULUI IN ECHIPA IN BASCHETUL MODERN
Julien Leonard FLEANCU,

Victor BADESCU
Ionut Traian MERCEA
Universitatea din Piteşti, FEFS
Cuvinte cheie: baschet, echipa, strategi, optimizare
Rezumat
Pentru o societate, familie şi pentru funcţionarea socială, în general, oamenii îşi
conjugă eforturile de imaginaţie pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii prin îndeplinirea
obiectivelor comune. Principale probleme cu care se confruntă umanitatea are nevoie de un
răspuns la întrebarea "Cum va interacţiona şi va coopera în mod eficient o viaţă mai bună
pentru toţi oamenii, protejând în acelaşi timp de resursele planetei? "
În jocul de baschet modern, lucrul în echipă este esenţial pentru atingerea performanţei
şi realizarea obiectivelor. Pregătirea şi consolidarea echipelor de baschet de performanţă sunt
procese care necesită un efort considerabil şi de profundare a cunoaşterii tuturor fazelor pe
foaia de parcurs şi de dificultăţile care pot apărea.
Introducere
La baza societatii, a familiei si a functionarii sociale in general sta modul in care
oamenii imbina efortul si imaginatia pentru a imbunatatii calitatea vietii prin atingerea
obiectivelor comune.Provocarile principale cu care se confrunta omenirea cer raspuns la
urmatoarea intrebare:cum anume putem interactiona si coopera eficient in vederea unei vietii
mai bune pentru oameni, protejind in acelasi timp resursele planetei?
In jocul de baschet modern, lucrul in echipa este esential pentru atingerea
performantelor si realizarea obiectivelor propuse. Alcatuirea si consolidarea echipelor de
baschet de performanta reprezinta procese care impun un efort considerabil si cunoastewrea
profunda a tuturor etapelor si dificultatilor ce pot sa apara.
Scopul lucrarii este de identificare a strategiilor ce pot optimiza lucrul in echipa in
jnocul de baschet modern..
Ipoteza cercetarii. Presupunem ca identificarea strategiilor de optimizare a lucrului in
echipa, vor conduce la pbtinerea de performante superioare in competitii.
Echipe eficiente putem construi tinind cont de urmatoarele :
1. echipele trebuie sa aiba de executat sarcini interesante :
2. indivizii trebuie sa simta ca au un rol important in soarta echipei:
130
3. indivizii trebuie sa aiba de executat sarcini intewresante:

4. contributiiile individuale trebuie sa fie indispensabile, unice si evaluate in
conformitate cu un standard:
5. trebuie sa existe obiective clare de echipa insotite de feedback in vederea atingerii
performantei.
Tabelul nr. 1
Echipa ineficienta Echipa eficienta

1. membrii izolati 1.scop si directie clare si comune
2. lipsa simtul.ui directiei sau al scopului 2. roluri clare
3. lipsa rolurilor clare 3. concentrare si perseverenta
4. lipsa sprijinului 4. creativi si flexibili
5. aparitia subgrupurilor 5. comunicare interna si externa
6. subminarea autoritatii liderului 6. devotament si implicare
7. lipsa de experienta 7.energie si entuziasm
8. lipsa planificarii sau erori in planificare 8. procese bine definite si gestionate
Cind joci la o echipa mare de baschet, nu conteaza cit de bgun e fiecare, ci cit de bine
colaboreaza si isi intelege stilul si miscarile.
Talentul in echipa erste uimitor.Individual subiectii pot fi extraordinari, dar din motive
oarecare, nu pot lucra impreuna ( este exemplul echipelor care au prea multe vedete).Atunci
talentul managerului este de a gasi combinatia magica, acel amestec de experientasi
deprinderi care imbina maturitatea, energia, hotarirea si crteativitatea.
Etapele de alcatuire si dezvoltare ale echipelor se afla in strinsa legatura cu nivelurile

de dezvoltare, deoarece echipa poate fi considerata o entitate individuala care trece de la
imaturitate la maturitate, printr o desfasurare minutioasa si eficace a cunostiintelor si a
abilitatiilor( fig. 1).
Nivel de dezvoltare etapa Stare stabila nivel de incredere, competente

/ maturity
siguranta Confuzie scazuta
respectul de sine Conflict-control
cooperare-consens
Dezvoltare canalizarea eforturilor ridicata
Figura 1. etapeledezvoltarii echipei
In cadrul echipelor este important ca membrii sa lucreze intr o atmosfera de siguranta

interpersonala, departe de atacuri si amenintari.
Daca ne punem intrebarea cum poate functiona o echipa astfel incit sa minimalizeze
conformismul, obedienta in fata autoritatii si efectele procedurilor defensive automate?
Acest lucru este posibil daca princip[ala prioritate a injdivizilor este atingerea
131
performantelor maxime in executarea unei sarcini.

Desfasurarea activitatii grupul;ui va reflecta masura in care membrii contribuie, se
implica sau modeleaza opiniile celorlalti.
Toti sunt receptivi la reactiile colegilor cu privire la propriilepozitii si
macceptamodelarea sau schimbarea acestoraq de catre echipa, indiferent de statutul pe care il
detin.
In cadrul unei echipe sportive de baschet, jucatorii se incurajeaza verbal reciproc pe3
parcursul jocului pentru a obtine rezultate mai bune.
Planificarea progresului si perfectionarii bazate pe echipa are un efect pozitiv si asupra
comunicarii si intelegerii din grup, determinindu i pe toti sa cunoaqsca necasitatile, obictivele,
valorile siperformantewle colegilor.
Concluzii:
1. Stadii;le de dezvoltare a echipelor de performanta in jocul de baschet,m presupun 5
stadii: formarea, etapa de agitatie, normarea, etapa de functionare si intreruperea
activitatii:
2. liderii echipelor de baschet trebuie sa creeze conditiile care sa asigure indeplinirea
sarcinii, formarea si mentinerea unitatii echipei, precum si instruirea si sustinerea
echipei in vederea sucesului:
3. Desfasurarea activitatii echipelor va reflecta masura in care jucatorii contribuie , se
implica sau modeleaza opiniile celorlalti.
Bibliografie:
1. Colibaba E. D. (1998) , Jocuri sportive. Teorie si metodica, Ed. Aldin Bucuresti
2. Eales White R. (2004) Cum sa formezi echipe eficiente, Ed. All Book Bucuresti;
3. Max Landsberg (2005) Leadership, Ed. Curtea veche, Bucuresti
4. West M. A. (2005) Lucrul in echipa, Ed. Polirom, Iasi.
STRATEGIES TO OPTIMIZE THE WORK TEAM IN MODERN BASKETBALL
Julien Leonard FLEANCU

Victor BADESCU
Ionut Traian MERCEA
University of Pitesti, PEF
Keywords: basketball, team, strategies, optimization.
Abstract
To the society, family and social functioning in general stand the way that people join
the effort and imagination to improve quality of life by achieving common objectives. The
main facing humanity require the following response to question „How we interact and
cooperate effectively to a better life for all people, while protecting the planet's resources? ”
In the modern game of basketball, teamwork is essential for achieving the performance and
achievement the objectives. Composition and strengthen basketball teams performance are
processes that require a considerable effort and deep knowledge of all phases of the roadmap
and the difficulties that can arise.
The purpose of this research is the identification of strategies that can optimize the
work team in modern basketball game.
The research hypothesis:
132
We suppose that the identifying of strategies to optimize the work team will lead to obtaining
superior performance in competitions.
We can build effective teams taking into account the following:
1. Teams must have executed the tasks in an interesting way
2. Individuals must feel they have a large volume in the fate of the team
3. individuals must have executed the tasks in an interesting way
4. Individual contributions must be indispensable, single and evouluate in accordance with a
standard.
5. There must be clear objectives accompanied by the team feedback in order to achieve
performance
Table number 1
Inefficient team Efficient team

1. Isolated members 1. Purpose and direction clear and common
2. Lack of sense of direction or purpose 2. Clear roles
3. Lack of clear roles 3. Concentration and perseverance
4. Lack of support 4. Creative and flexible
5. Appearance subgroups 5. Internal and external communication
6. Undermining the authority of leader 6. Selflessness and commitment
7. Lack of experience 7. energy and enthusiasm
8. Lack of planning or errors in planning 8. processes well defined and managed
When playing in a great basketball team, no matter how good is everyone, but how
good works and who understands style and moves. Talent in the team is amazing. Individual
subjects may be great, but for some reason, can not work together (example, when the team
has too many stars).
Then the talent of the manager is to find the magic combination, that mixture of
experience and skills that combines maturity, energy, determination and creativity.
Steps to the composition and development of the teams are in close touch with the
levels of development because the team can be considered an individual entity that passes
from immaturity to maturity through a thorough and effective development of knowledge and
skills (Figure 1).
Level of development Stage /Stable Condition Level of competence and

confidence
/ maturity
Safety Confusion Low
Self-respect Conflict-control
Consensus-cooperation
Development Channeling efforts High
Figure 1 Stages of development team
In the teams is important for members to work in an atmosphere of interpersonal

safety away from attacks and threats.
133
If we ask the question: how can a team work so that we minimize conformism,
obedience to the authority and the procedures defensive automatic?
This is possible if the main priority is individuals achieve maximum performance in
the execution of the task.
The activities of the group will reflect the extent to which members contribute, get
involved or shapes the views of others.
All are receptive to feedback from colleagues about their positions and accept
modeling or by changing their team, regardless of status that we have.
In a team sport efficient basketball, players are encouraging each other verbally during the
game to get better results.
Planning progress and improvement based team has a positive effect and the
communication and understanding of the group, determining them all to know the needs,
objectives, values and performance colleagues
Conclusions
1. Development studies of the teams performance in the game of basketball involves 5
stages: the training, phase of agitation, the standardization, phase of operation and the
interruption activity.
2. Leaders basketball teams should consider: creating conditions which ensure the
fulfillment of task, training and maintaining team unity, as well as training and support
team to success.
3. The activities teams will reflect the extent to which players contribute, get involved or
shapes the views of others.
ASPECTE PRIVIND FOLOSIREA BĂNCII DE GIMNASTICĂ ÎN LECŢIA DE

EDUCAŢIE FIZICĂ LA CICLUL LICEAL
Tatiana DOBRESCU1,
Păcuraru Alexandru2
Marian CREŢU3,
1
Universitatea din Bacau
2
Universitatea „Dunărea de Jos”
3
Cuvinte cheie: banca de gimnastică, lecţia de ducaţie fizică, liceu.
Rezumat
Utilizarea polivalentă a mijloacelor de învăţământ, în general, a băncii de gimnastică,
în particular, uşurează desfăşurarea lecţiei, influenţând favorabil obţinerea performanţei.
Aceste modalităţi multiple de folosire a băncii de gimnastică reprezintă o dovadă a
capacităţii de creativitate a cvadrelor de specialitate şi favorizează procesul de învăţământ
conducând la creşterea eficienţei activităţii didactice.
Material şi metodă
Punctul de plecare în alegerea acestei teme a fost convingerea că banca de gimnastică,
fiind un mijloc de învăţământ la îndemâna oricărui profesor de educaţie fizică, poate fi
utilizată cu succes pentru realizarea diverselor obiective ale lecţiei de educaţie fizică.
În formularea ipotezei m-am bazat pe faptul că mijloacele de învăţământ au un
134
caracter polivalent, putând să-şi asume funcţii diferite în situaţii diverse aşa cum opinează
I.Cerghit.
Astfel mi-am propus următoarea ipoteză: întrucât banca de gimnastică este un mijloc
de învăţământ prezent în orice sală de sport se presupune că aceasta este utilizată polivalent în
lecţiile de educaţie fizică cu teme din gimnastică.
Am utilizat ca metode de cercetare studiul materialului bibliografic, observaţia pe baza
unei grile de observaţie, metoda statistico-matematică şi reprezentarea grafică.
Cercetarea s-a desfăşurat în anul şcolar 2007-2008 în perioada noiembrie- martie, când
s-au desfăşurat lecţii cu teme din gimnastică.
Pentru a surprinde modalităţile în care poate fi utilizată banca de gimnastică am
efectuat observaţii, la un număr de 30 lecţii de educaţie fizică cu teme din gimnastică
desfăşurate la Colegiul „Vasile Alecsandri” din Bacău.
Aceste observaţii au fost consemnate în grila de observaţie care conţine 6 funcţii pe
care le poate avea banca de gimnastică: reper; obstacol; suport; aparat pentru însuşirea,
consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice; aparat pentru educarea calităţilor motrice
(coordonare, supleţe şi forţă), aparat ajutător pentru însuşirea unor elemente acrobatice şi
sărituri; înlocuitor al unor aparate.
Rezultate
Banca de gimnastică a fost folosită ca suport cu o pondere de 76,66 % (23 de lecţii)
pentru odihnă dar în nici o lecţie pentru realizarea unor jocuri de atenţie.
În 2 lecţii (6,66 %) odihna a fost organizată de către profesor. Într-o lecţie (3,33 %)
pentru explicaţii în veriga de însuşire, consolidare şi perfecţionare a deprinderilor şi
priceperilor motrice şi în altă lecţie (3,33 %) pentru aprecieri şi recomandări. În schimb pentru
odihna neorganizată, banca a fost utilizată de unii elevi în 21 de lecţii, ceea ce reprezintă o
pondere mare de 70% din totalul lecţiilor observate. Cea mai mare utilizare a fost în veriga de
însuşire, consolidare şi perfecţionare a deprinderilor motrice 14 lecţii (46,66 %) urmată de
verigile de dezvoltare a forţei şi revenirea organismului după efort câte 3 lecţii (10 %) şi în
veriga de educare a vitezei şi îndemânării 1 lecţie (3,33 %).
100,00% Suport
90,00%
80,00% Aparat pentru educarea calităţilor

motrice
70,00%
Reper
60,00%
50,00%
Obstacol
40,00%
30,00% Aparat pentru însuşirea,

consolidarea şi perfecţionarea
20,00% deprinderilor şi priceperilor motrice
10,00% Aparat ajutător pentru însuşirea

unor faze ale săriturilor cu sprijin
0,00%
1
Fig. 1 Modalităţi multiple de folosire a băncii de gimnastică
Datele din graficul realizat (fig. 1), relevă faptul că banca de gimnastică a fost utilizată
ca reper în jumătate din lecţiile observate. În 9 lecţii (30 %), a fost folosită în veriga de
pregătire a organismului pentru efort pentru a fi ocolită prin diferite variante de mers şi
alergare. Băncile au fost aşezate transversal pe lungimea sălii, pe diagonală şi longitudinal pe
lăţimea sălii.
Tot ca reper am întâlnit-o în 6 lecţii (20 %) pentru pornirea în ştafete în veriga de
135
însuşire, consolidare şi perfecţionare a deprinderilor şi priceperilor motrice, precum şi în

veriga de educare a forţei şi/sau rezistenţei. Numărul lecţiilor în care banca de gimnastică a
fost folosită ca reper în cele două verigi este acelaşi, şi anume 3, reprezentând 10 % din
lecţiile observate.
Ca obstacol banca a fost utilizată în 7 lecţii (23,33%) dar numai pentru efectuarea
unor variante de sărituri. În 4 lecţii (13,33%) au fost prezente în veriga de pregătire a
organismului pentru efort iar în 3 lecţii (10 %) în veriga de educare a forţei. În două lecţii
(6,66 %) săriturile peste banca aşezată longitudinal au fost incluse în circuite iar într-o singură
lecţie (3,33 %) acestea au fost aplicate izolat.
În ceea ce priveşte folosirea băncii de gimnastică ca aparat pentru educarea
aptitudinilor motrice, s-a folosit cu precădere pentru educarea îndemânării şi forţei fiind
neglijată total supleţea.
Pentru educarea îndemânării s-a acţionat în 20 % din lecţii (6 lecţii) prin intermediul
parcursurilor aplicative în care s-au introdus exerciţii de echilibru în 5 lecţii (16,66 %), târâre
într-o lecţie (3,33 %) şi căţărare în 2 lecţii (6,66 %).
Educarea forţei s-a realizat în 43,33 % din lecţii (13 lecţii) utilizându-se atât exerciţii
de dezvoltare fizică generală în 5 lecţii; 16,66 % - cât şi parcursuri aplicative în 8 lecţii; 26,66.
Cele din urmă au cuprins exerciţii de târâre în 5 lecţii (16,66 %) şi căţărare în 3 lecţii (10%)
Funcţia de aparat pentru însuşirea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor
motrice banca de gimnastică nu a fost prezentă în nici o lecţie pentru realizarea unor teme
ritmice sau exerciţii pentru prelucrarea analitică a aparatului locomotor. Acest lucru s-ar putea
datora faptului că profesorii din şcolile la care s-au efectuat observaţiile nu au cunoştinţe
despre temele ritmice şi preferă să utilizeze numai exerciţii libere, ceea ce exprimă lipsa de
preocupare pentru varietate în lecţia de educaţie fizică cu teme din gimnastică.
Banca a fost utilizată numai în 10 % din lecţii (3 lecţii) în cadrul unor parcursuri
aplicative urmărindu-se consolidarea şi perfecţionarea unor deprinderi motrice aplicative. Ea a
servit pentru echilibru într-o lecţie (3,33 %); târâre în 2 lecţii (6,66 %); căţărare în 3 lecţii (10
%). Aceste deprinderi motrice nu au fost exersate separat în nici o lecţie.
În procent de 6,66 % banca a servit la efectuarea unor exerciţii de echilibru în veriga
de pregătire a organismului pentru efort.
Menţionez că nu am luat în considerate transportul băncii realizat pentru organizarea
materială în lecţiile observate.
Ca aparat pentru însuşirea unor deprinderi specifice gimnasticii, elemente acrobatice
şi sărituri cu sprijin, banca de gimnastică a fost utilizată puţin. Doar în 4 lecţii – 13,33 %, a
servit pentru însuşirea aterizării, fază a săriturilor cu sprijin.
Funcţia de înlocuitor de aparat şi de aparat pentru corectarea unor atitudini şi
deficienţe fizice n-a fost prezentă în nici una dintre lecţiile observate.
Concluzii:
1.Optimizarea procesului didactic presupune valorificarea la maximum a
posibilităţilor de utilizare a mijloacelor de învăţământ. Banca de gimnastică este un mijloc de
învăţământ clasic prezent în orice şcoală, indiferent de nivelul condiţiilor materiale, care oferă
o gamă largă de utilizări în lecţia de educaţie fizică. Varietatea în care se poate folosi înlătură
monotonia, sporeşte interesul colectivului de elevi, creşte atractivitatea lecţiilor.
2. Cercetarea aplicativă realizată de noi relevă faptul că acest mijloc de învăţământ nu
este utilizat în lecţiile cu teme din gimnastică pe măsura valenţelor lui. Din cele 8 funcţii ale
băncii de gimnastică identificate de noi, în lecţii observate au fost prezente 6. Au lipsit cele de
înlocuitor de aparat şi aparat pentru corectarea unor atitudini şi deficienţe fizice.
Ierarhizând ponderea de utilizare a băncii în cele 30 de lecţii de educaţie fizică cu teme
din gimnastică observate constatăm că cel mai mult este folosită ca suport pentru odihnă în 23
de lecţii (76,66 %). Considerăm că procentajul de 70 % (21 lecţii) din lecţii în care unii elevi
136
utilizează banca de gimnastică pentru odihnă este prea mare. Acest lucru s-ar putea datora, pe
de o parte, dozării greşite a efortului de către profesori sau lipsei de atractivitate a lecţiei. Pe
de altă parte comodităţii elevilor şi/sau indisciplinei.
În ordine descrescătoare a ponderii se situează: utilizarea băncii ca aparat pentru
educarea calităţilor motrice, îndemânare şi forţă, 63,33 % (19 lecţii); reper 50 % (15 lecţii);
obstacol pentru sărituri 23,33 % (7 lecţii); aparat pentru însuşirea consolidarea şi
perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice 16,66 % (5 lecţii); aparat ajutător (numai
pentru însuşirea aterizării – fază a săriturilor cu sprijin), 13,33 % (4 lecţii).
3. Utilizarea polivalentă a mijloacelor de învăţământ, în general, a băncii de
gimnastică, în particular, uşurează desfăşurarea lecţiei, influenţând favorabil obţinerea
performanţei. Aceste modalităţi multiple de folosire a băncii de gimnastică reprezintă o
dovadă a capacităţii de creativitate a cvadrelor de specialitate şi favorizează procesul de
învăţământ conducând la creşterea eficienţei activităţii didactice.
Bibliografie:
1. Bănăţan, O., 1983, Banca de gimnastică, Ed. Sport - Turism, 1983.
2. Cerghit, I., 1988, Mijloace de învăţământ şi strategii didactice în Curs de pedagogie,
Universitatea Bucureşti,.
3. Durali, S., Geay, S., Perriot, C., Rolan, H., 2002, La realite des pratiques en EPS, Revue
EPS, nr. 296, p. 35-38.
4. Mucica, T., 1988, Creşterea eficienţei lecţiei prin utilizarea mijloacelor de învăţământ,
Revista de pedagogie, nr. 9, p. 6-9.
5. Wuthrich, P., 1997, Les outils les plus simples sont souvent les meilleurs, Rev. Macolin,
nr. 7., p. 12-13.
ASPECTS OF USING THE GYMNASTIC BENCH DURING THE PHYSICAL

EDUCATION LESSON IN THE HIGH SCHOOL CYCLE
Tatiana DOBRESCU1,
Alexandru PĂCURARU2
Marian CREŢU3,
1
Universitatea din Bacau
2
Universitatea „Dunărea de Jos”
3
Universitatea din Piteşti, FEFS
Cuvinte cheie: the gymnastic bench, physical education lesson, high school.
Rezumat
The multipurpose use of the teaching aids, in general, and of the gymnastic bench, in
particular, can facilitate the lesson progress, having a positive influence on the sports
performance.
These multiple modalities of using the bench can be the argument for teachers’
capacity of creativity and can encourage the education process, leading to the effectiveness of
the teaching activity.
Material and methods

The starting point in choosing this topic was the fact that the gymnastic bench, which
represents a teaching aid available for every teacher of physical education, can be successfully
use in order to achieve the objectives of the physical education lesson.
137
For establishing the hypothesis, I take into account the fact that the teaching aids have
a multipurpose character, and they can respond to different functions in different situations, as
it was stated by I.Cerghit. Therefore my hypothesis was as follows: as the gymnastic bench is
a teaching aid present in every gym hall, one can assume that it can be used for many
purposes during the physical education lessons with gymnastics themes.
The research methods included the study of the bibliography, the observation based on
the observation grid, the statistic-mathematic method and the graph representation.
The research was carried out from November to March, in the school year 2007-2008,
during the gymnastics lessons. In order to observe the modalities of using the gymnastic
bench, there were carried out observations during a number of 30 lessons of physical
education with gymnastics thematic at “Alecsandri Vasile” College in Bacău.
These observations were registered in the observation grid, which contains six
functions for the gymnastic bench: marker; obstacle; support; apparatus for assimilation,
consolidation and development of motor skills; apparatus for motor qualities training
(coordination, suppleness and strength); supporting device for the acrobatic elements and
jumps assimilation; and as a replacement of other devices/apparatus.
Results
The gymnastic bench was used as a support for resting in 76.66 per cent of cases (23
lessons), but it was never used in the attention games.
During two lessons (6.66%) the reposing was organized by the teacher. During one
lesson, 3.33%, the bench was used for explanations in the assimilation, consolidation and
developing of the motor skills and abilities. In other case (3.33%) it was used for
appreciations and recommendations. In 21 lessons, the pupils used the bench for the
unorganised resting, which represents 70 per cent of the total number of lessons. Other
percentages were as follows: in 14 lessons (46.66%) the bench was used as the modality of
assimilation, consolidation and improving the motor skills; in three lessons (10%), as the
modality of strength development and body recovery after effort; in one lesson (3.33%), as a
modality of speed and skill training.
100,00% Suport
90,00%
80,00% Aparat pentru educarea calităţilor

motrice
70,00%
Reper
60,00%
50,00%
Obstacol
40,00%
30,00% Aparat pentru însuşirea,

consolidarea şi perfecţionarea
20,00% deprinderilor şi priceperilor motrice
10,00% Aparat ajutător pentru însuşirea

unor faze ale săriturilor cu sprijin
0,00%
1
Fig. 2 These multiple modalities of using the bench
The data presented in the diagram reveal that the gymnastic bench was used as a
marker in 50% of cases. In nine lessons (30% of cases), it was used in the phase of body
preparing for the effort, being passed around in different running and walking circuits. The
benches were disposed transversally across the room length, or longitudinally across the room
138
width.
The bench was also used as a marker during other six lessons (20%) for the relay race
starting in the assimilation, consolidation and developing lesson stage, and also in the strength
and/or endurance stage. The number of lessons in which the gymnastic bench was used for
these purposes was equal (3), which means 10% of the lessons.
The bench was used as an obstacle in 23.33% of cases (7 lessons) but only for
different kind of jumps. During four lessons (13.33%) the bench was used in the body
preparing for effort phase and in other three lessons (10 %) in the strength training phase.
Two lessons (6.66%) included the jumps over the bench longitudinally disposed along the
running circuits. During one lesson (3.33%) the jumps were used separately.
As far as the use as an apparatus for motor skills training, the gymnastic bench was
used for the strength and ability training, but the flexibility improving was totally ignored.
In 20 per cent of lessons (6 lessons) the applicative circuits included: balance
exercises in 5 lessons (16.66%), crawling exercises in one lesson (3.33%), and climbing
exercises in 2 lessons (6.66%) in order to improve the suppleness.
The strength training was achieved during 43.33 % of lessons (13 lessons) by using
both general physical development exercises in 5 lessons- 16.66%, and applicative circuits in
8 lessons (26.66%). The latter ones included crawling exercises in 5 lessons (16.66%), and
climbing exercises in 3 lessons (10 %)
The gymnastic bench wasn’t used as an apparatus for the assimilation, consolidation
and development of motor skills during the lessons which aim to perform the rhythmic themes
or exercises for the analytical training of the locomotor system. This can be explained by the
fact that the schoolteachers don’t have enough knowledge about the rhythmic themes and
prefer to use only the free exercises. This might be a lack of preoccupation for variety during
the gymnastics lessons.
The bench was used only in 10% of lessons (3 lessons) for the applicative circuits
having in view the motor skills consolidation and development. It was used for the balance
exercises in one lesson (3.33%); crawling in 2 lessons (6.66%); and climbing in 3 lessons
(10%). These motor skills weren’t practiced separately during the lessons.
In 6.66% of lessons the bench was used for balance exercises in the body preparing for
effort stage.
I mention that I didn’t take into account the bench transportation in the lesson
organization stage.
The gymnastic bench was less used as an apparatus for acquiring the specific
gymnastics skills, the acrobatic elements, and the jumps. In only 4 lessons (13.33%) the bench
was used for the jump landings.
The gymnastic bench wasn’t used as a substitute for other apparatus and devices, and
as an apparatus for the body posture and physical disabilities correction.
Conclusions:
1. The optimisation of the teaching process involves the best valorisation of the
teaching aids. The gymnastic bench is a traditional teaching aid, which offers a wide range of
movement options during the physical education lessons. The monotony can be avoided by
the diversity in its using, enhancing the pupils’ interest in the lesson, and augmenting the
lessons’ attractiveness.
2. Our applicative research revealed that as a teaching aid the bench is used during the
gymnastics lessons according to its possibilities. But only 6 out of its 8 functions were
observed during the lessons. The functions of apparatus/device substitute and apparatus for
body posture and physical deficiencies correction were absent.
The higher percentage of using the gymnastic bench during these thirty lessons was
registered when the bench was used as a resting support in 23 lessons (76.66%). We consider
139
that the percentage of 70% (21 lessons) when the bench is used as a resting support is too
high. This fact can be the result of a wrong effort ratio imposed by the teacher, on the one
hand, or the lack of lesson attractiveness, on the other hand. Another cause can be students’
laziness or/and indiscipline.
The decreasing percentages suggest the following: the use of bench as an apparatus for
motor skills, ability and strength training – 63.33% (19 lessons); as a marker - 50% (15
lessons); as an obstacle - 23.33% (7 lessons); as an apparatus for motor skills and abilities
assimilation, consolidation and development – 16.66% (5 lessons); supporting device (only
for the jump landings) – 13.33% (4 lessons).
3. The multipurpose use of the teaching aids, in general, and of the gymnastic bench,
in particular, can facilitate the lesson progress, having a positive influence on the sports
performance. These multiple modalities of using the bench can be the argument for teachers’
capacity of creativity and can encourage the education process, leading to the effectiveness of
the teaching activity.
PREGĂTIREA ELEVILOR FĂRĂ DIZABILITĂŢI PENTRU ACCEPTARE ŞI

INCLUZIUNE
Corina IVAN1
Margareta ANTON2
1
A.N.E.F.S.-Bucureşti
2
U.E.-Bucureşti
Cuvinte cheie: dizabilități, cerinţe educative speciale CES, incluziune
Rezumat
Mişcarea de incluziune totală recomandă astăzi şcolarizarea copiilor cu deficienţe în
aceleaşi medii educative cu ceilalţi.
Pentru ca elevii cu dizabilităţi să poată fi incluşi cu uşurinţă în programul general de
educaţie fizică, este necesară pregătirea clasei pentru acceptare şi incluziune. Articolul
prezintă câteva modalităţi efective de realizare.
Introducere
Pentru anumiţi copii, dezvoltarea socială este la fel de importantă ca şi cea motrică.
Elevii fără deficienţe pot învăţa că, deşi colegii cu dizabilităţi par diferiţi în exterior, ar putea
să aibă aceleaşi interese, plăceri şi probleme. Deşi nu toţi copiii CES au dificultăţi în a
relaţiona cu ceilalţi, destui copii fără dizabilităţi au nevoie de instruire specială pentru a
interacţiona pozitiv. Plasând copii cu deficienţe în educaţia fizică generală fără a pregăti clasa,
se poate ajunge la confuzii şi/sau sentimente de resemnare.
Această etapă (a pregătirii) se realizează în trei faze succesive:
¬ acomodarea cu deficienţa – implică citirea şi distribuirea de ziare, cărţi şi literatură,
vizionarea de filme şi navigarea pe site-uri despre persoane cu dizabilităţi. Experienţe
de acest fel îi ajută pe copiii fără dizabilităţi să examineze situţia din altă perspectivă,
să vadă imaginea de ansamblu şi să realizeze că împart aceleaşi caracteristici cu cei
care au deficienţe. Elevii îşi vor putea înţelege propriile sentimente raportate la
dizabilităţi, vor învăţa cum să interrealaţioneze, să rezolve probleme, să treacă peste
provocări, să fie sensibili la nevoile celorlalţi. Expuşi persoanelor cu dizabilităţi şi
văzând prin ce suferinţe trec acestea, copiii fără nevoi speciale vor putea ajunge la un
alt nivel de înţelepciune şi acceptare a celorlalţi
140
¬ experimentarea deficienţei – oferă oportunitatea de a experimenta dizabilităţi pentru

scurt timp. Această fază poate include plimbarea cu un scaun cu rotile, participarea la
activităţi cu iluminare proastă sau cu limitare de auz, etc. Atitudinea profesorului în
aceste activităţi este cheia succesului. El trebuie să creeze un spaţiu confortabil, o
atmosferă pozitivă (care să nu fie ameninţătoare, să nu inducă sentimente de milă, să
fie la obiect). Răspunzând adecvat la toate întrebările, fără emoţii negative sau fără
regrete, atmosfera va rămâne pozitivă, îi va sensibiliza şi va permite tuturor
participanţilor să pună întrebări.
¬ susţinerea deficienţei – la acest nivel, copiii cu sau fără dizabilităţi devin apărători
pentru indivizii CES. Ei se asigură că deficienţii sunt trataţi echitabil şi egal de
societate, au accesibilitate, independenţă şi recunoaştere. Elevii preiau rolul de
profesor.
Iată câteva modalităţi efective prin care îi putem pregăti pe elevii clasei pentru
acceptare şi incluziune:
• elevii vor primi noţiuni despre cercul prieteniei – un contur care înglobează toţi prietenii,
cunoştinţele şi oamenii foarte importanţi din viaţa cuiva5. Mare parte dintre copiii fără
dizabilităţi au o reţea largă de prieteni şi prin contrast, există copii cu probleme care nu au
niciunul. Cercul prietenilor îi poate ajuta pe copiii fără probleme să realizeze cât de
importanţi sunt prietenii în viaţa lor şi mai ales, cum trebuie să se simtă cei care nu-i au.
• va exista un invitat care să vorbească despre invalidităţi – ar fi indicat un sportiv care
participă în concursuri de alergări sau meciuri de baschet în scaun rulant, pentru că el
poate realmente schimba atitudini, relatând povestea emoţionantă a succesului personal.
• atribuirea de dizabilităţi fiecărui copil – elevilor li se cere să parcurgă un traseu cu
obstacole legaţi la ochi, să joace volei sau baschet din scaun, să joace tenis cu cealaltă
mână legată la spate. Asemenea roluri se regăsesc în tabelul de mai jos.
• este util să se discute despre dizabilităţi în general. De ce unii oameni au un handicap? S-
au născut cu el sau l-au căpătat? Elevii care au un membru al familiei, un prieten, un vecin
cu deficienţe trebuie solicitaţi să împărtăşească din experienţa lor. Copiii pot răspunde la
un chestionar care include întrebări de genul: „Aţi alege în echipa voastră un coleg care
foloseşte un scaun rulant? Profesorul trebuie să se asigure că acei copii înţeleg că
răspunsurile lor nu sunt bune sau rele ci, ele arată o anumită atitudine faţă de colegii cu
dizabilităţi.
• se poate folosi proiectarea de filme pentru a sparge ideile preconcepute. Sunt foarte
apreciate şi cu mare impact emoţional filme care aduc în discuţie diverse dizabilităţi:
Forrest Gump (deficienţe cognitive), Rain man (autism), A beatiful mind (schizofrenie),
Blink (deficienţe de vedere). Copiii trebuie să realizeze ce îl deosebeşte pe eroul principal
şi care sunt comportamentele nepotrivite în raport cu acesta.
• unul dintre elevi va conduce o discuţie despre deficienţe – se pot aborda teme ca scopul
sportului şi cum pot fi modificate regulile pentru a-i include cu succes şi pe elevii cu
probleme. Discuţiile ar trebui să cuprindă conceptul de handicap şi căile de egalizare a
şanselor în competiţie, modificând regulile. De exemplu, unui copil cu dificultăţi de
vedere i se poate permite să execute bătaia la săritura în lungime într-un spaţiu mult mai
generos iar în alergarea de viteză poate fi ghidat de perechea sa fără dizabilităţi. Dacă
elevii vor fi implicaţi direct în descoperirea modificărilor pentru egalizarea şanselor, cei
cu dizabilităţi vor fi mult mai uşor acceptaţi.
• vor fi provocate discuţii despre cum se interacţionează cu copilul CES– unii copii ar dori
să interrelaţioneze cu un altul care are o defiiență, dar nu sunt siguri despre corectitudinea
modului de abordare. Profesorul trebuie să le explice cum să vorbească (dacă acesta are
5
Falvey şi Rosenberg, 1995; Perapoint şi col. 1996
141
dificultăţi de exprimare), să se joace (cu mici simplificări ale regulamentului) cu colegul

lor şi cât de important este pentru acesta să se simtă ca parte a clasei.
• se va discuta despre copilul care urmează a fi inclus;
• provocaţi o discuţie despre diferenţe şi similitudini – acesta îi poate ajuta pe copii să
înţeleagă că oamenii sunt diferiţi în aceeaşi măsură în care se aseamănă.
• vor fi popularizaţi cei care deşi au o dizabilitate, au ajuns celebri6 în cele mai variate
domenii, inclusiv în sport – din lista prezentată se aleg câteva nume iar elevii trebuie să
noteze prima asociaţie pe care o fac cu acesta. Li se explică apoi copiilor că fiecare dintre
aceste persoane a avut o deficienţă pe care a transformat-o în abilitate.
Exemplu: Wilma Rudolph7 a 17-a într-o familie cu 19 copii, s-a născut prematur în
ghetoul din Bethlehem-Clarksville. Ea a avut o copilărie marcată de boli : dublă
pneumonie, scarlatină şi mai ales poliomielită, care a privat-o de folosirea normală a
piciorului stâng. A putut renunţa la ghetele ortopedice abia la 11 ani când le-a aruncat şi a
căutat să meargă normal. În încercarea de a-şi vindeca piciorul a început să practice
sportul: a jucat în echipa locală de basket şi a fost selecţionată în echipa colegiului. S-a
reorientat către cursele de alergări şi picioarele sale lungi care au făcut miracole pe pistele
de atletism, i-au adus şi porecla de ţânţarul. La 16 ani fost inclusă în echipa de ştafetă de 4
x 100 m cu care a câştigat prima sa medalie, de bronz, la Melbourne. La campionatele
universitare 1960-Texas, a bătut recordul mondial la 200m devenind prima femeie care a
coborât sub 23 de secunde (22"9). La J. O. din 1960 de la Roma, a dominat ca niciodată
probele de sprint. În timpul semifinalelor la 100m a bătut recordul olimpic şi a egalat
recordul lumii cu timpul de 11"3. În finală, cronometrul său de 11" nu a putut fi omologat
din cauza vântului favorabil (2,47 m/s) dar a câştigat uşor aurul olimpic cu 3 metri avans
faţă de adversarele sale. La aceleaşi jocuri, ea a cucerit deasemenea aurul la 200m (24") şi
la 4 X 100m (44"5). În 1961, a stabilit un nou record al lumii la 100m cu 11"2.
• vor fi promovate informarea, încurajarea şi suportul – nu trebuie neglijată pregătirea
perechilor. Reputaţi specialişti8 atrag atenţia că o mare parte din elevii cu dizabilitaţi sunt
ignoraţi la lecţia de educaţie fizică doar pentru că colegii lor nu ştiu cum să interacţioneze
sau cum să-i asiste.
Roluri generale Roluri specifice educaţiei fizice
- rezistaţi o zi într-un scaun rulant - parcurgeţi o cursă cu obstacole în

scaunul rulant
- încercaţi să efectuaţi acţiuni fine, - aruncaţi şi prindeţi mingea de oină
purtând mănuşi fără degete purtând mănuşi fără degete
- petreceţi o zi, fără să vorbiţi - practicaţi un joc sportiv, comunicând
doar prin gesturi
- petreceţi o zi cu urechile protejate - practicaţi un joc sportiv purtând o
împotriva oricărui zgomot cască ce blochează auzul
- o zi, purtaţi ochelari pentru schi - lăsaţi-vă familiarizat cu terenul şi
echipamentele sportive de către un
coleg
- folosiţi pentru o zi, cârje - încercaţi să vă deplasaţi cât mai
repede (alergaţi)
6
Zigmunt, Larson, Tilson, 1994
7
http://en.wikipedia.org/wiki/Wilma_Rudolph
8
Auxter, Pyfer, Huetting, 2005
142
- petreceţi o zi cu braţul îndemânatic - încercaţi să efectuaţi acţiuni motrice

imobilizat într-o atelă folosind braţul neîndemânatic
- ascultaţi instrucţiunile date de - încercaţi să reacţionaţi la comenzi
profesor în altă limbă date prin limbajul semnelor
Concluzii
- cercetările au arătat că în rândul copiilor fără dizabilităţi există atitudini diferite faţă de
colegii lor de clasă cu deficienţe.
- profesorii îşi pot ajuta elevii fără handicap să dezvolte o atitudine pozitivă faţă de cei cu
dizabilităţi.
- apariția unei schimbări negative în comportament poate fi explicată prin calitatea
neadecvată a intervenţiei (care probabil a condus de fapt la conştientizarea diferenţelor).
- folosirea unor programe de simulare a handicapului a relevat existenţa unor efecte
pozitive.
Bibliografie
- Auxter, D., Pyfer, J., Huetting, C., (2005). Principles and methods of adapted physical
education and recreation. Madison, WI: WCB McGraw-Hill.
- Block, M., (2007). A teacher`s guide to including students with disabilities in general
physical education. Baltimore: Paul H. Brookes Publishing Co.
- Block, M. E., Malloy, M., (1998). Attitudes of girls towards including a child with
severe disabilities. Mental retardation, 36.
- Falvey, M. A., Rosenberg, R. L. (1995). Developing and fostering friendships. În
Inclusive and heterogeneous schooling. Baltimore: Paul H. Brookes Publishing Co.
- Lieberman, L. J., Houston-Wilson, C., (2002). Strategies for inclusion. Human
Kinetics.
- Reninco (1998). Educaţia integrată a copiilor cu handicap. UNICEF, MarLink,
Bucureşti.
- Reninco (2000). Ghid de predare învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale.
MarLink, Bucureşti.
- Zigmunt, L., Larson, M. S., Tilson, G. P. Jr. (1994). Making school and community
recreation fun for everyone: Places and ways to integrate. Baltimore: Paul H. Brookes
Publishing Co.
PREPARING THE PUPILS WITHOUT DISABILITIES

FOR ACCEPTANCE AND INCLUSION
Corina IVAN1
Margareta ANTON2
1
A.N.E.F.S.-Bucharest
2
U.E.- Bucharest
Keywords: disabilities, special educative requirements, inclusion
Abstract
The total inclusion movement recommends nowadays the schooling of the disabled
children together with the normal ones, in the same educative environments. In order to
facilitate their integration into the general physical education program, it is necessary to
prepare the class of pupils for accepting and inclusion. This article presents some effective
achievement modalities.
Introduction
143
For certain children, the social development is as important as the motor one. Normal
pupils have to learn that, although their disabled colleagues seem to look differently, they
might have the same interests, pleasures and problems. It is true that not all the disabled
children meet difficulties while relating to the others, but many normal children need a special
instruction in order to positively interact. If the disabled children are required to participate in
the general physical education before having prepared the class of pupils, this might generate
confusions and/ or resignation feelings.
This instruction stage is achieved within three successive phases:
• accommodation with the deficiency – it involves reading and the distribution of
newspapers and books, the movie watching and the navigation on sites about disabled
persons. Such experiences help the normal children to examin the situation from a
different perspective, to see the global image and to become aware they share the same
characteristics with the disabled ones. Pupils will be able to understand their own
feelings related to the disabilities, they will learn how to interelate, to solve problems,
to ignore the negative challenges, to be sensitive to the others’ needs. Exposed to the
disabled persons, the normal children can see their suffering and will be able to reach
a high level of wisdom and accepting;
• experiencing the deficiency – it offers the opportunity of experiencing disabilities for a
short period. This phase may include the walking in a wheelchair, the participation in
activities under poor illumination conditions or supposing a hearing limitation etc. In
such activities, the teacher’s attitude is the key of success. He has to create a
comfortable space and a good atmosphere (that shouldn’t be threatening and shouldn’t
induce compassion feelings, shortly that has to be pertinent). By properly answering
all the questions, without negative emotions and with no regrets, the atmosphere will
remain positive, will sensibilize the participants and will allow all of them to ask
questions;
• sustaining the deficiency – at this level, the children with or without disabilities
become the defenders of the disabled individuals. They watch if the disabled are
equally treated by the society, if they have accessibility, independence and
acknowledgement. Pupils take the teacher’s role.
Here are some effective modalities though which we may prepare the class of pupils
for accepting and inclusion:
• pupils will learn notions about the friendship cercle – a shape including all the friends,
acquaintances and very important people in someone’s life9. Most of the normal
children have a large network of friends, but there are also children with problems,
who have none. The friendship cercle may help the normal children to understand how
friends are important to their life and, particularly, how might feel those who don’t
have them;
• there will be a guest who will speak about disabilities – the most indicated is an athlete
in the wheelchair, who participates in running contests or in basketball matches,
because he can really change attitudes, by telling the exciting story of his own
successs;
• assigning disabilities to each child – pupils are asked to move eye-bound on a course
with obstacles, to play volleyball or basketball in the wheelchair, to play tennis with
one hand tied behind the back. Such roles are presented in the table below;
• it is useful to discuss about disabilities, in general. Why do some people have a
handicap? Were they born with it or they acquired it? Pupils who have a family
member, a friend or a neighbour with deficiencies must be asked to share their
9
Falvey and Rosenberg, 1995; Perapoint and collab., 1996
144
experience. Children may answer a questionnaire including questions such as: Would
you choose in your team a colleague using the wheelchair? The teacher has to make
sure that those children are aware that their answers aren’t good or bad, but they show
a certain attitude towards the disabled fellows;
• the movie watching might be useful to give up preconceptions. The movies that bring
into discussion different disabilities are very much appreciated and have a strong
emotional impact, for instance Forrest Gump (cognitive deficiencies), Rain man
(autism), A beautiful mind (schizophrenia), Blink (sight impairements). Children must
understand what makes the main hero different and what unappropriate behaviors
towards them are used by the others;
• one of the pupils will lead a discussion about disabilities – it is possible to approach
topics such as the aim of sports or how to modify the rules in order to also
successfully include into this activity the disabled children. Discussions should focus
on the concept of handicap and on the ways of equalizing the chances in a competition
context, by adopting specific rules. For instance, a sight-impaired child might be
allowed to perform the take-off, in the long jump event, within a larger area, while in
the sprint event, he might be guided by his peer without disabilities. If children are
directly involved into the discovery of the modifications for the equalization of
chances, the disabled will be much easily accepted;
• there will be started discussions about the way of interacting with the disabled child –
some children would like to interact with another one who has a disability, but they
are not sure about the correctness of the approach modality. The teacher must explain
them how to speak (if the child has some expressing difficulties), how to play (with
minor simplifications of the rules) with their colleague and how it is important to him
to feel he is a part of the class of pupils;
• there will be discussions about the child who is to be included;
• there will be started a discussion about differences and similarities – this may help the
children to understand that people are both different and similar;
• there will be made popular thos who, despite their disability, are famous10 in the most
various fields, inclusively in the sports field. Some names on the list are selected and
the children have to put down the first association they make with the respective
names. Then, children are explained that each of the mentioned persons had a
disability that was turned into an ability. Example: Wilma Rudolph11, the 17th child in
a family with 19 children, was prematurely born in the Bethleem-Clarksville ghetto.
During her childhood, she had several diseases: double pneumonia, scarlet fever and
poliomyelitis, that deprived her from a normal use of the left leg. She could’t give up
her orthopedic boots before the age of 11, when she threw them away and tried to
walk normally. By attempting to heal her leg, she started practising sports: she played
in the local basketball team and was selected for the college team. She reoriented
towards the running races and, due to her long legs that made miracles on the athletic
tracks, she was called “the mosquito”. When she was 16, she was included into the 4 x
100 m relay team, with which she won her first bronze medal, in Melbourne. At the
Texas University Champioships, in 1960, she beat the World record on 200 m, by
becoming the first woman to run in less than 23 seconds (22"9). In 1960, at the O.G.
held in Rome, she dominated better than ever the sprint events. During the semifinals
on 100 m, she beat the Olympic record and equalized the World record with 11"3. In
the final, her time (11") couldn’t be homologated because of the favorable wind (2.47
10
Zigmunt, Larson, Tilson, 1994
11
http://en.wikipedia.org/wiki/Wilma_Rudolph
145
m/s), but she easily won the Olympic gold, being 3 m ahead her opponents. At the
same Games, she also won the gold on 200 m (24") and at the la 4 x 100 m relay race
(44"5). In 1961, she established a new World record on 100 m, with her 11"2;
• informing, encouragement and support will also be promoted – the peers’ training
shouldn’t be neglected. Reputed specialists12 draw attention that most of the disabled
pupils are ignored during the physical education class, just because their colleagues
don’t know to interact with them or how to assist them.
General roles Roles specific to physical education
- resist one day in a wheelchair - perform an obstacle race in the wheelchair

- try to perform fine actions, by wearing - throw and catch the oina ball, by wearing
no-fingered gloves no-fingered gloves
- spend one day without speaking - practise a sports game, by communicating
only through gestures
- spend one day with your ears protected - practise sports game, by wearing a hearing
against any noise blocker device
- for one day, wear skiing glasses - allow a colleague to familiarize you with
the field and the sport installations
- for one day, use crutches - try to move as fast as possible (run)
- spend one day with your skilled arm - try to perform motor actions by using your
immobilized in a splint unskilled arm
- listen to the instructions given by the - try to react to the orders given to you
teacher in another language through the sign language
Conclusions
- the research showed that the normal children have different attitudes towards their
disabled classmates;
- the teachers can help normal children to develop a positive attitude towards the disabled
ones;
- a negative behavioral change may be explained by the improper quality of the
intervention (that has probably lead to the difference understanding);
- using of some programs simulating the handicap proved the existence of some positive
effects.
12
Auxter, Pyfer, Huetting, 2005
146
STUDIU PRIVIND PARAMETRII SOMATO-FUNCŢIONALI LA CANDIDAŢII ADMIŞI

LA FŞMSS SESIUNEA 2008
Gabriela OCHIANĂ
Gabriel MAREŞ
Roxana MIHĂILĂ
Cătălina MIHALACHE
Mihaela ANGHEL
Cuvinte cheie: evaluare somato-funcţională, candidaţi, admitere
Rezumat
Lucrarea prezintă un studiu relaizat asupra nivelului parametrilor somato-funcţionali la
candidaţii de la FŞMSS în sesiunile iulie şi septembrie 2008.
Scopul acestui experiment este acela de a constata dezvoltarea somato-funcţională
normală precum şi abaterile de la starea de normalitate.
Ipoteza de la care am plecat este aceea de a verifica în ce măsură nivelul de dezvoltare
somatică şi funcţională influenţează obţinerea unui rezultat favorabil.
Rezultatele studiului realizat pe candidaţii la admiterea din lunile iulie şi septembrie
2008, confirmă ipoteza conform căreia tinerii care la evaluarea somato-funcţională au obţinut
valori normale ale TA şi FC de repaus, valori crescute ale elasticităţii toracice şi a mobilităţii,
precum şi valori ale indicelui Broca normale, au obţinut note mari la probele de motricitate,
respectiv admiterea la concurs.
Introducere
Lucrarea prezintă un studiu relizat asupra nivelului parametrilor somato-funcţionali la
candidaţii de la Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării, Sportului şi Sănătăţii în cadrul admiterii
din sesiunea iulie şi septembrie 2008.
Scopul acestui experiment este acela de a constata dezvoltarea somato-funcţională
normală precum şi abaterile de la starea de normalitate.
Ipoteza de la care am plecat este aceea de a verifica în ce măsură nivelul de dezvoltare
somatică şi funcţională influenţează obţinerea unui rezultat favorabil.
Metodologia de lucru folosită.
Pentru o evaluare somatică şi funcţională adecvată şi eficientă, s-au evaluat următorii
parametri: înălţime, greutate, frecvenţa cardiacă în repaus, frecvenţa respiratorie în repaus,
tensiunea arterială, elasticitatea toracică, indicele deget-sol, indicele Broca.
Vom prezenta în continuare (graficul nr. 1, 2) distribuţia candidaţilor în funcţie de sex
şi vârstă.
Graficul nr. 1 Distribuţia în funcţe de sex
180
160
140
120
Distribuţie în funcţie de sex
100 F 108
80 Series1
60
M 156
40
20
0
F M
147
Aşa cum reiese din graficul nr. 1, au predominat candidaţii de sex masculiniar din
graficul nr. 2 grupa de vârstă care a predominat a fost 18-20 ani.
Graficul nr.2 Distribuţia în funcţie de vârstă
120
100 Distribuţie în
funcţie de vârstă F M
80
18-20 76 96
f
60
m
21-30 17 35
40 31-40 14 17
41- 1 8
20
0
18-20 21-30 31-40 41-
Graficul nr.3 Distribuţia în funcţie de greutate
Distribuţie în funcţie
60 de greutate (kg) F M
50 37-50 24 2
51-60 50 19
40
f 61-70 24 42
30 71-80 8 36
m
20 81-90 2 36
10
91-100 0 12
101-110 0 6
0
111- 0 3
37-50 51-60 61-70 71-80 81-90 91-100 101-110 111-
Din graficul nr. 3, reiese faptul că majoritatea fetelor au greutatea cuprinsă între 40 şi
60 Kg, iar băieţii între 60 şi 90 Kg.
Graficul nr.4 Elasticitatea toracică
40 Elasticitate
35 toracică (cm) F M
30 1 1 2
25 2 5 6
F
20 3 12 16
M
15 4 29 27
10 5 31 24
5 6 17 35
0 7 4 27
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 8 7 11
9 1 4
10 1 4
Elasticitatea toracică a fetelor are valori cuprinse între 3 şi 6 cm., iar cea a băieţilor
valori cuprinse între 4 şi 8 cm.(graficul nr. 4)
148
Graficul nr.5 Frecvenţa cardiacă (FC) în repaus
F.C. în repaus (nr. /

50
45
minut) F M
40 50-60 6 9
35
61-70 7 11
30
F
25 71-80 15 43
M
20 81-90 23 36
15
10 91-100 39 46
5 101-110 8 7
0
50-60 61-70 71-80 81-90 91-100 101-110 111-120 121-
111-120 9 4
121- 1 0
Frecvenţa cardiacă de repaus a fetelor are valori cuprinse între 50 – 100/min iar cea a
băieţilor între 60 -100/min (graficul nr. 5).
Graficul nr 6 Frecvenţa respiratorie (FR) în repaus

100
F.R. în repaus F M
90
80 12 1 1
70
16 14 25
60
50
F
18 2 0
M
40 20 52 88
30
20
22 1 0
10 24 37 36
0
1 2 3 4 5 6 7 8
28 1 4
32 0 2
Aşa cum se prezintă graficul nr.6, frecvenţa respiratorie de repaus are valori cuprinse
între 16-20/min atât la fete cât şi la băieţi.
Graficul nr 7Indicele deget-sol

Indicele Indicele
degete degete
60 sol (cm) F M sol (cm) F M
4
50 -22 0 1 0 4 50
-18 0 1 1 1 3
40 -15 0 2 2 7 12
-12 1 3 9 10
30 -10 0 1 4 8 9
-9 0 1 5 5 4
20 Indicele degete sol (cm)
-8 0 3 6 7 7
f -7 0 1 7 5 9
10 -6 0 1 8 0 1
m
-5 0 7 9 0 7
0 -4 0 4 10 3 0
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 -3 2 5 11 0 0
-10 -2 3 8 12 2 1
-1 1 1 14 1 2
-20
15 6 2
16 1 1
-30
20 2
149
Aşa cum se observă în graficul nr.7, la indicele deget-sol, valori pozitive prezintă
fetele, ceea ce înseamnă o elasticitate şi mobilitate mai mare faţă de băieţi.
Graficul nr. 8 Indicele lui Broca

80
Indicele Broca F M
70
60 50-60 20 0
50
f
61-70 66 19
40
m 71- 80 22 72
30
20 81-90 0 55
10 91- 0 10
0
50-60 61-70 71- 80 81-90 91-
Din graficul nr. 8, se observă o distribuţie a indicelui Broca spre valori de 80-90
pentru băieţi şi 50-60 pentru fete.
Graficul nr. 9. Valorile Tensiunii arteriale (TA) în repaus
30
25
20
F
15
M
10
0
00
00
5
0
0
9
/5
/7
/7
1
0/
0/
5/
5/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
90
90
95
0/
0/
10
10
10
10
11
11
12
12
13
13
14
15
15
12
15
T.A. în repaus mm Hg F M T.A. în repaus mm Hg F M

90/50 1 1 120/100 1
90/60 4 1 120/60 8 14
90/70 2 1 120/70 11 26
95/60 1 0 120/80 11 17
95/70 1 0 120/90 2 4
100/60 2 4 125/70 0 1
100/65 2 130/60 0 4
100/70 7 4 130/70 6 14
100/80 3 3 130/80 7 8
100/90 0 1 140/70 1 8
105/60 0 1 140/80 2 7
105/70 0 1 140/90 0 4
105/80 3 0 150/100 0 1
110/60 13 6 150/60 0 1
110/70 12 13 150/70 0 1
110/75 0 1 150/80 0 2
110/80 7 2 150/90 0 2
110/90 1 2 180/80 0 1
150
Aşa cum se desprinde din graficul nr. 9, valorile TA în repaus, au valori cuprinse între
120 – 150 mmHg (sistolică) pentru băieţi şi 90 – 130 mmHg pentru fete.
Concluzii – studiul realizat pe candidaţii la admiterea din lunile iulie şi septembrie
2008, confirmă ipoteza conform căreia tinerii care la evaluarea somato-funcţională au obţinut
valori normale ale TA şi FC de repaus, valori crescute ale elasticităţii toracice şi a mobilităţii,
precum şi valori ale indicelui Broca normale, au obţinut note mari la probele de motricitate,
respectiv admiterea la concurs.
Bibliografie:
1. Cordun, M., Kinetologie Medicală, Editura Alma, Bucureşti, 1999
2. Ochiană, G., Rolul kinetoterapiei în recuperarea bolnavilor cardiaci. Editura Pim,
Iaşi, 2006
3. Mârza, D., Kinetoprofilaxia, Editura, Pim, Iaşi, 2006
STUDY CONCERNING THE SOMATIC AND FUNCTIONAL PARAMETERS FOR

THE CANDIDATES MATRICULATED AT THE FACULTY OF MOVEMENT,
SPORTS AND HEALTH SCIENCE (FMSHS) SESSION 2008
Gabriela OCHIANĂ
Gabriel MAREŞ
Roxana MIHĂILĂ
Cătălina MIHALACHE
Mihaela ANGHEL
University of Bacău, FMSHS
Keywords: somatic and functional assessment, candidates, admission,
Abstract
This paper is a study concerning the level of the somatic and functional parameters for
the candidates of the FMSHS during the sessions July and September 2008.
The purpose of this experiment is to observe the normal somatic and functional
development as well as the deviations from the normal status.
The hypothesis which was our starting point was to check to what extent the somatic
and functional development influences a favourable result.
The results of the study carried out on the candidates presented in July and September
2008 confirm the hypothesis according to which the young people who, during the somatic
and functional assessment, recorded normal values of the AT and HF in a state of relaxation,
increased values of the thoracic elasticity and of the mobility and normal values of the Broca
index, also got high scores during the motion skill tests, respectively the admission tests.
Introduction
This paper presents a study concerning the level of the somatic and functional
parameters of the candidates at the Faculty of Movement, Sports and Health Science during
the entrance examination, sessions July and September 2008.
The purpose of this experiment is to observe the normal somatic and functional
development as well as any deviations from the normal state.
The hypothesis which was our starting point was to check to what extent the somatic
and functional development level influences a favourable result.
151
Working methodology used

For a proper and efficient somatic and functional assessment, the following parameters
have been evaluated: height, weight, heartbeat frequency in a state of relaxation, arterial
tension, thoracic elasticity, the finger-floor index, and the Broca index.
We will present below (graphic no. 1, 2) the distribution of the candidates according to
sex and age.
Graphic no. 1 Distribution according to sex
180
160
140
120
Distribution according to sex
100 F 108
80 Series1
60
M 156
40
20
0
F M
As follows from graphic no.1, the male

candidates were predominant, and graphic no. 2 shows that the predominant age group was
the one between 18 and 20.
Graphic no.2 Distribution according to age
120
100 Distribution
according to age F M
80
18-20 76 96
f
60
m
21-30 17 35
40 31-40 14 17
41- 1 8
20
0
18-20 21-30 31-40 41-
Graphic no.3 Distribution according to weight
60 Distribution
50 according to weight
(kg) F M
40
f
37-50 24 2
30 51-60 50 19
m
20 61-70 24 42
71-80 8 36
10
81-90 2 36
0
91-100 0 12
37-50 51-60 61-70 71-80 81-90 91-100 101-110 111-
101-110 0 6
111- 0 3
From graphic no. 3 follows that most girls have the weight between 40 and 60 Kg, and
the boys between 60 and 90 Kg.
152
Graphic no.4 Thoracic elasticity

Thoracic
elasticity
40
(cm) F M
35
1 1 2
30
2 5 6
25
F
3 12 16
20
M 4 29 27
15 5 31 24
10 6 17 35
5 7 4 27
0 8 7 11
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
9 1 4
10 1 4
The thoracic elasticity of the girls has values between 3 and 6 cm, and that of the boys
has values between 4 and 8 cm (graphic no. 4)
Graphic no.5 Heartbeat frequency (HF) in a state of relaxation
HF in a state of relaxation
50
45
(no. / minute) F M
40 50-60 6 9
35
61-70 7 11
30
F
25 71-80 15 43
M
20 81-90 23 36
15
10 91-100 39 46
5 101-110 8 7
0
50-60 61-70 71-80 81-90 91-100 101-110 111-120 121-
111-120 9 4
121- 1 0
The heartbeat frequency in a state of relaxation in the case of the girls has values
between 50 – 100/min and in the case of boys the values are between 60 -100/min (graphic
no. 5).
Graphic no 6 Breathing frequency (BF) in a state of relaxation
100 BF in a state of
90
80
relaxation F M
70 12 1 1
60
F 16 14 25
50
40
M 18 2 0
30 20 52 88
20
10 22 1 0
0 24 37 36
1 2 3 4 5 6 7 8
28 1 4
32 0 2
As we can see in graphic no.6, the breathing frequency in a state of relaxation has values
between 16-20/min in the case of both girls and boys.
Graphic no 7 The finger-floor index
153
Finger- Index-
floor floor
60 index index F
(cm) F M (cm) M
50 4
-22 0 1 0 4 50
40 -18 0 1 1 1 3
-15 0 2 2 7 12
30 -12 1 3 9 10
20 Indicele degete sol (cm) -10 0 1 4 8 9

-9 0 1 5 5 4
f
10 -8 0 3 6 7 7
m -7 0 1 7 5 9
0 -6 0 1 8 0 1
1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 -5 0 7 9 0 7
-10 -4 0 4 10 3 0
-3 2 5 11 0 0
-20 -2 3 8 12 2 1
-1 1 1 14 1 2
-30
15 6 2
16 1 1
20 2
As we can see in graphic no.7, in the case of the
finger-floor index the girls have positive values, showing that their elasticity and mobility are
higher than in the case of the boys.
Graphic no. 8 The Broca index
80
Broca index F M
70
60 50-60 20 0
50
f
61-70 66 19
40
m 71- 80 22 72
30
20 81-90 0 55
10 91- 0 10
0
50-60 61-70 71- 80 81-90 91-
In graphic no. 8 we can see a distribution of the Broca index towards values of 80-90
in the case of boys and 50-60 in the case of girls.
Graphic no. 9. Values of the arterial tension (TA) in a state of relaxation
30
25
20
F
15
M
10
0
00
00
5
0
0
9
/5
/7
/7
1
0/
0/
5/
5/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
0/
90
90
95
0/
0/
10
10
10
10
11
11
12
12
13
13
14
15
15
12
15
154
AT in relaxation mm Hg F M AT in relaxation mm Hg F M
90/50 1 1 120/100 1
90/60 4 1 120/60 8 14
90/70 2 1 120/70 11 26
95/60 1 0 120/80 11 17
95/70 1 0 120/90 2 4
100/60 2 4 125/70 0 1
100/65 2 130/60 0 4
100/70 7 4 130/70 6 14
100/80 3 3 130/80 7 8
100/90 0 1 140/70 1 8
105/60 0 1 140/80 2 7
105/70 0 1 140/90 0 4
105/80 3 0 150/100 0 1
110/60 13 6 150/60 0 1
110/70 12 13 150/70 0 1
110/75 0 1 150/80 0 2
110/80 7 2 150/90 0 2
110/90 1 2 180/80 0 1
As we can see in graphic no. 9, the values of the AT in a state of relaxation are
between 120 – 150 mmHg (systolic) in the case of boys and 90 – 130 mmHg in the case of
girls.
Conclusions – the study carried out on the candidates at the entrance examination in
July and September 2008 confirm the hypothesis according to which the young people who,
during the somatic and functional assessment, recorded normal values of the AT and HF in a
state of relaxation, increased values of the thoracic elasticity and of the mobility and normal
values of the Broca index, also got high scores during the motion skill tests, respectively the
admission tests.
CONTRIBUŢII PRIVIND VALENŢELE EDUCAŢIEI FIZICE ÎN SOCIALIZAREA

ŞCOLARULUI MIC
Carmen ENACHE
Cuvinte cheie: educaţie fizica, socializare, şcolarul mic
Rezumat
Educaţia fizică, prin mijloacele ei specifice, îl pregăteşte pe copil pentru viaţă, pentru
că îl fortifică din punct de vedere fizic şi psihic, pentru că-i formează deprinderi şi obişnuinţe
de colaborare cu ceilalţi, impune sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, angrenează
întreaga colectivitate în efortul pentru atingerea unui scop.
Mijloacele educaţiei fizice devin mijloacele educaţiei în măsura în care sunt judicios
organizate şi conduse de către profesorul de educaţie fizică: elevii îşi însuşesc deprinderi de
comportare civilizată, de viaţă în colectiv, îşi formează capacitatea de a-şi subordona
comportarea la regulile grupului, îşi dezvoltă voinţa şi trăsăturile caracteriale.
155
Introducere
Perioada şcolară mică de la intrarea copilului în şcoală şi terminarea ciclului
elementar, este apreciată, de unii autori ca fiind un fel de sfârşit al copilăriei în care domină
particularităţile de vârstă asemănătoare cu cele preşcolare.
Aşadar, în perioada şcolară mică, se dezvoltă caracteristici importante şi se realizează
progrese atât în activitatea fizică cât şi psihică, datorită conştientizării ca atare a procesului
învăţării. Intens solicitat de şcoală, care este obligatorie şi gratuită, învăţarea devine tipul
fundamental de activitate. Aceasta înseamnă că activitatea şcolară va solicita intens intelectul
cât şi fizicul şi are loc un proces gradat de achiziţii de cunoştinţe prevăzute în programele
şcolare.
În această perioadă se dezvoltă noi tipuri de relaţii, care au la bază faptul că şcoala, ca
instituţie socială, include în clasele sale colective egale ca vârstă, care parcurg programa de
instruire cu un pronunţat spirit competitiv, iar relaţiile grupale sunt supuse aceloraşi reguli şi
regulamente. Fiecare elev este unic prin felul în care se comportă, dar el trebuie să ţină cont
de comportamentul colegilor cel înconjoară, de şcoala în care învaţă şi de societatea în care
trăieşte. Una din forţele cele mai importante ale socializării este educaţia. Ea oferă şansa
manifestării profesionale a individului în mediul social, şansă realizată prin intermediul
forţelor socializatoare în educaţie.
Socializarea „este un proces prin care individul uman învaţă ce trebuie să facă pentru
ceilalţi şi ceea ce poate în mod legitim să aştepte de la ei”. (Linton R. 1968). Socializarea este
un proces întins pe toată durata vieţii, pregătind omul pentru rolurile noi pe care este chemat
să le îndeplinească încă din perioada şcolară mică.
Există o strânsă corelare între concepţia educaţie fizică, pe de o parte şi, conţinutul şi
structura lecţiei, pe de altă parte. Pe lângă celelalte activităţi şi măsuri de ordin educativ
realizate în şcoală şi familie, educaţia fizică, ca disciplină de învăţământ, mai mult decât
oricare altă disciplină, contribuie la socializarea şcolarului mic. Acestea nu fac decât să ne
sprijine în interpretarea cât mai exactă a procesului sistemic de predare, formare şi pregătire a
micilor elevi.
Exerciţiile fizice încadrate într-o formă de practicare şi supraveghere, aşa după cum
este cazul lecţiei de educaţie fizică, contribuie la formarea trăsăturilor pozitive de caracter,
influenţează favorabil latura psihică, dezvoltă spiritul de observaţie, stimulează gândirea, toate
acestea bazate pe convingeri care au posibilitatea de a se transfera în comportamentul cotidian
al elevilor, sporindu-le şansele de integrare în activităţile de grup, în vederea socializării lor.
Pentru a cuantifica în ce măsură este influenţată socializarea elevilor la orele de
educaţie fizică am elaborat un chestionar cu 20 itemi pe care l-am aplicat pe un eşantion de
127 elevi din clasele I - IV de la Şcoala Generală numărul 3 din Câmpulung Muscel, şcoală ce
dispune de o bază materială bună, având teren de sport cât şi sală de sport.
Organizarea cercetării
Cercetarea s-a organizat şi desfăşurat în anul şcolar 2007 - 2008 pe parcursul a mai
multor etape şi se bazează pe metoda anchetei de tip chestionar şi a observaţiei pedagogice
directe, constituindu-se într-o cercetare de tip longitudinal.
Etapa I
Elaborarea itemilor chestionarului folosit în cadrul anchetei derulat în cercetare.
Etapa a – II – a
Aplicarea chestionarelor şi derularea observaţiei directe asupra elevilor în ora de
educaţie fizică la clasele la care s-a derulat ancheta.
Etapa a – III – a
Analiza şi interpretarea răspunsurilor elevilor la itemii propuşi prin chestionar şi
coroborarea acestora cu rezultatele observaţiei directe asupra comportamentului copiilor şi
156
concluziile convorbirilor cu elevii, institutorii şi profesorii de educaţie fizică.

Chestionar
1. Înainte de şcoală ai fost la grădiniţă?
Da Nu Uneori
2. La ce fel de grădiniţă ai fost?
grădiniţă cu program normal
grădiniţă cu program prelungit
3. La grădiniţă ai făcut activităţi de educaţie fizică?
Da Nu Uneori
4. Acum îţi place ora de educaţie fizică?
Da Nu Uneori
5. De ce îţi place / nu – ţi place?
…………………………………………………………….
6. Ce-ţi place cel mai mult la ora de educaţie fizică?
a) că mă joc împreună cu colegii
b) că nu trebuie să citesc şi să scriu
c) că pot să-mi cunosc mai bine colegii
7. La care dintre ore (lecţii) ai lucrat mai mult cu colegii tăi?
……………………………………………………………..
8. La care dintre ore (lecţii) ai obţinut o victorie împreună cu colegii?
………………………………………………………………….
9. La ora de educaţie fizică ţi – ai făcut prieteni?
Da Nu Uneori
10. La care dintre ore (lecţii) ai legat cele mai multe prietenii sau antipatii (duşmănii)?
……………………………………………………………..
11. Ce exerciţii îţi plac mai mult?
a) cele pe care le faci împreună cu colegii
b) cele pe care le faci singur
c) cele pe care le faci în echipă
12. Faci echipă (te joci) cu oricare dintre colegii tăi?
Da Nu Uneori
13. Cât de bine te înţelegi cu colegii tăi în ora de educaţie fizică?
a) mă înţeleg foarte bine
b) mă cert des cu colegii
c) îmi sunt indiferenţi
14. Crezi că ora de educaţie fizică te ajută pentru viaţă?
Da Nu Uneori
15. De ce da /de ce nu?
…………………………………………………………..
16. Ai fost ajutat de un coleg sau de mai mulţi la ora de educaţie fizică?
Da Nu Uneori
17. Ora de educaţie fizică ţi se pare ca fiind cea mai relaxantă oră?
Da Nu Uneori
18. De ce da / de ce nu?
………………………………………………………….
19. Când ai educaţia fizică vii îmbrăcat în trening?
Da Nu Uneori
20. Părinţii te susţin în practicarea orelor de educaţie fizică?
Da Nu Uneori
157
Reprezentarea grafică a celor mai reprezentative răspunsuri:

6. Ce-ţi place cel mai mult la ora de educaţie fizică?
a) 1. că mă joc împreună cu colegii
b) 2. că nu trebuie să citesc şi să scriu
c) 3. că pot să-mi cunosc mai bine colegii
13%
13% 1
2
3
74%
11. Ce exerciţii îţi plac mai mult?

a) 1. cele pe care le faci împreună cu colegii
b) 2. cele pe care le faci singur
c) 3. cele pe care le faci în echipă
39% 1
49%
2
3
12%
12. Faci echipă (te joci) cu oricare dintre colegii tăi?

1. Da
2. Nu
3. Uneori
21%
1
2
14% 3
65%
Concluzii
Educaţia fizică, prin mijloacele ei specifice, îl pregăteşte pe copil pentru viaţă, pentru
că îl fortifică din punct de vedere fizic şi psihic, pentru că-i formează deprinderi şi obişnuinţe
de colaborare cu ceilalţi, impune sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, angrenează
întreaga colectivitate în efortul pentru atingerea unui scop.
Mijloacele educaţiei fizice devin mijloacele educaţiei în măsura în care sunt judicios
organizate şi conduse de către profesorul de educaţie fizică: elevii îşi însuşesc deprinderi de
comportare civilizată, de viaţă în colectiv, îşi formează capacitatea de a-şi subordona
comportarea la regulile grupului, îşi dezvoltă voinţa şi trăsăturile caracteriale.
158
Bibliografie
1. Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
2. Dragomir, P. Scarlat. E, (2004), Educaţie fizică şcolară – repere noi, mutaţii necesare,
Editura DP, Bucureşti
3. Epuran, M., Horghidan, I., (1994), Psihologia educaţiei fizice, Universitatea
Ecologică, Bucureşti
4. Linton, R., (1968), Fundamentul cultural al personalităţii, Editura ştiinţifică,
Bucureşti
5. Verza, E., Verza, F. E., (1994), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate,
Bucureşti
CONTRIBUTION AS CONCERNS THE ROLE PLAYED BY PHYSICAL EDUCATION

IN SCHOOLCHILD'S SOCIALIZATION
Carmen ENACHE,
University of Pitesti
Keywords: physical education, socialization, schoolchild
Abstract
Physical education prepares the child for life through its specific ways, because it
fortifies him from physical points of view, because it forms skills and usages to cooperate
with the others, because it asks synchronizing the own actions with others', because it puts
into gear the whole collectivity in the effort of touching a purpose.
Physical education's methods become education's ones by being correct organized and
lead by physical education teacher: the students have this way a civilized behaviour, they
form themselves the capacity to subordinate their behaviour to the group's rules, it develops
their will and character features.
Introduction
The small school period – from the beginning of the school to the end of elementary
school – is appreciated by some authors as the end of childhood in which prevails preschool
age characteristics.
So, in the small school period there develop important characteristics and achieve
progresses in the physical education, but also in the psychic activity due to the learning
process; the learning process becomes the main type of activity. This means that the school
activity will intensively require the intellect but also the body, this way takes place gradually
knowledge acquisition as school syllabus asks.
In this period there are developed new types of relations having in their base the fact
that school - as a social institution – includes in its classes groups with the game age, these
groups develop their activity according to the school syllabus wits a pronounced competitive
spirit, and the group relations behave as the rules ask. Each student is unique by his/her
behaviour but he must take into account of school in which he learns and of the society in
which he leaves.
One of the most important forces of socialization is education. It takes the chance to a
person to act professionally in the social medium, this chance being done through
socialization in education.
159
Socialization „is a process through which the human individual learns what he must
do for others and what he can expect in a legitimate way from them" (Linton R., 1968).
Socialization is a process that takes place in a whole to carry out beginning from the small
school period.
There is a straight relation between physical education and the structure and content of
a lesson. With the other educational activities and measures done in school and in family,
physical education as a learning discipline contributes to socialization of schoolchild.
These facts make nothing else but to support ourselves in the interpretation of
systemic process of teaching, forming and preparing the small pupils.
Material and method
Physical exercises contribute to form positive character, influence favorable the
psychic, develop the observation spirit, stimulate thought, all these being based on
convictions that manifest in daily behaviour of the pupils' increasing their chances to integrate
in group activities by socialization.
In order to quantify how physical education influence pupils' socialization in its
classes, I have done a questionnaire with twenty items which I applied on as number of one
hundred and twenty – seven pupils' from Elementary School Number 3 in Campulung
Muscel, this school having a good material basis, with sports-grand and sport-hall.
Make-up of investigation
The investigation developed in school year 2007 – 2008 on many stages and it is
based on questionnaire method and on direct pedagogic observation method, this investigation
being a longitudinal one.
First stage
Elaboration of questionnaire's items used the investigation.
Second stage
Applying the questionnaires and developing direct observation of pupils' on physical
education lesson to the classes in which developed the investigation.
Third stage
The analysis and interpretation of the answers to the proposed items and corroboration
of the answers with direct observation results as concerns the children's behaviour and
conclusions after talking with pupils' institutors, and physical education teachers.
Questionnaire
1. Have you been to kinder garden before going to school?
Yes No Sometimes
2. What kind of kinder garden have you been into?
Normal programme kinder garden
Extended programme kinder garden
3. Hone you done physical education activities in kinder garden?
Yes No Sometimes
4. Now do you like physical education lesson?
Yes No Sometimes
5. Why do you like it /don't you like it?

……………………………………………………………………..
6. What do you like most to physical education class?
a. Because I play with my colleagues
b. Because I don’t have to read or write
c. Because this way I can know my colleagues better
7. What are the classes in which you worked more with your class mates?
…………………………………………………………………………..
160
8. What are the classes in which you obtained a victory with your classmates?
……………………………………………………………………………......
9. Have you done friends to the physical education lesson?
Yes
No
Sometimes
10. What are the classer in which you made more friendship or enmity?
………………………………………………………………………..
11. What exercises do you like mast?
a. The ones you make with your classmates
b. The ones you make by yourself
c. The ones you make in team
12. Do you play with any of your classmates?
Yes No Sometimes
13. How wee do you get along with classmates at the physical education class?
a. I get along very well
b. I often fight with my classmates
c. Thy are indifferent to me
14. Do you think physical education class helps you for life?
Yes
No
Sometimes
15. Why do you think so/why don’t you think so?
………………………………………………………………………….
16. Have you been helped by a classmate or more at the physical education class?
…………………………………………………………………………..
17. Does it seen to you physical education is the most relaxing class?
…………………………………………………………………………
18. Why do you think so/don’t you think so?
…………………………………………………………………..
19. Do you come to physical education class dressed in training suit?
Yes
No
Sometimes
20. Do your parents help you in practicing physical education class?
Yes
No
Sometimes
Graphic representation of the most representative answers
6. What do you like most to physical education class?
a. Because I play with my colleagues

b. Because I don’t have to read or write
c. Because this way I can know my colleagues better
161
13%
13% 1
2
3
74%
11. What exercises do you like mast?
a. The ones you make with your classmates

b. The ones you make by yourself
c. The ones you make in team
39% 1
49%
2
3
12%
12. Do you play with any of your classmates?

Yes
No
Sometimes
21%
1
2
14% 3
65%
Conclusion
Physical education prepares the child for life through its specific ways, because it
fortifies him from physical points of view, because it forms skills and usages to cooperate
with the others, because it asks synchronizing the own actions with others', because it puts
into gear the whole collectivity in the effort of touching a purpose.
Physical education's methods become education's ones by being correct organized and
lead by physical education teacher: the students have this way a civilized behaviour, they
form themselves the capacity to subordinate their behaviour to the group's rules, it develops
their will and character features.
162
TESTE PENTRU EVALUAREA CONDIŢIEI FIZICE

A HANDBALISTELOR DE PERFORMANŢĂ
Vasile MANOLE
Lăcrămioara MANOLE
Universitatea din Bacău, FSMSS
Cuvinte cheie: condiţie fizică, handbal feminin, teste, evaluare
Rezumat
Modul foarte diferit în care este prezentată condiţia fizică necesită o mai mare
preocupare pentru studiul acesteia, când ne referim la sportul de performanţă, deoarece se
adresează organismului, care în dezvoltarea ontogenetică prezintă unele caracteristici speciale.
În domeniul de handbalului, în general şi a handbalului feminin, în special, testarea şi
evaluarea condiţiei fizice reprezintă un activităţi defintorii în aprecierea calităţii procesului de
antrenament.
Introducere
Analizând cu atenţie definiţiile şi părerile specialiştilor privind componentele importante
ale condiţiei fizice în general şi raportarea lor la cerinţele şi exigenţele privind realizarea
performanţei, am considerat că elementele condiţiei fizice specifice jocului de handbal sunt
cele prezentate în figura 1:
Figura 1 - Elementele componente ale condiţiei fizice specifice jocului de

h db l
Nivelul optim de dezvoltare a condiţiei fizice specifice handbalistelor de performanţă,
vizează elaborarea sau depistarea şi selectarea a unor teste de evaluare a elementelor
componente, modalităţi de ameliorare prin combinarea tuturor factorilor de care aceasta
depinde şi înlăturarea problemelor cu care se confruntă organismul feminin în procesul de
pregătire.
Material şi metode
În lucrarea de faţă vă prezentăm propunerea noastră privind testele utilizate în scopul
evaluării eficiente a elementelor componente ale condiţiei fzice.
1.TESTAREA FORŢEI
Testarea forţei musculare statice analitice la nivelul membrelor superioare, inferioare şi
a trunciului, cu ajutorul dinamometrului digital Centor First, cadrului izometric reglabil (Foto
1,2,3), şi a cântarului de baie (Foto 4).
Datele exacte obţinute au fost transformate în scoruri şi apoi analizate pentru depistarea
următoarelor aspecte:
- nivelul forţei maxime a principaleleor grupe musculare solicitate în jocul de handbal;
- nivelul forţei maxime a musculaturii membrelor superioare, inferioare şi a trunchiului;
- dezechilibre musculare dintre agonişti şi antagonişti;
- dezechilibre musculare dintre partea dreaptă şi partea stângă;
163
- evoluţia nivelului forţei maxime ca efect a programelor de dezvoltare aplicate.
Foto 4 Foto 4 Foto 4 Foto 4
2.TESTAREA PUTERII
Pentru evaluarea acestei componente am ales ca probe Desprinderea pe verticală, cu un
pas elan, pentru testarea detentei membrului inferior, utilizarea Monogramei lui Lewis pentru
măsurarea puterii membrului inferior şi Aruncarea mingii de handbal la distanţă, cu trei paşi
elan, pentru măsurarea detentei mebrului superior.
2.1.Testarea Detentei membrului inferior
Foto 5 Foto 6 Figura 2
Despridere pe verticală cu un pas elan necesită imprealabil măsurarea înălţimii

subiectului cu un membru superior întins în sus la maxim (de obicei cel îndemânatic, Foto 5),
după care subiectul se va poziţiona lateral faţă de locul de măsurat, la o distanţă care să-i
permită efectuarea elanului de un pas. Subiectul va efectua despriderea pe varticală încercând
să atingă cu palma cât mai sus posibil (Foto 6). Diferenţa dintre valoarea realizată în timpul
desprinderii şi valoarea înălţimii măsurate iniţial, reprezintă valoarea detentei membrului
inferior. Subiectul efectuează două încercări, iar măsurarea se face în centimetri.
2.2. Testarea Detentei membrului superior
Proba selecţioată pentru evaluare este Aruncarea mingii de handbal la distanţă cu
trei paşi elan.
Se va folosi în mod obligatoriu mingea de handbal regulamentară. Mingea va fi
aruncată după un elan de 3 paşi. Aruncarea se va efectua dinapoia unei linii trasate pe sol, linie
care nu poate fi atinsă, depăşită sau călcată, înainte ca mingea să fi părăsit mâna aruncătoarei.
Pentru elan poate fi folosit elanul de pas adăugat, încrucişat sau pas săltat. Se vor efectua două
aruncări şi va fi luată în considerare cea mai bună.
2.3. Testarea Indicelui de Putere pentru membrul inferior
164
Fig
Puterea membrului inferior poate fi determinată utilizând Monograma lui Lewis

(CASCUA, S., CHOQUE, J., 2003). Această mmonogramă combină detenta pe verticală
transformată în metri, cu greutatea subiectului în kilograme (Figura 2).
Având valorile greutăţii corporale şi cele ale detentei trenului inferior ale fiecărui
subiect în parte, cu ajutorul unei rigle se unesc acestea, aflând astfel valorile puterii exprimate
în kg m/s.
3.TESTAREA VITEZEI
Pentru evaluarea acestei componente am selecţionat proba 5x30 m
Proba constă din 5 alergări de viteză pe distanta de 30 m cu o pauză de 30 secunde
între alergări. Se aleargă în pantofi de handbal,
startul luându-se din picioare de la o distanţă de 1 m
înapoia liniei se start. Pauza de 30 secunde se va
respecta cu rigurozitate, în timpul acesteia sportiva
trebuind să se îndrepte spre linia de start şi să se
pregătească pentru startul următor. Se va alerga în
grupe de 2 sportive (Foto 7). Cronometrul se va
declanşa la atingerea liniei de start şi se va opri după
trecerea liniei de sosire. Se vor înregistra toate cele 5
alergări şi se va lua în considerare cea mai bună. Toate
rezultatele, vor fi exprimate în secunde şi zecimi de
Foto 7 secundă.
4.TESTAREA REZISTENŢEI CARDIOVASCULARE
Testarea acestei componente indică gradul de adaptare a organismului la efort,
eficacitatea utilizării şi alternării sistemelor energetice, nivelul dezvoltării calităţii motrice
rezistenţa şi valoarea VO2 max.
4.1.Evoluţia pulsului în starea de repaus (PR)
Pulsul în starea de repaus se măsoară prin palpare bidigitală (cu policele şi degetul
arătător) la nivelul gâtului de o parte şi de cealaltă a traheei la nivelul aterelor carotide (puls
carotidian), pe o durată de 15 secunde. Rezultatul se înmulţeşte cu 4 (patru), aflându-se astfel
numărul de bătăi pe minut. Măsurarea se va efectua după ce subiectul a adoptat poziţia de
repaus, culcat sau aşezat, timp de 15 minute. Ideal măsurarea pusului în starea de repaus se
efectuează dimineaţa la 15 minute de la trezire fără ca subiectul să se ridice din pat. Scăderea
pulsului în starea de repaus indică o bună rezistenţă cardiovasculră şi o bună adaptare la efort.
4.2.Testul Cooper
Acest test a fost aplicat prima dată în 1968
de către cercetătorul american Kenneth COOPER
pe soldaţii americani din trupele speciale,
deoarece efortul maxim. Mai târziu şi în prezent,
cu unele modificări specifice, testul se aplică şi in
activitatea sportivă.Testul constă în efectuarea
unei alergări continue timp de 12 minute, avînd
ca obiectiv realizarea unei distanţe cât mai mari
posibilă. Ritmul alergării este ăn fucţie de
obiectivul stabilit.
Alergarea se efetuează pe o pistă circulară
etalonată (200 sau 400 metri) care va fi marcată
Foto 8
din 50 în 50 de metri, iar pe durata cursei este
anunţat timpul la fiecare 30 de secunde pe primele 4 minute, la fiecare minut la următoarele 4
minute, iar pe durata ultimelor 4 minute timpul nu va mai fi anunţat (Foto 8).
4.3.Determinarea VO2 Max (Cooper)
165
După aplicarea Testului Cooper şi după înregistrarea rezultatelor putem calcula

consumul maxim de oxigen utilizând formula:
VO2 Max = (22,351 x distanţa parcursă în m) – 11,288
4.4. Testul 30-15 Intermitent Fitness Test
În jocurile sportive, recente studii (cercetări) privind modelarea efortului în competiţie a
permis o perfecţionare importantă a programării conţinutului antrenamentului. În acest sens
Martin Buchheit a conceput şi dezvoltat în martie 2000 un nou test de teren care răspunde şi
cerinţelor specifice jocului de handbal, 30-15 Intermitent Fitness Test (30-15IFT).
Acest test permite estimarea consumului maxim de oxigen (VO2 max) şi determinarea
vitezei maxime aerobe (VMA).
Prezentarea testului
Testul este constituit din perioade de
efort de 30 de secunde întrerupte de perioade
de refacere activă de 15 secunde. În perioadele
de efort sportivul execută o alergare sub formă
de navetă (dus-întors), pe o distanţă de 40 de
metri, cu o viteză indicată de un CD audio care
emite bip-uri la anumite intervale de timp
stabilite.În timpul perioadei de refacere activă
sportivul se va deplasa în mers spre cea mai
apropiată linie spre care este cu faţa, linie care
va constitui startul pentru următoarea perioadă
Foto 9 de efort (Foto 9).O perioadă de efort şi una de
refacere au o durată de 45 de secunde şi
constituie un palier.Iniţial viteza alergării este de 8 km/h, iar apoi aceasta creşte cu 0,5 km/h la
fiecare palier.Duratele fazelor de efort şi de repaus determină în funcţie de numărul de paliere
efectuate, acţiunea proceselor biochimice care controlează furnizarea energiei necesare
susţinerii efortului intermitent.
4.5. Determinarea VO2 Max (30-15 IFT)
Estimarea consumului maxim de oxigen se obţine aplicând formula următoare:
VO2max30-15IFT = 28,3 – 2,15 G – 0,741 A – 0,0357 P + 0,0586 A x (VMA30-
15 IFT + 1,03 VMA30-15 IFT),
Unde G este un coieficient (feminin = 2; masculin = 1), A este vârsta, iar P este
greutatea sportivului.
5. TESTAREA ECHILIBRULUI STATIC
Pentru evaluare am ales testul Flamingo.
5.1.Testul Flamingo
Materiale utilizate:
- Un suport din metal cu lungimea de 50
cm, înălţimea de 5 cm şi lăţimea de 3 cm;
- Un cronometru.
Sportiva va aşeza un picior (la alegere), pe
suport, apoi prin flexia gambei libere va prinde cu
mâna de aceeaşi parte glezna. Celălalt membru
superior este întins şi orientat oblic sus (Foto 10).
Foto 10 Foto 11 Examinatorul ajută la fixarea acestei poziţii
(Foto 10) după care va lăsa sportiva liber fără sprijin
şi va porni cronometrul (Foto 11).
Cronometrul va fi oprit atunci când sportiva va atinge solul cu oricare parte a corpului.
166
Subiectul va încerca de 2 (două) ori.

6.COMPOZIŢIE CORPORALĂ
6.1.Indicele masei corporale (I.M.C.)
Studii recente consideră (I.M.C.) o formulă pertinentă şi importantă pentru determinarea
proporţionalităţi corpului la sportivi. El se calculează raportând greutatea în kilograme la
înalţimea subiectului în metri pătraţi, după formula prezentată în figura 3:
Rezultatele se analizează atât pentru sportivi cât şi pentru sportive, după următoarele
criteriile prezentate în tabelul 1 Clasificare Valoare I.M.C.
Greutatea (kg Slab sub 18,5
I.M.C. = Normal 18,5 – 25
2
Înălţimea (m ) Supraponderal 25 – 30
Obezitate peste 30
Figura 3
6.2. Procentul de Ţesut Adipos Tabelul 1
Atunci când greutatea sportivelor creşte este bine să depistăm
care este cauza, adică să verificăm dacă această creştere în greutate este cauzată de hipertrofia
musculară sau de evoluţia stratului de ţesut adipos. Această verificare se poate efectua prin
Monograma lui Wilmore a rezultat din numeroase cercetări efectuate în domeniul sportului de
omul de ştiinţă american, J. H. Wilmore.
Această monogramă este uşor
de utilizat după ce am măsurat
imprealabil înălţimea sportivelor în
centimetri şi perimetrul bazinului în
centimetri. Perimetrul bazinului se
măsoară cu banda metrică la nivelul
cel mai proieminent al feselor,
aproximativ în dreptul marelui
Foto 12 Figura 4 trohanter (Foto 12).
După efectuarea măsurătorilor, cu ajutorul unei rigle se unesc (pe monogramă) valorile
perimetrului bazinului cu cele ale taliei pentru fiecare sportivă în parte, aflându-se astfel
procentul de ţesut adipos (figura 4). Valorile normale pentru handbaliste se situează în jurul
valorii de 22% (după CASCUA, S. şi CHOQUE, J., 2003).
După ce am aflat procentul de grăsime, putem afla cantitatea de grăsime utilizând
formula: g = G x % grăsime
7.TESTAREA MOBILITĂŢII ŞI SUPLEŢII

Supleţea este capacitatea de a executa cu uţurinţă mişcări cu diferite amplitudini în
limitele mecanice permise de jocul articular specific diferitelor regiuni anatomice.
167
Foto 13 Foto 14 Foto 15

Având în vedere aceste componente am selectat pentru evaluare următoarele teste:
7.1. Testarea mobilităţii şi supletii globale a membrelor inferioare şi a trunchiului.
Pentru această testare am selectat proba degete – sol care scoate în evidenţă pe lângă
mobilitatea globală şi supleţea musculaturii posterioare a corpului.(Foto 13).
7.2. Testarea mobilităţii şi supleţii globale a membrelor superioare
Pentru această testare am selectat proba degete – degete care scoate în evidenţă pe lângă
mobilitatea globală şi supleţea musculaturii umerilor şi a membrelor superioare (Foto 14).
7.3. Testarea mobilităţii şi supleţii laterale a trunchiului
Prin această testare se evidenţiează mobilitatea în plan frontal a coloanei vertebrale,
supleţea musculaturii laterale a trunciului (Foto 15).
8.TESTAREA COORDONĂRII SPECIFICE
8.1. Pasare şi dribling cu două mingi, cu partener
Partenerii se vor poziţiona fată în faţă la o distanţă de 3
(trei) metri. Sportiva evaluată va efectua cu o mână
dribling mediu, iar cu cealaltă va pasa cu partenerul.
Driblingul şi pasarea vor fi însoţite de alegare uşoară pe
loc (Foto 16). Examinatorul va efectua durata
exerciţiului. Cronometrul se porneşte la începerea
execuţiei şi se opreşte atunci când una ditre sarcinile
stabilite nu se mai efectuează. După două încercări
cronometrate şi înregistrate se schimbă acţiunea
Foto 15 mâinilor, cea care a driblat va pasa şi invers.
Concluzii
În concluzie testele selectate pentru evaluarea elementelor condiţiei fizice trebuie să fie
simple, aplicarea lor să nu necesite timp îndelungat şi costuri materiale importante, iar din
punct de vedere al eficienţeie să permită înregistrarea unor date obiective şi exacte.
De asemenea pentru prelucrarea şi interpretarea datelor am utilizat programul Fitstats,
program care propune un ansamblu de funcţii specializate într-o interfaţă intuitivă uşor de
utilizat, care permite după inserarea datelor, trasformarea lor în scoruri normative (Note Z).
Aceste scoruri facilitează utilizarea programului SPSS pentru interpretarea rapidă şi eficientă
a rezultatelor.
Eficienţa analizei permite dirijarea ştiinţifică a procesului de antrenament, o
selecţionare riguroasă a mijloacelor de pregătire, şi o dozare otptimă a acestora, în raport
cu cerinţele impuse de realizarea performanţei.
Bibliografie
1. Allsen, P., E, Harrison J., M., Vance, B., (1997). Fitness for Life: An Individualized
Approach. 6th edition, Brown and Benchmark Publishers, Madison, - 284;
168
2. Bompa, T., O., (2003). Performanţa în jocurile sportive - Teoria şi metodologia

antrenamentului, Ed. ExPonto, Bucureşti, - 221;
3. Bouchard, C., Shepard, R., J., (1994). Physical activity and helth, Human
Kinetics Publishers, Champaign Il, 376-463;
4. Buchheit, M., (2005), La préparation physique en Handball, Tome I et II DVD;
5. Cascua, S., Choque, J., (2003). Testez et ameliorez votre condition physique,
Ed.Amfora, Paris, - 194;
6. Colibaba-Evuleţ, D., Bota, I., (1998). Jocuri sportive, Ed. Aldin, Bucureşti, - 327;
7. Dragnea, A., (1994), Măsurarea şi evaluarea în educaţie fizică şi sport, Ed. Sport –
Turism, Bucureşti, - 189 pag.;
8. Plas, F., Hagron, E., (2001). Kinetoterapie activă, Ed. Polirom, Iaşi, 267-378;
9. http://www.martin-buchheit.net.
10. http://www.handball-feminin.be/hand.php
TESTS THAT EVALUATE THE PHYSICAL CONDITION

OF PROFFESSIONAL WOMEN HANDBALL PLAYERS
Vasile MANOLE
Lăcrămioara MANOLE
University of Bacău,
Keywords: physical condition, women’s handball, tests, evaluation
Abstract
The very different manner in which the physical condition is presented means that we
need to have a greater interest in its study when we think about sports performance, because it
addresses the organism, which in turn has some special characteristics in ontogenetic
development.
In the handball field in general and in women’s handball especially, testing and
evaluating the physical condition is of utmost importance in appreciating the quality of
training.
Introduction
The careful analysis of definitions and specialists opinions about important
components of the physical condition in general and reporting them to the requirements of
high performance, we have considered that the elements of the physical condition specific to
the handball game are those presented in figure one.
CARDIOVASCULAR
ENDURANCE MOBILITY-
POWER SOUPLENESS
STRENGHT PHYSICAL BALANCE

CONDITION
COORDINATION SPEED
SPECIFICATIONS
BODY
STRUCTURE
Figure 1 - Composing elements of the physical condition specific to the handball game
169
The optimum level of development of physical condition specific to women’s

handball has in view elaborating, finding and selecting some tests for evaluating the
composing elements. These can consist in ways of improvement by combining every factor
that it depends on and eliminating the problems that the woman body faces in the training
process.
Material and methods
In the present paper we offer our proposal regarding the tests used with the goal of
efficient evaluating the components of physical condition.
1.EVALUATION OF STRENGTH
The evaluation of muscle static analytical strength of the arms, legs and torso, with the
help of the digital dynamometer Centro First, the isometric adjustable device (Photo 1, 2, 3)
and the bathroom scale. (Photo 4)
The exact data obtained were transformed in scores and then analyzed for the
following aspects:
- the maximum strength level in every main muscle group that we use in the handball
game;
- the maximum strength level in the muscles of the arms, legs and torso;
- muscle discrepancies between agonists and antagonists;
- muscles discrepancies between left and right side;
- the evolution of maximum strength level as a consequence of applied development
programs.
Photo 9 Photo 9 Photo 9 Photo 9
2.EVALUATION OF POWER
For this component we chose to use the Vertical jump, with one pace in order to test
the maximum capacity in the legs. We used the Lewis Monogram to measure the power
capabilities of the legs and the Throwing of the handball to a distance, with three paces run
for measuring the power capabilities of the arm.
2.1.Testing the Power in the lower limb
The vertical jump with one step needs to be preceded by the measuring of the height of
the subject with the arm stretched upwards (usually the dominant one, Photo 5), after which
the subject will position herself laterally towards the measuring spot, at a distance that allows
the one pace run-up. The subject will do the vertical jump and try to reach as high as she can
(Photo 6). The difference between the reading after the jump and that which was done initially
represents the value of explosive power in the lower limb.
2.2.Testing the Power of the upper limb
For this test we will only use a regular handball. The ball will be thrown after a three
pace run-up and before a line drawn on the floor which cannot be stepped on or surpassed
before the ball had left the thrower’s hand. For the run-up we allow added paces, crossed
paces or lifted paces. The subject will perform two throws and the better of the two will be
170
taken into consideration.
Photo 5 Photo 6 Figure 2
2.3.Testing the index of Power for the lower limb

The power in the lower limb may be determined using the Lewis Monogram
(CASCUA, S., CHOQUE, J., 2003). This monogram combines the upward explosive power
into meters, with the weight of the subject in kilos. (Figure 2)
Once we have the value of the weight and that of the explosive power in the lower part
of the body of each subject, they are linked with the help of a ruler thus discovering the power
value in kg m/s.
3.TESTING THE SPEED
To test this component we have chosen the 5x30 m.
The test consists in 5 speed runs on 30 m distance with a 30 seconds pause between
each run. For the exercise we use only indoor shoes,
the start is at 1 m behind the start line. The 30
seconds break is very important and will be taken
accordingly. During this time, the sportswoman will
head to the next start line. The subjects will run in
groups of two.
The stopwatch will be activated at the touch of
the start line and stopped at the finish line.
Each one of the 5 runs will be clocked, but the
best will be taken into consideration. Every result
shall be read in seconds and decimals.
Photo 7
4.TESTING THE CARDIOVASCULAR ENDURANCE
To test this component means to find out the degree of adaptability of the organism
during effort, the efficiency of using and alternating energetic systems, the development level
of motric qualities and the resistance and quantum of VO2 max.
4.1.Pulse evolution in recovery status (PR)
The pulse in the recovery state is quantified by a two digit palpation (thumb and first
finger) at neck level one side and the other of the trachea on the carotid arteries (carotid pulse)
for 15 seconds. The result is multiplied by four, thus revealing the number of heart beats per
second. The measuring must take place after the subject has stayed in a rest position,
horizontally or sitting for 15 minutes.
171
Ideally the pulse is measured in the morning, 15 minutes upon awakening without
getting out of the bed. The pulse drop in recovery status indicates a good cardiovascular
endurance and a good adaptability to effort.
4.2.The Cooper test
This test was first applied in 1968 by the
American researcher Kenneth Cooper on
American soldiers from special operation troops.
Later on until this day, the test is done in the
sports activity.
The test consists in a 12 minute run, with
the aim to get as far as possible. The rhythm is
set by the pre established aim.
The run takes place on an athletic runway
(200 or 400 meters long) which is marked every
50 m, and throughout the course the time will be
announced every 30 seconds during the first 4
Foto 8 min, every other minute during the next 4 min,
and for the last 4 min the time wont be announced any more (Photo 8).
4.3.Determining the VO2 Max (Cooper)
After applying the test and after recording the results we can calculate the maximum
usage level of O2 using this formula:
VO2 Max = (22,351 x distance in meters) – 11,288
4.4.The 30-15 Intermittent Fitness Test
Recent studies regarding effort molding during competitions in competitive sports has
allowed an improvement to the training program. In this sence Martin Buchheit has conceived
and developed a new field test in the year 2000 wich responds to the specific requirements of
the handball game, and it’s called 30-15 Intermitent Fitness Test (30-15 IFT).
This test allowes us to estimate the maximum O2 usage (VO2 max) and to determine the
maximum aerobe speed (VMA).
Test presentation
The test has effort periods of 30 seconds
intertwined by active recovery periods of 15
secods. During the effort periods the subject
executes a to and fro run on a 40 meters
distance, the speed being set by an audio CD
wich emits beeps at pre set time intervals.
During the active recovery period the woman
athlete will walk to the nearest line that she is
facing, and that will be the starting line for the
next effort period (Photo 9). An effort period
and an active recovery period last for 45
seconds and complete a stage. The effort
Photo 9 phases and recovery phases total time
determine in accordance with the number of stages completed the biochemical processes
which controle the energy supply needed to sustaine the intermittent effort.
4.5.Determining the VO2 Max (30-15 IFT)
The maximum O2 usage estimation is obtained aplying the following formula:
VO2max 30-15IFT = 28,3 – 2,15 G – 0,741 A – 0,0357 P + 0,0586 A x (VMA30-
15 IFT + 1,03 VMA30-15 IFT),
172
Where G is a coefficient (feminine = 2; masculine = 1), A is the age, P is the subject’s

age.
5.TESTING THE STATIC BALANCE
To do this we chose the Flamingo test.

5.1.The Flamingo Test
Used materials:
- A 50 cm long, 5 cm high, 3 cm wide metal
support; a stopwatch.
The subject will place one foot (of her
choice), on the support, then by flexing the free leg
she will hold it in this position by grasping the
ankle with the same hand. The other arm is
Photo 10 Photo 11 stretched upwards (Photo 10).
The examiner helps fix this position (Photo 10) after which he will let her free and will
start the timer (Photo 11).
The stopwatch will be stopped when the subject touches the ground with any part of her
body. She has two tries for this test.
6.BODY STRUCTURE
6.1.The body mass index (BMI)
Recent studies show that BMI is an important formula for determining the body
proportions at sportsmen and women. This index is calculated reporting the weight in
kilograms at the height of the subject in squared meters, using the formula discovered in
figure 3:
The results are analyzed for both sportsmen and women, after the following criteria
shown in table 1.
Rating B.M.I. Value
Weight (kg)
Thin under 18,5
B.M.I. =
Normal 18,5 – 25
Height (m2)
Overweight 25 – 30
Figure 3 Obese over 30
Table 2
6.2 The adipose tissue percentage
When the women athletes gain weight it is good to depict the cause, meaning to verify if
this mass gain is either due to muscle growth or to the adipose layer evolution. This check can
be done through Wilmore’s Monogram which resulted from numerous researches done in the
field of sports activity by the American researcher, J. H. Wilmore.
This monogram is easy to use

after first measuring the subject’s
height and waste in centimeters.
The waste perimeter is measured
with the metric band at the most
prominent point of the buttocks
approximately at the level of the
Foto 12 Figura 4 great trochanter.
After these measurements, the perimeter values are linked on the monogram with the
173
help of the ruler for each subject in part, thus revealing the percentage of the adipose tissue
(figure 4). Normal values for women handball players are in the vicinity of 22 % (after
CASCUA, S. and CHOQUE, J., 2003).
After we have found out the fat percentage, we can find out the quantity using the
following formula:
g = G x % fat
7.TESTING THE MOBILITY AND EXTENDIBILITY

The extendibility is the property to execute with different amplitudes moves within the
mechanic joint limits allowed by the joint movement specific to different anatomical regions.
Photo 13 Photo 14 Photo 15

To evaluate this component we have selected the following tests:
7.1.Testing the mobility and the global extendibility of the legs and torso.
To show this we used the fingers – floor test which reveals among other things the
global mobility and the muscle extendibility of the upper part of the body (Photo 13).
7.2. Testing the mobility and the global extendibility in the upper limbs.
For this we use the fingers – fingers test which highlights the extendibility of the
shoulders and arms (Photo 14).
7.3. Testing the lateral mobility of the torso.
By doing this we show the frontal mobility of the vertebral column and the extendibility
of the lateral muscles of the trunk (Photo 15).
8.TESTING THE SPECIFIC COORDINATION
8.1.Passing and dribbling with two handballs in pairs.
The partners will face each other at a distance of three
meters. The subject will do a medium height dribble and
with the other hand will pass his partner. The dribbling
and passing will be associated with running on the spot
(Photo 16). The examiner will time the length of the
exercise. The stopwatch starts when the exercise begins
and stops when one of the tasks fails to be accomplished.
After two timed tries they change the action of the arms,
Photo 110 the one which she used to dribble with will now use to
pass and the other way around.
Conclusions
To conclude the selected tests used to evaluate the elements of the physical condition
must be simple, applying them as time effective as possible and cost efficient, and from the
point of view of efficiency they must allow the registration of objective and exact data.
174
In order to process and interpret the data we used Fitstats, a program which proposes an
array of specialized functions with an easy to use interface, that allows the conversion of data
into normative scores (Z Notes).
These scores make the use of the SPSS program much easier and efficient for
interpreting the results.
The analysis efficiency allows the training process to be lead scientifically, a much
rigorous selection of training methods, optimum dosage keeping in mind the requirements of
high performance sports.
EFICIENŢA PROGRAMULUI KINETIC APLICAT DUPA LIGAMENTOPLASTIA DE

GENUNCHI
Anca JIANU
Universitatea “Spiru Haret” Bucuresti
Cuvinte cheie: genunchi, ligamentoplastie, recuperare
Rezumat
Ligamentul încrucişat anterior este cea mai des vătămată structură ligamentară a
genunchiului.
Programul kinetic postligamentoplastie rămâne singura formă eficientă de tratament
pentru leziunea ligamentului încrucişat anterior si, totodata, reprezintă singurul mijloc prin
care se va putea relua mersul, obiectivul principal al recuperării.
In perioada 1 martie 2007- 31 februarie 2008 am urmărit un lot de 35 de pacienţi aflaţi
în tratament în Clinica Spitalului de Ortopedie şi Traumatologie Foişor din Bucureşti, în urma
ligamentoplastiei de genunchi, pentru rezolvarea leziunii ligamentului încrucişat anterior.
Pacientii lotului studiat au beneficiat de un program kinetic postligamentoplastie.
Compararea rezultatelor obtinute la inceputul si sfarsitul programului kinetic(prima zi
postoperator, respectiv a 42-a) evidentiaza eficienta acestuia in leziunile ligamentului
incrucisat anterior al genunchiului.
Introducere
Dintre toate articulaţiile, genunchiul este una dintre cele mai frecvent lezate. Aceasta
se datorează structurii sale anatomice, solicitării funcţionale majore atât în statică, cât şi în
dinamică, precum şi expunerii indirecte la forţele externe.
Ligamentul încrucişat anterior este cea mai des vătămată structură ligamentară a
genunchiului.
Odată lezat, ligamentul încrucişat anterior(LIA) poate determina schimbarea stilului
de viaţă în lipsa unui tratament chirurgical.
Programul kinetic postligamentoplastie rămâne singura formă eficientă de tratament
pentru leziunea ligamentului încrucişat anterior si, totodata, reprezintă singurul mijloc prin
care se va putea relua mersul, obiectivul principal al recuperării.
Ipoteza Un program kinetic, bine ales, bine dozat si individualizat, aplicat dupa
plastia ligamentului incrucisat anterior, este capabil sa conduca la o recuperare rapida si
completa a pacientului.
Metode de cercetare si continutul experimentului
In perioada 1 martie 2007- 31 februarie 2008 am urmărit un lot de 35 de pacienţi aflaţi
175
în tratament în Clinica Spitalului de Ortopedie şi Traumatologie Foişor din Bucureşti, în urma

ligamentoplastiei de genunchi, pentru rezolvarea leziunii ligamentului încrucişat anterior.
Pacienţii au fost evaluaţi la începutul şi sfârşitul tratamentului de recuperare(prima zi
postoperator, respectiv a 42-a).
Pacientii lotului studiat au beneficiat de urmatorul program kinetic
postligamentoplastie:
1-4 ZILE postoperator:
- Se foloseşte bandaj compresiv, orteză, gheaţă;
- MPC pe kinetec de 4-5 ori pe zi timp de 1 oră :
→ în zilele 1-2: 30°
→ în ziua a 3-a: 45°
- Ridicat în picioare – se evită încărcarea piciorului – nu calcă ;
- mers cu cârje fără sprijin pe membrul inferior operat;
- Exerciţii pentru mobilitate cu păstrarea extensiei la nivelul genunchiului:
1. Din decubit dorsal, execută flexie dorsală şi flexie plantară a membrului inferior
operat.
2. Din decubit dorsal, execută flexia şoldului membrului inferior operat( genunchiul
extins)
3. Din decubit lateral pe partea neoperată, execută abducţie a membrului inferior
operat, urmată de revenire în poziţie iniţială.
4. Din decubit lateral pe partea neoperată, execută flexia membrului inferior operat( cu
genunchiul extins), urmată de revenire în poziţia iniţială.
5. Din decubit ventral, execută extensia şoldului membrului inferior operat(
genunchiul extins) cu revenire.
- Exerciţii repetative, scurte izometrice zilnice
1. pentru cvadriceps:
→ Din decubit dorsal, se contractă puternic cvadricepsul ( tracţionând de rotulă).
→ În ortostatism cu sprijin pe piciorul sănătos, membrul inferior afectat cu
genunchiul extins se duce puţin înainte şi se execută contracţie izometrică.
2. pentru ischiogambieri:
→ Din decubit ventral, sub gleznă anterior, se pune un sac de nisip, astfel încât
genunchiul să flecteze cu 15-20°; kinetoterapeutul aplică o rezistenţă cu mâna în spaţiul
popliteu, iar pacientul încearcă să extindă genunchiul contra rezistenţei mâinii;
Pentru executarea contracţiei izometrice se utilizează următoarea tehnică: 10
contracţii de câte 5-6 secunde cu pauză de 8 secunde între ele. Acest grup de 10 contracţii se
repetă de câteva ori în timpul zilei, la începutul recuperării mai des( la circa 2 ore), apoi mai
rar( de 2-4 ori pe zi).
5-14 ZILE postoperator:
- Se foloseşte orteza la mers;
- MPC pe kinetec:
→ în ziua a 7-a: 90°;
- Mers cu cârje fără sprijin.
- La programul anterior se adaugă exerciţiile:
→ Din decubit dorsal, execută flexia membrului inferior operat, şold şi
genunchi(călcâiul păstrează tot timpul contactul cu salteaua), apoi revine.
→ Din decubit lateral pe partea neoperată, execută flexia genunchiului operat spre
piept.
→ Din decubit ventral, execută flexia genunchiului operat, piciorul fiind în flexie
176
dorsală, revenire.
→ În ortostatism pe piciorul sănătos, cu faţa spre scara fixă, apucat la nivelul
umerilor, flexia genunchiului operat spre piept, revenire, extensia amplă a şoldului, revenire.
Programul de exerciţii se continuă în ritm de 2 şedinţe pe zi până la 1 lună de zile
de la intervenţia chirurgicală.
2-6 SĂPTĂMÂNI postoperator
- Se foloseşte orteza de protecţie;
- MPC pe kinetec pentru o flexie pasivă:
→ în săptămânile 2-4 de 100-110°
→ în săptămânile 5-6 de 130°;
- Mers cu cârje, cu încărcarea progresivă a piciorului( cu ajutorul cântarului), iar la 6
săptămâni va lăsa cârjele, urmând ca în săptămânile 6-8 să se deplaseze cu bastonul purtat pe
partea membrului inferior sănătos;
- Încep exerciţiile de tonifiere analitică pentru musculatura genunchiului, dar şi a
şoldului şi a gambei. Astfel, programul de exerciţii se execută o dată pe zi, cu greutăţi
repartizate pe coapsă la 10-15 cm. deasupra rotulei şi pe gambă la 10-15 cm. sub rotulă.
Îngreuierea se face în felul următor:
→ săptămâna 3-4: 1-1,5 kg.
→ săptămâna 5-6: 2-2,5 kg..
- Se introduce hidrokinetoterapia;
- Înot – numai stilul craul sau spate;
- Ergobicicletă fără rezistenţă 10-15 minute( în săptămâna 5-6 ).
Parametrii urmariti in evaluarea pacientilor si a eficacitatii programului kinetic au fost
urmatorii:
- limitarea mobilitatii pe axele de miscare,
- forta musculara a musculaturii de la nivelul genunchiului.
- tulburarile de mers.
Rezultate
Compararea rezultatelor obtinute la inceputul si sfarsitul programului kinetic
evidentiaza eficienta acestuia..
Limitarea mobilitatii reprezinta parametrul clinic cel mai strâns legat de performarea
propriu-zisă a capacităţii de contracţie. Atâta timp cât mişcarea nu se derulează pe parcursul
corespunzător de amplitudine, este imposibilă tonifierea tuturor contingentelor de fibre
musculare ale muşchilor de antrenat.
Evaluarea amplitudinii mişcărilor articulare s-a facut cu ajutorul goniometrului .
În urma programului kinetic, majoritatea pacienţilor au obţinut progresia amplitudinii
articulare de la 30° în prima zi postoperator la 125-130° la finalul celor 6 săptămâni
postoperator ( cu excepţia a 2 pacienţi care în a 42-a zi postreconstrucţie a ligamentului
încrucişat anterior au dobândit o flexie de 100°, respectiv 110°.
Referitor la mobilitatea articulară în extensie, aceasta s-a îmbunătăţit simţitor, astfel că
la finalul tratamentului de recuperare 94,30% dintre pacienţi şi-au câştigat întreaga cursă de
mobilitate în extensie.
Forta flexorilor si a extensorilor genunchiului a evoluat si ea favorabil in urma
programului kinetic, marturie fiind graficele de mai jos:
177
Graficul nr. 1
Evoluţia forţei cvadricepsului
25
25
21
20
Nr. pacienţi
14
15
10 8
5 2
0
0
F3 F4 F5
initial 21 14 0
final 2 8 25
Graficul nr. 2
Evoluţia forţe i ischiogambie rilor
25
25
20
15 15
Nr.pacientilor
15
10 8
5
5
2
0
F3 F4 F5
initial 15 15 5
final 2 8 25
Ultimul parametru cercetat este reprezentat de tulburările de mers.

La începutul tratamentului tulburările de mers au fost prezente la 74,28% din cazuri, iar
după tratament, doar 17,14% din pacienţi au mai avut tulburări de mers.
Acest lucru reprezintă o ameliorare semnificativă a parametrului urmărit, ameliorare
ce este convergentă cu evoluţia favorabilă a celorlalţi parametri (graficul nr. 3 ).
Graficul nr. 3
Evoluţia tulburărilor de mers
30 29
26
20
10 9
6
Iniţial nr. pacienţi
0 Final nr. pacienţi
absent prezente
Iniţial nr. 9 26
pacienţi
Final nr. 29 6
pacienţi
178
Concluzii
1. Programul kinetic de recuperare are un rol decisiv în menţinerea şi îmbunătăţirea
stabilităţii active ( musculare ) si pasive a genunchiului şi, secundar, a amplitudinii
funcţionale de mişcare la nivelul genunchiului şi şoldului.
2. Tulburarile de mers au evoluat semnificativ, fiind ameliorate in 85% din cazuri.
3. Evolutia favorabila a parametrilor functionali dovedeşte eficienţa clinică a
programului kinetic.
Propuneri
Alaturi de programul kinetic, mijloace precum crioterapia, electroterapia, masajul,
constituie tot modalitati de tratament si vor contribui la recuperarea completa a pacientului.
Bibliografie
1. Baciu, Clement, Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura
Sport – Turism, Bucureşti, 1977.
2. Baciu, Clement, Dobre, Ioan, Laxităţile posttraumatice ale genunchiului, Editura
Medicală, Bucureşti, 1991.
3. Christel, P., Witvoet, J., Jusserand, J., Rééducation des entorses du genou,
Encyclop.Méd-chir., Kinésithérapie, Paris, 1990.
4. Delisa, J., A., Rehabilitation Medicine Principles and Practice, 3rd edition, Lippincott
Raven, 1999.
5. Hoaglund, F., T., Duthie, R., B., Fracture and joint injuries, In: Schwartz S.I.
ed.Principles of Surgery, 6th ed., Mc Graw-Hill Book Company, New York,1994.
6. Kiss, Iaroslav, Fizio-kinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală,
Bucureşti, 2002.
7. Pásztai, Zoltán, Kinetoterapia în recuperarea funcţională posttraumatică a aparatului
locomotor, Editura Arionda, Oradea, 2001.
8. Poenaru, V., Dan, Rottenberg, Nicolae, Aparatul extensor al genunchiului, Editura
Helicon, Timişoara, 1995.
9. Sbenghe, Tudor, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura
Medicală, Bucureşti, 1987.
10. Sbenghe, Tudor, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor,
Editura Medicală, Bucureşti, 1981.
11. Tache, Ozana, Georgiana, Ghid de medicină fizică şi recuperare medicală, Editura
Scripta, Bucureşti, 2001.
THE EFFICIENCY OF THE KINETIC PROGRAM APPLY AFTER THE

LIGAMENTOPLASTY OF THE KNEE
Anca JIANU
University “Spiru Haret” Bucuresti, PEFS
Keywords: knee, ligamentoplasty, recovery
Abstract
Anterior cruciate ligament is most often injured of the knee ligament structure .
The kinetic program after ligamentoplasty remains the only effective form of
treatment for anterior cruciate ligament lesion , and also is the only means by which we can
resume walking, the main objective of the recovery.
Between 1 March 2007-31 February 2008 I watched a group of 35 patients in
179
treatment at the Hospital Clinic of Orthopedics and Traumatology Foisor in Bucharest, after
the ligamentoplasty of the knee, to resolve the anterior cruciate ligament lesion.
Patients studied received batch of a kinetic program after ligamentoplasty.
Comparing the results obtained at the beginning and the end of the kinetic
program(first postoperative day, that the 42-a) emphasize his efficiency in the anterior
cruciate ligament lesion.
Introduction
Of all the joints, the knee is one of the most frequently violated. This is due to its
anatomical structure, request that the major functional static and the dynamic and indirect
exposure to external forces.
Anterior cruciate ligament is most often injured of the knee ligament structure .
Once injured, anterior cruciate ligament (ACL) may cause change in lifestyle in the
absence of surgical treatment.
The kinetic program after ligamentoplasty remains the only effective form of
treatment for anterior cruciate ligament lesion , and also is the only means by which we can
resume walking, the main objective of the recovery.
Hypothesis A kinetic programme, well-chosen, well-dose and individual, applied after
ligamentoplasty is able to run a quick and complete recovery of the patient.
Methods of research and experiment content
Between 1 March 2007-31 February 2008 I watched a group of 35 patients in
treatment at the Hospital Clinic of Orthopedics and Traumatology Foisor in Bucharest, after
ligamentoplasty, to resolve the anterior cruciate ligament lesion.
Patients were evaluated at the beginning and end of treatment recovery (the first
postoperative day and the fourty second day).
Patients studied received of following kinetic program after ligamentoplasty:
1-4 DAYS after surgery:
- Use compression bandage, orthesis, ice;
- CPM on kinetec 4-5 times a day for 1 hour:
- in 1-2 days: 30 °
- on day 3: 45 °
- on day 4: 60°
- Stand up - to avoid loading the foot - don't trample on;
- worked with staff without the support on the operated lower limb;
- Exercise for mobility with keeping the extension to the knee:
1. From dorsal position, running dorsal flexion and plantar flexion of the operated
lower limb.
2. From dorsal position, running operated hip flexion of the lower limb (knee
extended).
3. From side position on the healthy lower limb, running abduction of the operated
lower limb, followed by a return to original position.
4. From decubit on the healthy side, running flexion of the operated lower limb (with
the knee extended), followed by a return to original position.
5.From ventral position , running hip extension of the operated lower limb (knee
extended) with return.
- Repeatative exercises, daily isometrics shorts:
1.For quadriceps :
-From dorsal position, is strongly contracts the quadriceps (tracking the knee cap).
- In standing position to support the healthy leg, the affected lower limb by the knee is
extended the lead shortly before and runs isometric contraction
180
2.For ischio jambiers:

-From the ventral position, under ankle , a bag of sand is put, so that knee to flective
15-20 °; strength kinetoterapist apply a hand under the knee, and the patient tries to extend the
knee against resistance hand;
To implement isometric contractions use the following technique:10 contractions
every 5-6 seconds to break 8 seconds between them. This group of 10 contractions are
repeated several times during the day, at the beginning of recovery often (in about 2 hours),
then less frequently (2-4 times per day).
5-14 DAYS after surgery:
- Use orthesis walk;
- CPM on kinetec:
- day 5: 75 °
- day 7: 90 °
- Walk with crutches without support .
- In the previous program added exercises:
- From decubit dorsal, running flexion of the operated lower limb, hip and knee (heel
always kept contact with the mattress), and then returns.
- From decubit health side , running flex knee operated to the chest.
- Ventral decubit , running flex knee operated, with the foot in dorsal flex, return.
- In standing position on the healthy leg, face to the fixed scale, started at the
shoulders, flex knee operated for chest, back, an ample extension of the hip , return.
The exercises are continuing by pace of 2 sessions per day to 1 month from surgery.
Postoperative 2-6 WEEKS
- Use orthesis protection;
- CPM on kinetec for a passive flex:
- in 2-4 weeks 100-110 °
- 5-6 weeks in 130 °;
- Walking with the crutches, with progressive bone loading (with estimate) at 6 weeks
and will leave staff, following that in 6-8 weeks to move the stick worn on the lower right
member;
- Beginning refreshing analytical exercises for knee muscles, and hip and gamble.
Thus, the exercise is running once a day, weight distributed on the thigh at 10-15 cm above
the knee cap and calf at 10-15 cm under the knee cap.
Loading weight is so:
- 3-4 weeks: 1-1,5 kg.
- 5-6 weeks: 2-2.5 kg .
- It introduces hydrokinetotherapy;
- Swimming - only the style or crawl back;
- Ergocycling without resistance 10-15 minutes (in 5-6 week).
Parameters followed in evaluating patients and efficiency kinetic program were the
following:
- Limiting the mobility on axes of movement;
- Muscle strength in the knee.
- The abnormal gait.
Results
Comparing the results obtained at the beginning and end of the kinetic showing its
efficiency.
Limiting mobility is the clinically most closely linked to by itself improve the capacity
of contraction. As long as the movement is not carried out properly during the swing,
181
refreshing is impossible for all the quotas of muscle fibers of the muscles involved.
Amplitude movements joint assessment was done using goniometry.
Following the kinetic program, most patients have obtained progression of joint
amplitude from 30 ° in the first postoperative day at 125-130 ° at the end of the 6 weeks
postoperative (Except 2 patients in the fourty second day after surgery have acquired a
flexible 100 °, 110 ° respectively.
Referring to the joint mobility extension, this has improved noticeably, so that the end
of treatment recovery 94,30% of patients and have won the whole race of mobility extension.
Force of the flexors and extensors of the knee and it has evolved favorably after the
kinetic program , to testify as graphics below:
Chart no. 1
Evolution force quadriceps
25
25
21
20
Nr. Patients
15 14
10 8
5
2
0
0
F3 F4 F5
initial 21 14 0
end 2 8 25
Chart no. 2
Evolution force ischio jambiers
30
25
Nr.Patients
20
15 15
10 8
5
2
0
F3 F4 F5
initial 15 15 5
end 2 8 25
The last parameter investigated is the abnormal gait.

At the beginning of treatment the disorders were present in 74.28% cases and after
treatment, only 17.14% of patients had abnormal gait.
This thing represents a significant improvement parameter sought, improvement that is
converging with the evolution of favorable others parameters (chart no. 3).
182
Chart. No. 3
Evolution of the abnormal gait
30 29
26
20
10 9
6
Initial no.patients
0 End no.patients
Absent Present
Initial 9 26
no.patients
End 29 6
no.patients
Conclusions
1.Kinetic recovery program has a decisive role in maintaining and improving the
stability of active (muscle) and passive knee and, secondary, amplitude a functional
movement at the knee and hip.
2. Abnormal gait have evolved significantly, being improved in 85% of cases.
3.Favorable functional progress of the parameters proves the efficiency of clinical
kinetic program .
Suggestions
Along with the kinetic means, also the cryotherapy, the electrotherapy, the massage
are other methods of treatment and will contribute to full recovery of the patient.
STUDIU ASUPRA REFACERII ORGANISMULUI ÎN JOCUL DE HANDBAL

LA ECHIPELE DE SENIORI
Constantin ŞUFARU
Cuvinte cheie: refacere, program, handbal, seniori.
Rezumat
Tema lucrării are o importanţă deosebită deoarece prin abordarea refacerii putem
observa cum se recuperează jucătorii de handbal la nivelul echipelor de seniori, atât prin
refacere spontană (naturală), cât şi prin refacerea dirijată. Găsirea celor mai eficiente tipuri de
refacere în jocul de handbal, reprezintă gradul de actualitate al temei.
Actualitatea temei
Tema lucrării are o importanţă deosebită deoarece prin abordarea refacerii putem
observa cum se recuperează jucătorii de handbal la nivelul echipelor de seniori, atât prin
refacere spontană (naturală), cât şi prin refacerea dirijată.
Refacerea spontană sau naturală este o formă de restabilire, reechilibrare a
organismului care se produce în mod fazic după orice solicitare, fără intervenţia dinafară
183
asupra organismului şi se realizează prin odihna pasivă (F. Brătilă, 2000, A. Dragnea, S.
Teodorescu Mate, 2002).
Acest tip de refacere are eficienţă după eforturile de intensitate mare şi când
perioadele dintre eforturi sunt suficiente ca timp pentru producerea fenomenelor de reparaţie
tisulară şi refacere a substratului energetic şi echipamentului enzimatic (E.T. Rideru, I. Ilinca,
2005).
Având la bază componenta anabolică a metabolismului celular, amplitudinea refacerii
este direct proporţională cu gradul de solicitare şi heterostazie a organismului din timpul
efortului (I., Drăgan, 2002, S. Şalgău, D. Mârza, 2007).
Refacerea dirijată este acea parte componentă a antrenamentului, care foloseşte dirijat
unele mijloace naturale sau artificiale, fiziologice, provenite din mediul intern sau extern, în
scopul restabilirii homeostaziei şi chiar depăşirea acestui prag prin realizarea
supracompensării (I. Drăgan, 2002).
Acest tip de refacere nu poate substitui, dar completează, compensează şi accelerează
refacerea naturală a organismului. Ea este necesară în toate situaţiile în care intensitatea
efortului este mare, iar între repetiţii pauzele nu sunt suficient de lungi, cazuri în care se
impune intervenţia din afară a medicului, antrenorului, psihologului sau kinetoterapeutului (S.
Şalgău, D., Mârza, 2007).
Găsirea celor mai eficiente tipuri de refacere în jocul de handbal, reprezintă gradul de
actualitate al temei.
Ipotezele cercetării
În cercetarea de faţă ne-am propus următoarele ipoteze:
1. Studierea modului de refacere a organismului în jocul de handbal la o echipă de
seniori.
2. Descoperirea celor mai moderne mijloace de refacere a handbaliştilor de la
echipele de seniori.
Metodele de cercetare
1. Studiul materialului de specialitate
2. Metoda observaţiei
3. Metoda anchetei
4. Metoda convorbirii
5. Metoda statistico-matematică
Organizarea cercetării
Cercetarea s-a desfăşurat pe perioada a aproximativ un an, respectiv 2007-2008, având
drept loc principal de desfăşurare Sala Sporturilor din Bacău unde echipa Ştiinţa Municipal
Dedeman Bacău îşi desfăşoară antrenamentele si o parte din refacere.
În prima etapă s-a studiat literatura de specialitate, şi s-a elaborat planul de studiu. Tot
în această etapă s-au utilizat observaţia şi chestionarele adresate specialiştilor din domeniu,
care a fost împărţit antrenorilor de la mai multe echipe de seniori.
În a doua etapă s-au efectuat compararea datelor obţinute în urma chestionarului, cu
privire la refacere la echipa Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău şi alte echipe de seniori.
În a treia etapă s-a trecut la elaborarea lucrării, la prelucrarea rezultatelor şi redactarea
concluziilor.
Desfăşurarea propriu-zisă a cercetării
Rezultatele obţinute la chestionarul aplicat specialiştilor privind refacerea din jocul de
handbal la echipele de seniori (n= 15)
În legătură cu modurile de realizare a refacerii un procent de 87% dintre specialiştii în
domeniu consideră că refacerea dirijată este principalul mod de realizare a refacerii în jocul de
handbal, iar 13% cred ca refacerea naturală/spontană este principalul mod de refacere a
jucătorilor de handbal.
184
La întrebarea nr. 3 „ Care sunt principalele substrate funcţionale solicitate de efort,

cărora li se adresează refacerea în jocul de handbal?”, 44% din respondenţi au considerat ca
principalul substrat solicitat de efort în jocul de handbal este cel neuro-muscular, 24% au
considerat ca substratul neuro-psihic, 19% cred ca substratul endocrino-metabolic, 4% pe cel
cardio-respirator şi 9 % cred ca toate cele 4 tipuri de substrate funcţionale solicitate de efort
sunt la fel de importante.
Astfel putem conchide faptul că marea majoritate a specialiştilor din domeniu respectă
opinia conform căreia cele trei substrate funcţionale solicitate de efort sunt: neuro-psihic,
neuro-muscular şi endocrino-metabolic.
După apartenenţa mijloacelor de recuperare, în jocul de handbal, specialiştii în
domeniu consideră că principalele mijloace de recuperare ale handbaliştilor sunt
balneofiziohidroterapice cu 42% şi odihna activă-odihna pasivă cu 39%, în timp ce mijloacele
psihoterapice cu 6% şi farmacologice cu 13% sunt mai puţin folosite în refacerea
handbaliştilor.
Mijloacele care accelerează refacerea neuro-psihică în jocul de handbal, după părerea
specialiştilor din domeniu este psihoterapia cu 35%, hidroterapia caldă cu 29%, masajul cu
23% şi medicaţia cu 13%.
Aşadar, putem spune că, după părerea specialiştilor care au participat la această
anchetă putem spune ca principalul mijloc de accelerare a refacerii neuro-psihice este
psihoterapia.
La întrebarea nr. 6 ”Care credeţi că sunt mijloace care accelerează refacerea neuro-
musculară în jocul de handbal?”, specialiştii în domeniu consideră că hidroterapie caldă cu
30% şi odihnă activă/pasivă cu 25% sunt cele care accelerează refacerea neuro-musculară, în
timp ce masajul cu 12%, sauna cu 10%, rehidratarea cu 8%, farmacologice cu 6%, masaj cu
gheaţă – 5% şi remineralizare cu 4% sunt folosite ca mijloace de refacere doar în anumite
împrejurări, în funcţie de necesităţile de moment ale echipelor.
Mijloacele care accelerează refacerea endocrino-metabolică în jocul de handbal,
majoritatea specialiştii din domeniu care au completat formularul consideră că masajul şi
medicaţia cu 25% si odihna activă cu 22% sunt mijloacele care pot sa accelereze refacerea
endocrino-metabolică, iar mineralele cu 15% şi psihoterapia cu 13% sunt folosite mai puţin
sau numai la unele echipe de seniori.
La întrebarea ”Care din următoarele procedee de refacere sunt folosite in jocul de
handbal?”, părerile specialiştilor au fost împărţite, dar totuşi 75% cred ca refacerea post-efort
curentă este cel mai important procedeu de refacere, apoi 58% refacerea periodică, 55%
refacerea intraefort şi 39% refacerea dinaintea efortului.
Concluzionând putem spune că după părerea specialiştilor din handbal, refacerea este
dirijată, cu mijloace de refacere balneofiziohidroterapice şi odihnă activă – odihnă pasivă şi se
realizează de obicei prin refacerea post-efort curentă.
Programul de refacere la echipa Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău
1. Psihoterapie.
2. Duş cald: 15min la 38-42˚.
3. Saună: săptămânal, 15min (2min saună, 1min duş sau bazin).
4. Masaj manual sau instrumental: 10min zilnic.
5. Reechilibrarea hidroelectrolitică: 300ml ceai, suc de fructe sau lactate sau 300ml
apă minerală alcalină+vitamina C 200-400mg+100mg vitamina B1, 1-2g CLNA, 1g CLK şi
1/2 lămâie sau sirop (15g glucoză).
6. Medicaţie: Vitaspol-1 sau 2 fiole per os după antrenament; Eleutal-4 sau 5 tablete
sau 10-15g glucoză sau miere; Polimineralizant-3 pe zi la masa de după efort;
Polivitaminizant: 2 drajeuri la masa de după efort.
7. Alimentaţia: predominant alcalină, lactate, legume, fructe, hipolipidică,
185
hidrozaharată, normoproteică cu proteine de valoare, calitative.

8. Odihnă activă şi pasivă.
9. Observaţii:
După fiecare antrenament se vor efectua mijloacele prevăzute la punctele 1, 2, 4, 5, 6,
7, 8 (odihna pasivă). La sfârşitul ciclului săptămânal se va efectua întreg ciclul de refacere (1-
8). Eventual la mijlocul săptămânii se mai poate adăuga şi sauna.
Antrenamentul de la sfârşitul săptămânii (refacere) va dura 90min, începând cu 30min
odihnă activă (altă activitate) după care 60min se aplică mijloacele de refacere descrise (sauna
şi hidroterapie caldă 30min). Antrenamentul de refacere se efectuează la indicaţia şi sub
supravegherea personalului medico-sanitar al echipei.
Aşadar, putem spune că mijloacele de refacere la echipa Ştiinţa Dedeman Municipal
Bacău au fost efectuate corespunzător datorită puţinelor accidentări care au avut loc pe
parcursul anului competiţional 2007-2008, în timp ce la echipa H.C. Piatra Neamţ nu putem
spune acelaşi lucru, deoarece au avut un număr foarte mare de accidentaţi pe parcursul anului
competiţional 2007-2008 având meciuri în care neavând suficienţi seniori în echipă au fost
nevoiţi să evolueze cu sportivi de la echipele de juniori.
Deci, în urma cercetării efectuate se observă rolul important pe care îl are refacerea în
antrenamentul sportiv şi nevoia îmbunătăţirii mijloacelor folosite în refacere la echipele de
handbal de seniori.
Concluzii
În urma desfăşurării experimentului, a recoltării rezultatelor şi interpretării acestora, se
pot trage următoarele concluzii:
1. Experimentul a confirmat ipotezele de la care s-a pornit.
2. Selectarea şi clasificarea mijloacelor de refacere constituie o necesitate de prim
ordin în cadrul procesului de antrenament.
3. Prin standardizarea şi raţionalizarea mijloacelor de refacere, timpul afectat refacerii
a fost mai judicios folosit, iar mijloacele utilizate au avut o eficienţă mai mare.
4. Raţionalizarea mijloacelor de pregătire pe baza cunoaşterii reale a potenţialului
biologic şi tehnico-tactic al fiecărui jucător contribuie la o mai buna aplicare a metodologiei
antrenamentului şi, implicit, la sporirea randamentului refacerii.
5. Lucrarea se constituie într-un material teoretico-metodic care poate veni în sprijinul
orientării generale a pregătirii jucătorilor din primul eşalon al bazei de masa a handbalului de
performanţă.
Bibliografie
1. Brătilă, F., Refacerea organismului după stresul psiho-fizic, Bucureşti, Editura Hermes,
2000;
2. Rideru E.T., Ilinca I., Bazele medicale ale efortului, Ed. Universitaria, Craiova, 2005;
3. Drăgan, I., Medicina sportivă, Bucureşti, Editura Medicală, 2002;
4. Şalgău, S., Mârza, D., Asistenţa biologică şi kinetoterapie în sport, Iaşi, Editura Pim,
2007;
5. Dragnea, A., Teodorescu Mate, S., Teoria sportului, Bucureşti, Editura Fest, 2002.
186
STUDY CONCERNING THE RECOVERY OF THE ORGANICAL STRUCTURE ON

THE SENIORS’S TEAM HANDBALL GAME
Constantin ŞUFARU
Keywords: recovering, program, handball, seniors.
Abstract
The paper’s thesis has a special importance because, by broaching the recovery of the
organically structure, we can observe the recovery progress on senior’s handball team, both
by spontaneous (natural) recovery and by driven recovery. Finding the most efficient recovery
types in handball game is the present state of the subject.
The present state of the subject

The paper’s thesis has a special importance because, by broaching the recovery of the
organically structure, we can observe the recovery progress on senior’s handball team, both
through spontaneous (natural) recovery and driven recovery.
The spontaneous recovery is a way for restaurating, rebalancing of the organical
structure, which happens in stages, without any outside intervention, and is achieved through
passive resting (F. Brătilă, 2000, A. Dragnea, S. Teodorescu Mate, 2002).
This kind of recovery is only efficient after high intensity efforts and when the gaps
between the efforts are enough large, temporally speaking, for the tissular, energetic layout
and enzymatic equipment restauration phenomen to occur. (E.T. Rideru, I. Ilinca, 2005).
Based on anabolic component of the cell’s metabolism, the amplitude of the recovery
process is direct proportional to the stress and heterostasis degree of the organical structure in
the middle of the effort. (I., Drăgan, 2002, S. Şalgău, D. Mârza, 2007).
The driven recovery is that component part of the training process which intentionally
uses some sort of natural or artificial means, taken from internal or external environment, for
the sole purpose of restoring the homeostasis and even bypassing this threshold through
supercompensation (I. Drăgan, 2002).
This kind of refreshment cannot substitute, but complete, compensate and accelerate
the natural refreshment of the body. It is necessarily in all the situations in which the intensity
of the effort is high enough, and when, between the repetitions, the breaks aren`t sufficient
large, in which cases it is mandatory the intervention of a medic, coach, psychologist or a
kinetoterapeut (S. Şalgău, D., Mârza, 2007).
Finding the most efficient recovery types in handball game is the present state of the
subject.
The interest points
In this paper the interest points were:
1. Studying the refreshment process of the body on a senior handball team.
2. Finding out the most modern ways for the recovering of handball players on senior
teams.
Researching directions
1. Specialty readings
2. The observation method
3. The inquiry method
4. The conversational method
5. The statistic method
187
The research setup

Our study was carried on approximately one year (2007/2008), taking place on Sport’s
Hall in Bacau; here, the local team „Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău” is sustaining its
trainings and a part of its recovering process.
In the first phase we were studying the scientific literature and we were ealborating the
study plan. In this phase we also used the observation method and the questionnaires
addressing the field’s specialists, which were distributed to the coaches of several seniors
teams.
In the second phase we were comparing the results obtained with the inquiry method,
results concerning the refreshment/recovering process on the local team (Ştiinţa Municipal
Dedeman Bacău) but also on other seniors teams.
The third phase was dedicated to structuring the paper, working out the results and
writing the conclusions and proposals.
The results (n= 15)
Asked about the ways of achieving the refreshment of the body, 87% by the domain
specialists answered that the driven recovery is the main way of refreshment, and the rest of
13% choose the natural recovery as a valid option.
Asked about what are the main functional layouts implied by the effort (3rd question),
44% from the respondents considered the main layout as being the neuro-muscular layout,
24% - neuro-psychological layout, 19% - the endocrino-methabolic; 19% considered the
whole 4 layouts as being of the same importance.
We can now conclude that the vast majority of the domain specialists consider the
three main functional layouts solicited by effort as being the neuro-psychic, neuro-muscular
and methabolic-endocrine.
The specialists consider that the main ways of restoring of the handball players are
balenophysiohydrotherapy (42%) and the active/passive resting (39%). The psychotherapy
(6%) and pharmaceutical (13%) methods are less usual in this situation.
The methods for accelerating the neuro-psychic restoration in the handball game are
psychotherapy (35%), warm hydrotherapy (29%), the massage (23%) and medication (13%).
It is obvious, considering the specialists’s opinion, that the main method for
accelerating the neuro-psychic restoration is psychotherapy.
At the sixth question – “What are the methods for accelerating the neuro-muscular
restoration in the handball game” – the specialists consider the warm hydrotherapy (30%) and
the active/passive resting (25) as proper methods, and the massage (12%), the sauna (10%),
the rehydration (8%), pharmacological (6%), ice massage (5%) and remineralization (4%) as
auxiliary methods, used only in circumstantial moments in the team training.
The methods for accelerating the endocrino-methabolic restoration in the handball
game are considered by the specialists as being the massage and medication (25%) and the
active rest (22%). The minerals (15%) and psychotherapy (13) are less used or only in
seniors’s case.
Asked about “Which of the following restoring procedures are used in the handball
game”, the specialists opinion were divergent, but 75% of them considers the pot-effort
restoring is the most important followed by periodic restoration (58%), in-effort restoration
(55%) and pre-effort restoration (39%).
As a conclusion we can say that the restoring process is a driven one, using balneo-
physio-hydrotherapy and passive/active resting methods and is realized, ussually, by post-
effort restoration.
The restoration process on Ştiinţa Municipal Dedeman Bacău team case
1. Psichotherapy.
2. Warm shower: 15min at 38-42˚.
188
3. Sauna: weekly, 15min (2min/sauna, 1min shower or pool).

4. Manual or instrumental massage: 10min daily.
5. Hydroelectrolithic rebalancing: 300ml tea, juicy or milk or 300ml mineral alcaline
water +C vitamin 200-400mg+100mg B1 vitamine, 1-2g CLNA, 1g CLK and 1/2 lemon or
syrup (15g glucose).
6. Medication: Vitaspol-1 or 2 vials per bone after training; Eleutal-4 or 5 tablets or
10-15g glucose or honey; Polimineralizant-3 per day on lunch; Polivitaminizant: 2 tablets on
lunch.
7. Alimentation: mainly alcaline, milk-based, vegetables, fruits, hypolipidic,
hydrosweet, normoproteic with high quality proteines.
8. Passive and active resting.
9. Observations:
After each training will be realized the methods specified at 1, 2, 4, 5, 6, 7, 8 (passive
resting). At the end of the weekly cycle will be realized the whole restoration cycle (1-8).
Optional, at the middle of the week it can be used the sauna.
The end of the week training is 90 min long, begining with 30 min active rest followed
by 60min of applying methods exposed earlier. The training is under direct observation of
medical team.
We can say that the restoring methods on Ştiinţa Dedeman Municipal Bacău were
executed proper, considering the less accidents occuring in the competitional year 2007/2008,
but not so proper on H.C. Piatra Neamţ (a great number of accidents).
So, after this study, we can observe the important role played by the restoration
process in the sportive training and the need for improving the methods used in the process on
senior handball teams.
Conclusions
We can conclude, after the experiment ending the following:
1. The experiment confirmed the hypothesis.
2. The selection and classification of the restoring methods are a necessity of first
degree in the training process.
3. Standardizing and rationalizing the restoring methods improves the time and the
efficiency
4. The rationalization of training methods based on the real understanding of
biological and technical-tactic potential of each player contributes to a better implementation
of training methodology and, implicitly, to a heighten of restoring outturn.
5. This paper can make up into a theoretical and methodic material, supporting the
general orientation of player training in the high performance handball game.
189
STUDIU PRIVIND PREFERINŢELE STUDENŢILOR ŞI RELAŢIILE DE GRUP

ÎNTÂLNITE ÎN CADRUL ORELOR ŞI COMPETIŢIILOR DE GIMNASTICĂ
AEROBICĂ DE LA U.M.F. “CAROL DAVILA”
Manuela PETREANU (PRUNEANU),

Adrian PETREANU
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti
Cuvinte cheie: gimnastica aerobică, competiţie universitară, grup, lucru în echipă,

exerciţiu, preferinţe.
Rezumat
Competiţia sportivă reprezintă momentul esenţial al activităţii studentului, întrecerea
cu sine sau cu adversarii constituind obiectivul fundamental al activităţii sportive. Acest
studiu urmăreşte să demonstreze rolul competiţiei universitare de Gimnastică Aerobică ca
formă de manifestare sportivă şi integrare socială cât şi preferinţele şi importanţa relaţiilor
interpersonale din cadrul echipelor sau grupurilor de studenţi ce se formează în vederea
pregătirii şi participării în aceste competiţii, oferind posibilităţi de afirmare, încurajând şi
dezvoltând lucrul în echipă. Dimensiunea psiho-socială a gimnasticii aerobice este evidentă
din primele clipe ale contactului cu această activitate, căci aceasta înseamnă prin excelenţă
întrecere între indivizi şi între echipe.Participarea spectatorilor, aprecierea publică a
rezultatelor, conferă acesteia trăsăturile de atractivitate în care sunt incluse motivaţia şi
atitudinile studenţilor cât şi atitudinile sentimentale şi reacţiile spectatorilor, conduita liderilor
sau a căpitanilor de echipă.
Introducere
Catedra de Educaţie Fizică şi Sport din Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol
Davila” s-a străduit ca prin intermediul ramurilor de sport, exerciţiile fizice să fie plăcute şi
utile, să ofere compensarea eforturilor intelectuale şi să contribuie la conturarea unui mijloc
profilactic esenţial pentru menţinerea potenţialului fizic şi a stării de sănătate a studentilor.
În Universitatea de Medicină, Educaţia Fizică şi Sportul este o disciplină obligatorie
pentru studenţii anilor I şi II care se desfăşoară pe grupe demixtate, cu excepţia Gimnasticii
Aerobice, cu un conţinut variat şi bogat în mijloace, în funcţie de ramura de sport cât şi de
condiţiile materiale existente.
Printre principalele forme ale activităţii de educaţie fizică şi sport în rândul studenţilor
medicinişti (anii I – VI), se regăsesc şi competiţiile organizate la nivel de serii, an de studiu,
facultate şi universitate. Astfel, sistemul competiţional intern al Universităţii de Medicină şi
Farmacie “Carol Davila” răspunde în linii mari intereselor “sportului pentru toţi” din
universitate, fiind caracterizat prin stabilitate şi continuitate.
Competiţia sportivă reprezintă momentul esenţial al activităţii studentului, întrecerea
cu sine sau cu adversarii constituind obiectivul fundamental al activităţii sportive.
Gimnastica Aerobică atrage la acest nivel faţă de celelalte ramuri ale gimnasticii şi
prin posibilitatea participării în competiţiile de gen în grupuri sau echipe mai mici sau mai
mari răspunzând în mare parte preferinţelor studenţilor şi nu numai, chiar dacă Gimnastica
aerobică este considerată a fi un sport individual. Astfel, în sistemul de evaluare şi notare al
studenţilor de la secţia de gimnastică aerobică din U.M.F., proba specifică constă în
participarea într-o competiţie prin prezentarea unui exerciţiu în grup conform unor cerinţe şi
reguli de concurs. Pentru aceste competiţii, cerinţele şi regulile generale de concurs sunt
adaptate după Regulamentul Campionatului Universitar şi Codul de Punctaj al Federaţiei
Internaţionale de Gimnastică şi răspund nivelului de pregătire, cerinţelor, necesităţilor şi
190
condiţiilor existente în cadrul Universităţii.

Scop
Studiul va urmări să evidenţieze lucrul în echipă în vederea participării cu un
exerciţiu în grup la competiţiile de Gimnastică aerobică organizate de către Catedra de
Educaţie Fizică şi Sport a U.M.F. cat si o ierarhizare a importanţei factorilor psiho-sociologici
ce concură la finalizarea acestuia.
Ipoteza În studiul de faţă am dorit sa observăm dacă Gimnastica Aerobică, prin
cerinţele şi elementele ei specifice, este sau nu o ramură a gimnasticii accesibilă şi placută
pentru studenţi, ca mijloc de dezvoltare fizică şi psihică şi nu în ultimul rând urmarind rolul
competiţiei de gimnastică, ca formă de manifestare sportivă şi de integrare socială.
Metode de cercetare Studierea realităţilor din Universitatea de Medicină şi Farmacie
în scopul folosirii avantajelor de care dispunem şi a înlăturării, pe cât posibil, a greutăţilor
apărute în desfăşurarea procesului de învăţământ se bazează din ce în ce mai mult pe cercetare
sociologică concretă care are un pronunţat caracter aplicativ. Studiul problemei abordate s-a
realizat prin aplicarea următoarelor metode: studierea literaturii ştiintifice de specialitate
(analiza documentară), observaţii efectuate în mediul social şi sportiv al studenţilor vizaţi,
observaţii efectuate pe parcursul lecţiilor de gimnastică din ultimii ani.
Debutul acestui demers a avut loc în luna octombrie 2007 şi terminându-se în luna
martie 2008. Investigaţia a fost efectuată de către cadre didactice de la Catedra de Educaţie
Fizică şi Sport, secţia de Gimnastică şi s-a adresat studenţilor romăni şi străini, din anul I şi II
care frecventează cursul de bază de Gimnastică aerobică, de la facultăţile de Medicină
Generală, Medicină Dentară şi Farmacie şi care au participat cel puţin o dată la o competiţie
internă de Gimnastică Aerobică desfăşurată în U.M.F. “Carol Davila”.
Chestionar
Astfel, s-a alcătuit un chestionar format din 20 întrebări, împărţit pe 4 secţiuni. Primul
set de întrebări se referă la bagajul motric şi istoricul activităţilor sportive practicate de
studenţi până în prezent, alcătuit din 5 întrebări. Al doilea set se referă la cerinţele specifice
gimnasticii aerobice şi la realizarea exerciţiului în grup, compus din 8 întrebări iar al treilea
set reprezintă participarea în competiţia de Gimnastica Aerobică. Ultimul set reprezintă datele
de identificare ale subiecţilor.
Chestionarul a fost alcătuit din întrebări adresate tuturor subiecţilor în aceeaşi ordine şi
cu aceeaşi formulare. Astfel, pentru obţinerea unor răspunsuri cât mai corecte care să asigure
probabilitatea ştiinţifică dar care să lase totuşi şi libertatea diversităţii de opinie s-a apelat la
aproape toate tipurile de întrebări.
Chestionarul a fost aplicat la un total de 190 subiecţi, 96 din anul I de studiu (50,50%)
şi 94 din anul II de studiu (49,50%). Aceştia au reprezentat un procent de 54,7% Facultatea
de Medicină Generală, 34,2% Facultatea de Farmacie şi 11,1% Facultatea de Medicină
Dentară. Subiecţii au vârste cuprinse între 18 şi 40 ani.
Rezultate obţinute
Grafic nr.1
Ram ura sportiva Scutit m edical
Alte sporturi
3,60% Atletism
1,50%
4%
Tenis de m asa
4,40% Fotbal
1,50%
1,50% Natatie
12,90% Gim nastica aerobica
6,30%
22,40% Gim nastica acrobatica
19% Volei
23%
Handbal
Baschet
191
Grafic nr.2
Bagaj m otric
Niciuna
44,70% Dans m odern

16,20% Dans sportiv
10,10%
8,30% Balet
10,50% Gim nastica aerobica
4,80%
5,30% Gim nastica ritm ica
Gim nastica artistica
Grafic nr.3
Participare
Nu
64.70%
35.30% Da
Grafic nr. 4
Importanta Foarte
important
19.50% Destul de
important
52.10% Mai putin
22.60% importanta
5.80% Fara
importanta
Tabel nr.1
Volitiv Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val.
(rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7)
Ambitie 51 26,8% 37 19,5% 39 20,5% 21 11,1% 18 9,5% 16 8,4% 8 4,2% 190 100%
Perseverenta 41 21,6% 45 23,7% 34 17,9% 21 11,1% 22 11,6% 17 8,9% 10 5,3% 190 100%
Rabdare 29 15,3% 29 15,3% 27 14,2% 35 18,4% 27 14,2% 18 9,5% 25 13,2% 190 100%
Curaj 27 14,2% 18 9,5% 17 8,9% 23 12,1% 29 15,3% 33 17,4% 43 22,6% 190 100%
Disciplina 22 11,6% 27 14,2% 37 19,5% 30 15,8% 29 15,3% 24 12,6% 21 11,1% 190 100%
Autodepasire 13 6,8% 22 11,6% 18 9,5% 30 15,8% 30 15,8% 32 16,8% 45 23,7% 190 100%
Decizi ferme 7 3,7% 12 6,3% 18 9,5% 30 15,8% 35 18,4% 50 26,3% 38 20,0% 190 100%
Total subiecti 190 190 190 190 190 190 190 190
Tabel nr.2
Afectiv-moral Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val.
(rang 1) % (rang 2) % (rang 3) % (rang 4) % (total) %
Amicitie 34 17,9% 36 18,9% 54 28,4% 66 34,7% 190 100%
Coeziunea grupului 30 15,8% 60 31,6% 60 31,6% 40 21,1% 190 100%
Spirit de echipa 113 59,5% 50 26,3% 18 9,5% 9 4,7% 190 100%
Incredere in partener 13 6,8% 44 23,2% 58 30,5% 75 39,5% 190 100%
Total subiecti 190 190 190 190 190
192
Tabel nr.3
Intelect Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
(rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4) 5) 6)
Putere de 40 21,1% 31 16,3% 28 14,7% 37 19,5% 29 15,3% 25 13,2% 190 100%
concentrare
Atentie 39 20,5% 39 20,5% 41 21,6% 35 18,4% 23 12,1% 13 6,8% 190 100%
Spirit de 16 8,4% 26 13,7% 33 17,4% 35 18,4% 34 17,9% 46 24,2% 190 100%
observatie
Imaginatie 25 13,2% 25 13,2% 30 15,8% 43 22,6% 42 22,1% 25 13,2% 190 100%
Creativitate 46 24,2% 32 16,8% 27 14,2% 19 10,0% 40 21,1% 26 13,7% 190 100%
Memoria 24 12,6% 37 19,5% 31 16,3% 21 11,1% 22 11,6% 55 28,9% 190 100%
motrica
Total 190 190 190 190 190 190 190
subiecti
Tabel nr. 4
Personalitate Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
si caracter (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4)
Spirit 32 16,8% 52 27,4% 56 28,9% 51 26,8% 190 100%
autocritic
Seriozitate 108 56,8% 61 32,1% 14 7,4% 7 3,7% 190 100%
Punctualitate 20 10,5% 53 27,9% 54 28,4% 63 33,2% 190 100%
Eficienta 30 15,8% 24 12,6% 67 35,3% 69 36,3% 190 100%
liderului de
grup
Total 190 190 190 190 190
subiecti
Grafic nr.5
Etape Prezentarea exercitiului in concurs
Alegerea echipamentului
7.40% Repetarea intregului exercitiu
2.10%
6.30% Sincronizarea componentilor grupului
50% Selectionarea elementelor de dificultate
4.20%
6.30% Alegerea fondului muzical
20% Crearea secventelor de pasi aerobici si dans
3.70% Alcatuirea grupului
Grafic nr.6
Raport
Actiunile de parteneriat si de
constructi
13.20%
Deplasarea si reprezentarea
17.90% spatiala in cadrul formatilor
68.90% Sincronizarea cu ceilalti
componenti
193
Tabel nr. 5
Cadrul didactic Nr.subiecti Val.
(importanta) %
Mai putin de 30% 2 1,1%
Intre 30% si 40% 6 3,2%
Intre 40% si 50% 9 4,7%
Intre 50% si 60% 35 18,4%
Intre 60% si 70% 19 10,0%
Intre70% si 80% 43 22,6%
Peste 80% 76 40%
Total subiecti 190 100%
Tabel nr. 6
Predominanta Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
rang 1 % rang 2 % rang 3 % rang 4 % rang 5 % rang 6 % rang 7 % total %
Elem. de 27 14,2% 15 7,9% 24 12,6% 25 13,2% 31 16,3% 35 18,4% 32 16,8% 189 99,5%
dificultate
specifice gim.
aerobice
Secvente de 42 22,1% 29 15,3% 30 15,8% 36 18,9% 21 11,1% 21 11,1% 11 5,8% 190 100%
pasi aerobici
Pasi de dans 31 16,3% 38 20,0% 36 18,9% 30 15,8% 18 9,5% 23 12,1% 13 6,8% 189 99,5%
sportiv
Pasi de dans 45 23,7% 49 25,8% 28 14,7% 17 8,9% 14 7,4% 18 9,5% 18 9,5% 189 99,5%
modern
Elemente 9 4,7% 15 7,9% 20 10,5% 21 11,1% 32 16,8% 30 15,8% 62 32,6% 189 99,5%
acrobatice
Constructi 9 4,7% 20 10,5% 32 16,8% 32 16,8% 40 21,1% 34 17,9% 21 11,1% 188 98,9%
Elemente de 27 14,2% 24 12,6% 20 10,5% 28 14,7% 32 16,8% 27 14,2% 31 16,3% 189 99,5%
spectacol
Total subiecti 190 190 190 190 190 190 190 190
Tabel nr. 7
Influenta Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
rang 1 % rang 1 % rang 1 % rang 1 %
Provocare 21 11,1% 13 6,8% 20 10,5% 54 28,4%
Dominarea emotilor 21 11,1% 17 8,9% 14 7,4% 52 27,4%
Ambitie 41 21,6% 27 14,2% 22 11,6% 90 47,4%
Mobilizarea grupului 35 18,4% 31 16,3% 20 10,5% 86 45,3%
Stimularea 10 5,3% 10 5,3% 9 4,7% 29 15,3%
Eliminarea prejudecatilor 12 6,3% 18 9,5% 21 11,1% 51 26,8%
privind evolutia in public
Fair-play 5 2,6% 11 5,8% 3 1,6% 19 10,0%
Stapinirea de sine 8 4,2% 10 5,3% 17 8,9% 35 18,4%
Forta de concentrare 20 10,5% 31 16,3% 26 13,7% 77 40,5%
Increderea 17 8,9% 21 11,1% 36 18,9% 74 38,9%
Total sub. 190 190 170 190
194
Grafic nr.7 Tabel nr.8

Suficient
Varsta Nr.subiecti Val.
(ani) %
8.90% Nu
Mai putin de 20 73 38,4%
91.10% Da
Intre 20 si 22 110 57,9%
Intre 22 si 24 3 1,6%
Intre 24 si 26 0 0,0%
Intre 26 si 28 0 0,0%
Intre 28 si 30 1 0,5%
Peste 30 3 1,6%
Total subiecti 190 100%
Concluzii
Din acest studiu, reiese că studenţii medicinişti, cu toate că vin cu un bagaj motric
predominant din jocurile sportive, care sunt atractive şi accesibile perioadei preuniversitare,
au optat pentru Gimnastica Aerobică la cursul de bază obligatoriu, aceasta fiind un mijloc
relativ nou, mai util pentru dezvoltarea lor fizică armonioasă, pentru menţinerea condiţiei
fizcice, ce răspunde nevoilor vârstei din această perioadă universitară.
Astfel, studenţii consideră că cerinţele specifice gimnasticii aerobice sunt accesibile,
realizabile şi interesante chiar dacă acestea nu figurează în topul preferinţelor în ceea ce
priveşte conţinutul exerciţiului pentru concurs şi alcătuirea lui, paşii de dans modern şi paşii
aerobici fiind primii în preferinţele studenţilor.
Grupul, în genere, are un rol de reglaj, autoreglaj, de creştere a creativităţii, de
integrare şi într-un cuvânt de valorificare a individului. După opiniile studenţilor, ambiţia,
spiritul de echipă, creativitatea, seriozotatea, mobilizarea grupului şi provocarea au fost
principalele calităţi ce au influenţat şi condus la realizarea exerciţiului în grup pentru concurs
cât şi la o participare mulţumitoare din punct de vedere al studenţilor în competiţile de gen.
În evoluţia persoanei, grupul constituie cel mai important mijloc de socializare şi
integrare, oferind posibiltăţi de afirmare şi răspunzând nevoilor asociative şi de apartenenţă
ale fiinţei umane, încurajează, dezvoltă lucrul în echipă ceea ce este un lucru caracteristic,
benefic în viitoarea lor profesie de medic indiferent de specialitate şi loc de muncă.
Sportul este un fenomen tipic psihosocial având la bază relaţii interindividuale,
manifestări de grup, atitudini preferenţiale ale unor indivizi faţă de alţii, ale unor grupuri faţă
de altele. Dimensiunea socială a gimnasticii aerobice este evidentă din primele clipe ale
contactului cu această activitate, căci sportul înseamnă prin excelenţă întrecere între indivizi
sau între echipe, participarea spectatorilor, aprecierea publică a rezultatelor.Caracteristica
socială a fenomenului sportiv este intimă conferindu-i acestuia trăsăturile de atractivitate în
care sunt incluse motivaţia şi atitudinile sportivilor, cât şi atitudinile sentimentale şi reacţiile
spectatorilor, relaţiile interpersonale ale sportivilor din cadrul unei echipe, conduita liderilor
(căpitani de echipă) etc.
Concepţia pe care se bazează procesul didactic de educaţie fizică la Universitatea de
Medicină şi Farmacie “Carol Davila” pune pe primul plan pregătirea profesională a
studenţilor cu consecinţele şi tangenţele care vizează capacitatea fizică şi intelectuală, starea
de sănătate şi capacitatea de muncă a viitorilor medici.
Bibliografie
1. F.I.G., Codul de Punctaj, Gimnastica Aerobică, Ediţia Februarie 2005
2. Hector L., Frazzei M.H. (coord.), Programa de studii pe ramuri de sport pentru
învăţământul superior medical, Ed. Universitară “Carol Davila”, Bucureşti, 2002, 973-
8047-69-2Hector L., Lador I., Cultura fizică şi Sportul în Universitatea de Medicină şi
195
Farmacie “Carol Davila” Bucureşti 1995-2000, Ed.Universitară “Carol Davila”,

Bucureşti, 2005, 973-708-057-2
3. Pruneanu Manuela, Gimnastica Aerobică în învăţământul superior de neprofil, Ed.
Printech, 2007, 978-973-718-729-1
Chestionar gimnastica 2008
2007/2008- U.M.F.
1. Care din urmatoarele sporturi le-ati practicat in cadrul orelor de educatie fizica si
sport din gimnaziu si liceu
⁪ 1. Baschet ⁪ 2. Handbal ⁪ 3. Volei
⁪ 4. Gimnastica acrobatica ⁪ 5. Gimnastica aerobica ⁪ 6.
Natatie
⁪ 7. Fotbal ⁪ 8. Tenis de masa ⁪ 9.
Atletism
⁪ 10.Alte sporturi ⁪ 11. Scutit medical
Alegeti maxim 5 raspunsuri
2. In perioada copilariei si adolescentei ati practicat vreuna din urmatoarele ramuri ale
gimnasticii sau alte activitati sportive si artistice intr-un cadru organizatoric
⁪ 1. Gimnastica artistica ⁪ 2. Gimnastica ritmica
⁪ 3. Gimnastica aerobica ⁪ 4. Balet
⁪ 5. Dans sportiv ⁪ 6. Dans modern
⁪ 7. Niciuna
Alegeti maixim 4 raspunsuri
3.Pana in present ati mai participat la vreo demonstratie sau competitie specifica
activitatilor mentionate la intrebarea nr.2?
⁪ 1. da ⁪ 2. nu
4. Cat de importante pentru d-va au fost orele de educatie fizica si sport din gimnaziu si
liceu?
⁪ 1. Fara importanta ⁪ 2. Mai putin importante
⁪ 3. Destul de importante ⁪ 4. Foarte importante
5. Motivati alegerea cursului de baza la Gimnastica Aerobica
Maxim 10 cuvinte
6. Cum apreciati cerintele specifice gimnasticii aerobice in realizarea exercitiului in grup
( elemente de dificultate, pasi aerobici si de dans, constructii etc.)?
Maxim 3 cuvinte
7. Mentionati in ordinea importantei urmatoarele calitati care v-au ajutat la finalizarea
exercitiului in grup pentru concurs
1. Curaj 2. Decizii ferme 3. Autodepasire 4.
Perseverenta
5. Disciplina 6. Ambitie 7. Rabdare
Ordonati 7 raspunsuri ⁪⁪⁪⁪⁪⁪⁪
8. Mentionati in ordinea importantei urmatoarele calitati care au condus la finalizarea
exercitiului de gimnastica aerobica in grup
1. Amicitie 2. Coeziunea grupului 3. Spirit de echipa 4. Incredere
in partener
Ordonati 4 raspunsuri ⁪⁪⁪⁪
1. Putere de concentrare 2. Atentie 3. Spirit de observatie
4. Imaginatia 5. Creativitatea 6. Memoria motrica
Ordonati 6 raspunsuri ⁪⁪⁪⁪⁪⁪
196
1. Spirit autocritic 2. Seriozitate 3. Punctualitate 4. Eficienta
liderului de grup
Ordonati 4 raspunsuri ⁪⁪⁪⁪
11. Care etapa din realizarea si pregatirea exercitiului de grup a fost mai dificila?
⁪ 1. Alcatuirea grupului ⁪ 2. Crearea secventelor de
pasi aerobici
⁪ 2. Alegerea fondului musical ⁪ 3. Selectionarea elementelor
de dificultate
⁪ 5. Sincronizarea componentilor grupului ⁪ 6. Repetarea intregului
exercitiu
⁪ 7. Alegerea echipamentului ⁪ 8. Prezentarea exercitiului
in concurs
12. In raport cu ceilalti componenti ai grupului care a fost actiunea cea mai dificila din
timpul exercitiului
⁪ 1. Sincronizrea cu ceilalti
⁪ 2. Deplasarea si reprezentarea spatiala in cadrul formatiilor
⁪ 3. Actiunile de parteneriat si de constructii
13. Exprimati in procente cat de necesara este implicarea cadrului didactic in realizarea
si pregatirea exercitiului …………….
14. Care din urmatoarele cerinte v-ati dori sa predomine in continutul exercitiului
prezentat in concurs
1. Elemente de dificultate specifice gimn. aerobice 2. Secvente de pasi
aerobici
3. Pasi de dans sportive 4. Pasi de dans modern
5. Elemente acrobatice 6. Constructii
7. Elemente de spectacol
Ordonati 7 raspunsuri ⁪⁪⁪⁪⁪⁪⁪
15. Ce a influentat cel mai mult evolutia grupului in concurs ?
1. Provocare 2. Dominarea emotiilor 3. Ambitie 4.
Mobilizarea grupului
5. Stimularea 6. Eliminarea prejudecatilor privind evolutia in public 7. Fair-
Play
8. Stapinirea de sine 9. Forta de concentrare 10.
Increderea
⁪⁪⁪
16. Considerati suficient numarul competitiilor de gimnastica aerobica la U.M.F. ?
⁪ 1. da ⁪ 2.nu
17. Descrieti participarea d-va in competitie si rezultatul obtinut
…………………………………………………………………………….…...
Maxim 5 cuvinte
18. Ce varsta aveti ?
………………….
19. Anul de studiu ?
⁪ 1. Anul I ⁪ 2. Anul II
20. Din ce facultate faceti parte?
⁪ 1. Medicina generala ⁪ 2. Medicina dentara ⁪ 3. Farmacie
197
STUDY REGARDING THE STUDENTS PREFERENCES AND GROUP

RELATINSHIPS INSIDE OF CLASSES AND COMPETITIONS OF AEROBIC
GYMNASTIC FROM U.M.F. “CAROL DAVILA”
Manuela PETREANU (PRUNEANU),

Adrian PETREANU
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti
Keywords: aerobic gymnastic, university competition, group, team work, exercise,

preferences
Abstract
The tournament represents the essential moment of student, the competition with
yourself or with your opponent is establishing the basic objective of sport activity. This study
is meant to prove the role played by the university competition of Aerobic Gymnastics, as
form of sport manifestation and social integration as well as the preference and importance of
the interpersonal relationship inside of teams or groups of students which are composing in
conception of preparing and assisting in these competitions, offering possibilities of
affirmation, encouraging and developing the team work. The psycho-social dimension of
aerobic gymnastic is obvious since the first moments of contact with this activity, because this
means par excellence competition between guys and teams. Participation of outsiders, the
public appreciation of results, conferring it the aspects of attraction in witch are involve the
motivation and the students standings, as well as the sentimental standings and the outsiders
reactions, the behavior of leaders or team captains.
Introduction
The Department of Physical Education and Sports of "Carol Davila" University of
Medicine and Pharmacy made all efforts to make sure that by means of the sports branches,
the physical exercises are pleasant and useful, to provide the offset of the intellectual efforts
and to contribute to the outlining of a prophylactic means essential for the maintenance of the
physical potential and state of health of the students.
In the University of Medicine, Physical Education and Sports is a subject compulsory
for the students of the 1st and 2nd year, which is performed by mixed groups, with the
exception cu Aerobics, with a content that is varied and rich in means, according to the sports
branch as well as to the existing material conditions.
Among the main forms of the physical education and sports activities practiced by the
medicine students (years I - VI), there are also the competitions organized at series and
academic year level, at faculty and university level. Thus, the internal competition system of
“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy answers, to a large extent, to the
interests of the “sports for all” of the university, being characterized by stability and
continuity.
Sports competitions represent the essential moment of the student’s activity, the
competition with himself/herself or with the opponent representing the main objective of the
sports activity.
Aerobics is also more attractive at this level with respect to the other branches of
gymnastics due the possibility of the participation to the competitions of this kind in smaller
or larger groups or teams, answering, to a large extent, to the preferences of the students and
not only, even if Aerobics is deemed to be an individual sport. Thus, in the assessment and
grading system for the students of the aerobics department of the University of Medicine and
Pharmacy, the specific test consists in the participation to a competition by presenting a group
198
exercise according o certain competition requirements and rules.

For these competitions, the general competition requirements and rules are adapted
from the University Championship Regulation and from the Score Code of the International
Federation of Gymnastics and respond to the level of training, requirements, needs and
conditions of the University.
Scop The study will try to underline teamwork for the participation with a group
exercise in the Aerobics competitions organized by the Department of Physical Education and
Sports of the University of Medicine and Pharmacy, will try to draw up a hierarchy of the
importance of the psycho-sociological factors which contribute to the conclusion thereof.
The hypothese The present study we wish to observe if Aerobic Gymnastic, by means
of its specific requirements and elements, is or not a branch of gymnastics which is accessible
and liked by the students, as means of physical and psychical development and not in the least
it intends to show the role of competition of gymnastics, as form of sports manifestation and
social integration.
Methods of research The studying of the facts of the University of Medicine and
Pharmacy for the purpose of using the advantages we have and eliminating, as much as
possible, the difficulties occurred in the performance of the studying process is more and
more based on the actual sociological research with a pronounced practical character.
The study of the approached issue was performed by applying the following methods:
studying specialized scientific literature (documentary analysis), observations performed in
the social and sports environment of the targeted students, observations performed during the
courses of gymnastics during the last years.
This action started in October 2007 and ended in March 2008. The investigation was
performed by the teachers of the Department of Physical Education and Sports, Gymnastics
Section and was addressed to the Romanian as well as to the foreign students, of the 1st and
2nd year of study who attend the basic course of Aerobics, from the faculties of General
Medicine, Dental Medicine and Pharmacy and who participated, at least once, in an internal
competition of Aerobics which took place in “Carol Davila” University of Medicine and
Pharmacy.
Questionnaire
Thus, we drew up a questionnaire formed of 20 questions, divided into 4 sections.
The first set of questions refers to the motility baggage and the history of the sports activities
practiced by the students so far and includes 5 questions. The second set, which refers to the
requirements specific to Aerobics and to the performance of the group exercise, includes 8
questions and the third represents refers to the participation in the Aerobics competition. The
last set represents the identification data of the subjects.
The questionnaire was formed of questions addressed to all the subjects, in the same
order and with the same formulation. Thus, in order to obtain answers which are as accurate
as possible and which ensure the scientific probability and which also allow the liberty of the
diversity of opinion, almost all types of questions were used.
The questionnaire was given to a total of 190 subjects, 96 of the 1st year of study and
94 of the 2nd year of study. They represented a percentage of 54.7% from the Faculty of
General Medicine, 34.2% from the Faculty of Pharmacy and 11.1% of the faculty of Dental
Medicine Faculty. The subjects were aged between 18 and 40.
199
Results
Graphic nr.1
sport discipline Medicallly exem pt
Other sports
Athletics
3,60% Table tennis
1,50%
4%
4,40%
Football
1,50% Sw im m ing
1,50%
12,90% Aerobics
6,30%
22,40%
Acrobatic gym nastics
19% Volleyball
23% Handball
Basketball
Graphic nr.2
Motric abilities
None
Modern dance
44,70%
16,20% Sportif dance
10,10%
8,30% Ballet
10,50% Aerobics
4,80%
5,30% Rhythm ic gym nastics
Artistic gym nastic
Graphic nr.3
Participation
No
64.70%
35.30% Yes
Graphic nr.4
Importance
Very
important
Quite
19.50%
important
52.10%
Little
22.60% important
5.80% Not at all
important
Table nr.1
Volitional Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val.
(rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4) 5) 6) 7)
Ambition 51 26,8% 37 19,5% 39 20,5% 21 11,1% 18 9,5% 16 8,4% 8 4,2% 190 100%
Perseverance 41 21,6% 45 23,7% 34 17,9% 21 11,1% 22 11,6% 17 8,9% 10 5,3% 190 100%
Patience 29 15,3% 29 15,3% 27 14,2% 35 18,4% 27 14,2% 18 9,5% 25 13,2% 190 100%
Courage 27 14,2% 18 9,5% 17 8,9% 23 12,1% 29 15,3% 33 17,4% 43 22,6% 190 100%
Discipline 22 11,6% 27 14,2% 37 19,5% 30 15,8% 29 15,3% 24 12,6% 21 11,1% 190 100%
Going 13 6,8% 22 11,6% 18 9,5% 30 15,8% 30 15,8% 32 16,8% 45 23,7% 190 100%
beyond
one’s limits
Firm 7 3,7% 12 6,3% 18 9,5% 30 15,8% 35 18,4% 50 26,3% 38 20,0% 190 100%
decisions
Total 190 190 190 190 190 190 190 190
subjects
200
Table nr.2
Affective-moral Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val. Nr.sub. Val.
(rang 1) % (rang 2) % (rang 3) % (rang 4) % (total) %
Friendship 34 17,9% 36 18,9% 54 28,4% 66 34,7% 190 100%
Group cohesion 30 15,8% 60 31,6% 60 31,6% 40 21,1% 190 100%
Team spirit 113 59,5% 50 26,3% 18 9,5% 9 4,7% 190 100%
Trust in the partner 13 6,8% 44 23,2% 58 30,5% 75 39,5% 190 100%
Total subjects 190 190 190 190 190
Table nr.3
Intellectual Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
(rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4) 5) 6)
Power of 40 21,1% 31 16,3% 28 14,7% 37 19,5% 29 15,3% 25 13,2% 190 100%
concentration
Attention 39 20,5% 39 20,5% 41 21,6% 35 18,4% 23 12,1% 13 6,8% 190 100%
Spirit of observation 16 8,4% 26 13,7% 33 17,4% 35 18,4% 34 17,9% 46 24,2% 190 100%
Imagination 25 13,2% 25 13,2% 30 15,8% 43 22,6% 42 22,1% 25 13,2% 190 100%
Creativity 46 24,2% 32 16,8% 27 14,2% 19 10,0% 40 21,1% 26 13,7% 190 100%
Motility memory 24 12,6% 37 19,5% 31 16,3% 21 11,1% 22 11,6% 55 28,9% 190 100%
Total subjects 190 190 190 190 190 190 190
Table nr. 4
Personality and Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
character (rang % (rang % (rang % (rang % (total) %
1) 2) 3) 4)
Self criticism 32 16,8% 52 27,4% 56 28,9% 51 26,8% 190 100%
Seriousness 108 56,8% 61 32,1% 14 7,4% 7 3,7% 190 100%
Punctuality 20 10,5% 53 27,9% 54 28,4% 63 33,2% 190 100%
The efficiency of the 30 15,8% 24 12,6% 67 35,3% 69 36,3% 190 100%
group leader
Total subjects 190 190 190 190 190
Graphic nr.5
Stages The presentation of the exercise in the
competition
The selection of the equipement
7.40%
2.10% Repeating the entire exercise
6.30% The syncronization of the members of the
50% group
The selectin of the elements of difficulty
4.20%
6.30% The selection of the musical background
20% The creation of the sequences of aerobic and
3.70% dance steps
The creation of the group
Gra
Raport phic
The partenership and
constructions actions
nr.6
13.20%
The mouvement and spatial
17.90% representation in the
formations
68.90% The syncronization with the
other members
201
Table nr. 5
Teacher Nr.subjects Val.
(importance) %
< 30% 2 1,1%
30% to 40% 6 3,2%
40% to 50% 9 4,7%
50% to 60% 35 18,4%
60% to 70% 19 10,0%
70% to 80% 43 22,6%
> 80% 76 40%
Total subjects 190 100%
Table nr.6
Predominant Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
rang 1 % rang 2 % rang 3 % rang 4 % rang 5 % rang 6 % rang 7 % total %
Elem. of 27 14,2% 15 7,9% 24 12,6% 25 13,2% 31 16,3% 35 18,4% 32 16,8% 189 99,5%
difficulty
specific to
aerobics
Aerobic steps 42 22,1% 29 15,3% 30 15,8% 36 18,9% 21 11,1% 21 11,1% 11 5,8% 190 100%
sequences
Dance sportiv 31 16,3% 38 20,0% 36 18,9% 30 15,8% 18 9,5% 23 12,1% 13 6,8% 189 99,5%
steps
Modern 45 23,7% 49 25,8% 28 14,7% 17 8,9% 14 7,4% 18 9,5% 18 9,5% 189 99,5%
dance steps
Acrobatic 9 4,7% 15 7,9% 20 10,5% 21 11,1% 32 16,8% 30 15,8% 62 32,6% 189 99,5%
elements
Constructions 9 4,7% 20 10,5% 32 16,8% 32 16,8% 40 21,1% 34 17,9% 21 11,1% 188 98,9%
Show 27 14,2% 24 12,6% 20 10,5% 28 14,7% 32 16,8% 27 14,2% 31 16,3% 189 99,5%
elements
Total subjects 190 190 190 190 190 190 190 190
Table nr.7
Influence Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val Nr.sub. Val
rang 1 % rang 1 % rang 1 % rang 1 %
Challenge 21 11,1% 13 6,8% 20 10,5% 54 28,4%
Domination of the 21 11,1% 17 8,9% 14 7,4% 52 27,4%
nervousness
Ambition 41 21,6% 27 14,2% 22 11,6% 90 47,4%
Group mobilization 35 18,4% 31 16,3% 20 10,5% 86 45,3%
Stimulation 10 5,3% 10 5,3% 9 4,7% 29 15,3%
Eliminating the 12 6,3% 18 9,5% 21 11,1% 51 26,8%
prejudgments regarding
the evolution in public
Fair-play 5 2,6% 11 5,8% 3 1,6% 19 10,0%
Self control 8 4,2% 10 5,3% 17 8,9% 35 18,4%
Force of concentration 20 10,5% 31 16,3% 26 13,7% 77 40,5%
Trust 17 8,9% 21 11,1% 36 18,9% 74 38,9%
Total subjects 190 190 170 190
202
Graphic nr. 7
Table nr.8
Sufficient
Age Nr.subjects Val.
(years) %
No
8.90%
< 20 73 38,4%
91.10% Yes
20 to 22 110 57,9%
22 to 24 3 1,6%
24 to 26 0 0,0%
26 to 28 0 0,0%
28 to 30 1 0,5%
> 30 3 1,6%
Total subjects 190 100%
Conclusions
This study indicates that the medicine students, although they have a motility baggage
related mostly to sports games, which are attractive and accessible during the pre-university
period, have opted for Aerobics as compulsory basic course, as this is a relatively new, more
useful means for a balanced physical development, for the maintenance of the physical
condition, which answers to the needs of the age of this university period.
Thus, students think that the requirements specific to aerobics are accessible, doable
and interesting even if they are not among the preferences regarding the content of the
exercise for the competition and the structure thereof, the modern dance steps and the
aerobics steps being the first in the preferences of the students.
Groups, in general, have the role of adjustment, self-adjustment, increase of creativity,
integration and, in a nutshell the development of the individual. According to the opinions of
the students, ambition, team spirit, creativity, seriousness, group mobilization and the
challenge were the main characteristics which influenced and lead to the performance of the
group exercise for the competition as well as to a satisfying participation, from the students’
point of view, to the competitions of this type.
In the development of the person, the group represents the most important means of
socialization and integration, providing possibilities of affirmation and answering to the needs
of association and belonging of the human being, it encourages and develops team work,
which is a characteristic, benefic thing for the future profession of doctor, irrespective of the
specialty field and place of work.
Sports is a typical psychosocial phenomenon based on interpersonal relations, group
manifestations, preferential attitudes of certain individuals towards others, of certain groups
towards others. The social dimension of aerobics is highlighted from the first contact with
this activity, because sports means, by excellence, a competition between individuals or
between teams, the participation of the public, the public appreciation of the results. The
social characteristic of the sports phenomenon is intimate, granting to it the attractiveness
features in which motivation is included also, sentimental attitudes and spectators' reactions,
interpersonal relations of a team sportives, leaders' conduct (team leader)etc.
The concept on which it is based the didactic process of physical training at the Carol
Davila University of Medicine and Pharmacy places in the foreground the professional
training of the students with the results and the tangents which aim at physical and
intellectual capacity, health conditions and the work capacity of the future doctors.
Gymnastics questionnaire
203
2007-2008 - University of Medicine and Pharmacy

1. Which of the following sports have you practiced during the physical education and
sports classes of the secondary school and high-school?
1. Basketball 2. Handball
3. Volleyball 4. Acrobatic gymnastics
5. Aerobics 6. Swimming
7. Football 8. Table tennis
9. Athletics 10. Other sports
11. Medically exempt
You can choose several options (no more than 5)
2. During your childhood and adolescence have you practiced any of the following
branches of gymnastics or other sports and artistic activities in an organized framework
for more than 6 moths?
1. Artistic gymnastics 2. Rhythmic gymnastics
3. Aerobics 4. Ballet
5. Dance Sport 6. Modern dance
7. None
You can choose several options (no more than 4)
3. Have you participated so far in any event or competition specific for the activities
mentioned by question no. 2? { 1. Yes { 2. No
4. How important have the physical education and sports classes been for you during
the secondary school and high school?
{ 1. Not at all important { 2. Little important { 3. Quite important { 4.
very important
5. Motivate your choice for the Aerobics basic course. …………………………………
No more than 10 words
6. How do you assess the requirements specific to aerobics in the performance of the
group exercise (elements of difficulty, aerobic and dance steps, constructions etc.)?
………………
7. Mention, in the order of importance, the following qualities which have helped you
finalize the group exercise for the competition.
1. Courage 2. Firm decisions
3. Going beyond one’s limits 4. Perseverance
5. Discipline 6. Ambition
7. Patience
Order the 7 answers.
8. Mention, in the order of importance, the following qualities which have led to the
finalization of the group aerobics exercise.
1. Friendship 2. Group cohesion
3. Team spirit 4. Trust in the partner
1. Power of concentration 2. Attention
3. Spirit of observation 4. Imagination
5. Creativity 6. Motility memory
204

1. Self criticism 2. Seriousness
3. Punctuality 4. The efficiency of the group leader
11. Which stage of the performance and preparation of the group exercise was the most
difficult?
{ 1. The creation of the group
{ 2. The creation of the sequences of aerobic and dance steps
{ 3. The selection of the musical background
{ 4. The selection of the elements of difficulty
{ 5. The synchronization of the members of the group
{ 6. Repeating the entire exercise
{ 7. The selection of the equipment
{ 8. The presentation of the exercise in the competition
12. With respect to the other components of the group, which was the most difficult
action during the exercise?
{ 1. The synchronization with the other members
{ 2. The movement and spatial representation in the formations
{ 3. The partnership and constructions actions
13. Indicate, in percentages, how necessary the involvement of the teacher is regarding
the performance and preparation of the exercise. ……………….
14. Which of the following requirements would you like to be predominant in the
exercise presented in the competition?
1. Elements of difficulty specific to aerobics 5. Acrobatic elements
2. Aerobic steps sequences 6. Constructions
3. Dance sport steps 7. Show elements
4. Modern dance steps Order the 7 answers.
15. What influenced the most the evolution of the group in the competition?
1. Challenge 6. Eliminating the prejudgments regarding the evolution in public
2. Domination of the nervousness 7. Fair play
3. Ambition 8. Self control
4. Group mobilization 9. Force of concentration
5. Stimulation 10. Trust No more than 5 words
16. Do you think the number of competitions of the University of Medicine and
Pharmacy is enough? { 1. Yes { 2. No
17. Describe your participation in the competition and the obtained result.
……………………………………………………………………
18. How old are you? ……………………..
19. Year of study? { 1. 1st year { 2. 2nd year
20. What faculty are you enrolled in?
{ 1. General medicine
{ 2. Dental medicine
{ 3. Pharmacy
205
STUDIU PRIVIND RELAŢIA DE JOC DINTRE EFICIENŢA PRELUĂRII DIN ATAC

ŞI EFICIENŢA BLOCAJULUI LA NIVELUL CAMPIONATULUI NAŢIONAL
DIVIZIA A1 MASCULIN
Adin COJOCARU
Marilena COJOCARU
Universitatea SPIRU HARET
Cuvinte cheie: eficienţă, preluare din atac, blocaj, volei
Rezumat
Viteza şi forţa cu care se joacă astăzi în voleiul modern, putem spune că sunt printre
principalele cauze pentru o parte dintre modificările survenite de-a lungul timpului, inclusiv
pentru introducerea jucătorului libero, care reprezintă un pion principal pentru apărarea
echipei. Decalajul creat în partea defensivă şi cea ofensivă i-a condus pe cei competenţi să o
facă să ia o măsură în acest sens şi astfel au creat un post pentru un jucător specializat în jocul
în linia a-II-a. În lucrarea de faţă vom încerca să aflăm dacă partea defensivă formată din
relaţia blocaj – preluare din atac este în continuare în dezavantaj sau se înregistrează ceva
modificări. Pentru a verifica cele propuse, am efectuat o cercetare în cadrul Campionatului
Naţional de Divizia A masculin. Din cercetarea realizată vom încerca să aflăm eficienţa
acţiunilor de blocaj şi preluarea din atac ale echipelor înregistrate. Sperăm ca lucrarea de faţă
să creeze o imagine cât mai reală asupra acţiunilor de apărare atât la fileu cât şi-n linia a-II-a.
Introducere
Prin lucrarea de faţă ne-am propus să prezintăm eficienţa acţiunilor de joc pentru
actiunea de blocaj şi a preluarii din atacul advers, efectuate în cadrul jocurilor oficiale din
Campionatul Naţional de volei seniori masculin.
Determinarea eficienţei acţiunilor şi structurilor de joc urmăreşte formarea unei idei
cât mai corecte asupra valorii jocului echipelor din campionat şi a campionatului în sine.
1. Eficienţa blocajului este scăzută, iar valorile lui fluctuează mult de la meci la meci
2. Eficienţa la preluarea din atac creşte odată cu eficienţa blocajului şi este dependentă de
aceasta
Sarcinile cercetării
Pentru elaborarea lucrării am stabilit următoarele sarcini:
¾ Documentare bibliografică de specialitate;
¾ Stabilirea ipotezelor de lucru;
¾ Stabilirea indicatorilor de înregistrat;
¾ Elaborarea fişelor de înregistrare;
¾ Prelucrarea fişelor şi înregistrarea datelor;
¾ Calcularea eficienţei acţiunilor de preluare din atac pentru fiecare meci înregistrat;
¾ Calcularea eficienţei acţiunilor de blocaj pentru fiecare meci înregistrat;
¾ Întabelarea şi sintetizarea datelor în forma graficelor pentru uşurarea analizelor
ulterioare;
¾ Elaborarea concluziilor şi redactarea lucrării.
Modalitatea de prelucrare a datelor
Metoda observaţiei, alături de alte metode complexe, nu poate lipsi dintr-o cercetare
ştiinţifică.
Pentru înregistrarea acţiunilor am folosit fişe de înregistrare personală.
206
Am folosit următoarea grilă de evaluare:

Acordarea calificativelor s-a făcut utilizând scala de evaluare elaborată de F.I.V.B. şi
prezentată în „Manualul for F.I.V.B. Statistical Match Record (SMR)”
Rezultatul fiecărei acţiuni este evaluată folosind o scală de 5 grade bazată pe efectul
asupra scorului sau controlul ulterior al mingii de către echipa care joacă mingea, sau de către
adversar. Astfel, în ordinea: gradul, evaluarea şi criteriul de acordare, avem:
AS – 4 – punct câştigat;
EXCELENT – 2 – control limitat câştigat , menţinut;
BUN – 1 – control limitat câştigat, menţinut;
SLAB – 1 – control pierdut, fără control;
GREŞEALĂ – 0 – punct pierdut;
„As” (evaluat 4) este folosit numai pentru acţiunile : serviciu, atac şi blocaj.
„Controlul deplin” (evaluat 3) este folosit când sunt create toate posibilităţile pentru
construirea ulterioară a fazei de joc.
„Controlul limitat” (evaluat 2) este folosit în cazul în care pregătirea ulterioară a
atacului nu se poate realiza folosind toate opţiunile.
„Fără control” (evaluat 1) este folosit în situaţia în care construcţia atacului nu este
posibilă, mingea rămânând totuşi în joc.
Formula folosită pentru calcularea eficienţei ridicării a fost următoarea:
E={[3 x (A) + 2 x (B) + 1 x (C) – 1 x (D)] x 100}/3 x N
Unde:
- E = eficienţa
- A = numărul de execuţii evaluat 3
- B = numărul de execuţii evaluat 2
- C = numărul de execuţii evaluat 1
- D = numărul de execuţii evaluat 0
- N = numărul total de execuţii
Formula folosită pentru calcularea eficienţei blocajului a fost următoarea:
E={[4 x (A) + 3 x (B) + 2 x (C) + 1 x (D) – 1 x (F)] x 100}/4 x N
Unde:
- E = eficienţa
- A = numărul de execuţii evaluat 4
- B = numărul de execuţii evaluat 3
- C = numărul de execuţii evaluat 2
- D = numărul de execuţii evaluat 1
- F = numărul de execuţii evaluat 0
- N = numărul total de execuţii
Pentru preluarea din atac este fara A
Interpretarea rezultatelor şi concluziilor
Aşa cum am mai spus pe parcursul lucrării ar trebui ca eficienţa crescută a blocajului
să influenţeze pozitiv eficienţa sistemului de apărare. Rămane de văzut dacă la nivelul
campionatului intern există o corelaţie între aceste două acţiuni şi dacă se influenţează în
vreun fel.
In tabelul de mai jos sunt centralizate eficientele acţiunilor de blocaj si ale celor de
preluare din atac pentru fiecare meci in parte.
207
Meciul Meciul Meciul Meciul Meciul

1 2 3 4 5
B P.A. B P.A. B P.A. B P.A. B P.A.
31,50% 39,50% 31,50% 30,50% 36,50% 44,50% 28,40% 22% 28% 39%
Meciul Meciul Meciul Meciul Meciul
6 7 8 9 10
B P.A. B P.A. B P.A. B P.A. B P.A.
25,50% 37% 24% 36% 28,30% 38,50% 29,50% 41% 28,80% 37,50%
Pentru o vizualizare mai buna am introdus datele din tabel in graficul următor.
50% 44,50%
45% 39,50% 39,00%
41,00%
40% 36,50% 37,00% 36,00% 38,50% 37,50%
35% 31,50%
31,50% 28,40% 28,00% 28,30% 29,50% 28,80%
30,50%
30% 25,50% 24,00%
25% 22,00%
20%
15%
10%
5%
0%
B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A.
Meciul 1 Meciul 2 Meciul 3 Meciul 4 Meciul 5 Meciul 6 Meciul 7 Meciul 8 Meciul 9 Meciul
10
Cea mai mare eficienta la preluarea din atac se remarca la meciul nr.3,unde,cum era
de aşteptat si eficienta blocajului este ridicata. Cea mai scăzuta eficienta la preluarea din atac
o avem la meciul 4 (22%) care are de asemenea si printre cele mai scazute eficiente la blocaj
(28,4%).In cazul meciului 5 eficienta preluarii din atac este destul de mare in comparatie cu
eficienta blocajului.
In tabelul urmator am centralizat, ca si mai sus, eficienta preluarii din atac si cea a
blocajului, numai ca de aceasta data comparatia este facuta la nivelul echipelor.
Echipa 1 Echipa 2 Echipa 3 Echipa 4

B P.A. B P.A. B P.A. B P.A.
31,50% 38,60% 36,50% 38,00% 28,40% 34,50% 28,00% 37%
Echipa 5 Echipa 6 Echipa 7 Echipa 8
B P.A. B P.A. B P.A. B P.A.
20,50% 28% 30% 23% 25,80% 37,80% 28,00% 39%
208
45%
38,60% 39%
40% 38% 37% 37,80%
36,50% 34,50%
35%
31,50% 30%
30% 28,40% 28% 28%
28%
26%
25% 23%
20,50%
20%
15%
10%
5%
0%
B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A.
Echipa 1 Echipa 2 Echipa 3 Echipa 4 Echipa 5 Echipa 6 Echipa 7 Echipa 8
In urma studiului elaborat am ajuns la următoarele concluzii:

¾ Eficienţa acţiunii de blocaj per total este scăzută, adică 29,32% , cu valoare minimă
de 24% la meciul nr.7 si valoare maximă la meciul nr.1 de 33,5% .Valorile eficienţei
nu fluctuează mult de la meci la meci, păstrându-se omogene.
¾ La nivelul Campionatului National eficienta preluării din atac nu este dependentă de
eficienţa blocajului, existând cazuri când o echipă cu eficienţă mică la blocaj are
eficienţă mare la preluare (39% - eficienţă preluare din atac si 28% - eficienţă
blocaj).
¾ Preluarea din atac, analiza acestei acţiuni ne demonstrează că, desi este o acţiune de
joc de mare importanţă, nu este suficient de bine pregatită şi nu constituie o prioritate
în pregătirea acestora nici la acest nivel, fapt relevant de numărul mic de executii şi
eficientă scăzută a acţiunilor de preluare din atac efectuate pe parcursul unui set cu
eficienţă ridicată;
¾ Toate acestea creează o concluzie generală şi anume că punctul se realizează
preponderent după preluarea serviciului şi nu după mingile recuperate din atacul
advers.
Bibliografie
1. Cojocaru, A.(2007), Model şi modelare în voleiul de performanţă, Editura Universitaria
Craiova.
2. Epuran, M.(2005) , Metodologia cercetării activităţilor corporale, Editura Fest Bucureşti,
3. F.I.V.B (1992), Manual for Statistical Games Record. FIVB, Fotocopie FRV.
4. Ioniţă, M (2007), Modelarea pregătirii jocului de volei din perspectiva modificărilor
regulamentului, Editura Universitaria Craiova, pag.86).
5. Nicu, A. (1999), Teoria şi metodica antrenamentului sportiv modern, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti
6. Şerban, M. (1999), Gândirea – Factor de optimizare a modelării. Volei; Editura Printech,
Bucureşti.
209
STUDY LOOKING THE RELATION OF GAME BETWEEN THE EFFICIENCY

TAKING OVER FROM ATTACK AND THE EFFICIENCY OF BLOCK TO THE
LEVEL OF NATIONAL CHAMPIONSHIP THE DIVISION MALE A1
Adin COJOCARU
Marilena COJOCARU
SPIRU HARET University - FEFS
Keywords: efficiency,digger,block, volleyball
Abstract
The speed and force wherewith is gambled today in the modern volleyball, can say
that I am among the first causes for a part among the modifications supervened of long time,
inclusively for the introduction of the player libero, I carry represents a main pawns for the
defense of the team. The shifting created fractionally defensive one offensive he drove it one
competent to do it to take a measure in this sense and thus created a job for a player
specialized in the game in line two. In the present work shall try to find out if the defensive
part the format from the relation block take over from attack is afterwards in his disadvantage
is registered a little modifications. Verified one suggested, I accomplished a research as part
as National Championships of male division A1. From the research undertake shall try to find
out the efficiency of the shares of block and digger of the teams registration. We expect as the
present work to create a how much image the real maul about shares of defense as much to
how much net and line two.
Introduce
Through the present suggested work to present the efficiency of the shares of game for
block and taking over from the opponent attack, effectuate as part as the official games from l
National Championship of senior male volleyballs.
The determination of the efficiency of the shares and the structures of games follows
the of a formation how much ideation the correct maul about value of the game of the teams
from championships and the championship in itself.
Hypothesis research
3. The efficiency of block is low , but his value fluctuates many from match to match.
4. The efficiency of digger brings up along with the efficiency block and is dependent on
this.
The tasks research
For the elaboration work established following tasks:
¾ Bibliographic special documentation;
¾ The settlement of the hypotheses of thing;
¾ The settlement of value of registered;
¾ The elaboration of the cards of registration;
¾ The remaking of the cards and the registration of the date;
¾ The computation of the efficiency of the shares of taking over from attack for each
match registered;
¾ The computation of the efficiency of the shares of block for each match registered;
¾ The placement in table and sinthetize gived form the charts for the relief of subsequent
analyses,
¾ The elaboration of conclusions and the redaction work.
The method of date
The method of the observation, beside another complex methods, cann't absent ones
210
from the scientific research.

For the registred of the skills I used cards of personal registration.
I used the following grid of evaluation:
The charterage of the marks he did utilized the dial of evaluation elaboration by
F.I.V.B. and presented in „Manual for F.I.V.B. Statistical Match Record (SMR)”
The result each action is evaluate using a dial of 5 grades sustain on the effect about
his score of subsequent check of the ball of to the which team the play the ball, or of to
opponent. Thus, in order: the grade, the evaluation and the criterion of charterage, have:
AS – 4 – point win;
EXCELLENT – 3 – limited control win, maintained;
GOOD – 2 – limited control win, maintained;
DIMLY – 1 – lose control, without control;
WRONG – 0 – lose point;
E={[3 x (A) + 2 x (B) + 1 x (C) – 1 x (D)] x 100}/3 x N
When:
E = the efficiency
A = the number of executions evaluated 3
B = the number of executions evaluated 2
C = the number of executions evaluated 1
D = the number of executions evaluated 0
N = the total number of executions
The uded sentence for the computation of the efficiency of block:
E={[4 x (A) + 3 x (B) + 2 x (C) + 1 x (D) – 1 x (F)] x 100}/4 x N
When:
E = the efficiency
A = the number of executions evaluated 4
B = the number of executions evaluated 3
C = the number of executions evaluated 2
D = the number of executions evaluated 1
F = the number of executions evaluated 0
N = the total number of executions
The interpretation of the rezults and the conclusions

In table is centralization efficiency of the shares of block and of digger for each match
in part.
The match 1 The match 2 The match 3 The match 4 The match 5
block digger block digger . block digger . block digger block digger
31,50% 39,50% 31,50% 30,50% 36,50% 44,50% 28,40% 22% 28% 39%
The match 6 The match 7 The match 8 The match 9 The match 10
block digger block digger . block digger block digger block digger
25,50% 37% 24% 36% 28,30% 38,50% 29,50% 41% 28,80% 37,50%
211
For a visualization a good more, introduced flaped the table graphic next in :
50% 44,50%
45% 39,50% 39,00%
41,00%
40% 36,50% 37,00% 36,00% 38,50% 37,50%
35% 31,50%
31,50% 28,40% 28,00% 28,30% 29,50% 28,80%
30,50%
30% 25,50% 24,00%
25% 22,00%
20%
15%
10%
5%
0%
B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A.
Meciul 1 Meciul 2 Meciul 3 Meciul 4 Meciul 5 Meciul 6 Meciul 7 Meciul 8 Meciul 9 Meciul
10
In this table is centralization efficiency of the shares of block and of digger for each
team in part.
Team 1 Team 2 Team 3 Team 4

block digger block digger block digger block digger
31,50% 38,60% 36,50% 38,00% 28,40% 34,50% 28,00% 37%
Team 5 Team 6 Team 7 Team 8
block digger block digger block digger block digger
20,50% 28% 30% 23% 25,80% 37,80% 28,00% 39%
45%
38,60% 39%
40% 38% 37% 37,80%
36,50% 34,50%
35%
31,50% 30%
30% 28,40% 28% 28%
28%
26%
25% 23%
20,50%
20%
15%
10%
5%
0%
B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A. B. P.A.
Echipa 1 Echipa 2 Echipa 3 Echipa 4 Echipa 5 Echipa 6 Echipa 7 Echipa 8
212
Last study arrived at following conclusions :

¾ The efficiency of the block per total is low, that is 29, 32% with minimum value of 24
to the match nr 7 and value maxim to the match nr.1 of 33, 5%. The values of the
efficiency don't fluctuates many from match to match.
¾ To the level National Championship the efficiency taking over from attack (digger)
dependent on the efficiency block, existing cases when a team with little efficiency to
block has big efficiency to taking over (digger), (39% - efficiency for digger and 28%
- efficiency block).
¾ The taking over from attack, analyses this shares demonstrates us that, although he is
an act of game of big importance, isn't sufficient preparation and he don’t represents
priority to this level, relevant fact of the paucity of executions and efficient low shares
of taking over from attack effectuated on of a in time a set with up efficiency
¾ All these create a general conclusion and nominally that the point is achieved
prevailingly after the digger and not after the balls recuperate from the opponent
attack.
ROLUL KINETOTERAPIEI, IN RECUPERAREA GONARTROZELOR DIN

STATIUNEA LACU-SARAT
Viorica LEFTER1,
Magdalena MOROŞANU2
Rodica MARINESCU2
Paul ICHIM2
1
BTF „LACU SĂRAT”
2
Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi
Cuvinte cheie: kinetoterapie, gonartroza, recuperare.
Rezumat
Studiul de faţă evaluează importanţa diagnosticării precoce a bolii gonartrozice,
analizează eficienţa şi limitele balneoterapiei, prin mijloacele de care dispune staţiunea Lacu-
Sărat, Brăila.
Metoda de studiu constă în analiza retrospectivă a 1565 fişe de tratament întocmite pentru
bolnavii artrozici cu diverse localizări, internaţi în staţiune, în perioada 2007-2008 .Cazurile
luate în studiu cuprind:254 Gonartroze (27,01%) ;1247 Coxartroze (11,82%);201 Spondiloze
(18,91%) şi 203 cazuri de Boală artrozică periferică (18,87%).Tratamentul balnear s-a aplicat
individual funcţie de : localizare, stadiu clinic, boli asociate, acompaniat de fizioterapie
,masaj, kineto-terapie şi adaptat obiectivelor de etapă.
Rezultatele tratamentului au fost bune în proporţie de (73,3%) din cazuri. Recuperarea
bolnavilor internaţi a urmărit stabilizarea evoluţiei bolii, îndepărtarea suferinţei obiective şi
subiective, menţinerea mobilităţii şi abilităţii segmentului afectat.Concluziile studiului
subliniază aportul deosebit al evaluării clinice în precizarea diagnosticului şi eficienţa marcată
a balneologiei externe în ameliorarea durerii, inflamaţiei, menţinerea mobilităţii şi abilităţii
articulare, în asigurarea unui confort articular convenabil, la majoritatea bolnavilor, avînd în
vedere caracterul recidivant al bolii şi evoluţia în pusee.
213
Introducere
Motivaţia abordării temei prezentului studiu constă în expunerea unor observaţii
privind problematica artrozei , sub aspect diagnostic şi terapeutic, pe care le considerăm
interesante pentru medicii practicieni , cu atât mai mult cu cât gonartroza este considerată o
maladie a timpurilor moderne. Se plasează pe locu doi în topul afecţiunilor cronice , după
afecţiunile cardiovasculare şi constitue (72-75% ) din totalul afecţiunilor reumatismale, fiind
una din principalele probleme de sănătate publică.(1) Incidenţa ei creşte cu vârsta şi durata
vieţii, astfel : (2%) sub 45 de ani , (30%) între 45-64 de ani şi (70%) peste 65 de ani.(2)
Studiul nostru cuprinde 1565 de cazuri de artroză internaţi în staţiunea Lacu Sărat ,
Brăila, în intervalul 2007-2008 , luaţi în evidenţă şi trataţi doar la nivelul cabinetului 3. Numai
o simplă analiză a anamnezei expuse de aceşti bolnavi conduce la două constatări :
Simptomatologia acestor afecţiuni este mai bine cunoscută şi valorificată în ultimul timp,
evocându-se mai frecvent un dianostic clinic prezumtiv de artroză.
Dezvoltarea reţelei de radiologie în ultimii ani a oferit clinicienilor facilităţi în investigarea
unor cazuri prin tomografie computerizată şi rezonanţă magnetică, permiţând confirmarea
unor diagnostice clinice prezumtive îndeosebi la nivelul şoldului şi rahisului cervical şi
lombar. Hernia de disc cervicală şi lombară fiind considerate afecţiuni degenerative discale.
Discul intervertebral este considerat cartilajul articulaţiei intervertebrale (3).
Utilizarea SAV (Scara Analog Vizuală) , a chestionarelor funcţionale Lequesne, VOMAC,
Draeisser, criteriile de diagnostic ACR, testingul articular şi muscular apreciază cu mai mare
exactitate simptomatologia subiectivă şi obiectivă a artrozelor. (4)
Scopul prezentului studiu constă în efectuarea unui bilanţ de etapă privind :
-evaluarea simptomalogiei obţinute prin anamneză şi chestionarele pentu durere şi
funcţionalitate.
-studierea rezultatelor explorărilor prin tehnici moderne de imagistică coraborate cu examenul
clinic local şi general în vederea precizării diagnosticului şi cauzelor generatoare de artroză.
-aprecierea eficienţei şi limitelor tratamentului conservator balnear în încetinirea evoluţiei
procesului artrozic, a îmbunătăţirii funcţionalităţii articulaţiei afectate şi a recuperării
eventualelor disfuncţii , dizabilităţi şi sechele generate de procesul artrozic, cu mijloacele de
care dispune baza de tratament a staţiunii Lacu Sărat , Brăila.
Acest studiu a fost efectuat prin analiză retrospectivă a celor 1565 de fişe de tratament
şi chestionare, ce s-au întocmit bolnavilor cu artroză internaţi în staţiune Lacu Sărat, în
perioada 2007- 2008. Unii pacienţi au beneficiat de mai multe internări, impuse de puseele de
acutizare ale bolii, de raţiuni terapeutice, de continuarea programului de recuperare sau pentru
consolidarea rezultatelor obţinute. Durata unei cure a fost de 12-15 zile lucrătoare , în funcţie
de biletul de tratament sau opţiunea personală. Structuta lotului de studiu a fost următoarea :
254 cazuri de gonartroza (27,01%), 147 cazuri de coxartroză (11,83%), 201 cazuri de
spondiloză CDL (18,91%), 203 cauri de boală artrozică periferică (18,87%).
TABELUL I
Repartiţia anuală a prevalenţei afecţiunilor cronic degenerative ce au beneficiat
de tratament balneo-fizio-kinecic în staţiunea Lacu- Sărat, in perioada 1999-2008
Year Arthritis Total Disease
Treated number of weight
cases shown
Cases
1999 865 5201 16.6%
2000 869 3586 8.22%
2001 919 3461 8.69%
214
2002 1011 3100 9.56%

2003 1042 3772 9.86%
2004 1059 4553 10.02%
2005 1132 3829 10.71%
2006 1195 4097 11.31%
2007 1232 4244 11.66%
2008 1251 5104 11.74%
Total 10565 44123 23.94%
45000 1999
40000 2000
35000
2001
30000
25000 2002
20000 2003
15000 2004
10000 2005
5000
2006
0
Cazuri artroze Num at total de 2007
Tratate cazuri 2008
prezentate Total
Studiul indicatorilor sociali, efectuat pe lotul nostru nu diferă de informaţiile din

literatura de specialitate (1,2,6,7) şi au contribuit în mică măsură la precizarea diagnosticului:
bărbaţi 428 cazuri (40,01%); femei 708 cazuri (54,02%); mediul de provenienţă urban 649
cazuri (57,25%); rural 526 cazuri (42,83%); de vîrstă 4-9 ani 73 cazuri (0,46%) , 21-31 de ani
189 cayuri (1,78%) , 31- 40 de ani 246 de cazuri (2,32 %) , 41-50 de ani 552 de cazuri
(5,22%) , 51-60 de ani 970 de cazuri (18,64%), 61-70 de ani 325 de cazuri (31,47%), 71-80
de ani 839 de cazuri (36,33%) şi peste 80 de ani 64 de cazuri (2,49%); muncitori 712 cazuri
(54,06%), agricultori 528 de cazuri (37,12%) , intelectuali 346 cazuri (22,20 %). Asemănător
cu studiile colegilor din alte staţiuni. (8).
TABELUL II
Repartiţia anuală a cazurilor de artroză luate în studiu, în funcţie de sex,în
perioada (1999-2008), în staţiunea Lacu-Sărat
Year Male % Female %
1999 359 41.5 506 58.4

2000 332 38.2 537 61.7
2001 317 34.4 602 65.5
2002 406 40.1 605 59.8
2003 401 38.4 641 61.7
2004 431 40.6 628 59.3
2005 459 40.5 773 68.2
2006 492 41.1 703 58.8
2007 519 41.6 713 58.3
2008 512 40.9 739 59.04
Total 4228 40,01% 5708 54,02%
215
Precocitatea diagnosticării a fost unul din factorii de bază în eficacitatea

tratamentuluişi a prezentat următoarea formă statisică: s-au prezentat la tratament la un
interval de sub un an de la debut 296 cazuri (19,83%), la un an de la debut 427 cazuri
(22,05%) şi la interval de peste 2-3ani de la debut s-au prezentat 367 cazuri (32,55%).
Topografia afecţiunilor artrozice prezentate în studiu a fost: uniarticulară la 1182 de
cazuri (11,185), biarticulară la 322 cazuri (29,55%) şi multiarticulară la 662 de cazuri
(59,27%). Deoarece gonartroza este apanajul vîrstei a - III - a , patologiei articulare i se
alătură patologia asociată cardiacă, respiratorie, digestivă, uro-genitală, endocrino-
metabolică, neuro-pshihică. Studiul nostru a scos în evidenţă următoarea statistică : afecţiuni
cardio-vasculare 6152 de cazuri (58,23%) , patologie respiratorie 382 cazuri (8,6%),
patologie digestivă 919 cazuri (8,8%), patologie uro-genitală 412 cazuri (3,89%), patologie
metabolică 424 de cazuri (4,08%). (8)
Dagnosticul s-a bazat pe datele clinice subiective cuantificate prin SAV (Scara Analog
Vizuală 0-10), obiective cuantificate de examenul clinic , testingul muscular şi articular,
măsurătorile longitudinale şi în diametru, chestionarele de funcţionalitate (Dreisser pentru
gonartroza mîinii, WOMAC pentru funcţionalitatea genunchiului şi şoldului şi Lequesne
pentru funcţionalitatea globală. De certă valoare au fost şi investigaţiile radiologice ( RMN,
TC şi Radiografiile) cărora li se alătură investigaţiile de laborator ce au exclus , în mare parte ,
etiologia cronic inflamatoare , conturând contextul degenerativ al artrozelor.
Urmărirea bolnavilor s-a realizat pe baza următorilor parametrii clinici: durere
spontană (65%) din cazuri, provocată la palpare şi mobilizare (35%) din cazuri; infalamaţia
(49%) din cazuri cuantificată prin măsurarea diametrelor (49%); limitarea mobilităţii
articulare (61%) din cazuri cuantificată prin goniometrie; forţa musculară pe grupe de muşchi
mobilizatori şi stabilizatori articulari (43%) cuantificată prin testing muscular; limitarea
funcţionalităţii generale cuantificată prin chestionarul Dreisser pentru artroza mâinii, Indexul
funcţional Lequesne pentru coxartroză şi gonartroză , Indexul WOMAC pentru durere ,
redoare şi funcţionalitate globală , scorul clinic general pentru Lumbago, Lombosciatică , în
cazul spondilozelor CDL .
Pe baza notării fiecărui parametru , în funcţie de prezenţa 0 puncte, inconstaţa 1 punct
şi absenţa 2 puncte s-a realizat un scor clinic al durerii 0-6 puncte (SAV) şi un scor clinic
general 0-15 puncte pentru ceilalţi parametri clinici .
După o pregătire psihologică , electrică şi masaj , pacienţii au beneficiat de
balneoterapie, nămoloterapie , hidrokinetoterapie la bazin şi kinetoterapie la sală. Succesiunea
balneoterapiei a fost zilnică , 5 zile pe săptămână , total 13-15 zile , funcţie de fiecare serie de
tratament .
Pe baza scorurilor mai sus menţionate pacienţii au fost evaluaţi la începutul şi finalul
tratamentului. Au beneficiat de tratament balnear după cum urmează: băi saline 491 pacienţi
(41,56%) de băi de nămol, 761 pacienţi (66,83%) de împachetare de nămol , 188 pacienţi au
beneficiat de tratament balnear (18,81%) , de băi de plante 621 pacienţi (5,87%) , de
216
hidrokinetoterapie în bazin 628 pacienţi (5,97%) şi de kinetoterapie la sală 191 pacienţi

(18,89%).
Rezultate şi discuţii
Se constată că proporţia pacienţilor care au beneficiat de tratament balnear este foarte
mare la lotul luat în studiu. Eficienţa tratamentului este cuantificată prin tabelele cu indexul
funcţional iniţial şi final care au constatat următoarele date: durerea s-a redus de la (56,7%)
gravitate mare la (36,7%); de la (30%) durerea de gravitate medie a crescut la (40%) , ceea ce
reprezintă o scădere semnificativă a parametrului urmărit. (12) Indexul funcţional final
dreisser pentru artroza mâinii a relevat o îmbunătăţire semnificativă a fiuncţionalităţii mâinii ,
spre exemplu: răspunsul la cele 10 întrebări în cazul posibilităţii efectuării celor 10 manevre
fără dificultate s-a modificat de la (54,74%) la (81,72%), procentul celor care efectuau
manevrele cu uşoară dificultate s-a mărit de la (10,32%) la (27,29%) şi procentul celor care
efectuau manevrele cu mare dificultate s-a modificat de la (21,9%) la (5,05%), reducând
categoria celor ce nu puteau efectua nici o manevră a chestionarului. Indexul funcţional
WOMAC pentru evaluarea durerii şi redorii în cele 2854 cazuri de gonartroză luate în studiu ,
relevă ameliorări semnificative ale acestor parametri după tratamentul balnear , astfel: durerea
extremă era semnalată la (24,17%) din cazuri la internare , după tratament ea s-a redus la
(2,41%) din cazuri , lipsa durerii la mobilizare şi palpare a fost semnalată la intrarea în studiu
la (9,98%) din cazuri , ajungând la sfârşitul curelor la (42,85%) din cazuri. In cazul
coxartrozei (11,82%) , la intrarea în studiu nu prezentau durere nocturnă 471 cazuri (37,77%)
, ajungând la testarea finală la 769 de cazuri (61,60%). La intrarea în studiu 279 de cazuri
(22,73%) nu puteau urca scările , după tratamentul balnear mobilitatea articulară şiu forţa
musculară au făcut posibilă urcarea scărilor, numărul celor ce au rămas cu această eficienţă
funcţională ajungând la 79 cazuri (6,33%). (11)
Studiul nostru a evaluat şi suferinţele spondilogene CDL , cu formele lor clinice
Lumbago şi Lombosciatică ce au fost evaluate clinic prin studiul durerii şi prezenţa sau
absenţa sindroamelor : Vertebral, dural, radicular, miofascial şi psihogen. Durerea noscturnă
prezentă la 241 de cazuri (62,01%) a rămas persistentădupă tratament doar la 347 de czuri
(17,34%). Limitarea mobilităţii , în flexie, a fost prezentă la 278 de cazuri (63,26%) şi a
rămas după tratament la 804 cazuri (40,17%). În lombosciatică durerea nocturnă prezentă la
162 de cazuri (87,69%) se reduce după tratament rămânând la 452 de cazuri (37,22%);
sindromul vertebral prezent la 632 de cazuri (52,18%) iniţial, se reduce după tratament
rămânând la 429 de cazuri (35,42%); sindromul dural prezent l a 721 de cazuri (59,53%)
rămâne restant la 327 de cazuri (27,08) după tratament; sindromul radicular şi respectiv,
semnul Laseque a fost prezent la 892 de cazuri (73,62%) , rămânând după tratament la 597 de
cazuri (49,29%); sindromul musculo-lingamentar prezent la 779 de cazuri (64,32%) s-a redus
la 372 de cazuri (30,71%) după tratament; sindromul psihogen prezent la 872 de cazuri
(72,00%) dispare după tratament, persistând doar la 274 de cazuri (22,62%). Pacienţilor cu
sindrome restante s-a prescris o nouă conduită de tratament , au repetat cura sau au prelungit-
o şi în funcţie de gravitatea simptomatologiei restante au fost îndrumaţi spre serviciile de
neurochirurgie.
Evoluţiile parametrilor atestă , atât pe număr de cazuri cât şi procentual, eficienta
tratamentului balneo-fizical-kinetic prestat în staţiunea Lacu Sărat .
Evoluţia durerii şi a celorlalţi parametrii a fost convergentă spre o stare clinică bună
sau foarte bună.procentul de stare staţionară a parametrilor urmăriţi (30 %) atestă faptul că
artrozele, rămîn afecţiuni cronice cu evoluţie inprevizibilă şi rebelă la orice formă de
tratament.
Concluzii
Artrozele indiferent de localiare, stadiu clinic şi deficienţa funcţională determinată de
ele, beneficiaza de tratament balnear recuperator, cu rezultate favorabile în contextul stării
217
generale a pacientului, bolilor asociate, distanţa de la debut şi gradul de dizabilitate

funcţională determinat .
Tratamentul artrozelor este complex, necesitând o abordare multidisciplinară , în care
balneoterapia este doar o verigă a lanţului terapeutic, ce poate acţiona eficient în perioadele de
remisiune.
Kinetoterapia este o necesitate in prevenirea, tratarea si intretinerea pacientului artrozic.
Artrozicul trebuie cuprins într-un plan individual de tratament la care participă
medicul de familie, specialistul reumatolog, kinetoterapeutul şi medicul balneolog.(13).
Precocitatea diagnosticării şi tratării acestei maladii, informarea şi educaţia
bolnavului privind regimul de viaţă şi activitate, utilizarea factorilor naturali balneari, asociate
unui tratament de fond condroprotector (13) şi antiinflamator în vederea reducerii puseelor de
acutizare, kinetoterapia pentru menţinerea mobilităţii şi troficităţii articulare , repprezintă
cheia succesului terapeutic.în artroze.(15)
Bibliografie
1. Banciu M., Strategia terapeutică modernă în boala artrozică , Rev. Reumatol. 2003;
9:5-8.
2. Chiriac R. , Codrina A. , Artoflex compus , nouă opţiune terapeutică în arttroză, Rev.
Reumatol. , 2003; IX: !8-23.
3. Valat J.P., lombalgia inferioară , In: Zece teme de reumatologie. Boloşiu H., (Red;
Edit.Med. Universitară „Iuliu Haţeganu” Cluj Napoca, 2003: 215-240.
4. Boloşiu H., Zece teme de reumatologie. Rdit. Med. Universitară „Iuliu Haţegan”
Cluj Napoca 2003 : 181-214.
5. Stroescu V., Bazele farmacologice ale tratamentului durerii , Rev. Balneofizioterapie
şi Recuperare Medicală , 1996; 1-2:19-29
6. Farcaş M.D., Cervei M., Mihailov M., Beneficiile tratamentului balneofizicalkinetic în
coxartroză , în staţiunea Băile Felix. Rev.Reumatol.2003; IX: 93-94.
7. Belc I., Moraru V., Strategia terapeutică balneofizicală în cazul pacienţilor artrozici în
cadrul sanatoriuliu balnear techirghiol. Rev.Balneofizioterpie şiRecuperare Medicală,
1996 ; 1-2: 119-128.
8. Banciu M. , Nemeş D., Drăgoi M., Păpădie I., Badea S., Consideraţii privind patologia
reumatismală a bolnacului artrozic cu particularităţile terapeutice complexe în clinica
de baneofizioterapie şi recuperare medicală , Timişoara între anii 1990 -1993. Rev. De
Recuperare şi Balneofizioterapie, 1996; 1-2: 64-71.
9. Nica A S., Burs L., Pavel M., Gonartroza: interfaţă între recuperare şi
reumatologie.Rev.Reumatol. 2003; IX: 96-97.
10. Şincari L., Groppa L., Evaluarea calităţii vieţii la pacienţii cu gonartroză. Rev.
Reumatol.2003 ; IX:98-99.
11. Şincari L., Particularităţi clinice şi evolutive ale artrozei mâinii, Rev.Reumatol. 2003;
IX:97-98.
12. Farago M., Mircea I., Bondici R., Târnăveanu A., Cucu L., Limitele tratamentului
complex în afecţiunile artrozice în condiţii de ambulatoriu şi spitalizare ,
Rev.Reumatol 2003 ; IX: 92-93.
218
THE EFFICIENCY AND LIMITS OF THE HYDROPATHIC THERAPY IN THE

KINETICAL RECOVERY FROM GONARTHROSIS ILLNESSES IN THE RESORT OF
LACU SARAT
Viorica LEFTER1,
Rodica MARINESCU2
Paul ICHIM2
1
BFT “Lacu Sarat”
2
The County Hospital Galati
Keywords: kinetical recovery, gonarthrosis, hydropathic therapy
Abstract
This research assesses the importance of the precocious diagnosis of the gonarthritis
illness and limits of hydropathical therapy based on the facilities offered by the health resort
"Lacu Sarat" Braila.
The approaching method consists of a retrospective and efficient analysis of 10565
records of arthritic patients, with different locations of illness, hospitalized in the health resort
within 1999-2008. The 10565 cases fell into different categories, according to illnesses, as
follows: 2854 gonarthritis (27.01%); 1247 Cox arthritis (11.82%); 2001 spondylosis
(18.91%), 2003 peripheral arthritis (18.87%). The hydropathical treatment was individually
applied, taking into consideration the location, the clinical stage and associated illnesses and
also physiotherapy and kinetical therapy, being adjusted to the stage objectives. The results of
the treatment were good in (73.3%) of the cases. The recovery of the hospitalized patients was
meant to stabilize the development of the illness, remove the objective as well as subjective
pain and to maintain the mobility and ability of the suffering segment. The conclusions of the
research underline the particular contribution of the clinical evaluation in establishing the
diagnosis and the uncommon efficiency of external hydropathical treatment in alleviating pain
and inflammation, maintaining the joints ability and mobility, thus providing an appropriate
comfort for most of the patients, taking into consideration the recurrent character of the illness
which develops repeated periods of suffering and pains.
Introduction
The reason for the approachof this research consists in showing some observations
regarding the arthrosis issue, under the diagnosis and therapy subject, that we consider
interesting for the practicing physicians, as arthrosis is thought as a modern disease. It is
placed on the second place in the top of chronical diseases, after heart diseases and represents
72-75% of the total of rheumatismal diseases, as it is one of the main public health
problems.(1) Its incidency grows in parallel with the age and life duration, as follows : (2%)
before 45, (30%) between 45-64 and (70%) older than 65.(2)
Our research comprises 10,565 arthrosis cases hospitalised in Lacu Sărat resort,
Brăila county, within 1999-2008, recorded and treated only in the cabinet no.3. Only a rough
analysis of the medical history exposed by these patients leads to two remarks:
The semeiology of these disease is better known and developed lately, showing
more frequently an arthrosis presumptiv clinically diagnosis.
Development of the radiology network lately offered clinical physicians facilities
in investigating some cases by computerised tomography and magnetical resonance allowing
the confirmation of some presumptive clinical diagnosis particularly at the level of hip and
cervical and lumbar marrow. Cervical and lumbar disc hernia being considered disc
219
degenerative diseases. The intervertebral disc is considered the cartilage of the intervertebral
joint (3).
Using the SAV (Visual Analogue Scale), the functional questionnaires Lequesne,
VOMAC, Draeisser, the diagnosis criterias ACR, the joints and muscles testing estimates
more precisely the subjective and objective semeiology of arthrosis cases. (4)
The purpose of this research consists of carrying out a stage balance concerning :
Assessment of the semeiology obtained from the medical history and questionnaires
for pains and functionnality.
Analysis of the investigations results performed by modern techniques of imagistic
corroborated with the local and general clinical examination to the end of gonarthritis cases
diagnosis and causes.
Conservatory hydropathical treatment efficiency and limits assessment for slowing
down the development of the gonarthritis process, for the improvement of the functionality of
affected joint and for the recovery of probable disfunctionalities, disabilities and wounds
generated by the gonarthritis process, by the means available at the resort Lacu Sărat, Brăila.
Material and method
This research was carried out by retrospective analysis of the 10,565 treatment records
and questionnaires drafted for the patients suffering from gonarthritis, hospitalised in Lacu
Sărat resort, within 1999 – 2008. Some patients were hospitalised more times, required by the
disease ingravescence, from therapeutical reasons, de the development of the recovery
programme or for strenghtening the obtained results. The duration of one cure was 12-15
working days, depending on the treatment recommendation ticket or the personal option. The
structure of the researched lot was as follows: 2854 gonarthrosis cases (27.01%), 1247 cox
arthrosis cases (11.83%), 2001 cases of spondylosis CDL (18.91%), 2003 cases of peripheral
arthritis (18.87%).
TABLE I
Yearly spread-out of incidence of cronical degenerative diseases benefiting from
hydropathetical, physiotherapeutical and kinetical treatment in Lacu Sărat resort,
within 1999-2008
Cazuri artroze tratate = treated cases of gonarthritis

Numar total de cazuri prezentate = total number of presented cases
The research of the social parameters performed on out lot does not differ from the
information in the specialized literature (1, 2, 6, and 7) and contributed at a little extent to
specifying the diagnosis:
men 4,228 cases (40.01%); women 5,708 cases (54,02%); provenient from the urban
environment 6,049 cases (57.25%); rural 4,526 cases (42.83%); 4-9 years old 73 cases
(0.46%) , 21-31 years old 189 cases (1.78%) , 31- 40 years old 246 cases (2,32 %) , 41-50
years old 552 cases (5.22%) , 51-60 years old 1970 cases (18.64%), 61-70 years old 3325
cases (31.47%), 71-80 years old 3839 cases (36.33%) and older than 80 264 cases (2.49%);
workers 5712 cases (54.06%), agricultors 3528 cases (37.12%), intelectuals 2346 cases (22.20
%). The same as the researches results in other resorts. (8).
TABLE II
Yearly spread-out of arthritis cases considered depending on sexes, within 2007-2008, in
the resort Lacu-Sărat
The diagnosis earlyness was one of the basical factors in the treatment efficiency and had the
following statistics: the number of cases asking for treatment within less than one year from
220
the disease beginning was 2,096 (19.83%), within more than one year from the beginning of
the disease 2,427 cases (22.05%) and within more than 2-3 years from the beginning of the
disease 3,367 cases (32.55%).
The topography of gonarthritis diseases described hereby was: single joint for 1,182
cases (11,185), double joints for 3,122 cases (29.55%) and multi-joints 6,262 cases (59.27%).
As gonarthritis is specific for the third age, the joint pathology is accompanied with the
incidental heart, breathing, digestive, uro-genital, endocrino-metabolic, neuro-psychic
pathology. Our research emphasised the folowing statistics: heart-vessels diseases 6,152 cases
(58.23%), lungs pathology 382 cases (8.6%), digestive pathology 919 cases (8.8%), uro-
genital pathology 412 cases (3.89%), metabolic patology 424 cases (4.08%). (8)
The diagnosis relied on clinical subjective data quantified by SAV (Visual Analogue Scale 0-
10), objectives quantified by the clinical examination, muscle and joints testing, longitudinal
and diameter measurements, functionality questionnaires (Dreisser for hand arthritis,
WOMAC for knee and hip functionality and Lequesne for global functionality. Also the
radiological investigations have been really worthy (RMN, TC and X-rays) and also the
laboratory investigations excluding mostly the chronically inflamatory ethiology, giving
shape to gonarthritis degenerative context.
Patients were monitored based on the following clinical parameters: spontaneous pain
(65%) of cases, provoked when touching and mobilisation (35%) of cases; inflamation (49%)
of cases quantified by measuring diameters (49%); limitation of joints mobility (61%) of
cases quantified by goniometry; the muscle force per groups of mobilizing muscles and joints
stabilizers (43%) quantified by muscle testing; limiting the general functionality quantified by
the Dreisser questionnaire for hand arthritis, the functional Lequesne index for cox arthritis
and gonarthritis, WOMAC index for pain, joint disfunctionality and global functionality, the
general clinical scorul for Lumbago, Lumbar sciatica, in case of CDL spondylosis events.
Based on writing each parameter, depending on the presence 0 points, inconstancy 1
point and absence 2 points, a clinical score of pain 0-6 points (SAV) and one general clinical
score 0-15 points for the other clinical parameters.
After a psychological, electrical and massage preparation, patients were treated by
hydropathic methods, mud packing, hydro-kinetical therapy in the basin and kinetical therapy
in the hall. The frequency of hydropathical methods was daily, five days a week, totalling 13-
15 days, depending on every series of treatment.
Based on the above mentioned scores, patients have been assessed at the beginning
and ending of the treatment. The hydropathical methods included: salt baths 4,391 patients
(41.56%) mud baths, 7,061 patients (66.83%) mud packing, 1,988 patients were treated by
hydropathical methods (18.81%), plants baths 621 patients (5.87%), hydro-kinetotherapy into
the basin 628 patients (5.97%) and kinetical therapy in the hall 1,891 patients (18.89%).
Results and talks
It has been observed that the weight of patients benefiting of hydropathical treatment
is very high at the researched lot. The treatment efficiency is quantified in the tables with the
basical and final functional index, including the following data: pain reduced from (56.7%)
high seriousness degree at (36.7%); from (30%) average pain seriousness grew to (40%),
which represents a significant reducing of the monitored parameter. (12) The Dreisser final
functional index for hand arthritis showed a significant improvement of hand functionality,
for instance: the answer to the 10 questions in case that easily performing the 10 actions
changed from (54.74%) to (81.72%), the percentage of those performing easy actions
increased from (10.32%) to (27.29%) and the percentage of those performing hard actions
changed from (21.9%) to (5.05%), reducing the category of those who could not perform any
action in the questionnaire. The functional index WOMAC for pain and joint disfunctionality
assessment in the 2,854 cases of gonarthritis analysed, shows significant improvement of
221
these parameters after the hydropathical treatment, as such: extreme pain is observed at
(24.17%) of cases at the start point, after treatment it reduced to (2.41%) of cases, missing
pain when mobilizing and touching was observed at the start moment in (9.98%) of cases,
reaching at the end of treatments at (42.85%) of cases. In case of the 1,247 cases of cox
arthritis (11.82%), at the start moment 471 cases (37.77%) did not accuse night pain, reaching
in the final moment of testing at 769 cases (61.60%). At the start moment 279 cases (22.73%)
could not go upstairs, and after the hydropathical methods application, joints mobility and
muscle force redered possible going upstairs, the number of patients remaining with this
functional efficiency reaching 79 cases (6.33%). (11)
Our research assessed also the spondilogene CDL pains, with their clinical shapes
Lumbago and Lumbar sciatica that have been clinically evaluated by pain research and
presence or absence syndromes: spinal, dural, radicular, miofascial and psychogene. The
night pain remarked at 1,241 of cases (62.01%) stayed persistent after treatment only in 347
of cases (17.34%). Mobility limitation, at flexion, was present in 1,278 of cases (63.26%) and
persisted after treatment in 804 cases (40.17%). In lumbar sciatica, night pain present at 1,062
cases (87.69%) reduces after treatment remaining at 452 cases (37.22%); the spinal syndrome
present in 632 cases (52.18%) basically, reduces after treatment remaining to 429 cases
(35.42%); the dural syndrome present in 721 cases (59.53%) remains at 327 cases (27.08%)
after treatment; the radicular syndrome and respectively, the Laseque sign was present at 892
cases (73.62%), remaining after treatment at 597 cases (49.29%); the muscle-ligamentary
syndrome present at 779 cases (64.32%) reduced at 372 cases (30.71%) after treatment;
psychogene syndrome present at 872 cases (72.00%) disappears after treatment, persisting
only in 274 cases (22.62%). Patients with remaining syndromes were prescribed a new
treatment behavious, they repeated the cure or prolonged it also, depending on the remaining
semeiology seriousness have been guided to the neuro-surgical services.
The evolutions of parameters attest, both per number of cases and as a percentage, the
efficiency of hydropathical-physical-kinetical treatment carried out in Lacu Sărat resort.
The pain evolution and the other indicators parameters has been convergent to a good
or very good clinical condition. The percentage of stationary condition of monitored
parameters (30 %) attests the fact that gonarthritis cases stay chronical diseases with
unpredictable and rebel evolution independent of the treatment type.
Conclusions
Gonarthritis cases, independent of locations, clinical stage and functional defficiency
determined between them, benefits from recovery hydropathical treatment, with favorable
results in the context of general patient’s condition, associated diseases, distance from the
beginning and the degree of determined functional inability.
Gonarthritis treatment is complex, requiring a multidisciplinar approach, where
hydrotherapy is only a ring in the therapy chain that may act efficiently in the remission
periods.
Sufferer from gonarthritis should be inlcuded in an individual plan of treatment
attended by the family physician, the rheumatologist, the kinetical therapist and hydropathical
therapist.(13).
Diagnosis and treatment earlyness of this disease, patient’s information and education
concerning the life and activity regime, using the hydro-natural factors, associated to a
fundamental cartilage protector and anti-inflammatory treatment (13) to the end of reducing
ingravescence events, kinetical therapy to maintain joints mobility and trophicity, represents
the key of the therapy succhess against gonarthritis.(15)
222
STUDIU CU PRIVIRE LA DEZVOLTAREA APTITUDINILOR PSIHOMOTRICE

PRIN MIJLOACE ŞI METODE SPECIFICE JOCULUI DE
BASCHET LA ELEVII CLASEI A X-A
Cătălin CIOCAN
Cuvinte cheie: joc, baschet, elevi, instruire, aptitudine.
Rezumat
Organizarea studiului a urmărit realizarea obiectivelor educaţiei fizice în liceu prin
jocul de baschet în condiţiile unei programe noi cerute de curricula reformei învăţământului în
ţara noastră. Astfel, scopul cercetării a fost acela de a studia un concept metodic adecvat
predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică, având la bază noile elemente
curriculare cerute de reforma învăţământului în etapa actuală. Conceptul metodic abordat în
studiul nostru, se referă la folosirea modulelor ca sisteme de lecţii subordonate unei teme
centrale.
Introducere
In structura sistemului de învăţământ din ţara noastră educaţia fizică şi sportul sunt
integrate în procesul didactic şcolar, formele sub care se desfăşoară urmărind prin conţinutul
lor realizarea într-o armonie deplină atât a unui nivel optim de dezvoltare şi pregătire fizică,
cât şi învăţarea şi practicarea diferitelor ramuri sportive pentru petrecerea timpului liber în
mod util, recreativ şi plăcut.
Prezentarea temei
Plecând de la titlul lucrării: Studiu cu privire la dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice
prin mijloace şi metode specifice jocului de baschet la elevii clasei a X-a, pot spune că
predarea jocului de baschet la nivelul liceal are la bază, ca şi baschetul de performanţă, un
traseu metodologic în care se îmbină aspectele globale cu cele analitice. Pe parcursul acestui
traseu metodologic trebuie selecţionate mijloacele care vor asigura însuşirea corectă şi
eficientă a tuturor componentelor fundamentale ale jocului de baschet.
Motivaţia alegerii temei
Motivaţia alegerii temei mi-a fost dată de o serie de realităţi ale jocului de baschet:
importanţa pe care o au componentele fundamentale în joc, scăderea valorică a jocului de
baschet pe plan naţional, lipsa unor date care să asigure dirijarea pregătirii individuale şi
colective în lecţia de educaţie fizică de la nivelul liceal. Unul din motivele pentru care am ales
să efectuez acest studiu a fost şi acela că jocul de baschet are o audienţă din ce în mai crescută
la adolescenţi, la elevii de gimnaziu şi liceu
Organizarea cercetării scopul şi sarcinile cercetării
Organizarea studiului a urmărit realizarea obiectivelor educaţiei fizice în liceu prin
jocul de baschet în condiţiile unei programe noi cerute de curricula reformei învăţământului în
ţara noastră. Astfel, scopul cercetării a fost acela de a studia un concept metodic adecvat
predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică, având la bază noile elemente
curriculare cerute de reforma învăţământului în etapa actuală. Conceptul metodic abordat în
studiul nostru, se referă la folosirea modulelor ca sisteme de lecţii subordonate unei teme
centrale.
Studierea predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică constituie o problemă
de permanentă actualitate, apreciind că atât conţinuturile cât şi didactica evoluează permanent,
dar şi cerinţele societăţii sunt mereu altele, în funcţie şi de cuceririle noi ale ştiinţei în general
223
şi în domeniul educaţiei fizice şi sportului în special.

În această situaţie ne-am concretizat şi ipoteza studiului nostru în direcţia potrivit
căreia: dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice prin mijloace şi metode specifice jocului de
baschet în lecţiile de educaţie fizică este mai eficienţă dacă în realizarea ei se va pleca de la
folosirea sistemelor de lecţii subordonate unei teme centrale, vizând practicarea autonomă a
jocului sau a unei forme de joc respective.
Metodele de cercetare folosite
Pe parcursul desfăşurării studiului şi pentru a elabora prezenta lucrare am folosit mai
multe metode de cercetare: metoda documentării şi studiului bibliografiei; metoda observaţiei;
metode de măsurare şi evaluare (metoda testelor); metoda modelării; metoda experimentului
pedagogic; metoda statistico-matematică;
Locul perioada desfăşurării şi colectivele folosite în studiu
Studiul privind realizarea obiectivelor educaţiei fizice, s-a desfăşurat la Liceul cu
program sportiv Nadia Comăneci din Oneşti. Studiul s-a desfăşurat pe parcursul anului şcolar
2007-2008. În experiment au fost folosită clasele: a X-a B clasa martor şi a X-a C clasa de
experiment. Baza sportivă a şcolii este compusă dintr-o sală de sport cu 2 panouri de baschet,
8 mingi de baschet şi alte materiale destinate orelor de educaţie fizică.
Rezultate obţinute la probele de control privind pregătirea fizică generală.
Cuprinse în sistemul de evaluare, probele de control privind pregătirea fizică generală
au fost:
La proba de alergare de viteză pe 50 metri fete şi băieţi, clasa de experiment a
înregistrat în medie un progres general de 38 sutimi de secundă, din care fetele 16 sutimi iar
băieţii 22 sutimi. Clasa martor a înregistrat şi ea un progres general de 24 sutimi de secundă,
din care 8 sutimi fetele şi 16 sutimi băieţi.
La proba naveta s-au înregistrat rezultate pozitive de asemenea la ambele clase, după
cum urmează: La clasa de experiment progresul mediu general a fost de 28 sutimi de secundă
din care 13 la fete şi 15 sutimi la băieţi. La clasa martor, progresul mediu general a fost de 30
de sutimi de secundă, din care 13 la fete şi 17 sutimi la băieţi.
La proba de alergare rezistenţă fetele 800 m şi băieţi 1000 m s-au obţinut
următoarele rezultate: Elevii din clasa de experiment au progresat în total cu 33 sutimi de
sutimi, din care fetele în medie cu 15 sutimi la 800 m şi băieţi în medie cu 18 sutimi la 1000
m. Progresul cel mai mare a fost de 21 de sutimi la fete şi de 31 de sutimi la băieţi.
La proba săritura în lungime de pe loc rezultatele sunt următoarele:
Clasa de experiment a realizat un progres general de 9 cm din care 3 cm în medie
fetele şi 5 cm în medie băieţii. Progresul cel mai mare a fost de 8 cm la fete şi 9 cm la băieţi.
La clasa martor, elevii au realizat un progres mediu general fete plus băieţi de 8 cm din care 4
cm în medie la fete şi 2 cm în medie la băieţi. Progresele cele mai mari la această clasă au fost
de 8 cm la fete şi de 6 cm la băieţi.
La proba aruncarea mingii de oină, au fost obţinute următoarele rezultate:
La clasa de experiment elevii au progresat în medie cu un total de 1,92 metri din care
cu 1 metru fetele şi 0,94 metri băieţi. Rezultatele cele mai bune au fost la fete de 1,75 metri
iar la băieţi de 2 metri. La clasa martor progresul general a fost de 1,42 metri din care la fete
în medie cu 0,70 metri iar la băieţi în medie de 0,72 metri. Aruncările cele mai bune la clasa
de experiment au fost de 24,56 metri la fete şi 37,50 metri la băieţi, iar la clasa martor au fost
de 26,93 metri la fete şi la băieţi de 40,21 metri.
Rezultate obţinute la practicarea jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică
La grupa probelor de control privind practicarea jocului de baschet la toate cele patru
probe procentajul elevilor care au îndeplinit normele respective este mai mare la clasa
experiment faţă de clasa martor. Astfel la proba de viteză specifică au îndeplinit normele, la
clasa martor un procentaj de 80% de elevi fetele în procentaj de 81% iar băieţeii de 79%. La
224
aceeaşi probă, la clasa martor au îndeplinit normele doar 35% din elevi din care fetele 33% iar
băieţii 37%. La proba de dribling, la clasa de experiment au îndeplinit normele un procentaj
de 80% din elevi, din care fetele 93% iar băieţii 67%. La clasa martor au îndeplinit normele la
proba de dribling un procent de 35 5 din care la băieţi doar 47% iar la fete şi mai puţine doar
23%. La proba de apărare, din clasa de experiment un procent de 70%au îndeplinit normele,
din care fetele 60% iar băieţii 80%. La clasa martor procentajele sunt mai mici, îndeplinind
normele numai 34% din elevi din care 23% fete şi 45% băieţi. La proba de aruncări la coş au
îndeplinit normele din clasa martor 60% din elevi: fetele 56% şi băieţii 64%. La clasa
experiment normele 28 % din care fetele 27% iar băieţii 29%.
Concluzii
Desfăşurarea studiului şi prelucrarea rezultatelor au condus spre formarea următoarelor
concluzii:
1. În urma interpretării datelor experimentului putem afirma că ipoteza, scopul şi
sarcinile lucrării au fost confirmate şi îndeplinite.
2. Aptitudinile psiho-motrice constituie baza pregătirii tuturor sportivilor în ramura
sportivă aleasă, se poate afirma că ponderea în baschet o au cuplurile de
aptitudini:viteză – îndemânare, viteză – forţă, viteză – rezistenţă, rezistenţă – forţă,
îmbinate cu pregătirea tehnico-tactică.
3. Rezultatele probelor de control demonstrează că mijloacele specifice utilizate
constituie substanţial la realizarea scopului propus, dar cu un număr sporit de lecţii
într-un regim normal de lucru.
4. Studiul a evidenţiat capacitatea elevilor de a-şi însuşi repede jocul de baschet
folosindu-se în predarea structurilor lui fundamentale de joc. De asemenea a evidenţiat
capacitatea elevilor de a practica jocul de baschet cu efectiv redus, pe teren redus în
condiţii de autonomie.
BIBLIOGRAFIE
1. CIOCAN C – Îndrumar metodico-practic, Ed. Alma Mater, Bacău, 2004,
2. RAŢĂ G., RAŢĂ B. – Aptitudinile motrice de bază, Bacău: Plumb,.
3. SCARLAT E. SCARLAT M., (2002) - Educaţie fizică şi sport. Manual pentru
învăţământul gimnazial, Bucureşti, Edit. Didactică şi Pedagogică.
4. * * * – Programa de educaţie fizică pentru învăţământ gimnazial şi liceal, M.E.C.T.
Bucureşti.
5. * * * – Regulamentul jocului de baschet, F.R.B. 2000.
STUDY REGARDING THE DEVELOPMENT OF PSYCHO-MOTIVE APTITUDES

THROUGH MEANS AND METHODS SPECIFIC TO THE BASKETBALL GAME, AT
NINTH GRADE STUDENTS
Cătălin CIOCAN,
Keywords: game, basketball, students, training, aptitude.
Abstract
The organization of this study has followed the accomplishment of the high-school physical
education objectives through the basketball game under the conditions of a new syllabus, requested
by the curriculum of the teaching reform in our country. Thus, the purpose of the research has been
the study of a methodical concept suited for teaching the basketball game in the physical education
225
classes, having as a basis the new curricular elements requested by the teaching reform in this stage. The
methodical concept approached in our study refers to the use of modules as systems of lessons
subordinated to a central theme.
Introduction
In the structure of the educational system in our country, the physical education and
sports are integrated in the teaching process, the ways in which it takes place aiming through
their content the achievement in a complete harmony, both of an optimal level of physical
development and training and of learning and practicing of different sports, in order to spend
the leisure time in a useful, recreational and pleasant manner.
Presentation of the theme
Based on the title of this paper: Study regarding the development of psycho-motive
aptitudes through means and methods specific to the basketball game, at ninth grade students,
I can say that teaching basketball at high-school level has as a basis, like professional
basketball, a methodological route in which are combined the global aspects with the
analytical ones. Along this methodological route, we must choose the means that will ensure
the correct and efficient learning of all the fundamental components of the basketball game.
Theme motivation
The theme motivation was given to me by a series of realities of the basketball game:
the importance that the fundamental components have in the game, the national decrease of
the game’s value, the lack of data that will assure the directing of the individual and collective
training during the physical education lesson at high-school level. One of the reasons for
which I have chosen to conduct this study was also that the basketball game has increasingly
high ratings among teenagers.
Organization OF the research. purpose and tasks of the research
The organization of this study has followed the accomplishment of the high-school physical
education objectives through the basketball game under the conditions of a new syllabus, requested
by the curriculum of the teaching reform in our country. Thus, the purpose of the research has been
the study of a methodical concept suited for teaching the basketball game in the physical education
classes, having as a basis the new curricular elements requested by the teaching reform in this stage. The
methodical concept approached in our study refers to the use of modules as systems of lessons
subordinated to a central theme.
Research hypothesis
The study of teaching the game in physical education classes constitutes a problem of
permanent interest, considering the fact that both the content and the syllabus are constantly
evolving, but also the society needs are in constant changing, based also on the new scientific
discoveries, in general, and those in the physical education and sports in particular..
In this situation we have concentrated also the hypothesis of our study in the following
direction: the development of the psycho-motive skills through means specific to the basketball
game during the physical education classes if more effective if in its accomplishment, there will be
used systems of lessons subordinated to a central theme, towards the autonomous practice of the
game.
Methods of research that have been used
During this study and in order to elaborate the current paper, I have used several
methods of research: the method of documentation and study of the bibliography; the method
of the observation; methods of measuring and evaluation (the method of testing); the
modelling method; the teaching experiment method; the statistical-mathematical method.
The place, time and people used in this study
The study regarding the objectives of physical education was conducted at the Nadia
Comăneci high-school, from Oneşti. The study has been conducted during the 2007-2008
academic year. For the experiment the following grades have been used: the tenth B as
226
witness grade and the tenth C as experiment grade. The sportive base of the school consists of
a gymnasium with two basketball panels, eight basketballs and other materials for the
physical education classes.
Results obtained at the control events regarding the general physical training.
Included in the evaluation system, the control events regarding the general physical
evaluation were:
At the speed running event 50 meters girls and boys, the experiment grade has
registered in average a progress of 38 hundredths of a second, of which, the girls 16
hundredths and the boys 22.The witness grade has registered also a general progress of 24
hundredths of a second, of which 8 hundredths the girls and 16 hundredths the boys.
At the shuttle event have also registered positive results at both grades, as following:
in the experiment grade, the average progress was of 28 hundredths of second, of which 13 at
the girls and 15 hundredths at the boys. In the witness grade, the average progress was of 30
hundredths of second, of which 13 at the girls and 17 hundredths at the boys.
At the resistance running event girls 800 m and boys 1000 m the following results have
been obtained: the students in the experiment grade have progressed in total with 33 hundredths, of
which the girls in average with 15 hundredths at 800 m and the boys in average with 18 hundredths
at 1000 m. The most significant progress was of 21 hundredths at girls and 31 hundredths at boys.
At the long jump event the results are:
The experiment grade has made a general progress of 9 cm, of which 3 cm in average,
the girls, and 5 cm in average, the boys. The most significant progress was of 8 cm at the girls
and 9 cm at the boys. In the witness grade, the students have made an average total progress
girls plus boys of 8 cm, of which 4 cm the girls and 2 cm the boys. The most significant
progress was of 8 cm at the girls and 6 cm at the boys.
At the rounders ball throwing event, the following results have been obtained:
In the experiment grade, the students have made an average progress of 1.92 m, of
which 1 m the girls and 0.94 m the boys. The best results have been at girls, 1.75 m, whereas
the boys have registered 2 m. In the witness grade, the total progress was of 1.42 m, of which
girls 0.70 m, and boys 0.72 m. The best throws in the experiment grade were of 24.56 m at
girls, and 37.50 at boys, whereas in the witness grade 26.93 m at girls and 40.21 m at boys.
Results obtained at the practice of the basketball game during the physical
education lessons
In the group of the control events regarding the practice of basketball, at all of the four trials,
the percentage of the students that have accomplished their tasks is greater at the experiment grade
than the one at the witness grade. Thus, at the specific speed event, the tasks have been
accomplished, in the experiment grade, a percentage of 80% of the female students and 79 % of the
male students. At the same event, in the witness grade only 35% have accomplished their tasks, of
which 33% of the girls and 37% of the boys. At the dribbling event, in the experiment grade 80% of
the students have accomplished their tasks, of which 93% of the girls and 67% of the boys. In the
witness grade, there was a percentage of 35.5%, of which only 47% at girls, and only 23% of the
boys.
At the defence event, in the experiment grade 70% of the students have accomplished
their tasks, of which 60% of the girls and 80% of the boys. At the same event, in the witness
grade only 34% have accomplished their tasks, of which 23% of the girls and 45% of the
boys.
At the basket throw event, in the experiment grade 60% of the students have
accomplished their tasks, of which 56% of the girls and 64% of the boys. At the same event,
in the witness grade only 28% have accomplished their tasks, of which 27% of the girls and
29% of the boys.
227
Conclusions
The conducting of the study and the interpretation of the results has taken us towards the
following conclusions:
1. Interpreting the data of the experiment, we can say that the hypothesis, the purpose
and the tasks of this paper have been fulfilled.
2. The psycho-motive aptitudes constitute the basis of all sportive training; we can assert
that the most important in basketball are the following couples of aptitudes: speed-
skill, speed-strength, speed- stamina, stamina-strength, together with the technical-
tactical training.
3. The results of the control trials prove that the specific means that have been used
contribute in a substantial way to the proposed target, but with an increased number of
lessons in a normal work regime.
4. This study has emphasized the children’s capacity of learning quickly the game of
basketball, by using in its teaching its fundamental principles. Also, it has emphasized
the children’s capacity of playing the game in a reduced number, on a small field,
autonomously.
RELAŢIA KINETOTERAPEUT – PACIENTUL – FAMILIA ACESTUIA
Elena POPOVICI,
Univrsitatea „Dunărea de jos”, Galaţi
Cuvinte cheie: sănătatea, kinetoterapeut, pacient, programului terapeutic, tratamentul
Rezumat
The kinetotherapist`s role within society is extremely important since by manifesting
his intelligence and communication or bahaviour skills, can improve a patient`s life or his
state of being.
Before being a simple job, kinetotherapy is an art which requires a lot of
proffesionalism, patience and will. The kinetotherapist must be a good psychologist, must
know how to communicate with patients of all social classes, and must assure that he makes
himself understood and respected.
Owing an important role not only within society but within a patient`s life also, the
kinetotherapist embodies a worthy role model for all the persons that may need his help;
therefore he will always mind his appearences, will always control his speech or his
relationship skills.
Introducere
Sănătatea este înţeleasă ca o capacitate morfo-funcţională care asigură omului
posibilitatea de a acţiona optim din punct de vedere fizic, somatic şi mental, de a-şi exprima
plenar ansamblul posibilităţilor sale verbale în raport cu cerinţele contextului social. Practic
starea de sănătate reprezintă situaţia de echilibru psiho-somatic, cu lipsa unor acuze obiective
şi subiective şi cu impresia de bine fizic şi psihic.
Din punct de vedere psihologic, sănătatea este percepută în mod pozitiv, pe când boala
este percepută în sens negativ. Sănătatea se poate exprima prin sentimentul de siguranţă, iar
boala, prin acela de suferinţă şi slăbiciune. Boala este însoţită de anxietate, ca urmare a
riscului de apariţie a unor complicaţii secundare.
228
1. Relaţia kinetoterapeut – pacient

Această relaţie este foarte importantă, deoarece nu este un tratament de scurtă durată,
ci de abordarea unei persoane în totalitatea sa bio-psiho-socio-culturală..
Rolul kinetoterapeutului nu se identifică cu cel de vindecător, reprezentând numai o
componentă a planului terapeutic complex, cu valenţe interdisciplinare.
Cand se vine în contact pentru prima dată cu pacientul, indiferent de vârstă lui, se
prezintă numele şi prenumele, se explica prin cuvinte puţine, dar clare, motivul prezenţei
alături de el şi părerea despre modul în care se va colabora.
Kinetoterapeutul trebuie să privească pacientul ca o personalitate globală, să ţină cont
de patologia sa, de dezvoltarea sa intelectuală, de apartenenţa sa socio-culturală şi religioasă
(de exemplu la un creştin Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pe când la un
musulman nu are aceeaşi semnificaţie).
Sentimentele kinetoterapeutului se traduc prin comportamente, atitudini corporale,
expresiile feţei, şi nu prin cuvinte.Astfel nervozitatea kinetoterapeutului se transmite uşor
pacientului. În acest domeniu orice improvizaţie, orice ezitare este rapid percepută şi
sancţionată de pacient.
Zâmbetele de pe buze vor reprezenta bunăvoinţă, plăcere şi bucuria de a ne revedea.
Ochii kinetoteraputului îl vor învălui cu multă căldură şi înţelegere pentru situaţia în care se
află, dar şi cu speranţa că eforturile noastre vor da rezultate.
Kinetoterapeutul trebuie să manifeste un echilibru comportamental. El este înţelegător,
răbdător, dar în acelaşi timp autoritar atunci când este nevoie. Chiar dacă înţelege situaţia
pacientului, el nu va accepta refuzul tratamentului sau agresivitatea. Prin comportamentul său
kinetotetapeutul îi transmite pacientului respectul pe care îl poartă, în ciuda suferinţei şi a
unor valori proprii.
Relaţia cu pacientul poate fi dezagreabilă, plăcută sau neutră. Totul porneşte de la
modul în care kinetoterapeutul ştie să comunice, şi să folosească cele mai potrivite cuvinte
pentru a intra în legătură cu pacientul, dar mai depinde şi de ţinuta sa vestimentară şi chiar de
mirosul pe care îl emană corpul său.
Se utilizează un ton calm al vocii, un ton prietenesc care să-l apropie şi să-l determine
să aibă încredere în el. Treptat kinetoterapeutul va oferi pacientului autonomie afectivă,
pentru retribuţia sa.
Dacă un pacient nu poate executa unele acţiuni care par uşoare, kinetoterapeutul nu
trebuie sa reproşeze pacientului că nu le face, ci sa încerce să vada de ce nu le execută, sa
acţioneze în acea direcţie şi sa fie mulţumiţi de "victorie".
Înainte de a începe activitatea, trebuie adresat pacientului întrebări de genul: cum te
simţi azi? cum te-ai simţit după programul de ieri? cum ai dormit?
Se recapituleaza pe scurt acţiunile efectuate cu o zi înainte şi apoi se prezinta, pe scurt,
programul din ziua respectivă. Pacientul aşteaptă înţelegerea pentru suferinţa lui, ajutor pentru
a depăşi disconfortul pe diferite planuri, corectitudine în aplicarea mijloacelor, atenţiei şi
profesionalismului în evaluarea progreselor în fiecare etapă, stabilirea unor repere sigure de
urmărit pentru a depăşi treptat fiecare stadium al recuperării.
Un aspect important al relaţiei kinetoterapeut - pacient este confidenţialitatea.
Kinetoterapeutul este frecvent în situaţia de a afla detalii din viaţa pacientului. Aceste
detalii trebuie să rămână secrete ale persoanei respective. Există situaţii în care actul
terapeutic poate fi influenţat de cunoaşterea acestor secrete, iar dezvăluirea lor nu poate fi
făcuta fără acordul pacientului. Viaţa privată a pacientului sau starea acestuia nu pot fi
subiect de comentarii. Orice neglijenţă în acest sens distruge elementul esenţial al acestei
colaborări, adică încrederea.
Un alt element important al acestei relaţii îl reprezintă comunicarea - văzută nu ca
limbaj, ci ca problematică legată de cunoaşterea şi înţelegerea bolnavului. În orice act
229
medical intervine cu pregnanţă înţelegerea dintre om şi om. Această relaţie este

importantă, dar, în acelaşi timp, este şi complexă. Specialistul trebuie să fie apropiat de
pacient şi să îl înţeleagă, dar, în acelaşi timp, trebuie să menţină şi o oarecare distanţă faţă
de acesta. Kinetoterapeutul nu trebuie să se identifice cu pacientul, dar trebuie să se
ferească de a-i impune bolnavului o anumită concepţie despre sănătate. În situaţia unor
rezultate modeste, pacientul va fi cu siguranţa dezamăgit şi nu-şi va ierta niciodată
terapeutul. Din acest punct de vedere, dialogul dintre kinetoterapeut şi pacient are o mare
valoare de susţinere.
Kinetoterapeutul nu trebuie să se lase condus de bolnav. El trebuie să găsească
momentul propice pentru a-i prezenta bolnavului care este tratamentul indicat. Specialistul nu
trebuie să răspundă brutal, cu ironie sau enervare la pretenţiile pacientului. Totuşi, trebuie să
ţină cont de idiosincrasiile acestuia, de experienţa sa de bolnav, de ameliorările discutabile
în urma unor tratamente.
Kinetoterapeutul trebuie să obţină consimţământul pacientului său, mai corect spus,
adeziunea lui la actul medical. El trebuie să respecte libertatea pacientului, motiv pentru care
trebuie să-i explice acestuia procedurile pe care le va aplica, pentru a-i obţine asentimentul.
De asemenea, nu trebuie să se folosească de eventuala slăbiciune a pacientului pentru a-i
obţine consimţământul pentru acte terapeutice riscante sau discutabile. Pentru a obţine
adeziunea pacientului, este necesar să se cunoască exact complianţa acestuia. Participarea
activă a pacientului la actul terapeutic presupune o atitudine cooperantă, o buna atenţie şi o
bună memorie. Chiar şi atunci când se fac mobilizări pasive ale unui segment, se solicită
atenţia pacientului prin explicarea acţiunii şi exemplificarea ei.
Unii pacienţi au defecte de memorie, au probleme emoţionale sau atitudini negative
faţă de tratament. În aceste situaţii tratamentul trebuie să fie atent supravegheat, chiar
dacă teoretic ei se pot descurca singuri.
Relaţia dintre kinetoterapeut şi pacient este complexă, ea nefiind bazată doar pe
lupta împotriva bolii. Pacientul se prezintă în faţa specialistului în toată integritatea sa bio-
psiho--socio-culturală. Deci kinetoterapeutul trebuie să cunoască toate dorinţele şi
aspiraţiile pacientului, pentru a interveni benefic atunci când este cazul.
În derularea acestei relaţii, specialistului îi revin următoarele obligaţii:
- de elaborare a planului şi programului terapeutic specific fiecărui pacient; nu
există programe terapeutice miraculoase şi general valabile.
- programul de tratament să fie defalcat pe intervale regulate de timp, de preferinţă
zilnică, şi să se desfăşoare într-un spaţiu care permite izolarea şi intimitatea cu
bolnavul. Dacă bolnavul este imobilizat la pat, se recomandă folosirea unor paravane pentru
asigurarea intimitătii.
- evaluarea rezultatelor să fie făcută la intervale regulate de timp,
kinetoterapeutul urmărind rezultatele obţinute în raport cu obiectivele fixate. Uneori, în
funcţie de caz, poate fi necesară modificarea planului de tratament sau reajustarea
obiectivelor propuse.
Întreruperea relaţiei pacient - terapeut se realizează numai atunci când obiectivele
fixate au fost atinse sau, când pacientul nu colaborează.
Reguli generale care trebuie să ghideze kinetoterapeutul în relaţia lui cu pacientul:
- sa ţină cont de apartenenţa socio-culturală şi religioasă a pacientului;
- să fie atent la comportamentul pacientului, intervenind prompt atunci când acesta
nu este corespunzător;
- să păstreze o atitudine calmă şi liniştită, menţinând un climat de încredere şi
securitate; iritabilitatea specialistului poate să o antreneze şi pe cea a pacientului, dar situaţia
inversă nu poate fi acceptată;
- nu este acceptabil ca un pacient iritabil să declanşeze iritabilitatea specialistului;
230
- nu sunt admise improvizaţiile ;

- anamneza pacientului oferă suficiente date asupra stării acestuia;
- în funcţie de experienţa proprie, kinetoterapeutul va alcătui planul terapeutic
adecvat cazului în tratament;
- relatia cu bolnavul trebuie să fie de respect şi înţelegere, nu de prietenie, plină de
optimism, evitându-se familiarismele;
- familia bolnavului trebuie să fie asociată în lupta împotriva bolii; la externare, cel
puţin un membru al familiei trebuie instruit în privinţa acţiunilor ce vor fi întreprinse
la domiciliu;
- să intervină în relaţia dintre pacient şi familia sa, să o includă în efortul echipei de
îngrijire, pentru a elimina posibilele acuze de neglijenţă, rezultate nesatisfăcătoare sau
îngrijire necorespunzătoare.
În activitatea sa practică, specialistuil se confruntă cu o gamă largă de situaţii, pe care
trebuie să le analizeze şi să le rezolve cu competenţă. Pentru obţinerea unor rezultate
pozitive, el trebuie să fie nu numai un bun kinetoterapeut, dar şi un bun psiholog.
2. Relaţia kinetoterapeut – familia pacientului
Kinetoterapeutul se va orienta către o relaţie de ajutor în care va fi cât mai puţin
stânjenitor pentru familie, eficient, dar fără a intra în competiţie cu membrii familiei.
Exista trei elemente care caracterizează atitudinea kinetoterapeutului faţă de familie :
- înţelegere;
- sprijin şi deculpabilizare ;
- includerea familiei în programul de îngrijire al pacientului.
Pentru a cunoaşte mai bine mediul cultural şi social al bolnavului, kinetoterapeutul va
avea relaţii apropiate cu membrii familiei (părinţi, soţi, copii). În cadrul acestor relaţii,
comportamentul kinetoterapeutului este esenţial. În primul rând, el va oferi familiei
informaţii legate de diagnostic şi tratament, informaţiile oferite sunt simple, lipsite de detalii
tehnice în aşa fel încât familia să înţeleagă situaţia.
Frecvent, membrii familiei nu înţeleg ce s-a întamplat şi au tendinţa de a se
autoacuza sau de a-i blama pe cei din jur, kinetoterapeutul va explica, cu calm, că nu este vina
nimănui şi că cel mai bun lucru este să încercăm să rezolvăm problema.
În cadrul acestei relaţii, kinetoterapeutul va avea posibilitatea să obţină informaţii
anamnestice, informaţii despre relaţiile membrilor familiei. Uneori, kinetoterapeutul
facilitează relaţia dintre pacient şi membrii familiei. Aceştia nu înţeleg situaţia pacientului şi
abilităţile sale restante. Kinetoterapeutul va interveni ajutând familia să observe cele mai mici
schimbări în starea pacientului şi ceea ce trebuie să facă în beneficiul acestuia. Familia este
cea care ia deciziile cele mai importante privitoare la viitorul pacientului, de aceea
kinetoterapeutul trebuie să le ofere toate cunoştinţele de care dispune şi să-i sprijine în efortul
lor de informare. Va insista asupra menţinerii stilului de viaţa şi a obiceiurilor avute
anterior accidentului.
Familia va fi îndrumată către organizaţii prin care va putea veni în contact cu alte
familii cu aceleaşii probleme, în acest fel membrii familiilor fac schimb de experienţă şi se evită
izolarea. Frecvent, cei din jur privesc cu neîncredere o familie în care există persoane cu
nevoi speciale, considerând-o ca pe ceva aparte şi izolând-o. Relaţia cu alte familii în care
există astfel de persoane va rezolva această problemă.
Pentru un copil, cel mai bun model îl reprezintă părinţii, de aceea lucrul în echipă este
esenţial. Frecvent, între membrii familiei apar diverse conflicte în care kinetoterapeutul nu
trebuie să se amestece. El va evita să fie de partea pacientului în conflict cu familia sau de
partea familiei. Kinetoterapeutul nu va intra în conflict cu părintele sau soţul desemnat ca
îngrijitor. Din contra, acesta va trebui inclus în efortul echipei de îngrijire. Daca este exclus,
pot apărea unele reacţii negative (izolare, lipsa de înţelegere). Uneori, această persoană
231
consideră că a fost trădată de pacient şi de kinetoterapeut şi va avea un comportament

agresiv: reproşează lipsa de corectitudine profesională a echipei de îngrijire, kinetoterapeutul
a făcut superficial toaleta bolnavului sau nu l-a hrănit corespunzator, nu a făcut exerciţiile
necesare etc.
Concluzii :
Relaţia kinetoterapeutului cu familia pacientului este un lucru esenţial deoarece este
important de ştiut faptul că familia reprezintă un pion de bază în continuarea tratamentului
unui bolnav.
Tratamentul trebuie administrat în mod corect, exerciţiile trebuie făcute cu seriozitate
de aceea o bună comunicare între kinetoterapeut şi familia bolnavului ţine de profesionalismul
medicului, de implicarea sa şi a kinetoterapeutului atât pe plan profesional cât şi afectiv în
viaţa pacientului său atât în spital cît şi la domiciliu.
Pregătirea pe care o are fiecare kinetoterapeut se contemplă cu ajutorul valorilor şi
principiilor morale după îmbunătăţirea stării fiecărui pacient.
Omul este creatura care are în compoziţia sa raţiunea şi conştiinţa lucruri esenţiale atât
în adaptarea acestuia la mediu cât şi în relaţiile cu semenii. Principiile şi valorile sunt create
pentru conturarea stereotipului uman, pentru profesionalişti, adică pentru cei care arată o cale
simplă şi convenabilă celor aflaţi în impasul suferinţei. Aşadar nu putem nega sub nici o
formă rolul kinetoterapeutului în societate, dar mai ales valorile şi principiile morale în
kinetoterapie.
Bibliografie:
1. Albu, Adriana, şi colab (2001) – „Asistenţa în familie a persoanei cu deficienţă
funcţională”, Editura Polirom, Bucureşti.
2. Bunescu, G. (1998) – „Şcoala şi valorile morale”, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti.
3. Constantin, Albu, Vlad Tiberiu-Leonard (2004) – „Kinetoterapia pasivă”, Editura
Polirom, Bucureşti
4. Dumitru, I.,Al. (2001) – „Personalitate, atitudini şi valori”, Editura De Vest, Timişoara.
5. Epuran, M. şi colab. – „ Asistenţă, consiliere şi intervenţii psihomedicale în sport şi
kinetoterapie”, Editura Fundaţiei Humanitas.
6. Huszár, T. (1967) – „Morala şi societatea”, Editura Politică, Bucureşti.
7. Mârza, Doina (2005) – „Ameliorarea actului recuperator kinetoterapeutic prin implicarea
factorilor de personalitate, şi aplicarea legităţilor psihologice ale relaţiilor terapeut -
pacient”, Editura Tehnopress, Iaşi.
THE RELATIONSHIP KINETOTHERAPIST – PATIENT – HIS FAMILY
Elena POPOVICI,
University „Dunărea de jos”, Galaţi
Keywords: health, kinetotherapist, patient, therapeutical program, treatment.
Abstract
The kinetotherapist`s role within society is extremely important since by manifesting
his intelligence and communication or bahaviour skills, can improve a patient`s life or his
state of being.
Before being a simple job, kinetotherapy is an art which requires a lot of
proffesionalism, patience and will. The kinetotherapist must be a good psychologist, must
232
know how to communicate with patients of all social classes, and must assure that he makes
himself understood and respected.
Owing an important role not only within society but within a patient`s life also, the
kinetotherapist embodies a worthy role model for all the persons that may need his help;
therefore he will always mind his appearences, will always control his speech or his
relationship skills.
Introduction
Health is mean as a morfo-functional capacity which ensures man the possibility to
action best from physically, somatically and mental point of view, to express plenary the
whole of his verbal possibilities regarding the demands of the social context. The state of
health represesnts practically the situation of the psycho-somatic equilibrium, with the back of
some objective and subjective indictments and the impression of feeling well physically and
mentally.
Mentally health is seen in a positive way and ilness in a negative way. Health can be
expressed through a feeling of security and ilness through suffering and weakness. Illness is
accompanied by anxiety, as a result of the risk of the appearance of secondary complications.
1. The relationship between kinetotherapist and patient
The relationship is very important, because it is not a short time treatment but an
approach of a person in his bio-psycho-socio-cultural whole.
Kinetotherapist’s role is not equal to that of a healing person, representing only one
component part of the complex therapeutical plan, with interaction valances.
When he comes into contact with the patient for the first time, regardless his age, he
presents himself, explains in a few but clear words the reason for which he is by the patient
and what he thinks about the way they will cooperate.
The kinetotherapist has to see the patient as a total personality, to take into account his
pathology, his intellectual development, gis socio-cultural and religious (for example for a
christian Christmas is a very important holiday but for a moslew it hasn’t the same
importance).
Kinetotherapist’s feelings are shown through demeanours, body attitudes, face
expressions but not through words. In this way kinetotherapist’s nervousness is easily
transmited to the patient. In this domain any improvisation or hesitation is rapidly caught and
sanctioned by the patient.
Smiles from his lips will represent goodwill, pleasure and joy to see each other again.
The eyes of the kinetotherapist will wraps him with warmth and sympathy for his situation
but also with the hope that our efforts will give good results.
The kinetotherapist has to show an equilibrium in his behaviour. He is understanding
patient, but antharitative when needed. Even if he understands his patient’s situation, he will
not accept the refuse of the treatment or aggressivity. Throughout his behaviour the
kinetotherapist sends his respect to the patient in spite of the suffering and some of his own
values.
The relationship to the patient may be desagreable, pleasant or nontral. Everything
starts from the way in which the kinetotherapist knows how to communicate and to use the
most adequate words to get in touch with the patient but it depends also on his swit and even
on the smell of his body.
A calm tone of the voice is used, a friendly one to get patient closer and determine
him to trust the kinetotherapist. Step by step he will offer the patient affective independence
for his remuneration.
If a patient cannot perform some actions that seew easy the kinetotherapist should not
reproach the patient for not doing them but he tries to see why, to action in this direction and
233
be content for the ‘’victory’’.

Before the activity starts, the patient is asked questions like: how are you today? How
did you feel after the programme of yesterday? How did you sleep?
The action performed a day before are summarized and then, the programme of the
day is shortly presented. The patient expects understanding for his suffering help to surpass
the discomfort in many ways, correctness in using the menas, attention and professional way
in evaluating the progress in every stage, establishing some definite marks to follow in order
to surpass gradually every stage of the recovery.
Un important aspect of the relationship between the kinetotherapist and the patient is
confidentiality. The kinetotherapist is frequently in the position to find details from his
patient’s life. These details should be kept secret. There are situations in which the therapy
can be influenced by knowing those secrets and to reveit them he should have the patient’s
agreement. patient’s private life or his astate are not subjects to discuss. Any negligence of
this aspect may destroy the important element of this cooperationthat is trust.
Another important element of this relationship is communication seen not as a
language but as a mean of knowing and understanding the patient.the man to man
understanding is very important but, at the same time it is complex too. The specialist should
be close to the patient, to understand him but at the same time he should maintain a certain
distance from the patient. The kinetotherapist shouldn’t identify with the patient but he has to
keep away of imposing the patient a certain conception about health. Having only modest
results the patient will be disappointed and he will never forgive his therapist. From this point
of view the dialogue treatment kinetotherapist and patient is of a great value.
The kinetotherapist must not be led by the patient. He should find the appropriate
movement to present the treatment to the patient he should not answer brutally, ironically or
irritated to the patient’s clainus. However, he has to take into consideration patients
idiosynerasy and experience, the improvements of some treatments.
The kinetotherapist should get his patient’s consent that means his adhesion to the
medical act. He should respect the patients freedom and that is why he should explain him the
procedures to be applied to get his consent. He shouldn’t use the possible weakness of the
patient in order to get his consent for risky or questionable therapeutical acts. In order to get
the patient’s consent it is necessary to know exactly his cooperative attitude, a good attention
and memory which involve the active participation of the patient. Patient’s attention is needed
for explaning the action even when passive mobilizations of a segment are done.
Some patients have memory problems, emotional problems or negative attitudines
toward the treatment. In these situations the treatment should be carefully watched even if
theoretically patients may fend for themselves.
The relationship between the kineotherapis and the patient is a complex one and it
isn’t based on the fight against the illness exclusively. The patient comes before the specialist
in his bio-psycho-socio-cultural aspect. So the kinetotherapist should know all wishes and
aspirations of the patient in order to intercede in patient’s benefit when needed.
The specialist has the following obligations regarding this relationship:
- to elaborate the therapeutical plan and programme for each patient specifically;
there is no miraculous, valid therapeutical programme.
- The programme of the treatment should be divided in regular lapse of time, nother
daily, and be developed in a space allowing isolation and privacy with the patient. If he is
bed-ridden the use of some screens is recommended, to ensure the privacy.
- The evolution of the results should be made at regular lapse of time,
kinetotherapist having in view the results in comparison to the proposed goals. There are
situations when sometimes the plan of the treatment or the proposed goals may be modified.
The interruption of the relationship between patient and kinetotherapist takes place
234
only when the goals are achieved or when the patient doesn’t cooperate.
General rules guiding the kinetotherapist in his relationship with the patient:
- to take into account the patient’s socio-cultural and religions affiliation
- to pay attention at the patient’s behaviour and interfere when this is not suitable
- to keep a calm and quiet attitude for a climate of trust and security, the irritation of
the specialist leading to that of the patient’s but the reverse situation cannot be accepted.
- it is not acceptable that an irritated patient unleashes the irritation of the specialist.
- improvisations are not allowed
- patient’s amaunesis offers enoufh data about his estate
- taking into account his own experience, the kinetotherapist will make the adequate
plan for the treatment
- the relationship with the patient should be based on respect and understanding, not
an friendship and intimacy which have to be avoided
- patient’s family should be implied in the fight towards the illness; when getting
out of the hospital a member of the family at bast should trained about the actions of the
treatment at home
- to interfere in thew relationship between the patient and his family, to make it
participate in the effort of taking care of him as a team, to get rid of the possible charges of
negligence, bad results or a careless altitude.
In his practical activity the specialist is conforted with a lot of situation which should
be analised and solved accordingly. In order to get good results, he has to be not only a good
kinetotherapist but also a good psychologist.
2. The relationship between the kinetotherapist and the patient’s family
The kinetotherapist should chose a helping relationship in which he is less
embarrassing for the family, efficient, without involving himself in a competition with the
membress of the family. There are three elements that characterize the hinetotherapist’s
attitude towards the family:
- understanding
- support and lack of guilt
- implication of the family in the programme of taking care of the patient
The kinetotherapist will have close relationships with the members of the family
(parents, husband/wife, children) in order to know better the cultural and social enviuronment
of the patient. In the frame of those relationships the kinetotherapist’s behaviour is essential.
At first, he will offer the family information about diagnosis and treatment in a simple way
without technical details so that the family understand the situation.
Often the members of the family do not understand what happened and have the
tendency to accuse themselves or to blame the others but the kinetotherapist should explain
calmy that it is nobody’s fault and the best thing is to try to solve the problem.
In the frame of this relationship the kinetotherapist hasthe possibility to get
anamnesical information, information about the relationship between the patient and the
members of his family. These ones do not understand the patient’s situation and his remaining
abilities. The kinetotherapist will intercede in helping the family to watch the smallest
changes in the patient’s estate and what he has to do for the benefit of the patient. It is the
family which takes the most important decisions regarding the future of the patient, that is
why the knowdlege in order to help them in their offort to get informed. He will insist on
maintaining the lifestyle and customs existing before the accident.
The family is led to get in touch with organizations through which they come to know
orther families with the same problems. In this way the members of the families change ides
and experience avoiding isolation. Often the others are not confident in a family that inclused
people with special needs thinking that it is something apart and isolate it. The relationship
235
with orther families with special needs will solve that problem.
Parents are the best model to a child that is why the work in a team is essential. There
are diverse conflicts between the members of a family frequently and the kinetotherapist
should not take part in. he avoids being either on the side of the patient against his family or
on the side of the family. The kinetotherapist should not take part in the conflict with the
parent or husband named to look after the patient. On the contrary, he should be included in
the effort of the whole team that takes care. If excluded, some negative reaction may appear
(isolation, lack of understanding). Sometimes this person considers that the patient betrayed
him or her and so did the kinetotherapist and his/her behaviour becomes aggressive: he
reproaches the team with lack of correctness, the kinetotherapist made the patient‫ۥ‬s covering
superficially or he didn‫ۥ‬t feed him up accordingly, he didn‫ۥ‬t do the necessary exercises.
Conclusions:
The relationship of the kinetotherapist with the patient‫ۥ‬s family is an essential thing
because it is important to know that family is essential for a patient to get on with his
treatment.
The treatment should be made correctly, the exercises surivusly made and a good
communication between the kinetotherapist and the patient‫ۥ‬s family is up to the professional
ability of the doctor, his and kinetotherapist‫ۥ‬s implication as professionists in the patient‫ۥ‬s life
at the hospital and at home as well.
The kinetotherapist‫ۥ‬s training is sun by the help of the values and moral priciples after
improving each patient‫ۥ‬s estate.
Man is a piece of work who has in his composition reason and conscience, essential
things for his adaptation to the anvinronment as well as for his relationship with the others.
The principles and the values are created for outlining the human sterotype, for professionists,
that means for thosewho show a simple and convenient way for those in need. So, the role of
the kinetotherapist in society cannot be denied because he comes together with the values and
moral principles of kinetotherapy.
DIAGNOZA TIMPURIE A ADENOMULUI DE HIPOFIZA
Rodica MARINESCU1
Viorica LEFTER2,
Paul ICHIM3
1
2
BTF „LACU SĂRAT”
3
Cuvinte cheie: diagnoza, adenom de hipofiză
Rezumat
Adenomul hipofizar reprezinta aproximativ 10% din tumorile intracraniene. Ca si alte
tumori ale glandelor endocrine prezinta variatii mari in ceea ce priveste marimea, ritmul de
crestere, aspectul radiologic, formele clinice si tipul morfologic.
Este o tumora benigna a carei extirpare totala depinde de buna colaborare intre
neurochirurg, neurology, endocrinolog si neuroradiolog. In cadrul evaluarii preoperatorii au o
deosebita importanta concluziile examenului radiologic, care va trebui sa ofere date cat mai
precise privind marimea si extinderea tumorii.
236
Introducere
Adenoamele de hipofiză se dezvoltă ca o leziune intraparenchimală la nivelul lobului
anterior. Ele pot fi clasificate în funcţie de dimensiuni, tip de hormon secretat sau în funcţie
histoligia acestuia.
Iniţial, acestea apar ca conglomerate microscopic de celule tumorale aranjate in foiţe

uniforme, celule poligonale fară aderenţe celulare distinct. O tumoră mai mică de 10 mm în
diametru este numită microadenom şi este de obicei localizat în şaua turcească. Aceste
adenoame microscopic se întâlnesc la 20% din examinările postmortem de rutină. Un
macroadenom este o tumoră mai mare de 10 mm diametru şi depăşeşte de obicei şaua
turcească în sus către hipotalamus şi chiasmă, în jos spre sinusul sfenoid şi lateral spre
sinusurile cavernoase. Ţinând cont de hormonii secretaţi de tumori prolactinele şi ACTH sunt
secretate de obicei de microadenoamele localizate cel mai des laterala de hipofiză.
Adenoamele cu secreţie de GH şi nonsecretorii sunt de obicei macroadenoamele. Adenoamele
cu alte secreţii ca TSH, FSH sau LH sunt foarte rare.
Clasificarea adenoamelor de hipofiză în funcţie de imaginea radiografică
Grad.1 Adenom intrahipofizar cu diametru mai mic de 1 cm, şa normal, modificări
minime de configuraţie
Grad.2 Adenom intrasellar, diametru mai mare de 1 cm, şa largită fără eroziuni
Grad.3 Adenom difuz, şa mărită cu eroziuni localizate
Grad.4 Adenom invaziv cu distrugeri osoase extinse.
Diagnosticul neuroradiologic
237
Macroadenomul de hipofiză este identificat pe baza analizelor CT şi RMN. Cu acestea

două metode protocolul de diagnostic cere imagini directe, in felii subţiri, cu şi fără substanţă
de contrast. RMN-ul este de asemenea efectuat şi în plan sagital.
Pe imaginea CT microadenomul apare ca un nodul uşor hipodens de câţiva mm în
diametru în interiorul hipofizei. Microadenomul este mai uşor de observat cu substanţă de
contrast.
Imaginile RMN, sunt mult mai evidente în cazul microadenomului după injectare cu
gadolinium deoarece apare hipointens în zona hiperintensă a hipofizei
Radiologic, imaginile arată o şa extinsă cu eroziuni şi dispersii către sinusul sphenoid.

CT-ul arată aceleaşi modificări osoase în timp ce RMN-ul arată mai bine implicaţiile
structurilor învecinate. De asemenea angiografia şi cisternografia poate aduce informaţii
suplimentare privind dimensiunile şi interesările altor ţesuturi învecinate.
Concluzii
• clasificarea adenoamelor de hipofiză după aspectul radiografic este foarte util
neurochirurgilor
• abordarea transsfenoidală reprezintă o obţiune importantă în tratamentul adenoamelor
hipofizare
• pentru succesul procedurii neurochirurgicale este necesară o evaluare radiografica
preoperatorie minuţioasă.
Bibliografie
1. Apuzzo Michael L.J-Brain surgery-complication avoidance and management –
Wiliams & Wilkins, 1995;
2. Danaila L.-Tratamentul tumorilor cerebrale- Editura Academiei, Bucuresti, 1993;
3. Kaye Andrew H. and Black Peter McL-Operative Neurosurgery- Harcourt Publisher
238
Limited, 2000;
4. Sekhar Laligam. N and Janecka Ivo P.- Surgery of Cranial Base Tumors- Raven Press,
1993;
5. Scotti G. and Hermans R.-Neuroradiology and Head and Neck Imaging- NICER
Institute, 2000;
6. Wilkins Robert H. and Rengachary Setti S.- Neurosurgery- Mc. Graw-Hill Book
Copmany, 1993.
THE EARLY DIAGNOSIS IN PITUITARY ADENOMA
Rodica MARINESCU1
Viorica LEFTER2,
Paul ICHIM3
1
“The County Hospital Galati”
2
BFT “Lacu Sarat”
3
“The County Hospital Galati”
Keywords: diagnosis, pituitary adenoma
Abstract
Pituitary adenomas represent approximatetely10% of intracranial tumors. Like tumors
of other endocrine glands, pituitary adenomas vary considerably in size, growth rate,
radiological appearance, clinical presentations, endocrine function cellular composition, and
morphology.
Neurosurgeons frequently classify pituitary adenomas according to their size.
Classification of pituitary adenomas by radiographic appearance is most useful
Introduction
Pituitary adenomas develop as intraparenchymal lesions of the anterior lobe. They
may be classified according to size, type of hormone secreted or to histological staining with
specific dyes.
Initially, they consist of a microscopic conglomerate of tumor cells arranged in sheets of
uniform, polygonal cells with indistinct cell boundaries. A tumor of less 10mm in diameter is
called a microadenoma and is usually confined within the sella turcica. These microscopic
adenomas can be found in approximately 20% of routine, postmortem examinations. A
macroadenoma is a tumor of more than 10mm in diameter and ussualy extends beyond the
confines of the sella turcica, upward the chiasm and hypothalamus, downward toward the
sphenoid sinus and laterally toward the cavernous sinuses. With regard to the hormone
secreted, prolactinomas and ACTH-secreting tumours are usually microadenomas, located
most commonly in a lateral position within the pituitary gland. GH- secreting adenomas and
nonsecreting tumours are usually macroadenomas. Other secreting tumours like TSH-, FSH-,
or LH- secreting adenomas are very rare.
Clasification of pituitary adenomas according to radiographic appearance
Grade 1 Intrapituitary adenoma; diameter < 1cm; normal sella; minimal
configurational changes
Grade 2 Intrasellar adenoma; diameter > 1cm; enlarged sella; no erosion
Grade 3 Diffuse adenoma; enlarged sella; localized sellar erosion
Grade 4 Invasive adenoma; extensive destruction of bony structures “ghost” sella
239
Neuroradiological diagnosis
Microadenoma pituitary , the diagnosis is based on CT and RM findings. With both
modalities the diagnostic protocol requires diect coronal images, thin slices, without and with
contrast. MR is also performed in the sagital plane.
The CT appearance of a microadenoma is that of iso- or slightly hypodense nodule of
few mm in diameter within the pituitary gland. The microadenoma is better seen after contrast
injection since the pituitary tissue enhances, due to the absence of blood-brain barrier while
the adenoma remains hypodense.
Radiologically, plain films usually show an expanded sella with erosion and
depression of the sellar floor toward the sphenoid sinus.
CT shows the same bony changes and the mass lesion, usually isodense, with marked
enhancement.
MR better shows involvement of the surrounding structures with elevation of the
chiasm, compression and invasion of the cavernous sinuses and encasement of the carotid
siphon. The tumor is usually isointense on T1, with marked enhancement after gadolinium
injection. Sometimes, haemorragic and cystic components are present.
Also with the angiography and cisternography the size of the tumor and its spread into
neighboring can be conclusively assessed.
Conclusions
- classification of pituitary adenomas by radiographic appearance is more useful for
the neurosurgeon;
- the transsphenoidal approach is procedure of choice in the operative treatment of
most pituitary adenomas;
- for the success of a neurosurgical procedure is necessary a preoperative
evaluation that includes a radiological study of sellar and parasellar anatomy.
STUDIUL PRIVIND CONŢINUTUL ŞI EFICIENŢA APĂRĂRII DIN LINIA A II A, LA

O ECHIPĂ DE JUNIOARE
Dana CIOCAN
Cuvinte cheie: volei, eficienţă, acţiuni de joc, apărare
Rezumat
În studiul de faţă am abordat unele aspecte foarte importante privind tendinţe, caracteristici,
modelul şi eficienţa acţiunilor de joc în apărare, începând cu preluarea din serviciu efectuată de
oamenii din linia a - II – a, respectiv în zonele 1, 6, 5, şi continuând cu preluarea din atac, la nivelul
junioarelor, prin determinarea modelelor de joc, modele care sunt absolut necesare pentru introducerea
lor în pregătire, având în vedere creşterea eficienţei jocului în apărare.
Introducere
În prezent jocul de volei se află într-o continuă dezvoltare, atât din punct de vedere al
pregătirii sportivilor, cât şi a dinamicii fazelor propriu-zise, datorită progreselor ce se
înregistrează în domeniul în care se implică: selecţia metodicii, pregătirea tehnico-tactică,
pregătirea fizică şi strategia concursului.
Prezentarea şi motivaţia alegerii temei

Sistematizarea pregătirii jucătorului de volei de mare performanţă ne obligă ca odată
240
determinate aspectele foarte importante ale jocului, acestea trebuie să fie prezente în toate
subsistemele eşaloanelor, inclusiv în procesul de instruire al copiilor şi juniorilor.
În cadrul practicii de instruire exersarea acţiunilor de joc trebuie să se facă după niste
parametri calitativi şi cantitativi.
Aspectul cheie al jocului de volei este câştigarea punctului, respectiv a setului şi a
meciului. În practica de instruire (în timpul antrenamentului) acesta poate fi echivalat cu
eficienţa fiecărei acţiuni. Eficienţa este apreciată în procente privind execuţiile reuşite din
totalul execuţiilor fiecărei acţiuni de joc în parte. În studiul de faţă am abordat unele aspecte
foarte importante privind tendinţe, caracteristici, modelul şi eficienţa acţiunilor de joc în
apărare, începând cu preluarea din serviciu efectuată de oamenii din linia a - II – a, respectiv
în zonele 1, 6, 5, şi continuând cu preluarea din atac, la nivelul junioarelor, prin determinarea
modelelor de joc, modele care sunt absolut necesare pentru introducerea lor în pregătire,
având în vedere creşterea eficienţei jocului în apărare.
Organizarea cercetării scopul şi sarcinile cercetării
Organizarea studiului a urmărit prin cunoaşterea modelului jocului în apărare din linia
a II-a, încercarea de a analiza jocul pentru a putea compara eficienţa acţiunilor de joc. În
prezent se pune mare accent pe eficienţă, în pregătirea voleibaliştilor, aceasta fiind
determinată de apariţia concursurilor oficiale cum ar fi Campionatul Mondial de Cadeţi care
coboară plafonul de început al performanţei şi deci de pregătire sportivă.
Sarcinile acestei cercetări sunt : determinarea modelului jocului la preluarea din
serviciu;
• Determinarea modelului jocului la preluarea din atac;
• Analiza modelului jocului în apărare din linia a II-a;
• Analiza modelului eficienţei jocului în apărare la nivelul juniorilor I la câştigarea
punctului.
Metodele de cercetare folosite

Pe parcursul desfăşurării studiului şi pentru a elabora prezenta lucrare am folosit mai
multe metode de cercetare: metoda documentării şi studiului bibliografiei; metoda observaţiei;
metode de analiză pe baza imaginilor video şi pe baza înregistrărilor grafice ; metoda grafică ;
metoda statistico-matematică;
Ipoteza cercetării
Ipoteza cercetării este următoarea: Studierea şi cunoaşterea modelelor de joc (modele
de conţinut şi eficienţă) al jocului în apărarea din linia a II-a, ne poate ajuta atât în
pregătirea cât şi în integrarea în cadrul concepţiei de joc a echipei şi deci la creşterea
eficienţei în apărare.
Locul perioada desfăşurării şi colectivul folosit în studiu
Pe baza observaţiilor, vizionărilor de casete video şi a înregistrărilor la jocurile oficiale
am analizat un număr de 7 jucătoare care să-mi permită să fac o evaluare corectă a modelului
şi eficienţei jocului în apărarea din linia a II-a. Acest studiu l-am realizat la finala
campionatului de junioare I, din România, ediţia 2007-2008. Echipe care au participat la
această finală sunt: C.S.S. Piteşti, C.S.S. Unic Piatra-Neamţ, C.S.S. Tulcea, C.S.S. Râmnicu
Vâlcea, C.S.S. Râmnicu Sărat, C.S.S. Oneşti. Finala s-a desfăsurat astfel: echipele au jucat
fiecare cu fiecare, iar clasamentul s-a realizat în funcţie de punctele căştigate în cele cinci
meciuri. Astfel am înregistrat jocurile echipei C.S.S Oneşti care a ocupat locul cinci. Pe baza
înregistrărilor efectuate am analizat conţinutul şi eficienţa acţiunilor de joc în apărarea în linia
a II-a, la preluarea din serviciu şi la preluarea din atac
241
Modelul şi conţinutul jocului pentru preluarea din serviciu

În cele 19 seturi înregistrate (5 jocuri) s-au realizat 386 de preluări din serviciu, ceea ce
reprezintă o medie de 20,3 de preluări pe set. Analizând preluarea din serviciu din punct de
vedere al procedeului de lovirea mingii şi din punct de vedere al jucătoarei care o realizează
se desprind următoarele:
17% 7%
22% 40% 53%
61%
libero trăgători fals

cu 2 mâini de jos cu 2 mâini de jos cu plonjon cu 2 mâini de sus
0,6
În graficul eficienţei în medie pe set, se
poate observa ca jucătorul libero este mai
0,4 eficient folosind procedeul de lovire al mingii cu
W set
două mâini de jos având o eficienţă de 0,57, la
procedeul de lovire al mingii cu 2 mâini de jos
0,2
cu plonjon eficienţă fiind de 0,55 şi la procedeul
de lovire al mingii cu 2 mâini de jos eficienţă
0 este de 0,45.
De jos De jos cu plonjon De sus
Ca o concluzie la acest model de joc în apărare la
preluarea din serviciu, se poate observa că jucătorii sunt mai eficienţi la preluarea cu 2 mâini de
jos, folosesc prea mult preluarea cu 2 mâini de jos cu plonjon, ceea ce înseamnă că poziţia pentru
a realiza preluarea este deficitară, aceştia reacţionând în ultimul moment şi nu sunt aşa de eficienţi
la preluarea cu 2 mâini de sus, procedeu care nu-l stăpânesc chiar aşa de bine, rezultând că
pregătirea pentru preluarea din serviciu este deficitară sau nu este suficient introdusă în lecţiile de
antrenament.
Modelul şi conţinutul jocului pentru preluarea din atac
În cele 19 seturi înregistrate din 5 jocuri, s-au efectuat 312 preluări din atac, ceea ce
reprezintă o medie de 16,4 preluări din atac pe set. Analizând preluarea din atac din punct de
vedere al procedeului de lovire al mingii şi din punct de vedere al jucătoarei care face preluarea
desprindem următoarele:
12%
29% 27% 29%
15%
13%
31%
44%
cu 2 mâini de jos Libero Trăgători secunzi

cu 2 mâini de jos cu plonjon Fals Ridicător coordonator
cu o mână de jos cu plonjon Trăgători centrali
242
Cel mai eficient procedeu de lovire al mingii este preluarea cu 2 mâini de jos 0,48,
preluarea cu 2 mâini de jos cu plonjon 0,47 şi preluarea cu o mână de jos cu plonjon 0,34.
Concluzii
Din analiza modelului de joc al apărării din linia a II-a, rezultă că principalele
modalităţi de realizare a preluării din serviciu, cât şi cea din atac, sunt preluarea cu 2 mâini de
jos, preluarea cu 2 mâini de jos cu plonjon, preluarea cu o mână de jos cu plonjon şi preluarea
cu 2 mâini de sus. Cea mai eficientă acţiune sa dovedit a fi preluarea cu 2 mâini de jos , având
cea mai mare eficienţă. Preluarea cu 2 mâini de jos cu plonjon şi preluarea cu o mână de jos
cu plonjon, sunt folosite foarte mult, rezultând poziţia incorectă pentru preluare, reacţia în
ultimul moment, ceea ce duce la o eficienţă mai scăzută a jucătoarelor la celelalte acţiuni de
joc. Preluarea cu 2 mâini de sus este cel mai puţin folosită, având şi cea mai mică eficienţă,
după cum am văzut şi în graficele eficienţei acţiunilor. Procesul instructiv-educativ trebuie
organizat şi desfăşurat în vederea pregătirii voleibalistelor, pentru apărarea din linia a II-a,
implicit pentru învăţarea jucătoarelor cum să câştige punctul prin intermediul fiecărei acţiuni.
În concluzie prezentarea echipelor de la un campionat la altul cu un joc tot mai dinamic, este
premiza de la care ar trebui să se plece în instruirea jucătoarelor şi echipelor de performanţă
de la toate nivelurile şi în special să se înceapă de la selecţia şi instruirea copiilor şi
junioarelor
Bibliografie
1. BOMPA T.O. (2003) – Totul despre pregătirea tinerilor campioni, Bucureşti: Ex Ponto.
2. GHENADI V., GRAPĂ F., MÂRZA D. (1998) – Volei în învăţământ, Bacău, Edit. Plumb.
3. *** - Formarea antrenorilor de mâine, Bucureşti, Biblioteca antrenorului, nr.7., 2004
4. * * – Regulamentul jocului de volei, F.R.B. 1999, 2000, 2005
STUDY REGARDING THE CONTENT AND EFFICIENCY OF THE DEFENSE IN

THE SECOND LINE, AT A JUNIOR TEAM
Dana CIOCAN,
Keywords: volleyball, efficiency, game actions, defence
Abstract
In this study I have touched some very important aspects regarding tendencies,
characteristics, model and efficiency of the defence game actions, starting with overtaking by
service made by the players from the second line, in areas 1, 6, 5, and continuing with the
overtaking by attack, at junior level, through determining the game models, that are absolutely
necessary for their introduction in the training, in order to raise the game efficiency in the
defence.
Introduction
Today, the game of volleyball is in a constant development, from the point of view of
both the players’ training, and of the actions’ dynamics, thanks to the progress recorded in the
field involving: the method selection, the technical-tactical training, the physical training and
the strategy of the competition.
Presentation and motivation of choosing the subject
Organizing the training of the professional volleyball player determines that, once the
243
most important parts of the game are decided, they must be presented in all of the subsystems
of the echelons, including the training process of the children and juniors. During training, the
practice of the game actions must be made under certain quantitative and qualitative
parameters. The key aspect of volleyball is winning the point, set, and game. During training,
this can be equal to the efficiency of each action. The efficiency is measured in percents
regarding the successful executions from the total of executions of each game action.
In this study I have touched some very important aspects regarding tendencies,
characteristics, model and efficiency of the defence game actions, starting with overtaking by
service made by the players from the second line, in areas 1, 6, 5, and continuing with the
overtaking by attack, at junior level, through determining the game models, that are absolutely
necessary for their introduction in the training, in order to raise the game efficiency in the
defence.
Organizing the research. purpose and tasks of the research
The organization of the study has tried, through knowing the defence game model of the
second line, to analyze the game in order to compare the efficiency of the game actions. Today, a great
importance is being given on efficiency, on the training of the volleyball players, this being
determined by the official competitions, like the World Cadets Championship, which lowers the
starting point of the performance, and thus, of the sportive training. The tasks of this research are:
determining the game model at the overtaking by service;
• Determining the game model at the overtaking by attack;
• The analysis of the game model in defence, at the second line;
• The analysis of the game efficiency model in defence, at juniors II level, at winning
the point.
Methods of research being used
During this study and in order to write the present paper, I have used several methods of
research: the documentation and study of the bibliography method; the observation method; analysis
methods, based on video recordings and charts; the graphical method; the statistical-mathematical
method.
Research hypothesis
The hypothesis of this research is: Studying and knowing the game models (models of
content and efficiency) of the defence game in the second line, can help us both in training
and in integration of the team in the game conception, thus raising the defensive efficiency.
The place and time of the study. the people used for this study
Based on the observations gathered from watching recordings of the official games, I
have analyzed a number of seven female players, that allowed me to make a correct
evaluation of the game model and efficiency in second line defence. I have conducted this
study at the juniors I championship finals, Romania, 2007-2008 edition. The teams that have
participated in these finals are: C.S.S. Piteşti, C.S.S. Unic Piatra-Neamţ, C.S.S. Tulcea, C.S.S.
Râmnicu Vâlcea, C.S.S. Râmnicu Sărat, C.S.S. Oneşti. The finals have concluded with the
following results: the teams have played with each other, and the winning board has been
made taking into account the points won in the five games. Thus, I have recorded the games
of C.S.S Oneşti team, which has finished on the fifth place. Based on the recordings, I have
analysed the content and efficiency of the game actions in the second line defence, at the
overtaking by service and the overtaking by attack.
The model and the content of the game for the overtaking by service
In the nineteen recorded sets (five games), there have been 386 overtakings by service, which
represents an average of 20,3 overtakings per set. Analyzing the overtaking from service from
the point of view of the technique of hitting the ball and from the point of view of the player
244
that makes it, we can see the following:
17% 7%
22%
61%
40% 53%
with 2 hands down

with 2 hands down jumping
with 2 hands up libero shooters fals
In the average efficiency per set chart,

0,6
we can observe that the libero player is more
efficient using the technique of hitting the
0,4 ball with two hands from down, with an
W set efficiency of 0,57, at the technique of hitting
0,2 the ball with two hands from down jumping
forward, the efficiency being 0,55 and at the
0
technique of hitting the ball with two hands
From From From up from up, the efficiency is of 0,45.
down down,
jumping As a conclusion for this defence game model at
the overtaking by service, we can observe that
the players are more efficient at the overtaking with two hands from down, they use too much the
overtaking with two hands from down jumping forward, which means that the stance used to
make the overtaking is faulty, these acting in the last moment and are not as efficient at the
overtaking with two hands from up, a technique that they do not master that well, resulting that
the training for the overtaking by service is faulty or is not sufficiently used in the training
sessions.
The model and the content of the game for the overtaking by attack
In the 19 sets registered in 5 games, there were 312 overtakings by attack, which
represents an average of 16,4 overtakings by attack per set. By analyzing the overtaking by attack
from the point of view of the technique of hitting the ball and from the point of view of the player
that makes the overtaking, we can draw the following conclusions:
12%
29% 27% 29%
15%
13%
31%
44%
Libero Second shooters
with 2 hands from down Fals Coordinating lifter
with 2 hands from down jumping forward Central shooters
with one hand from up
The most efficient technique of hitting the ball is the overtaking with two hands from
down 0,48, the overtaking with two hands jumping forward 0,47 and the overtaking with one
hand from down jumping forward 0,34.
245
Conclusions
From the analysis of the game model of the second line defence, we can see that the main
ways of making an overtaking by service or by attack, are the overtaking with two hands from down,
the overtaking with two hands from down jumping forward, the overtaking with one hand from down
jumping forward and the overtaking with two hands from up. The most effective action proves to be
the overtaking with two hands from down, with the greatest efficiency. The overtaking with two hands
from down jumping forward and the overtaking with one hand from down jumping forward, are used
extensively, resulting an incorrect posture for overtaking, the last moment reaction, which leads to a
lowered efficiency of the players regarding the other game actions. The overtaking with two hands
from up is the least used, being also the least effective, as seen in the charts. The instructive-
educational process must be organized and developed for the female volleyball players’ training, for
the second line defence, implicitly for teaching the players how to gain the point through each action.
In conclusion, the performances of the teams from one championship to another with an increasingly
dynamic game is the premise from which we should start in training the players and the professional
teams from all levels and selection and training the children and juniors.
STUDIU PRIVIND CONTRIBUŢIA PARCURSURILOR APLICATIVE LA FORMAREA

ATITUDINILOR ŞI COMPORTAMENTELOR PE LINIE MORALĂ LA CLASELE
PRIMARE
Sebastian ENACHE
Cuvinte cheie: educaţie fizică, mijloace specifice, parcursuri aplicative, atitudine

morală, comportament moral
Rezumat
În domeniul educaţiei fizice şi mai ales al sportului există toate ingredientele pentru
alcătuirea unui comportament moral. Simpla participare la o întrecere necesită implicarea
unor trăsături pozitive de caracter cum ar fi dârzenia, perseverenţa (chiar dacă ai pierdut
trebuie să continui), disciplina (încadrarea într-un sistem de joc), cinstea (respectarea regulilor
de joc), respectul faţă de adversar (nicăieri nu este evidenţiat mai bine ca în sport spiritul de
fair-play).
Introducere
Metodele şi mijloacele folosite în realizarea scopurilor urmărite evoluează odată cu
evoluţia omului, în general, şi a domeniului nostru, în special, în sensul de a ţine pasul cu
acestea. Participarea în cadrul lecţiilor de educaţie fizică la diferite parcursuri aplicative
creează condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltarea copilului sub toate aspectele. In
timpul acestora, copilul aleargă, sare, se caţără, mişcările devin mai precise şi el se întăreşte
din punct de vedere fizic. Astfel, copii îşi înving mai uşor sfiala şi timiditatea iar
inventivitatea, stăpânirea de sine li se dezvoltă. Trăsăturile de voinţă şi caracter sunt solicitate
în parcursuri aplicative datorită greutăţilor pe care participanţii trebuie să le depăşească.
Anumite mişcări şi exerciţii fizice le produc elevilor teamă, senzaţie ce poate fi învinsă prin
curaj şi hotărâre. Teama se datorează fie dificultăţii de execuţie în cazul rostogolirilor,
săriturilor, exerciţiilor de căţărare, echilibru etc. fie aparatelor. Printre trăsăturile caracteriale
solicitate în parcursurile aplicative, mai importante sunt: exigenţa faţă de sine şi faţă de
246
coechipieri sau adversari, respectul faţă de aceştia, atitudinea corectă faţă de joc,
responsabilitatea, obiectivitatea, combativitatea, iniţiativa, sinceritatea, corectitudinea, cinstea,
modestia.
Scop
Principalul scop al cercetării este acela de a stabili în ce măsură folosirea în cadrul
fiecărei lecţii a parcursurilor aplicative influenţează formarea atitudinilor şi comportamentelor
pe linie morală la nivelul clasei a IV-a în vederea măririi eficienţei activităţii de educaţie
fizică.
Experimentul
Experimentul s-a desfăşurat pe parcursul unui semestru, sub două aspecte, unul
teoretic şi unul practic. Sub aspect teoretic s-a procedat la formarea unor cunoştinţe cu privire
la termenii pe care urma să îi folosim în experiment ( cinstea, corectitudinea, dârzenia,
perseverenţa, sinceritatea, combativitatea, respectul reciproc, încrederea în forţele proprii,
modestia, exigenţă faţă de propria persoană, disciplina, curajul, hotărârea, spiritul de
organizare) şi la formularea unui chestionar pentru evaluarea finală. Sub aspect practic s-a
trecut la folosirea în cadrul fiecărei lecţii a unui parcurs aplicativ, pe tot parcursul semestrului
al doilea, respectând programa şcolară.
Rezultate şi concluzii
Evaluarea rezultatelor privind realizarea educaţiei morale este un proces cu un
specific aparte: „nu se evaluează conţinuturi stricte, identificabile şi măsurabile cu privire la
comportamentele şi conştiinţa morală”(Ec. Frăsineanu, 2003, pag.14) . Forma de evaluare
dominantă este evaluarea continuă, iar ca metode specifice menţionăm aprobarea şi
dezaprobarea în diverse variante: acordul, lauda, evidenţierea, admonestarea recompensa sau
dezacordul, observaţia, mustrarea, , avertismentul, pedeapsa. Noi am formulat un chestionar
pentru a evalua influenţele parcursurilor aplicative asupra atitudinilor morale ale elevilor.
Chestionarul a cuprins un set de 10 întrebări după cum urmează:
1. Care dintre următoarele trăsături morale crezi că sunt mai importante pentru tine:
• notează primele cinci care le consideri mai importante : cinstea,
corectitudinea, dârzenia, perseverenţa, sinceritatea, combativitatea, respectul reciproc,
încrederea în forţele proprii, modestia, exigenţă faţă de propria persoană, disciplina, curajul,
hotărârea, spiritul de organizare.
• care sunt trăsăturile morale de mai sus care consideri că le ai bine
dezvoltate? Notează cinci în ordinea importanţei lor.
………………………………………………………………………………
3. Care dintre trăsăturile morale consideri că îţi lipsesc sau sunt mai puţin dezvoltate?
………………………………………………………………………………
4. Cel mai bun dintre colegii tăi ce trăsături morale are?
………………………………………………………………………………
5. Care dintre aceste trăsături morale crezi că sunt importante în ora de educaţie fizică?
………………………………………………………………………………...
6. Care dintre următoarele exerciţii crezi că ajută la dezvoltarea trăsăturilor morale:
a)exerciţiile de gimnastică
b)jocurile sportive;
c) alergările de rezistenţă;
d) săriturile la aparate;
e) săriturile din atletism;
f) jocurile de mişcare;
g) parcursurile aplicative.
7. Consideraţi că parcursurile aplicative pe care le-aţi executat acest semestru au
contribuit la formarea unor trăsături morale?
247
DA NU PUŢIN
8. Care trăsături morale le consideri importante pentru a parcurge un traseu aplicativ?
Notează cinci.
încrederea în forţele proprii curajul hotărârea
perseverenţa modestia disciplina
exigenţă faţă de propria persoană hotărârea
spiritul de organizare
9. V-a plăcut faptul că la orele de educaţie fizică a-ţi parcurs traseele aplicative ?
DA NU
10. De ce da/ de ce nu?
………………………………………………………………………………..
În aprecierea disciplinei, dârzeniei şi perseverenţei, hotărârii şi curajului, dorinţei de
victorie, spiritului de echipă, cinstei, sincerităţii şi creativităţii ne-am ghidat după următorii
indici:
Disciplina: atenţie la explicarea şi demonstrarea parcursului, interes pentru activitate,
cunoaşterea şi respectarea regulilor, execuţia tehnică corectă, respectarea ordinii în
succesiunea etapelor de activitate;
Dârzenia şi perseverenţa: efort susţinut pe tot parcursul traseului, depăşirea
greutăţilor, finalizarea acţiunilor;
Hotărârea şi curajul: reacţie promptă la cerinţe, execuţie fără ezitare, încrederea în
forţele proprii, lupta cu teama de aparat, combativitatea;
Dorinţa de victorie: afirmarea propriei personalităţi, responsabilitatea, exigenţa faţă de
ceilalţi;
Spiritul de echipă: responsabilitatea în îndeplinirea sarcinilor, subordonarea
intereselor proprii celor colective şi stăruinţa pentru succesul echipei, colaborarea şi ajutorul
reciproc, încrederea în colegi;
Cinstea şi sinceritatea: respectarea procedeului de execuţie indicat, recunoaşterea
greşelilor, atitudinea corectă faţă de succes şi insucces, parcurgerea integrală a traseului,
plecarea la semnal;
Creativitatea: elaborarea unor variante noi, găsirea unor soluţii şi modalităţi noi de
rezolvare a diverselor situaţii, atitudinea critică şi autocritică.
Răspunsurile elevilor la întrebările din chestionar au demonstrat nivelul conştiinţei lor
morale, modul în care cunosc şi înţeleg noţiunile şi regulile morale. Din cumularea
preferinţelor („care dintre următoarele trăsături morale crezi că sunt mai importante pentru
tine?”)reiese că elevii ierarhizează noţiunile morale în felul următor: curajul 80%, disciplină
70%, perseverenţă 65%, cinste 50%, hotărârea 45%, încrederea în forţele proprii 40%,
sinceritatea 30%, corectitudinea 25%, dârzenia 20%.
Se remarcă faptul că elevii acordă mai puţină importanţă unor trăsături ca respectul
reciproc sau spiritul de organizare punând pe primul loc curajul şi disciplina.
La întrebarea cu numărul doi („care sunt trăsăturile morale de mai sus care consideri
că le ai bine dezvoltate?”) elevii consideră că sunt curajoşi (70%), sunt cinstiţi (60%), sunt
hotărâţi (50%), sunt sinceri (40%), perseverenţi (45%), au încredere în forţele proprii (30%),
sunt disciplinaţi (30%), dau dovadă de combativitate (25%).
La întrebarea cu numărul trei („care dintre trăsăturile morale consideri că îţi lipsesc
sau sunt mai puţin dezvoltate?”)se verifică sinceritatea răspunsurilor de la întrebarea a doua:
modestia 50%, respectul reciproc 45%, cinstea 40%, corectitudinea 30%, disciplina 20%.
La întrebarea a patra („cel mai bun dintre colegii tăi ce trăsături morale are?”) se
apreciază conduita morală a colegilor, care sunt curajoşi (60%), cinstiţi (50%), disciplinaţi
248
(45%), hotărâţi (40%), corecţi (30%). Se observă că răspunsurile sunt asemănătoare cu cele de
la întrebarea doi care scoate în evidenţă trăsăturile morale ale fiecăruia.
În activitatea de educaţie fizică („care dintre aceste trăsături morale crezi că sunt
importante în ora de educaţie fizică?”)elevii consideră că trăsăturile morale necesare pentru
activitatea de educaţie fizică sunt următoarele: disciplina 70%, curajul 60%, perseverenţa
50%, combativitate 45%, hotărârea 30%,20% dintre elevi consideră că toate trăsăturile morale
sunt necesare.
Elevii consideră („care dintre următoarele exerciţii crezi că ajută la dezvoltarea
trăsăturilor morale”) că jocurile sportive dezvoltă cel mai mult trăsăturile morale (70%),
exerciţiile de rezistenţă (50%), jocurile de mişcare (40%), parcursurile aplicative (30%),
săriturile din atletism (20%) şi săriturile din gimnastică (10%).
Trebuie remarcat faptul că elevii posedă cunoştinţele cu privire la necesitatea
trăsăturilor morale, dar trebuie ţinut cont şi de nivelul lor de înţelegere, având în vedere
particularităţile de vârstă.
La întrebarea numărul şapte („consideraţi că parcursurile aplicative pe care le-aţi
executat acest semestru au contribuit la formarea unor trăsături morale?”) 80% dintre elevi
consideră că parcursurile aplicative au contribuit la formarea unor trăsături morale, 10%
consideră că nu au contribuit iar restul consideră că au contribuit puţin.
Trăsăturile morale pe care elevii le consideră importante pentru a parcurge un traseu
aplicativ sunt: curajul (60%), încrederea în forţele proprii (40%), perseverenţa (30%),
hotărârea (20%).
La întrebarea numărul nouă („v-a plăcut faptul că la orele de educaţie fizică a-ţi
parcurs traseele aplicative ?”) 80% dintre elevii chestionaţi spun că le-a făcut plăcere faptul că
au parcurs la fiecare oră traseele aplicative, ceilalţi nu au fost încântaţi, răspunsurile negative
venind din partea unor elevi care au întâmpinat probleme pe parcursul orelor datorită gradului
destul de ridicat de dificultate al traseelor.
Acest aspect este confirmat şi de răspunsurile la ultima întrebare, cei mai mulţi elevi
considerând interesante traseele (40%), că au făcut galerie (20%), că au învăţat lucruri noi
(20%) ceilalţi elevi care au dat răspuns negativ la întrebarea nouă considerând că este greu.
Acest lucru se datorează faptului că unii elevi au întâmpinat greutăţi la mersul în echilibru, la
escaladarea aparatelor, traseul cronometrat în experiment fiind parcurs mai greu de unii dintre
elevi.
Concluzii
Jocul creează un cadru favorabil pentru însuşirea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor, prin atractivitate şi prin situaţiile inedite, cu totul specifice şi diferite de
celelalte momente ale lecţiei. Prin joc se rezolvă mai uşor sarcinile lecţiei şi se asigură
densitatea acesteia. Jocul face posibilă învăţarea, consolidarea şi perfecţionarea actelor
motrice, totodată fiind favorizat transferul, cunoştinţelor, priceperilor şi calităţilor motrice,
dacă acestea sunt valorificate în mod creator.
În domeniul educaţiei fizice şi mai ales al sportului există toate ingredientele pentru
alcătuirea unui comportament moral. Simpla participare la o întrecere necesită implicarea
unor trăsături pozitive de caracter cum ar fi dârzenia, perseverenţa (chiar dacă ai pierdut
trebuie să continui), disciplina (încadrarea într-un sistem de joc), cinstea (respectarea regulilor
de joc), respectul faţă de adversar (nicăieri nu este evidenţiat mai bine ca în sport spiritul de
fair-play).
Bibliografie
1. Chiriţă Georgeta, 1986, Educaţia prin jocuri de mişcare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
2. Joiţa E. şi colaboratorii, 2003, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Ed. Arves,
3. Tudusciuc I, V. Bîrlida, 1973, Parcursuri de obstacole, Ed. Stadion, Bucureşti.
249
STUDY CONCERNING CONTRIBUTION OF APPLICATIVE ROUTES IN FORMING

MORAL ATTITUDES AND BEHAVIORS IN PRIMARY SCHOOL
Ion Sebastian ENACHE

University of Piteşti
Keywords: physical education, specific ways, applicative routes, moral attitude, moral
behavior.
Abstract
The simple participation to a competition needs positive character features as:
staunchness, perseverence ( even if you lost you must go on) discipline (respecting the
playing system) honesty (respecting the rules), respect for the opponent (fair-play spirit).
Introduction.
Methods and ways used in touching our purposes advance with human's evolution and
with our domain. When pupils participate to some applicative routes at physical education
lessons, it creates the most favorable conditions for the child's development under all aspects.
The child runs, jumps, climbs, the movements become more precisely, and he straights
himself from physical point of view. This way, children overcome easily their shyness and
timidity but also develop their resourcefulness and self-control. The will and character
features are asked in applicative routes due to the difficulties which participants must
overcome through courage and decision. The fear produces because of execution difficulties
in case of turning-outs, jumping’s, climbing exercises or in case of sports instruments.
Through character features asked in applicative routes the most important are self-
exigence with fellow members or opponents, the respect for them, the correct attitude for the
game, the responsibility, the objectivity, the militancy, the initiative, the sincerity,
correctitude, honesty, modesty.
Purpose. The main purpose of the investigation is to establish home influence the
using of applicative routes at physical education lessons in forming moral attitudes and
behaviors for the fourth class by making physical education classes more efficient.
The experiment. The experiment developed in a term, under two aspects: theoretical
and practical. Under theoretical aspect proceeded to form some knowledge as concerns the
terms which we wanted to use in the experiment (honesty, correctitude, staunchness,
perseverance, sincerity, militancy, mutual respect, modesty, self-exigence, discipline,
courage, decision, organization spirit) and formulating a questionnaire for the final valuation.
Under practical aspect, it has been used in each physical education lesson an applicative route,
in whole second term as the school syllabus asks.
Results and conclusions.
The valuation of the results concerning moral education achievement, is a specific
process: „there are not valuated strict, identifycable, measurable contents concerning
behaviors and moral feature”(Ec. Frăsineanu, 2003, pag.14). The main way of valuation is the
continuous valuation and we mention the specific methods approval and disapproval in
different ways: agreement, praise, distinguishing, reprimandation, reward, discord,
observation, reprimandation, warning, punishment. We formulated a questionnaire to valuate
the influences of applicative routes on moral attitudes of the pupils.
The questionnaire had a set of ten questions as it follows:
1. Which one of the next moral features you consider being more important to you:
note five first important moral features: honesty, correctness, staunchness,
perseverance, sincerity, militancy, mutual respect, self-trust, modesty, self-
exigence, discipline, courage, decision, organization spirit.
250
2. Which ones of the moral features presented previously do you think you have them
better developed? Note five by their importance.
3. Which ones of the moral features do you think that miss or are less developed?
4. What are the moral features of the best of your classmates?
5. Which ones of these moral features do you think very important for the physical
education lesson?
6. What are the physical exercises do you think that help to development of moral
features?
a) gymnastics exercises
b) sports games
c) resistance running
d) jumpings using instruments
e) jumpings in athletics
f) moving games
g) applicative routes.
7. Do you think that applicative routes executed by you this term contributed to form
some moral features?
8. What are the important moral features that help you executing an applicative
route? Note five:
Self-trust Courage Decision Self-exigence Discipline
Discipline Organization spirit Perseverance
9. Did you enjoy the fact that you have executed applicative routes at physical
education classes?
Yes No
10. Why did you / didn't you?
………………………………………………………………………………………
When appreciating the discipline, staunchness, perseverance, decision, courage, the
wish to win, team-spirit, honesty, creativity we guided by the next signs:
Discipline: attention to explaining and demonstrating the route, interest for the
activity, know and respect the rules, correct technical execution, respect the order and
succession of the stages of activity.
Staunchness and perseverance: sustained effort on the whole route, overcome the
difficulties, finishing the actions.
Decision and courage: prompt reaction to the askings, execution without hesitation,
self-trust, fight with apparatus fear, militancy.
Wish for victory: assertion of or on personality, responsibility, exigence for the others.
Honesty and sincerity: respect the indicated execution method, recognize wrong
actions, correct attitude for success and failure, whole traverse of the route, leaving when
heaving the signal.
Team spirit: fulfilling the tasks with responsibility, subordinate own interests to the
collective ones, insistence for team's success, cooperation and mutual help, trust in
classmates.
Creativity: elaboration of some new variants, finding new solutions and methods of
solving different situations, critical and self critical attitude.
The pupils’ answers to the questions from the questionnaire demonstrated the level of
their moral conscience, the way they know and understand moral notions and rules. By
cumulating preferences ( „ which one of the next moral features you consider being more
important to you?”) it is seen that pupils hierarchies moral notions so: courage 80%,
discipline 70%, perseverance 65%, honesty 50%, decision 45%, self-trust 40%, sincerity
30%, correctness 25%, staunchness 20%.
251
It is noticed that pupils consider less important features as mutual respect,

organization spirit, giving more, importance to courage and discipline. At the second question
– pupils consider themselves being courageous 70%, honest 60%, resolute 50%, sincere 40%,
perseverant 45%, self-trust 30%, discipline 30%, militant 25%.
For the third question the sincerity when answering is verified from the second item:
modesty 50%, mutual respect 45%, honesty 40%, correctitude 30%, and discipline 20%.
At the fourth question it is appreciated moral behavior of the classmates, that are
courageous 60%, honest 50%, disciplined 45%, decised 40%, correct 30%. These answers
seem like the ones from the second question which underlines moral features of each person.
At the fifth question we see that pupils consider the next moral features being
necessary at physical education lessons: discipline 45%, courage 60%, perseverance 50%,
militancy 45%, decision 30% and 20% consider all moral features being necessary.
At the sixth question pupils consider the next physical activities being important for
the moral features: sport games 70%, resistance exercises 50%, moving games 40%,
applicative routes 30%, athletic jumpings 20% gymnastics jumpings 10%.
Pupils have some knowledge with respect of the need of moral features, but we must
take into account their understanding level and age differences.
At the seventh question – 80% from pupils consider that applicative routes contributed
to moral features forming, 10% consider the opposite. Moral features important when
participating to applicative routes are: courage 60%, self trust 40%, perseverance 30%,
decision 20% (eighth question).
At ninth question we see that 80% from pupils say that liked executing applicative
routes, and the pupils that didn’t like are the ones who had problems because of the routes'
difficulties.
At the last question, the tenth one, 40% considered being interesting the routes, 20%
appreciated the fact that they encouraged their classmates, 20% liked they learnt new things.
Some pupils took hard when walking in balance, climbing apparatus; the timing of the route
was a bad one for this category of pupils.
Conclusions.
Playing creates a favorable ground for appropriating knowledge, skills by attractively
and new situations. By playing it comes possible the learning, consolidation, improving
motric actions, this way knowledge is transferred and consolidated in a creative way.
In case of physical education ground there are all ingredients necessary for structuring
a moral behavior.
The simple participation to a competition needs positive character features as:
staunchness, perseverence ( even if you lost you must go on) discipline (respecting the
playing system) honesty (respecting the rules), respect for the opponent (fair-play spirit).
252
CARACTERISTICILE PREGĂTIRII ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE PENTRU

JUCĂTORII DE VOLEI DE PERFORMANŢĂ
Cristina HANTĂU
Academia de Ştiinţe Economice Bucureşti
Cuvinte cheie: tranziţie, perioadă, antrenament,volei
Rezumat
Abordez această temă, deoarece în literatura de specialitate şi în metodica pregătirii
echipelor de volei, perioada de tranziţie este mai puţin abordată şi, în consecinţă, se trece cu
foarte mare uşurinţă peste această perioadă.
În concordanţă cu modalitatea de desfăşurare a competiţiei (tur – toamna şi retur –
primăvara), pregătirea anuală pentru voleiul de performanţă cuprinde două macrocicluri, deci,
doua perioade pregătitoare, două perioade competiţionale şi doua perioade de tranziţie.
Introducere
Perioada de tranziţie constituie o necesitate fiziologică, psihologică si metodică în procesul de
antrenament, această perioadă asigurând odihna şi refacerea organismului sportivului în urma
eforturilor din perioadele pregătitoare şi competiţionale. Totuşi, în această perioadă, se
creează premisele unei mai bune pregătiri în macrociclul următor. Ca urmare, in această
perioadă, volumul şi intensitatea efortului vor scădea, menţinându-se totuşi starea de
antrenament, dar la un nivel mai scăzut.
Durata perioadei de tranziţie este de 3 – 6 saptămâni, în funcţie de calendarul
competiţional şi nivelul solicitărilor din perioada competiţională.
Conţinutul perioadei de tranziţie cunoaşte diferite modalităţi de abordare:
1. Presupune o corelaţie între odihna activă şi cea pasivă şi conduce la o scădere a
posibilităţilor funcţionale, asigurându-se restabilirea totală din punct de vedere fizic şi
psihic; această formă este recomandată sportivilor care fac parte din loturile naţionale
şi care pe lângă solicitările de la echipele de club trebuie să facă faţă şi solicitărilor de
la echipele naţionale;
2. Presupune un prim microciclu de odihnă pasivă sau activă urmat de microcicluri de
antrenament pe principiile mezociclurilor introductive din prima etapă a perioadei
pregătitoare; Această formă este recomandată sportivilor care din diferite motive (
accidentări) nu au parcurs tot traseul solicitărilor din perioada competiţională;
3. Presupune utilzarea largă a mijloacelor odihnei active corelate cu eforturi nespecifice
pentru menţinerea la un nivel aproximativ ridicat a stării de antrenament; această
formă este recomandată celorlalţi sportivi care au parcurs tot traseul solicitărilor din
perioada pregătitoare şi cea competiţională.
Prima perioadă de tranziţie – noiembrie-decembrie – are o perioadă mai scurtă, de
numai 3 săptămâni. Caracteristicile acestei perioade sunt:
• Numărul antrenamentelor scade de la 10 la 3 pe săptămână;
• Microciclurile acestei perioade au caracter de refacere- recuperare;
• Se urmăreşte scoaterea din formă a sportivului;
• Se alternează odihna activă cu cea pasivă;
• Se schimbă caracterul activităţii prin utilizarea unor mijloace la preferinţa sportivului.
( vezi tabelul 1)
Cea de-a doua perioadă de tranziţie – mai-iunie – este mai lungă ( 6 săptămâni) fiind
structurată astfel:
253
• Primele 2 săptămâni au caracter de refacere în care se combină odihna activă cu cea

pasivă; sportivii care au dus greul în perioada competiţională beneficiază de pauză
totală în acest interval; se organizează 3 antrenamente săptămânal în care accentul este
pus pe sporturi complementare;
• Săptămâna a 3-a are caracter de refacere pregătire numărul antrenamentelor crescând
la 6; în această săptămână se lucrează în 4 antrenamente câte o oră pentru creşterea
masei musculare şi o oră sporturi complementare iar în celelalte două antrenamente
lucrându-se câte o oră jumătate sporturi complementare;
• Ultimile 3 săptămâni ale acestei perioade au caracter de pregătire angrenare numărul
antrenamentelor crescând la 10 săptămânal, structurate astfel: 4 antrenamente
combinate ( creşterea masei musculare cu sporturi complementare ) şi 6 antrenamente
de dezvoltare a rezistenţei generale.(vezi tabelul 2)
Caracteristică acestei perioade este individualizarea antrenamentelor întregul efort
fiind adaptat capacităţilor individuale iar obiectivele principale nu sunt de creştere a
capacităţii de efort, ci de pregătire a organismului pentru perioada pregătitoare următoare.
Perioada de tranziţie 1 – noiembrie – decembrie (3 săptămâni)
tabelul nr. 1
Săptămâna 1 2 3
Ziua, ora A.M P.M. A.M. P.M. A.M. P.M.
luni S.C. - S.C. - S.C. -
marţi - - - - - -
miercuri S.C. - S.C. - S.C. -
joi - - - - - -
vineri S.C. - S.C. - S.C. -
sâmbătă - - - - - -
duminică - - - - - -
Perioada de tranziţie 2 – (mai – iunie) 6 săptămâni
Tabelul nr. 2
Tip Refacere Refacere- Pregătire - Angrenare
microciclu Pregătire
Săptămâna 1 2 3 4 5 6
Ziua - ora A.M. A.M. A.M. A.M. P.M. A.M. P.M. A.M. P.M.
Luni S.C. S.C. S.C. + F R S.C. + R S.C. + R S.C. +
F F F
Marţi - - S.C. + F R S.C. + R S.C. + R S.C. +
F F F
Miercuri S.C. S.C. S.C. R - R - R -
Joi - - S.C. + F R S.C. + R S.C. + R S.C. +
F F F
Vineri S.C. S.C. S.C. + F R S.C. + R S.C. + R S.C. +
F F F
Sâmbătă - - S.C. R - R - R -
Duminică - - - - - - - - -
A.M. – rezistenţă
ante-meridian
P.M. – post-meridian
S.C. – sporturi complementare
F. – forţă
254
Bibliografie:
1. Bompa, T.O., - Performanţa în jocurile sportive, ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003
2. Bompa, T.O., - Periodizarea – Teoria şi metodologia antrenamentului sportiv, ed. Ex
Ponto, Constanţa, 2001
3. Colibaba, D.E., - Jocuri sportive – Teorie şi metodică, ed. Aladin, Buc., Bota, I., 1998
4. Nicu, A., - Teoria şi metodica antrenamentului sportiv, ed. Fundaţiei „României de
Mâine”, Buc., 1999.
THE CHARACTERISTICS OF THE PREPARING DURING THE

TRANSITION PERIOD FOR THE VOLLEY PERFORMERS
Cristina HANTĂU
A.S.E. Bucureşti
Keywords: transitions, period, training, volleyball.
Abstract
I talk about this theme because in the specific litterature and the methods of the
volleyball preparing, the transition period is less approached and consequently this period is
easily passed by.
According to the way the competition is held ( a term in autumn and another one in
spring), the annual preparing in volley
ball has two macrocycles, thess two periods of preparing, two competitional periods and two
transitional ones.
Introduction
he transition period represents a physiological, psichological and methodic necesity in
the training process, this period assuring rest and recovery the organism of the performer after
the efforts from the preparing and competitional periods. However, in this period, the
premises for a better preparing for the next macrocycle are created. As a consequence, in this
period, the volume and intensity of the effort will decrease, keeping the state of training, but
at a lower level.
The duration of the transitional period is 3-6 weeks, according to the competitional
calendar and the level of effort in the competitional period.
The content of the transitional period is differently approached:
1. It means a relation between active and passive rest and leads to a decrease of the
functional possibilities, assuring the total establishment, both psyihic and physic; this
form is recommended to performers who are part of national teams and who have to
deal with efforts from both their club teams, as well as from the national ones.
2. It has a first microcycle of passive rest or active one, followed by training microcycles
based on the principles of the introductional mezocycles from the first term of the
preparing period; This form is recommended to the performers who did not go through
the whole process of efforts from the competitional period because of different
motives ( accidents).
3. It means a large use of the active rest related to unspecific efforts in order to maintain
at an aproximativelly high level of the training state; this form is recommended to the
other performers who went to the whole process of efforts from the competitional and
preparing period.
255
The first period of transition – November-December – has a shorter period, only three
weeks. The characteristics of this period are:
‐ The number of trainings decrease from 10 to 3 at week;
‐ The microcycles of this period are characterized by rebuilding – recovery;
‐ The state of out-of-shape of the performer is desired;
‐ Active rest is combined with passive rest;
‐ The characteristic of the activity is changed by using some means of the disposal of
the performer (see table no. 1).
The second transitional period – may – june – is larger (6 weeks), being structured as
followed:
‐ The first 2 weeks are for recovery, when active rest is combined with the passive one,
the athlets who worked hard during the competitional period benefit from total rest
during this interval; 3 trainings are held every week when complementary sports are
very important;
‐ The third week is for recovery preparation, the number of training session increase to
6; this week for one hour trainings are held in order to grow the muscular parts and
one hour complementary sports; the other two training session complementary sports
are held for one hour and a half;
‐ The last three weeks of this period have preparation character; the number of trainings
increase at 10 per week, structured as followed: 4 combined training session ( the
increase of muscular masse with complementary sports) and 6 trainings sessions for
the increase of the general resistence (see table no. 2).
IDENTIFICAREA LIDERULUI INFORMAL ŞI A RELAŢIILOR INTERPERSONALE ÎN

CADRUL ECHIPELOR DE JOCURI SPORTIVE
Gabriel LUPU,
Cuvinte cheie: test sociometric, sociomatrice, sociogramă
Rezumat:
Conducerea grupului sportiv este realizată, de către antrenor în mod deosebit şi de
căpitanul de echipă, a cărui rol este mult mai mare decât i se acordă de regulă. Un conducător
nu poate reuşi în activitatea sa dacă nu are autoritate, dacă nu se bucură de autoritatea deplină
a membrilor grupului, de sprijinul permanent al acestora.
Testul sociometric îşi propune măsurarea relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii
grupurilor sociale. Informaţiile oferite de testul sociometric sunt foarte importante pentru
psiholog şi antrenor. Pe baza lor putem realiza orientarea pozitivă a relaţiilor dintre membrii
echipei, putem explica tensiunile latente sau manifestate între ei, putem converti relaţiile
negative în relaţii pozitive cu valenţe educativ-formative.
Sportul înseamnă în primul rând competiţie şi maximum de efort şi străduinţă, dar mai
înseamnă şi că unii câştigă, iar alţii pierd. Comunicarea în sport este foarte complexă datorită
numeroşilor factori ce intervin sub forma mesajelor, prin limbaj verbal, prin limbaj motric şi
prin atitudini corporale.
Conflictele în grupurile sportive sunt inevitabile, fiind determinate de dificultăţile de
comunicare., luarea deciziilor, concurenţa pentru resurse limitate, strategii de
256
influenţă care lezează (ameninţări, jicniri ), trăsăturile de personalitate ale indivizilor

implicaţi.
Oamenii fac faţă unor obiective conflictuale prin două tendinţe aparent contradictorii:
prin abordare (cuprinzând lucrurile care ne plac) şi prin evitare (cuprinzând lucrurile care nu
ne plac).
În grupurile sportive aprecierile făcute de antrenori pot favoriza apariţia conflictelor
între antrenor şi sportiv, pe de o parte, sau între sportivi, pe de altă parte. În cazul aprecierilor
critice, sportivii se află în poziţie de inferioritate faţă de antrenori, lucru care poate produce
demobilizare, dezamăgire, sau invers, rezistenţa la critică, frustrare etc., motiv pentru care
critica, mai ales, nu trebuie să alimenteze un conflict, luându-se măsuri în consecinţă.
Performanţa grupului sportiv (Epuran ş.a., 2001) depinde de modul cum pot fi
armonizate cele două cerinţe funcţionale ale grupului şi anume: cele privitoare la atingerea
obiectivelor şi cele care menţin coeziunea.
Sociograma echipei, indicele de coeziune si statutul sociometric al jucătorului sunt
dimensiuni foarte importante pentru antrenor (Colibaba, 1998), cu primordialitate in ceea ce
priveşte stabilirea si optimizarea funcţionalităţii structurii de baza a echipei, identificarea si
stabilirea liderului, cunoaşterea motivaţiilor şi necesităţilor în atingerea performanţelor. In
acest sens, sociograma echipei sugerează relaţii de analiză a structurii de bază a echipei
acceptate sau confirmate de dorinţele sportivilor. Prin întocmirea sociogramei echipei se
stabileşte liderul informal (recunoscut şi acceptat tacit de toţi jucătorii, prin prestigiu şi calităţi
personale).
În cadrul echipei investigate de noi, echipa de handbal băieţi „Ştiinţa Municipal
Dedeman Bacau”, liderul formal este antrenorul – jucător A.G. Pentru identificarea liderului
informal al acestei echipe am aplicat un test sociometric tuturor membrilor echipei
investigate, care îşi propune măsurarea relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupurilor
sociale.
Se adresează întrebări pentru a surprinde relaţiile afective de preferenţiere sau de
respingere.
Testul sociometric presupune mai multe etape:
I. Faza de pregătire - în care se motivează aplicarea testului, se asigură
confidenţialitatea şi se limitează numărul de răspunsuri.
II. Faza de aplicare - în care sportivii îşi exprimă în scris, după o scară de preferinţe,
atitudinile de atracţie, de respingere sau de indiferenţă faţă de ceilalţi membri ai grupului.
Chestionarul a fost aplicat echipei de handbal băieţi „Ştiinţa Municipal Dedeman”
Bacău şi cuprinde:
Vă rugăm să răspundeţi cât mai sincer la următoarele întrebări:
1. Care ar fi primii trei dintre colegii tăi cu care ai vrea să mergi într-o excursie?
2. Care ar fi cei trei colegi cu care nu ţi-ar plăcea sa mergi într-o excursie?
3. Care ar fi primii dintre colegii tăi cu care ai vrea să joci pe teren la un meci
important?
4. Care ar fi cei trei colegi cu care nu vrei să joci pe teren la un meci important?
5. Care este ordinea valorică a colegilor (incluzându-te şi pe tine)
6. Enumeraţi în ordine 3 – 4 parteneri cu care aţi dori să intraţi în echipă.
7. Enumeraţi în ordine 3 – 4 parteneri cu care n-aţi dori să colaboraţi.
8. Care dintre colegi crezi că te alege?
9. Pe cine ai conta în situaţii grele? (2-3 colegi)
10. Care este cel mai bun partener din echipă/ din afara echipei
11. Care sunt sportivi nedespărţiţi din echipă / din afara echipei
12. Cine îţi este indiferent?
13. Relaţia cu antrenorul - ce apreciezi mai mult?
257
14. Simţi nevoia de a fi ajutat? Unde? Când? Cum ?

Se dau trei răspunsuri la fiecare întrebare. Alegerile au fost notate cu (+), iar
respingerile cu (- ).
III. Sociomatricea. Înregistrarea opţiunilor s-a făcut într-un tabel cu dublă intrare, în
care membrii echipei sunt notaţi pe verticală şi pe orizontală, iar relaţiile dintre ei cu (+), (+ )
pentru atracţii şi (- ), (- ) pentru respingeri.
IV. Sociograma grupului care presupune:
¾ sociograma colectivă (cuprinde relaţiile de atracţie şi de respingere);
¾ sociograma atracţiilor (răspunsurile la întrebările 1, 3, 6)
Informaţiile oferite de testul sociometric sunt foarte importante pentru psiholog şi

antrenor. Pe baza lor putem realiza orientarea pozitivă a relaţiilor dintre membrii echipei,
putem explica tensiunile latente sau manifestate între ei, putem converti relaţiile negative în
relaţii pozitive cu valenţe educativ-formative.
Din prezentarea datelor de mai jos rezultă că în cadrul echipei există simpatii şi
antipatii reciproce, către unii dintre subiecţi se îndreaptă atracţia majorităţii celorlalţi iar unii
subiecţi sunt respinşi de majoritatea colegilor. De asemenea, se remarcă faptul că sunt şi
subiecţi ignoraţi total, care nu au nici o respingere sau nici o atracţie din partea celorlalţi.
De aici rezultă că liderul informal este RI, către care se îndreaptă voturile pozitive ale
majorităţii (33 de alegeri şi nici o respingere). Psihograma lui RI îl descrie ca fiind
flegmatic, extrovertit, sociabil, impulsiv uneori, autocritic, luptător, combativ, agresiv,
tendinţă spre anxietate, emotiv. E un lider orientat înspre relaţiile sociale din grup, el menţine
coeziunea grupului.
AG este coleric, extrovert, sociabil, stăpânire de sine, dominator, critic şi autocritic,
combativ, uşor agresiv, anxios. Poate provoca conflicte cu efect negativ asupra performantei
echipei.
Fig. nr.1 Sociomatricea echipei de handbal „Ştiinţa Municipal Dedeman” Bacău:
AD TR SF PR CO DA IS RI MM TE BD SI AG BM GC MI
AD - + + + - + + - -
TR - + - + - +- + - + -
SF - + + + + - + - +- + -
PR - + - + - + + - - + -
CO - - - + - + -+ + + -
DA + - + + + - + + + -
IS - - - + + - + + - + -
RI - + - + - - +- + + -
MM - - - + - + + +- + -
TE - - - + - + +- + + + -
BD - + + + - + -
SI - - + + - - + + -
AG - - + + - + - + + - -
BM - + + - + + - + + -
GC - - - + - + + + -
MI - - - + + - + - + +
Fig.nr. 2 Sociomatricea 2 (Tabel de scoruri)
258
ATRACŢII RESPINGERI CREDE CA A CREDE CA A SCOR

EXPRIMATE EXPRIMATE FOST ALES DE FOST RESPINS TOTAL
DE
I II III I II III I II III I II III + -
AD CO RI IS PR MI MM SI RI MM PR MM GC 1 9
TR BD PR BM SF AG GC BD PR AD GC DA MM 2 7
SF AG TE DA TR SI MM CO IS RI BD MM GC 0 22
PR SI CO TR AD SF DA SI IS CO MM BD DA 7 6
CO BM BD RI DA MM SF BM TR RI SF BD GC 14 2
DA IS BD CO GC MM SF IS BD AD GC MM SF 1 16
IS BD RI BM GC SF AG BD RI BM TE PR GC 13 0
RI BD BM IS GC SF MM IS BD BM MM BD DA 33 0
MM SI BD IS AD BM SF SI BD IS BD TR DA 0 21
TE BM BD AG SF AD DA BM SI PR BD GC TR 5 3
BD RI SI BM SF GC AG IS CO RI SF GC AG 8 13
SI RI AG PR SF AD MI PR AG RI SF MM BD 30 1
AG SI TE BM BD SF MI RI TE SI CO MM GC 4 4
BM BD RI PR SF DA GC RI BD PR SF TE GC 16 5
GC CO RI SI AD BM SF GC MM SF BM DA TR 1 19
MI RI GC SI PR TR MM RI MB IS AG MM DA 0 5
Fig. nr. 3 Psihograma lui RI Fig. nr. 4 Psihograma lui AG

Nivelul trasaturilor atitudinate - AG
Nivelul trasaturilor atitudinate - DA
1 activism
1 activism
4 4
4
8 emotivitate 3 2 deominanta
8 emotivitate 3 2 deominanta 2 3
3 3 2
2 2
1 1
4
7 anxietate 0 3 4spirit critic 7 anxietate
4 0 3 3 spirit critic
2
3
6 agresivitate 4 spirit autocritic 6 agresivitate 4 spirit autocritic
4 4
3
4
5 compatibilitate 5 compatibilitate
Liderul formal
AG, jucător şi antrenor, are o slabă inserţie în echipă (4 alegeri şi tot 4 respingeri. E
un lideri orientat spre îndeplinirea sarcinii de grup
Locul celor doi lideri în echipă, în funcţie de atragerile unilaterale şi reciproce le
prezentăm în sociograma din Fig.nr.5.
Fig. nr. 5. Sociograma atracţiilor
BD
259
TR AD
Alegere reciprocă
Alegere unilaterală
Bibliografie
1. Epuran, M., Psihologia educatiei fizice, Editura Sport - Turism, Bucureşti,.1976.
2. Epuran, M., Holdevici, I., Tonita, F., - Psihologia sportului de performanţă - Teorie şi
Practică, Editura FEST, Bucuresti, 2001.
3. Stoica, M.- Psihopedagogie personalităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, R. A.,
Bucuresti, 1996.
4. Dragnea Constantin Adrian, „Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive”, Editura
CD Press, Bucureşti, 2006.
5. Mureşan, Alexandru, Cunoaşterea şi conducerea grupurilor sociale. Aplicaţii în
activitatea sportivă, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005
6. Neculau, Adrian, Dinamica grupului şi a echipei, Polirom, Iaşi, 2007.
7. dumitru Colibaba-Evulet, Ioan Bota, „ Jocuri sportive – Teorie si Metodica”, Editura
Aldin, 1998
260
THE IDENTIFICATION OF THE INFORMAL LEADER AND OF THE

INTERPERSONAL RELATIONSHIPS IN THE SPORTS TEAMS
Gabriel LUPU
Keywords: sociometric test, sociomatrix, sociogram
Abstract:
The management of the sports group is mainly attributed to the coach and then to the
team captain, whose role is much more important that normally conferred. No leader can
succeed in his/her activity unless he/she has full authority over the group members and enjoys
their permanent support.
The sociometric test proposes to measure the affective-sympathetic relationships
between/among the members of social groups. The information provided by the sociometric
test are important to both coach and psychologist. It is on their basis that we can achieve a
positive orientation of the relationships among the team members and find an explanation for
latent or manifested tensions, as well as convert negative relationships into positive
relationships with formative-educational valences.
Introduction
Sports primarily means competition, strenuous effort and diligence, but it also
involves winning and losing. Communication in sports is very complex, due to the numerous
factors that act as messages, by means of verbal language, motor activity and body attitudes.
Conflicts within sports groups are inevitable, as they are determined by
communicative difficulties, decision taking, struggling with limited resources, influence
strategies with threatening and hurting potential (offences, threats) and personality traits of
the persons involved.
People cope with conflictual situations by manifesting two apparently opposite
attitudes/tendencies: approaching (including things that we like) and avoiding (referring to
things that we dislike).
Within sports groups, appreciations/remarks made by coaches can generate conflicts
between trainer/coach and sportsperson, on the one hand, and between sportsmen, on the
other hand. In the case of critical remarks, sportmen are placed in an inferiority position in
their relationship with the coach and this leads to disappointment, demobilisation, or, to the
reverse situation, to resistence to criticism, frustration, etc.; these are resons why critical
remarks must not fuel a conflict and why specific measures are to be taken depending on each
situation created.
The achievements of the sport group (Epuran et al., 2001) depend upon the way in
which the two functional requirements for groups are correlated: the ones referring to goal
reaching and the ones for cohesion maintaining.
As far as the characteristics of competitive and performance sports are concerned,
several hypotheses have been advanced:
- the desire to be a champion (Bouet, 1973);
- the need for self-assertion, self-esteem, remarkable willingness, fame, the desire to
get benefits, the need for self-control and freedom, combative and aggressive
tendencies (Antonelli, 1969);
- motor abilities correlated with personality traits (Kane, 1964)
Personality can only be understoood in its multi-levelled bio-psycho-social unity. The
biological, the psyche and the spirit (body, soul and spirit) can be conceived as instances of a
261
single reality, of personality, as they are evolutionary stages, succesive and progressive
moments of an evolutional and dialectical spiral, where the superior rank represents some
different qualitative repetition of the inferior rank. (V. Pavelcu, 1970). This specification
helps us better understand the sports phenomenon. Fighting in sports means a confrontation
between two or among more personalities which takes place by means of primarily motor
activities against an affective-volitive background. The competition between two participants
or among more competitors is not only a clash of physical forces, but also one involving
personality in its entirety. The motor activities cannot be detached from the volitive,
emotional and motivational processes (Nicu A., 1971).
The main difficulties which threaten the relationships among sportspersons are related
to their human nature, their personality and some factors that lead to faulty relationships with
the sportpersons are13:
• unequal relationships;
• unfairness/biased attitudes;
• the error of hallo effect;
• bosom friendship.
There are several wrong attitudes during the competition which are generated by:
• lack of self-control in limit-situations;
• lack of trust in sportsmen;
• extreme nervosity;
• lack of courage and authority in unfavourable or decisive circumstances/situations.
In the team that we have investigated, respectively the handball team „Ştiinţa Municipal
Dedeman Bacau”, the formal leader is the player-coach A.G. In order to determine the
informal leader, we have applied a sociometric test to all the members of the team under
investigation, aiming at measuring the affective-sympathetic relationships among the
members of social groups. The questions are asked in order to observe the affective
relationships of preference or rejection. The degrees of attractiveness and acceptance of each
individual are rated according to the interpersonal interactions between and among members
of the group.
The sociometric test presupposes the following steps:
I. Preparation phase - in which the administration of the test is motivated,
confidentiality is ensured and the number of answers is limited.
II. Application phase – in which the sportsmen express in writing, on a scale of
preferences, the attitudes of attractiveness, antipathy or indifference towards the other
members of the group.
The questionnaire given to the „Ştiinţa Municipal Dedeman” Bacău handball team includes
the following questions:
Please give straight answers to the following questions:
15. Which are the first three teammates with whom you would go on a trip?
16. Which are the first three teammates you would not go with on a trip?
17. Which are the first three mates with whom you would want to play in an important
game?
18. Which are the first three mates with whom you do not want to play in an important
game?
19. What is the value scale for the members of your team (including yourself)?
20. Give the names of 3-4 partners with whom you would like to be in the team.
21. Give the names of 3-4 partners with whom you would not like to collaborate.
13
Individual study: „The human nature of the coach/trainer” in– Şerban, M., Umbra campionului, Bucureşti,
Edit. Sport-Turism, 1982.
262
22. Which of your teammates do you reckon that will choose you?
23. Whom would you rely on in difficult circumstances? (2-3 team mates)
24. Which is your best partner within the team/outside the team?
25. Which sportsmen are inseparable in the team/ outside the team?
26. Who is totally indifferent to you?
27. What do you appreciate most in your relationship with your coach?
28. Do you feel the need to get help? Where? When? How?
Three answers are given to each question. Preferences have been marked with (+), and
antipathies with (- ).
III. Sociomatrix. The registration of the options has been made in a table in which the
team members are written on the horizontal and vertical axes, whereas their relationships are
marked with the sign (+) for attractions/preferences and (- ) for antipathies.
IV. The group sociogram which implies:
¾ The collective sociogram (a diagram in which group interactions are analyzed
on the basis of mutual attractions or antipathies between group members);
¾ The sociogram of attractions (answers to questions 1, 3, 6)
Fig. nr.1 the sociomatrix of the „Ştiinţa Municipal Dedeman” Bacău handball team:
AD TR SF PR CO DA IS RI MM TE BD SI AG BM GC MI
AD - + + + - + + - -
TR - + - + - +- + - + -
SF - + + + + - + - +- + -
PR - + - + - + + - - + -
CO - - - + - + -+ + + -
DA + - + + + - + + + -
IS - - - + + - + + - + -
RI - + - + - - +- + + -
MM - - - + - + + +- + -
TE - - - + - + +- + + + -
BD - + + + - + -
SI - - + + - - + + -
AG - - + + - + - + + - -
BM - + + - + + - + + -
GC - - - + - + + + -
MI - - - + + - + - + +
The information provided by this test are important to both the psychologist and the
coach. On their basis, we can achieve a positive orientation of the relationships among the
team members and explain latent or manifested tensions, as well as convert negative
relationships into positive relationships with formative-educational valences.
From the above-presented data, there results that there are reciprocal sympathies and
antipathies/likes and dislikes within the team; there are some members that enjoy the
majority’s acceptance/attraction and others that are rejected by most mates. Moreover, there
are subjects that are totally ignored, who are treated neither with sympathy nor with antipaphy
by the others.
263
Fig.no. 2 Sociomatrix 2 (Table of scores)

EXPRESSED EXPRESSED THINKS WAS THINKS WAS TOTAL
ATTRACTIONS ANTIPAHIES CHOSEN BY REJECTED BY SCORE
DE
I II III I II III I II III I II III + -
AD CO RI IS PR MI MM SI RI MM PR MM GC 1 9
TR BD PR BM SF AG GC BD PR AD GC DA MM 2 7
SF AG TE DA TR SI MM CO IS RI BD MM GC 0 22
PR SI CO TR AD SF DA SI IS CO MM BD DA 7 6
CO BM BD RI DA MM SF BM TR RI SF BD GC 14 2
DA IS BD CO GC MM SF IS BD AD GC MM SF 1 16
IS BD RI BM GC SF AG BD RI BM TE PR GC 13 0
RI BD BM IS GC SF MM IS BD BM MM BD DA 33 0
MM SI BD IS AD BM SF SI BD IS BD TR DA 0 21
TE BM BD AG SF AD DA BM SI PR BD GC TR 5 3
BD RI SI BM SF GC AG IS CO RI SF GC AG 8 13
SI RI AG PR SF AD MI PR AG RI SF MM BD 30 1
AG SI TE BM BD SF MI RI TE SI CO MM GC 4 4
BM BD RI PR SF DA GC RI BD PR SF TE GC 16 5
GC CO RI SI AD BM SF GC MM SF BM DA TR 1 19
MI RI GC SI PR TR MM RI MB IS AG MM DA 0 5
The informal leader is definitely RI, towards whom the majority of positive votes is
directed (33 attractions and no antipathy). The psychogram of RI describes him as extrovert,
phlegmatic, sociable, sometimes impulsive, self-critical, fighter, combative, aggressive, prone
to anxiety. He is a social relationships-oriented leader, the one who preserves group cohesion.
AG este choleric, extrovert, sociable, self-confident, domineering, critical and self-
critical, combative, slightly aggressive, anxious. He is prone to fuel conflicts with a negative
impact on the team performance.
Fig. No. 3 Psyhogram of RI Fig. no. 4 Psychogram of AG

Nivelul trasaturilor atitudinate - AG
Nivelul trasaturilor atitudinate - DA
1 activism
1 activism
4 4
4
8 emotivitate 3 2 deominanta
8 emotivitate 3 2 deominanta 2 3
3 3 2
2 2
1
1
7 anxietate
4 0 3 4spirit critic 7 anxietate
4 0 3 3 spirit critic
2
3
6 agresivitate 4 spirit autocritic 6 agresivitate 4 spirit autocritic
4 4 3
4
5 compatibilitate The 5 compatibilitate
formal leader,
the player-coach AG, has a weak insertion into the group (4 attractions, 4 antipathies). He is a
group task accomplishment-oriented leader.
The place of the two leaders in the team, according to the unilateral and mutual
attractions within the group, is presented in the sociogram from Fig.no.5.
264
Fig. nr. 5. Sociogram of attractions
BD
TR AD
DA
CO TE
SI
RI AG
Alegere reciprocă
MI Alegere unilaterală GC
IS
BM
MM PR
SF
265
INSTRUIREA INDIVIDUAL DIFERENŢIATĂ - PROBLEMĂ A DIDACTICII

EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI
Ion CARP,
U.S.E.F.S., Chişinău
Silviu Ioan PAVEL
Cuvinte cheie: proces de instruire, individualitate, abordare individuală,
individualizarea instruirii, instruire diferenţiată, integrare, instruire individual diferenţiată,.
Rezumat:
În articolul de bază se abordează problema instruirii individual diferenţiate în
domeniul educaţiei fizice şi sportului prin analiza şi interpretarea noţiunilor de
individualitate, abordare individuală, instruire diferenţiată, integrare şi instruire individual
diferenţiată.
Instruirea individual-diferenţiată este un fenomen pedagogic complex, care reflectă
tendinţa generală de realizare a reformei învăţământului de cultură fizică şi trecerii la un
nivel calitativ superior conform cerinţelor integrării europene.
Introducere
Analiza literaturii de specialitate din domeniul învăţământului de cultură fizică
Крылов В.М. (1989); Вендровская Р.Г (1990) şi din alte domenii (IO. K. Бабанский 1980;
A. Бударный, 1984; И.Лернер, 1988) permite să constatăm ca problema instruirii individual-
diferenţiate a studenţilor instituţiilor cu profil pedagogic a fost discutată în diverse etape de
organizare a procesului didactic, fiind actuală şi în zilele noastre, motiv pentru care am
propus-o ca temă de cercetare.
Reforma învăţământului din spaţiul european impune savanţii, practicienii din
domeniu şi profesorii din instituţiile de învăţământ superior să-şi schimbe opiniile sale
referitoare la problema instruirii individual-diferenţiate, bazându-se pe o abordare integră şi
dinamică în studierea personalităţii, aplicând cunoştinţele şi experienţa practică în acest
domeniu de activitate.
Rezolvarea problemei date în didactica contemporană a educaţiei fizice este posibilă
numai în condiţiile determinării argumentării noţiunilor de bază folosite în cercetarea noastră:
individualitate, abordare individuală, individualizarea instruirii, diferenţierea instruirii,
integrare, instruire individual-diferenţiată.
În enciclopedia filosofică noţiunea de "individualitate" este caracterizată ca o
interpretare de excepţie (nerepetată) a unui fenomen, a unei fiinţe separate a omului.
Noţiunea de "individualitate" este strâns legată de noţiunea "abordare individuală"
care deschide noi posibilităţi de cercetare a personalităţii în didactica educaţiei fizice şi
sportului deoarece, abordarea individuală rămâne şi este unul din principiile pedagogiei care
reflectă necesitatea tratării individuale a fiecărui subiect în scopul instruirii eficiente şi
dezvoltării aptitudinilor pozitive.
Aspectele istorice şi pedagogice referitoare la problema abordării individuale sunt
descrise în lucrările lui E.C.Рубинский (1988) care consideră că abordarea individuală
necesită atenţie pronunţată fiecărui subiect, creativităţii individuale a acestuia, prin corelarea
optimă a formelor de organizare a activităţii elevilor, frontale, în grup şi individuale pentru
creşterea calităţii procesului educaţional şi dezvoltarea fiecărui subiect.
După cum consideră K. Гуревич (1988) obiectivele abordării diferenţiate sunt foarte
diverse, însă, una din sarcinile de bază constă în necesitatea de ajuta elevul "să se găsească pe
sine însuşi", pentru a se manifesta în cadrul activităţilor, educaţionale, de a fi productiv şi
266
creativ.
Astfel, din faptul că abordarea individuală poate fi realizată sub formă de instruire
individualizată şi diferenţiată vom analiza noţiunile de "diferenţiere" şi "instruire
individualizată".
În enciclopedia pedagogică prin termenul de "individualizare se (caracterizează)
înţelege" organizarea procesului de învăţământ prin alegerea, metodelor, procedeelor şi
tempoului instruirii luând în consideraţie diferenţele individuale a elevilor, nivelul dezvoltării
capacităţii lor de a învăţa.
Noi suntem de acord cu opiniile lui Unt că prin aplicarea în practică a instruirii
individualizate merge vorba nu despre individualizarea absolută, ci despre cea relativă.
Actualmente, în literatura de specialitate de peste hotare termenul de "individualizare"
cuprinde toate formele şi metodele de evidenţă a particularităţilor individuale ale elevilor.
Savanţii din SUA, descriu individualizarea instruirii ca o strategie a didacticii moderne, care
se manifestă prin: instruire liberă; modificare a tempoului, metodelor şi obiectivelor instruirii
(Кутовая Т.И., 1988). Pedagogii francezi împart strict noţiunile de lucru "individual" şi
"individualizare", ei consideră individualizarea ca una din cerinţele principale ale pedagogiei
contemporane. În didactica germană individualizarea se manifestă ca un caz parţial al
diferenţierii. Cercetătorii englezi consideră probleme a individualizării situaţiile educaţionale
în care individualizarea obiectivelor trebuie să reiasă din dificultăţile concrete ale fiecărui
subiect şi din nivelul motivaţiei acestuia.
Trecând la descrierea noţiunii de "diferenţiere a instruirii" noi găsim în enciclopedia
pedagogică că noţiunile de "individualizare" şi "instruire diferenţiată" se deosebesc între ele.
Prin instruire diferenţiată înţelegem "repartizarea conţinuturilor planurilor şi programelor de
învăţământ în instituţiile preuniversitare (liceu)”.
În lucrările unor autori întâlnim folosirea termenilor de individualizare şi diferenţiere
în calitate de sinonime pe când alţii folosesc numai naţiunea de instruire diferenţiată (Голант
Е.Я., 1970).
Savanţii şi cadrele didactice cu experienţă profesională în domeniul educaţiei fizice,
în căutarea căilor de reformare a şcolii contemporane pun mari speranţe pe instruirea
diferenţiată, mizând ca aceasta va ajuta instituţiile de învăţământ să refuze de instruirea
(unilaterală) standardă, va contribui la profesionalizarea învăţământului, va înlătura
supraîncărcarea intelectuală şi motrice, vă permite să se ia în consideraţie particularităţile,
posibilităţile şi interesele elevilor. Reieşind din cele menţionate, constatăm că "diferenţierea"
reprezintă latura procesuală a procesului de învăţământ, care asigură unitate didactică
generală şi instruirea individual-diferenţiată.
Astfel instruirea diferenţiată în şcolile din Germania se realizează în procesul de
învăţământ prin diferite formele în dependenţă de ideile pedagogice ale cadrelor didactice în
următoarele direcţii: după interese; după însuşinţă; după vârstă şi sex; după atitudine a
subiecţilor faţă de procesul educaţional etc. (Кутовая Т.И., 1992). În aşa mod, noţiunea de
instruire diferenţiată cuprinde conţinut diferit şi funcţii specifice, fiind în strânsă legătură cu
noţiunea de "integrare". Legătura reciprocă a diferenţierii şi integrării poate fi analizată ca
tendinţă şi legitate.
Posibilităţile integrative de cercetare a problemei instruirii individual-diferenţiate se
bazează pe metoda dialectică şi sistemul de cunoştinţe. în acest context, diferenţierea
presupune integrarea, deoarece după formarea grupelor omogene de subiecţi este necesar de
a le uni pentru organizarea activităţilor educaţionale pe clase, în grup (prin cooperare) etc.
Integrarea poate fi caracterizată ca o formă generală de însuşire a cunoştinţelor către obiect în
toate ştiinţele, coincidenţă a conţinutului cunoştinţelor cu procedeele de obţinere a acestora,
pe când diferenţierea - necesitate specifică de căutarea a acestor atitudini pentru fiecare
ştiinţă (Батурина Г.И., 1983).
267
Integrarea nu poate fi considerată ca proces de obţinere a unor legături noi, şi trecerea

lor în calitate nouă, dar şi apariţia a ceva nou, ce nu a fost cercetat în domeniul
învăţământului de cultură fizică, sau a fost, dar parţial. Pentru realizarea integrării un rol de
bază îi revine instruirii diferenţiate (Закирова И.Б., 1990).
În aşa mod, noi găsim că noţiunile "individualitate" "individualizare", "diferenţiere" şi
"integrare" sunt strâns legate între ele, dar nu identice. Aspectele filozofice şi psiho-
padagogice cu privire la problema instruirii individual-diferenţiate prevăd anumite limite
între toate aceste noţiuni, dar nu despărţirea lor. Astfel noţiunile iniţiale ne vor servi drept
suport pentru a defini noţiunea de "instruire individual-diferenţiată".
În literatura de specialitate (B. Загвязинский, 1984; M.Marolicaru, 1986)
caracterizează noţiunea de "abordare individual-diferenţiată" sub două aspecte:
a) abordarea diferenţiată ca modalitate specifică de lucru a profesorului cu diferite
grupe de elevi, sau elevi în parte, la baza căreia stă organizarea variată a procesului de
instruire după conţinut, volum, complexitate, metode şi procedee metodice;
b) condiţie de realizare a tratării individuale, pentru care este necesară nu numai
atenţie către fiecare elev, creativitatea individuală a lui, dar şi o corelare optimă (logică) a
formelor de organizare a activităţii elevilor frontal, în grup şi individuale.
În literatura ştiinţifică şi metodică de specialitate termenul de „abordare individual
diferenţiată” se aplică pe larg fiind caracterizat ca unul din principiile principale ale instruirii
prin care se presupune sistemul acţiunilor pedagogice orientate spre însuşirea cu succes a
conţinuturilor didactice prevăzute de programa-curriculum la educaţia fizică, dezvoltarea
capacităţilor de cunoaştere la fiecare elev, diferenţierea metodelor, procedeelor şi formelor de
organizare a procesului de instruire în conformitate cu particularităţile individuale ale
subiecţilor (Иванов В.В., 1977).
În concluzie, menţionăm că instruirea individual-diferenţiată este un fenomen
pedagogic complex, care reflectă tendinţa generală de realizare a reformei învăţământului de
cultură fizică şi trecerii la un nivel calitativ superior conform cerinţelor integrării europene.
Sistema noţiunilor care determină metodologia şi organizarea instruirii individual-diferenţiate
poate fi prezentat astfel: (fig.1)
Individualitate-calitate Instruirea
integrativă a individualizată ca
personalităţii sistemă a procesului
INSTRUIREA
INDIVIDUAL
DIFERENŢIATĂ
Diferenţierea instruirii Integrarea instruirii şi

la nivel de sistem învăţămîntului-sistem
educaţional
268
Fig. 1. Schema noţiunilor care determină instruirea individual diferenţiată

Bibliografie:
1. Marolicaru M., Abordarea sistematică în educaţia fizică // Educaţia fizică şi
sport, 1988. nr.1 – 12, 5p.
2. Бударный А.А., Индивидуальный подход в обучении //Советская
педагогика, 1984, №7, С. 70-83.
3. Вендровская Р.Г., Уроки дифференцированного обучения //Советская
педагогика, 1990, №11, С. 78-86.
4. Крылов В.М., Дифференциация обучения как условие формирования
готовности учащихся вечерний школы к непрерывному образованию.
Автореф.дис. … канд. пед. наук. – Л., 1989. – 18.с.
5. Бабанский Ю.К., Требования к современному уроку // Физкультура в школе.
– 1980. №8, 114. с.
6. Гуревич К.М., Индивидуально – психологические особенности школьников.
– М.: Знание, 1988. – 80 с.
7. Кутовая Т.И., Индивидуализация и дифференциация обучения
социалистических и капиталистических странах. Автореф.дис. … канд. пед.
наук. – Казань, 1988. - 16 с.
8. Кутовая Т.И. О дифференциации обучения в школах ФРГ. – Казань: КГПИ,
1992. – С. 67-70.
9. Закирова И.Б. Дифференцирования воспитания трудных подростков. /
Казанских трудных подростков и группировок. / - Казань, 1990. – 207 с.
10. Голант Е.Я. Дидактические основы дифференцированного обучения в
советской школе. // Актуальные проблемы индивидуализации обучения. –
Тарту, 1970. – С. 4-6.
11. Батурина Г.И. Пути интеграции научно-педагогических знаний//
Интегративные процессы в педагогической науке. – М., 1983. – С. 4-24.
12. Иванов В.В. Способы управления учебной работой школьников в условиях
индивидуально-дифференцированного подхода. Автореф.дис. … канд. пед.
наук. – Л., 1977, - 19 с.
INDIVIDUAL TRAINING DIFFERENTIAL - DIDACTICII PROBLEM OF PHYSICAL

EDUCATION AND SPORT
Ion CARP1,
Silviu Ioan PAVEL2,
1
U.S.E.F.S., Chişinău
2
Keywords: training process, individuality, individual approach, individual instruction,
differentiated instruction, integration, individual instruction differentiated.
Abstract
In the article the basic approach to training individually differentiated physical
education and sport through the analysis and interpretation of the notions of individuality,
individual approach, differentiated instruction, integration and training individually
differentiated.
The training individually-differential is a complex phenomenon teaching, which
reflects the general trend of achieving educational reform of physical culture and shift to a
269
qualitatively higher level in accordance with the requirements of European integration.

Introduction
Analysis of literature from education of physical culture Крылов В.М. (1989);
Вендровская Р.Г (1990) and in other areas (IO. K. Бабанский 1980; A. Бударный, 1984; И.
Лернер, 1988) allows to determine the individual problem-differentiated instruction to
students with the educational profile has been discussed in various stages of organizing the
teaching process, the current and today, which is why I proposed a theme of research.
Education reform in Europe requires scientists, practitioners and teachers in the field
of higher education to change its views on the issue of individual training-differentiated,
based on an integrated approach and dynamic personality in studying, applying the
knowledge and practical experience in this area of activity.
Solving the problem in contemporary teaching physical education is possible only in
conditions of determining Case Getting used in our research: individuality, individual
approach, individual training, training differentiation, integration, training individually-
differentiated.
In encyclopedia philosophical concept of "individuality" is characterized as an
interpretation of exception (nerepetată) of a phenomenon, a separate human beings.The
concept of "individuality" is closely related notion of "individual approach" which opens new
possibilities for research personality in teaching physical education and sport since, the
individual remains and is one of the principles of pedagogy that reflects the need for
individual treatment of each topic with the aim of training effective and positive development
skills.
Historical and educational aspects relating to the issue of addressing the individual
described in his work ECРубинский (1988) considers that the approach requires individual
attention given to each subject, the creativity of the individual, by referencing the best forms
of organization of business students, front, the group and individual to improve the quality of
the educational process and development of each topic.
As considered Гуревич K. (1988) differentiated approach objectives are very diverse,
but one of the basic tasks lies in the need to help the candidate "to find himself" in order to
manifest in their activities, education, to be productive and creative.
Thus, in addressing the individual that can be achieved in the form of individualized
instruction and differentiated'll analyze the concepts of "differentiation" and "individualized
instruction".
In encyclopedia teacher by the term "individualization to (characterize) means" the
process of learning by choice, methods, procedures and training time taking into account
individual differences of students, the development of their capacity to learn.We are agree
with his views Butter that practical implementation of individualized instruction about not
going on absolute individual, but about the relative. Currently, the literature abroad, the term
"individualization" encompasses all forms and methods of recording particulars of individual
students. Scientists in the U.S., describing individual training as a strategy didacticii modern,
which is manifested by: free education, a tempo change, training methods and objectives
(Кутовая Т.И., 1988). French education strictly divided notions of "individual" and
"individualization", it considers that an individual of the requirements of the contemporary
pedagogy. Teaching in German individual is manifested as a part of differentiation. British
researchers consider issues of individualizării educational situations in which individual
objectives should emerge from the practical difficulties of each subject and the level of
motivation.
Moving to describe the concept of "differentiation of instruction" we find in the
encyclopedia that teaching the concepts of "individualization" and "differentiated instruction"
270
to distinguish between them. Through differentiated instruction understand "content

distribution plans and programs for pre-university educational institutions (high school).
In the works of authors meet the terms of the use of individualization and
differentiation as synonyms while others use only nation training differential (Голант Е.Я.,
1970).
Scientists and teachers with experience in physical education, seeking ways to reform
the school contemporary put high expectations on differentiated instruction, mizând that this
will help institutions to refuse the training (unilateral) standard, will contribute to
Professionalizing education, will remove excessive intellectual and driving, allows you to
take into account the peculiarities, opportunities and interests of students. Taking into account
the above, we find that "differentiation" means the process side of the process of learning,
teaching unit which provides general and individual training-differentiated.
Such differentiated instruction in schools in Germany is carried out in the process of
learning through different forms depending on the educational ideas of teachers in the
following directions: the interest; after knowledge, age and sex; the attitude of subjects to the
educational process, etc.. (Кутовая Т.И., 1992). Thus, the concept of differentiated
instruction includes content and other specific functions, being closely linked with the
concept of "integration". FEEDBACK of differentiation and integration can be analyzed as a
trend and legitimate.
Integrative research possibilities of individual problem-differentiated instruction is
based on the method of dialectics and the knowledge. In this context, differentiation involves
the integration, because after the formation of homogeneous groups of subjects is necessary to
bring them together for the organization of educational classes, group (the cooperation) and so
on. Integration can be characterized as a broad ownership of knowledge to cover all sciences,
coincidentally content knowledge procedures for obtaining them, while differentiation - need
specific search of such attitudes for each science (Батурина Г.И., 1983).
Integration can not be considered as a process of obtaining new, and their shift as new,
but the appearance of something new, what has not been investigated in the education of
physical culture, or was, but partly. To achieve an integration of basic training, it is
differentiated (Закирова И.Б., 1990).
Thus, we find that the notions "individuality" individualization "," differentiation
"and" integration "are closely linked together, but not identical. Philosophical and
psychological aspects padagogice-on training individual problem-differentiated provide
certain limits between all these notions, but not ROCKWELL'S BREAKING them. Thus our
initial notions will be the basis for defining the concept of "individual-differentiated
instruction.
"In literature (B. Загвязинский, 1984; M. Marolicaru, 1986) characterized the notion
of "individual-differentiated approach" in two aspects:
a) differentiated approach as a way of a specific teacher with different groups of
students, pupils or in part, on the basis of which is organizing a range of training after the
content, volume, complexity, methodical methods and procedures;
b) the condition of making individual treatment, which is not only necessary attention
to each student, an individual's creativity, but also an optimal correlation (logical) forms of
organization of business students frontal, group and individual.In the scientific literature and
methodical specialized term "individually differentiated approach" applies broadly
characterized as being one of the main principles of training that involves the teaching of
actions aimed at acquiring successful teaching content provided by the programs in physical
education curriculum , Capacity building of knowledge every student, differentiation
methods, procedures and forms of organization of the instruction process in accordance with
the particularities of individual subjects (Иванов В.В., 1977).
271
In conclusion, mention that training individually-differential is a complex

phenomenon teaching, which reflects the general trend of achieving educational reform of
physical culture and shift to a qualitatively higher level in accordance with the requirements
of European integration. System concepts that determine the methodology and organization of
training-differentiated individual can be presented as follows: (fig. 1)
Self-integrative Individualized
quality of instruction that
personality the system of
h
INDIVIDUAL
TRAINING
differential
Differentiation Integration
of instruction at training and
the education education-system
Fig 1. Schedule notions that determine individual training differentiated.
272
Finanţarea se face din Grantul CNCSIS, nr. 1231 cu titlul „Studiu privind creşterea
funcţională a copilului autist prin folosirea exerciţiului fizic ca mijloc de stimulare
senzorio – motrică.”
273

Educatie Fizica Si Sport

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Educatie Fizica Si Sport

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nr.

12, Anul IX, 2008

COMPONENŢA COMISIEI DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI

Responsabilitatea pentru conţinutul ştiinţific al articolelor şi pentru

Gloria RAŢĂ Facilitarea incluziunii copiilor autişti în 89

Anca JIANU Eficienţa programului kinetic aplicat după 174

Dana CIOCAN Studiul privind conţinutul şi eficienţa apărării 239

ORIENTĂRI STRATEGICE ÎN ASIGURAREA CALITĂŢII MANAGEMENTULUI

Ioan Ion LADOR

Cuvinte cheie: strategii, calitate, management academic, domeniu fundamental de

1. Introducere în teoria cunoaşterii

comerţ, din sănătate şi media, securitate, etc..

Organizaţia internaţională a viitorului inclusiv în domeniul fundamental EFS, nu poate

2.3 Managementul bazat pe cunoştinţe este definit ca activitate practică, constând în

¾ O remodelare a programelor analitice comparativ cu cel puţin 70 % la nivel

SCOPURI POLITICA PENTRU CALITATE

RESURSE FUNCŢIONAREA CALITĂŢII

MANAGEMENT ACADEMIC LA NIVEL EDUCAŢIONAL

MEDIUL INTERN VIZIUNE MEDIUL EXTERN

CONSTRUCŢIA PROGRAMELOR EDUCAŢIONALE

PROGRAME de STUDII SPECIFICE CA

PROGRAME EDUCAŢIONALE POST-GRADUATE DE TIP

PROGRAME de LICENŢĂ ACREDITATE

STANDARDE şi PROGRAME POST-GRADUATE

- ASIGURAREA INFRASTRUCTURII ACADEMICE:

PROGRAME EDUCAŢIONALE POST-GRADUATE DE TIP

PROGRAME de LICENŢĂ ACREDITATE

STANDARDE şi PROGRAME POST-GRADUATE

- ASIGURAREA INFRASTRUCTURII ACADEMICE:

PROGRAME EDUCAŢIONALE POST – GRADUATE CENTRATE PE

ASIGURAREA UNUI MODEL DE „CULTURĂ A CERCETĂRII” pt. STUDENT

EDUCAŢIA EVALUAREA STUDENŢILOR

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ CA STRATEGIE ÎN ASIGURAREA

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ O COMPONENTĂ DETERMINANTĂ A MEDIULUI

CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ FACE PARTE INTEGRANTĂ DIN PLANUL STRATEGIC

STRATEGIA CERCETĂRII TREBUIE SĂ OFERE O SOLUŢIE ECHILIBRATĂ ÎNTRE

- IMPLICARE ÎN PROCESUL DE CERCETARE A ÎNTREGII COMUNITĂŢI

- ADMINISTRAREA JUDICIOASĂ A FONDURILOR ALOCATE PENTRU

- ATRIBUTE : ONESTITATE, DESCHIDERE, RESPONSABILITATE, COOPERARE

- IDENTIFICAREA UNOR TEME DE CERCETARE DIN DOMENIUL FUNDAMENTAL

- IDENTIFICAREA UNUI COLECTIV COMPETENT PENTRU ANALIZĂ CLARĂ,

RELAŢIA SISTEMICĂ ÎN PLAN MANAGERIAL, CENTRAT

AUTORITATEA NAŢIONALĂ A CALIFICĂRILOR

CADRUL NAŢIONAL AL CALIFICĂRILOR SPECIFICE E.F.S.

LICENŢA MASTER DOCTORAT

MECT prof. gimnaziu prof. liceu prof./ cd. universitar

PROGRAME DE STUDII CENTRATE

CUNOŞTIINŢE COMPETENŢE ABILITĂŢI

DIAGRAMA PROIECŢIA SOCIALĂ A VIITORULUI ABSOLVENT

Infrastructură Locuri de muncă

Socializare prin sport

La nivel individual La nivel de grup

Metodologic, în prima etapă se identifică profilele de învăţământ şi specializările

4.3. Acest concept, în învăţământ centrat pe competenţele absolvenţilor altor profile de

MANAGEMENT ACADEMIC LA NIVEL EDUCAŢIONAL UNIVERSITAR

CONSTRUCŢIA PROGRAME DE STUDII SPECIFICE

PROGRAME SPECIFICE PE CALIFICARE MANAGEMENTUL

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CURS TEORETIC (MANUAL)

PARTEA I Fundamentare teoretică şi conceptuală

1. Conceptul de curs teoretic de aprofundare a disciplinei E.F.S., în învăţământul de alt profil.

6. Mediul socio – economic şi profesional al absolvenţilor din - alt profilul.

PARTEA II Strategii în E.F.S. cu aplicaţii în învăţământul – alt profil

7. Strategii didactice în procesul de educaţie fizică şi sport universitar.