Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
După aceea, un proces de repolarizare În- bilă de propagarea impulsului de-a lungul fibrei
cepe şi continuă până când potenţialul de re- nervoase. În fibrele mielinizate aceste schimbări
paus intracelular ajunge din nou la -50 ~ -70 de potenţial apar În nodurile Ranvier, impulsul
mV. nervos circulând de-a lungul fibrei saltatoriu,
Interiorul unui nerv periferic În repaus dintr-un nod RanvierÎntr-altul. În fibrele nemie-
(citoplasma) este saturat cu ioni de potasiu (K+) linizate, nu există noduri Ranvier; În aceste fibre
şi sărac În ioni de sodiu (Na+), stare opusă me- impulsul se mişcă de la zone depolarizate iniţial
diului extracelular. În repaus raportul ioni de la segmentul de nerv următor, astfel Încât un
K+ intracelular/ioni de K+extracelular este de segment depolarizat de nerv activează zona po-
aproximativ 27, acest raport fiind răspunzător larizată Învecinată.
de Încărcarea electrică negativă a interiorului Blocarea conducerii nervoase determinată
celulei. de anestezicullocal va fi o suprimare a transmi-
În repaus, membrana celulară este rela - terii influxului nervos, ceea ce determină pier-
tiv impenetrabilă la ioni, Însă la excitare per- derea reversibilă a sensibilităţii dureroase Într-o
meabilitatea celulară creşte şi apare iniţial un zonă limitată. Acest fenomen are loc prin împie-
aflux de ioni de sodiu În celulă, ceea ce deter- dicarea procesului de excitaţie-conducere, fără
mină faza de depolarizare, care durează circa lezarea fibrei nervoase. Procesul interesează mai
0,3 milisecunde. Când celula este depolarizată uşor fibrele nervoase cu diametru mai mic (da-
la maxim, se Închid canalele de Na+ şi ionii de K+ torită suprafeţei mai mari de contact), fibrele
ies din celulă, cu efect de repolarizare a mem- deloc sau puţin mielinizate (teaca de mielină
branei celulare. Mişcarea ionilor de K+ şi Na+În stopând pătrunderea anestezicului) şi fibrele cu
timpul excitaţiei este pasivă, deoarece ambii axonii scurţi (distanţa Între nodurile Ranvier mai
ioni se mişcă după un gradient de concentraţie, mică) . De asemenea, sunt interesate preferenţial
de la concentraţie mare la concentraţie mică. fibre cu frecvenţă de descărcare mare şi
După repolarizare, apare un dezechilibru intra- potenţial de acţiune durabil. Acest fapt explică
celularÎn comparaţie cu starea de repaus - prea de ce blocarea transmiterii se face iniţial pentru
mulţi ioni de Na+intracelular şi prea mulţi ioni fibrele vegetative, durere şi temperatură şi abia
de K+ extracelular. În această situaţie, mişcarea apoi pentru cele proprioceptive, senzaţii tactile,
ionilor trebuie să fie activă, deoarece are loc Îm- presiune şi În sfârşit pentru fibrele motorii so-
potriva gradientului de concentraţie. Na+ este matice. Corespunzător apare mai Întâi o senzaţie
extras de pompa de Na+, energia necesară fiind de căldură (prin paralizia fibrelor simpatice va-
derivată din metabolismul oxidativ al ATP. O soconstrictoare), apoi dispar pe rând senzaţia
altă pompă metabolică reface concentraţia de termică, dureroasă, propriocepţia, sensibilitatea
ioni de K+ de repaus. Procesul de repolarizare tactilă şi de presiune, funcţia motorie.
durează 0,7 milisecunde. Toate anestezicele locale utilizate În mod
Sch im bări le pu nctiform e În potenţia lu 1 curent au o structură formată din 3 părţi: inelul
electric al membranei nervului iniţiază o reacţie aromatic, lanţul intermediar şi gruparea amino.
În lanţ care produce o serie de depolarizări sec- Lanţul intermediar, care cuprinde fie un ester,
venţiale de-a lungul fibrei nervoase. Această fie o legătură amidică, determină clasificarea
serie de depolarizări succesive este responsa- anestezicelor locale În esteri şi amide.
Grupare Lanţ Grupare
aromatiea intermediar amino-
cale au un pKa În jur de 7,4 şi cu cât pKa-ul este
O rnai mare, cu atât cantitatea de formă bazică (ne-
t
/ ~H 5 ionizată) este mai mică.
H2N CO - CH-CH
2 2
N Numai forma liposolubilă neutră a anes-
Proeaina / C2 Hs tezicului l.ocal poate penetra epinervul şi mern-
brana nervului. Membrana este formată dintr-un
O strat dublu lipidic şi din molecule proteice care
CH 3 II
~ -NH-C-CH2
contin canale de sodiu. Mediul intracelular (axo-
plasma) este apos şi, după traversarea mem-
" CH branei nervoase, forma de bază neutră,
Lidoeaina 3
neÎncărcată electric, trebuie să disocieze din nou
şi să formeze o combinaţie de formă Încărcată
Figura 1.4. Structura chimică a unui anestezic local electric şi neutră. Formele Încărcate electric
(anionii) ale anestezicelor locale capătă acces la
Gruparea ester (-COO-)- legătura esterică nivelul canalelor de sodiu şi le blochează, făcând
este relativ instabilă şi aceste anestezice sunt ionii de Na+ incapabili să traverseze axolema
hidrolizate uşor, atât În soluţie cât şi după in- (membrana nervoasă). Cu ajutorul acestui me-
jectare, În plasmă, prin pseudocolinesteraze. canism, impulsul nervos nu se mai poate pro-
Aceste substanţe au o durată de viaţă relativ paga. Pe măsură ce blocajul se dezvoltă,
scurtă şi sunt dificil de sterilizat deoarece nu depolarizarea este iniţial Încetinită şi În final pre-
poate fi utilizată căldura. Fiind descompuse venită.
rapid I'n plasmă, sunt relativ netoxice, dar şi du- Acest tip de acţiune este comun majo-
rata de acţiune În aceste cazuri este mai redusă. rităţii anestezicelor locale. Unele Însă, ca de
Gruparea amidică (-NHCO-) - legătura exemplu benzocaina, nu ionizează la pH-ul cor-
amidică este mult mai stabilă decât cea esterică, pului şi deci există doar În forma de bază. Pot
iar substanţele În soluţie suportă sterilizarea penetra rnembrana nervului dar nu ajungÎn axo-
prin căldură şi schimbările de pH (care pot fi ne- plasmă. Se pare că acţionează prin expansiunea
cesare la adăugarea de vasoconstrictor). De ase- membranei nervoase ce va Închide mecanic ca-
menea, nu sunt dezactivate În plasmă şi se nalele de Na+, un mecanism de acţiune similar
metabolizează În ficat, astfel Încât puţin, sau celui al anestezicelor generale asupra creierului.
chiar deloc din anestezic, este eliminat ca atare. Structura chimică determină În mare parte
Anestezicele locale nu influenţează proprietăţile anestezicelor locale.
potenţialul de repaus al rnernbranei, dar deter- Puterea (potenţa) depinde de liposolubili-
mină schimbări electrochimice În membrana tatea lor. Bupivacaina şi etidocaina sunt extrem
nervoasă care previn depolarizarea, blocând ast- de liposolubile şi deci au o putere anestezică
fel propagarea influxului nervos. Fenomenul des- mare; sunt urmate de cele cu o putere medie, cum
cris se numeşte "stabilizarea membranei". Acest ar fi lidocaina, mepivacaina, prilocaina, clorpro-
lucru se realizează prin blocarea deschiderii ca- caina şiÎn sfârşit cele cu putere mică - procaina.
nalelor de sodiu cu menţinerea polarizării celu- Intensitatea efectului depinde de con-
lei. Cele mai multe anestezice locale sunt relativ centraţia anestezicului.
insolubile În apă şi sunt preparate ca o sare a Timpul de instalare a anesteziei depinde
acid ului clorhidric. de liposolubilitatea anestezicului. În pH-ul din
În momentul injectării, substanţa (sarea) nerv, forma de bază (sare) a anestezicul.ui pre-
disociază În anioni pozitivi de anestezic local şi domină. Forma de sare penetrează bariera con-
ioni negativi ai clorului: AHCl = AH+ şi Cl-, unde junctivă pentru a ajunge la nerv, această
A este anestezicullocal. Forma ionică trebuie să capacitate fiind dependentă de liposolubilitate.
disocieze şi ea din nou la pH-ul corpului: AH+ = Durata acţiunii anestezicului depinde de
A(bază) + H+. După injectarea sării acid ului clor- capacitatea substanţei de a se lega de proteine.
hidric apare rapid atât forma anionică Încărcată Fracţiunea liberă, nelegată de proteine, deter-
pozitiv (ionizată), care este hidrofilă, cât şi forma mină intensitatea şi durata acţiunii anestezice.
bazică, neÎncărcată electric (neionizată), care Această fracţiune creşte cu cât concentraţia
este lipofilă. Proporţia Între aceste două forme, anestezicului este mai mare, dar creşte astfel şi
cea Încărcată electric şi cea neutră (AH+/A) de- riscul accidentelor generale. Durata acţiunii de-
pinde de pKa-ul anestezicului. Anestezicele 10- pinde şi de concentraţia de forme cationice din
6 ANESTEZIA ÎN MEDICINA DENTARĂ
jurul axonului, iar această concentraţie depinde general, fiind metabolizate În ficat În compuşi
de capacitatea de difuzibilitate a anestezicului care vor fi eliminaţi În primul rând renal.
şi de rata lui de eliminare. Eliminarea este con- În fluxul sanguin, substanţa anestezică
secinţa difuziunii pasive a anestezicului de-a locală circulă sub două forme: forma legată,
lungul gradientului de concentraţie de la nivelul transportată de o proteină circulantă (acid al
nervului la spaţiul extraneural şi de absorbţia În glicoproteină - AGP) şi forma liberă (nelegată de
vasele de sânge din nerv şi din jurul acestuia. proteină).Forma liberă nelegată de proteină are
Efectul vasodilatator este aproape universal pen- efect anestezic dar şi toxic, dacă depăşeşte anu-
tru anestezicele locale. mite concentraţii.
Din punct de vedere clinic, anestezicele În circulaţie, al glicoproteina transportă şi
locale anulează progresiv, pe măsura instalării alte substanţe medicamentoase, cum sunt beta-
anesteziei, transmiterea durerii, variaţiei ter- blocantele (propranolol), blocante de calciu (ve-
mice, propriocepţiei şi În final a tonusului mus- rapamil), antiaritmice (chinidină). Astfel, la
cular. pacienţii cu suferinţe cardiace, care se tratează cu
unele din aceste medicamente, fracţiunea liberă
Substanţe anestezice (nelegată) de anestezic local va creşte În circulaţie
utilizate in anestezia locală şi pot apare accidente generale de supradozare,
chiar În limita dozelor uzuale de anestezic, inter-
Structural, substanţele anestezice locale pretate ca accidente de intoleranţă, alergice etc.
sunt fie aminoesteri (derivaţi aminici terţiari -
aminoalcooli - ai acizi lor aromatici) , fie amide Din punctul de vedere al compoziţiei chi-
(combinaţii Între două amine), În acest ultim caz mice se descriu 2:
existând o grupare aminică (NH 2) şi la nivelul Esteri:
lanţului intermediar. 1. ai acidului paraaminobenzoic:
În structura oricărui anestezic local, sunt • Procaina (novocaina, neocaina)
prezente astfel două grupări chimice esenţiale. • Clorprocaina (nescaina)
Radicalul aromatic (componenta anionică • Propoxicaina
H-) şi gruparea aminică terţiară (componenta ca- 2. ai acidului benzoic:
tion ică B+). • Cocaina
Aceste două componente, rezultate după • Tetracaina
disocierea intratisulară a substanţei anestezice, • Benzocaina
au roluri diferite şi foarte importante privind • Piperocaina
acţiunea substanţei anestezice. Prin compo- • Hexylcaina
nenta lor cationică, anestezicele locale sunt de- • Butacaina
rivaţi cuaternari de amoniu şi pot bloca • Butamben
transmiterea sinaptică neuronală. Amide:
Radicalul aromatic conferă substanţelor • Lidocaina
anestezice locale caracterullipofil, care face po- • Mepivacaina
sibilă traversarea membranei perinervoase axo- • Bupivacaina
nale, pentru acţiunea directă asupra celulelor şi • Etidocaina
fibrelor nervoase. • Prilocaina
Amina terţiară realizează mediul alcalin • Ropivacaina
care favorizează puterea anestezică a substanţei. • Articaina
Oilustrare practică a acestui fapt este dificultatea • Cincocaina
de realizare a anesteziei locale În zonele cu Chinoline:
infecţii acute, unde pH-ul este scăzut (acid). • Centbucridine
Pentru anestezie, o cantitate relativ cres-
cută de anestezic local este injectată În imediata Substanţele anestezice locale folosite În
apropiere a mănunchiului nervos. Legarea de medicina dentară sunt numeroase.
ţesuturile nespecifice (grăsime, ţesut conjunctiv, Unele dintre acestea, derivaţi esterici,
fibre musculare) şi absorbţia În sânge reduc can- cum ar fi:
titatea de anestezic disponibilă de a difuza În • Procaina (Novocaina)
ţesutul nervos. Odată absorbiteÎn fluxul sanguin, • Ametocaina (Tetracaina)
anestezicele locale sunt distribuite la ţesuturi În • Clorprocaina
Anestezic local
Tegument/mucoasă
Flux sanguin
~IL___A_lt_e_ţe_s_ut_u_ri ~
~
__
r
Ficat
Metabolizare hepatică
r
Eliminare renală
TabeL 1.2 Produse comerciale pe bază de mepivacaină, pentru uz stomatologic, frecvent utilizate
Tabel 1.3 Produse comerciale pe bază de articaină, pentru uz stomatologic, frecvent utilizate
Tabel 1.4 Produse comerciale pe bază de articaină, pentru uz stomatologic, frecvent utilizate
Receptori Efecte Adrenalina vs.
Noradrenalina
al Contracţia musculaturii netede de la nivelul ureterelor, uretrei, A~ NA
muşchilor erectori ai foliculilor piloşi, uterului (la gravide), bron-
hiolelor (efect bronhospastic);
Stimularea glicogenolizei şi gluconeogenezei, la nivel hepatic şi În
ţesutul adipos;
Stimularea secreţiei sudoripare;
Stimularea reabsorbţiei renale de Na+;
a2 Inhibarea eliberării de insulină la nivelul pancreasului; A~ NA
Stimularea eliberării de glucagon de la nivelul pancreasului;
Contracţia sfincterelor tractului gastro-intestinal;
Un tip special de seringi este reprezentat Carpulele sunt cilindrii de sticlă care au la
de cele pentru injectări sub presiune (intraliga- un capăt un dop de cauciuc ce reprezintă pisto-
mentare), care au o formă de "pix", au un arc pu- nul şi la celălalt capC!t un capac, de obicei de alu-
ternic care Împinge uşor anestezicul În spaţiul miniu, care are În centru o deschidere prin care
alveolo-dentar, dozându-l foarte bine. În aceste se vede diafragma de cauciuc ce Închide fiola şi
seringi carpula este complet acoperită pentru a prin care va penetra acul. Toate carpulele au in-
minimaliza riscul rănirii În cazul spargerii fiolei, scripţionat pe ele felul anestezicului şi concen -
datC! fiind presiunea mare cu care se injectează. traţia, precum şi vasoconstrictorul asociat şi
Dezavantajul este dat de introducerea foarte concentraţia lui, volumul de substanţă, şi ter-
rapidă a anestezicului, ceea ce poate determina menul de valabilitate.
un disconfort al pacientului la injecta re, precum Pe unele carpule este reprezentată o scală
şi posibilitatea apariţiei mai frecvente a alveoli- care indicC! volumullichidului la diverse nivele,
tei, prin ischemia produsă de presiune. de obicei din 0,3 În 0,3 mI. Altele au elementele
de identificare inscripţionate pe o folie transpa-
rentă autoadezivC! ce înfăşoară carpula cu sco-
pul de a preveni spargerea acesteia . Uneori În
carpulă apare o bulă de aer.
Când bula are un diametru mic, aceasta
este considerată o bulă normală, de azot, care
constituie mediul În care se Încarcă soluţia anes-
tezică pentru a nu pătrunde oxigen În ea, acesta
putând inactiva vasoconstrictorul.
Bulele de dimensiuni mai mari se dato-
resc fie unor defecte de fabricaţie, fie depăşirii
termenului de garanţie, fie stocării necores-
punzătoare a carpulelor (În frigider şi au
îngheţat). În toate aceste cazuri carpulele nu se
mai pot utiliza.
Pe lângă seringă , ac şi substanţă aneste-
zică avem nevoie de o trusă de consultaţie
(pensă şi oglindă), comprese sterile şi un anti-
septic pentru mucoasă.
Figura 1.7. Seringa specială cu carpule Figura 1.8. Carpulă cu substanţă anestezică.
pentru anestezie intraligamentarC!.
Anestezia locală prin infiltraţie se efec- Tehnici folosite În anestezia
tuează după o anumită tehnică, urmând cu
stricteţe o serie de cerinţe:
loco-regională
• Utilizaţi ace sterile, de unică folosinţă.
• Verificaţi permeabilitatea acului şi mişcaţi pis-
tonul (scoateţi aerul).
Anestezia topică
• Poziţionaţi corect pacientul pe scaunul stoma- (anestezia de contact)
tologic cu capul fixat adecvat anesteziei pe
care intenţionaţi să o faceţi. Anestezia topică se bazează pe permea-
• Uscaţi locul puncţiei, folosiţi un antiseptic pen- bilitatea mucoasei pentru o serie de substanţe
tru mucoasă, şi eventual un anestezic de con- anestezice cu posibilitatea de a determina in-
tact pentru a diminua durerea puncţiei. sensibilitatea stratului superficial al mucoasei
• Stabiliţi un contact ferm al mâinilor: cea cu se- şi a ţesutului submucos (circa 2- 3 milimetri sub
ringa, sprijiniţi-o de pacient iar cu cea cealaltă mucoasă). Concentraţia anestezicului folosit
mână fixaţi reperele şi puneţi ţesuturile În ten- este mai mare decât pentru injectare. Se fo-
siune. loseşte un produs având ca ingredient activ xi-
• Seringa este bine să nu stea În câmpul vizual lina În concentraţie de 5-10%, sau mai rar
al pacientului. tetracaina 2%, butacaina 4%, benzocaina 14%.
• Nu atingeţi cu acul decât locul punctiei, fără a Anestezia de contact se utilizează pentru mici in-
atinge buzele, obrajii, dinţii, limba, masa de tervenţii pe fibromucoasa gingivală (detartraj,
operaţie. adaptarea unei coroane la colet, finisarea unei
• Acul se introduce cu bizoul spre os. obturaţii de colet, Înaintea puncţiei anestezice)
• Acul se introduce ferm, lent, putând fi injectate sau pentru suprimarea reflexului de vomă În
câteva picături de anestezic pe măsură ce cazul folosirii materialelor de amprentă sau
avansaţi În profunzime. aplicării filmului radiologic distal În cavitatea
• Aspiraţi (obligatoriu la anesteziile tronculare orală. De asemenea, sub anestezie de contact se
periferice). mai pot extrage dinţi temporari mobili, cu riza-
• Injectaţi lent anestezicul, rata optimă fiind de liza accentuată, sau se pot inciza abcese super-
1 mI/minut. ficializate la mucoasă.
• Retrageţi seringa Îllcet până la ieşirea din ţesu Anestezia topică se poate utiliza şi În
turi. cazul unui nerv situat relativ submucos. Tehnica
• Ţineţi pacientul sub observaţie. poartă numele de "imbibiţie" (O. Theodorescu)
şi se foloseşte pentru 3:
• anestezia nervului lingual În şanţul mandibulo-
lingual, În dreptul molarului de minte;
• anestezia nervului nazopalatin al lui Scarpo
pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul
inferior (Procedeul Escot).
20 A NESTEZIA ÎN M EDICI NA DE NTARĂ
Syncope (grec) = a tăia. Este vorba despre Presupune recunoasterea a două stadii:
o disoluţie brutală a vieţii psihice, a vieţii de presincopal:
relaţie (funcţii senzoriale şi motorii) şi a vieţii ve- • paloare facială
getative, cu revenire rapidă după aşezarea pa- • diaforeza
cientului În poziţie declivă. • greaţă
Reprezintă cel mai frecvent accident care • căscat
constă În pierderea conştienţei de scurtă durată • hiperventilaţie
(În medie 1-2 minute) şi se manifestă printr-o • tahicardie urmată de hipotensiune arterială şi
slăbiciune generală musculară, cu pierderea to- bradicardie
nusului postural şi incapacitatea pacientului de sincopat:
a se menţine În ortostatism. Fiziopatologic este • pierderea bruscă şi tranzitorie a stării de
o sincopă vasodepresivă neurogenă determinată conştienţă
de o ischemie cerebrală acută, În special la ni- • ventilaţie neregulată, diminuată sau absentă
velul trunchiului cerebral (centrii bulbo-pontini • secu se musculare cu aspect de spasme clo-
şi substanţa reticulată). nice
Lipotimia se manifestă prin scăderea • hipotensiune arterială şi bradicardie.
forţei musculare, Însoţită de ameţeli, paloare şi
transpiraţie, dar cu păstrarea conştienţei. Tratamentul
Atacul de criză vaso-vagală este precedat
de stare de rău general, ameţeli, alterări ale per- Pierderea cunoştinţei, comună şi altor ac-
cepţiei vizuale, parestezii ale extremităţilor, pa- cidente, este manifestarea clinică a hipoxiei ce-
loare, transpiraţii, greţuri, dar excepţional de rebrale acute determinată de scăderea debitului
vărsăturLlnvestigaţia anamnestică privind acest circulator cerebral şi a hipoxiei consecutive. Con-
accident general este obligatorie, Întrucât şi În duita terapeutică va avea astfel ca obiectiv
cazul sincopei vaso-vagale poate fi luat În con- Îmbunătăţirea până la normalizare a irigaţiei şi
sideraţie fenomenul de "iceberg", deoarece oxigenării cerebrale prin:
poate ascunde alte afecţiuni severe, cum ar fi • Întreruperea intervenţiei terapeutice
diabetul zaharat (criza hipoglicemică), sincope • aşezarea pacientului În decubit dorsal, sau po-
cardiogene obstructive (stenoză sau insuficienţă zitia de astronaut, cu ridicarea membrelor in-
aortică), tulburări de ritm cardiac (bradicardie, ferioare,
aritmii diverse), sincopa de durere (angor pecto- • îmbogăţirea cu oxigen a aerului inspirat de pa-
ris, infarctul miocardic), bradicardii congenitale, cient (mască cu oxigen, dispozitiv nazal pen-
ateroscleroză, epilepsie. tru oxigen, etc.),
Sincopa vaso-vagală apare frecvent la • controlul şi favorizarea ventilaţiei pulmonare (a
adolescenţi şi copii, la pacienţii fără boli orga- mişcărilor respiratorii şi a tranzitului aerian) prin:
nice, la persoane cu labilitate neuro -vegetativă, • controlul libertăţii căilor aeriene superioare şi
la stress (anxietate, emoţii, insomnii, oboseli). Înlăturarea eventualelor cauze ale obstrucţiei
Se declanşează uneori În poziţie ortostatică. Se respiratorii (căderea limbii, acumulare în fa-
previne prin cunoaşterea şi evitarea factorilor ringe de sânge, puroi, salivă, lichid de
precipitanţi. Nu are tratament specific. vărsătură, etc.),
• Înlăturarea obstacolelor care ar putea limita
Mecanism de producere mişcările respiratorii sau circulaţia cerebrală
(guler, cravată, centură, sutien, etc.),
Hipertonia vagală determină vasodilataţie • activarea circulaţiei şi respiraţiei prin stimu-
şi cardioinhibiţie,care împreună duc la hipo- lare fizică (flagelaţie, aplicaţii reci pe regiunea
tensiune ortostatică posturală care determină la feţei, in halare vapori amoniac, etc.), care acţio
rândul ei o hipoxie-anoxie În formaţiunea reti- nează prin mecanism trigemino-bulbar (ne-
culată bulbo-pontină, cu pierderea consecutivă uronulll din calea senzitiv-trigeminală intră în
a conştienţei, manifestări vegetative şi cardio- compunerea tractului spinal şi mezencefalic),
respiratorii. • asistarea la nevoie a respiraţiei şi aplicarea
manevrelor de resuscitare respiratorie,
• monitorizarea semnelor vitale.
44 ANESTEZIA ÎN MEDICINA DENTARĂ
Instalarea unei linii venoase şi adminis- după care poate părăsi cabinetul.
trarea de soluţii perfuzabile cu medicamente de Tratamentul constă În aşezarea pacientului
susţinere a circulaţiei (vasopresoare) şi res- În decubit dorsal şi dacă revenirea nu se produce
piraţiei (administrare 02' efedrină, cortizon, ara- rapid se instalează o linie venoasă şi se adminis-
mină) În cazuri de sincopă vaso-vagală - trează soluţii perfuzabile (ser fiziologic, Ringersau
fenomen iceberg - poate deveni necesară, aso- glucoză 5% dacă pacientul nu are diabet).
ciată cu solicitarea asistenţei de urgenţă.
Multe medicamente provoacă inducţia en- • calea de administrare (riscul de injectare in-
zimelor metabolizante, reducând astfel durata travasculară se Înregistrează, În ordine des-
efectului anestezic local şi necesitând repetarea crescătoare a frecvenţei, la nervul alveolar
administrării cu riscul supradozării. În grupa me- inferior, mentonier, alveolari superiori şi pos-
dicamentelor inductori enzimatici se află barbi- teriori, infraorbital),
turicele, fen itoi na, tu bercu lostati cele, • rapiditatea injectării,
citostaticele, alcoolul. • vascularizaţiei zonei de anestezie, etc.
Blocanţii histaminici H2 reduc prin com- Formele clinice de manifestare a acciden-
petiţie pentru enzimele oxidative hepatice bio- telor de supradozare diferă În funcţie de canti-
transformarea xilinei. În acest fel, cimetidina, tatea de anestezic local absorbit În circulaţie,
ranitidina, famotidina pot creşte concentraţia xi- toleranţa individuală a pacientului, reactivitatea
Iinei În sânge şi determina accidente de supra- neuropsihică, etc.
doza re. Formele minore se manifestă prin confu-
Acelaşi mecanism de competiţie pentru zie, logoree, dizartrie, greaţă.
proteinele care leagă anestezicele locale acţio Formele medii se manifestă prin cefalee,
nează şi În cazul altor medicamente: beta blo- nistagmus, agitaţie neuropsihică, fasciculaţii
cantele (propranolol), blocantele de calciu musculare şi tremor al feţei şi extremităţilor in-
(verapamil), antiaritmice (chinidina), care, le- ferioare, obnubilare şi torpoare.
gându-se de aceste proteine, fac să crească În formele severe se produc convulsiile to-
fracţiunea liberă (nelegată) a anestezicelor lo- nico-clonice, deprima rea SNC, cardiocirculatorie
cale În plasmă, fapt ce determină manifestări de şi respiratorie, care se complică cu stopul car-
supradozare la dozele uzuale. diocirculator şi respirator.
Astfel, reacţii le adverse ale anestezicelor
locale nu pot fi complet excluse, În ciuda toxi- Tratament
cităţii sistemice scăzute şi a nivelului de sigu-
ranţă crescut. Anestezicele locale folosite În În formele uşoare (minore):
medicina dentară oferă un index terapeutic re- • oprirea administrării anestezicului
lativ crescut (CP dupa administrarea unei doze • monitorizarea semnelor vitale (puls, TA, sa-
terapeutice sunt semnificativ sub pragul toxic turaţie cu oxigen)
minimal). Reacţiile sistemice ale AL implică În • supraveghere clinică timp de o oră În cabinet.
primul rând SNC şi sistemul cardio-vascular,
SNC fiind mai susceptibil la acţiunea sistemică a În formele medii:
AL. Simptomele iniţiale ale toxicităţii induse de • oprirea administrării anestezicului local
anestezie asupra SNC sunt: • plasarea pacientului În poziţie de decubit dor-
• Parestezii ale limbii şi buzelor saI
• Ameţeli • monitorizarea clinică şi instrumentală a
• Uşoara confuzie, urmată frecvent de tulburari funcţiilor vitale
vizuale şi auditive • administrarea de oxigen
• supravegherea pacientului timp de o oră
Semne obiective: Înainte de părăsirea unităţii de tratament.
• Frison
• Contracţii musculare În formele severe:
• Tremor iniţial la muşchii feţei şi părţile distale • oprirea administrării anestezicului local
ale membrelor. • plasarea pacientului În poziţie de decubit dor-
În final apar convulsii generalizate tonico- saI cu extremitatea cefalică În lateropoziţie
clonice. În cazul dozelor suficient de mari de • se asigură protejarea pacientului de loviri,
anestezic local, semnele iniţiale de excitaţie răniri, arsuri, etc., În cazul convulsiilor, cu pier-
sunt urmate de depresia generalizată a SNC. derea conştienţei.
Creşterea rapidă a nivelului circulant al
anestezicului local este un alt mecanism, prin Tratamentul convulsiilor (daCă ele con-
care se poate produce o reacţie de supradozare. tinuă mai mult de 15-20 secunde) constă În:
Acest mecanism se referă la: • aşezarea pacientului În poziţie "de siguranţă"
• concentraţia substanţei anestezice injectate, • i se va pune un obiect moale sub cap
• cantitatea administrată, • se intoduce un obiect moale (batista, com-
presa, pană de cauciuc) Între arcadele dentare În cazul În care pacientul rămâne
pentru a Împiedica muşcarea limbii inconştient, crizele se repetă ca În "status epi-
• Îndepartarea din preajmă a obiectelor ce-i pot lepticus", se stabileşte o linie venoasă, se mon-
provoca răni tează o perfuzie, se administrează diazepam sau
• aspirarea secreţiilor din cavitatea bucală midazolam şi se transferă la o unitate de trata-
• administrare de 02 ment specializat (vezi mai sus).
• tratament specific anticonvulsivant. Thiopen-
tai 100-150 mg. IV, Diazepam 5-20 mg. I.V.
fractionat sau Midazolam 5-10 mg. I.V. Angina pectorală şi infarctul
fracţionat, miocardic
• monitorizarea clinică şi instrumentală a
funcţiilor vitale Inima constituie doar 0,5% din greutatea
• stabilirea unei linii venoase şi instalarea unei corpului, Însă consumă 11 % din oxigenul intro-
perfuzii dus în organism. Reducerea debitului sanguin
• solicitarea unei unităţi de transport speciali- coronarian produce o patologie cardiacă secun-
zată pentru transportul de urgenţă În serviciul dară, denumită cardiopatia ischemică, În care se
de terapie intensivă. cuprind angina pectorală şi infarctul miocardic.
Ca accident general În medicina dentară,
angina pectorală secundară ischemiei coronare,
Convulsiile este determinată de emoţie, durerea la aneste-
zie sau din timpul intervenţiei terapeutice, care
Convulsiile reprezintă Întotdeauna expre- prin descărcări de catecoli cresc consumul mio-
sia clinicăa unei suferinţe cerebrale, determi- cardic de 02' în condiţiile î~ care oferta de oxi-
nată de stări patologice cerebrale (epilepsie), gen rămâne insuficienta. In această situaţie
sau secundare altor cauze: apare durerea cu debut brusc, retrosternal, cu
• tratamentul incorect al sincopei vaso-vagale. iradiere În umărul stâng sau În ambii umeri, de-
Administrarea de medicamente stimulante ale a lungul marginii cubitale a membrului superior
circulaţiei şi respiraţiei Înaintea Îmbunătăţirii stâng şi la nivelul gâtului şi mandibulei. Durerea
circulaţiei şi oxigenării cerebrale, prin mijloa- are caracter constrictiv, "ca o gheară" sau
cele generale, agravează hipoxia cerebrală şi "arsură", de înţepături şi se Însoţeşte de anxie-
preci pită convulsia tate, teama de moarte iminentă; se însoţeşte de
• supradozarea certă a substanţei anestezice lo- senzaţia de lipsă de aer şi de palpitaţii (tulburări
cale. Lidocaina produce convulsii tonico-c1o- de ritm cardiac). Criza are o durată scurtă de câ-
nice la o concentraţie de 7 micrograme/ml. În teva minute (10-15 min.); dacă se prelungeşte
circulaţia cerebrală. peste 20 minute, diagnosticul se modifică În in-
Epilepsia - tulburările neurologice din farct miocardic sau iminenţă de infarct miocar-
epilepsie pot varia de la crize de "petit rnal", dic.
manifestate doar prin absenţe episodice ale
conştienţei, până la accesul de "grand mal", Tratamentul anginei pectorale
manifestat prin contracţii tonico-c1onice ale Tratamentul este de urgenţă, are ca scop
musculaturii trunchiului şi membrelor, care se creşterea fluxului sanguin coronarian şi
se pot repeta şi prelungi În forma complicată scăderea consumului miocardului de 02 şi
de "status epilepticus". constă În 6:
Convulsiile se pot asocia cu pierderea • oprirea intervenţiei dentare
cunoştinţei, vărsături, obstrucţie mecanică a • poziţie declivă (c1inostatică) a fotoliului dentar
căilor respiratorii, relaxare sfincteriană. cu membrele inferioare ridicate uşor peste ori-
zontală ("pat pentru inimă")
Tratamentul general de urgentă • administrare de oxigen 100%
Tratamentul a fost descris la tratamentul • monitorizare puls, TA, saturaţie cu 02
formelor severe ale accidentelor generale de su- • administrarea unui vasodilatator coronarian -
pradozare. După criza de convulsii, dacă pa- nitroglicerină sublingual o tabletă (0,5 mg.)
cientul devine conştient, se va supraveghea timp dacă tensiunea este egală sau peste 100 mm.
de o oră, după care poate părăsi unitatea numai Hg_ Nitroglicerina se poate repeta la intervale
asistat. de 5 minute până la 1-1,5 mg. În total, dacă TA
50 ANESTEZIA ÎN MEDICINA DENTARĂ
• oprirea intervenţiei
• administrare de oxigen 100% Accidentul vascular cerebral
• asigurarea unui acces venos
• administrarea În perfuzie de lichide de sub- Modificările fluxului sanguin cerebral, fie
stituţie şi volemice În care necesarul de glu- prin creşterea bruscă, cu ruperea unui vas (he-
coză şi ser fiziologic este foarte important moragie cerebrală), fie prin reducerea sa (ische-
• administrarea IV de 100-200 mg. de hidrocor- mie) ca În trombozele sau embolii le cerebrale,
tizon determină tulburări ale perfuziei cerebrale, cu
• combaterea hipertermiei prin mijloace fizice- hipoxia şi edemul cerebral consecutive.
intern prin perfuzii de soluţii reci, extern prin Creierul este foarte sensibil la hipoxie;
Împachetări reci deşi reprezintă numai 3% din greutatea corpu-
• susţinerea cordului prin administrare de digi- lui utilizează 20% din oxigenul consumat de or-
tală şi betablocante ganism şi primeşte 15% din debitul sanguin
• monitorizarea permanentă a semnelor vitale cardiac.
• solicitarea asistenţei de urgenţă şi transportul Accidentul ischemie tranzitoriu, În raport
pacientului Într-un serviciu de urgenţă de profil. de gradul şi durata ischemiei, poate avea con-
secinţe minore, cu remisiuneÎn timp, sau poate
apărea infarctul cerebral, cu deficit neurologic
Insuficienta supraren ală acută definitiv. Starea de conştienţă rămâne nemodi-
ficată.
Accidentul reprezintă o complicaţie care
se produce la pacientul cu insuficienţă suprare- Tratamentul presupune Întreruperea ma-
nală primară (boala Addison), sau la pacienţii noperelor terapeutice, administrare de oxigen,
care sunt În tratament de lungă durată cu ste- monitorizarea semnelor vitale, cu indicaţia de
roizi În doze mari care au determinat atrofia cor- consult medical şi tratament de specialitate prin
ticosuprarenală (insuficienţă suprarenală transfer Într-un serviciu de profil.
secundară), În situaţii În care este necesară eli- Compromiterea perfuziei cerebrale prin
berarea unor cantităţi crescute de glucocorticizi embolie cerebrală determină o simptomatologie
endogeni (emoţii, durere, stress, infecţii, trau- În raport cu sediul şi mărimea arterei obstruate;
matisme, etc.). de obicei sunt expuşi bolavii În vârstă, cu o su-
Manifestările clinice constau În obnubi- ferinţă cardiacă (stenoză mitrală, fibrilaţie
Iare severă, dureri În spate, În abdomen cu pseu- atrială, endocardite).
doperitonită şi În membre, hipotensiune, Ictusul embol.ic este precedat de cefalee,
hipoglicemie, vomă. Fără tratament de urgenţă scurtă perioadă de pierdere a cunoştinţei, uneori
simptomele se agravează, survine pierderea convulsii (localizare corticală a emboliei). În em-
cunoştiinţei şi comă . bolia arterei bazilare bolnavul intră de la Înce-
putîn comă şi sucombă În câteva ore. Analgezie - sedare
Conduita terapeutică enunţată mai sus se
asociază cu instalarea unei linii venoase cu tra-
conştientă inhalatorie
tament antiedem (hidrocortizon 200 mg. sau de- cu protoxid de azot - oxigen
xametazonă 8-16 mg. În perfuzie cu glucoză
10%) şi solicitare de transport specializat de
În medicina dentară si
,
urgenţă la o unitate de profil. chirurgia oro-maxilo-facială
Hemoragia cerebrală are de obicei un
debut brusc, cu cefalee severă, greţuri, vertij ce Analgezia-sedarea conştientă constă În
poate evolua cu pierderea cunoştinţei. Se con- reducerea moderată a percepţiei algice şi a ni-
stată pupila midriatică de partea lezată, hipoto· velului de conştienţă cu păstrarea reflexelor de
nia muşchilor obrazului (bolnavul "fumează apărare a libertăţii căilor respiratorii superioare.
pipă"), respiraţie stertoroasă şi, dacă se adaugă Este păstrată capacitatea pacientului de colabo·
respiraţie Cheyne-Stokes, tulburări sfincteriene, rare verbală, de a răspunde satisfăcător la co·
hipotermie, Babinski bilateral, prognosticul este menzi sau stimuli fizici.
totdeauna letal. Această tehnica poate fi realizată pe cale
La tratamentele menţionate mai sus se va inhalatorie, pe cale intravenoasă sau combinată,
susţine respiraţia prin restabilirea libertăţii În funcţie de necesităţi si de locul unde se utili·
căilor respiratorii superioare (aspiraţia zează (ambulator sau condiţii de spitalizare).
secreţiilor traheo-bronşice, administrarea de Se utilizează În procedurile dentare sau
oxigen 100%), eventual respiraţie artificială. Se de chirurgie oro-maxilo-faciaIă, ca supliment
va susţine circulaţia, eventual efectuându-se analgetic si sedativ, asociată anesteziei locale
masaj cardiac, tratamentul puseelor de HTA (fu- acolo unde este necesară; se poate folosi şi izo-
rosemid 1 fiolă IV, nifedipin 5-10 mg. injectat lată, când procedurile nu sunt dureroase şi nu
foarte lent în perfuzie). Obligatoriu se vor moni- necesită anestezie locală, dar sunt dificil de rea-
toriza funcţiile vitale şi se va solicita de urgenţă lizat datorită terenului pacientului (anxietate, in-
transport specializat într-un serviciu de profiL stabilitate emotivă etc).
Analgezia-sedarea conştientă inhalatorie
(analgezia relativă, inhalosedarea) cu protoxid
de azot-oxigen, aşa cum se şi numeşte, foloseşte
administrarea amestecului inhalator cu protoxid
de azot si oxigen, livrat cu ajutorul unor aparate
special construite În acest scop.
Protoxidul de azot
Protoxidul de azot (N20) este singurul gaz
anorganic utilizat ca anestezic. A fost descoperit
de J. Priestleyîn 1772. Calităţile anestezice sunt
raportate de Humphry Davy in 1795. Prima anes-
tezie cu N20 a fost realizată de ~orace Wells În
1844 pentru o extracţie dentară. In 1868 se uti-
lizează protoxidul de azot În amestec cu oxige-
nul pentru anestezia generală.
Se păstrează În butelii de culoare al-
bastră, sub presiune de 53 bari la 20 grade Cel-
sius (440 kPA - 64 psi), conţinând N20 lichid şi
gazos.
54 ANESTEZIA ÎN MEDICINA DENTARĂ
xietăţii şiefect analgeticÎmpiedică creşterea ne- sau când durata intervenţiei se prelungeşte, pu-
cesarului de oxigen şi conduce chiar la scăderea nând la Încercare răbdarea pacientului), când un
lui În ţesuturile mari consumatoare de 02' Între supliment sedativ devine necesar.
care şi miocardul, prevenind astfel agravarea
unor suferinţe preexistente cardiocirculatorii. În C.Sarcina.
Anglia se utilizează un amestec de N20/0 2 În
proporţie de 40% - 60% sub denumirea Entonox Tehnica are contra indicaţii În primul tri-
(Dolonox În SUA) pentru tratamentul durerii mestru de sarcină când are loc organogeneza. În
acute din criza de angor şi din infarctul de mio- trimestrul al doilea nu există nici o contrain-
card . Cardiopatia ischemică, HTA, unele tul- dicaţie, iarÎn trimestrul al treilea există restricţii
burări de ritm cardiac beneficiază astfel de privind utilizarea oricărei tehnici de anestezie şi
administrare de N20/0 2. intervenţii În afara urgenţelor .
Teh nica de seda re-a na 1gezie conştientă
scade semnificativ sau chiar previne descărca O.Reflex de vomă exagerat.
rea de catecolamine prin ridicarea pragului la
durere şi combate stresul În intervenţiile chirur- Inhalo-sedarea poate fi eficientă la pa-
gicale care se pot efectua sub anestezie locore- cienţii cu reflex de vomă exagerat la care sunt
gională. necesare diverse manopere la nivelul cavităţii
Afecţiunile respiratorii. Amestecul inha- orale (amprente, radiografii retroalveolare, etc.)
lator N20/0 2 nu este iritant pe arborele traheo- Un număr important de tratamente şi in-
bronşic şi nu este contraindicat În afecţiuni ale tervenţii de medicină dentară, chirurgie oro-ma-
aparatului respirator, spre deosebire de ames- xilo-facială pot beneficia de administrarea
tecul oxigen -lichide volatile anestezice. Teore- sedării şi analgeziei generale conştiente cu
tic la pacienţii cu BPOC administrarea N20/0 2, cum sunt:
amestecului N20/0 2 face posibilă apneea prin • prepararea cavităţilor,
reducerea presiunii parţiale a C02 şi ameliora - • tratamentul cariilor de colet,
rea oxigenării. Efectul sedativ al administrării de • deschiderea camerei pulpare, tratamente me-
protoxid Înlătură stresul care precipită crizele de canice de canal, permeabilizarea canalelor ra-
astm. diculare,
Afecţiunile hepatice. Insuficienţa hepa- • detartrajul mecanic, chiuretajul subgingival,
tică din ciroza hepatică sau hepatita cronică pot asanarea pungi lor parodontale,
constitui o contraindicaţie În utilizarea tehnicii • şlefuirea dinţilor vitali,
de sedare analgezie intravenoasă din cauza • trepanarea dinţilor vitali, pulpectomii vitale,
potenţialului hepatotoxic al medicamentului şi • extracţia dentară, deschiderea şi drenajul ab-
al metabolizării lor scăzute, cu accentuarea şi ceselor periosoase, chiuretajul alveolar, sutura
prelungirea efectelor generale ale acestora. Pro- plăgi lor de mică amploare, etc.
toxidul nu se metabolizează În organism şi poate
fi administrat fără să interfere funcţia hepatică, Contraindicaţiile tehnicii de sedare anal-
beneficiile tehnicii fiind astfel avantajoase la pa- gezie cu N20/0 2 sunt:
cienţii cu suferinţCl hepatică.
Tulburări neuromotorii/ boala Parkinson Absolute:
etc. Mişcările involuntare fac dificile sau Nu există practic contraindicaţii absolute,
aproape imposibile terapia stomatologică sau cu condiţia să se folosească o concentraţie
intervenţiile chirurgicale oro-maxilo-faciale sub minimă de 02 de 20-25%. Riscuri există numai
anestezie locală la pacientul conştient. Sedarea În cazul folosirii abuzive a N20 sau În cazul ex-
analgezia inhalatorie cu protoxid are astfel in- punerilor cronice.
dicaţii, asociată cu benzodiazepine administrate
intravenos, care asigură În plus controlul Relative:
mişcărilor involuntare printr-un grad de relaxare • Personalitate compulsivă
musculara pe care-l determină. Diazepamul sau, • Claustrofobie: pacienţi ce nu suporta masca
mai frecvent utilizat, midazolamul În adminis- nazală
trare prudentă, titrată intravenos se pot asocia • Copii cu tulburări de comportament, ce nu su-
tehnicii inhalatorii cu N20/0 2 şi pentru efectul portă masca nazală, sau au o atitudine neco-
amnezic pe care-l conferă şiÎn alte situaţii (copii respunzatoare pe fotoliul dentar. Tehnica
inhalo-sedării va eşua dacă copilul se mişcă În Alte debitmetre sunt prevăzute cu un dis-
fotoliul dentar sau plânge (pentru ca În acest play digital de stabilire a procentului de N20 din
caz nu foloseşte respiraţia nazală). amestecul total (cu 02) şi a debitelor pentru fie-
• Afecţiuni psihiatrice care gaz În parte (N 20 şi 02) cu un debit minim
• Afecţiuni respiratorii de natură infecţioasă (si- de 3 litri/minut. Acestea sunt prevăzute cu un
nuzite, bronşite, viroze). Tusea şi respiraţia sistem de alarmă audio şi vizual pentru situaţii
orală fac imposibilă obţinerea unei sedări sa- de dereglare funcţională. Ca şi la alte tipuri de
tisfăcătoare. Există, de asemenea, pericolul debitmetre, În cazul căderii (opririi) oxigenului,
contaminării aparatului anestezic protoxidul este Întrerupt automat şi admis În cir-
• Afecţiuni pulmonare cronice: BPOC, fibroza cuit aer atmosferic.
pulmonară Amestecul gazos este trimis de la debit-
• Obstrucţia nazală cronică prin deviaţii de sept metru, În procentul şi debitul prestabilit, cu aju-
nazal, rinita alergică torul unor tuburi din material plastic la masca
• Talasemia, anemia megaloblastică nazala a pacientului. Masca nazală este
• Narcomanii prevăzută cu o valvă care În timpul utilizării asi-
• Scleroza multiplă gură În inspir gaze proaspete din debitmetru şi
• Bolnavii trataţi cu IMAO În expir eliminarea gazelor direct În atmosferă.
Cupla pentru
crestere rapida Supapa inspir aer
flux gaze ""'----'l;-- - -c:urtun de cuplare
Robinet pentru
flux Oxigen
Buton de urgenţă
pentru Oxigen
Balon
rezervor
Buton robinet
pentru flux Coloana flux
Protoxid de azot Oxigen
Coloana flux
Protoxid
stabili cauza trismusului (asocierea cu disfuncţii miincluşi sau incluşi când va trebui determinată
ale ATM, leziuni traumatice, tumorale sau poziţia rădăcinilor În raport cu canalul mandi-
infecţioase) şi apoi localizarea şi poziţia dintelui bular,
ce va fi extras, iar În final tehnica de extracţie a 5. Examenul radiologic al dintelui ce va fi
acestui dinte, Dinţii În malpoziţii sau incon, extras asigură cele mai precise şi mai detaliate
gruenţa dento-alveolară cu Înghesuire reprezintă informaţii cu privire la dinţi, configuraţia radicu-
o dificultate În poziţionarea corectă a cleştelui şi Iară, procesele periapicale, raporturile cu struc,
de multe ori trebuie ales un cleşte care să se turile anatomice de vecinătate,
adapteze, sau seva apela la un abord chirurgicaL 6. Configuraţia radacinilor. Evaluarea ra-
2. Mobilitatea dinţilor. Preoperator va fi diologică a dintelui contribuie cel mai mult la
apreciată mobilitatea dinţilor, O mobilitate mai aprecierea dificultăţii extracţiei dentare,
mare o Întâlnim În cazul afecţiunilor parodontale Mărimea rădăcinilor, gradul de divergenţă, cur-
severe, Când dintele este foarte mobil ne putem bura acestora, precum şi forma sau numărul lor
aştepta la o extracţie sim plă dar vom fi atenţi la sunt date necesare cu ajutorul cărora vom sta-
Îndepărtarea În totalitate a ţesutului de gra- bili tehnica de extracţie, De asemenea, exame-
nulaţie din alveolă, sângerarea În aceste cazuri nul atent al radiografiilor poate indica densitatea
fiind mai mare până la Îndepărtarea În totalitate osului Înconjurător dintelui ce va fi extras. Osul
a acestui ţesut granulativ nespecific' Dintele cu mai radiotransparent este probabil mai puţin
mobilitate mai mică decât cea normală va fi exa- dens astfel că extracţia va fi mai uşoară, Osul
minat cu atenţie pentru a determina prezenţa hi- opac indică o densitate mai crescută cu tendinţă
percementozei sau a anchilozei dento-alveolare, de osteită condensantă sau alte procese de tip
Anchiloza poate fi Întâlnită frecvent la dinţii de- scleros ce vor face extracţia mai dificilă.
vitali la care tratamentul endodontic s-a făcut cu 7. Raportul dinţilor temporari cu fol.iculii
mult timp Înainte de extracţie, In cazurile de an- dinţilor permanenţi. Clinic, dar mai ales radio-
chiloză sau hipercementoză este bine să se re- grafic, trebuie apreciate rapoartele dintelui tem-
curgă de la Început la tehnicile speciale de porar cu foliculul dintelui permanent pentru a se
extracţie (alveolotomie, separarea rădăcinilor), putea aprecia dacă acesta există (În caz contrar
3. Gradul de distrucţie coronara. Aprecie, se va menţine dintele temporar pe arcadă) sau
rea clinică va fi legată de prezenţa cariilorÎntinse dacă foliculul poate fi lezat sau chiar smuls În
sau a obturaţiilor voluminoase, Dacă procesul timpul extracţiei.
carios a distrus părţi importante din coroana
dentară, există o mare probabilitate de fractură
Pregătiri preextracţionale
a acesteia În timpul extracţiei dentare, Similar,
prezenţa unor restauraţii mari de amalgam va
duce la scăderea rezistenţei coronare În timpul În general extracţia dentară este o inter·
extracţiei, producându-se fractura obturaţiei şi venţie programată, Dacă este cazul, se reco-
implicit a coroanei dentare, In aceste două mandă mai Întâi detartrajul sau/şi tratamentul
situaţii este esenţial să se aplice cleştele cât mai dinţilor cu gangrenă pulpară Într-o şedinţă an-
apical posibil astfel Încât să prindă partea radi- terioară celei pentru extracţia dentară, pentru a
culară a dintelui, De asemenea vom evalua sta- limita expunerea septică a plăgii postextracţio
rea dinţilor vecini, iar dacă aceştia prezintă nale 1, Pacientului i se va explica pe înţelesu 1să u
obturaţii Întinse sau o mobilitate de gradul 1/11 necesitatea extracţiei şi i se vor prezenta riscu-
vom folosi cu atenţie deosebită elevatorul astfel rile legate de complicaţiile postextracţionale,
Încât acesta să nu se sprijine sub nici o formă pe Înainte de extracţia dentară, se recomandă
dinţii vecini, clătirea gurii cu soluţii antiseptice (pe bază de
4. Relaţia cu structurile vecine. Atunci clorh exid i nă),
când se practică extracţia dinţilor cu raport si- Instrumentele de extracţie şi câmpul pe
nuzal este preferabilă o separare a rădăcinilor şi care stau acestea trebuie să fie sterile. Medicul
apoi extracţia separată a acestora, adică o ex- se va spăla pe mâini folosind substanţe anti-
tracţie cât mai puţin traumatizantă, având În ve, septice şi dezinfectante specifice unei manopere
dere că de cele mai multe ori Între rădăcina chirurgicale, şi de asemenea va purta mânuşi de
dentară şi podeaua sinusului maxilar există doar protecţie; pentru extracţiile simple nu este obli-
un strat subţire de os, Pentru arcada inferioară, gatorie folosirea mânuşi lor chirurgicale sterile.
probleme apar la extracţia molarilor de minte se- Extracţiile complicate sau cele care se complică
pe parcurs şi necesită crearea de lambouri şi tre- Instrumentarul pentru ex-
panări osoase vor cere o ţinută chirurgicală
(halat steril, mască, mănuşi sterile pentru medic
tractie
,
şi asistentă) şi un câmp steril pe pacient care să Pentru extracţia dentară, În mod uzual,
prevină infectarea plăgii. Instrumentarul va fi sunt necesare sindesmotoame, elevatoare şi
ales În funcţie de tipul extracţiei. cleşti de extracţie.
Poziţia pacientului va fi şezândă În scau- Sindesmotoamele sunt instrumente for-
nul stomatologic, cu capul fixat pe tetieră. Din mate dintr-un mâner şi o parte activă. Partea
considerente de ergonomie, pentru extracţia activă are forme diferite; este formată dintr-o
dinţilor inferiori, se recomandă poziţionarea lamă foarte subţire şi tăioasă, care seamănă cu
spătarului scaunului stomatologic cât mai un elevator şi care se insinuează Între dinte şi
aproape de vertical, iar Înălţimea va fi reglată În marginea gingivală, la colet, apoi Între rădăcină
aşa fel Încât extremitatea cefalică a pacientului şi alveolă, secţionând ligamentul alveolo-dentar
să fie situată la nivelul coatelor medicului. Pen- cît mai apical. Cu ajutorul acestora, se realizează
tru extracţiile dinţilor superiori, scaunul va fi ri - prima etapă a extracţiei, şi anume sindesmoto-
dicat, spătarul scaunului se va fixa În poziţie mia (secţionarea ligamentelor alveolo-dentare
oblică, iar pacientul va avea capul În uşoară ex- superficiale). În practică, de multe ori se folosesc
tensie. În cazul extracţiilor efectuate cu aneste· elevatoarele, pentru sindesmotomie asociată cu
zie generală, pacientul se aşează În decubit manopere preliminare de dilatare a alveolei den-
dorsal pe masa de operaţie, cu capul rotat de tare (Fig. 2.1).
partea pe care se practică extracţia pentru a avea
vizibilitate şi a preveni căderea fragmentelor de Elevatoarele sunt instrumente
dinte, os, secreţiilor În faringe. asemănătoare sindesmotoamelor, Însă lama
Poziţia medicului. Pentru extracţiile den - este mult mai robustă. Lama poate avea formă
tare la pacientul aşezat pe scaunul stomatolo- de jgheab (cea mai folosită) sau În "vârf de
gic, medicul va sta de regulă În dreapta lance". Elevatoarele pot fi drepte - cu partea
pacientului şi În faţă ("În poziţia de la ora activă În prelungirea mânerului - folosite În ge-
două"). Cu mâna stângă va menţine maxilarul neral pentru dinţii maxilari, sau pot fi curbe - cu
sau mandibula, iar cu mâna dreaptă va efectua partea activă formând un unghi faţă de mâner-
manoperele de extracţie. Ca excepţie, În cazul folosite În general pentru extracţia di nţilor man-
extracţiei dinţilor de pe hemiarcada inferioară dibulari. Elevatoarele curbe sunt perechi, feţele
dreaptă, medicul va sta lateral de pacient şi uşor lor active privind În oglindă şi fiind active late-
În spatele acestuia ("În poziţia de la ora patru"). ral. Elevatorul "picior de ciută" este activ frontal
Cu mâna stângă va menţine mandibula (dinspre şi este uneori folosit la extracţia resturilor radi-
partea stângă a pacientului), iar cu mâna culare. Elevatorul Lecluse sau "În limbă de crap"
dreaptă va efectua manoperele de extracţie . În este indicatÎn extracţia molarilor de minte infe-
cazul În care pacientul este culcat pe masa de riori cu rădăcini curbe (Fig. 2.2).
operaţie, medicul va sta pe partea care conferă
cel mai bun acces, iar ajutorul pe parte opusă. Cleştii sunt instrumente de o mare varie-
tate, În funcţie de forma şi poziţia dinţilor. Cleştii
de extracţie sunt alcătuiţi din mîner şi partea
activă (fălcile) şi au o serie de caracteristici care
Îi di
Figura 2.2. Diferite tipuri de elevatoare: a - elevator drept; b - elevatoare curbe, pereche
(stânga/dreapta); c - elevator În "picior de ciutct"; d - elevatoare curbe cu "vârf de lance" -
pereche (stânga/dreapta); e - elevator Lecluse.
• fctlcile sunt În prelungirea mÎnerului sau para- • fctlcile au partea activct cu striaţii pentru o priză
lel cu acesta pentru dinţii de la maxilar cît mai fermă asupra dintelui şi prevenirea de-
• fctlcile fac un unghi drept sau obtuz cu mânerul rapajelor.
pentru dinţii mandibulari (leştii de extracţie au un anumit design
• cleştii drepţi pentru maxilar sunt utili În zona pentru un dinte sau un grup de dinţi. Astfel, er-
anterioară (frontală), cei "În baionetă" pentru gonomia aplicării cleştelui este maximă, iar di-
dinţii posteriori (cu cît sunt mai cudaţi, cu atît mensiunea fălcilor corespunde diametrului la
sunt pentru o zonă mai distală) colet al dintelui, respectând astfel conformaţia
• cleştii cu fălci rotunde sunt pentru dinţi mono- lui anatomică; nu se va folosi un cleşte neadec-
radiculari vat, deoarece priza este instabilă, crescând ris-
• cleştii cu fălci prevăzute cu pinteni sunt pen- cul complicaţiilor (Fig. 2.3, 2.4).
tru dinţi pluriradiculari lnstrumentarul ajutl1tor extracţiei este fo-
• cleştii pentru molarii maxilari sunt pereche losit de obicei la crearea accesului la o rădăcină
stînga-dreapta, cu excepţia celor folosiţi pentru rămasă intraosos sau la separarea rădăcinilor
molarul trei, unde existct un singur cleşte unui dinte pluriradicular. Depărtătoarele, bistu-
• cleştii pentru molarii mandibulari pot fi îndoiţi riele şi decolatoarele se folosesc pentru crearea
pe muchie; cleştii Îndoiţi pe lat sunt folosiţi la lambourilor muco-periostale care evidenţiază co-
pacienţii cu deschiderea arcadelor dentare li- letul dinţilor, furcaţia radicularct şi corticalele
mitată sau, mai frecvent, pentru molarul trei osoase, permiţând manopere de degajare a
Figura 2.5. Instrumentar ajutiltor extracţiei, cu sau fără alveolotomie: a - bisturiu (mâner #3 şi
lamă #15); b - decolatoare; c - chiurete alveolare de diferite dimensiuni; d - pensă Gouge; e - port-
ac; f - fir de sutură; g - pensă chirurgicală cu dinţi; h - forfecuţă de plastie, curbă; i - foarfecă pen-
tru secţionarea firelor de suturil.
Figura 2.9. Folosirea sindesmotomului În Figura 2.10. Modul de luxa re a dinţilor su-
contextul extracţiei molarului unu inferior. periori folosind elevatorul drepL
Figura 2.11. Modul de luxare a dinţilor inferiori, folosind elevatoare le curbe (pereche).
74 EXTRACTIA
, DENTARĂ
Figura 2.13. Aplicarea cleştelui pentru ex- Figura 2.14. Aplicarea cleştelui pentru ex-
tracţia caninilor superiori. tracţia primilor premolari superiori.
76 . DENTARĂ
EXTRACTIA
Molarul 2 superior
Morfologia molarului doi este similară cu
Figura 2.15. Aplicarea cleştelui pentru ex- cea a molarului unu maxilar, Însă rădăcinile sunt
tracţia primilor molari superiori. mai scurte şi mai puţin divergente, dintele fiind
extras mai uşor, folosind aceeaşi tehnică des-
crisă pentru primul molar maxilar.
Anestezia locală:
• vestibular: anestezie la tuberozitate sau anes-
tezie plexală la nivelul molarului doi;
• palatinal: anestezie la gaura palatină mare.
Instrumentarul este similar celui utilizat
pentru extracţia molarului unu superior.
Molarul de minte superior
(erupt pe arcadă)
Anestezia locală:
• vestibular: anestezie la tuberozitate sau
plexală la nivelul molarului trei;
• palatinal: anestezie la gaura palatină mare.
Molarul trei maxilar erupt are de obicei
rădăcini conice şi este extras cu cleştele special
pentru molari de minte superiori. De obicei, din-
tele este eliberat uşor din alveolă, deoarece osul
vestibular este subţire, iar rădăcinile pot fi fu-
zionate. Atunci când molarul trei superior pre-
zintă rădăcini divergente sau recurbate,
bascularea vestibulo-palatinală se va practica
prin mişcări de amplitudine redusă, pentru a
evita fracturarea rădăcinilor efilate sau a tube-
rozităţii maxilare (Fig. 2.16).
Deseori molarul trei erupt poate fi extras
doar cu ajutorul elevatoarelor, atunci când pre-
zintă o singură rădăcină, de formă conică. Se
poate folosi În acest scop elevatorul drept, sau Figura 2.16. Aplicarea cleştelui pentru ex-
cel curb, cu partea activă orientată spre distal. tracţia molari lor de minte superiori.
Vârful elevatorului se va insera Între molarul doi
şi cel de minte, şi printr-o mişcare de rotaţie, se
va luxa şi extrage dintele spre În jos şi posterior.
Este foarte important un control perfect al
direcţiei şi forţei mişcării elevatorului, pentru a
nu Împinge dintele În sinusul maxilar şi pentru a
evita fractura tuberozităţii maxilare (Fig. 2.17).
Statistic, şcoala germană arată că inci-
denţa fracturilor de tuberozitate este mai mică
atunci când este folosit elevatorul curb pentru
extracţia molarilor de minte superiori.
Figura 2.18. Aplicarea cleşte lui pentru a - extracţia incisivi lor inferiori; b - extracţia caninilor inferiori,
Extractia
, resturilor radiculare Extraepa CU cleştele
La nivelul alveolei dentare poate să fie
de rădăcini
prezentă doar rădăcina dentară, partea Extracţia cu cleştele de rădăcini este indi-
coronară a dintelui fiind distrusă prin procese cată În următoarele situaţii:
carioase extinse, traumatisme sau În • partea extraalveolară a rădăcinii este suficient
cursul extracţiei dentare. de Înaltă şi de rezistentă pentru o bună adap-
În această situaţie, nu se mai pot practica tare a cleştelui de rădăcini;
tehnicile uzuale de extracţie, fiind necesară folo- • rădăcina dentară este situată sub limita pro-
sirea unor metode speciale, În funcţie de situaţia cesului alveolar, Însă se poate practica un şanţ
clinică . Aceste tehnici de extracţie presupun În pericervical cu instrumentar rotativ, pentru a
majoritatea cazu ri lor expu nerea corticalei vesti- permite o bună adaptare a cleştelui de
bulare prin realizarea de lambouri mucoperios- rădăcini.
tale şi sacrificarea unei cantităţi minime de os de Este necesară o uşoară decolare a gingivo-
la nivelul corticalei. mucoasei de la nivelul coletului dentar cu ajuto-
Rădăcinile dentare pot fi extrase prin rul sindesmotomului sau a decolatorului, apoi se
următoarele tehnici: aplică cleştele pentru rădăcini (fie superior, fie
• extracţia cu cleştele de rădăcini; inferior, În funcţie de localizarea rădăcinii ce va fi
• extracţia cu ajutorul elevatoare lor; extrasă), cât mai apical (Fig. 2.25).
• extracţia prin alveolotomie. Luxaţia se realizează prin lllişcări de bas-
culare vestibulo-orală, la care se pot asocia
rotaţia În ax dacă rădăcinile sunt drepte, fără re-
curbări sau bifurcaţii. După luxare, rădăcina se
extrage prin mişcări de tracţiune În ax. În cazul
rădăcinilor dinţilor pluriradiculari, cleştele va fi
aplicat după ce se va practica mai Întâi separaţia Extracţia rădăcinilor dentare
radiculară.
Extracţia-rezecţie (descriSă de Witzeb este
cu ajutorul elevatoarelor
o variantă de extracţie cu cleştele care presupune Este indicată În cazul În care rădăcinile
aplicarea acestuia pe creasta alveolară, atunci dentare prezintă pierdere de substanţă impor-
când pătrunderea fălcilor În spaţiul parodontal tantă, astfel Încât nu se mai poate realiza adap-
nu este posibilă - astfel, se extrage dintele Îm- tarea corectă a cleştelui de rădăcini.
preună cu un mic fragment de corticală osoasă Se prinde elevatorul În palmă, cu indexul
(cel cuprins Între fălcile cleşte lui). Se practică În aplicat de-a lungul tijei, pentru a limita partea
situaţiile cu anchiloză dento-alveolară severă, la activă a elavatorului şi pentru a asigura un
care ar fi oricum necesară alveolotomia, cu sa- control mai bun al mişcării. Lama elevatorului se
crificiu de substanţă osoasă. Este adeseori nece- aşează cu partea concavă spre rădăcină şi cu
sară crearea prealabilă a unui lambou "plic". faţa convexă spre osul alveolar (Fig. 2.26).
Decolarea gingivo-mucoasei vestibulare permite După ce vârful elevatorului a pătruns su-
aplicarea fălcii vestibulare a cle~telui ~este ~e ficient de adânc Între ~eretele alveolar ~i
retele alveolar, dintele fiind Îndepărtat cu frag- rădăcină (prin mişcări de presiune şi chiar
mentul de os cortica!. Aplicarea acestei metode uşoare mişcări de rotaţie), se exercită mişcări de
este posibilă mai ales la arcada superioară sau basculare şi rotaţie având punctul de sprijin pe
la premolarii inferiori, acolo unde corticala vesti- marginea alveolei.
bulară este relativ subţire. Metoda va fi folosită Pe măsură ce se obţine luxaţia rădăcinii,
cu precauţie deoarece implică sacrificarea unei se va insera elevatorul cât mai profund, pentru a
părţi din corticala vestibulară, ducând la apariţia Îndepărta rădăcina din alveolă prin mecanism
unui defect osos postextracţional semnificativ. de pârghie.
Având În vedere conceptele actuale de reabilitare În cursul extracţiei rădăcinilor dentare ale
orală implanto-protetciă această metodă nu mai molarilor şi premolarilor superiori, forţele de
este folosită astăzi, când "ostectomia" este diri- presiune vor fi reduse, pentru a nu perfora pe-
jată şi nu "Ia Întâmplare". retele sinusal cu Împingerea rădăcinilorÎn sinus.
Figura 2.25. Reprezentare schematică ex- Figura 2.26. Reprezentare schematică ex-
tracţiei resturilor radiculare cu cleştele de tracţieiresturilor radiculare cu elevatorul drept.
rădăcini .
84 . D ENTARĂ
EXTRACTIA
Uneori este necesară realizarea unui şanţ ovariantă a acestei tehnici este de a crea
În osul alveolar (cu freze de os, tip Lindemann), cu instrumentar rotativ (turbina) un mic orificiu
la limita dinte-os, care să permită insinuarea sau şanţ În peretele lateral al rădăcinii ce ur-
elevatorului (Fig. 2.27). mează a fi extrase, urmând ca extracţia să se
facă folosind elevatorul curb, ascuţit (Fig. 2.28).
Figura 2.27. Practicarea unui şanţÎn ţesutul dentar, care să permită insinuarea elevatorului.
figura 2.28. Practicarea unui şanţ În osu\ a\\leo\ar, care să permită insinuarea e\e\latmu\ui.
Extractia
• resturilor radiculare
tica rezecţia acestui sept (cu pensa ciupitoare de
os Gouge, sau cu instrumentar rotativ), care va
mici, situate profund În alveolă permite un acces suficient pentru extracţia res -
În cazul În care restul radicular poate fi vi- tului cu ajutorul elevatorului. Uneori, dacă o
zualizat pe fundul alveolei, se poate Încerca in- rădăcină a fost Îndepărtată, este posibil ca res-
sinuarea unui elevator fin între rădăcină şi tul radicular restant să fie îndepărtat prin al-
peretele alveolar (Fig. 2.29). veola dentară rămasă goală, odată cu rezecarea
La nevoie, se poate crea cu instrumentar septului interdentar ("trans-septal") (Fig. 2.30).
rotativ (freză sferică mică sau Lindemann) un Dacă restul radicular este luxat şi se
şanţ În peretele alveolar, care să creeze un poate vizuaHza orificiul canalului radicular se
spaţiu suficient pentru inserarea elevatorului, poate folosi pentru extracţie un ac Hedstrom
aşa cum a fost descris şi pentru extracţia cu ele- care se angajează În canal prin Înfiletare, după
vatorul a resturilor radiculare. care va fi tracţionat În ax (Fig. 2.31).
În cazul dinţilor pluriradiculari, dacă este Dacă metodele descrise nu permit ex-
prezent un sept interradicular care nu permite tracţia restului radicular restant, se recurge la
extracţia respectivului fragment, se poate prac- alveolotomie.
Figura 2.30. Extracţia "trans-septaIă" a resturilor Figura 2.31. a resturilor radiculare pro-
radiculare profunde ale dinţilor pluriradiculari. funde cu ajutorul unui ac Hedstrom.
86 EXTRACTIA
. DENTARĂ
Figura 2.34. Alveolotomia prin abord periapical, cu crearea unei ferestre osoase în corticală şi
îndepărtarea restului radicular: a - prin alveolă; b - prin fereastra osoasă creată,
Extracţiape cale alveolară Aceste rădăcini vor fi extrase pe cale al-
veolară înaltă (tehnica Wassmundt) (Fig. 2.35):
înaltă (Tehnica Wassm undt) • se realizează un lambou trapezoidal, prin tra-
pentru resturile radiculare sarea a două incizii de descărcare, oblic diver-
împinse sub mucoasa gente, mezial şi distal de alveola dentară.
• se decolează lamboul mucoperiostal, expu -
sinusală nându-se corticala vestibulară.
• se rezecă tabla osoasă vestibulară cu pensa
Uneori, în timpul extracţiei r ă dăcinilor ciupitoare de os sau cu instrumentar rotativ,
premolarilor sau molari lor superiori cu elevato- până se descoperă restul radicular.
rul, când podeaua sinusală este subţire sau ab- • se îndepărtează restul radicular cu o pensă sau
sentă, rădăcina poate fi împinsă submucos în cu o ch i uretă.
cavitatea si nusală. • se repoziţionează lamboul mucoperiostal şi se
suturează .
Figura 2.35. Îndepărtarea resturilor radiculare intrasinuzale pe cale alveolară înaltă (metoda Wassmundt).
90 EXTRACTIA DENTARĂ
,
Figura 2.37. a - plagă a spaţiului laterofaringian prin deraparea elevatorului în timpul extracţiei
molarului de minte inferior. b - sutura plăgii,
Fractura mandibulei
Fractura mandibulei este un accident rar,
asociat aproape exclusiv cu extracţia sau odon-
tectomia molarului de minte inferior. Examenul
clinic şi radiologic poate evidenţia elemente care
să constituie factori de risc pentru fractura man-
dibulei: incluzia profundă a molarului de minte
inferior, atrofia accentuată a mandibulei, pre-
zenţa unor procese patologice la nivelul mandi-
Figura 2.38. Fractura tuberozităţii maxilare În bulei (chist folicular, osteomielită etc.) ce pot
timpul extracţiei molarului de minte superior. favoriza producerea unei fracturi În os patologic.
,.,
Este contraindicată folosirea elevatorului 5. Impingerea dinţilorÎn
Lecluse pentru extracţia unui molar de minte in-
ferior cu rădăcini drepte, deoarece poate fi fa-
spaţiile perimaxilare
vorizată producerea unei fracturi de unghi Se produce prin aplicarea unor forţe exa-
mandibular. gerate, necontrolate, care duc la perforarea
Dacă se produce fractura mandibulei, se structurilor osoase adiacente şi Îm pingerea din-
finalizează extracţia dentară (daCă este posibil), telui, sau a unui fragment dentar În spaţiile pe-
iar atitudinea terapeutică este similară oricărei rimaxilare.
fracturi a unghiului mandibular. Se va reduce Dacă accidentul s-a produs, pacientul va fi
fractura şi se va aplica tratamentul de urgenţă informat despre acest lucru şi se va adopta o ati-
specific fracturilor de mandibulă, pacientul fiind tudine terapeutică specifică, În funcţie de
trimis de urgenţă Într-o clinică de chirurgie oro- situaţia clinică.
maxilo-facială (Fig. 2.39).
Împingerea molarului de minte superior În
spaţiul pterigomaxilar
4. Accidente sinusale Molarii trei superiori pot fi Împinşi distal,
pătrunzând În spaţiul infratemporal, dacă se
Condiţiile anatomice şi procesele resorb- aplică manevre energice cu elevatorul, fără a di-
tive periradiculare de la nivelul premolarilor şi rija direcţia de aplicare a forţei. Se recomandă
molarilor superiori favorizează apariţia acciden- aplicarea distal de molarul trei a unei presiuni
telor sinusale care constau În : digitale a operatorului, pentru a evita acest inci-
• deschiderea sinusului maxilar. dent. Se asociază adesea cu fractura tubero-
• Împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală zităţii maxilare. Dintele este situat Între lama
sau În plină cavitate sinusală (Fig. 2.40). laterală pterigoidiană şi m. pterigoidian extern.
Diagnosticul şi tratamentul accidentelor Uneori, dintele se situează imediat medial de
sinusale sunt descrise În capitolul "Afecţiuni de ramul mandibular, producând tulburări ale des-
origine dentară ale sinusului maxilar". chiderii cavităţii orale. Prin pătrunderea de res-
turi dentareÎn fosa infratemporală, există riscul
unor complicaţii septice severe, cum ar fi abce-
sul spaţiului infratemporal sau chiar flegmonul
hemifacial.
Dacă accidentul se produce, se va Încerca
imediat Îndepărtarea dintelui pătruns În părţile
moi profunde, dacă acest lucru este posibil.
Uneori hemoragia datorată lezării plexului venos
pterigoidian va Împiedica rezolvarea imediată a
acestui accident. Explorarea chirurgicală şi
Îndepărtarea dintelui se va face în servicii de chi-
rurgie oro - maxilo-faciaIă, după investigaţii ra -
diologice prin care să se identifice poziţia exactă
a dintelui.
Ra dio terapia
Efectele radiaţiilor ionizante nu sunt limi-
tate la ţesutul tumoral, ci se manifestă şi În ţesu
turi normale, Mucoasa orală are o rată de
turn-over crescută, fiind deci extrem de radio-
sensibilă, Modificările acute constau În muco-
zită, eritem, xerostomie etc, Modificările cronice
sunt ireversibile şi constau În fibroză, vasculită
obliterativă, răspuns imun diminuat Vindecarea
plăgilor orale la aceşti pacienţi este Încetinită şi
riscul de infecţie este crescut Prin diminuarea
răspunsului imun nespecific mediat celular şi
depresia medulară la pacienţii iradiaţi În alte re-
giuni ale organismului, şi aceşti pacienţi sunt
expuşi aceloraşi riscuri,
Vârsta
Este binecunoscut faptul că pacienţii ti-
neri au o vindecare bună, iar la cei În vârstă vin-
decarea este deficitară, datorită depresiei imune
specifice vârstei, malnutriţiei şi a bolilor gene-
ra le asociate,
Referinţe bibliografice
1. Popescu V (ed): Chirurgie buco-maxilo-facial~. Edi - 4. Horch HH : Praxis der Zahnheilkunde. Zahnărztliche
tura didactic~ şi pedagogică, Bucureşti, 1967 Chirurgie. Urban und Schwarzenberg, Munchen, Wien,
2. Burlibaşa C(ed): Chirurgie Oral~ şi Maxilofacial~. Baltimore, 1989
Editura Medical~, Bucureşti, 1995 5. Laskin D.: Oral and Maxillofacial Surgery, voI. 2.
3. G~nuţ~ N., Bucur Al. şi colab.: Chirurgie oro-maxilo- Mosby, 1985
facial~ voI. II, Ed. Naţional, Bucureşti
Patologia erupţiei
dentare
Alexandru Bucur, Manuela Popescu, Octavian Dincă
106 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
1. Etapa preeruptivă
Iniţiere Începutul
Coroana complet I Erupţie
I
(ani) (ani)
Mandibula
Incisiv central 5-5,25 luni i.u. 3-4luni 4-5 6-7
Incisiv lateral 5-5,25 luni Lu. 3-4luni 4-5 7-8
Canin 5,5-6 luni i.u_ 4-5 luni 6-7 9-11
Primul premolar naştere 1,75-2 ani 5-6 10-12
Al doilea premolar 7,5-8 luni 2,25-2,5 ani 6-7 11-12
Primul molar 3,5-4 lun i i.u. naştere 2,5-3 6-7
Al doilea molar 8,5-9 luni 2,5-3ani 7-8 11-13
Al treilea molar 3,5-4 ani 8-10 ani 12-16 17-25
Maxilar
Incisiv central 5-5,25 luni i.u. 3-4 luni 4-5 7-8
Incisiv lateral 5-5,25 luni i.u_ 11luni 4-5 8-9
Canin 5,5-6 lun i i.u. 4-5 luni 6-7 11-12
Primul premolar naştere 1,25-1,75 ani 5-6 10-11
Al doilea premolar 7,25-8 luni 2-2,5 ani 6-7 10-12
Primul molar 3,5-4 luni Lu. naştere 2,5-3 6-7
Al doilea molar 8,5-9 luni 2,5 -3ani 7-8 12-13
Al treilea molar 3,5-4 ani 7-9 ani 12-16 17-25
110 . DENTARE
PATOLOGIA ERUPTIEI
Figura 3.3.
Despicătură
labio-maxilo-pa la-
tină bilaterală,
malpoziţii ale
dinţilor temporari
şi permanenţi la ni-
velul zonei frontale
superioare
(incluzii, ectopii,
rotaţii, dinţi supra-
numerari).
(cazuistica Dr. M.
Popescu)
112 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
Figura 3.5. Anodonţii multiple: 14,15,24,25, Reincluzia 55,85 În absenţa corespondenţi lor
permanenţi. (cazuistica Or. M, Popescu)
• poate fi lezat mugurele dintelui permanent co- de poliadenopatie, hipersalivaţie şi halenă fetidă.
respunzător; Febra şi starea generală alterată completează ta-
• accesul la molarul În reincluzie poate fi limitat bloul clinic.
de Înclinarea dinţilor vecini, datorită absenţei Foliculita expulsivă (Cap de Pont):
punctelor de contact, făcând necesară inter- Afecţiune rară ce se caracterizează prin prezenţa
venţia prin alveolotomie. fenomenelor inflamatorii gingivale asociate cu
Adaptarea tehnicii de extracţie la condiţiile ulceraţii atone prin care se exteriorizează dinţi
specifice reincluziei dentare elimină riscul unor temporari incomplet formaţi, mobili, cu coroane
pierderi mari de substanţă osoasă alveolară, ce malformate şi nemineralizate, dinţi care se ex-
ar periclita evoluţia dintelui succesional. pulzează spontan, realizând tabloul clinic al fo-
Reincluzia molarilortemporari poate apare liculitei Cap de Pont.
şi În cazul ageneziei mugurilor premolarilor doi Erupţia dinţilor temporari poate produce
corespunzători. Şi această situaţie impune ex- pe lângă aceste complicaţii infecţioase locale şi
tracţia molarului temporar respectiv deoarece, o serie de accidente regionale sau generale. În
prin reîntoarcerea În procesul alveolar, dintele erupţia sa, dintele poate determina o serie de fe-
produce o resorbţie osoasă care, cu cât extracţia nomene reflexe vasomotorii, secretorii, simpa-
este amânată, cu atât avansează, periclitând mor- tico-parasimpatice şi trigeminale care determină
fologia alveolară. Decizia ulterioară de aplicare a accidente regionale:
unui im plant este, astfel, mult Îngreunată. • hipersecreţie salivară şi nazală;
În cazul efectuării extracţiei dintelui În • fotofobie;
reincluzie, este foarte importantă menţinerea • congestie facială;
spaţiului pe arcadă, fie până la erupţia premo- • hiperemie conjunctivală;
larului, fie, dacă premolarul este absent prin • coreză;
agenezie, până la adoptarea soluţiei terapeutice: • herpes, etc.
tratament ortodontic de Închidere a breşei sau Accidentele generale se datoresc În prin -
reconstrucţie implanto - protetică. cipal complicaţiilor infecţioase şi pot determina:
• tulburări nervoase (agitaţie, convulsii);
Tulburări asociate erupţiei • tulburări digestive (anorexie, diaree, vărsături);
• tulburări respiratorii;
dinţilor temporari • stări de (sub)febrilitate;
totală
osoasă~
Incluzie ~ parţială
~ mucoasă~
totală
parţială
Există foarte multe clasificări ale incluziei rite şi gingivo-stomatite);
molarului de minte, având in vedere diversitatea • prezenţa unor fistule cronice, fără răspuns te-
situţiilor clinice şi radiologice care se pot Întâlni rapeutic;
la acest nivel. Acestea vor fi expuse În subcapi- • la inspecţie şi palpare se poate constata vesti-
toiul rezervat molarului de minte. bular sau oral, o deformare de consistenţă
Multitudinea de forme clinice ale incluziei dură care ar putea fi sediul dintelui inclus (de-
dentare perm ite clasificarea după următoarele formaţii osoase).
trei criterii: Semnelor clinice menţionate li se poate
După criteriul morfologic, se descriu: adăuga simptomatologia dată de fenomenele
• dinţi incluşi cu anomalii de formă ale coroanei patologice secundare declanşate uneori de dinţii
şi rădăcinii; incluşi. Incluzia dentară poate determina acci-
• dinţi incluşi cu angulaţie corono-radiculară; dente şi complicaţii cu manifestări clinice extrem
• incluzii ale dinţilor permanenţi, temporari sau de variate, unele foarte asemănătoare cu cele
supranumerari; produse de tulburările de erupţie dentară.
• anchiloze dentare ale dinţilor neerupţi.
După criteriul topografic, incluziile pot fi: Examene complementare În incluzia
• incluzii dentare intraosoase;
dentară
• incluzii dentare submucoase;
• incluzii dentare simetrice sau asimetrice. Pentru stabilirea diagnosticului de inclu-
După criteriul etiologie, se descriu: zie dentară, examenul radiologic este indispen-
• incluzie dentară de cauză locală; sabil, acesta aducând elemente deosebit de
• incluzie dentară de cauză generală. utile. De altfel, după cum precizam, incluzia
este, În multe cazuri, descoperită întâmplător,
cel mai frecvent cu ocazia efectuării unei radio-
Semnele clinice şi diagnosticul grafii de ansamblu a aparatului dento-maxilar,
incluziei dentare ortopantomograma.
Principalele date privind incluzia dentară
În funcţie de tipul dintelui inclus simpto- sunt furnizate de investigaţia radiologică:
matologia incluziei dentare este sau nu speci- • existenţa dintelui inclus;
fică. De cele mai multe ori, semnele clinice ale • poziţia dintelui inclus;
incluziei dentare trec neobservate pentru indivi- • adâncimea incluziei şi direcţia axului dintelui
dul respectiv şi familia acestuia, uneori chiar şi inclus;
pentru medic. Fie se exteriorizează prin fenome- • morfologia coronară şi radiculară;
nele patologice secundare pe care le • raporturile cu dinţii vecini;
declanşează, fie incluzia este descoperită acci- • raporturile cu structurile anatomice Învecinate:
dental, cu ocazia unui examen radiologic al re- sinusul maxilar, fosele nazale, canalul mandi-
giunilor vecine. bular etc (În funcţie de topografia incluziei);
• eventuale cauze ale incluziei: dinţi supranu-
Simptomatologie merari, persistenţa dinţilor temporari (anchi-
loză sau absenţa rizalizei), formaţiuni tumorale
La examenul clinic al arcadelor dento-al- (odontoame, adamantinoame);
veolare sunt observate o serie de tulburări ce ar • eventuale complicaţii ale incluziei dentare:
putea sugera prezenţa unei incluzii dentare: chisturi foliculare, focare de osteită, lezarea
• lipsa de pe arcadă a dintelui definitiv după un dinţilor vecini etc;
timp mai mare scurs de la perioada sa normală • starea dinţilor vecini.
de erupţie; Cunoaşterea acestor date este indispen-
• prezenţa pe arcadă a dintelui temporar sabilă pentru elaborarea diagnosticului şi, în
(Însoţită de lipsa dintelui definitiv); funcţie de tipul patologiei, alegerea conduitei te-
• existenţa unui spaţiu pe arcadă; rapeutice: extracţia dentară (tehnica de ex-
• prezenţa tremelor şi diastemelor; tracţie) sau tratamentul interdisciplinar
• deplasări, rotaţii şi migrări ale dinţilor vecini chirurgical-ortodontic de aducere pe arcadă a
(În incluzia caninului superior, incisivii laterali dintelui inclus.
superiori suntîn disto-înclinare); Indiferent de tipul dintelui rămas În in-
• procese inflamatorii ale mucoasei (pericorona- cluzie, este de preferat ca aprecierea radiologică
118 . DENTARE
PATOLOGIA ERUPTIEI
Incidenţa Donovan este indicată În inclu: convenţionale de CT, gradul de iradiere a pa-
zia molarului de minte inferior1o , pentru evalua- cientului este mult mai mic: 50 ~Sv, ceea ce re-
rea rapoartelorÎn sens transversal ale acestuia, prezintă 1/10 din doza de radiaţii a unei CT
În special cu corticala linguală, care poate fi frac- clasice, şi este echivalentul iradierii la care este
turată În intervenţia de odontectomie a molaru- expus pacientul când se realizează statusul ge-
lui trei inferioL Pentru a obţine o radiografie neralizat Permite, de asemenea, reconstrucţia
ocluzală de calitate, filmul radiologic, care are şi 3D, pe imaginea În spaţiu medicul localizând
dimensiuni relativ mari, trebuie introdus foarte exact dintele inclus 12 (Fig: 3: 13):
profund: Tehnica Donovan elimină acest incon- Astfel, indicaţia privind examenele com-
venient Filmul este plasat oblic la nivelul regiu- plementare ce trebuie efectuate se particulari-
nii retromolare, sprijinit Între faţa ocluzală a zează În raport cu tipul incluziei care se
molarului doi sau a molarului de şase ani la copii prefigurează: Investigaţia radiologică este
şi marginea anterioară a ramului ascendent Fas- esenţială În stabilirea unui diagnostic corect şi
cicolul de raze se plasează În regiunea retroan- complet
gulo-maxilară şi se direcţionează spre centrul În funcţie de dintele afectat de incluzie,
filmului şi perpendicular pe el (Fig: 3:12): molar trei, canin, premolar doi, incisiv central,
dinte supranumerar sau alţi dinţi, există dife-
o nouă metodă, utilizată din ce În ce mai renţe mari care ţin nu numai de manifestările cli-
mult În diagnosticul şi terapia incluziei dentare nice, dar mai ales de alegerea soluţiei
este o variantă a tomografiei computerizate (en, terapeutice: Dacă În incluzia molarului de minte
denumită cone-beam computerized tomo- se va practica extracţia, În incluzia canin ului se
graphy (CBCT), cone-beam volumetric to- va Încerca aducerea ortodontică pe arcadă, după
mography (CBVT)1 2: intervenţia chirurgicală prealabilă, de descope-
eBeT oferă o imagine cu o rezoluţie foarte rire chirurgicală şi ancorare:
Înaltă, Într-un singur plan, cel cu interes pentru Principalele tipuri de incluzie dentară vor
medic Prezintă avantajul că planurile anatomice fi, astfel, descrise pe rând, Începând cu capitolul
nu se suprapun, deci, o acurateţe deosebită În vast al patologiei molarului de minte inferior, din-
evaluarea poziţiei şi a rapoartelor de vecinătate tele cu cea mai frecventă rămânere În incluzie şi
ale dintelui inclus: În plus, faţă de tehnicile cele mai frecvente efecte patogenice secundare:
k.
Figura 3.13. Persistenta molarului doi temporar, 65, pe arcadă, la o pacientă de 13 ani:
a - aspect clinic;
'u - ~~\.~'V?>.~\.~m~'5~?>.m?>. ~\I\d~~\\?>.l~ \~dIJ.I\?>. 15·,
c- DVTÎn reconstrucţie secundară transversală evidenţiază 25 inclus palatinal;
d, e - reconstrucţia secundară transversală axială evidenţiază poziţia foarte Înaltă a mugurilor
mo\ari\or ele minte superiori;
f, g - reconstrucţia 3D pe baza DVT: vizualizare exactă a poziţiei 25 inclus.
(cazuistica Dr. M. Popescu, Praf Dr. A. Bucur)
122 PATOLOGIA ERUPTIEI
. DENTARE
o prelungire a laminei dentare primare, cei trei În mod sugestiv, Bercher, citat de Mu-
molari permanenţi se formează dintr-o singură gnier2, afirmă că mugurele molarului de minte
digitaţie, situată În zona distală a laminei den- este pentru molarul de 12 ani ceea ce mugurele
tare primare 2 (Fig. 3.14). unui dinte succesional sau de Înlocuire este pen-
După Mugnier2 , În a 16-a săptămână in- tru dintele de lapte. La fel, mugurele molarului
trauterină, din această digitaţie se vor forma mu- de 12 ani ar fi mugurele de Înlocuire al molaru-
gurii molarilor de 6 ani. Spre vârsta de 9 luni de lui de 6 ani. Comparaţia se opreşte aici pentru
viaţă intrauterină, din proliferarea distală cores- că nu va exista o resorbţie fiziologică nici a mo-
punzătoare molarilor de 6 ani se vor diferenţia larului de 6 ani şi nici a molarului de 12 ani.
mugurii molarilor de 12 ani, iarÎn copilărie, spre Această evoluţie, după cum menţionam,
4-5 ani, din prelungirea distală corespunzătoare depinde şi de caracteristicile de creştere sche-
molarilor de 12 ani, apar mugurii molarilor de letală si alveolară a regiunii osoase În care se
minte. dezvoltă, şi de raportul cu regiunile vecine. Din
Astfel, mugurele molarului de minte acest punct de vedere există diferenţe Între mo-
derivă din lama dentară a molarului doi, acesta larii de minte superiori şi inferiori, de unde şi
formându-se din lama dentară a molarului unu. consecinţe clinice şi terapeutice diferite, astfel
Molarii doi şi molarii trei vor avea un iter că, În continuare, vor fi abordaţi separat.
dentis şi un gubernaculum dentis care Îi leagă,
nu direct de gingie (cum se Întâmplă pentru res-
tul dinţilor), ci de gubernaculum-ul molarului de
6 ani. Astfel, iniţial, mugurele molarului de
minte şi al molarului doi au o direcţie oblică de
formare. În cursul dezvoltării intraosoase, cei doi
molari Îşi redresează progresiv axul printr-o
mişcare de versiune distală pentru molarul de
minte inferior şi mezială pentru molarul de minte
superior.
124 PATOLOGIA ERUPTIEI
. DENTARE
Bjork şi colabY observă că există o Ricketts20 susţine că, dacă 50% din dimen-
legătură şi Între incluzia molarului de minte şi siunea coronară a molarului de minte inferior se
vârsta târzie de formare şi mineralizare a acestuia. plasează În afara liniei oblice externe la maturitate,
In 1972, Ricketts20 va emite aceleaşi există şanse 50% de erupţie a molarului de minte.
concluzii cu Bjork 19 , În urma unui studiu pe 200 Studiile lui Ricketts au fost confirmate de
de cranii de indieni adulţi cu dantură completă. cele ale lui Turley, citat de BerylO (Fig. 3.20).
El demonstrează că probabilitatea erupţiei nor- El stabileşte astfel trei grupe de pacienţi,
male a molarului de minte inferior este direct În funcţie de dimensiunea spaţiului dintre faţa
legată de mărimea diametrului mezio-distal den- distală a molarului doi şi punctul Xj=
tar al molarului de minte care depăşeşte margi- • 21 mm: molarul trei inclus;
nea anterioară a ramului ascendent, analizată • 25 mm: molarul trei erupt darÎn malocluzie;
pe teleradiografiile de profil. • 30 mm: molarul trei erupt şi În relaţii normale
de ocluzie.
19 ani
20 ani 20 ani
la maturitate
Figura 3.20. Reprezentarea schematică a măsurătorilor (după Beryl0). Urmare a analizelor lui
Turley, Schulhofl a determinat probabilitatea erupţiei molarului de minte inferior, concluziile sale
fiind: "Probabilitatea erupţiei molarului de minte inferior este legată de spaţiul disponibil. Deşi este
imposibilă o previziune cu 100% certitudine, statistic am găsit că, dacă distanţa Între punctul Xi şi faţa
distală a molarului doi este inferioară valorii de 20 mm, la adolescenţi, probabilitatea erupţiei este
de doar 10%.
Pentru 25 mm disponibili, probabilitatea are o dezvoltare mult peste cea a rădăcinii me-
ajunge la 50%, iar pentru 30 mm la 90%. Totuşi, ziale, apar incluzii În mezio-Înclinări severe sau
aceste estimări variază În funcţie de individ." chiar incluzii orizontale. Cel mai adesea, rădăcina
În zona posterioară, Merrifield 22 măsoară distală este mai lungă şi curbată mezial.
distanţa dintre faţa distală a primului molar şi Există şi studii care Încearcă să determine
marginea anterioară a ramului ascendent, de-a importanţa rapoartelor dento-scheletale transver-
lungul planului de ocluzie şi adaugă 1,5 mm la sale de la nivelul trigonului retromolar inferior În
fiecare an de creştere, Începând cu vârsta de 8 etiologia incluziei molarului de minte inferior. În
ani considerând ca limite: 17 ani pentru băieţi 1966, Wil/is, citat de Olive24 , menţionează impor-
şi 15 ani pentru fete. Cei 1,5mm pe an reprezintă tanţa lăţimii vestibulo-linguale a procesului alveolar
resorbţia marginii anterioare a ramului vertical. inferior distal de molarul de doisprezece ani. El
Pentru Merrifield estimarea spaţiului posterior susţine că un molar doi care apare pe o imagine ra-
depinde de: diologică de profil prea aproape de ramul ascendent
• gradul de migrare mezio-ocluzală a molarului pentru a lăsa spaţiu de erupţie molarului de minte,
de şase ani inferior; poate fi separat de ram de un jgheab larg osos de-
• gradul de resorbţie a marginii anterioare a ra- terminat de profilul buccinatorului, spaţiu care
mului ascendent; poate oferi molarului de minte posibilitatea erupţiei.
• momentul Încetării migrării molare; Este unanim recunoscut că extracţia sau
• momentul Încheierii resorbţiei ramului ascen- absenţa altor dinţi de pe arcadă cresc şansele
dent;
• sex;
• vârstă.
Richardson 23 constată că nu Întotdeauna
regula spaţiului disponibil este valabilă, şi că
evoluţia molarului 3 depinde de particularităţile
de formare ale acestuia. El constată astfel că:
• dezvoltarea molarului de minte nu se
desfăşoară Întotdeauna simultan şi egal În re-
giunile mezială şi distală coronare şi la nivelul
rădăcinilor mezială şi distală;
• o mişcare ascensională normală şi o erupţie
normală ale molarului trei inferior pot fi deter-
minate de o creştere predominantă a suprafeţei
meziale coronare şi a rădăcinii meziale În raport
cu corespondentele distale, În condiţiile exis-
tenţei spaţiului suficient de erupţie. În final,
rădăcina mezială are apexul curbat distal.
Iar această inegalitate În dezvoltare poate
influenţa mişcarea ascensională a molarilor de
minte inferiori.De altfel, Salzmann, susţinut şi
de Moorres, Fanning şi Hunt, citaţi de Ri-
chardson 23 , indică un decalaj al vârstei de
apexificare Între rădăcinile mezială şi distală ale
molarului de minte inferior. Acest decalaj este la
fete de 0,2 ani şi de 0,8 ani la băieţi.
În absenţa spaţiului necesar erupţiei,
mişcările ascensionale ale molarului trei inferior
vor determina o incluzie În mezio-Înclinare a
acestuia.
Incluzia verticală şi În disto-Înclinare se ex-
plică printr-o creştere predominant a rădăcinii
meziale, În timp ce coroana, În zona distală, este Figura 3.21. Influenţa zonei În care se
Împiedicată să erupă. Rădăcina mezială apare face extracţia asupra evoluţiei molarului de
mai lungă curbată distal. Dacă rădăcina distală minte (după Langlade 26).
130 PATOLOGIA ERUPTIEI
. DENTARE
Figura 3.22. Incluzie osoasă profundă a molarului trei inferior, 38, În ramul ascendent.
(cazuistica Dr. M. Popescu)
Etiopatogen ia accidentelor şi Clasificarea posibilităţilor de in-
complicaţiilor erupţiei/incluziei cluzie a molarului de minte infe-
molarului de minte inferior rior
..
a
5. Dimensiunea sacului {oU-
cular
Un sac folicular bine reprezentat duce la
apariţia unui spaţiu de clivaj Între coroana mo-
larului inclus şi osul adiacent. Acest spaţiu faci-
litează pătrunderea instrumentelor şi creează un
spaţiu relativ suficient pentru extracţie, fapt pen-
tru care odontectomia este uşurată. Dimpotrivă,
un sac folicular minim Îngreunează odontecto-
mia.
b
6. Densitatea osului Încon-
jurător
v L v L
v L v L v L
v L v L
Figura 3.28. Situaţii de incluzie a molarului de minte, În plan transversal (după Parant 15).
138 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
v L
a, b - dacă imaginea radiologică a canalului este slab conturată, abia vizibilă, este probabil
ca nervul să fie situat lingual de rădăcini.
v L
c, d - dacă una dintre liniile de contur al canalului mandibular sau ambele sunt întrerupte,
uneori prezentând o deviaţie a canalului, este probabil că dintele prezintă o amprentă, o ancoşă prin
care trece pachetul vasculo-nervos_
v L
g, h - dacă apexul este alungit până la canalul mandibular şi prezintă o radiotransparenţă pe-
riapicală asemănătoare unui granulom, este probabil ca apexul să plonjeze În canal.
v L
i, j - dacă limitele canalului apar ca două linii radioopace nete, care intersectează conturul din-
telui, este probabil ca nervul să fie situat vestibular de dinte.
v L v L
k, 1- situaţie excepţională, În care nervul este situat Între două rădăcini, sau poate chiar să
traverseze blocul format din rădăcinile molarului.
Figura 3.29. Evaluarea orientativă pe OPG a raportului dintre molarul de minte şi canalul
mandibular. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
140 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
(1) modul În care se suprapun structurile În mod evident, această metodă de eva-
anatomice pe OPG; luare are caracter pur orientativ şi se supune
(2) filmul radiologic (sau senzorul digital unui grad sporit de subiectivitate, Ca alternativă,
OPG) se deplasează pe un arc de cerc situat an - se poate recurge la radiografia cu "film muşcat",
terior (conul de radiaţii se deplasează În zona oc- care conferă mai multe date privind raporturile
cipitală şi parietaIă); dinte-nerv În plan transversal (orizontal), O
(3) o structură situată mai aproape de film metodă modernă de evaluare a raportului dintre
este evidenţiată mai clar, molarul de minte şi canalul mandibular este cea
Pe baza descrierii oferite de Parant şi a tomografică (CBCT - Cone-Beam Computerized
acestor aspecte de ordin practic, se pot face câ- Tomography) (Fig, 3,30),
teva observaţii privind evaluarea radiologică
OPG:
l,Dacă imaginea radiologică a canalului
este slab conturată, abia vizibilă, este probabil
ca nervul să fie situat lingual de rădăcini (Fig,
3,29 a, b),
2,Dacă una dintre liniile de contur al ca-
nalului mandibular sau ambele sunt Întrerupte,
uneori prezentând o deviaţie a canalului, este
probabil că dintele prezintă o amprentă, o
ancoşă prin care trece pachetul vasculo-nervos,
Uneori, În dreptul dintelui, canalul se Îngustează
discret (Fig, 3,29 c, d),
3,Situaţie similară cu (2), dar raportul
dinte-nerv este la nivelul apexului (Fig, 3,29 e, O,
4,Dacă apexul este alungit până la cana-
lui mandibular şi prezintă o radiotransparenţă
periapicală asemănătoare unui granulom, este
probabil ca apexul să plonjeze În canal (Fig, 3,29
g, h),
S,Dacă limitele canalului apar ca două
linii radioopace nete, care intersectează conturul
dintelui, este probabil ca nervul să fie situat ves-
tibular de dinte (Fig, 3,29 i, j),
6, Dacă liniile de contur ale canalului man-
dibular sunt Întrerupte, practic dispărând, este
probabil ca nervul să fie situat Între două
rădăcini, poate chiar să traverseze blocul format
din rădăcinile molarului (o situaţie Figura 3.30. Evaluare radiologică pen-
excepţională), Extracţia se va efectua cu mari tru un molar de minte inferior: a - aspect
precauţii (Fig, 3,29 k, 1), OPG; b - aspect DVTîn plan transversaL
Este foarte important să se aibă În vedere (cazuistică Praf. Or, A Bucur)
faptul că În radiografiile retroalveolare, conul de
radiaţii se poziţionează anterior, iar filmul pe
versantullingual al mandibulei, Din acest motiv,
situaţiile 1 şi 5 sunt practic inversate Între ele,
astfel:
l,Dacă imaginea radiologică a canalului
este slab contu rată, abia vizib i lă, este probabil
ca nervul să fie situat vestibu/arde rădăcini,
S , Dacă limitele canalului apar ca două
linii radioopace nete, care intersectează conturul
dintelui, este probabil ca nervul să fie situat lin-
gual de dinte,
Factori care influenţează dificul- Complicaţii septice
tatea odontectomiei M3 inferior
Acestea au ca punct de plecare infectarea
Ca rezultat al acestor sisteme de clasifi- sacului pericoronar al molarului inclus provo-
care, Peterson sistematizează o serie de factori când pericoronarita (operculita), supuraţie sep-
care Îngreunează sau uşurează odontectomia tică uşoară care se poate complica sau agrava
molarului de minte inferior. Astfel: ducând la complicaţii septice, unele deosebit de
grave (Fig_ 3.31)_
Prima şi cea mai importantă complicaţie
Factori care usurează odon- septică determinată de erupţia molarului de
tectomia M3 inferior minte inferior este pericoronarita denumită de
Laskin 8 şi operculită. Este un proces septic al
• poziţia mezio-angulară; sacului pericoronar care constituie punctul de
• clasa I după Pell şi Gregory; plecare al altor complicaţii septice În părţile moi
• clasa A după Pell şi Gregory; perimaxilare, În os, În ganglioni şi la distanţă.
• rădăcini formate pe 1/3 sau 2/3; Infecţia sacului pericoronar al molarului
• rădăcini conice sau fuzionate; inclus se poate face:
• spaţiu parodontallarg; • printr-un traumatism care produce o soluţie de
• os "elastic"; continuitate şi o comunicare a sacului coronar
• spaţiu faţă de molarul doi; cu cavitatea bucală;
• relaţie la distanţă de canalul alveolar inferior; • de la o gangrenă complicată a dinţilor vecini;
• incluzie În ţesut moale_ • de la o pungă parodontală de vecinătate;
• de la un focar de osteomielită;
• printr-o atrofie mare a procesului alveolar la
Factori care ingreunează edentaţi, care poate duce la deschiderea sa-
odontectomia M3 inferior cului coronar;
• printr-o leziune de decubit produsă de o pro-
• poziţia disto-angulară; teză mobilă;
• clasa a "I-a după Pell şi Gregory; • pe cale sanguină În cursul bolilor infecţioase.
• clasa Cdupă Pell şi Gregory;
• rădăcini lungi şi subţiri; Din punct de vedere microbiologic, ger-
• rădăcini curbe şi divergente; menii care determină pericoronarita sunt sa-
• spaţiu parodontal Îngust/anchiloza dento-al- profiţi, aceeaşi care se găsesc În sulcusul
veolară; gingival. Ei sunt specii de coci aerobi grampozi-
• os dens, rigid; tivi şi coci anaerobi gram negativi.
• contact strâns cu molarul doi; Deoarece flora bucală este o combinaţie a
• raport direct cu canalul mandibular; bacteriilor aerobe şi anaerobe, nu este sur-
• incluzie osoasă completă_ prinzătoare găsirea În cele mai multe dintre
infecţiile odontogene atât a florei aerobe, cât şi
a celei anaerobe.
Tulburări asociate erupţiei Peterson arată Într-un studiu statistic că
şi/sau incluziei molarului de infecţiile cauzate de germeni aerobi numără
minte inferior aproximativ 5% din totalitatea infecţiilor odon-
togene, cele cu germeni anaerobi 35%, iar cele
Tulburările ce acompaniază erupţia sau mixte 60%.
incluzia molarului de minte inferior pot duce la Pericoronarita poate Îmbrăca două forme
apariţia unor manifestări clinice extrem de va- clinice şi anume: pericoronarita congestivă şi pe-
riate şi astfel, Întâlnim: ricoronarita supurată.
• Complicaţii septice;
• Complicaţii mecanice;
• Corn plicaţii trofice;
• Complicaţii nervoase;
• Complicaţii tumorale_
142 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
....,
.. I
1
pericoronarita congestiva
uşoare
i
-""1
pericoronarita supurata
I
J
~
'O
c:
"ti
u
Complicaţii ::::l
'O
t-
septice ro
~
o, infecţii ale s paţiilor
E
ou
....,.
Q) ~
com p licaţiiseptice
În pa rţile moi ...... fasciale:
- primare
'"o,
o - secundare
Q)
Vl
-,-
, ~
com pl icaţii
osoase
septice
...... - osteite
- osteomielite
~ severe -
~
com p licaţii septice
ganglionare
...... adenite:
' acute
- cronice
Pericoronarita congestivă
Este şi leziunea iniţială a complicaţiilor
septice sau, aşa cum a fost denumită, "accident
de alarmă", Ea survine cu mai mare frecvenţă
Între 18 şi 25 ani.
Bolnavul acuză dureri spontane sau pro-
vocate de intensitate variabilă, jenă În deglutiţie
şi discret trismus, Obiectiv, se remarcă distal de
molarul de 12 ani, În regiunea retromolară, o
mucoasă hiperemică, congestivă, tumefiată, La
presiune, de sub capuşonul de mucoasă apare o
secreţie serosanguinolentă, iar la palparea cu
sonda dentară se poate percepe coroana mola- Figura 3.32. Aspect clinic al pericoronaritei
rului de minte, Este prezentă adenita subman- congestive la nivelul lui 38, (cazuistica
dibulară (Fig, 332), Praf. Or. A. Bucur)
Tulburări nervoase
În cursul erupţiei dificile a molarului de
Figura 3.35. Leziune carioasă distală la minte inferior, erupţie Însoţită sau nu de reacţii
nivelul lui 47, datorată incluziei orizontale inflamatorii, pot apărea diverse tulburări ner-
48.(cazuistica Or. M. Popescu) voase.
Regiunea unde evoluează ultimul molar,
Molarul de minte este responsabil şi pen- prin vecinătatea sau contiguitatea sa cu nervul
tru declanşarea sau agravarea patologiei orto- alveolar inferior, este o zonă reflexogenă.
dontice: Astfel pot să apară:
• incongruenţă dento-alveolară cu Înghesuire În Tulburări senzitive, cum ar fi:
regiunea frontalilor inferiori; • nevralgii dentare;
• deplasări dentare cu rotaţie linguală sau ves- • sinalgii dento-cutanate;
tibulară; • otalgii;
• factor de blocare a evoluţiei molarului doi; • algii cervico-faciale.
• malocluzii datorită incongruenţei dento-alveo- Tulburări motorii:
Iare; • trismus;
• factor de recidivă a proalveoliilor. • contracturi musculare ale muşchilor feţei;
La acestea se adaugă complicaţiile se- • paralizii faciale.
cundare, reprezentate de parodontopatii dato- Tulburări salivare prin participarea siste-
rate incongruenţei dento-alveolare sau/şi mului simpatic:
tulburări În dinamica ATM26. • sialoree;
La nivelul mucoasei jugale şi limbii, prin • asialie.
iritaţie cronică, pot apărea Iezi uni ulcerative, fie
la nivelul mucoasei jugale, fie la nivelul regiunii
presulcale a limbii. Aceste leziuni ulcerative se
pretează adeseori la confuzii cu diverse tipuri de
tumori maligne În perioada de debut.
Complicaţii tumorale Atitudinea terapeutică
Incluzia molarului de minte inferior este
uneori asociată sau favorizează apariţia unor Atitudinea terapeutică faţă de molarul de
chisturi sau formaţiuni tumorale benigne odon- minte inferior inclus va fi stabilită după un exa-
togene, localizate frecvent la nivelul unghiului şi men clinic şi radiologic prin care se va preciza:
ramului mandibular (Fig. 3.36): • profunzimea incluziei, forma coroanei şi a
• chist folicular; rădăcinilor;
• keratoch ist; • direcţia axului longitudinal al molarului;
• ameloblastom; • raporturile şi poziţia molarului de minte faţă
• odontom etc. de molarul de 12 ani şi ramul ascendent al
Existenţa acestor chisturi sau formaţiuni mandibulei;
tumorale odontogene poate provoca o serie de • importanţa accidentelor şi complicaţiilor pro-
complicaţii, cum ar fi: vocate de molarul de minte inferior inclus.
• supuraţii ale spaţiilor fasciale şi fistule prin in-
fectarea chistului; De regulă, putem Întâlni următoarele
• ulcerarea tumorii prin traumatism produs de situaţii clinice:
dinţii antagonişti; • molar de minte inferior ce nu a provocat acci-
• fracturi de unghi mandibular (fracturi În os pato- dente sau complicaţii;
logic) datorate demineralizării Întinse a osului. • molar de minte inferior ce a provocat tulburări
inflamatorii uşoare;
• molar de minte inferior ce a determinat com-
plicaţii inflamatorii severe;
• molar de minte inferior ce a provocat com-
plicaţii diverse, neinflamatorii.
Figura 3.36. Complicaţii tumorale ale incluziei molarilor de minte inferiori: a - keratochist odontogen den-
tiger bilateral, cu punct de plecare 38, 48; b, c - keratochist odontogen dentiger la nivelul bazilarei man-
dibulei - aspect radiologic şi intraoperator (abord chirurgical cervical). (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
146 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
Figura 3.37. Incizia "plic" şi ridicarea Figura 3.38. a - incizia În "baionetă"; b - in-
lamboului rezultat. cizia cu decolarea unui lambou "cu trei laturi".
Trepanarea osului alveolar, secţio În incluzia orizontală, după Îndepărtarea
narea, luxa rea şi extracţia dintelui osului dinspre ocluzal, vestibular şi distal se evi-
denţiază coroana molarului de minte_ Se secţio
Se va efectua cu instrumentar rotativ pen- nează apoi coroana cu o freză cilindrică,
tru os, la turaţie convenţională şi sub răcire per- separându-se astfel porţiunea coronară de cea
manentă (ser fiziologic), cu ajutorul frezelor radiculară . Această secţionare se face astfel
sferice. Această trepanare osoasă urmăreşte eli- Încât din porţiunea radiculară să rămână vizibil
minarea unei rondele osoase pentru a evidenţia un segment radicular de aproximativ 2 mm. Se
coroana molarului inclus (Fig. 3.39). extrage Într-un prim timp porţiunea coronară, iar
În timpul al doilea va fi extrasă separat rădăcina
(sau rădăcinile) cu ajutorul unui elevator (Fig.
3.41).
...·........
..
..... ::...... . .... .
...... :::::::::::::::::: ..... .
b
·...............
'
... ::::::::::::::::::::::::::::::~
...··..........
..
..... :::: ...
Pe de altă parte, forma rotunjită a tubero- După Schu/hof 1 distanţa este de mini-
zităţii permite poziţii de erupţie mai variate ca la mum 18mm la vârsta maturităţii pentru a per-
mandibulă. Molarul de minte superior erupe fie mite erupţia normală a molarului de minte.
În poziţie normală, fie În poziţie jugală, În Atunci când este inferioară valorii de llmm este
porţiunea infero-externă a tuberozităţii. compromisă chiar şi evoluţia molarului de 12
Totuşi, incluziile molarilor de minte su- ani.
periori există şi sunt chiar frecvente, deşi mult Pentru Lejoyeux şi Fontenel/e ' , unul din
mai rare ca la mandibulă. Dar aici, obstacolul semnele precoce ale lipsei de spaţiu pentru mo-
posterior nu este osos, ci musculo-tendinos.Este larul de minte superior, considerat semn pato-
vorba de o adevărată chingă musculo-tendi- gnomonic, este resorbţia rădăcinii distale a
noasă formată din trei muşchi (pterigoidian ex- molarului doi temporar În cursul erupţiei mola-
tern, pterigoidian intern, buccinator), rului de şase ani (Fig. 3.44).
aponevroza buccinatorului şi un ligament (liga- Tot la maxilarul superior, Fieux, citat de
mentul pterigo-maxilar). Bertrand 1 S, descrie alt semn radiologic al di-
Această chingă se aplică pe faţa poste- zarmoniei - dispunerea celor trei molari perma-
rioară şi externă a tuberozităţii, fiind Întărită nenţi "În treaptă de scară" (Fig. 3.45).
posterior şi de elementele stilo-faringiene şi
stilo-maxilare ale buchetului lui Riolan, iar În
afară, de fibrele anterioare ale muşchiului ma-
seter, exercitând presiuni În jos şi Înainte (Mu-
gnier2) .
Pentru anumiţi autori (Cauhepe si
ca/ab.), citaţi de Bertrand şi co/ab. 15, acest an-
samblu muscular este cel care condiţionează
direcţia de creştere a osului alveolartuberozitar
şi care, Împinge Înainte, de o manieră elastică
ultimul molar.
Figura 3.46. Incluzie osoasă profundă a molarului trei superior, 18, În peretele sinusului
maxilar (cazuistica Dr. M. Popescu).
154 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
V I
I
I
v •
V I
•
V I •
c clasificării Pell şi Gregory pentru molarul de
minte superior: a - clasa A; b - clasa B;
c - clasa C.
a b
v !
c inciziilor pentru odontectomia molarului de
minte superior: a - incizia "plic"; b - incizia În
"baionetă", cu descărcare la nivelul molarului
doi; c - incizia În "baionetă", cu descărcare la
nivelul molarului unu.
Cosideraţii
asupra deciziei vitoare la prognosticul de evoluţie a molarului
trei, pe care le-am prezentat. Orice dilemă cu pri-
terapeutice privind vire la evoluţia molarului de minte este bine să
odontectomia sau extractia
, fie abordată În echipă interdisciplinară:
• ortodontul apreciază eventualele complicaţii
molarului de minte ortodontice;
Există foarte multe controverse privind ati- • chirurgul evaluează riscul apariţiei unor com-
tudinea terapeutică faţă de molarii de minte, cu plicaţii chirurgicale.
atât mai mult cu cât frecvenţa incluziei sale În În plus, mai ales În cazul pacienţilor
populaţia contemporană este foarte mare, ma- aparţinând acestei categorii de vârstă, În funcţie
joritatea autorilor plasând-o, cu mici diferenţe, de patologia odontală sau ortodontică asociată,
În jurul valorii de 20% (Bjork'9, Haralabakis molarul de minte poate avea un rol terapeutic
citat de Richardson 23 ). activ.
Pentru Langlade 26 ca ortodont, molarul În acest context, contraindicaţiile germec-
de minte este o permanentă sursă de conflict tomiei şi odontectomiei molarului de minte aşa
Între: pacient sau părinţii acestuia, stomatolog, cum au fost ele subliniate de Bishara 28 •29 reali-
ortodont şi chirurgul oro-maxilo-facial. Decizia zează o sinteză şi poate un "Îndreptar":
medicului este Îngreunată şi de statutul aparte • când planul de tratament ortodontic sau odon-
şi deja consacrat al acestui dinte În viziunea pa- tai prevede extracţia molarilor unu sau doi per-
cientului: manenţi datorită afectării odontale,
• molarii de minte nu servesc la nimic; tratamentelor incorecte sau când au fost
• se cariază frecvent; pierduţi timpuriu, molarul de minte va fi utili-
158 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
zat ca element de Înlocuire, contribuind astfel rea mezialăa molarilor va permite compensarea
la reechilibrarea ocluziei (Fig, 3,52), spaţiului rezultat prin agenezie sau extracţie,
• când primii premolari au fost extraşi sau există Dacă pacienţii respectivi au suferit ex-
anodonţia premolarilor secunzi, spaţiul va fi În- tracţii de dinţi permanenţi În scop ortodontic,
chis prin migrarea mezială a molariloL şansele de erupţie şi, eventual redresare, sunt
La aceste contraindicaţii Laskin 30 adaugă mult mai mari, Adoptarea atitudinii de expecta-
situaţia În care medicul ortodont are nevoie de tivă faţă de molarul de minte este un factor de-
molarii de minte, În plus, În anodonţiile multiple, terminant pentru reuşita tratamentului, Extracţia
molarul de minte, dacă este prezent, poate contri- poate lipsi aparatul dento-maxilar, de o rezervă
bui la reducerea breşelor de edentaţie, Deplasa- biologică potenţială 1 3 , 14 .
Figura 3.52. a - complicaţii odontale la nivelul 26, 46, rest radicular 36. Se decide ex-
tracţia celor trei molari de 6 ani şi tratament ortodontic de Închidere a breşe lor de edentaţie, mo-
larii de minte fiind prezenţi; b - Închiderea spaţiilor corespunzătoare molarilor unu prin deplasarea
mezială ortodontică a molarilor doi, Molarii de minte erup mezial, refăcând continuitatea arcadei,
fără intervenţia ortodontică directă asupra lOL(cazuistica Dr. M. Popescu)
Dacă se indică extracţia molarului trei prin absenţa molarilor vecini, este preferabilă
pentru a evita diverse efecte odontale, ortodon- păstrarea acestuia, dacă se pot elimina efectele
tice sau chirurgicale secundare, este preferabil secundare generate şi dacă se poate spera În
ca aceasta să se facă la o vârstă la care stadiul aducerea lui pe arcadă. În absenţa unor mani-
dezvoltării molarului trei nu implică sacrificiu festări patologice secundare, nu recomandăm
mare de ţesut osos: la vârste prea mici, mugu- extracţia profilactică a molarilor de minte incluşi.
rele molarului este În poziţie profundă intrao- Se recomandă Însă dispensarizarea acestora.
soasă, iarÎn etape mai avansate, volumul mare
corono-radicular al molarului de minte poate, de
asemenea, să ducă la pierderi importante de
substanţă osoasă. Astfel că extracţia profilactică Incluzia caninului superior
sau curativă este recomandată când molarul de
minte are dezvoltate 2/3 din lungimea rădăcinii. Incluzia caninului superior poate fi unila-
În ceea ce priveşte pacienţii adutţi, atitu- terată sau bitaterată. raţă de Unia arcadei dento-
dinea terapeutică faţă de molarul de minte este alveolare, În sens vestibulo-oral, caninul În
mult mai clară: se indică extracţia molarului trei incluzie intraosoasă se prezintă Într-o poziţie ves-
numai dacă a determinat una din complicaţiile tibulară, palatinală (cea mai frecventă) sau inter-
septice, mecanice, trofice, nervoase sau tumo- mediară. Această anomalie dentară de erupţie se
rale descrise anterior. Şi În acest caz, dacă mo- Întâlneşte mai frecvent la sexul feminin şi mai
larul de minte are o utilitate protetică majoră, frecvent pe hemiarcada stângă (Fig. 3.53).
Figura 3.53. Incluzia caninilor superiori şi a premolarului doi inferior stânga, la o pacientă de
13 ani. Se observă spaţierile frontale superioare, disto-Înclinarea incisivilor laterali superiori, semn
patognomonic al incluziei de canin. (cazuistica Or. M. Popescu)
160 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
Tulburări asociate incluziei ofere date cât mai precise În legătură cu:
• profunzimea incluziei;
caninului superior • raportul caninului cu cele două corticale
Accidentele şi complicaţiile provocate de osoase;
incluzia caninului superior sunt, În general, ace- • raportul cu incisivii şi premolarii;
leaşi ca şi pentru ceilalţi dinţi, cu unele particu- • raportul cu sinusul maxilar şi fosele nazale;
larităţi legate Însă de poziţia dintelui În • distanţa până la locul de erupţie;
maxilarul superior şi a raporturilor de vecinătate • aspectul structurii osoase,
ale acestui dinte inclus cu formaţiunile anato- Sunt indicate ortopantomograma, radio-
mice, grafiile cu film muscat, radiografiile În incidenţa
Complicaţiile supurative uşoare reprezen- Clark, radiografiile periapicale sau, pentru pre-
tate de pericoronarită pot evolua spre: cizarea mai exactă a poziţiei canin ului inclus,
• rinite supurate; DVT (Digital Volume Tomography), Ortopanto-
• sinuzite supurate odontogene; mograma are avantajul că oferă o imagine com-
• osteita maxilarului; pletă asupra raporturilor cu structurile
• abcese ale spaţiilor fasciale primare sau se- anatomice de vecinătate, Se mai pot folosi şi ra-
cundare, fistule, diografiile pentru sinusurile anterioare ale feţei,
Accidentele nervoase pot produce relativ În incidenţa Clark se folosesc două filme:
frecvent tulburări senzoriale oculare şi poli ne- primul În incidenţă ortoradială, iar al doilea În
vralgii Însoţite de spasme faciale, Un aspect par- incidenţa excentrică, Dacă În incidenţă excen-
ticular Îl reprezintă tulburările fizionomice trică imaginea dintelui are acelaşi sens de de-
induse de incluzia caninului superior ca şi bas- plasare cu cea a conului, caninul este inclus
cularea unor proteze mobile la un bolnav eden- palatinaL
taL Tulburările mecanice, trofice şi tumorale Anatomoclinic, incluzia caninului super-
sunt aceleaşi care au fost descrise În incluzia ior se poate clasifica astfel:
dentară a molarilor de minte, • incluzie palatinală, mezializată sau distalizată;
• incuzie vestibulară;
Atitudinea terapeutică • incluzie intermediară sau transversală (vesti-
bulo-oraIă),
I\l\lud\"ea le~a?eutic.ă Î" \"c.\\lI\a c.a,,\,,\- Ca metode de tratament, se descxiu:
lor superiori poate fi radicală sau conservatoare, odontectomia (ca metodă radicală), sau metode
aceasta În raport cu: conservatoare - redresarea chirurgical-ortodon-
• poziţia şi profunzimea incluziei; tică sau transplantarea,
• anomalii de formă şi volum ale canin ului in-
clus;
• spaţiul existent pe arcadă; Odontectomia caninilor superiori
• complicaţiile pe care le-a provocat incluzia; incluşi
• vârsta pacientului,
Stabilirea conduitei terapeutice În inclu- Această metodă va fi folosită În toate ca-
zia de canin trebuie hotărâtă obligatoriu inter- zurile În care caninul inclus a provocat com-
disciplinar, de către chirurgul oro-maxilo-facial plicaţii septice locale sau generale, tulburări
În colaborare cu ortodontuL Prin implicaţiile sale trofice, nervoase, mecanice,tumorale, când
estetice şi funcţionale majore, caninul este un spaţiul de pe arcadă este insuficient, iar dintele
dinte indispensabil pentru asigurarea unei stări nu poate beneficia de o redresare chirurgical-
de echilibru a aparatului dento-maxilar, Astfel că, ortodontică ,
ex.tracţia caninu\ui se practic.ă numai În situaţii f..nestez\a. Se poate practic.a o anestezie
extreme, când nu este posibilă redresarea lui pe periferică a nervului infraorbitar pe cale orală,
arcadă, datorită morfologiei, poziţiei sau com - asociată cu o anestezie a nervului incisiv şi a ner-
plicaţiilor pe care acesta le-a determinat. vului palatin anterior.
Pentru stabilirea tratamentului şi a tehni- În raport cu poziţia caninului se poate
cii chirurgicale adecvate este indispensabil exa- practica odontectomia pe cale:
menul radiologiL Aşa cum menţionam În • palatinală;
subcapitolul referitor la investigaţia radiologică • vestibulară;
În incluzia dentară, acest examen trebuie să • mixtă (vestibulo-palatinaIă),
Odontectomia pe cale palatinală 0,5 cm orificii de trepanare care circumscriu co-
Incizia se practică la aproximativ 2 mm de roana canin ului inclus. Aceste orificii se unesc
marginea gingivală, de-a lungul dinţilor, Între in- apoi folosind o freză cilindrică, ridicându·se ast·
cisivul central şi faţa mezială a molarului de 6 ani, fel o rondelă osoasă, care, după Îndepărtare,
completată de o incizie antero-posterioară pe linia permite evidenţierea coroanei caninului inclus.
mediană, În boltă, de 3-4 cm. În incluziile bilate- Luxatia si extracţia caninului - cu ajutorul
rale, se poate folosi acelaşi tip de incizie, dar cu unui elevator drept se Încearcă o luxare a dintelui,
caracter bilateral, care pleacă de la faţa mezială a iar cu ajutorul cleştelui "În baionetă", după ce ca-
molarului de 6 ani din stânga, ocoleşte papila in- ninul a fost luxat,se poate extrage. Uneori este ne-
terincisivă şi merge până la faţa mezială a mola- cesară secţionarea dintelui (de obicei la nivelul
rului de 6 ani de partea dreaptă (Fig. 3.54). coletului), urmată de extracţia separată a fragmen-
Decolarea se face cu ajutorul decolatoru- tului coronar şi a celui radicular. Secţionarea co-
lui sau/şi a unei comprese Îmbibate În ser fizio- rono-radiculară este de obicei necesară atunci când
logie. Se decolează fibromucoasa palatinală de există o angulare accentuată Între coroană şi
pe planul osos, menţinându-se Îndepărtată cu rădăcină, o anomalie de formă şi/sau volum co-
ajutorul unui fir de sutură trecut prin marginea rono-radiculară, o incluzie orizontală profundă, sau
liberă a lamboului şi suspendat la unul din mo- un contact Între rădăcinile dinţilor vecini şi caninul
larii de partea opusă. inclus. După extracţie se controlează plaga,
Trepanarea osoasă - odată descoperită Îndepărtând eventualele eschile şi sacul pericoro-
tabla osoasă, de multe ori se poate observa o nar. Se spală plaga cu ser fiziologic (Fig. 3.55).
bombare sau chiar o erodare a acesteia datorată Sutura - se readuce lamboul de fibromu-
coroanei caninului inclus. Cu ajutorul unei freze coasă pe planul osos şi se suturează cu fire se-
sferice se creează din loc În loc, la aproximativ parate, neresorbabile.
a b
c d
Figura 3.54. a, b - incizia pentru abordul palatinal al caninului inclus (unilateral); c, d - inci-
zia pentru abordul palatinal al caninilor incluşi bilateral.
162 PATOLOGIA ERUPTIEI
. DENTARE
c d
Accidente intraoperatorii
În odontectomia caninului inclus se pot
produce o serie de accidente intraoperatorii:
• desch iderea foselor nazale;
• deschiderea sinusului maxilar;
• fracturarea apexurilor dinţilor vecini;
• luxarea dinţilor vecini;
• fractura procesului alveolar.
Figura 3.58. Redresarea chirurgical-ortodontică a canin ului superior stâng: a, b - prin abord ves-
tibular; c, d - prin abord palatinal cu ancorare pe implant ortodontic. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)
166 PATOLOGIA ERUPTIEI
, DENTARE
Figura 3.61. a - pacient în vârstă 8 ani care prezintă un dinte supranumerar inclus, de tip me-
siodens, ce a determinat rotaţia amplă a unui incisiv central, 11; b - corecţia ortodontică a poziţiei
lui 11 după intervenţia chirurgicală de îndepărtare a mesiodens-ului. (cazuistica Dr, M, Popescu)
Figura 3.62.lncluzia a doi dinţi supranumerari de tip mesiodens, de o parte şi de alta a liniei
mediene superioare, care au determinat poziţia foarte înaltă a incisivilor centrali superiori în erupţie
-la un pacient în vârstă de 6 ani. (cazuistica Dr, M, Popescu)
Figura 3.63. a - decalaj de erupţie la nivelul incisivilor superiori, cu persistenţa pe arcadă a 51,52
-la o pacientă de 8 ani. Pe ortopantomogramă se observă prezenţa dintelui supranumerar În zona
incisivului lateral dreapta; b -la 9 ani, erupţia pe arcadă a incisivului lateral din seria normală.
Rămâne În incluzie dintele supranumerar. (cazuistica Dr. M. Popescu)
Figura 3.64. Incluzie orizontală a inci sivului central superior (21), cu pierderea completă a
spaţiului pe arcadă . Se impune odontectomia acestuia. (cazuistica Dr. M. Popescu)
Figura 3.6S.lncluzie parţială 16la o pacientă În vârstă de 14 ani: a - s·a practicat luxa rea chirurgi-
cală În scopul repoziţionării acestuia; b - imaginea radiologică la 8luni după Îndepărtarea arcului
de imobilizare indică restructura rea osului alveolar şi a ţesuturilor parodontale.
(cazuistica Dr. M. Popescu)
Referinţe bibliografice
1. Lejoyeux E, Fontenelle A: De I'embryologie il I'ortho- thod . Fr, 60, 1: 371-429, 1989
dontie de la dent de sagesse superieure. Actualites 16. Richardson ME: The early developmental position of
Odonto - Stomatologiques, 133, 82: 29-54, 1981 the lower third molar relative to certain jaw dimension,
2. Mugnier A: Embryologie et Oeveloppement bucco-fa- Angle Orthod, 40: 226-230, 1970
cial, Ed. Masson et Ci., lulien Prellat, Paris, 1964, 206- 17.Richardson ME: Some aspects of lower third molar
210 eruption, Angle Orthod, 44: 141-145, 1974
3. Pinkham lR, Casamassimo PS, Fields HW, McTigue 18. Broadbent BH: The influence ofthird molars on the
Ol, Nowak Al: Pediatric Oentistry, Fourth Edition. Else- alignement of the teeth . Amer. l. rthodont. Oral Surg.,
vers Saunders, 2005 29:312-330,1942
4. Boboc Gh: Anomaliile dento-maxilare, Ed. Medical~, 19. Bjork A, lensen E, Pauing M: Mandibular growth and
Bucureşti,1971 third molar impaction. Acta Odontol Scand, 14: 231-
5.Luca R: Pedodonţie, vol.1, 2, Ed. Cerma, Bucureşti, 272,1956
2003 20. Ricketts RM: A principal of archial growth of the
6. Angus CC, Widmer RP: Handbook of Pediatric Oen- mandibule, Angle Orthod., 42: 368· 384,1972
tistry, Mosby, Edinburgh, 2003 21. Schulhof Rl: Third molars and orthodontic diagno-
7. Ionescu E: Anomaliile dentare, Ed. Cartea Universi- sis. l. Clin. Orthod., X, 4: 272-281,1976
tar~, Bucureşti, 2005 22. Stanciu O, Scântei Oorob~ţ V: Ortodonţie şi Ortope-
8. G~nuţ~ N, Bucur A: Chirurgie Oro - Maxil o-Facial~, die Oento-Facial~, Ed. Medical~, Bucureşti, 2003
voLII, Ed. Naţional, Bucureşti, 1998 23. Richardson ME: The etiology and prediction of man-
9. Peterson Ll, Ellis EIllrd, Hupp lR, Tucker MR: Contem- dibular third molar impaction, Angle Orthodont, 47:
porary Oral and Maxillofacial Surgery. 4th Edition, 165-172,1977
Mosby Inc, St. Louis, Missouri, 2003 24. Olive Rl, Basford EK: Transverse dento-skeletal re-
10.Bery, A. - L'evolution de la troisieme molaire man- lationships and third molar impaction, Argle Orthod, 51,
dibulaire, Rev. Orthop. Oento Faciale, XII, 3: 245-262, 1:41-47,1981
1978 25. Kaplan RG: Mandibular third molars and postreten-
11. R~dulescu M, Popescu V: Radiologie stomatologic~. tion crowding, Am. J. Orthod, 66: 411-429, 1974
Editura Medical~, Bucureşti, 1985 26. Langlade M: Diagnostic orthodontique, Maloine S.A.
12. lacobson A, lacobson RL: Radiographic Cephalo- Editeur, Paris, 1981
metry, Second Edition. Quintessence Books, 2006 27. Chateau M.: Orthopedie dento-faci ale, Tome II, Ed.
13. Milicescu V, Popescu MA, Milicescu 1, Milicescu St., lulien Prelat, Paris, 1975
Stian 1, Paleru G: Molarul de minte- Între normal si pa- 28. Bishara ES: Third molars: A review, Am. l. Orthod,
tologic ,Revista Colegiului Edgewise, 5:66-75, 1997 83,2,131 -137, 1983
14. Popescu MA: Molarul de minte. Aspecte embriolo- 29. Bishara ES: A dilemma - or is it? Am lournal of Or-
gice, evolutive, anatomice şi funcţionale, Prima ediţie. thod.end Oentofac. Orthopedics, 115, 6: 628-633,
Ed. Universitar~ "Carol Oavila", Bucureşt i, 2005 1999
15.Bertrand G, Oarque F, OuhartAM, Le PetitX, Ohayon- 30. Laskin OM: Evalution of the third molar problem,
Farouz R, Oriez O, Truchot G: La dent de sagesse, Or- l.A.O.A., 82, 4: 824-827, 1971
Tratamentul chirurgical
alleziunilor periapicale
Alexandru Bucur, Bogdan Dimitriu
Dezavantaje: Dezavantaje:
1. evaluarea eronată a dimensiunilor leziunii 1. decolarea lamboului este dificilă la Început;
poate avea ca rezultat intersecta rea acesteia tracţionarea este dificilă
de către inciziile verticale 2. decolarea festonului gingival şi a fibrelor pa-
2. colţurile lamboului se pot necroza rodontale marginale superficiale poate duce
3. inserţiile musculare şi ale frenurilor reprezintă la formarea unei pungi parodontale dacă
obstacole ce pot necesita modificarea inciziei apare o dehiscenţă non-patologică
orizontale 3. inciziile trebuie să fie prelungi În cazul dinţilor
4. dacă incizia este realizată prea aproape de cu rădăcini lungi
marginea gingivală liberă se poate produce un 4. forţele de tracţiune În lambou sunt importante
defect gingival ("fisură") şi se poate produce delabrarea acestuia şi de
5. irigaţia lamboului poate fi deficitară, chiar asemenea apare un disconfort muscular al
dacă inciziile verticale au fost realizate corect ajutorului
6. sutura este dificilă deoarece lamboul de mu- 5. dacă incizia se extinde În mucoasa mobilă
coasă fixă este subţire pentru favorizarea accesului, pot apărea du-
reri postoperatorii (datorită tracţiunilor asu-
lamboul intrasulcular triunghiular pra plăgii prin musculatura, periorală) şi chiar
o vindecare Întârziată, cu formarea de cicatrici
(sau "În l") patologice
Lamboul triunghiular este format dintr-o in- 6. interesarea prin incizie a festonului gingival
cizie orizontală practicată În şanţul gingival (care poate duce la un deficit fizionomic, În special
interesează şi papilele dentare), continuată cu o În dreptul coroanelor protetice
incizie verticală de descărcare. Aceasta din urmă 7. sutura interdentară este mai dificilă
se practică În spaţiul dintre eminenţele radiculare, 8. igiena orală este mai dificil de menţinut
lateral de leziune, la o distanţă (mezial, mai rar dis-
tal) de 1-2 dinţi de leziune, ajungând până În un-
ghiul disto-vestibular al dintelui respectiv. Incizia lamboul intrasulcular trapezoidal
orizontală se practică În şanţul gingival, interesând
festonul gingival şi papilele interdentare. Aceasta Lamboul intrasulcular trapezoidal este
se Întinde până la 2-3 dinţi faţă de leziune, de par- constituit dintr-o incizie orizontală În şanţul gin-
tea opusă inciziei verticale. Lamboul va fi astfel gival, completată la cele două extremităţi cu
creat Încât baza sa să fie situată mai spre fundul de două incizii verticale de descărcare.
sac vestibular şi lateral de leziune (Fig. 4.3). Incizia orizontală se practică În şanţul gin-
gival, interesând festonul gingival şi papilele in-
terdentare. Se practică apoi două incizii verticale
În spaţiul dintre eminenţele radiculare, la o dis-
tanţă (mezial şi distal) de 1-2 dinţi de leziune.
Acestea converg spre festonul gingival, ajungând
până la unghiurile disto-vestibulare ale respec-
tivilor dinţi. Baza lamboului va fi mai largă decât
extremitatea sa liberă (Fig. 4.4).
Figura 4.3. Reprezentarea schematică a
inciziei intrasulculare "În L".
Avantaje:
1. riscul de intersectare a leziunii este eliminat
2. sunt facilitate chiuretajul parodontal şi alveo-
loplastia, dacă acestea sunt necesare
3. oferă un acces favorabil pentru chirurgia pa-
rodontală
4. este indicat pentru dinţii cu rădăcini scurte
5. repoziţionarea lamboului nu ridică probleme,
existând puncte de referinţă; reaplicarea in-
corectă a lamboului este practic imposibilă Figura 4.4. Reprezentarea schematică a
6. irigaţia lamboului este maximă lamboului intrasulcular trapezoidal.
Avantaje: lamboul gingival În "plic"
1. accesul chirurgical este foarte bun (pentru abordul palatinal)
2. tensiunea În lambou este minimă
3. este indicat pentru abordul mai multor dinţi Lamboul gingival În "plic" se justifică doar
sau pentru leziuni importante pentru abordul chirurgical palatinal. Este format
4. repoziţionarea lamboului nu ridică probleme, dintr-o incizie orizontală de-a lungul marginii li-
existând puncte de referinţă bere gingivale. Se practică o incizie În şanţul gin-
5. rădăcinile dentare sunt vizibile În totalitate gival, interesând festonul gingival, fibrele
6. sunt facilitate chiuretajul parodontal şi alveo- parodontale marginale superficiale şi papilele
loplastia, dacă acestea sunt necesare interdentare. Incizia se extinde la nivelul a 4-5
7. oferă un acces favorabil pentru chirurgia pa- dinţi din vecinătatea procesului patologic. Pen-
rodontală tru abordul chirurgical palatinal al grupului den-
8. este indicat atât pentru rădăcini lungi, cât şi tar lateral, pentru o mai bună vizualizare se
pentru cele scurte poate practica o mică incizie de descărcare (0,5
Dezavantaje: cm), anterior de canalul palatin mare sau/şi pos-
1. decolarea lamboului este dificilă la Început terior de canalul nazo-palatin (Fig. 4.5).
2. vascularizaţia lamboului este deficitară, exis-
tând riscul de ischemie şi necroză Avantaje
3. decolarea festonului gingival şi a fibrelor pa- 1. concomitent se poate practica şi gingivecto-
rodontale marginale poate duce la formarea mia
unei pungi parodontale dacă apare o dehis- 2. inserţia gingivală poate fi modificată după ne-
cenţă non-patologică cesităţi
4. interesarea prin incizie a festonului gingival 3. repoziţionarea lamboului nu ridică probleme,
poate duce la un deficit fizionomic, În special existând puncte de referinţă, fiind practic im-
În dreptul coroanelor protetice posibilă deplasarea laterală a lamboului
5. sutura inţerdentară este mai dificilă
6. igiena orală este mai dificil de menţinut Dezavantaje
1. decolarea lamboului este dificilă
2. tensiunea asupra lamboului este excesivă
3. absenţa inciziilor de descărcare duce de
multe ori la delabrarea extremităţilor inciziei
4. interesarea festonului gingival este completă
5. uneori pot apărea hemoragii
6. cu cât rădăcina dintelui interesat este mai
lungă, cu atât lamboul este mai extins, ridicând
uneori probleme de anestezie loco-regională
7. lezarea vaselor palatine poate duce la apariţia
unor hemoragii mai greu de controlat
8. accesul şi vizibilitatea rădăcinilor sunt minime
9. igiena orală este mai dificil de menţinut
a b
Figura 4.5. Reprezentarea schematică a lamboului "plic" pentru abordul palatinal.
180 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL LEZIUNILOR PERIAPICALE
6. Baza lamboului trebuie să fie mai largă Figura. 4.10. Menajarea n. mentonier prin extin-
decât marginea sa liberă derea inciziei până la nivelul caninului inferior.
Inciziile de descărcare vor fi divergente
faţă de incizia orizontală, astfel Încât să nu se Similar, pentru facilita rea suturii, se re-
compromită irigaţia lamboului, cunoscut fiind comandă ca inciziile să nu intersecteze frenurile
faptul că vasele capilare care irigă gingivomu- labiale. Astfel, incizia verticală se poate limita la
coasa au traiectvertical, paralel cu axul dinţilor. nivelul hemiarcadei pe care se operează. Dacă
Pentru o irigaţie corespunzătoare a lamboului, extinderea leziunii periapicale nu permite acest
baza acestuia trebuie să fie aproape de două ori lucru, se poate extinde incizia orizontală spre
mai largă, prin accentuarea oblicităţii inciziilor hemiarcada opusă, continuând cu inciziile de
verticale (Fig. 4.9). descărcare la nivelul dinţilor de la acest nivel.
Figura. 4.9. Baza lamboului trebuie să fie Figura. 4.11. Adaptarea inciziei la situaţia
mai largă decât marginea sa liberă. clinică dată de edentaţiile protezate conjunct.
182 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL LEZIUNILOR PERIAPICALE
o incizie orizontală intrasulculară, care la nivelul situaţii se va folosi capătul ascuţit al decolato-
corpului de punte îşi modifică traseul şi continuă rului sau o chiuretă mică, schimbând unghiul
la distanţă de corpul de punte (Fig. 4.11). "de atac". Ca alternativă, se poate începe deco-
larea dinspre lateral, cu incizia verticală. Având
în vedere faptul că la acest nivel mucoperiostul
Decolarea este cel mai subţire şi mai susceptibil delabrării,
Decolarea se va realiza cu un decolator decolarea laterală se va face cu cea mai mare
ascuţit, pentru a nu produce delabrări ale lam- prudenţă. După formarea unui plan de c1ivaj
boului. Delabrările marginilor lamboului sau per- între mucoperiost şi os, se reia decolarea cu
foraţiile acestuia compromit irigaţia, ducând la direcţie spre apical.
apariţia complicaţiilor, printre care cele mai im- În cazul prezenţei unei fistule vestibulare,
portante sunt durerea, infecţia şi vindecarea de- se va realiza o disecţie ascuţită (cu bisturiul) a
ficitară. traiectului fistulos, secţionând tangent (razant)
Se recomandă începerea decolării cu ele- la suprafaţa mucoasei, fără a o perfora - practic
vatorulla colţurile lamboului (intersecţia dintre se va decola mucoasa de periostul subiacent.
incizia orizontală şi cea/cele de descărcare). Ele- După secţionarea traiectului fistulos, se
vatorul va fi orientat cu faţa concavă spre os, în continuă decolarea lamboului aşa cum a. fost
strict contact cu acesta, iar decolarea se face descris mai sus. Ulterior, leziunea se va
spre apical. Mucoasa şi periostul trebuie deco- îndepărta împreună cu periostul modificat,
late împreună, ca parte integrantă a lamboului. lăsând pe loc doar mucoasa la acel nivel (Fig.
Pe măsură ce se realizează decolarea, se 4.13).
continuă de-a lungul inciziei orizontale, apoi se
completează decolarea la nivelul inciziilor verti- Expunerea în totalitate a leziunii este
cale (Fig. 4.12). obiectivul cel mai important al decolării lam-
Adeseori protuberanţele osoase şi exos- boului. Dacă abordul se dovedeşte insuficient,
tozele împiedică decolarea continuă a lambou- este necesară extinderea inciziilor şi o decolare
lui, fiind necesară schimbarea orientării suplimentară. Evaluarea tuturor acestor posibile
decolatorului în funcţie de relieful osos. În acest probleme înaintea realizării inciziilor permite o
caz, se poate începe decolarea dinspre lateral, desfăşurare fără incidente a intervenţiei.
la nivelul inciziei verticale. După formarea unui
plan de c1ivaj între mucoperiost şi os, se reia de-
cola rea cu direcţie spre apical.
Figura 4.12. Modul de inserţie a decola- Figura 4.13. Disecţia ascuţită a traiectu-
torului la începerea decolării. lui fistulos de pe mucoasă.
Depărtarea lamboului Osteotomia
După decolarea şi reclinarea lamboului, Osteotomia corticalei osoase reprezintă
acesta trebuie menţinut depărtat. Este necesară etapa de Înlăturare a unei cantităţi osoase sufi-
menţinerea depărtată a lamboului, prin pătrun ciente pentru accesul chirurgical, cu expunerea
derea cu un depărtător (Langenbeck) Între lam- apexului şi a leziunii periapicale, care va permite
bou şi os. Înlăturarea ulterioară a acestora. Osteotomia se
va realiza cu instrumentar rotativ (freze sferice
de os), sub răcire abundentă. Pentru a evita os-
Principii generale teonecroza, nu se va folosi niciodată instrumen-
1. Depărtătorul se va spriiini pe os ~i niciodată tarul rotativ fără răcire. Se acc.e~tă folosirea c.u
pe lambou. precauţie a frezelor şi pieselor de turbină cu
2. Depărtătorul nu va fi niciodată plasat pe struc- răcire, pentru osteotomiile În zona laterală, unde
turi anatom ice adiacente ce pot fi lezate (de osul este dens şi gros.
exemplu n. mentonier) (Fig. 4.14). Există două situaţii clinice distincte care
3. Lamboul nu va fi depărtat niciodată În ten- influenţează modul de realizare a osteotomiei,
siune. Dacă accesul nu este suficient, se va aşa cum va fi arătat În continuare.
prelungi incizia!
4. Dacă este necesar, se vor depărta şi buzele
sau mucoasa jugală cu un alt instrument, pen- Corticală osoasă erodată de
tru a nu se produce leziuni ale acestora În tim- procesul patologic
pul manevrelor cu instrumentar rotativ.
În cazul În care după decolarea lamboului
se evidenţiază o corticală osoasă erodată de pro-
cesul patologic periapical, osteotomia va consta
de fapt În lărgirea ferestrei osoase, pentru un
acces suficient la leziunea periapicală.
Chiuretajul periapical
Chiuretajul periapical are ca scop
îndepărtarea în totalitate a ţesutului patologic
periapical. Se folosesc chiurete de dimensiuni
adaptate leziunii periapicale.
Seîncepe chiu retajul cu chiureta orientată
cu con cavitatea spre os, pătrunzând între leziune
(ţesutul de granulaţie sau peretele chistic) şi
geoda osoasă. Se detaşează leziunea progresiv,
după care aceasta este îndepărtată în întregime
(Fig. 4.16). Se recomandă trimiterea leziunii pe-
riapicale pentru examen histopatologic. Pentru a
permite un diagnostic histopatologic corect,
piesa operatorie trebuie să fie cât mai puţin frag-
mentată şi se va evita dilacerarea acesteia.
a b
Figura 4.22. Prepararea cavităţii de clasa I pentru obturaţia retrogradă: a - folosind piesa de turbină mi-
niaturizată; b - folosind instrumentar ultrasonic
190 TRATAMENTULCHIRURGICALAL LEZIU NILOR PERIAPICALE
Materiale de obturaţie retrogradă sorbabile, 3-0 sau 4-0 astfel Încât să se obţină
Materialul ideal ar trebui să Îndeplinească si- reacolarea fără tensiune a mucoperiostului. Se
multan următoarele deziderate: recomandă mai Întâi repoziţionarea şi sutura
• să realizeze sigilarea tridimensională a cana- punctelor-"cheie": colţurile lamboului, inserţiile
lului radicular frenurilor sau bridelor.
• să fie biocompatibil şi deci să nu determine o Se recomandă să se pătrundă mai Întâi cu
reacţie inflamatorie acul prin marginea neataşată a plăgii (lambou) şi
• să in hibe creşterea microbiană apoi prin marginea ataşată a plăgii (Fig. 4.23).
• să stimuleze regenerarea tisulară periradicu- În cazullambourilor rezultate după incizii
Iară intrasulculare, sutura se va face cu fire "În U"
• să fie insolubil şi stabil volumetric care vor pătrunde interdentar, la nivelul papile-
• să permită priza şi adeziunea la substratul ra- lor, vestibular şi oral.
dicularÎn mediu umed
• să prezinte radioopacitate
Frenul labial
Frenurile labiale sunt formate dintr-un
stratsubţire de ţesut fibros, acoperit de mu-
coasă, inserându-se la nivelul buzei, respec-
tiv la nivelul periostului procesului alveolar. d
Nivelul inserţiei alveolare a frenului este va-
riabil, uneori existând posibilitatea ca aceasta
să ajungă până la nivelul pa pilei incisive, cu
apariţia de diasteme patologice (la maxilar).
De multe ori frenullabial superior este hiper-
trofic sau are o inserţie joasă pe creasta eden-
tată maxilară, fiind un obstacol În adaptarea
periferică a proteze lor. Frenullabial inferior Figura 5.2. Frenectomia: a - evidenţierea frenu-
anormal inserat poate fi responsabil de lui labial; b - aplicarea penselor hemostatice
trauma locală, diasteme sau afectare paro- curbe; c - plaga romboidală post-excizie fren; d
dontală. - aplicarea primului fir de sutură la nivelul fun-
Sunt folosite În mod curent trei tehnici dului de sac vestibular; e - aspectul plăgii după
chirurgicale de corectare a frenurilor labiale. sutura cu fire separate.
la nivelul osului alveolar vindecarea va fi per Frenoplastia cu vestibuloplastie
secundam (Fig. 5.2). Această metodă se indică În cazul fre-
nurilor labiale cu inserţie largă la nivelul mu-
coasei crestei alveolare, cât şi În cazul bridelor
Frenoplastia "În l" laterale localizate la nivelul fundurilor de sac
Tehnica este similară În prima parte cu vestibular maxilar. După anestezia locală, se
excizia simplă. Dupa Îndepărtarea frenului, se incizează frenulla nivelul inserţiei sale alveo-
realizează câte o incizie oblică la extremităţile Iare, până la nivelul periostului. Prin decolare
defectului excizional, rezultând un aspect În supraperiostală, lamboul mucozal se mobili-
formă de "Z" (inciziile oblice se fac În unghi de zează şi este deplasat spre fundul de sac ves-
60 de grade). Cele două lambouri mucozale tibular. Lamboul se fixează În noua poziţie prin
triunghiulare sunt decolate supraperiostal şi sutura la periost (Fig. 5.4).
rotate În plan orizontal pentru a Închide de- Indiferent de tehnica utilizată, uneori
fectul vertical. Prin această metodă se obţine rămâne un defect osos neacoperit de mucoasă,
şi o adâncire minimă a fundului de sac vesti- care se va vindeca per secundam. La pacienţii
bular (Fig. 5.3). edentaţi, aplicarea imediată a pratezei rebazate
este obligatorie.
Frenullingual
Frenullingual este constituit din ţesut
conjunctiv dens, uneori conţinând şi fibre
musculare din m. genioglos, acoperite de o
mucoasă subţire. În aceste cazuri este afectată
stabilitatea lucrărilor protetice mobile sau
apar tulburări de fonaţie. Sunt folosite În mod
curent două tehnici chirurgicale de corectare
a frenurilor linguale (Fig. 5.6).
Frenectomia
După anestezia nervului lingual, bilate-
ral, se tracţionează limba antero-superior şi se
realizează câte o incizie la nivelul inserţiei lin-
guale, respectiv alveolare. Se excizează frenul
hipertrofiat, rezultând un defect romboidal; este
necesară o decolare submucoasă atentă, iar su-
tura se face obligatoriu paralel cu linia mediană
a limbii, folosind fire separate (Fig. 5.7).
202 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
a b
c d
Frenotomia
Se realizează anestezia nervului lingual
bilateral şi se efectuează o incizie transversală
(orizontală), perpendiculară pe fren, urmată de
sutura În plan longitudinal (Fig. 5.8).
În cadrul acestor tehnici de frenoplastie
Iinguală, trebuie ţinut cont de prezenţa unor
formaţiuni anatomice importante, localizate În
această zonă, cum sunt venele linguale, sau
ductul Wharton, structuri care trebuie prote-
jate În cursul inciziei, decolării şi suturii.
Hiperplazia inflamatorie După efectuarea anestezei loco-regio-
nale, se pune În tensiune cu o pensă chirurgi-
(hiperplazia de proteză, cală zona hiperplazică şi se realizează o
epulis fissuratum) electroincizie În jurul bazei de implantare a
acesteia, până la nivelul periostului. Prin elec-
Hiperplazia inflamatorie este o hiper- trodisecţie supraperiostală se Îndepărtează
plazie de iritaţie produsă prin traumatizarea mucoasa hiperplazică, iar apoi lamboul se su-
cronică a mucoasei fundului de sac, de obicei turează la periost, pe toata lungimea sa. Cele
prin intermediul unei lucrări protetice mobile mai bune rezultate apar când defectul restant
incorect adaptate marginal, sau atunci când se acoperă cu grefe mucozale sau de piele.
atrofia suportului osos nu este compensată. Obligatoriu, după intervenţie se aplică proteza
Această leziune este de obicei localizată În veche cu marginile corectate (re bazată), care
fundul de sac vestibular, dar poate avea şi alte va fi purtată permanent pe durata vindecării
10calizări, În funqie de zona expusă la trau- per secundam, menţinând astfel noua Înălţime
matisme cronice. In fazele iniţiale de evoluţie a fundului de sac vestibular (Fig. 5.10).
a hiperplaziei, atitudinea este conservatoare: În ultimii ani, utilizarea laserului a
se poate Încerca rebazarea cu materiale rezi- Îmbunătăţit tratamentul acestor leziuni,
liente a lucrării protetice mobile. Dacă lezi- permiţând excizia totală fără risc de formare a
unea este cronică, tratamentul este numai bridelor cicatriciale.
chirurgical. De subliniat este faptul că, În cazul
leziunilor care au durată lungă de evoluţie,
este obligatoriu examenul histopatologic al
piesei operatorii, pentru a exclude existenţa
unor modificări de tip neoplazic (Fig. 5.9).
a b
a b c
a c
a b
c d
Figura 5.14. Corectarea chirurgicală a crestei balante: a - schiţarea inciziei la nivelul mucoasei;
b - schiţarea inciziei În profunzime; c - plaga postoperatorie;
d - sutura cu fire separate.
208 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
Vestibuloplastia la mandibulă
Vestibuloplastia la mandibula a fost
descrisă pentru prima data În 1924 de Kazan-
jiarf2. Acesta recomanda realizarea unei incizii
la limita dintre mucoasa fixa şi cea mobila, cu
decolarea unui lambou, Începând de la nive-
lul suprafeţei mucozale a buzei inferioare,
pâna la creasta procesului alveolar. Dupa de-
colare, se stabileşte poziţia fundului de sac
vestibular nou creat şi se sutureaza mucoasa,
iar porţiunea de buza ramasa neacoperita se
va vindeca per secundam (Fig. 5.15).
O modificare a tehnicii consta În crea-
c d
e
210 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
c d
Extracţia alveoloplastică
Atveoloplastia reprezintă o intervenţie
chirurgicală care se realizează concomitent cu
extracţiile dentare, prin care se realizează
conservarea osului alveolar, odată cu regula-
c
rizarea osoasă la nivelul suprafeţelor neregu-
late şi/sau a septurilor interrardiculare
(interdentare), În scopul favorizării stabilităţii
protezelor mobile.
După extracţia dentară, se realizează o
incizie la nivelul festonului gingival care este
prelungită O,5-1cm faţă de ultima alveolă pos-
textracţională. După decolarea minimă a lam-
bourilor, vestibular şi oral, se regularizează
osul alveolar cu instrumentar rotativ. Dacă
acest tip de lambou nu permite expunerea tu-
turor zonelor osoase neregulate se pot realiza
incizii de descărcare divergente spre fundul de
sac vestibular, pentru a preveni astfel ruperea
accidentală a mucoperiostului În timpul remo- Rgura 5.19. Extracţia alveoloplastică:
delării osoase. Marginile În exces ale lambou- a - incizie de a lungul festonului gingival;
lui mucozal se Îndepărtează Împreună cu b - decolarea lamboului mucoperiostal ;
papilele interdentare. Plaga se suturează cu c - regularizarea crestei alveolare;
fire separate sau continue (Fig. 5.19). d - indepartarea excesului de mucoasă şi a pa-
pilelor interdentare;
212 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
b
Agura 5.20. Extracţia alveoloplastică intrasep-
tală:a -osteotomia corticalei vestibulare după Agura 5.21. Metoda Dean: a - situaţia clinică
Îndepartarea septurilor interdentare; b -frac- iniţială; b - fracturarea corticalei vestibulare şi
turarea corticalei vestibulare şi repoziţionarea ei. repoziţionarea În contact cu corticala orală.
este indicată extracţia dinţilor egresaţi şi
rezecţia modelantă a procesului alveolar. Preo·
a perator, examenul radiologic este obligatoriu
pentru a exclude din diagnosticul diferenţiat
patologia tumorală osoasă şi a stabili raportu-
ri\e procesului alveolar cu elemente anatomice
(sinus maxilar, canal mandibular, fosa nazală,
gaura mentonieră).
Dupa anestezia 10coregională, se reali-
zează extracţiile dentare şi incizii de
descărcare ce permit decolarea mucoperios-
tului şi expunerea procesului alveolar. Regu-
larizarea osoasă postextracţională urmăreşte
mărirea spaţiului dintre cele două creste eden-
b tate, pentru a permite inserarea proteze lor. Se
realizează cu instrumentar rotativ sau cu
pensa ciupitoare de os; se preferă sutura cu
fire separate, după Îndepărtarea excesului de
mucoasă (Fig. 5.23).
În cazul egresiunilor accentuate, este
posibil ca această tehnică să nu dea un rezul-
tat satisfăcător, fiind În acest caz necesară o
intervenţie de chirurgie ortognată.
Figura 5.22. Metoda Obwegeser: a - situaţia Figura 5.23. Extracţia alveoloplastică a dinţilor
clinică iniţială; b - alveola postextracţională; egresaţi: a - incizia pentru lamboul trapezoidal;
c - osteotomia corticalelor alveolare la bază; b - rezecţia modelantă a procesului alveolar pos-
d - fractura rea corticalelor şi sutura. textracţional; c - sutura.
214 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
e
Rezecţia modelantă a crestei
oblice interne (milohioidiene)
ascuţite
Rgura 5.26. Rezecţia modelantă a apofizelor genii: a - inserţia m. milohioidian şi schiţarea rezecţiei
modelante; b - adâncirea şanţului pelvimandibular (tehnica Trauner).
Rezecţia modelantă a spinei Tuberoplastia
nazale anterioare Tuberoplastia se realizeaza În scopul
Spina nazala anterioara accentuata Îmbunataţirii Închiderii marginale posterioare
apare de obicei dupa o resorbţie marcata a a protezelor totale la pacienţii cu şanţul retro-
crestei alveolare În regiunea frontala supe- tuberozitar (pterigo-tuberozitar) desfiinţat de
rioara, aceasta producând aceleaşi dificultaţi o atrofie osoasa accentuata (Fig. 5.27).
În adaptarea marginala a protezelor totale.
Anestezia este locala la nivelul mucoasei Tehnica se aplica rar şi numai sub anes-
acoperitoare. Se realizeaza o incizie verticala tezeie generala, din cauza riscului de hemora-
de-a lungul spinei nazale anterioare şi se deco- gie masiva din plexul venos pterigoidian, dupa
leaza lamboul mucoperiostal. Rezecţia mode- fractura rea apofizei pterigoide. De asemenea,
lanta se poate efectua cu pensa ciupitoare de nu se poate anticipa adâncimea şanţului re-
os sau cu instrumentar rotativ. Dupa sutura cu trotuberozitar rezultata postoperator.
fire separate, se reaplica proteza rebazata.
c
218 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
e
Agura 5.28. Plastia modelantă a torusului maxilar: a - incizia; b - decolarea lambourilor cu evidenţierea
limitei torusului; c - segmentarea torusului palatin cu instrumentar rotativ; d -Îndepartarea seg-
mentelor osoase cu dalta şi ciocanul; e - regularizarea suprafeţei osoase; f - sutura cu fire separate.
nivel osul palatin fiind foarte subţire. Se poate molar. Torusurile au o creştere lentă, asimp-
realiza numai o reducere a volumului torusului tomatică şi de obicei la pacienţii edentaţi total
printr-o regularizare osoasă moderată. Sutura se indică rezecţia modelantă, pentru a permite
se practică cu fire separate (Fig. 5.28). inserarea unei proteze mobile şi a evita
Atunci când torusul palatin este de mici apariţia leziunilor de decubit.
dimensiuni, se poate practica doar o contrain- După anestezia nervilor alveolar inferior
cizie perpendiculară anterioară; de asemenea şi lingual la spina Spix, se practică o incizie pe
se poate realiza şi o incizie elipsoidală În "felie mijlocul crestei alveolare, urmată de decola-
de portocală". rea lamboului mucoperiostal lingual, expu-
nând Întreaga suprafaţă a torusului. Cu
instrumentar rotativ se Îndepărtează
Torusul mandibular formaţiunea osoasă, refacându-se configuraţia
Torusul mandibular este localizat pe procesului alveolar. Direcţia liniei de osteoto-
versantullingual al procesului alveolar man- mie trebuie să fie paralelă cu suprafaţa corti-
dibular, uni- sau bilateral, În zona canin-pre- calei linguale, din cauza riscului de lezare a
a b
c d
e
220 TRATAMENT CHIRURGICAL PREPROTETIC
a b
Figura 5.30. Rezecţia modelanta a osteoamelor periferice: a - evidenţierea osteomului dupa deco-
larea lamboului mucoperiostal; b - osteotomie cu refacerea reliefului corticalei vestibulare.
Referinţe bibliografice
1 Peterson L, Ellis E, Hupp JR, Tucker MR: Contemporary 5 Obwegeser H: Surgical preparation of the maxilla for
Oral and Maxillofacial Surgery, 4th Ed. Mosby, 2002 prosthesis. JOral Surg Anesth Hosp Dent Serv 22:127-
2 Kazanjian VH: Surgical operations as related to satis· 34, 1964
factory dentures, Dent Cosmos 66:387-95, 1924 6 Michael CG, Barsoum WM: Comparing ridge resorp·
3 Trauner R: Kinnvergrosserung und Kinnverleinerung, tion with various surgical techniques in immediate den-
Fortschr Keiferorthop, 13·16, 1952 tures. JProsthet Dent 35(2):142·55, 1976
4 Maclntosh RB, Obwegeser HL: Preprosthetic surgery: 7 Landa JS: The torus palatinus and its management in
A scheme for its effective employment. J Oral Surg full denture construction. J Prosthet Dent 1(3):236·43,
25:397-413,1967 1951
Tratamentul chirurgical
preimplantar
julioAcero
10
20
10 o II III IV V VI
Maxilar-posterior
10
10 o II III IV V VI
Figura 6.4. Autogrefe: a - reprezentare schematică a potenţialului osos al zonelor donoare orale;
b - grefă de os mentonieră; c - reca\tarea de grefă osoasă de \a nive\u\ ramu\ui mandibu\ar;
d - autogrefă recoltată din creasta iliacă; e - recolta rea unui grefon osos din calvarie.
(cazuistica prof. Dr. ). Acero)
230 TRATAMENTUL CHIRURGICAL PREIMPLANTAR
Figura 6.5. Defect cortical extern În zona 1.3. Grefă de os din trigonul retromolar fixată cu
şuruburi. Tratamentul implanto-protetic ulterior. (cazuistica Prof. Dr. j . Acero)
Pentru defectele mici, ce cuprind unul sau cu ajutorul instrumentarului rotativ. Inserţia
doi dinţi pe o hemiarcadă sau ambele, se implanturilor se va face ulterior după integrarea
utilizează os din menton sau ramul mandibular completă a grefei . În toată această perioadă se
(Fig. 6.5). Pentru defectele mari, zona donoare evită proteza dentară, pentru a nu exercita
va fi extraorală, iar grefonul recoltat se va fixa şi presiuni asupra osului.
stabiliza tridimensional, la patul receptor, prin Această tehnică se indică În atrofiile
intermediul şuruburilor, după care se acoperă orizontale dar şi În cele combinate verticale şi
cu un lambou mucoperiostal suturat fără orizontale. Deoarece osul grefat nu se aplică
tensiune (Fig. 6.6). intim pe toată suprafaţa crestei alveolare, ci doar
Pentru a facilita revascularizaţia grefei, se pe unul din versanţi (vestibular), procesul de
realizează În corticala alveolară câteva orificii, resorbţie este destul de accentuat.
Bloc osos de interpoziţie (tehnica "În Elevarea mucoasei sinuzale (sinus Iifting)
sandwich'')
Sinusul maxilar se situează În regiunea
Atrofia maxilară severă (clasa a VI-a posterioară maxilară. Edentaţia este urmată de
Cawood) generează un dezechilibru În expansiunea volumetrică a acestei cavităţi şi de
arhitectura maxilo-facială şi În proporţia etaje lor aceea, pentru inserţia implanturilor uneori este
feţei. Deficitul osos Împiedică inserţia necesară adiţie de os, inferior şi sub membrana
implanturilor iar relaţiile intermaxilare sinuzală .
modificate determină protruzia mandibulei, Tehnica a fost publicată În 1986 de
pseudoprognatism şi anomalie de clasa a III-a. Tatum 24 şi modificată ulterior de Boyne, care a
Pentru corecţia acestor cazuri extreme se utilizat os spongios iliac ca material de adiţie 25 .
intervine chirurgical prin osteotomia maxilarului În 1987, Misch realizează o clasificare a
Le Fort 1, urmată de plasarea blocului osos În crestelor alveolare după dimensiune şi grad de
diastazisul creat (grefă osoasă tip Inlay). Se atrofie26 :
redimensionează astfel etajul mijlociu al feţei Tipul 1: Dimensiunea crestei alveolare
(Fig. 6.7). este mai mare sau egală cu 10 mm. Permite
Această teh nică a fost descrisă În 1989 inserţia implanturilor cu această lungime sau
de către Sailer. Acelaşi autor inseră şi mai mari după sinus lifting, prin abord Închis,
implanturile postchirurgical imediap2. subantral, cu osteotomul;
Dezavantajele sunt date de complexitatea Tipul II: Dimensinea este cuprinsă Între 8-
procedeului chirurgical, riscul fracturării osului 10 mm. Procedeul chirurgical este similar celui
maxilar, resorbţia grefonului şi recidiva. Pentru descris anterior;
toate acestea se preferă grefele de apoziţie, ce Tipul III: Dimensiunea este cuprinsă Între
oferă o mai bună protecţie a osului, deoarece 4 şi 8 mm. Se indică ridicarea membranei
implanturile şi Încărcarea protetică se realizează sinuzale, prin abord deschis şi adiţia de os. În
ulterior. acelaşi timp chirurgical se inseră şi implanturile;
Tipul IV: Dimensiune mai mică de 4 mm.
Osteoplastia procesului alveolar cu Se abordează deschis sinusul maxilar, se ridică
grefă de os fragmentat şi plasă din titan membrana şi se aplică grefa osoasă. Inserarea
Boyne descrie În 1985 tehnica implanturilor se realizează ulterior.
reconstrucţiei osoase cu os fragmentat şi plasă
de acoperire din titan 23 • Procedeul permite atât Sinus-lifting "Închis"
conformarea cât şi stabilitatea tridimensională Tehnica a fost descrisă În 1994 de
a materialului grefat, fiind indicat pentru toate Summers 27 • Constă În ascensionarea
tipurile de atrofii, darÎn special În atrofiile mixte progresivă a planşeului sinuzal cu ajutorul
verticale şi orizontale. Utilizarea În astfel de osteotomului introdus transalveolar. Dispozitivul
cazuri a blocurilor osoase ar conduce la resorbţii permite expansiunea osoasă atât transversal cât
rapide. De asemenea, se indică În reconstrucţia şi vertical, ridicând astfel podeaua sinuzală până
defectelor reziduale după extirparea unor la o dimensiune ce permite inserţia ulterioară a
chisturi de dimensiuni mari sau a unor tumori implanturilor. Se completează cu material de
benigne. Plasa din titan se poate conforma atât adiţie. Inconvenientul este dat de riscul
preoperator, pe modelul de ghips sau pe perforării mucoasei sinuzale, iar aportul osos
modelul stereolitografic al pacientului cât şi prin adiţie nu poate depăşi 2-3 mm În
intraoperator. Osul grefat se protejează cu dimensiune. A fost descrisă şi tehnica
această plasă fixată cu microşuruburi. După 3-4 endoscopică de sinus-liftingÎnchis (Fig. 6.9).
luni se reintervine pentru Îndepărtarea plasei de
titan şi inserţia implanturilor (Fig. 6.8).
Un potenţial risc îl constituie dehiscenţa
plăgii, cu descoperirea plasei, supuraţia şi
necroza. De aceea, este important ca lamboul
decolat să fie suficient de mare pentru a perm ite
acoperirea şi sutura fără tensiune.
232 TRATAMENTUL CHIRURGICAL PREIMPLANTAR
Figura 6.13. Defect osos transversal În zona mandibulară posterioară. Reconstrucţie cu grefă
osoasă din simfiza mentonieră. Inserarea implanturilor şi lucrarea protetică.
(cazuistica Praf Dr. J. Acera)
Elongaţia osoasă dirijată viitoarelor şuruburi, după care se Îndepărtează.
(osteodistracţia) În implantologie Se practică osteotomia şi se repoziţionează
dispozitivul, care se fixează cu şuruburi În
Această tehnică, descrisă de Ilizarov În orificiile prestabilite. Se verifică mobilitatea
19583°, are la bază principiul osteogenezei prin segmentelor osoase, prin activarea
elongarea progresivă a diastazisului osos. După osteodistractorului, după care se revine la
osteotomie, se separă lent cele două fragmente poziţia O. Se suturează. După aproximativ şapte
osoase, pentru ca procesul de neoapoziţie zile se activează dispozitivul Într·un ritm de 1
osoasă să se desfăşoare progresiv. Această mm/zi. La sfârşitul perioadei de consolidare,
tehnică a fost aplicată iniţial la oasele lungi şi după 8·10 săptămâni, se Îndepărtează şi se
apoi la oasele cranio-faciale, În special la aplică implanturile.
procesele alveolare. Tehnica osteodistracţiei alveolare se indică
Procedeul constă În aplicarea unui În redimensionarea verticală a crestei, În condiţiile
dispozitiv distractor care, după osteotomia unui os bazilar suficient, pentru ca osteotomia să
rebordului alveolar, Îndepărtează lent cele două nu compromită continuitatea osoasă. La maxilar
segmente. Există dispozitive de tip intraosos se indică În atrofii verticale, dar procedeul este
pentru defectele mici şi de tip juxtaosos pentru limitat de prezenţa foselor nazale şi a sinusului
defectele marPI,32. maxilar, motiv pentru care se preferă osteoplastia
Pentru aplicarea acestuia se incizează de adiţie după sinus-li{ting.
gingivomucoasa crestei alveolare şi se trasează, La mandibulă, se aplică În special În zona
pe suprafaţa osoasă, linia de osteotomie. Se interforaminală. Zonele posterioare au
aşează osteodistractorul pentru a marca locul contraindicaţie relativă prin prezenţa canalului
Tabelul 2.1.
Locul unde Raportul
Dintele este perforată perforaţiei Muşchiul Localizarea
implicat corticala cu inserţiile implicat abcesului
osoasă musculare
Maxilar
Incisivul central vestibular inferior orbicularul gurii vestibular
Mandibula
vestibular superior mental vestibul
Incisivii
vestibular inferior mental spaţiul mentonier
vestibul
vestibular superior buccinator
spaţiul bucal
vestibular inferior buccinator
Molarul2 spaţiul sublingual
lingual superior milohioidian
spaţiul
lingual inferior milohioidian
submandibular
spaţiul
Molarul3 lingual inferior milohioidian
submandibular
244 INFECTII
. ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 7.4. Abcesul palatinal- erodarea Figura 7.5. Aspect clinic al abcesului
corticalei palatinale, palatinaL (cazuistica prof. Or, l, Acero)
unei comunicări buco-nazale sau buco-sinusale. Diagnostic diferenţial
Un drenaj eficient al colecţiei supurate nu
n ecesită antibioterap ie, cu excepţia unor • abcesul de spaţiu submandibular, În
pacienţi cu a~ecţiuni geneTa\e asociate. caTe tume~ac\ia este situată În t~eimea
Tratamentul va cuprinde de asemenea posterioară a corpului mandibular sub
suprimarea factorului cauzal dentar. marginea bazilară;
• adenita supurată submandibulară, În
care debutul este nodular;
Spaţiul corpului mandibular • tumori suprain{ectate ale corpului
(abces peribazilar, perimandibular mandibular, În care examenul radiologie
extern, "semilunar") este caracteristic;
Delimitare Tratament
Spaţiul corpului mandibular este un Tratamentul este chirurgical şi
spaţiu virtual plasat Între marginea bazilară şi medicamentos. Incizia cutanată cu lungimea de
periostul acoperitor. 3-5 cm este plasată submandibular, decliv de
colecţia supurată la două Iăţimi de deget sub
Etiologie marginea bazilară evitând astfel lezarea ramului
marginal al nervului facial. (Fig. 7.7)
Această supuraţie recunoaşte drept Incizia interesează tegumentul şi ţesutul
etiologie parodontitele apieale acute, ch isturile celular subcutanat, apoi se secţionează platisma
suprainfectate şi parodontopatiile marginale şi fascia cervieală superficială permiţând astfel
acute ale premolarilor şi molarilor mandibulari. accesul la colecţia supurată. Palparea
(Fig. 7.6) instrumentală decelează zonele rugoase,
QepeTiostate a~e c.oTpu~ui mandibu~a~. Se vm
Aspecte clinice plasa două tuburi de politen fixate la tegument
ce se vor menţine 24 - 48 de ore, pe care se vor
Examenul cervico-facia\ relevă o Tea\i2a irigaţii cu so\uţii antiseptice. Iratamentu\
tumefacţie ce face corp comun cu marginea medicamentos va fi reprezentat de antibiotiee,
bazilară şi nu permite palparea acesteia spre analgezice şi AINS.
deosebire de abcesul paramandibular. După dispariţia fenomenelor inflamatorii
Tegumentele sunt congestionate, destinse şi acute ş i remisia trismusului se va Îndepărta
lucioase, decelându-se fluctuenţă la palpare. factorul etiologie (extracţia dintelui cauzat).
(Fig.7.6a)
Examenul oral dificil de realizat din cauza
trismusului, evidenţiază congestia, edemaţierea
şi Împăstarea mucoasei În dreptul dintelui
cauzal. Starea generală este alterată cu febră şi
tahicardie.
Figura 7.6. Abcesul peribazilar: a - aspect clinic; b - aspect radiologic cu evidenţierea factorului
cauzal dentar. (cazuistiea Praf Dr. A. Bucur)
250 INFECTII ORO-MAXI LO-FACIALE
,
Spaţiul genian
Spaţiul genian este Împărţit de m.
buccinator, ce se comportă ca o diafragmă Într-un
compartiment lateral şi unul media!. Compar-
timentullateral (extern) este plasatîntre tegument
şi buccinator, iar compartimentul medial (intern)
este situat Între buccinator şi mucoasa jugală.
b
Etiologie
Punctul de plecare pentru supuraţiile
spaţiului bucal pot fi infecţiile dento-
parodontale ale molarilor maxilari şi mandi-
bulari, mai rar ale premolarilor (Fig. 7.8).
c Spaţiul bucal
Figura 7.8. a - dinţii cauzali;
b, c - localizarea abcesului de spaţiu genian,
În raport cu m. buccinator.
252 INFECTII ORO-MAXILO-FACIALE
,
Tratament
Tratamentul chirurgical implică incizia şi
drenajul colecţiei supurate precum şi suprimarea
factorului cauzal dentar, Drenajul optim se
realizează pe cale cutanată submandibulară,
Incizia este plasată sub rebordul mandibular cu
două Iăţimi de deget şi paralel cu acesta, pentru a
Figura 7.9. Aspect clinic al unui abces de evita lezarea ramului marginal mandibular al
spatiu genian, (cazuistica Prof. Dr, A, Bucur) nervului facial, Drenajul oral al colecţiei supurate
are indicaţii restrânse şi poate fi efectuat plasând
incizii În vestibulul superior respectivÎn cel inferior,
Disecţia boantă va dezinsera m, buccinator de pe
maxilar şi mandibulă permiţând accesul În spaţiul
bucal, Incizia plasată În vestibulul superior nu
trebuie să lezeze canalul Stenon,
Abordul oral nu permite un drenaj eficient al
spaţiului bucal, dar În cazul unor exigenţe
fizionomice din partea pacientului rămâne ca
opţiune, sub rezerva unui posibil drenaj ineficient
şi a necesităţii unui abord cutanat ulterior,
Indiferent de calea de abord aleasă, drenajul se
realizează cu tuburi de politen pereche fixate prin
sutură şi menţinute 24 - 72 ore, Tratamentul
implică de asemenea suprimarea factorului cauzal
dentar, antibioterapie, analgezice şi AINS,
Spaţiul paramandibular La palpare În grosimea obrazului se
decelează un cordon ce leagă tumefacţia din
obraz de capuşonul de mucoasă ce acoperă
Abcesulspaţiului paramandibular se mai molarul de minte, iar la presiune pe colecţia
numeşte şi abces buccinato-maxilar sau abces supurată se evacuează o secreţie purulentă pe
migrator al obrazului şi este o supuraţie a sub capuşonul dintelui ca uzaL Examenul oral
porţiunii inferioare a spaţiului bucaL este dificil datorită trismusului.
Etiologie Tratament
Cauza cea mai frecventă a abceselor spaţiului Abordul se alege În funcţie de evoluţia
paramandibular este reprezentată de pericoro- orală sau cutanată a procesului supurativ.
naritele supurate ale molarului de minte inferior. Incizia cutanată de 2-3 cm este plasată
Procesul septic migrează prin spaţiul delimitat de submandibular decliv de colecţia supurată,
faţa externă a corpului mandibular şi m. buccinator interesând strict tegumentul şi ţesutul celular
până la nivelul spaţiului celular al obrazului, putând subcutanat. După evacuarea secreţiei purulente
evolua oral, medial de m. buccinator, În dreptul se fixează două tuburi de dren la tegument.
premolarilor inferiori sau se poate exterioriza cutanat Incizia orală este plasată orizontal În vestibulul
după traversarea m. buccinator. (Fig. 7.10) inferiorÎn dreptul premolarilor. După evacuarea
Aspecte clinice secreţiei purulente se plasează o lamă de dren.
Tratamentul chirurgical este asociat cu cel
După un episod de pericoronarită supurată medicamentos (antibiotice, antiinflamatoare).
a molari/or de minte inferiori apare o colecţie Remisia fenomenelor inflamatorii acute este
supurată bine delimitată, care poate fi localizată urmată de extracţia molarului de minte cauzaL
În funcţie de evoluţie la nivelul mucoasei din
dreptul premolari/or inferiori sau genian inferior.
În ambele cazuri părţile moi acoperitoare sunt
modificate inflamator caracteristic.(Fig. 7.11)
Figura 7.10. Dintele cauzal pentru abcesul Figura 7.11. Aspect clinic al unui abces
paramandibular este molarul de minte inferior. paramandibular. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
254 INFECTII ORO-MAXILO-FACIALE
I
Complicaţii
Tratament
Drenajul spaţiului canin se realizează prin
c plasarea unei incizii În vestibulul superior În
dreptul dintelui cauza!. Disecţia boantă se va
Figura 7.12. a - dinţii cauza li; b, c-
face În sens cranial, dezinserând m. ridicător al
localizarea abcesului de spaţiu canin, În raport unghiului gurii. Această manoperă se va face cu
cu inserţia m. ridicător al unghiului gurii. grijă, evitând lezarea nervului infraorbital şi a
ramurilor sale nazale, orbita le şi labiale. Pentru Spaţiul infratemporal
menţinerea drenajului se fixează un tub de
politen la mucoasă. Antibioterapia este necesară Delimitare
din cauza riscului de diseminare orbitală sau • superior: baza craniului;
cerebrală a infecţiei. • lateral: ramul mandibulei, tendonul m.
Incizia cutanată se practică În mod cu temporal;
totul excepţional, numai În cazul În care procesul • medial: muşchii pterigoidieni;
supurativ a străbătut inserţiile musculare, • inferior: inserţia inferioară a m. pterigoidian
exteriorizându-se subcutan cu iminenţă de lateral;
fistulizare. • anterior: maxilarul (tuberozitatea maxilarului);
În acest caz incizia se plasează pe locul de Posibilităţile de extensie a procesului
maximă bombare, având un traiect orizontal, iar supurativ cantonatÎn spaţiul infratemporal sunt
cu pensa Pean boantă se pătrunde În prezentate În Figura 7.13.
profunzime sub inserţiile musculare până la
nivelul corticalei osoase. Drenajul este asigurat
prin tub (lama de dren) fixat prin sutură şi
Etiologie
menţinut 24-72 de ore. Supuraţiile spaţiului infratemporal recunosc
După remisia fenomenelor acute se drept cauză: puncţii anestezice la tuberozitate (a
instituie tratamentul dintelui cauzal (radical sau nervilor alveolari superiori şi posteriori), ce nu
conservator). respectă condiţiile de asepsie şi antisepsie, puncţii
sinusale greşit efectuate, infecţii dento·
parodontale ale molarilor superiori şi difuzarea
infecţiilor din spaţiile vecine. (Fig. 7.14).
r-------------,
'0 {} Q ~-------------.
0 0 '---------'
'1-------. spa.ţiu\ maseterin
'- 1
_ _ol_Ob_it_ă_--J. . faringe spaţiul pterigomandibular
Figura 7.13. Posibilităţi de extensie a procesului supurativ din spaţiul infratemporal.
b
Figura 7.15. Aspectul clinic al abcesului de
spaţiu infratemporal: a, b - aspect clinic
cervico-facial; c - aspect clinic oral.
(cazuistica Prof. Or. A. Bucur)
Incizia plasată cranial va fi localizată Infecţiile spaţiilor fasciale
temporal, suprazigomatic şi/sau subzigomatic. Se
pătrunde cu pensa Pean În direcţie antero- primare mandibulare
inferioară, ghidat de fascia temporală, până la
nivelul spaţiului infratemporal. Această cale nu
Spaţiul bucal
poate asigura singură un drenaj eficient şi de
aceea se asociază cu incizii orale plasate În A fost expus În cadrul infecţiilor spaţiilor
vestibulul superior şi cu incizii cutanate plasate fasciale primare maxilare.
submandibular, care comunică Între ele. Drenajul
se realizează cu ajutorul tuburilor de cauciuc
fixate cu o extremitate la nivelul inciziei temporale Spaţiul submandibular
şi cu cealaltă extremitate la nivelul inciziei din Delimitare
vestibulul superior, realizând un "sifonaj".
Incizia plasată caudal va fi localizată sub- • medial: m. milohioidian, m. hioglos,
mandibular la două Iăţimi de deget sub marginea m. stiloglos;
baziiară pentru a menaja ramul marginal al man- • lateral: tegumen t şi m. platisma;
dibulei din nervul facial. După secţionarea tegu- • superior: mandibula, m. milohioidian,
mentului, ţesutul celular subcutanat şi platisma se m. maseter;
explorează pe rând spaţiul submandibular şi • inferior: osul hioid;
spaţiullaterofaringian, apoi se deschide spaţiul • anterior: pântece le anterior al m. digastric,
infratemporal dând pensei Pean o direcţie supero- spaţiul submental;
medială. Drenajul se realizează cu tuburi de politen • posterior: pântecele posterior al m. digastric,
pereche fixate la tegument pentru fiecare spaţiu m. stilohioidian;
deschis şi se fac irigaţii cu soluţii antiseptice timp Porţiunea posterioară a spaţiului
de 48 - 72 de ore. Se vor administra antibiotice, submandibular, cunoscută şi sub denumirea de
antiinflamatorii şi analgezice. "recesus" este plasată distal de m. milohioidian
Trismusul va necesita mecanoterapie şi despărţită de cavitatea orală doar prin
activă sau pasivă (pană, dispozitiv Heister). După mucoasa planşeu lui bucal.
dispariţia fenomenelor acute este obligatorie
atitudinea radicală faţă de dinţii cauzali.
Etiologie
Punctul de plecare al abcesului de spaţiu
submandibular îl constituie infecţiile dento-
parodontale ale molarilor inferiori (mai rar de la
rădăcina mezială a molarului unu, aceasta fiind
situată În general deasupra inserţiei m.
milohioidian), Iitiaza glandei submandibulare,
Spaţiulsubmentonier
Delimitare
• superior: m. milohioidian;
• inferior: fascia cervicală superficială,
platysma;
• posterior: osul hioid
• lateral: pântecele anterior al m. digastric
Etiologie
Abcesul de spaţiu submentonier Figura 7.20. Aspect clinic al abcesului de
recunoaşte drept cauze infecţiile dento- spaţiu submentonier.
parodontale ale frontalilor inferiori, stafilocociile (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
cutanate labio-mentoniere sau extinderea
proceselor supurative din spaţiile Învecinate
(Fig. 7.19).
Diagnostic diferenţial
• adenite supurate submentoniere, care
au un debut nodular;
• abcesul spaţiului sublingual, la care
simptomatologia orală este marcată;
• stafilococii cutanate labio-mentoniere;
a
Principii de tratament
Incizia cutanată este plasată
submentonier decliv de colecţia supurată
urmărind conturul arcului mentonier. După
evacuarea colecţiei supurate, se drenează
spaţiul submentonier cu tuburi de dren pereche
fixate la tegument pentru 24-48 de ore.
Tratamentul chirurgical este asociat cu
antibioterapie, analgezice şi AINS. După remisia
fenomenelor inflamatorii acute se suprimă
factorul cauzal dentar.
b
Figura 7.19. a - dinţii cauzali; b - localizarea
abcesului de spaţiu submentonier - procesul
patologic periapical erodează corticala sub
inserţiile musculare de la nivelul corticalei
externe şi interne.
Infecţiile spaţiilor fasciale Spaţiul maseterin
secundare
Spaţiul masticator Delimitare
• medial: faţa externă a ramului mandibular;
Spaţiul masticator este format din spaţiul • lateral: m. maseter;
maseterin, spaţiul pterigomandibular şi spaţiul • superior: spaţiul infratemporal;
temporal. Aceste spaţii conţin muşchii masti ca- • inferior: chinga pterigomaseterină;
tori, ramul mandibular şi elementele neuro-vas-
culare asociate.
Etiologie
Partea anterioară a fasciei cervicale
profunde se divide la nivelul mandibulei,
învelind componentele spaţiului masticator. Supuraţiile spaţiului maseterin au ca
Lama superficială a părţii anterioare are un punct de plecare patologia infecţioasă a
traiect ascendent de la nivelul bazilarei molarilor inferiori. O alta etiologie o reprezintă
mandibulei, este în contact intim cu m. maseter osteomielita sau tumorile chistice suprainfectate
şi se inseră superior pe arcada temporo- ale ramului mandibular (Fig. 7.21).
zigomatică. Superior de arcadă ea se continuă
cu fascia temporală ce se inseră pe creasta Aspecte clinice
osoasă cu acelaşi nume.
Fascia ce acoperă m. maseter participă la Procesele supurative pot rămâne
formarea fasciei parotideo-maseterine, iar fascia cantonate la nivelul spaţiului maseterin sau se
ce acoperă m. temporal mai este cunoscută şi pot exterioriza disecând fibrele m. maseter,
sub denumirea de lamă superficială a fasciei localizându-se superficial imediat sub tegument.
temporale profunde. Tumefacţia este plasată de la nivelul
Lama profundă a părţii anterioare a fasciei unghiului mandibular până la nivelul arcadei
cervicale profunde Înveleşte muşchii pterigoidieni temporo-zigomatice, palparea decelând fie o
inserându-se la nivelul proceselor pterigoidiene. Împăstare dureroasă, fie fluctuenţă În cazul
Spaţiile maseterin, pterigomandibular şi superficializării procesului supurativ.
temporal superficial comunică Între ele profund Tegumentele acoperitoare sunt
de arcada zigomatică de-a lungul tendonului m. congestionate, destinse şi lucioase, iar edemul
temporal, ce se inseră pe procesul coronoid. de vecinătate se extinde temporal, genian, sub-
Spaţiul maseterin şi pterigomandibular şi retromandibular.
comunică de-a lungul marginii anterioare şi
posterioare a ram ului mandibular.
b
262 INFECTII ORO-MAXI LO-FACIALE
Figura 7.22. Aspect clinic al abcesului de spaţiu maseterin: a - aspect cervico- cial; b - aspect
oral cu evidenţierea unui trismus marcat. (cazuistica Praf Dr. A. Bucur)
Diagnostic diferenţial
• supuraţii ale spaţiului laterofaringian
(compartimentul anterior), În care există
o Îngustare marcată a ismului faringian,
pacientul acuzând un torticolis dureros;
• osteomielita de ram mandibular, unde
evoluţia bolii este Îndelungată, semnul
b Vincent d'Alger pozitiv, iar examenul
radiologic confirmă diagnosticul;
Figura 7.23. a - dinţii cauzali; • formaţiuni tumorale de spaţiu pterigo-
b - localizarea abcesului de spaţiu mandibular, unde simptomatologia
pterigomandibular, plasat Între faţa internă a inflamatorie este absentă;
ramului mandibular şi m. pterigoidian intern.
264 INFECTII
. ORO-MAXILO-FACIALE
Etiologie
Abcesul spaţiului temporal apare prin
extinderea proceselor supurative ale spaţiile
Spaţiul parafaringian
Spaţiullaterofaringian
Delimitare şi conţinut
• medial: muşchii constrictori superior şi
mijlociu al faringelui;
• lateral: m. pteriogoidian medial şi capsula
parotidiană;
• superior: baza craniului;
• inferior: osul hioid;
• anterior: rafeul pterigomandibular, spaţiul
sublingual şi submandibular;
• posterior: spaţiul retrofaringian.
Buchetul Riolan·Haller segmentează b
spaţiul laterofaringian într-un compartiment
anterior În care este plasată prelungirea Figura 7.25. a - dintele cauzal al abcesului
faringiană a glandei parotide şi un compartiment de spaţiu laterofaringian este molarul de
posteriorîn care se află artera carotidă internă, minte inferior;
vena jugulară internă, ganglionul cervical b - localizarea abcesului de spaţiu
simpatic superior, nervii cranieni IX, X, XI, XII. laterofaringian, cuprinzând cele două
compartimente ale acestuia (anterior şi
Etiologie posterior).
Aspecte clinice
Supuraţiile compartimentului anterior
(prestilian) duc la bombarea peretelui lateral al
faringelui spre linia mediană, deviind uvula de
partea controlaterală. Tumefacţia localizată
subangulomandibular semnifică extinderea Figura 7.26. Abces de spaţiu laterofaringian.
procesului infecţios spre regiunea inferioară a (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
compartimentului anterior (Fig. 7.26).
Trismusul este uneori accentuat ca urmare Implicarea compartimentului posterior
a interesării m. pterigoidian medial. Dispneea este semnalată prin prezenţa tumefacţiei
apare prin pensarea căilor aeriene superioare peretelui postero-lateral al faringelui şi a
existând cazuri clinice când se poate constata şi pilierului amigdalian posterior. Trismusul este
devierea traheei. Sunt prezente de asemenea discret (neexistând muşchi masticatori cu traiect
febra şi frisonul. Disfagia şi odinofagia sunt în compartimentul posterior), dar apare torticolis
consecutive îngustării istmului faringian. dureros prin implicarea nervului accesor.
266 INFECTII ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 7.27. Abces al limbii: a - formă limitată; b -formă care interesează Întreaga hemilimbă.
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
Incizia cutanată este folosită În cazul caracteristice;
abceselor bazei limbii. Incizia arcuată paralelă • trombo{lebita sinusului cavernos, unde
cu marginea bazilară va fi plasată Între menton tabloul clinic este dominat de semnele
şi hioid_ Cu pensa Pean se traversează muşchii neurologice şi oftalmologice;
planşeului cavităţii orale până se deschide • abcesul palpebral, unde supuraţia este
colecţia supurată_ Manevra se execută sub localizată Într-un anumit sector al pleoapei,
control palpator, degetele mâinii stângi fiind iar interesarea globului ocular şi a ţesutului
plasate pe faţa dorsală a limbii. Drenajul se face grăsos periorbitar este absentă_
cu tuburi de politen pereche fixate la tegument şi
menţinute 48-72 ore. Tratament
Tratamentului chirurgical i se asociază o
terapie medicamentoasă (antibiotice, analge- Tratamentul chirurgical va consta În
zice, AINS). incizia şi drenajul colecţiei supurate. Astfel
supuraţiile cu punct de plecare etmoidal vor fi
incizate În unghiul orbital intern. Cele cu punct
Abcesul orbitei de plecare În sinusul frontal vor fi incizate la
nivelul marginii superioare a orbitei. Infecţiile
Etiologie orbitale cu punct de plecare sinusul maxilar şi
spaţiul infratemporal vor fi incizate de-a lungul
Supuraţiile orbitei recunosc drept cauze marginii inferioare şi unghiului extern al orbitei.
procese infecţioase ale regiunilor vecine şi Tratamentul chirurgical va fi Însoţit de
anume ale spaţiului infratemporal şi ale spaţiului terapie medicamentoasă (antibiotice, analgezice
bucal, la care se asociază sinuzitele acute şi AINS).
supurate etmoidale, frontale şi maxilare. Este de
reţinut faptul că ţesutul adipos periocular
prezintă o capacitate redusă de apărare.
Aspecte clinice
Bolnavii prezintă un edem palpebral
intens localizat la nivelul pleoapei superioare
sau inferioare interesând unghiul intern sau
extern În funcţie de cauza care a determinat
apariţia procesului supurativ.
Edemul se accentuează progresivÎnchizând
În totalitate fanta palpebrală. Pacienţii prezintă du-
reri pulsatile localizate la nivelul orbitei. Tegumen-
tele pleoapelor sunt congestionate şi luci oase.
Tabloul clinic este Întregit de chemozis şi
exoftalmie moderată. Presiunea pe globul ocular
este dureroasă. Se Înregistrează o mobilitate
diminuată a globului ocular dar reflexul fotomotor
şi vederea sunt păstrate. Abolirea reflexului
fotomotor reprezintă un semn de gravitate.
Starea generală se alterează precoce cu
febră, frison, tahicardie.
Diagnostic diferenţial
• abcesul spaţiului infratemporal, care
poate fi Însoţit de celulită orbitară, dar
ştergerea reliefului arcadei temporo-
zigomatice, trismusul intens precum şi
tumefacţia perituberozitară sunt
270 INFECTII
, ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 7.29. Flegmon al planşeului bucal: a - aspect clinic cervico-facial; b - aspect clinic oraL
(cazuistica Praf Dr, A Bucur)
Aspecte clinice 37,5° C), pulsul rămâne tahicardic (120 pe
minut greu perceptibil), dispneea toxică bulbară
Flegmonul de planşeu debutează cel mai completând tabloul clinic. Probele biologice
frecvent sub forma unei supuraţii a spaţiului evidenţiază leucocitoză cu neutrofilie şi devierea
sublingual. Clinic se decelează o tumefacţie formulei Arneth spre stânga. 11 Formula Arneth
plasată sublingual ce se extinde rapid de partea reprezintă proporţia (procentua/ă) a
opusă, fuzează apoi submandibular bilateral şi neutrofile/or cu unul, doi, trei, patru sau mai
submentonier. Tumefacţia este masivă şi se mulţi nuclei. Persoanele cu neutrofilie şi
Întinde de la un gonion la celălalt, cuprinzând devierea formulei Arneth la stânga
toate spaţiile fasciale ale planşeu lui. La palpare (predominenţa neutrofile/or tinere, cu nuclei
tumefacţia are o duritate "lemnoasă" (flegmon puţini) indică un fenomen infecţios.
"lemnos"), fără zone de fluctuenţă, dar Flegmonul de planşeu bucal poate deter-
prezentând crepitaţii gazoase În fazele avansate. mina tromboflebite sau tromboze septice ale
Tegumentele acoperitoare sunt marmorate sinusurilor craniene, meningite septice sau se
putând apare flictene şi/sau sfacele. La periferie poate extinde spre mediastin ducând la apariţia
apare un edem difuz de Însoţire, ce se extinde mediastinitelor acute sau a gangrenei
genian, supraclavicular şi presternal (edem "În pulmonare 11 •
pelerină").
La inspecţie planşeulanterior bombează Diagnostic diferenţiat
depăşind marginea incizală a frontalilor inferiori
sub forma unei "creste de cocoş". Mucoasa • supuraţiile spaţiilor {asciale ale planşeului
sublinguală este congestionată, În tensiune, bucal;
acoperită cu depozite fibrino-leucocitare (false • adenopatii metastatice de nivel I
membrane). Limba este Împinsă spre posterior, suprain{ectate.
pe marginile ei observându-se amprentele
dentare ca urmare a macroglosiei (Fig. 7.29). Tratament
Tulburările funcţionale sunt reprezentate
de: trismus, disfagie cu odinofagie, disfonie, Tratamentul chirurgical este obligatoriu,
dispnee. Dispneea este iniţial de cauză neputând fi Înlocuit de cel medicamentos.
obstructivă şi apoi prin agravarea fenomenelor Incizia cutanată are formă de "potcoavă" şi se
toxico-septice de cauză centrală (intoxicaţia Întinde de la un unghi mandibular la celălalt. Ea
centrilor respiratori bulbo-pontini). este plasată decliv de tumefacţie cu două Iăţimi
În stadiul de debut procesul septic de deget sub marginea bazilară. Se secţionează
mimează o supuraţie de spaţiu sublingual, tegumentul, ţesutul celular subcutanat,
pacientul prezentând o stare septică cu febră platisma şi fascia cervicală. Pentru deschiderea
(39-40° C), ceea ce indică reactivitatea şi drenarea tuturor spaţiilor implicate este
organismului. Agravarea stării toxico-septice necesară secţionarea muşchiilor milohioidieni
este marcată de discordanţa Între puls şi bilateral şi a ambelor pântece anterioare ale
temperatură. Pacientul devine subfebril (37- muşchilor digastrici (Fig. 7.30).
31 5 2005"""
Figura 7.29. Flegmon al planşeu lui bucal: a - aspect clinic preoperator; b - aspect clinic
postoperator, cu incizie amplă şi drenajul cu tuburi de politen al spaţiilor interesate.
(cazuistica Prof Dr. A. Bucur)
272 INFECTII
. ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 7.31. Flegmon hemifacial: a - aspect clinic preoperator; b - aspect clinic postoperator.
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
Tratament Fasciite necrozante
Tratamentul chirurgical urmăreşte
drenarea tuturor spaţiilor afectate prin incizii Etiopatogen ie
cutanate şi orale, fără a respecta considerentele Termenul de fasciite necrozante a fost
fizionomice cervico-faciale.lnciziile cutanate vor introdus de Wilson În 1952 şi se referă la o
fi plasate submandibular, suprazigomatic, supuraţie gravă a părţilor moi determinată de o
temporal şi periorbital, deschizând spaţiile floră aerobă şi facultativ anaerobă care
submandibular, maseterin, infratemporal, acţionează sinergie.
temporal, periorbital. Un rol deosebit pare a avea streptococul
Inciziile orale sunt plasate În vestibulul betahemolitic, la care se adaugă stafilococul
superior prelungite perituberozitar şi În auriu, germeni aerobi, cât şi numeroase bacterii
vestibulul inferior prelungite de-a lungul gra mnegative.
marginii anterioare a ramului mandibular. Prin Factorii generali favorizanţi sunt
debridare instrumentală sau manuală se reprezentaţi de afecţiuni ce determină tulburări
realizează o comunicare Între inciziile cutanate vasculare periferice cu modificări ale pereţilor
şi cele orale. Drenajul este asigurat pentru 5-7 vaselor de calibru mic de tipul: diabet,
zile cu câte două tuburi de dren fixate la ateroscleroză, obezitate, malnutriţie, etilism
tegument sau mucoasă pentru fiecare spaţiu cronie.
implicat În procesul supurativ, pe care se Tromboza septică a vaselor terminale
realizează irigaţii cu soluţii antiseptice de 4-6 ori duce la necroza sistemului musculo-
pe zi. Îndepărtarea factorului ca uzal dentar este aponevrotic, ce se poate extinde şi la nivelul
obligatorie. Tratamentului chirurgical i se fasciei cervicale profunde. Lipsa de
asociază o terapie medicamentoasă ce vizează vascularizaţie a sistemului fascial favorizează
atât procesul infecţios cât şi sindromul toxico- extensia rapidă a procesului supurativ de-a
septic ca şi În cazul flegmon ului difuz al lungul acestuia. Iniţial infecţia este cantonată
planşeu lui bucal. subcutan.
Poarta de intrare nu poate fi decelată
Întotdeauna cu uşurinţă, ea poate fi
reprezentată de Iezi uni traumatice, cu soluţii de
continuitate sau de afecţiuni dento-parodontale
supurative. Fasciita necrozantă poate reprezenta
Însă şi o complicaţie post-operatorie după
incizia şi drenajul unei supuraţii de spaţiu
fascial primar sau secundar.
Aspecte clinice
Fasciita debutează nespecific, cu
tegumente acoperitoare hiperemice congestive.
Apoi afecţiunea evoluează exploziv, cu dureri
locale atroce, tumefacţia se extinde progresiv
prezentând un edem periferic, iar starea
generală este marcată de fenomene toxico-
sepflce.
\n e\.a\)e\e u\\.e~\l.)a~e ~\m\)\l.)ma\.I.)\I.)%\â
dureroasă se ameliorează, instalându-se o
hipoestezie locală ca urmare a afectării
terminaţiilor nervoase senzitive şi chiar a
nervilor plexului cervical superficial de către
procesul necrotie.
Tegumentele ce acoperă fascia necrozată
Îşi modifică aspectul din congestiv În brun-
violaceu ca urmare a trombozei vasculare
274 INFECTII
, ORO-MAXI LO-FACIALE
septice. Pe acest fond pot apare manifestări necrozate (necrectomie), însoţite de irigaţii cu
buloase pe măsură ce se instalează procesul de soluţii antiseptice. Zonele expuse rămase sub
necroză şi lichefacţie a tegumentelor lambourile tegumentare încă vitale vor fi meşate
acoperitoare. În final procesul gangrenos duce cu substanţe antiseptice 13 (Fig. 7.32).
la apariţia sfacelelor tegumentare expunând Îndepărtarea ţesuturilor necrozate va
astfel fascia şi ţesutul celular subcutanat continua şi după intervenţia chirurgicală,
necrozat 13 • împreună cu toaleta plăgii (Fig. 7.33).
Îndepărtarea factorului ca uzal dentar este
Diagnostic diferenţiat obligatorie. Concomitent se începe o
• supuraţii difuze; antibioterapie parenterală vizând flora ce
• tumori maligne suprainfectate; cuprinde streptococi hemolitici, stafilococi,
• adenopatii cervicale suprainfectate. bacterii gram negative şi anaerobi.
Antibioterapia în lipsa tratamentului
Tratament chirurgical radical nu reprezintă o soluţie
tera peutică 1 4 .
Tratamentul chirurgical va fi însoţit de un După remiterea completă a fenomenelor
tratament medicamentos.lntervenţia chirurgicală supurative, este necesară o plastie a defectului
vizează deschiderea şi drenajul tuturor zonelor rezultat în urma tratamentului chirurgical amplu
afectate, precum şi îndepărtarea ţesuturilor de la nivel cervical.
Figura 7.32. Tratamentul chirurgical al fasciitei necrozante şi plastia cervicală într-o etapă
c hi rurgicală ulterioră . (cazuistica Dr. L. Preda)
Urmatoarea statie
Grup ganglionar Teritoriu drenat
ganglionara
ganglionii occipitali tegumentul regiunii occipitale ganglionii cervicali superiori
ganglion ii mastoidieni tegumentul regiunii parietale, ganglionii parotidieni şi
faţa externă a pavilionului ganglionii cervicali
auricular
ganglionii parotidieni regiunea temporală, parietală, ganglionii cervicali profunzi
superficiali frontală (sprânceană, pleoapă,
pavilion, conduct auditiv extern)
ganglionii parotidieni profunzi urechea medie, văI, luetă, fose ganglionii cervicali profunzi
nazale
ganglionii submandibulari faţă, buză, nas, limbă, dinţi ganglionii cervicali profunzi
ganglionii submentonieri tegumentul mentonului, buză, ganglionii cervicali profunzi
planşeu, vârf limbă
ganglionii retrofaringieni fose nazale, trompa Eustachio, ganglionii cervicali profunzi
urechea medie
ganglionii faciali profunzi muşchii masticatori, spaţiul ganglionii cervicali profunzi
temporal, fosa
pterigopalatină, orbite, fose
nazale, văI palatin, faringe
ganglion ii cervicali anteriori laringe, tiroidă, trahee ganglion ii cervicali profunzi
profunzi
ganglionii cervicali anteriori tegumentul regiunii cervicale ganglionii cervicali profunzi
superficiali anterioare inferiori
ganglionii cervicali profunzi aferenţe de la toate regiunile canalul toracic stâng şi vena
superiori capului şi gâtului direct sau Iimfatică dreaptă
prin intermediul altor staţii
ganglionare
ganglion ii cervicali profunzi aferenţe de la toate regiunile canalul toracic stâng şi marea
inferiori capului şi gâtului direct sau venă Iimfatică dreaptă
prin intermediul altor staţii
ganglionare
ganglionii spinali triunghiul posterior al gâtului ganglion ii cervicali profunzi
Figura 7.36. Adenită acută congestivă Figura 7.37. Adenită acută supurată
submandibulară. submandibulară.
(cazuistica Praf Dr. A. Bucur) (cazuistica Praf Dr. A. Bucur)
Figura 7.38. Adenită acută supurată Figura 7.39. Adenită acută supurată geniană.
parotidiană. (cazuistica Praf. Or. A. Bucur) (cazuistica Praf. Or. A. Bucur)
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu
osteita, osteomielita şi supuraţiile
periosoase.
Tratament
Tratamentul constă În identificarea şi
suprimarea factorului cauzal dentar, precum şi În
administrarea unei medicaţii nespecifice pentru
creşterea capacităţii de apărare a organismului.
282 INFECTII ORO-MAXILO-FACIALE
Etiologie
Figura 7.41. Actinomicoză cervico-facială cu
Actinomicetele sunt germeni gram
pozitivi, anaerobi sau facultativ anaerobi. debut ac.ut. (c.amistic.a Prof. Dr. A. Bucur)
Actinomicetele fac parte din flora saprofită
a cavităţii orale, devenind patogene În momentul
pătrunderii În părţile moi cervico-faciale.
Speciile cele mai frecvent implicate patogen
sunt: A. israel/i, A. naes/undii, A. viscosus,
şi A. odontoliticus.
Invazia se realizează prin soluţia de
continuitate ce apare posttraumatic sau prin
procese dento-parodontale. Acţiunea patogenă
trebuie potenţată de germeni aerobi şi anerobi,
care favorizează extensia procesului septic, ce nu
respectă spaţiile anatomice şi fasciale. Perioada
de incubaţie este de aproximativ patru săptămâni.
Figura 7.42. Actinomicoză cervico-facială cu
Aspecte clinice debut cronic. (cazui stica Prof. Dr. A. Bucur)
Figura 7.44. Leziuni luetice pe fibromucoasa palatului dur: a - sifilide (stadiu secundar);
b - gomă luetică (stadiu terţiar). (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
288 INFECTII ORO-MAXILO-FACIALE
,
Tuberculoza secundară
Se manifestă la bolnavii purtători a unei
infecţii bacilare, La nivelul părţilor moi din sfera
oro-maxilo-faciaIă putem Întâlni trei entităţi
clinice: ulceraţia tuberculoasă, goma şi lupusul
tuberculos,
Ulceratia tuberculoasă este localizată
la nivelul palatului, buzelor si feţei dorsale a
limbii. Leziunea este unică, rotundă, cu margini
delimitate, reliefate, fundul ulceraţiei este
neregulat şi prezintă granulaţii gălbui (Trelat),
Ulceraţia este foarte dureroasă, spontan şi la
palpare, uneori fiind Însoţită de adenopatie
satelită, Diagnosticul pozitiv se face pe baza
examenului anatomo-patologic ce evidenţiază Figura 7.45. Ulceraţie tuberculoasă
foliculul tuberculos (Fig,7,45), secundară pe faţa dorsală a limbii.
Goma este localizată cel mai frecvent (cazuistica Praf. Dr, A. Bucur)
Referinţe bibliografice
1 Burlibaşa C: Chirurgie Orală şi Maxilo Facia lă, Ed. a /I- 12 Chow AW: LiFe-threatening infection s of the head and
a, Edit Medicala, Bucreşti 2003 neck, Clin Infect Dis 14:991-1002, 1992
2 Krekeler G: Die parodontale Tasche als Keimreservoir. 13 Richardson D, Schmitz JP: Chronic relapsing
În: Schilli W, Bredt W: Neue mikrobiologische Aspekte in cervicofacial necrotizing fasciitis: Case report J Oral
der Mund-, Kiefer- und Gesichtschirurugie, Roche, Maxillofac Surg 55:403-408, 1997
Basel,1989 14 Roser SM, Chow AW, Brady FA: Necrotizing fasciitis.
3 Pelz K: Die Standardflora der Mundhăhle unter JOral Surg 35:730,1977
normalen und pathologischen Bedingungen. In: Schilli 15 Hawkind DB: Cysts, tumors and infections of the
W, Bredt W: Neue mikrobiologische Aspekte in der head and neck, În Myerhoff WL, Rice DH:
Mund-, Kiefer- und Gesichtschirurugie, Roche, Basel, Otolaryngology: Head and Neck Surgery, WB Saunders,
1989 Philadelphia, 1992
4 Riediger D, Schmelzle R, Fischbach H: Diagnostische 16 Wood N, Goaz P: Diferenţial diagnosis of orallesions,
und therapeutische Probleme bei der chirurgischen The CV Mosby Co, St Louis-Toronto-Princeton, 1985
Behandlung der Osteomyelitis. În: Schuchardt K, Pfeifer
17 Laskin MD: Oral and maxillofacial surgery, voI. 1, II,
G, Schwenzer N: Fortschritte der Kiefer- und
The CB Mosby Co, St Louis-Toronto-London, 1985
Gesichtschirurgie , Bd. XXIX, Thieme, Stuttgart, New
York,1984 18 Schaal K, Herzog M, Pape HD, Pulverer G, Herzog S:
Kălner Therapiekonzept zur Behandlung ~er
5 Hefti A: Bakterielle Faktoren bei der Auslăsung der
menschlichen Aktinomykose von 1952-1982, In:
Parodontitis. În: Schilli W, Bredt W: Neue
Schuchardt K, Pfeifer G, Schwenzer N: Fortschritte der
mikrobiologische Aspekte in der Mund-, Kiefer- und
Kiefer- und Gesichtschirurgie Bd. XXIX, Thieme,
Gesichtschirurugie, Roche, Basel, 1989
Stuttgart, New York, 1984
6 Topazian RG, Goldberg MH: Management of infection
19 Flynn TR: Odontogenic infections. Oral Maxillofac
in the oral and maxillofacial regions, Ed. a II-a, W. B.
Clin NorthAm 3:311-329, 1991
Sauders Co, Philadelphia, 1987
20 McCurdy JA Jr, Maclnnis EL, Hays LL. Fatal
7 Peterson LJ: Odontogenic infections. În : Cummings
Mediastinitis After a Dentallnfection. JOral Surg 1977;
CW, Fredrickson JM, Harker LA: Otolaryngology: Head
35 : 726-9.
and Neck Surgery, CV Mosby, St Louis, 1986
21 Tsunoda R, Suda S, Fukaya T, Saito K. Descending
8 Hollinshead WH: Fascia and fascial spaces of the head
Necrotizing Mediatinitis Caused by an Odontogenic
and neck. În Hollinshead WH: Anatomy for Surgeons,
Infection: a Case Report J Oral Maxillofac Surg 2000;
3rd. ed., Harper & Row, Philadelphia,1982
58: 240-2.
9 Grodinsky M: Retropharyngeal and lateral pharyngeal
22 Taicher S, Garfunkel A, Feinsod M. Reversible
abscesses: An anatomic and clinical study, Ann Surg
Cavernous Sinus Involvement Due to Minor Dental
110:177,1939
Infection_ Report of a Case. Oral Surg Oral Med Oral
10 Tom MB, Rice DH: Presentation and management of Patho11978; 46: 7-9_
neck abscesses: A retrospective analysis, Arch
23 Yun MW, Hwang CF, Lui Ce. Cavernous Sinus
Otolaryngol Head Neck Surg 113:661, 1988
Thrombosis Following Odontogenic and Cervicofacial
11 Lindner HH: The anatomy of fasciae of the face and Infection. Eur Arch Otorhinolaryngol1991; 248: 422-4.
neck with particular reference to the spread and
24 Bowden GHW: Actinomycosis. În Baron S et al (eds):
treatment of intraoral infections (Ludwig's) that have
Baron's Medical Microbiology, 4th ed. Univ of Texas
progressed into adjacent fascial spaces, Ann Surg
Medical Branch, 1996.
204:705-715,1986
25 EI Sahli A: Anaerobic Pathogens. Infectious Disease
Module. Baylor College of Medicine, 2007
Afecţiuni de origine
dentară ale sinusului
maxilar
Octavian Dincă
Sinusul frontal
Sinusurile etmoidale
1nIIf"+,....M----""iIiIfl~ Cornetul nazal superior
Sinusul frontal
I sinusului maxilar
Sinusul maxilar
Orbita
sinusului
maxilar -+-J'-----:~
Dinţi
Cavitatea nazală
••
,
•
M3 M2 MI PM2 PMI
~-------------------------
I____________.
,_________1
!,.w_www____
factori favorlzanţi !,
___
ww _ _ _ _ w __ 1
Figura 8.8. Reprezentarea schematică a abordului pentru cura radicală sinuzală Caldwell-Luc.
Cura radicală a sinusului maxilar de secreţie purulentă (Fig. 8.9). Asigurarea dre-
Are ca scop Îndepărtarea În totalitate a najului sinuzal se va realiza prin crearea unei
mucoasei sinusului maxilar, care prezintă feno- contradeschideri În fosa nazală, la nivelul mea-
mene de inflamaţie cronică ireversibilă, asigu- tu lui inferior (antrostomie intranazaIă).
rând un drenaj eficient al cavităţii sinuzale. În
cazul sinuzitelor maxilare cronice de origine den- Postoperator, pe termen mediu sau lung,
tară, procedeul chirurgical cel mai indicat este poate fi prezentă o simptomatologie sinuzală
Caldwell-Luc (Fig. 8.8). discretă, cu jenă dureroasă meteo-dependentă
şi senzaţie de presiune la nivelul sinusului ma-
Abordul sinusului maxilar se realizează la xilar operat. Această simptomatologie se remite
nivelul fosei canine, prin incizia şi decolarea treptat, În această perioadă putând fi făcute COR-
unui lambou mucoperiostal vestibular, trepana- fuzii de diagnostic, imaginea radiologică posto-
rea peretelui antero-extern al sinusului şi deli- peratorie nefiind concludentă. În plus, se pot
mitarea unui volet osos deasupra apexurilor instala tulburări de sensibilitate la nivelul
dentare (Fig. 8.8). Prin calea de abord creată, se dinţilor superiori sau/şi a regiunii genio-infraor-
Îndepărtează În totalitate conţinutul sinusului bita le de partea operată.
maxilar, care de cele mai multe ori este format
din mucoasă polipoasă şi o cantitate variabilă
Comunicarea oro-sinuzală Semne clinice şi diagnostic
Comunicarea oro-sinuzală imediată (des-
o entitate aparte este reprezentată de co- chiderea accidentală a sinusului maxilar) În
municarea oro-sinuzală (oro-antraIă), care re- timpul extracţiei dinţilor cu raport sinuzal tre-
prezintă o soluţie de continuitate Între cavitatea buie diagnosticată imediat pe baza următoarelor
orală şi sinusul maxilar. Localizările cele mai criterii:
frecvente sunt pe creasta alveolară ("fistule -sângerare mai abundentă din alveolă, uneori
joase"), mai rar În vestibul ("fistule Înalte") sau cu aspect aerat;
În bolta palatină. -proba Valsalva pozitivă - această metodă
trebuie folosită cu prudenţă, deoarece se poate
infecta sinusul cu flora nazală şi se poate lărgi
Etiopatogen ie soluţia de continuitate a mucoasei sinuzale;
Aceste comunicări se produc prin des- -explorarea blândă a alveolei cu un stilet
fiinţarea peretelui osos care separă anatomic ca- butonat evidenţiază o senzaţie de "cădere În
vitatea orală de cavitatea sinuzală. gol" - explorarea trebuie să fie cât mai puţin
Comunicările oro-sinuzale se produc cel traumatizantă pentru a nu mări comunicarea şi
mai frecvent În timpul extracţiei dinţilor cu ra- a nu produce infectarea sinusului;
port sinuzal, acestea reprezentând un factor -examinarea dintelui extras relevă prezenţa unui
etiologic importantÎn apariţia sinuzitei maxilare fragment osos ataşat la apex, sau, cel mai
cronice de cauză dentară. frecvent, a unui granulom sau chist care a erodat
Frecvenţa crescută a etiologiei postex- peretele sinusului.
tracţionale În apariţia comunicărilor oro-sinuzale Comunicarea oro-sinuzală veche, pro-
se datorează În primul rând unor factori anato- priu-zisă, reprezintă o permanentizare a deschi-
mici specifici de la acest nivel. Podeaua sinusu- derii sinusului maxilar În cavitatea orală şi
lui maxilar are variaţii anatomice dimensionale constă În prezenţa unui traiect fistulos tapetat
semnificative, putând fi Între 0,2 şi 16 mm. În de epiteliu, care expune sinusul maxilar la
aceste condiţii, un sinus maxilar voluminos se pătrunderea germenilor din cavitatea orală, in-
poate extinde până la nivelul apexurilor dentare, ducând astfel o sinuzită maxilară cronică. La
sau chiar le poate coafa, pătrunzând În spaţiile examenul clinic, se constată prezenţa unui orifi-
interradiculare ale molarilor şi premolarilor su- ciu fistulos la nivelul crestei alveolare, care este
periori. Existenţa unui proces periapical cronic de multe ori acoperit de ţesut de granulaţie.
În această situaţie creşte riscul desch iderii si- Proba Valsalva este pozitivă, iar explorarea fis-
nusului maxilar În timpul extracţiei dentare. tulei cu stiletul butonat duce la pătrunderea
Deschiderea accidentală a sinusului ma- acestuia În plin sinus maxilar. Pacienţii acuză
xilar se datorează de cele mai multe ori absenţei tulburări funcţionale legate de refluarea lichide-
sau interpretării eronate a examenului radiologic lor pe nas, tulburări fonatorii şi de cele mai
preextracţional sau manevrelor chirurgicale in- multe ori este prezentă simptomatologia aso-
tempestive În extracţia dentară (manevre de ciată sinuzitei maxilare cronice.
forţă cu instrumentarul de extracţie, lipsa
opţiunii pentru alveolotomie etc.). Nerecu-
noaştea sau ignorarea criteriilor de diagnosti-
Tratament
care imediată a deschiderii accidentale a Comunicarea oro-sinuzala
sinusului maxilar duc la lipsa unei atitudini te-
rapeutice adecvate, cu permanentizarea unei co- imediata (deschiderea
municări oro-sinuzale. accidentala a sinusului maxilar)
Traumatismele la nivelul etajului mijlociu
al feţei (Fig. 8.10), intervenţiile chirurgicale la ni-
velul procesului alveolar maxilar (rezecţii apicale, Comunicarea oro-sinuzală rezultată
chistectomii), precum şi unele procese patologice prin extracţia completă a dintelui
infecţioase nespecifice (osteită, osteomielită, ne- Este un accident al extracţiei dentare, care, dacă
croză osoasă etc.) sau specifice (TBC, lues etc.) la a apărut, este necesară diagnosticarea imediată
acest nivel constituie alţi factori etiologici În şi adaptarea atitudinii terapeutice În funcţie de
apariţia comunicării oro-sinuzale. dimensiunea deschiderii 4•
304 AFECTIUNI DE ORIGINE DENTARĂ ALE SINUSULUI MAXILAR
Figura 8.12. Plastia comunicării oro-sinuzale cu lambou vestibular dreptunghiular cu pedicul posterior.
&.
Figura 8.13. Plastia comunicării oro-sinuzale imediate cu lambou palatinal dreptunghiular cu pedi-
eul posterior.
&.
Figura 8.14. Plastia comunicării oro-sinuzale În două planuri: a - planul profund format prin sutura unei
corelete de mucoasă orală ; b - planul oral reprezentat de un lambou dreptunghiular palatinal.
Figura 8.15. Comunicare oro-sinusală postextracţională - aspect clinic.
Figura 8.16. Lambou vestibular răsturnat În defect pentru realizarea planului profund
al plastiei comunicării oro-sinuzale În două planuri.
Figura 8.17. Comunicare oro-sinuzală veche: a - aspect clinic; b - aplicarea unei plăci palatinale
de protecţie. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
308 AFECTIUNI
. DE ORIGINE DENTARA ALE SINUSULUI MAXILAR
\\ II
"
..... .-...*',I,
a b
Figura 9.1. Tipuri de sutură: a - sutura cu fire separate; b - sutura cu fire În "U" (În "saltea").
asigurării unei bune hemostaze. Marginile plăgii respectarea acestora şi folosirea de fire
trebuie repoziţionate corect, afrontate exact şi resorbabile pentru planurile profunde. Este Însă
suturate uşor eversat, fără tensiune. Pentru extrem de important să se limiteze pe cât posibil
plăgile post-traumatice, cel mai frecvent se cantitatea de material de sutură În planurile
utilizează sutura cu fire separate, putându-se Însă profunde, pentru a nu exista un risc de infectare
opta şi pentru sutura cu fire "În U" (În "saltea") sau dehiscenţă.
(Fig. 9.1). Sutura plăgilor tegumentelor faciale va
Pentru plăgi/e tăiate, necontaminate, respecta În primul rând o serie de puncte-cheie,
recente, cu margini nete, viabile şi fără lipsă de pentru refacerea exactă a continuităţii la acest
substanţă, se poate opta şi pentru o sutură nivel. Din acest motiv, primele fire de sutură se
intradermică, În vederea obţinerii unui efect vor aplica În punctele·cheie: limita tegument·
fizionomic maxim. vermilionul buzei, marginea palpebrală, pragul
Pentru plăgile tegumentare, se recomandă narinar, conturul pavilionului auricular, şanţurile
sutura cu fir monofilament neresorbabil cutanate etc (Fig. 9.2).
(polipropilen), pentru a limita riscul de infecţie şi Se descriu tehnici moderne alternative de
a ghida cicatrizarea Într-un mod favorabil. Pentru fixare a marginilor plăgii, folosind clipsuri sau
plăgile mucoasei orale, este optimă folosirea de capse, aplicate cu ajutorul unor dispozitive
fire resorbabile multifilament (de exemplu pe speciale. Acestea sunt indicate mai ales pentru
bază de acid poliglicolic), sau resorbabile plăgile scalpului sau cele ale regiunii cervicale. De
monofilament (pe bază de polidioxanon - PDS). asemenea, se pot folosi adezivi tisulari (pe bază
La copii se preferă folosirea firelor resorbabile şi de butil sau cianacrilat), cu aplicabilitate pentru
pentru plăgile tegumentare, pentru a evita un plăgile tăiate, recente, mai ales la copii.
timp suplimentar de suprimare a firelor; totuşi Un mijloc suplimentar de protecţie şi
există riscul unor cicatrici inestetice prin limitare a tensiunii În marginile plăgii este
menţinerea firelor o perioadă mai lungă de timp, folosirea de benzi adezive (de exemplu
până la resorbţia lor biologică. SteristripTM 3M or Proxi-StripTM Ethicon), care se
Pentru plăgile profunde sau penetrante, poziţionează perpendicular pe traiectul plăgii.
se recomandă sutura În mai multe planuri, cu
•
.•
. . . . . . . . . . . . . ".
: 21-29% : 14-17%
suprahioidiane, În fapt un complex musculo- •
Iigamentar cu rol În mişcările de deschidere a
gurii (musculatura coborâtoare a mandibulei). Figura 9.3. Distribuţia frecvenţei fracturilor de
Astfel, mandibula este supusă acţiunii mandibulă În funcţie de localizare.
316 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALA
mare şi egal distribuită pentru corpul, unghiul şi Un factor distinct care determină zone de
condilul mandibular, În timp ce fracturile de ram şi rezistenţă scăzută a osului mandibular îl
apofiză coronoidă sunt destul de rare (Fig. 9.3). constituie anumite entităţi patologice locale sau
Principala cauză a fracturilor de generale, expunând mandibula la aşa-numitele
mandibulă o constituie agresiunile umane. Pe "fracturi În os patologic":
locul doi se situează accidentele rutiere, urmate • factori locali:
În ordinea frecvenţei de accidentele de muncă, - chisturi voluminoase, tumori benigne
căderile accidentale (mai ales la copii şi sau maligne ale mandibulei;
vârstnici), accidentele sportive, agresiunile - osteomielita mandibulei;
animale şi alte cauze 3• - osteoradionecroza mandibulei;
Un alt factor etiologic care nu trebuie • factori generali:
neglijat totuşi În apariţia fracturilor de -osteopatii de diverse etiologii care
mandibulă este de natură iatrogenă, şi anume: afectează mandibula (În special
• fractura unghiului mandibular În timpul osteoporoza, displazia fibroasă,
manoperelor de odontectomie a molarilor de cherubismul etc.).
minte inferiori incluşi De asemenea, anumite situaţii particulare
• fractura mandibulei În timpul sau după pot determina scăderea rezistenţei osoase a
Îndepărtarea unor chisturi mandibulare mandibulei:
voluminoase • statusul dento-parodontal corespunzător
• fractura mandibulei În timpul sau după anumitor categorii de vârstă:
rezecţiile marginale extinse pentru extirparea -la copii - datorită prezenţei mugurilor
unor tumori benigne sau maligne de la acest dinţilor permanenţi, atât În dentiţia
nivel. temporară, cât şi În cea mixtă, prezintă
zone de rezistenţă minimă la acest nivel,
dar care sunt compensate de prezenţa
Biomecan ică unui periost gros, care favorizează apariţia
fracturilor incomplete, "În lemn verde";
Zone de minima rezistenţa -la vârstnicii edentaţi parţial sau total-
zonele edentate prezintă resorbţie osoasă
Din punct de vedere biomecanic, accentuată, fapt care duce la scăderea
mandibula prezintă zone de minimă rezistenţă rezistenţei mandibulei la impact.
datorate particularităţilor anatomice ale • implanturile dentare inserate la nivelul
acesteia: mandibulei pot favoriza apariţia fracturilor,
• zona parasimfizară, În dreptul caninului datorită scăderii rezistenţei osoase prin Însăşi
inferior-lungimea rădăcinii caninului şi poziţia prezenţa lor la nivelul osului.
sa anatomică În zona de curbură a arcului
mandibular subminează rezistenţa osoasă la
acest nivel; Mecanisme de producere
• gaura mentonieră, situată la nivelul corpului a fracturilor de mandibula
mandibularÎntre cei doi premolari, constituie de
asemenea o zonă de minimă rezistenţă; Agentul traumatic poate produce fractura
• unghiul mandibulei - curbura anatomică de la mandibulei fie la locul de aplicare (fractură
acest nivel, grosimea osoasă mai redusă, directă), fie la distanţă (fractură indirectă). Se
precum şi prezenţa molarilor de minte inferiori descriu multiple mecanisme de producere a
incluşi sau semiincluşi reduc considerabil fracturilor de mandibulă: flexie, presiune,
rezistenţa la impactul direct sau indirect; tasa re, forfecare sau smulgere.
• colul condilului mandibular - prin forma şi
Înclinaţia sa anatomică; Mecanismul de flexie
• procesul alveolar - prezenţa dinţilor şi
corticalele subţiri de la acest nivel constituie zone Este cel mai frecvent Întâln it, agentul
de minimă rezistenţă; cu toate acestea, fracturile traumatic producând oÎnchidere sau o deschidere
de proces alveolar la mandibulă au o incidenţă a arcului mandibular, osul putându-se fractura
mai redusă decât la maxilar, prin protecţia atât la locul de aplicare a forţei (fractură directă),
asigurată de marginea bazilară a mandibulei. cât şi la distanţă (fractură indirectă). Flexia constă
de fapt În acţiunea concomitentă şi antagonistă a frecvent simultan, se poate produce o fractură
unor forţe de compresie şi respectiv de tensiune. indirectă, la distanţă de punctul de aplicare al
Pentru a face o paralelă, Îndoirea progresivă până forţei (de exemplu corpul sau unghiul
la rupere a unui băţ presupune apariţia unor forţe mandibular de partea opusă), unde, datorită
de compresie pe interior şi a unor forţe de tensiune formei de arc a mandibulei, zona de compresie
pe exterior, fapt pentru care băţul se va rupe va fi la nivelul corticalei linguale, iar cea de
progresiv dinspre exteriorul spre interiorul arcului tensiune la nivelul corticalei vestibulare.
format prin Îndoire. De aceea, secvenţa fracturii indirecte va
a fractură directă produsă de un produce În prim moment cedarea corticalei
traumatism aplicat la nivelul corpului mandibular vestibulare, şi apoi a celei linguale.
va genera În punctul de aplicare a forţei o zonă De exemplu, un impact puternic
de compresie la nivelul corticalei vestibulare şi parasimfizar va determina o fractură directă la
concomitent o zonă de tensiune la nivelul acest nivel, precum şi o fractură in directă la
corticalei linguale (Fig. 9.4a). în acest mod, nivelul unghiului sau condilului mandibular de
corticala Iinguală se va fractura prima, iar linia de partea opusă. într-o altă situaţie, un traumatism
fractură se va extinde rapid spre corticala aplicat direct pe menton va induce o fractură
vestibulară. Deşi linia de fractură traversează directă mediosagitală (prin mecanism de flexie a
Întreaga grosime a osului, corticalele s-au potcoavei mandibulare) sau/şi două fracturi
fracturat independent şi asincron, cele două linii indirecte subcondiliene bilaterale (prin mecanism
de fractură de la nivelul corticalelor de flexie a colului condilului) - Fig. 9.4b.
nesuprapunându-se practic niciodată. Din acest În concluzie, În cazul fracturilor duble de
motiv, În cazul unei fracturi laterale a corpului mandibulă, la locul de impact se produce o
mandibular, pe ortopantomogramă apar două fractură directă, În timp ce la distanţă se produce
linii de fractură foarte apropiate, care de fapt sunt una indirectă.
expresia radio logică a unui singur focar de
fractură, dar care pot crea uneori confuzii pentru
Mecanismul de presiune
un clinician mai puţin experimentat.
Prin acelaşi mecanism şi destul de Determină la locul de aplicare a forţei
fracturi directe, osul cedând nu prin mecanism
a de flexie, ci prin acţiunea directă a unui agent
Forţă
vulnerant cu energie cinetică foarte mare
(traumatisme prin arme de foc).
Mecanismul de tasa re
Produce fracturi indirecte atunci când osul
primeşte forţaÎn axul lung. Situaţia clinică cea
mai comună pentru acest mecanism este
Mişcarea de rota~e permisa
fractura intracapsulară a capului condilului
Figura 9.4. Principiul mecanismului de flexie Figura 9.5. Principiul mecanismului de tasare
În fracturile de mandibulă. În fracturile de mandibulă.
318 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Mecanismul de smulgere
Deplasări secundare
Este un mecanism controversat pentru
fracturile de mandibulă şi se referă la situaţiile Deplasărilesecundare ale fragmentelor
În care o contracţie puternică a m. temporal osoase fracturate sunt influenţate atât de un
smulge apofiza coronoidă. factor activ, constituit din acţiunea grupelor
J~ După
clasificarea este
numărul
următoarea:
liniilor de fractură,
Figura 9.11. Fractură parţială (marginală) a bazilarei mandibulei. (cazuistica Praf. Dr. A. BucUl)
Clasificare după gradul - fracturi cominutive;
de interesare osoasă - fracturi cu pierdere de substanţă
osoasă.
După gradul de interesare osoasă, se Dacă criteriile descrise mai sus au
descriu: relevanţă clinică şi mai puţin În alegerea
• fracturi incomplete (fisuri) - linia de conduitei terapeutice, există trei criterii clinico-
fractură
are un traiect incomplet care nu ajunge terapeutice esenţiale care definesc indicaţiile de
săsepare două fragmente osoase, continuitatea tratament:
mandibulei fiind păstrată ;
• fracturi complete (fracturi propriu-zise) Clasificare după localizarea
- linia de fractură separă două fragmente
anatomică a liniei de fractură
independente, de cele mai multe ori fără
menţinerea continuităţii mandibulare; • fracturi ale corpului mandibular:
a situaţie ?articu\ară o constituie - fracturi mediane - \inia de hactură
fracturile parţiale (marginale), care, chiar trece printre cei doi incisivi centrali
dacă sunt complete, nu Întrerup continuitatea inferiori;
mandibu{ei, ci delimitează şi detaşează un - fracturi paramediane - linia de
fr agment osos marginal (fracturi\e procesului fractură trece fie între incisÎ\JU\ central şi
alveolar, fractura bazilarei mandibulei cu cel lateral, fie Între incisivul lateral şi
d e t aşarea unui fragment osos la nivelul canin;
un ghiului sau mentonu\ui) - Fig. 9.11. - fracturi laterale - \'inia de fractură
La copii, se descrie fractura "În lemn este localizată Între faţa distală a
verde", care indiferent de gradul de interesare canin ului şi faţa mezială a molarului de
osoasă (fractură incompletă sau completă), este minte;
fă ră deplasare, datorită manşonului periostal • fracturi ale unghiului mandibular:
gros care menţine continuitatea mandibulară. - fracturi situate Înaintea inserţiilor
musculare (m. maseter şi m. pterigoidian
Clasificare după relaţia cu mediul extern media\);
- fracturi situate În plină masă
După Rowe şi Ki/leyA, se descriu musculară;
u rmătoarele forme: • fracturi ale ram ului mandibular:
• fracturi Închise sau simple - focarul de - fracturi verticale ale ram ului - linia
fractură nu comunică cu mediul extern (cavitatea de fractură are traiect de la incizura
orală sau tegument); cel mai frecvent este vorba sigmoidă la marginea bazilară În regiunea
despre fracturile ramului, condilului sau unghiului mandibular;
coronoidei mandibulei; - fracturi oblice ale ram ului - linia de
• fracturi deschise sau compuse - focarul de fractură are traiect oblic descendent de la
fractură comunică cu mediul extern (cel mai incizura sigmoidă la marginea posterioară
frecvent cu cavitatea orală; uneori cu a ramului, În 1/3 sa inferioară;
tegumentele, În traumatismele asociate cu plăgi - fracturi orizontale ale ram ului -
penetrante ale părţilor moi); majoritatea linia de fractură uneşte marginea
fracturilor corpului mandibular la pacienţii anterioară cu cea posterioară a ramului
d e n taţi sunt deschise În cavitatea orală. mandibular;
• fracturi ale condilului mandibular:
Clasificare după energia traumatis- - fracturi subcondiliene joase
mului şi deplasarea fragmentelor (fracturile apofizei condiliene) -
situate la baza apofizei condiliene; linia
În funcţie de energia traumatismului, de fractură are un traiect oblic, de la
Navarro şi colab. 2 clasifică fracturile astfel: incizura sigmoidă În jos şi Înapoi către
• traum atisme cu energie scăzută: marginea posterioară a ramului
- fracturi "În lemn verde"; mandibular;
- fracturi fără deplasare; - fracturi subcondiliene Înalte
• traum atisme cu energie crescută: (fracturile colului condilului) - situate
- fracturi cu deplasare; strict la nivelul colului condilului; linia de
322 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Manevrele Lebourg
Aceste manevre B au un caracter orientativ
În stabilirea diagnosticului şi constau În
depistarea punctelor dureroase de la nivelul
focarelor de fractură prin presiune exercitată
indirect pe mandibulă, la distanţă de focar:
• la presiunea sagitală pe menton apare durere
la nivelul focarului de fractură În cazul fracturilor
unghiului, ramului sau condilului mandibular;
• la presiune bilaterală transversală către medial
pe unghiurile mandibulare, apare durere la
nivelul focarului de fractură În cazul fracturilor
corpului mandibular (mediane, paramediane
sau laterale);
• la presiune bi\aterală verticală pe unghiuri\e
mandibulare, apare durere la nivelul focarului
de fractură În cazul fracturilor de ram sau condil
mandibular (manevra are o relevanţă clinică mai
scăzută decâtÎn cazul aplicării presiunii sagitale
pe menton)_
Fracturile paramediane
(parasimfizare)
Linia de fractură se situează paramedian,
fie Între incisivul central şi cel lateral, fie Între
incisivul lateral şi canin, având un traiect
descendent parasimfizar către marginea
bazilară. În funcţie de forţa traumatismului şi
direcţia liniei de fractură, acestea pot fi fără
deplasare, sau cu deplasare.
Fracturile fără deplasare au o
simptomatologie clinică redusă, cu prezenţa
unei plăgi a gingivo-mucoasei procesului
alveolar, a unei spaţieri interdentare şi a unei
mobilitatăţi anormale la nivelul focarului de
fractură. Adeseori apar echimoze genio-labiale
şi În treimea anterioară a planşeu lui bucal.
În cazul fracturilor cu deplasare, aceasta
poate fi primară, În urma traumatismului, sau
secundară, sub acţiunea grupelor musculare
asimetric inserate pe cele două fragmente
Figura 9.14. Fractură mediană de mandibulă, fracturate. Astfel, apar deplasări secundare atât
cu deplasarea fragmentelor odată cu În plan vertical, cât şi orizontal, fragmentul mic
mişcările mandibulei - "ocluzie În armonică". fiind tracţionat În sus (de m. maseter şi m.
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucuf) temporal) şi Înăuntru (de m. pterigoidian), iar
fragmentul mare În jos şi Înapoi (de musculatura
suprahioidiană). La examenul oral, se constată
cel mai frecvent o ocluzie normală la nivelul
'Tagm entului mic şi inocluzie sagitală şi verticală de fractură şi prezenţa sau absenţa dinţilor pe
pe fragmentul mare, mai ales În zona anterioară; fragmente pot permite sau \imita aceste
alteori, În cazul deplasări/ar mai importante, deplasări secundare (Fig. 9.16).
favorizate de un traiect de fractură oblic Pacientul poate prezenta excoriaţii, plăgi
fr actură În bandulieră"), fragmentul mic sau hematoame la nivelul regiunii geniene
prezintă contacte dentare premature, iar inferioare sau submandibulare, plăgi la nivelul
fragmentul mare se găseşte În inocluzie verticală fibromucoasei gingivale care deschid focarul de
ş i sagitală mai accentuată (Fig. 9.15). fractură ş., hematoame a\e mucoasei Vum\u\ui oe
sac vestibular şi planşeu lui bucal. Din cauza
Fracturile laterale
Linia de fractură se situează oriunde Între
faţa distală a caninului şi cea mezială a molarului
de minte, putând fi verticală sau oblică, cu un
traiect descendent către marginea bazilară. Se pot Figura 9.16. Fractură laterală a corpului
produce atât prin mecanism direct, cât şi indirect, mandibular: a - aspect clinic~ b - aspect
fracturile indirecte prezentând deplasări primare radiologic. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
minime. Deplasările secundare sunt mai
importante decât În celelalte localizări descrise decalajului mare dintre fragmente, poate apărea
mai sus, prin acţiunea antagonistă a grupelor elongaţia sau chiar secţionarea traumatică a
musculare care se inseră independent pe cele pachetului vasculo-nervos alveolar inferior, cu
două fragmente osoase asimetrice. apariţia consecutivă a unei hemoragii relativ
Astfel, apar deplasări caracteristice ale importante la nivelul plăgii orale şi a unei
fragmentelor osoase, atât În plan orizontal, cât şi hipoestezii sau anestezii În teritoriul n. alveolar
În plan vertical. Fragmentul mic este tracţionatÎn inferior (semnul Vincent d'Alger). Tulburările
sus, Înainte şi eventual rotatÎn ax, cu bascularea ocluzale În fracturile laterale sunt mai accentuate,
sa Înăuntru sau, mai rar, În afară, sub acţiunea cu inocluzie la nivelul fragmentului mare ş i
rezultantei forţelor muşchilor ridicători, care contact prematur ocluzalla nivelul fragmentului
predomină net faţă de musculatura coborâtoare mic. În cazul În care fragmentul mic este edentat
rămasă inserată pe acest fragment. Fragmentul sau arcada antagonistă este edentată terminal,
mare este deplasat În jos, Înapoi şi către partea acesta este mult ascensionat, accentuând
fracturată, sub acţiunea musculaturii decalajul Între fragmente, cu proeminenţa
suprahioidiene, care se inseră predominant pe bontului osos proximalla nivelul cavităţii orale.
acest fragment. În plan orizontal se poate
produce astfel o Încălecare a fragmentelor, cu
scurtarea corpului mandibular şi devierea liniei
mediane către partea fracturată. Orientarea liniei
326 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 9.30. Etapele vindecării osoase secundare: a - hematom şi ţesut de granulaţie; b - iniţierea
calusului cartilaginos; c - calcificare progresivă; d - Înlocuirea calusului cartilaginos cu calus osos.
a
Figura 9.32. Menţinerea permeabilităţii căiloraeriene superioare: a - extensia capului;
b - propulsia mandibulei.
Traheopuncţia (puncţia traheală) incizie orizontală a membranei cri-
- este denumită impropriu "puncţie traheaIă", cotiroidiene cu lărgirea boantă a spaţiului creat
constă În fapt În puncţia membranei şi introducerea canulei endotraheale, aceasta
cricotiroidiene, În condiţii de urgenţă, având În fiind fixată la tegumente.
vedere faptul că traheotomia necesită un timp
de intervenţie ceva mai lung (Fig. 9.33); Traheotomia
- poate fi menţinută maximum 45 de minute şi - constă În permeabilizarea căilor aeriene prin
permite repermeabilizarea ulterioară a căilor introducerea unei canule endotraheale (Fig.
aeriene superioare prin alte mijloace. 9.35);
Tehnica traheopuncţiei:
- puncţia membranei cricotiroidiene cu
ajutorul unui trocar, imediat sub proeminenţa
laringiană (cartilajul tiroid);
conectarea ta sursă de ox.igen sub
presiune (15 L/min).
Cricotirotomia
constă În permeabilizarea căilor aeriene
prin introducerea unei canule endotraheale la
nivelul membranei cricotiroidiene (Fig. 9.34);
Tehnica cricotirotomiei:
incizie orizontală de 2 cm, imediat
deasupra cartilajului cricoid şi disecţia
planurilor fasciale;
c
d EL..
Figura 9.35. Reprezentarea schematică a
traheotomiei: a - incizia planurilor superficiale;
Figura 9.34. Reprezentarea schematică a b - disecţia fasciei pretraheale; c - traheotomie
cricotirotomiei. verticală; d - traheotomie În "volet".
338 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
a
Figura 9.38. Bandajul mento-cefalic - metodă de imoblilizare provizorie, de urgenţă, a fracturile de
mandibulă: a - reprezentare schematică; b - aspect clinic. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucul)
a
Figura 9.39. Capelină cu frondă mentonieră - metodă de imobilizare provizorie, de urgenţă,
a fracturilor de mandibulă : a - reprezentare schematică; b - aspect clinic.
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucul)
a
Contenţia fragmentelor osoase, care au fost facilă, care permit aplicarea În regim de
fo st reduse În poziţie corectă se realizează urgenţă a unor ligaturi intermaxilare, sau a unui
printr-o imobilizare provizorie (de urgenţă) dispozitiv ortopedic de imobilizare definitivă
folosind dispozitive simple, care pot fi (imobilizare intermaxilară prin atele fixate cu
confecţionate şi aplicate rapid: ligaturi de sârmă circumdentare). În aceste
• bandaj mentocefalic (Fig. 9.38); situaţii clinice, tratamentul de urgenţă, care, de
• capelină cu frondă mentonieră - există cele mai multe ori este un tratament provizoriu,
dispozitive ortopedice preconfecţionate, coincide cu tratamentul definitiv.
ajustabile (Fig. 9.39); Examenul radiologic indicat situaţiei
• ligaturi interdentare monomaxilare din sârmă clinice va ajuta la stabilirea corectă a
(ligatura hipocratică, "În 8"). diagnosticului şi a modalităţilor de tratament
• ligaturi dentare intermaxilare din sârmă (lvy, definitiv, precum şi la apecierea evoluţiei
Le Blanc, Ernst) - cea mai indicată şi sigură vindecării, sau a posibilelor complicaţii ce pot
metodă de imobilizare de urgenţă, atunci când apărea ulterior.
există unităţi masticatorii care să permită
aplicarea lor (Fig. 9.40);
• ligaturi intermaxilare fixate cu implanturi Tratamentul definitiv
monocorticale - metodă modernă ll de
imobilizare intermaxilară, care constă În Obiective şi alegerea metodei
inserarea unor şuruburi monocorticale de tratament
transmucoase deasupra apexurilor dentare şi
imobilizarea fragmentelor fracturate pe aceste Obiectivele tratamentului definitiv sunt:
şuruburi; astfel se evită contactul direct cu a) refacerea fizionomică şi funcţională a etajului
parodonţiul şi deci şi efectele negative inferior al feţei, prin reducerea corectă a
consecutive (Fig. 9.41). fragmentelor fracturate şi contenţia acestora, În
Cel mai frecvent, fracturile de mandibulă medie 4·6 săptămâni;
sunt deschise În cavitatea orală, fapt ce impune b) reducerea, pe cât posibil, a complicaţiilor
antibioprofilaxia pentru evitarea complicaţii lor tardive;
septice, precum şi medicaţie antiinflamatorie c) reducerea perioadei de spitalizare;
(AINS) pentru reducerea edemului posttraumatic d) obţinerea unor rezultate care să coincidă cu
şi antialgică pentru combaterea durerii. aşteptările pacientului.
Sunt situaţii clinice, cum ar fi fracturile În principiu, fiecare formă anatomo·clinică
mandibulare incomplete (fisuri), fracturi de fractură mandibulară beneficiază de un
mandibulare fără deplasare sau chiar fracturi cu tratament individualizat. Alegerea metodei de
deplasare, dar la care reducerea fragmentelor a tratament definitiv trebuie făcută după precizarea
a. b. c.
c
352 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
a b
Consolidarea Întârziată
Este definită ca persistenţa mobilitatăţii
la nivelul focarului de fractură, după 6-
8 săptămâni de la aplicarea tratamentului
ortopedic sau chirurgical. Tratamentul constă În
Îndepărtarea factorilor cauzali, urmată de
reaplicarea mijloacelor de imobiliza re a fracturii.
În general, se recomandă osteosinteza cu
Figura 9.55. Supuraţie În focarul de fractură plăcuţe şi şuruburi.
(abces de spaţiu maseterin) - complicaţie a
unei fracturi de unghi mandibular: a - aspect Pseudartroza
clinic; b - aspect radiologic.
(cazuistica Praf. Dr. A. BUCUl) Constă În apariţia unei "false articulaţii"
(pseudoarticulaţie) dată de persistenţa
mobilităţii la nivelul focarului de fractură după
Tratamentul acestor complicaţii septice 6 luni de la instituirea tratamentului ortopedic
este precizat În protocolul capitolului de sau chirurgical. Clinic, pseudartroza permite o
supuraţii şi impune incizia şi drenajul colecţiei mobilitate mai mult sau mai puţin accentuată,
purulente, cu suprimarea factorului cauzal. De fiind descrise trei forme anatomo·clinice: (1)
multe ori nu este necesară Îndepărtarea strânsă; (2) laxă; şi (3) balantă.
imobilizării sau a materialului de osteosinteză Radiologic se constată o rotunjire a capetelor
dacă nu există osteită/osteomielită În focar. osoase, de multe ori cu corticalizarea acestora.
O complicaţie secundară infecţioasă mai Tratamentul este chirurgical şi constă În
rară este cea pulmonară datorată aspiraţii lor descoperirea focarului de fractură, Îndepărtarea
secreţiilor septice de la nivelul focarului de ţesutului fibro-conjunctiv de la nivelul
fractură, la bolnavii cu prag imunitar scăzut sau diastazisului, avivarea capetelor osoase şi
la politraumatizaţi obligaţi să stea imobilizaţi În osteosinteza cu plăcuţe şi şuruburi. Ori de câte
ori se constată o lipsă de substanţă osoasă, cu fragmentelor vicios consolidate, reducerea lor În
scurtarea fragmentului osos, este necesară poziţie anatomică, urmată de osteosinteză cu
refacerea defectului cu o grefă osoasă de plăcuţe şi şuruburi.
interpoziţie, menţinută prin intermediul unei
plăcuţe de osteosinteză, sau chiar cu ajutorul Constricţia mandibulei
unei plăci de reconstrucţie, asociată sau nu cu
grefă osoasă de interpoziţie. Este o limitare a mişcărilor de deschidere
a cavităţii orale prin bride cicatriceale ale părţilor
Consolidarea vicioasă moi (periarticulare, cutaneo-mucoase sau
musculare perimandibulare) retractile, sau prin
Reprezintă o consolidare a unei fracturi dezvoltarea unor focare de miozită osificantă
Într-o pozWle oeca\ată, neanatom·,că, a cape\e\m \rauma\\t'ă.
osoase fracturate, cu formarea unui calus osos Tratamentul În astfel de situaţii este de
care permanentizează această poziţie. obicei profilactic şi constă În fizio- şi
Cauzele sunt multiple, fiind În principal mecanoterapie. Tratamentul miozitei osificante
legate de fracturi nediagnosticate, lipsa traumatice constă În extirpa rea chirurgicală a
tratamentului, aplicarea unui tratament Iezi unii, la care se asociază mecanoterapia.
incorect, sau aplicarea unui tratament tardiv la
pacienţii politraumatizaţi a căror stare generală Anchiloza temporo-mandibulară
nu a permis instituirea unui tratament de
specialitate adecvat (de regulă prin lipsa de Apare de obicei după fracturi
colaborare interdisciplinară). intracapsulare ale capului condilian, mai ales la
Tratamentul consolidării vicioase este copii (mai rar la adult) şi constă În apariţia unui
chirurgical şi constă În refracturarea bloc osos la nivelul articulaţiei temporo-
Figura 9.56. Anchiloză temporo-mandibu\ară după fractură de condil mandibu\ar: a - aspect clinic
preoperator cu limitarea marcată a deschiderii gurii şi laterodevierea mentonului de partea
afectată; b - aspect radiologic preoperator, cu evidenţierea blocului de anchiloză; c - s-a practicat
artroplastia cu alogrefă de interpoziţie din Dacron™ ; d - aspect radiologic postoperator.
(cazuistica Praf. Dr. A. BucUl)
360 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 9.57. Retrongnatism mandibular sever prin deficit de creştere, post-traumatic (fractură
bicondilianăÎn copilărie). Se practică osteotomie În "L inversat" (Datillo) cu avansare şi grefă de
interpoziţie din creasta iliacă (cazuistica Prof. Dr. A. BucUl)
fracturile etajului mijlociu În plan vertical, zonele de maximă
rezistenţă sunt reprezentate de trei "stâlpi":
al feţei • stâlpul anterior (canin) - constituit din
(fracturile masivului facial) eminenţa canină, continuându-se în sus şi
înăuntru, lateral de apertura piriformă, până la
Sub termenul de fracturi ale etajului nivelul treimii interne a rebordului orbital
mijlociu al feţei sunt cunoscute leziunile superior;
traumatice care interesează osul maxilar • stâlpullateral (maxilo-malar) - constituit din
propriu-zis, cât şi alte oase ale viscerocraniului, creasta zigomato-alveolară (în dreptul molarilor
cu care acesta este în strânsă conexiune: superiori unu şi doi), continuându-se în sus şi în
• oasele zigomatice; afară cu osul malar şi de-a lungul rebordului
• oasele proprii nazale; lateral al orbitei;
• oasele lacrimale; • stâlpul posterior (pterigoidian) - constituit din
• oasele palatine; baza tuberozităţii maxilare, continuându-se în
• apofizele pterigoide; sus şi înăuntru cu apofizele pterigoide şi apoi cu
• vomerul; aripa mare a sfenoidului.
• etmoidul, sfenoidul; În plan orizontal, zonele de maximă
• cornetele nazale inferioare. rezistenţă sunt reprezentate de trei "traverse":
La nivelul etajului mijlociu al feţei, aceste • traversa inferioară (palatină) - constituită din
oase delimitează cavităţi anatomice (orbitele, palatul dur;
sinusurile maxilare şi etmoidale, fosele nazale), • traversa mijlocie (infraorbitaIă) - constituită
care, alături de particularităţile structurale ale din rebordul orbital inferior, continuându-se
osului (compact, spongios şi lamelar, de diferite posterior cu arcada temporo-zigomatică;
grosimi), determină anumite caracteristici • traversa superioară (supraorbitaIă) -
privind rezistenţa la traumatismele directe. constituită din rebordul orbital superior.
Astfel, Ombredane descrie zone de maximă şi Zonele de intersecţie între stâlpii şi
minimă rezistenţă, dispuse atât în plan vertical, traversele de rezistenţă formează "noduri" de
cât şi orizontal. distribuţie prin descompunerea vectorilor de
forţă atât în componente verticale, cât şi
orizontale, atenuând astfel efectele directe ale
traumatism ului (Fig. 9.58).
Zonele de minimă rezistenţă sunt
reprezentate de pereţii osoşi dintre stâlpii şi
traversele de maximă rezistenţă, a căror
structură osoasă nu este compactă, ci
spongioasă sau lamelară. Din acest motiv, la
nivelul etajului mijlociu al feţei, liniile de fractură
nu urmăresc suturile anatomice şi nu
interesează doar un singur os, ci au traiect de-a
lungul acestor zone de minimă rezistenţă. În
1901, Rene Le Fort17 a sistematizat fracturile de
maxilarîn funcţie de aceste traiecte specifice ale
liniilor de fractură, în zonele de minimă
rezistenţă, aşa cum este arătat în continuare.
În vederea unei sistematizări clinico-
terapeutice a fracturilor etajului mijlociu al feţei,
vor fi discutate următoarele tipuri de fracturi:
• fracturile de maxilar;
• fracturile complexului zigomatic (fracturile de
malar);
• fracturile piramidei nazale.
Fracturi totale
Fracturile totale ale maxilarului
interesează structurile osoase În toată grosimea
lor. Acestea se pot clasifica În funcţie de
orientarea liniilor de fractură (orizontale,
verticale sau asocieri Între acestea).
Aspecte clinice
Fractura Le Fort III
Semnele clinice esenţiale sunt aceleaşi cu
Se mai numeşte disjuncţie cranio-maxilară cele din fracturi le tip Le Fort II, tabloul clinic fiind
înaltă. Linia de fractură are traiect oblic în jos şi mult mai impresionant prin accentuarea
înapoi prin: oasele nazale la nivelul suturii naso- acestora (Fig. 9.65), existând totodată şi unele
frontale, os lacrimal, apofiza ascendentă a caracteristici:
maxilarului, suprafaţa orbitală a etmoidului, • mobilitate anormală a întregului etaj mijlociu
peretele inferior al orbitei (până la fisura sfeno- al feţei În raport cu baza craniului, atât În sens
maxi\ară), perete\e extern a\ orb'ltei lprin sutura orizontal, cât şi vertical, aceasta putând fi
fronto-malară), apofiza pterigoidă în 1/3 percepută de pacient în timpul mişcărilor de
superioară, arcada temporo-zigomatică, lama închidere şi deschidere a gurii, care au ca rezultat
perpendiculară a etmoidului, vomerul (Fig. 9.64). deplasarea în plan vertical a piramidei nazale,
Mecanismul de producere se datorează oaselor zigomatice şi chiar a globilor oculari;
unui traumatism violent aplicat fie frontal asupra • tulburări oculare: enoftalmie şi diplopie - prin
glabelei, fie lateral asupra osului zigomatic, deplasarea podelei orbitei în jos şi înapoi; alteori
ducând la desprinderea completă a întregului exoftalmie şi diplopie - prin prezenţa unor
366 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
k.
a c
b
380 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 9.76. Fractură de malar fără deplasare: a - aspect clinic cu edem şi echimoză palpebrală
"În monoclu"; b - deschiderea gurii În limite normale. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)
b. c_
d.
Tratamentulleziunilor ţesuturilor
parodontale Tratamentul luxa ,tiei CU extruzie
Dinţi permanenţi
Tratamentul contuziei dentare
Dintele va fi repoziţionat manual În
Este suficientă
o atitudine de expectativă, alveolă, În relaţie ocluzală corectă, cât mai
cu urmărirea periodică a vitalităţii dentare În repede posibil. Fixarea dintelui se va face cu
serviciile de stomatologie, deoarece necroza sârmă subţire de 0,25 mm, pentru a permite
pulpară se poate produce În câteva săptămâni sau deplasarea fiziologică şi pentru a reduce riscul
chiar luni de la traumatism. de apariţie a anchilozei dento-alveolare. Sunt
necesare evaluări periodice ale vitalităţii dentare
Tratamentul subluxaţiei dentare În servicii de stomatologie.
În cazul În care dintele prezintă o
mobilitate minimă (grad 1) se instituie un regim Dinţi temporari
alimentar (dietă moale) şi se practică şlefuiri
selective În servicii de stomatologie, pentru a Aceştia vor fi extraşi pentru a evita lezarea
scoate dintele din ocluzie. dinţilor permanenţi.
Dacă dintele prezintă o mobilitate de
gradul II sau este indicată fixarea rigidă de dinţii
vecini. Se urmăreşte periodic vitalitatea pulpară, Tratamentulluxaţiei laterale
deoarece dinţii cu subluxaţie au o incidenţă De obicei, dintele şi procesul alveolar pot
mare În dezvoltarea complicaţiilor pulpa re. fi reduşi manual În poziţie corectă. Dintele va fi
fixat rigid, pentru 2-8 săptămâni, la dinţii vecini.
PIăgile gingivale care Însoţesc de obicei acest tip
Tratamentul luxa ,tiei CU intruzie de luxaţii, vor fi suturate. Se va examina periodic
Se pot adopta următoarele atitudini vitalitatea dentară În servicii de stomatologie.
terapeutice:
• favorizarea erupţiei dentare, dacă dintele este
imatur; Tratamentul avulsiei dentare
• repoziţionarea imediată, chirurgicală, a Scopul replantării dintelui este
dintelui În poziţie corectă, cu fixarea lui la menţinerea vitalităţii
celulelor pulpare şi
dinţii vecini; ligamentare ale dintelui avulsionat. Din acest
• aplicarea de forţe ortodontice mici, pentru motiv, succesul replantării este proporţional cu
repoziţionarea dintelui intruzat (fie matur, fie perioada de timp În care dintele a fost
imatur), pe o perioadă de 3-4 săptămâni; la 2- avulsionat.
3 săptămâni de la repoziţionarea dintelui se Replantarea la locul accidentului are cel
realizează tratamentul endodontic În servicii mai favorabil prognostic şi constă În asigurarea
de stomatologie, pentru a evita resorbţia următoarelor măsuri de urgenţă:
radiculară externă. • inspecţia dintelui pentru Îndepărtarea
În cazul dinţilor temporari intruzaţi, se detritusurilor;
poate alege una dintre următoarele variante de • irigarea dintelui cu ser fiziologic (o linguriţă de
tratament, În funcţie de situaţia clinică: sare În 50 mI apă);
• dacă dintele temporar Împiedică erupţia • introducerea imediată a dintelui În alveolă;
dintelui permanent, el va fi extras imediat, • menţinerea unei presiuni reduse asupra
392 TRAUMATOLOGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 10.1. Chist dermoid cu evoluţie Figura 10_2_ Chist dermoid suprahioidian.
orala. (cazuistica Prof. Or. A. Bucur) (cazuistica Prof. Or. A. Bucur)
404 CHISTURI SI
. TUMORI BENIGNE ALE PĂ RTlLOR MO I O RALE SI CERV ICO- FACIALE
Anatomie patologica
Capsula acestui chist este frecvent
incompletă, din punct de vedere microscopic
fiind formată din epiteliu pluristratificat şi din
epiteliu gastric sau intestinal specializat. Uneori
Figura 10.4. Chist teratoid al planşeu l ui bucal. este prezent şi un strat muscular.
(cazuistica Praf. Or. A. Bucur)
406 CHISTURI SI
, TUMORI BENIGNE ALE PĂRTIlOR MOI ORALE SI CERV ICO-FACIALE
Fistula canalulu i ti reoglos se diferentiaza de: tegumentara care circumscrie orificiul fistulos,
• chisturi radiculare ale dinţilor frontali iar piesa de rezecţie va include aceasta porţiune
inferiori. fistulizate tegumentar, submentonier; tegumentara, traiectul fistulos şi fragmentul
• osteomielita arcului mentonier, (U fistulizare osos hiodian de ca re acesta adera.
eervÎealCi; Sunt descrise cazuri rare de transformare
• chistul epidermoid/sebaceu suprainfec- maligna a epiteliu lui chistic.
tat şi {istulizat;
• adenopatii metastatice submentoniere (U
ruptura capsulara şi invazie tegumentara. Guşa linguală
Anatomie patologica Guşa linguala consta de fapt În
persistenta ţesutului glandular tiroidian aberant
În baza limbii. Trebuie menţionat faptul ca nu
Ch istu rile canalul ui tireoglos prezinta o este un chist, ci o tumora de tip coriostom, dar
membrane! subtire, format.l! din epiteliu având În vedere mecanismul patogenic similar,
pseudostratifieat, uneori (lIiat. Peretele chistic consideram ca este utila prezentarea sa alaturi
prezinta folieuli tlroidieni, care uneori pot suferi de chistul canalului tireoglos.
o transformare malign3. in adenoearcinom
papilar tiroidian. Patogenie şi aspecte clinice
Tratament Guşa linguala se prezinta ca o masa aparent
tumorala prezenta În baza limbii, evidentiabila
Interventia chirurgicala consta În extirpa rea clinic pe faţa dorsala. inapoia "V"-ului lingual, pe
ehistului canalului tireoglos, prin procedeul linia mediana sau paramedian, la nivelulforamen
Sistrunk. Abordul este eervical, printr-o incizie caecum.
orizontala disimulata Într·un pliu natural al gâtului. Este mai frecventa la sexul feminin şi creşte
Deoarece are o membranCi subtire, extirparea este În timpul menstruatiei. Este descoperita adesea
dificila şi exisfâ riscul perforarii chistului În timpul Întâmplator, sau alteori pe seama unor semne
interventiei. De aceea, se recomanda de multe ori indirecte, legate de tulburari respiratorii prin
punqionarea intraoperatorie a chistului şi obstrucţia partiala a cailor aeriene superioare, sau
indepartarea parţiala a continutului, pentru a·l În urma unor mici hemoragii persistente. Prin
detensiona. Mai Întâi se elibereaza polul inferior al traetionarea anterioara a limbii se evidentiaza guşa
chistului, apoi se detaşeaza porţiunea superioara a linguala. sub forma unei mase carnoase, de
acestuia, care se insinueaza printre fibrele consistenta moale, nedureroasa. cu mucoasa
muşchilor milohioidieni şi hiogloşi catre baza acoperitoare subtire. roşie-albastruie, de cele mai
limbii, aderând sau nu la mucoasa linguala in multe ori intacta. Trebuie avut În vedere faptul c.1 de
dreptulforamen caecum. Daca adera la mucoasa multe ori tesutul tiroidian aberant situat În baza
linguala. este necesara şi extirpa rea unei porţiuni limbii şi care formeaza guşa linguala reprezinta
din mucoasa, bineÎnteles urmata de sutura p!agii funcţionat glanda tiroida a pacientului. În aceste
rezultate la nivelul bazei limbii. Dupa detaşarea situatii, interventia chirurgicala de extirpare este
chistului de ţesuturile adiacente, acesta va ramâne contraindicata, pacientul neavând glanda tiroid a
ataşat În profunzime, de corpul sau coarnele normala. În cazul În care se suspicioneaza existenţa
hioidului. Obligatoriu extirpa rea chistului seva face guşei linguale, examenul scintigrafic stabileşte cu
Împreuna cu rezecţia osoasa a porţiunii de hioid de exactitate natura tiroidiaoa a tesutului aparent
care adera. Recidivele sunt rare dupa extirpa rea tumorapo.
completa a chistului, Împreuna cu fragmentul
hioidian de care acesta adera. În cazul În care Diagnostic diferenţial
extirpa rea membranei nu a fost completa, În 2-
3 saptamâni de la intervenţia chirurgicala sau Având În vedere raritatea extrema acestei
mai târziu apare o fistula cervicala mediana. entitati, În primul rând ne vom orienta mai ales
Extirparea acesteia nu se va face mai devreme catre alte diagnostice:
de 6 luni, pentru a permite organizarea şi • hemangioame şi /imfa ngioame - aspect
definirea traiectului fistulos, care sa permita o clinic caracteristic, care reflecta continutul
excizie completa. Extirparea fistulei se va face sanguin sau limfatic;
printr-o incizie eliptica, delimitând o porţiune • chistul canalului tireoglos cu fistulă la
n~ul mucoasei linguale, Înapoia "V"-ului lingual;
• rabdomiosarcom - având Învedere frecventa
crescuta la copii şi localiza rea acestora;
• alte tumori maligne ale limbii cu loca liza re
Înapoia ..V"-ului lingual - rare la copii, evolutie
rapida , tulburari funcţionale majore.
Tratament
Anatomie patologica
Mucocelul nu prezinta o membrana
proprie, fiind totuşi circumscris de un tesut de
granulatie cu multiple macrofage şi zone de
fibroza, iar continutul este format din secretie
salivara. Ţesuturile perilezionale prezinta un
infiltra! inflamator cronic, iar glandele salivare
accesorii învecinate au canale de excretie dilatate.
Sialochistul prezinta o membrana
constituita din epiteliu atrofie şi continut
Jichidian sau mucos. Uneori apar modificari
metaplazice oncocitice ale epiteliului, cu
prezenta de proeminente papilare, oarecum
asemanatoare celor din lumora Warthin, dar fara
stroma limfoida. De aceea, uneori diagnosticul
histopatologic este de chistadenom papilar, care
însa nu are o componenta tumorala în
adevaratul sens al cuvântului.
Tratament
Mucocelul glandelor salivare miCI
involueaza spontan de cele mai multe ori, dar,
daca are caracter recidivant şi evolueaza spre
Figura 10.10. Sialoehist al sinusului sialochist, atitudinea terapeutica este de
maxilar: a - aspect radiologic; b - aspect extirpare chirurgicala, Împreuna cu glandele
intraoperator. (eazuistiea Prof. Or. A. Bucur) salivare implicate.
Sialochistul glandei parotide necesita
extirpa re chirurgicala printr·un abord similar
În evolutie, se dezvolta o cavitate ehistic3, parotidectomiei.
identificata întâmpl3tor, În urma unui examen Mucocelul şi sialochistul sinusului
radiologic (SAF sau OPG), cu aspect de .,soare· maxilar nu necesita În general un tratament
r3sare" . chirurgical. Daca are dimensiuni mari şi
obstrueaza ostiumul sinusului maxilar,
Diagnostic diferenţial Întretinând fenomenele de sinuzita cronica, se
recomanda cura radicala a sinusului maxilar.
Diagnosticul diferenţiat al mueocelului
şi sialochistuLui se poate face cu:
• hemangioame sau limfangioame de mici Ranula
dimensiuni, sau dilata tii venoase În mucoasa
orala, cel mai frecvent la nivelul mucoasei labiale; Patogenie şi aspecte clinice
• tumori benigne sau maligne ale glandelor
salivare mici. Ranula este un termen care defineşte o
DiagnosticuL diferenţiat al mucocelului entitate Înrudita cu sialochistul planşeu lui
şi sialochistului sinusului maxilar se poate bucal, cuvântul derivând din latinescul rana
face (U: (broasca). Rezulta prin transformarea chistica a
• polipul sinuzal; epiteliu lui unuia dintre canalele de excreţie ale
• tumori benigne ale mucoasei sinusului maxilar; glandei sublinguale, care se deschid În planşeul
- tumori maligne ale sinusului maxilar (de mezo· bucal sau În portiunea terminala a canalului
structura). Wharton, spre deosebire de sialochist, care este
caracteristic glandelor salivare micj11.
Ranula subLinguata se prezinta clinic ca o
formatiune chistica, cu dimensiuni variabile.
localizata paramedianÎn planşeul bucal, deasupra
Figura 10.11. Ranula sublinguala.
(cazuistica Praf Dr. A. Bucur)
Tumorile benigne ale p3rţilor moi orale şi Tumori ale ţesutului adipos
cervÎeo-faciale sunt extrem de diverse din punct • lipomul
de vedere al ţesutului de origine. dar mai ales din • Lipomatoza cervico-facial3 (Sindromul
punct de vedere clinic. fapt pentru care nu exista Modelung)
o clasificare standardizat3 a acestora. Entitatile
histopatologiee discutate În acest subcapitol Tumori ale structurilor nervoase
sunt cele a caror frecventa de apariţie În teritoriul ·Scwhannomul
oro-maxilo-facial justifica includerea lor În • Tumora cu celule granulare
clasificarea de mai jos, şi care necesita de cele • Neurofibromul solitar
mai multe ori un tratament chirurgical de • Neurofibromatoza
specialitate. O multitudine de alte entitati clinice • Paragangliomul
şi histopatologice au fost excluse din aceasta
clasificare. având in vedere faptul c3 sunt mai Tumori ale tesutului muscular
degraba de natura dermatologic3. iar tratamentul • Rabdomiomul
specific al acestora este nechirurgical. • Leiomiomul
Diagnostic diferenţial
Figura 10.14. Epulis fissuratum: aspect clinie Principala problema de diagnostic
la o purtatoare de proteza mobila mandibulara diferential este cea a epulis fissuratum, prin
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur) aspectul extrem de asemanator cu o formă de
debut ulcerativă a unei tumori maligne a
Se localizeaza cu predilecţie pe versantul gingivomucoasei crestei alveolare, mai ales În
vestibular arcadei superioare sau În fundul de contextul În care leziunea prezinta o zona
ş.anţ vestibular. putând fi prezent şi vestibular ulcerativa, diagnosticul de certitudine putând fi
la arcada inferioara, sau mai rar pe versantul stabilit numai pe baza examenului
palatinat sau lingual. Se prezinta cel mai adesea histopatologic.
sub forma a doua pliuri de mucoasa paralele cu
creasta alveolara, iar şa ntul format Între acestea Anatomie patologica
corespunde marginii protezei dentare mobile.
Mucoasa acoperitoare poate fi nemodificata Se evidentiaza o hiperplazie a ţesutului
clinic, sau poate avea aspect hiperemie, iar conjunctiv fibros, mucoasa acoperitoare fiind
alteori poate prezenta o ulceraţie În şantul dintre hiperparakeratozica. cu hiperplazie papilara
cele doua pliuri mucoase. Leziunea are aspect inflamatorie. Ţesuturile din imediata vecinatate
fibros şi consistenţa ferma, fiind nedureroasa prezinta un infiltrat inftamator difuz cu multiple
sau discret dureroasa la palpare. Poate avea eozinofile. Glandele salivare minore adiacente
dimensiuni variate, de la leziuni mici de prezinta fenomene de sialadenita.
aproximativ 1 cm, pâna la hiperplazii extinse,
formate din multiple pliuTi de mucoasa, Tratament
interesând Întregul şanţ vestibular.
Se poate localiza şi la nivelul mucoasei Epulis fissuratum va ridica Întotdeauna
palatului dur, În aceste situaţii hiperplazia suspiciunea unei forme de debut ulcerative a
fibroasa inflamatorie fiind denumita polip unei tumori maligne. I se va recomanda
fibroepitelial. În aceasta situaţie are aspectul pacientului sa renunţe la purtarea proteze; timp
418 CHISTURI SI TUMORI BENIGNE ALE PĂRTlLOR MOI ORALE 51 CERVICO -FACIALE
Anatomie patologica
Fibromul osifianl periferic
Se evidenţiaza o proliferare marcata a Patogenie şi aspecte clinice
structurilor vasculare, asemanatoare cu cea din
ţesutul de granulaţie, cu prezenţa a numeroase Fibromul osifiant periferic (epulisul
vase de neoformaţie care se organizeaza sub fibros) este o În fapt o hiperplazie reactiva a
forma unor agrega te cu aspect lobular. Suprafaţa ţesutu l ui conjunctiv fibros parodontal, nefiind
[ezi unii este ulcerativa, cu prezenţa unei un fibrom propriu-zis. Având În vedere faptul ca
membrane fibrino-purulente. Este prezent un Îşi are originea În structurile parodontale, este
infiltrat inftamator perilezional abundent.leziunile posibila prezenţa unor osificari intralezionale
mai vechi prezinta zone extinse de fibroza, care care deriva din structurile dure parodontale
pot ajunge chiar sa Înlocuiasca În totalitate (cement, lamina dura).
celelalte structuri ale Iezi unii. Se pare ca o mare Se localizeaza la nivelul crestei alveolare
parte a fibroamelor gingivale sunt de fapt dentate, fiind Întotdeauna În legatura cu
granuloame piogenice care s-au fibrozat În timp. prezenţa unui dinte cauza\. Rezulta deci ca
diagnosticul clinic de epulis fibros se exclude la
Tratament nivelul crestei alveolare edentale. Apare mai
frecvent la pacienţii tineri, la sexul feminin,
Tratamentul granulomului piogen localizarea cea mai frecventa fiind În regiunea
gingival (epulis granulomatos) consta În frontala.
extirparea chirurgicala cu margini de siguranţa Se prezinta clinic sub forma unei mase
de aproximativ 2 mm, cu indepartarea pseudotumorale gingivale, localizata la nivelul
periostulUi subiacent, pâna la nivelul osului papilei interdentare, sesila. mai rar pediculata,
alveolar. Daca se constata ca osul este moale, care Îşi are originea la nivelul ligamentului
demineralizat, se practica chiuretajul osos pâna parodontal. Are dimensiuni mici, de pând la 2
in ţesut saniUos. cm, culoare roz sau roşie. putând fi uneori
Tratament
Tratamentul este chirurgical şi consta in
extirpa rea completa a formaţiunii tu morale
impreuna cu structurile parodontale din care
deriva. Astfel, de cele mai multe ori, pe lânga
extirpa rea leziunii la distanţa de marginile
acesteia (aproximativ 2 mm), este necesara şi
extracţia dintelui cauzal.
Exista şi situaţii clinice când dintele poate
fi conservat, dar numai atunci când chiuretajul
spaţiului parodontal s·a efectuat corect şi dintele
Figura 10.17. Fibrom osifiant periferic nu şi·a pierdut stabilitatea.
(epulis fibros). (cazuistica Praf. Or. A. Bucur) Rata de recidiva este semnificativa, de 15·
20%, fiind in primul rând legata de indepartarea
ukerata, iar la palpare are o consistenta ferma incompleta a structurilor parodontale din care
(Fig. lO.l7). Evoluţia este relativ lenta, de cele deriva epulisul fibros.
mai multe ori dintele implicat nefiind mobil.
Examenul radiografie poate evidenţia distrucţia
marginii alveolare sau a septului interdentar de Granulomul periferic cu celule
la nivelul dintelui implicat şi uneori mici focare gigante
de osificare la nivelul epulisului fibros.
Patogenie şi aspecte clinice
Diagnostic diferenţial Granulomul periferie cu ceLule gigante
(epulisuL cu celule gigante) este o leziune
Diagnosticul diferential al fibromului hiperplazica cu aspect pseudotumoral, localizata
osifiant periferic (epulis fibros) se face cu: la nivelul crestei alveolare, care deriva din periost
• granulomul piogen gingival (epulis sau din structurile ligamentului parodontaL Are
granulomatos) - consis tenţa mai redusa, de asemenea etiologie iritativa. Aspectul
culoare roşie. sângereaza la mici traumatisme; histopatologic sugereaza faptul ca este expresia
diagnosticul de certitudine se stabileşte numai clinica la nivelul p:!rţilor moi a granulomului
histopatologic; central cu celule gigante, cu localizare
• granulomul periferic cu celule intraosoasa. Trebuie avut in vedere ca, in cazul
gigante (epulis cu celule gigante) - culoare granulomului periferic cu celule gigante, leziunea
mai alb3struie; diagnosticul de certitudine se nu este asociata cu hiperparatiroidismuL
stabileş te numai histopatologic; Apare la orice vârsta, ceva mai frecvent la
• tumori maligne ale mucoasei persoanele peste 50 de ani, fiind relativ
creste; alveolare În perioada de debut. prevalent la sexul feminin. Se localizeaza
exclusiv la nivelul crestei alveolare, in legatura
Anatomie patologica cu un dinte cauzal care prezinta un factor iritativ
gingivo·parodontal (o carie subgingival3 sau o
leziunea contine un tesut reactiv cu o lucrare protetica fixa adaptata deficitar), sau pe
cantitate mare de tesut fibros cu celularitate creasta alveolara edentata..la pacienţii edentati,
crescuta, precum şi zone de tesut fibrovascular leziunea localizata pe creasta alveolara are
cu componenta inflamatorie. Uneori sunt forma ovoidalc1 sau fuziforma, cu aspect
prezente focare microscopice de osificare, sau asemanator unei tumori vasculare (Fig.10.18a).
chiar de dimensiuni mai mari, prin formarea de Se prezint:! ca o leziune nodulara cu
trabecule osoase de catre osteoblaşti activi. Pot dimensiuni de aproximativ 2 cm, putând ajunge
fi prezente rare celule gigante multinucleate. În situatii rare pân:!la 5-7 cm. Are culoare roşie ·
leziunea nu esteÎncapsulata. violacee, consistenţa ferm -elastic:! şi este sesila,
mai rar pediculata. Examenul radiologic
evidentiaza o \iza osoasa caracteristica, care
afecteaza limbusul alveolar subiacent şi uneori
suprafata radi culara a dintelui cauza l. sau. În
422 CHISTURI SI
. TUMORI BENIGNE ALE PĂRTI LOR MOI ORALE SI CERVICO -FACIALE
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial al granulomului
periferic cu celule gigante (epulis cu celule
gigante) se face cu:
• granulomul piogen gingival (epulis
granulomatos) - consistenţa mai redusa,
culoare roz - roşie, sângereaz3 la mici
traumatisme; diagnosticul de certitudine se
stabileşte numai histopatologic;
• fibromul osifiant periferic (epulis fibros)
- consistenta mal ferma, culoare roz deschis,
nu apare decât În legatura cu prezenta unui
dinte; diagnosticul de certitudine se stabileşte
numai histopatologic;
• tumori maligne ale mucoasei crestei
alveolare În faza de debut.
Anatomie patologica
Se constata o proliferare a celulelor
gigante multinucleate, pe fondul prezenţei
celulelor mezenchimale ovoide sau fuziforme cu
multiple mitoze. Focarele microhemoragice
Figura 10.18. Granulom periferic (U determina prezenţa unor depOZite de
celule gigante (epulis cu celule gigante): hemosiderina la periferia leziunii. Studiile de
a - aspect clinic; b - aspect radiologic. specialitate au aratat ca celulele gigante
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur) multinucleate sunt Într-adevar osteoclaste, fapt
care explica şi liza osoas3 subiacenta.
Tratament
Tratamentul este chirurgical ş i consta În
extlrparea În totalitate a formatiunii cu margini
libere plasate în tesut sanatos (aproximativ 2 mm).
împreuna cu periostul subiacent, pâna la nivelul
osului alveolaT. Este necesara indepartarea prin
chiuretaj a ţesutului parodontal din care deriva
Iezi unea. precum şi a osului alveolar modificat.
Îndepartarea factorului iritativ local este obligatorie.
Decizia de conservare adintelui/dinţilor implicaţi se
Figura 10.19. Epulis cu celule gigante, va face În funcţie de gradul de implantareosoasa a
forma de mari dimensiuni. acestUia/acestora, dupa chiurelajul complet al
(e3zuistiea Clinicii de Chirurgie OMF Bucureşti) spatiului parodontal din care deriva formaţiunea.
precum şi a osului alveolar modificat. Chiuretajul
osos pâna în tesut sanatos este obligatoriu şi În
cazul zonelor eden tate, creasta alveolar3 localizollrile la nivelul crestei alveolare eden tate.
subiaeenta. care prezinta o eroziune superficiala Vindecarea plagii se face prin epitelizare secundara,
cu aspect de ..os ciupit". Se pot crea confuzii cu fiind protejata cu meşa iodoformatil sau ciment
aspectul radiologic al osului procesului alveolaT parodontal, sau respectiv şina lingual3 sau placa
În formele de debut ale tumorilor maligne ale palatinala de protectie (pentru leziunile de la nivelul
gingivomucoasei crestei alveolare (Fig. lO.t8b). crestei alveolare edentate).
În rare situaţii poate fi expresia clinica a Rata de recidiva este de aproximativ 10%.
exteriorizarii la nivelul partilor moi a granulomului fiind În principal legata de neÎndepartarea
central cu celule gigante (Fig. 10.19). structurilor dure subiacente afectate.
Observatie În caz ul formatiunilor de dimensiuni mari,
pot ap~rea t u lbu r~ r i respiratorii sa u chiar
Gran ulomul piogen gingival (epulisul fenomene de subnutriţie , fapt ca re impune
granulomatos), fibromul osifiant pe riferic (epuli s extirpa rea chirurgical~ precoce.
fibros) şi granulomul periferic cu celule gigante
(epulisu l cu celule gigante) formeaz~ o triad~ de
epulide cu caractere clin ice relativ similare, Diagnostic diferenţial
existân d t ot uşi câteva elemente clinice
orientative care le diferenţiaz~ (Tab. 10.1). Având În vedere prezenţa la naştere a
Tre buie avut În vedere şi faptu l c~ uneori leziunii şi caracterele specifice, diagnosticul
aceste leziu ni prezint~ elemente histopatologice diferenţ i al se poate face cu ehistul gingival al
intri ca te, Împ rumutând caractere de la una la nou-nascutului (leziuni multiple de mici
cealalta. Din aceste motive, tratamentul va urma dimensiuni, cu caracter chis tic).
aceleaş i principii de radicalitate, iar examenul
histopatologic al piesei de excizie este singurul Anatomie patologica
care poate preciza diagnosticul de certitudine.
Eputisul congenital este caracterizat de
Granulomul congenital p r ezenţa unor celule rotunde, mari, cu
citoplasma eozinofil~, granular~. În cazul În care
Patogenie şi aspecte clinice formaţiunea evolueaza de mai mult timp, aceste
celule devin alungite şi separate de ţesu t fi bros.
Granulomul congenital (epulisul
congenital) este o leziune extrem de rar~ care
apare la nou·nascut, având o histogeneza
incerta. Afecteaza cel mai adesea sexul feminin
(aproa pe 90%dintre cazuri). Deşi ţesutul nu are
re<:eptori pentru estrogeni, factorul hormonal
implicat În a pariţia sa nu poate fi neglijat. Se
Iocalizeaza cel mai frecvent pe creasta a lveola r~
maxilar3, paramedian.
Se manifesta clinic ca o formaţiune cu
aspect pseudotumoral care este prezenta la
naşte r e pe creasta alveolara, sau În mod
excepţion al Îşi poate avea originea la nive lul
mucoasei linguale. Se prezint~ ca o mas~
polipoida de culoare roz - roşie , ovoida l ~ sau
multilobulata, cu suprafata ne t ed~, având de
cele mai multe ori dimensiuni de la câţ i va Figura 10.20. Epulis congenital.
milimetri p ân ~ la aproximativ 2 cm, dar putând (cazuistica Praf. Or. A. Bucur)
fi şi mai mare (Fig. 10.20).
T.bellO.l.
EpuLis granulomatos Epulis fibros Epulis cu celule gigante
Localizare (reast~ alveolara dentata (reast~ alveolara Creasta alveolara dentata sau
sau edentata dentat~ eden tata
Alte localizari pe mucoasa
orala (botriomicom)
Culoare Roşu intens Roşu - roz Roşu - violaceu
Sângerează spontan sau la
cele mai mici traumatisme
it:onsistentă Moale Ferma Ferm -elastic~
Tratament
Tratamentul chirurgica l de extirpare a
lez.iunii are rezultate bune, În contextul În care
se asociaza cu mecanoterapie, putându·se astfel
restabili, chiar daca nu În totalitate, mişcarile
mandibulei. in cazul În care este prezenta
anchiloza temporo-mandibulara, este necesara
i'tstituirea tratamentului specific, de artroplastie
ro material de interpoziţie, sau chiar proteza rea f igura 10.22. Papilom lingual.
articulaţiei temporo·mandibulare. (cazuistica Praf Or. A. Bucur)
426 CHISTURI SI
, TUMORI BENIGNE ALE PĂRTIlOR MO I ORALE SI CE RVICO-FACIALE
Anatomie patologica
lipomul se prezinta ca o masa
circumscrisa de adipocite mature. prezentând
trabecule fibrovasculare. o vascularizaţie
abundenta şi care este uneori Încapsulata.
Asocierea cu componenta fibroasa este
frecventa, În aceste situaţii stabilindu·se
diagnosticul de {ibrolipom.
Se descriu şi alte forme histopatologice
derivate, cum ar fi angiolipomul. lipomul
pleomorf, lipoblastomul benign (cel mai
Figura 10.28. Lipom al feţei ventrale a adesea corespunzator sindromului Madelung).
limbii. (cazuistica Praf Or. A. Bucur)
Tratament
Sindromul Madelung (Upomatoza eeNico-
facială) este ovarietate non-tumorala rara. care se Tratamentullipoamelor soUtare consta
datoreaza continuarii proliferarii lipoblastelor de În extirpa re chirurgicala. De cele mai multe
la nivelul siturilor cu grasime fetala. lipomul nu este Încapsulat, fapt pentru care
Consta În dezvoltarea unor mase apare ca o masa grasoasa care herniaza prin
lipomatoase difuze, importante. ce se IDealizeaza plaga, iar delimitarea de ţesuturile adiacente
la nivelul toraeelui, feselor, dar şi În regiunea este relativ dificila. în contextul În care lipomul
eervico-faciaI3. este bine delimitat. Încapsulat (fibrolipom), se
În aceasta din urma situaţie. masa practica enucleerea formatiunii (fig. 10.30).
lipomatoasa intereseaza regiunea parotidianCi,
submandibulara. laterocervicala, şi occipitala, Tratamentul chirurgical allipomatozei
având caracter de bHateralitate (Fig. 10.29). cervico·faciale din sindromul Madelung este
dificil, datorita caracterului difuz al acesteia, cu
Diagnostic diferenţial intricarea În ţesuturile adiacente, de care este
dificil de delimitat, fapt care Îngreuneaza
Lipoamele solitare eervico-faciale extirparea. Îndepartarea partiala duce la
trebuie diferenţiate. În functie de localizare şi recidive, prelungi riie digitiforme grasoase din
dimensiuni, de toate entităţile chistice sau ţesutul adiacent formând noi lobi lipomatoşi.
tumorale benigne ale regiunii şi de
adenopatiile cervicale.
Lipoamele orale trebuie diferentiate de
chisturi, tumori benigne sau maligne cu debut
nodular ale glandelor salivare mici ale mucoasei
orale.
Figura 10.29. Sindrom Madelung: aspect pre - şi postoperator. (cazuistica Prof or. A. Bucur)
Figura 10.30. Fibrolipom genian drept: a - aspect clinic; b - aspect macroscopic al piesei
operatorii. (cazuistica Prof Dr. A. Bucur)
dimensiuni de pân~ la 2 (m, asimptomatic. clinic normal. Rata de recidiva este relativ
Mucoasa acoperitoare este intacta, dar lasa sa crescutil. Sunt descrise cazuri de involuţie
se vada prin transparenţă culoarea roz sau mai completa spontana.
rar gălbuie a leziunii.
Sacii endoteliali care dezvolta canalele Faza proliferativa dureaza de obicei 6-10
limfatice deriva din vene şi din plexurile capilare luni, dupa care creşterea este stopata şi Încep
primare. Acest fenomen are caracter eentrifug sa involueze. Culoarea se modifica treptat,
fata de structurile venoase, dezvoltând progresiv leziunea devenind purpurie şi de consistenţa
sistemul limfatic. mai scazuta. De cele mai multe ori, la vârsta de
Alter3rile În dezvoltarea embriologieC! duc 5 ani, coloraţia dispare complet. Aproximativ
la aparitia unor anomalii vaseulare. care pot fi jumatate dintre hemangioame involueaza
arteriale, venoase, eapilare, lim fatice sau mixte, complet pân3 la vârsta de 5 ani. şi aproape toate
În funcţie de momentul În care se produc pe dupa vârsta de 10 ani. Dupa regresia completa,
parcursul procesului de diferentiere şi maturare În jumatate dintre cazuri tegumentele vor avea
vascular3. Astfel, alterCirile embriologice precoce aspect normal, iar În restul cazurilor vor exista
dau naştere unor malformatii capilare sau modificari tegumentare persistente. de tip
aTleTio-venoase, În timp ce alterCiriie tardive atrofie. cicatriceal sau teleangiectatic.
produc malformatii venoase sau limfatice. Complicatiile apar În aproximativ 20%
dintre cazuri. Cea mai frecventa este ulceratia.
care poate aparea sau nu pe fondul
Hemangiomul suprainfectarii. Hemoragia poate fi prezenta,
dar de cele mai multe ori nu este importanta
Aspecte clinice cantitativ. Hemangioamele pot induce
complicaţii şi În raport cu localizarea lor.
Este cea mai frecventa tumor3 a perioadei localizarile ocutare şi perioculare duc la
copilariei, fiind prezent la aproximativ 5-10% ambliopie. strabism sau astigmatism.
dintre copiii cu vârsta de 1 an_ Sunt mai Persoanele cu hemangioame cu tanate multiple
frecvente la sexul feminin (3:1)_ Se IDealizeaza sau de mari dimensiuni au un risc mai crescut
În special În teritoriul oro-maxilo-facial. de existenţa a unor hemangioame concomitente
Majoritatea cazurilor sunt forme solitare, dar pot viscerale. Hemangioamele cervicale sau
exista şi tumori cu localizari multiple. laringiene pot duce la obstruetia cailor
Hemangioamele complet dezvoltate sunt respiratorii superioare. O complicatie severa
rareori prezente la naştere, dar se poate uneori este sindromul Kasabach-Merritl,
identifica o macula de culoare deschisa cu o caracterizat prin purpura trombocitopenica,
reţea teleangiectatic3. in primele sapt3mâni de coagulopatie de consum, hemoliza
viaţa, tumora se dezvolta rapid. Hemangioamele microangiopatica şi fibrinoliz3 marcata
superficiale tegumentare sunt reliefate şi intralezional3. Apare În cazul hemangioamelor
boselate. având o culoare roşie aprinsa. Au de mari dimensiuni, la copilul mic, având o
consistenta ferma. iar tumora nu se goleste mortalitate de 30-40%. Totuşi studii recente
de sânge la presiune. Tumorile mai profunde arata ca acest sindrom nu este asociat unui
sunt doar discret reliefate şi au o tenta hemangiom tipic, ci mai degraba altor tumori
albastruie (Fig. 10.32). vasculare, cum ar fi hemangioendoteliomul
kaposiform.
Anatomie patologica
HemangioameLe În faza de proliferare
prezintCi numeroase celule endoteliale
plonjante. Este faza de .. hemangiom juvenil" sau
"hemangiom celu lar". În timp, celulele
endoteliale se aplatizeaza şi spaţiile vasculare
devin mai evidente. Pe masura involuţiei,
spaţiile vasculare devin dilatate (cavernoase) şi
mai distanţate .
Sunt prezente la naştere. dar pot fi remareate cu pereti Îngroşati. precum şi numeroase
abia În copilarie sau chiar În viaţa adultă. Din capilare. Având În vedere asemanarile
cauza fluxului vaseular, uneori la palpare se histopatologice cu hemangiomul, sunt frecvente
poate percepe un "freamat vaseular" sau erorile de diagnostic.
pulsaţie, iar tegumentele acoperitoare sunt mai
calde. Se asociaza uneori CU ulceratii Tratament
tegumentare, durere şi sângera re.
Tratamentul malformatiilor vasculare este
Anatomie patologica dificil şi depinde de dimensiunea leziunii şi de
extinderea acesteia În structurile adiacente,
Malformaţiile vaseulare nu prezinta uneori chiar cu risc vital.
proliferare endotelială activa, structurile Scleroterapia se poate practica În terapia
vaseulare aberante având aspect microscopic malformatiilorvasculare, pentru a induce fibroza
simi lar vaselor normale. MalformaţiHe arterio- (Ag. 10.36).
venoase prezinta o retea densa de artere şi vene În cazurile În care este indicat tratamentul
chirurgical, este necesara evaluarea completa a cauza persistenta plexului vascular În jurul
leziunii prin angiografie superselectiva porţiunii cefalice a tubului neural. Acest plex
preoperatorie, ocazie cu care se va practica vascular apare În sapta mâna a 6-a şi regreseaza
embolizarea temporara sub control angiografie, În saptamâna a 9-a de viaţa intrauterina.
la 24-48 de ore preoperator. Interventia Pacienţii cu sindrom Sturge-Weber se nasc
chiru rgicala consta În extirparea completa a cu o malformaţie vasculara capilara a feţei, aşa
leziunii şi reconstrucţia defectului postexcÎzional. numita pată de vin de Parta sau nevus
Se recomanta efectuarea intervenţiei chirurgicale {lammeus. Aceasta este adeseori unilaterala,
În primele 24-48 de ore de la embolizarea fiind distribuita de·a lungul uneia sau mai multor
tempora ra, pentru a beneficia de hemostaza zone de emergenta trigeminala. Ocazional poate
intraoperatorie pe care aceasta o ofera. fi bilaterala la nivelul feţei sau poate avea alte
localizari pe corp. Doar 10% dintre pacienţii cu
leziuniîn pata de vin de Porto prezinta sindrom
Sindromul Sturge-Weber Sturge-Weber. La cei cu sindrom Sturge-Weber,
(angiomatoza encefalo- pata de vin intereseaza de cele mai multe zona
trigeminalll) de emergenţa a ramului oftalmie (Fig_ 10.37).
Leziu nile faciale se asociaza cu
malformatii vascu lare leptomeningeale
Patogenie şi aspecte clinice ipsilaterale. care induc uneori manifestări
neurologice: convulsii, retard mental sau chiar
Sindromul Sturge-Weber este o afectiune hemiplegie de partea opusa. Radiografiile
de dezvoltare, de tip hamartom. cu incidenta craniene evidentiaza calcificari cerebrale
sc3zuta. caracterizata prin malformatii vasculare giriforme de partea afectata. Manifestările
ale encefalului şi fetei. Se considera ca are drept acu/are sunt uneori prezente: glaucom.
malformatii vasculare ale conjunctivei,
episderei. coroidei sau retinei. Manifestările
orale În sindromul Sturge·Weber sunt relativ
frecvente şi constau in modificari hiperva scu lare
a mucoasei de partea afectata.
Gingivomuocoasa crestei alveolare poate
prezenta un aspect de hiperplazie vasculara sau,
În formele de mari dimensiuni, proliferative,
poate avea un aspect asemanator epulisului
granulomatos. Hiperplazia gingivala poate fi
pusa atât pe seama proliferarii vasculare, dar şi
medicaţiei anticonvulsivante (fenitoina)
administrate. Uza osoasa subiacenta este
Figura 10.36. Fibroza parţiala prin exceptionala.
scleroterapie a unei malformaţii vasculare
cervico·faciale.
Coriostoame osoase şi
cartilaginoase: osteomul şi
condromul piirţilor moi
Primordiumu l
dintelui p"malnen'\
Papil~
_ _o
\- ~'e'i(:ulu l stelat
Papila dentara
Figura 5.4. Resturile epiteliale Serres ale Agura 5.5. Dintele complet formot şi
laminei dentare şi formarea tecii Hertwig. erupt pe ar(ad~.
450 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
1. Chisturi de dezvoltare
Chlsturi odontogene
• keratochistul odo ntogen
• chistul folieular (dentiger)
• chistul de erupţ i e (hematomul de erupţie)
• chistul parodontallateral (chistul odontogen botrioid)
• chistul gingival al adultului
• chistul gingival (a lveolar) al nou-na.scutu lui
• chistul odontogen calcificat (chistul Gorlin, chistul cu "celule fantoma.")
• chistul odontogen glandular (ch istul sialo-odontogen)
Chisturi neodontogene
• chistul nazo-palatin (chistul canalului incisiv)
• chistul median palatinal
• chistul nazo-Iabial (nazo-alveolar)
• "chistul globulomaxilar" S (aşa cum este ara.tat În descrierea acestora, nu sunt entita.ţi anatomo-
patologice de sine sta.tatoare)
• .. chistul median mandibular" -
III. Pseudochisturi
• cavitatea osoasa idiopatica. (chistul osos traumatic, Simplu, hemoragic)
• chistul osos anevrismal
• defectul osos Stafne
inflamator, da r aceasta. Încadrare este În fapt gene deriva În principal din trei tipuri de
articifia la.. În aceste cazuri, reactia inflamatorie structuri reziduale ale forma.rii dintelui:
produce citokine ş i factori de creştere, care (1) resturile Serres, care persista dupa
stimuleaza. de fapt resturile epiteliale remanente dezintegrarea laminei dentare şi care dau
din dezvoltarea dinte lui (resturile lui Malassez), naştere keratochistu lui odontogen, precum şi
acestea proliferând ch istic. În ace laşi mod, un altor leziuni, cum ar fi ch istul parodontallateral
chist branhial sau unul de canal tireoglos poate sau chistul gingival;
aparea clinic În lega.tura. cu o infecţie a cailor (2) epiteliul adamantin redus, derivat din
respiratorii superioare. organul smalţului şi care acopera. coroana unui
Membrana epiteliala a chisturilor odonto- dinte complet format, dar neerupt; din acesta
deriva chistul folicular (dentiger), chistul de pentru care atrage transsudat. care la rândul sau
eruptie şi o entitate mai rara numita chistul creeaza presiune hidrostatica, şi deci resorbţie
paradentar; osoasa prin presiune. Astfel, chistul creşte În
(3) resturile Malassez, formate dupa dimensiuni. Hipoxia celulelor epiteliale situate
dezintegrarea tecii epiteliale radiculare Hertwig; spre cavitatea chistica, hipertonia, transsudatul,
din acestea deriva chisturile radiculare. presiunea hidrostatica, liza osoas3, creşterea
Aşa-numitul chist osos traumatic. care volumetrica a chistulu i şi deci din nou hipoxia
este in fapt o cavitate osoasa, nu este un chist celulelor epiteliale situate spre cavitatea chistica
În adevaratul sens, deoarece nu prezinta o - toate acestea formeaza un cerc vicios care, din
membrana epiteliala. Totuşi denumirea a fost punct de vedere macroscopic, se traduce prin
_ntin uta, deşi nu este un chist, şi de altfel nici creşterea progresiva a chistului.
nu apare În leg3tur3 cu un traumatism. De Continutul chistic este adeseori bogat În
~eea, termen ul corect şi actual este de cavitate granule de colesterol, rezultate prin liza
osoasa idiopatic3. membranei celulare şi a celei nucleare. Odată cu
Chistul anevrismal este de asemenea un creşterea chistului, acesta comprima ţesutul
pseudochist. considerându-se in prezent ca este conjunctiv adiacent, care va forma un strat
o varianta de tumora osoasa cu celule gigante. conjunctiv care va Înconjura la exterior
(aYitatile acestei formaţiuni sunt tap etate de membrana epiteliala a thistului. Membrana
pereţi formaţi din fibroblaşti, şi nu de epiteliu. epiteliala se matureaza În timp şi dezvolta
Dimpotriva, tumora odontogen3 membrana bazata. Creş terea chistulu i continua
unomatoida prezinta un epiteliu acoperitor pâna când cercul vicios este intrerupt prin:
prtJII'€nit din membrana radiculara Hertwig, fapt (1) indepartare (chistectomie);
pentru care Încadrarea corecta ar fi chist (2) deschiderea intr·o cavitate naturala (ca de
~omatoi d odontogen, şi nu de tumora sau exemplu cavitatea orala sau cea sinuzal3 sau
lumartom. prin marsupializare) şi astfel nu mai există
presiune hidrostatica care sa lizeze structurile
Dezvoltarea unui chist osoase adiacente
(3) indepartarea factorului stimulator repre-
zentat de citokine, prin inlăturarea factorului
Evoluţia obişnuita a chisturilor este de ca uzal (de exemplu tratamentul endodontic sau
stimulare a resturilor epiteliale de dezvoltare, extracţia dentara În cazul chistului radicular).
lRlata de proliferarea unei mase de celule Majoritatea chisturilor oaselor maxilare
epiteliale, fara invazia ţesuturilor adiacente. Pe au caractere clinice similare, şi anume creşterea
.asura creşterii volumetrice a masei epiteliale, lenta, aSimptomatica, expansiva, ce va duce În
O!Iulele situate central se repoziţioneaza spre cele din urma la deformarea corticalelor osoase,
periferie, cât mai aproape de sursa de aspectul radio logic caracteristic constituind În
a5(.ulariz aţie. Totuşi, unele celule r3mân În general un indicator pentru stabilirea
tipaxie, se lizeaza şi astfel se formeaza diagnosticului.
lIIRItJesiv continutul chistie. Acesta, din cauza Diagnosticul pozitiv se bazeaza in final pe
structurilor celula re lizate, este hiperton, fapt rezultatul examenului histopatologie.
• -rJ-
Figura 5.6. Dezvoltarea unui chist.
~52 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELO R MAXILARE
a b
Anatomie patologica
Diagnosticul de certitudine al
kera toch istului odontogen se stabil e şte numai
in urma examenului histopatologic.
Figura 5.8. Keratoch ist odontogen Keratochistul odontogen prezinta o
dentiger care intereseaza intreg ramul membrana formata din epiteliu pavimentos
~ibu lar drept. Se remarca prezenta stratificat, joncţiunea epitelio·conjunctiva
molarului trei semiinclus. neprezentând un aspect papilar. Suprafaţa
«(azuisli" Prof. Or. A. Bucu~ epiteliului este parakeratinizata, iar celulele
figura 5.9. Keratochist odontogen dentlger: a - forma multilocula ra; b - forma uniloculara. În
..... situatii se evidenţiaza prezenta unui molar de minte inclus. (Cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)
454 (HISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILAR'
baza le sunt hipereromatice. cilindrice sau optimă, fiind adeseori necesar un abord cervical
cubice, cu nuclei În palisada. Peretele fibros al mandibulei pentru cazurile care intereseaza
poate prezenta focare de keratinizare sau cu unghiul şi ramul mandibular. Dacă corticala
conţinut chis tic, care constituie chisturi satelite. mandibulară este efractionată, este de reţinut
Nu este prezenta o reacţie inflamatorie faptul că keratochistul nu invadea z ă părţile moi,
perilezional3, decât În cazul suprainfectarii. fapt pentru care nu este necesară extirparea unei
Conţinutul ehistic este format dintr-un lichid zone de ţesut de la nivelul părţilor moi adiacente.
clar, care conţine keratin3 În eantiU!ţi variabile. În schimb, În cazul keratochisturilor primordiale,
O varianta histopatologie3 este se recomandă extirpa rea unei porţiuni de mucoasă
keratochistul odontogen ortokeratlnizat, care alveolară hiperkeratin i zată , pentru a Îndepărta
are o evoluţie mai puţin agresiva şi o rata astfel alte resturi epiteliale cu potenţial de
scazuta de recidiv3. transformare În keratoehist.
Dinţii adiacenţi pot fi mentinuti dacă osul
Tratament restant o permite, dar este necesar chiuretajul
atent al acestora, pentru a nu fi menţinute focare
Tratamentul este chirurgica l şi consta de lezionale. Pachetul vasculo·nervos alveolar
cele mai multe ariin ehisteetomie. Pentru formele inferior va fi conservat, nefiind niciodata: infiltrat.
de mari dimensiuni, se indica marsupializarea Marsupializarea se poate practica În cazul
sau rezecţia osoasa marginala sau chiar keratochisturilor odontogene dentigere, În urma
segmentara. acestei intervenţii creându -se totodata şi
Chistectomia se va practica ca prima posibilitatea erupţiei dintelui inclus la nivelul
intenţie curativa, pentru un keratochist de procesului ehistic.
dimensiuni relativ mici. Se impune Îndepartarea Rezecţia osoasa marginala sau
În totalitate a membranei chistice, pentru a reduce segmentară este indicată atunci când au existat
pe cât posibil riscul de reci diva. Este necesar un recidive multiple după chistectomie sau daca
abord care să permită ovizibilitate intraoperatorie leziunea este de mari dimensiuni şi a erodat
cortica la osoasa, fapt pentru care ch iuretajul ar osoase. Trebuie reţinut faptul ca În general o
Întrerupe continui tatea 050a53. formatiune cu aspect de chist dentiger. dar care
Keratoehisturile prezinta un risc crescut are dimensiuni mari şi ajunge sa deformeze
de recidiva (peste 50%), În special dupa partile moi, este in fapt un keratochist odontogen
ehisteetomie sau marsupializare. Factori i de risc dentiger sau un ameloblastom.
sunt: neindepCirtarea ehistului monobloc, Chistul folicular se poate suprainfecta prin
keratochistul odontogen primordial, kerato- comunicarea cu mediul oral În cazul unui dinte
ehisturile de mari dimensiuni, cele multiloeu- semiinclus, sau de la un proces infecţios
Iare, sau cele care au erodat cortkalele osoase. periapical al unui dinte decidual supraiacent.
Pe lângCi riscul de ree idiva, exista un risc Radiologic, apedultlpic pentru o form~ de
crescut de transformare a altor resturi epiteliale cu mici dimensiuni este de radiotransparenta
aceeaşi localizare În keratochisturi independente. uniloculara, care inconjoara coroana unui dinte
inclus sau semiinclus şi care se ataşeaz3 la
coletul dintelui. În evolutie. ataşarea la coletul
Chistul folieular (dentiger) dintelui este relativa pe imaginea radiologic~.
Patogenie şi aspecte clinice Radiotransparenta este bine delimita ta.
Chistul folicular (denumit şi chist cu contur net, adeseori discret radioopac; În
dentiger) apare prin transformarea chistie;:! a cazul in care a fost suprainfectat, limitplp
sacului folicutar care Înconjoara coroana unui chistului par mai putin nele. Trebuie avut În
dinte neerupt. Este un ch ist care apare frecvent vedere faptul ca exista o serie de variatiuni ale
la nivelul oaselor maxilare, reprezentând acestui aspect radio logic. Astfel, varianta cu
aproximativ 20% din totalul chisturilor de extensie lateral3 este prezenta În cazul unui
dezvoltare8• Ch istul folicu larÎnconjoara coroana molar de minte inferior semiinclus, În care
dintelui neerupt şi este Întotdeauna ataşat la radiotransparenţa intereseaza doar porţiunea
joncţiunea smalţ - cement a acestui dinte. distala a dintelui, spre ramul mandibular.
Se formeaza prin acumularea de continut
chistic Între coroana dintelui şi epiteliul Varianta cu extensie vestibular3 apare În
adamantin redus care tapeteaza la interior contextul unui molar de min te inferior semi-
chistul folicular. O alta teorie susţ i ne faptu l ca inclus, dintele impingând chistul spre ves-
lichidul chistic se acumuleaza Între stratul tibular, astfel Încât imaginea radio logica este de
extern şi cel in tern al epiteliului adamantin radiot ransparenţa uniloculara suprapusa peste
redus, acesta din urma ramânând ataşat pe bifurcaţia radacinilor acestui dinte. Aceasta
suprafaţa smaltu lui dentar. varianta a fost denumita şi chist paradentarsau
Deşi sunt chisturi de dezvoltare, pot apa· chistvestibularde bifurcaţie, considerat de unii
rea uneori În urma unor fenomene in"amatorii autori ca entitate clinica separata, cu localizare
locale: procese inflamatorii periapicale cronice la nivelul primului molar sau molarului de minte
ale dintelui decidual supraiacent sau fenomene inferior.
repetate de pericoronarita ale unui dinte
semi indus (in specia l molarul trei mandibular). Varianta .circumfl!renţJaI3· se prezinta ca
Apare cel mai frecvent la nivelul unghiului o radiotransparenţa care se extinde spre apical,
mandibulei, În legatura cu un molarde minte inclus nerespectând joncţiunea amelo-dentinara a
sau sem iindus, se poate localiza şi nivelul coletului dentar, sau poate chiar circumscrie
caninului superior inclus, dar şi la nivelul oricarui radiologic dintele. În cazul chisturilor foliculare
alt dinte neerupt (molar trei maxilar, premola r doi de mari dimensiuni, aspectul poate fi aparent
mandibular etc.). Afecteaza cel mai adesea multilocular, dar acesta se datoreaza unor
adolescenţii şi tinerii, mai frecvent de sex masculin. trabecule osoase restante, suprapuse peste
Clinic, chistul folicular de mici dimensiuni radiotransparenţa chistului.
este practic asimptomatic (cu excepţia lipsei Chistul folicular poate deplasa semnifi -
dintelui erupt pe arcada), fiind descoperit de cativ dintele de la nivelul caruia deriva, in
multe ori Întâ mplator În urma unui examen special pentru formele circumferentiale de mari
radiologic. În evolutie, creşte În dimensiuni, dimensiuni. De asemenea, poate deplasa dinţii
putând ajunge sa dep3şeasca câţiva centimetri În adiacenti cu care vine În contact, sau poate
diametru, şi În situatii rare sa erodeze cortica lele induce reso r bţ i a radiculara a acestora.
Figura 5.13. Chist folicular la nivelul
unui molar de minte inclus. În pozitie
Figura 5.1 2. Chistul folicular. orizontala. (cazuistica Praf. Dr. A. Bucu~
Figura 5.14. Chist folicular - varianta cu Figura 5.15. Chist folicular - varianta cu
extensie laterala, spre ramul mandibulei. extensievestibulara. (cazuistica Praf. Or. A Bucun
(cazuistica Prof. Or. A. Bucun
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferential al chistului foii ·
cular se poate face cu:
• keratochistul odontogen dentiger;
• ameloblastomul;
• fibromul ameloblastic;
• chlstul/ tumora odontogeM adenomatoid3 -
pentru localiza riie anterioare;
Anatomie patologica
Membrana chistica are caracteristic faptul
FIgUra 5.16. Chist folicular ..circumferenţial" ca este relativ groasa. spre deosebire de kerato·
de mari dimensiuni. (cazuistica Praf. Or. A. Bucur) chistul odontogen dentiger. la care membrana
este subtire.
Uneori este dificil de stabilit histopato-
logic diferenţa Între un sac folicular marit şi unul
transformat chistic. Examenul histopatologic
458 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASE LOR MAXILAR'
Figura 5.17. Chist folicular pentru care s-a practicat chistectomie şi odontectomia molarului
de minte. Se observa o parte din membrana ehistie3 groasa, ataşata la coletul dintelui.
(eazuistica Praf. Of. A. 8ucUl)
Chistul parodontallateral
Patogenie şi aspecte clinice
Chistul parodontallateral este un chist
primordial derivat din resturile Malassez, situate
la nivelul limbusului osos interdentar sau
interradicular. Alte studii arata faptul ca deriva
din resturile lamei dentare (Serres)lo.
Apare cel mai frecvent la adulţii tineri, cu
predilecţie la sexul masculin. Este localizat in
special la mandibul3, dar poate aparea şi la
Agura 5.20. Chist de eruptie la o maxilar. Se gaseşte cel mai adesea in spaţiul
persoana adulta. format la nivelul unui canin interdentar de la nivel premolar sau canin.
superior semiinclus. Chistul parodontallateral este in general
(cazu istica Prof. Or. A. Bucur) asimptomatic, fiind identificatintâmplator la un
examen radiologic.lmaginea radiologica este de
mucozal3 a chistului, mucoasa ora ta poate radiotransparenla inlerdentara În forma de
prezenta un infiltrat inflamatoL Epiteliul care "picatura", cu dimensiuni mai mici de 1 cm.
tapeleaza ehistul de erupţie este de tip Dintii adiacenti sunt vitali şi nu sunt mobili, dar
pavimentos nekeratinizat, subtire. Continutul radiologic se poate evidenţia divergenţa
ehistic este adesea hematie. rad3cinilor acestora, fara resorbţie radiculara.
O varianta anatomo-clin ica polichistica
Tratament este chistul botrioid. În aceste cazuri, imaginea
radiologica este de radiotransparenţa multilo-
Având În vedere evoluţia spre marsu - culara cu aspect de "ciorchine de struguri"
pializare spontana in cavitatea orala. urmata de (aspect botrioid). Este expresia unor multiple
erupţia normala a dintelui, in general nu nece· foca re chistice paTodontale laterale de mici
sita nici un tratament. Se va recomanda menţi dimensiuni.
nerea unei bune igiene orale pentru a evita
suprainfectarea. Diagnostic diferenţiat
in rare cazuri, este necesara marsupializarea
chirurgicala a acestor ehistu ri, prin incizia şi Diagnosticul diferenţial al chistului paro-
evacuarea conţinutului şi excizia unei mici porţiuni dontallateral se poate face cu:
de mucoasa ..În felie de portocala". Aceasta va • chistul radicular lateral;
permite erupţia dintelui fara alte complicaţii. • keratochistuJ odontogen primordial;
Tratament
Se va practica chistectomia Simpla, cu
vindecare per secundam a defectului de parti
moi. Nu apar recidive dupa extirpa rea completa.
Anatomie patologica
Chistul prezint3 un epiteliu subtire, cu o
suprafaţa parakeratozic3. Cavitatea chistic3
conţine detritusuri keratinice.
Tratament
Având În vedere involuţia spontan3 În
primele 31uni deviata, nu necesita un tratament
specific.
Figura 5.23. Chistul odontogen calcificat.
Forma extraosoasa se prezinta sub forma Chistul odontogen glandular
unei mase gingivale, sesile sau pediculate, fara (chistulsialo-odontogen)
caractere clinice specifice.
Patogenie şi aspecte clinice
Diagnostic diferenţial Chistul odontogen glandular este o
entitate anatomo -patologica rara şi recent
În functie de localizare şi aspectul inclusa În cadrul entitatilor chistice ale oaselor
rad iologic, diagnosticul di ferential este diferit: maxilare12. Deriva din resturi le epiteliale odon·
Forma endoosoasa uniloculara fara togene. dar prezinta şi elemente histopatologice
calci ficari trebuie diferentiata de: cu aspect glandular, fapt care este explicabil cel
• keratochistul odontogen primordial; mai probabil prin caracterul pluripotenţial de
• chistul parodontallateral; transformare a epiteli ului odon togen.
• chisturi neodontogene; Clinic, apare la adulţi. şi extrem de rar la
• chlstul radieular lateral; adolescenţi. În majoritatea cazuri lor afecteaza
• chlstulltumora odontogeM adenomatoidt; mandibula. În zona anterioara. Dimensiunea
Forma endoosoasa. cu prezenţa calcific(j· chistului este variabila. de la 1 (In pâna la
rilor trebuie diferentiata de: leziuni de mari dimensiuni, care induc o !iza
• unele forme de chistltumora odontogent osoasa extinsa.. Initial sunt aSimptomatice, dar
adenomatoid3, cu aspect similar; În evolutie induc jena dureroasa, parestezii şi
·odontom; pot eroda corticalele osoase. Evolutia este relativ
• fibromulosifiant; rapida, leziunea chistica având un caracter
• tumora odontogen3 epitelial3 calcificat3; agresiv local. Aspectul radiologic este de
Forma extraosoasa trebuie diferentiata de: radiotransparenta uniloculara sau, mai frecvent,
• hlperplaziile .epulis-like·; multiloculara, cu margini bine delimitate şi cu
• fibroame gingivale; contur rad ioopac care denota scleroza periferica.
• tumora odontogent epitelialt calcificatt
extraosoas3. Diagnostic diferenţial
Anatomie patologica Diagnosticul diferenţ i al al chistului
odontogen glandular se poate face cu:
În marea majoritate a cazurilor, examenul • keratochistulodontogen multi/ocular;
histopatologic releva forma chistica a acestei • ameloblastomul;
Iezi uni. Prezinta o capsula fibroasa şi un epiteliu • tumori sau malformaţii vasculare osoase;
odontogen de acoperire, format din 4-10 straturi • tumori maligne endoosoase.
de celule. Celulele baza le ale stratului epitelial
sunt cubice sau cili ndrice, cu aspect asemanator Anatomie patologica
ameloblastelor. Caracteristica este prezenta Peretele chistic este format dintr-un epiteliu
unui numar variabil de "celule fantoma" În pavimentos stratificat, de grosime variabila ş i un
stratul epitelial - acestea sunt celule epiteliale strat conjunctiv fibros. joncţiunea epitelio-
modificate, care Îşi menţin forma, dar Îşi pierd conjunctiva neavând un aspect papilar. Stratul
nucleii. fibros nu prezint~ În general componenta inflama·
torie. la nivelul stratului epitelial se pot identifica
Tratament depozite mucinice şi celule glandulare mucoase.
Aspectul histopatologic este pe alocuri
l eziunea nu prezinta În general o evolutie asemanator unui carcinom mucoepidermoid
agresiva. Tratamentul consta În simpla slab diferenţiat, cu caracter chistic.
chistectom ie a formelor endoosoase. sau
respectiv extirpa rea formelor extraosoase. Riscul Tratament
de recidiva este redus. Tratamentu l cons t ~ În chistectomie cu
ch iuretaj atent al osului restant. Recidivele sunt
frecvente, În peste 30% dintre cazuri. Având În
vedere caracterul agresiv şi recidivant. este
uneori necesara rezecţia osoasa marginala sau
chiar segmentara.
to6II CHISTURI. TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
Figura 5.26. Ch ist radicular periapical de mari dimensiuni, care intereseaza Întreg grupul dentar
frontal superior şi care deformeaza semnificativ vestibulul bucal superior: a - aspect elin ic; b - aspect
radiologic. (cazuistica Praf. Or. A. BucUl'
468 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI
, OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
Figura 5.29. Chisteetomie cu rezectie apicala şi obturaţie de canal a dintelui cauzat: a - aspect
intraoperator; b - aspect radiologic postoperator. (eazuistica Prof. Of. A. Bucur)
Figura 5.30. a, b - Chisleetomi e cu extracţia dinţilor eauzali irecuperabili, prin abord vestibular.
(cazuistiea Prof. Df. A. Bucur)
poate deschide in sinusul maxilar. partarea chistului şi tratamentul factorului
Radiologic se prezinta sub forma unei cauzal dentar.
radiotransparente peria pica le În jurul dintelui În cazul granuloamelor periapicale, ca
ca uza 1, care continua, deformeaza şi şterge prima intenţie se poate Încerca tratamentul
conturul {amine; dura În porţiunea apicala a endodontic al dintelui cauza!. În cazul eşecului
dintelui. Radiotransparenta este bine delimitata, acestui tratament, cu persistenta leziunii, se va
prezentând uneori un contur radioopac care se practica tratamentul chirurgical conservator al
datoreaza fenomenelor de scleroza perichistica. dintelui ca uzal (chiuretaj periapical cu rezecţie
Are forma rotunda sau ovala, alteori neregulata apicala şi sigilarea suprafeţei de secţiune a
in contextul În care este de dimensiuni mari şi radacinii).
intereseaza mai mulţi dinţi. Apexu rile dinţilo r Pentru chisturile de dimensiuni mici şi
implicaţi sunt incluse În cavitatea chistica, medii. exista doua posibilitati terapeutice, in
prezentând uneori resorbţie radiculara. funcţie de starea dintelui/dinţilor cauza li. Daca
dintele ca uzal este recuperabil, cu implantare
Diagnostic diferenţial buna, şi daca mai puţin de o treime din radacina
este inclusa in formaţiunea chistica, se va practica
Un chist periapical de mici dimensiuni chistectomia cu rezecţia apicala a dintelui (inde-
este practic imposibil de diferentiat radiologic partarea apexului inclus in formaţiunea chistica)
de un granulom periapical. Diagnosticul difer- şi tratamentul endodontic intraoperator. cu
enţiat se poate face cu majoritatea chisturilor sigilarea suprafeţei de secţiune a radacinii.
osoase. De asemenea, pentru localizarite la
nivelul grupului premolar sau molar superior, Daca dintele ca uzal prezinta o distrucţie
uneori este dificil de diferenţiat radiologic de coronara masiva, fiind irecuperabil din punct de
aspectul unui sinus maxilar normal, dar cu un vedere protetic. sau daca mai mult de o treime
recessus alveolar procident. "Chistul median din apex este inclusa În formaţiunea chistica, se
mandibular" reprezinta de cele mai multe ori va practica extracţia dentara şi chistectomia prin
expresia clinica şi radiologica a unui chist alveola postextractionala. Daca accesul este
radicular de la nivelul dinţilor fronta li inferiori. insuficient pentru indepartarea chistului, se va
practica chistectomia prin abord vestibular.
Anatomie patologica
În cazul chisturilor de mari dimensiuni, se
Chistul prezinta o membrana formata din va practica În mod similar chistectomia prin
epiteliu pavimentos stratificat, cu exocitoza sau abord vestibular (mai rar palatinal - Ia maxilar)
hiperplazie. Uneori, epiteliul prezinta zone de şi respectiv extracţia sau tratamentul conser-
calcificare liniare sau arcuate, numite corpi vator (rezecţia apicala cu tratament endodontic
Rushton. Un strat conjunctiv fibros, uneori cu şi sigilarea suprafeţei de secţiune a radacinii) al
infiltrat inftamator, inconjoara la exterior stratul dinţilor cu interesare chistica. Atitudinea fata de
epitelial. Conţinutul chistic este format dintr-un acesti dinţi (radicala sau conservatoare) se
lichid care conţine resturi celulare. În peretele bazeaza pe criteriile descrise mai sus.
sau/şi În conţinutul chistului se pot identifica Pentru chisturile de mari dimensiuni care
uneori focare de calcificare distrofica, granule de se extind catre sinusul maxilar, dar la care se
colesterol. celule gigante multinudeate. hematii menţine o separaţie osoasa minima Între pere-
sau depozite de hemosiderina. Peretele chistic tele chistic şi mucoasa sinuzala, nu este nece-
poate prezenta corpi hialini formati din material sara cura radicala a sinusului maxilar. În schimb,
eozinofi! Înconjurat de fibre dense de colagen. atunci când chistul afecteaza mucoasa sinuzala,
se indica Si cura radicala a sinusului maxilar.
Tratament Pentru chisturile radiculare de mari dimen-
siuni localizate la mandibula şi care prezinta un
Atitudinea terapeutica faţa de chistul risc crescut de fractura În os patologic. sau pentru
radicular este influentata de o serie de factori. cele localizate la maxilar cu extensie importanta
cum ar fi dimensiunea chistului şi posibilitatea in sinusul maxilar sau in fosele nazale, se poate
tratamentului conservator endodontic al dintelui opta pentru marsupializarea chistului. În asociere
cauzat sau respectiv necesitatea extracţiei cu tratamentul conservator sau radical al din-
acestuia. Principial, tratamentul vizeaza înde· telui/dinţilor cauza li.
470 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OAS ELOR MAXI LARE
Tratament
Tratamentul chistului rezidual dupa
tratament endodontic urmareşte aceleaşi prin -
cipii terapeutice ca şi În cazul chistului
periapical de mici dimensiuni - chistectomie cu
rezecţie apicala şi sigilarea suprafeţei de sec-
ţiune a radacinii. Tratamentul chistului rezidual
dupa extractia dentara consta În chistectomie
prin abord oral.
Figura 5.31. Chistul radicular lateral.
Figura 5.33. Chisteetomia unui chist
rezidual mandibular. de mari dimensiuni: a,b -
aspect clinic oral şi radiologic preope rator; c, d
Rgura 5.32. Chist r.zidualo a - dupa - se Îndep3rteaz3 chist ul rezidual şi se
extracţie
dentara; b - dupa obturatii de canal evidentiaza şi se conserva pachetul vasculo'
incomplete; c - dup3 obturaţie de canal cu nervos alveolar inferior.
depaSire. (cazuistlca Prof. Or. A. Bucu~ (eazuistiea Praf. Of. A. Bucur)
472 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII A LE OASELOR MAXILARE
f '200<
a-pului s·a indicat de catre unii autori Aşa cum am aratat. rata de recidiva a
~Klterapia. Având În vedere Însa riscul major ameloblastomului este extrem de ridicata. de
M malignizare dupa radioterapie. acest pâna la 50·90% dupa chiuretaj Si de aproximativ
Riment este contra indicat. 20% dupa rezecţie osoasa marginala " .
Re z ecţ ia segmentara şi hemirezecţia de Recidivele pot ap~rea la intervale mari de tim p.
-.andi bula cu sau fara dezarticulare constituie Si dupa 10 ani postoperator. Deşi este o tu mara
.-etode de tratament curativ al ameloblastoa· benigna. sunt descrise cazuri de metastazare
~r. Avân d În vedere problemele de recon· (fara transformare malignM În ganglionii 10(0·
~uctle a defectului. aceasta intervenţie este regionali sau la distanţa, in alte structu ri
_cald pentru formele de mari dimensiuni sau osoaseI°
,""Iru formele recidivate dupd una sau mai
_Ite interventii de chiuretaj.
Tratament
Având În vedere caracterul evolutiv
extensiv şi rata crescuta de recidiva a acestor
tumori, se recomandă adoptarea unei atitudini
terapeutice cât mai radicale chirurgical, sim ilara
cu cea pentru ameloblastom.
Odontomul
Patogenie şi aspecte clinice
Odontomul este o turnare! odontogen3 re-
lativ frecventa, care combina elemente epiteliale
şi eetomezenchimale. Trebuie menţionat faptul
ca odontoamele sunt considerate hamartoame
(anomalii de dezvoltare) şi nu tumori propriu -
zise. Cel mai adesea reprezinta transformarea În
hamartom a unui dinte care ar fi trebu it sa
evolueze În mod normal spre forma rea sa
completa şi erupţia pe arcada, Din acest motiv,
se asociaza cu o aparenta anodonţie a dintelui Agura 5.41. Odontom complex al
din care deriva. Alteori, poate fi independent de unghiulUi mandibular, cu ramânerea În incluzie
formarea dentiţiei normale (probabil derivând a molarului trei inferior, la nivelul bazilarei
dintr-un dinte supranumerar), dar, prin prezenţa mandibulei. (cazuistica Praf. Or. A. BucuQ
sa, poate bloca erupţia unui dinte normal
subiacent, care va ramâne inclus intraosos. clinice ale formei compuse şi ale celei complexe.
În stadii precoce de evoluţie, odontomul Apar cel mai adesea la adolescenţi sau
este format din epiteliu odontogen proliferativ şi tineri, mai frecvent la maxilar decât la mandibu -
din ţesut mezenchimal. Odontomul În stadiu la. Odontoamele compuse sunt mai frecvent
matur este format din smalţ şi dentina, precum localizate În zona anterioara, În timp ce
şi din cantitaţi variabile de pulpa şi cement. odontoamele complexe apar mai frecvent În
Odontomul prezinta doua forme ana tomo· zona molara. Sunt complet asimptomatice, fiind
clinice: forma compusa, alcatuita din structuri de obicei identificate În contextul În care se
asemanatoare unui dinte şi forma complexa, indica o radiografie pentru a decela cauza
constituita sub forma unui conglomerat de smalt anodontiei. Odontoamele au dimensiuni limita-
şi dentina, fara a avea configuraţia unui dinte. te, dar pot ajunge În cazuri rare la 5-6 cm,
Forma compusa este mai frecvent Întâlnita, dar deformând corticalele osoase.
sunt descrise şi forme care Îmbina elementele Radiologic, odontomul compus se pre-
zintăca o radioopacitate formată din structuri cu Fibro-odontomul ameloblastic
aspect asemănător unui dinte. Înconjurată de o
zonă radiotransparentă. Odontomul complex se
Patogenie ş i aspecte clinice
prezintă ca o masă calcificată aparent amorfă, Fibroodontomul ameloblastic este o
de radiodensitate echivalentă unui dinte. Aşa tumorC! care combina caracteristicile fibromului
cum am arătat, odontomul: (1) se poate dezvolta ameloblastic cu cele ale odontomului. S-a
În locul unui dinte (aparentă anodonţie), (2) considerat mult timp c(I aceasta entitate este În
poate fi În vecinătatea unor dinţi erupţi, fapt o fazC! de dezvoltare a odontomului. Evoluţia
inducând divergenţa rădăcinilor acestora, sau sa este lenta, dar agresiv:!, ducând la deformari
(3) poate Împiedica erupţia unui dinte, care cu distrucţie osoasă marcata.
rămâne indus intraosos. Fibroodontomul ameloblastic apare mai
Diagnostic d iferenţial ales la copii În jurul vârstei de 10 ani, şi extrem
de rar la adulţi. Se IDealizeaza mai frecvent În
Diagnosticul diferenţial radiologic al zona posterioara a oaselor maxilare. Iniţial,
odontomului se face Între forma compusă şi cea leziunea este aSimptomatica, putând fi desco-
complexă, dar şi cu alte entităţi clinice: perita Întâmplator În urma unui examen radio-
• osteomul; logic, de multe ori În contextul investigaTii cauzei
• asteoblastamul. asteamul astea/d. cementa- lipsei unui dinte de pe arcad3. în evolutie, apare
blastomul; o deformare osoasa nedureroasa, progresiva.
• per/ele de smalţ; Radiologic.. tumora are aspect de radiotrans·
• corpi str3in/ lntraosaş/; parenţa uniloculara, sau, mai rar, multiloeulara,
• dinţi incluşi şi cu anomalii de form3, volum sau care prezinta o zona de calcificare (radioopacitate)
poziţie. de dimensiuni variabile, asemanatoare structurii
unui dinte. Alteori, pot fi prezente multiple focare
Anatomie patologica de calcificare. În majoritatea situatiilor, la periferia
Iezi unii se identifica un dinte inclus, a cărui coroana
Odontomul compus este format din este cuprinsă În conţinutul radiotransparent
multiple structuri cu aspect similar unor dinţi tumoral. În aceste situaţii, diferenţierea pe criterii
monoradiculari nanici, care prez i ntă sma l ţ, radiologice de alte Iezi uni radiotransparente
dentină şi pulpă dentară. uniloculare este imposibilă .
Odontomul complex este format În princi· Rareori, imaginea radiologică a fibro·odo·
pal din depozite de dentină, care delimitează ntomului ameloblastic este de masă calcificată
zone de smalţ imatur sau matur. În rare situaţii , de mari dimensiuni, prezentând doar un discret
odontomul complex poate prezenta o capsulă contur radiotranspa rent.
din care să derive un chist dentiger.
Diagnostic diferenţial
Tratament
Diagnosticul diferenţial radiologic al fibro·
Tratamentul este chirurgical şi constă În odontomului ameloblastic se poate face cu orice
excizia În totalitate a odontomului, fără a exista altă entitate chistică sau tumorală localizată lateral
probleme legate de recidive. Dacă este prezent la nivelul mandibulei sau maxilarului, cu aspect
un dinte inclus subiacent, se creeaza astfel radiotransparent, asociată sau nu cu prezenţa de
premisele erupţiei sale fiziologice, sau dacă este focare radioopace sau cu prezenţa unui dinte a
necesar, se va aplica un tratament chiru rgical· carui coroană este inclusă În leziune - În special
ortodontic de tracţiune a dintelui pe arcadă. keratochistul odontogen dent/ger şi cu amelo-
Dacă respectivul dinte este malformat, este blastomu4 odontomul, fibromul ameloblasti~ dar
necesară odontectomia. şi cu toate celelalte entităţi similare.
Anatomie patologica
Aspectul microscopic Îmbină elementele
fibromului amelob lastic cu elemente asemă ·
nătoare odontomului (zone de calcificare cu
aspect similar smalţului sau matricei dentinare).
486 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
Tratament
Evo luţi a şi prognosticul tumorii odon·
togene adenomatoide nu ridic3 probleme
deosebite. Având În vedere prezenţa capsulei
groase, enucleerea este facil3 şi nu ridic3
prob leme legate de recidiv3.
Figura 5.45. Cementoblastom la nivelul molarului trei inferior. (cazuistica Prof. Of. A. Bucur)
fibromulosifiant, odontomuJ. De asemenea, un
eementoblastom de mici dimensiuni trebuie
II. Tumori neodontogene
diferenţiat de hipercementoz3 şi scleroza osoasJ Tumorile benigne neodontogene
foca l3 - aşa numita osteiUi condensant3, din reprezinta o categorie distincta În care sunt
patologia dentara periapieal3. Încadrate acele leziun; cu caractere tu morale
benigne, hamartoame etc., cu loca liza re la
Anatomie patologica nivelul oaselor maxilare şi care nu au legatura
cu structurile implicate În dezvoltarea dinţilor.
Cementoblastomu! prezinta cordoane de Unele dintre aceste entitati fac parte din
material similar eementului. care continua contextul mai larg al unor sindroame sau boli.
radacina dintelui. Uneori se evidentiaza aşa cum va fi ar3 tat mai departe.
resorbţia radiculara şi înlocuirea cu cement, Sunt descrise numeroase astfel de [eziuni,
precum şi ocuparea partiala a canalului radicular cu caracter local la nivelul oaselor maxilare (da r
(u eement. Sunt prezente numeroase cemen- care pot prezenta şi alte localizari anatomice), sau
toc1aste şi de asemenea se pot evidentia zone cu afecta rea generala a scheletului, extrem de
neea!eificate la periferie. Stroma fibroas3 este diverse atât din punct de vedere al patogen iei, cât
bine vaseularizat3. La periferie prezinta o cap- şi al caracterelor clinice. Din aceste motive, pentru
suia fibroas3 subţire, care de obicei con ti nua simplitate, sunt prezentate În continuare Iezi unile
spatiul parodontal al dintelui. cu relevanţa În contextul patologiei chirurgicale
oro-maxilo·faciale, clasificate pe baza caracterului
Tratament osteogen sau non -osteogen alleziunii:
leziuni osteogene
Extracţia dintelui monobloc cu • osteomul şi sind romul Gardner
eementoblastomul constituie tratamentul de • osteoblastomul şi osteomul osteoid
electie, fara a exista un risc de recidiv3. Teoretic • displazia osoas3 (cemento-osoasa)
ar fi posibila şi rezecţia apieala monobloc (u • fibromul osifiant
leziunea, dar acest tratament duce la scurtarea • condromul
excesiva a radacinilor dintelui, care nu permite · osteocondromul
menţinerea sa ulterioara pe areada. • torusuri
Leziuni non-osteogene
• tumora centrala cu celule gigante
• cherubismul
• tumora bruna din hiperparatiroidism
• histiocitozele cu celule Langerhans (granulomul
eozinofil, histiocitoza X, histiocitoza cronica
diseminatCl, histocitoza acuta diseminata)
• boala Paget
• osteopetroza
• displazia deido -cra niana (disostoza clei do-
craniana)
• displazia fibroasa
• malformaţii vasculare
Osteomul
Patogenie şi aspecte clinice
Osteoamele sunt considerate tumori
benigne osoase, dar În fapt reprezinta ha-
marloame rezultate prin dezvoltarea excesiva de
os cOftical sau medular matur. Se considera ca
apar mai frecvent la persoane tinere, cu o uşoara
predilectie pentru sexul masculin. Osteomul
solitar propriu-zis nu apare aproape niciodata la
"9" CHlsrURl, rUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPArli ALE OASELOR MAXILARE
Figura 5.47. Osteom endostal mandibular de mari dimensiuni, care deformeaza mandibula.
(cazuistica Praf. Of. A. Bucu~
WlÎlStilcopilariei; prezenta unui osteom la aceasta dimen siuni importante, deformând zona, partile
1IiI5za ridica suspiciunea de sindrom Gardner. moi acoperitoare fiind destinse, dar
În marea majoritate a cazu rilor are caracter nemodificate. l a palpare, are consistenţa dura,
. . . . cu exceptia contextului unui sindrom osoasa, fiind nedureros.
..... er. Apare in specia l la nivelul oaselor Osteomul endostal este total
i.la nivelul oa selor maxilare, localizarea asimptomatic, adeseori identificat intâmplator
:waIiItda este la nivelul corpului mandibular (in in urma unui examen radiologic de ruti na. Prin
~ pe versantullingual in zona premolara evoluţie poate ajunge la dimensiuni
~..tara) sau la nivelul condilului mandibular. semnificative, care 53 deformeze osul.
localizare predilecta este sinusul frontal. Osteoamele de condit mandibular
ul se poate localiza la suprafata osului asociaza de obicei manifestari clinice indirecte,
. . 7 _ periostal), sau i n medulara osoa s3 (um ar fi devierea de partea opusa a liniei
endostal). mediane a mandibulei, cu aparitia unor tulburari
Osteomul periostal se prezinta ca o de oeluzie. De asemenea, pot fi prezente
.aMlaIe osoa s3 di screta, nedureroas3, cu durerea, deformarea laterofacial3 şi limitarea
I . .~... lenta, situata pe suprafata maxilarului deschiderii gurii.
aandibulei. Poate ajunge uneori la Osteoamele sinusuritor paranazale pot
496 CHISTURI. TUMORI BENIGNE Si OSTEOPATII A LE OASELO R M AXILA RE
induce fenemene de 5inuzita, a1gii faciale sau tului, pentru a aplica un tratament chirurgical În
chiar manifestari oftalmice. situaţia În care osteomul devine de dimensiuni
Radlologic. osteomu! se prezinta sub importante şi induce tulburari funcţionale.
forma unei radioopaeitaţi circumscrise, rotunde Osteoamele periostale care înduc
sau ovalare, cu expresia radiologica a unei mase tulburari funcţionale necesita un tratament
scleroase ealcificate. Osteoamele periostale pot chirurgical, care consta În rezecţie osoasa
prezenta focare sclerotice, cu desen trabeeular modelanta cu margini perilezionale de 1 mm.
central şi halou sclerotic periferic. Pentru osteoamele condilului mandibular,
Se descrie şi osteomul partilor moi, un care de obicei induc tulburari oduzale şi de di -
coriostom rar, localizat mai ales la nivelul limbii, namica mandibular3 majore, este de asemenea
care a fost discutat in capitolul .. Chisturi şi necesara rezecţia formatiunii cu remodela rea
tumori benigne ale partilor moi orale şi cervico- anatomicd a condilului mandibular.
faciale",
Diagnostic diferenţial Sindromul Gardner
Osteoamele periostale ale oaselor Patogenie şi aspecte clinice
maxilare trebuie diferenţiate de torusuri sau
exostoze - osteoamele au de obicei caracter Sindromul Gardner este o afecţiune rara
solitar şi baz3 Îngustat3, În timp ce torusurile şi cu caracter ereditar. autozomal dominant.
exostozele au aspect aparent lobular şi pot fi rezultat prin mutatia unei gene de pe braţul lung
bilaterale sau multiple. De asemenea, al cromozomului 5. Prevalenta sa este de 1 caz la
osteoamele centrale trebuie diferenţiate de 8000·16000 de nou n3scuti vii.
osteoblastom, fibromul osffiant şi osteosarcom, Sindromul Gardner face parte din sindroa-
care au o creştere mai rapid3. radioopacitatea mele cu caracter familial asociate cu poli poza
este mai sc3zut3 şi pot ajunge la dimensiuni intestinala. Include o serie de manifest3ri
mult mai mari. De asemenea. un aspect digestive. osoase. dentare. cutanate. oculare
radiologic similar osteomului îl poate avea etc. Dintre acestea. manifestarile digestive sunt
odontomul complex. prezente la toţi pacienţii, În timp ce alte
Osteomul condllului mandibular trebuie manifestari clinice au o incidenta variabila.
diferenţiat de hiperptazia de condil mandibular. Manifestarile digestive constau În
de tumori benigne sau maligne ale acestuia şi prezenţa de multipli polipi intestinali, care de
de constricţia de mandibul3 şi anchiloza obicei se dezvolta În decada a doua de viaţa.
tem poro·mandibular3. Aceşti polipi au caracter adenomatos şi prezinta
Osteoamele sinusurilor paranazale un risc crescut de transformare În adeno·
trebuie diferenţiate de sinuzit3. chisturi, tumori carcinom.
benigne şi tumori maligne cu aceleaşi localiz3ri. Manifestarile scheletale sunt prezente la
peste 90% dintre pacienti, prin formarea de
Anatomie patologica osteoame multiple ş i cu localizari variate,
putând afecta orice segment al scheletului. Cel
Osteoamele periostale sunt alcatuite din mai frecvent. acestea se localizeaza la nivelul
os dens cu aspect normal şi medulara osoas3 craniului: calvarie. sinusuri para nazale, oase
minim reprezentata. Osteoamele endostale maxilare. Pentru localiza riie mandibulare,
prezinta trabecule osoase şi medulara fibro- osteoamele apar adesea la nivelul unghiului
adipoasa. Uneori se evidenţiaza o activitate mandibulei, sunt multiple, au dimensiuni
osteoblastica marcata. semnificative şi pol induce o asimetrie facial3
marcata. Qsteoamele apar de obicei În perioada
Tratament pubertaţii. Înaintea instalarii oricaror modificari
digestive. În majoritatea cazurilor, se identifica
Prezenţa unui osteom de mici dimensiuni aproximativ 3 osteoame la nivelul oaselor
la nivelul oaselor maxilare. de tip endostal. sau maxilare. dintr·un total de 3-6 osteoame la
de tip periostal. dar care nu induce modificari nivelul Întregului schelet.
funcţionale şi nu interfera cu un tratament pro- Manifestarlle dentare sunt uneori
tetic dentar, nu necesit3 un tratament speCific. prezente, constând În existenţa unor
Este totuşi necesar3 dispensarizarea pacien - odontoame, dinţi supranumerari sau dinţi
IncluSi. În cazuri severe. se asociaza şi cu Tratament
cfisostoza cleido-craniana (afecţiune cu caracter Trebuie avuI În vedere În primul rând
Meditar caracterizata prin absenta partiala sau riscul crescut de transfo rmare maligna a
totala a elavieulelor, Închide rea tardiva a polipozei intestinale - studiile arata ca
fontanelel or, dinti supranumerari, er uptia aproximat iv 50% dintre pa cienti dezvolt a un
imârziat a a di nţil or permanenti, bose fronta le adenoearcinom de colon pâ na la vârsta de 30 de
proeminente). ani; adenoe3reinomul de colon apare pra ctic la
Manifestarile cutanate constau În dezvol· toli pacientii dupa vârsta de 50 de ani.
tare-a unuia sau mai multor chisturi epidermoide La pacientii cu sindrom Gardner se
s.au se-bacee.la aproximativ 50% dintre pacienti. recomanda coleelomia profilactie(l. Tratamentul
pre-CI,;m şi fibroame multiple sau chi ar fibro· chirurgical al osteoamelo r şi ehisturilor are
mato;:a În 1 S- 30% dintre cazuri. cara cter funcţional şi estetic.
Manifestarile oculare sunt prezente În
pf-ste- 90% dintre cazuri, şi consta u În leziuni
pigmentare retiniene. evidenţiabile la examenu l Osteoblastomul şi osteomul
fundului de ochi. Acesta constituie chiar un osteoid
criteriu ori entativ su plimentar de diagnostic al
bolii.
Patogenie şi aspecte clinice
in contextul manifestarilor extra-diges- Osteoblastomul este o turn ora benigna
1ivE', trebuie de asemenea mentionat un risc osoasa derivata din osteoblaste. în categoria
exlrem de crescut de dezvoltare a un ei tumori osteoblastoamelor este inclus şi osteomul
~aligne tiroidiene la pacienţii cu sindrom osteoid, care reprezinta o varianta clinica şi
b.ardner. histopa to logica a acestuia. De asemenea. aşa
cum am aratat anterior. unii autori consideră şi
Diagnostic diferenţial cementoblastomul ca fiind o varianta a
osteoblastomului, dar având in vedere carac-
Diferitele manifestari ale sindromului terele clinice distincte, consi deram ca acesta
hebule difere-nţiate În primul rând de respec- trebuie sa ramân~ o entitate separata.
INele afeetlri ca entitlţl separate. De exemplu, Osteoblastomul are o incide n ţ~ scazuta,
in contextul afectarii osoase, prezenta unor reprezentând mai puţin de 1% din totalul
oste-oame multiple nu trebuie consi derata ca tumorilor osoase. Se poate localiza la nivelul
mre, ci vor fi necesare investigatii suplim entare viscerocraniului (15% dintre cazuri) , vertebre
(cum ar fi colonoscopia, examenul fundului de (3S% dintre cazur;), oasele lungi ale membrelor
ochi. ancheta genetica: etc.) pentru stabilirea (3 0% dintre cazuri), sau pot avea alte loealizari.
coole-(tului mai larg al unui eve ntual sindrom În loealizarile [a nivelul oaselor maxilare,
G.'lldner. apare mai frecvent la mandibu[a, în special in
A.te sindroame care implica poli poza zona poste rioara. Afecteaza În special
inle-stinala sunt: po/ipoza juvenill de colon, persoanele tinere (peste 80% dintre cazuri
sftiromul Turcot, sindromul Cowden, sindromul
Peutz-/eghers etc. Dintre toate acestea. numai
SKldromul Gardne r prezinta frecvent toale
tipurile de afect ari: polipozCi intestinala, oste -
oame. manifestari cutanate şi manifestari
lKulare.
Anatomie patologica
Osteoamele În contextul sindromului
bardner sunt formate din os compact. Este
prawc im po si bi l de diferenţiat histologic, in
M'ara co ntextului dinic genera l, un osteom
solitar de un osteom din cadrul unui sindrom Figura S.50. Osteom osteoid al corpului
G.ardner. mandibular (im agine radio logi ca În .. tinta").
(cazuistica Prof. Dr. A. SUCUl)
498 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI OSTEOPATII ALE OAS ElOR M AXILAR E
Figura 5.53. Fibrom Qsifiant juvenil la nivelul ram ului rnandibular. Se practic:! rezecţia
segmentarei a ram ului mandibulara fara dezarticulare: a - aspect clinic preoperator cu deformarea
marcata a conturului facial; b - imagine radiologie(l preoperatorie, cu prezenţa formaţiunii
tumorale radiotransparente la nivelul ramului mandibular drept; c, d - aspect clinic postoperator,
cu refacerea fizionomiei şi functionalitatii mandibulei. (eazuistiea Praf. Or. A. Bucur)
Tratament Condromul
Formele de mici dimensiuni ale fibrom ului Patogenie şi aspecte clinice
osifiant sunt bine delimitate şi implica o
d i strucţie osoasa mai redusa, fapt pentru care Condromul este o tumora benigna alcatu-
tratamentul consta În Îndepartarea completa ita din cartilaj hialin matur. Este una dintre cele
prin chiuretaj. mai frecvente tumori osoase (in special la nivelul
Pentru tumori le de mari dimensiuni, este oaselor scurte ale membrelor), dar cu toate
necesara rezecţia osoasa. Indicaţia terapeutica acestea, localizarile În teritoriul oro-maxilo-facial
de chiuretaj sau rezecţie osoasa este uneori sunt extrem de rare.
dificil de stabilit. in general, rezecţia osoasa se La nivelul viscerocraniului, localiza riie mai
recomanda În urmatoarele situatii: frecvente sunt În zonele care pot prezenta ves-
• tumora este la mai puţin de 1 cm tigii sau structuri cartilaginoase: premaxlla,
distanta de bazilara mandibulei, sau o septul nazal, condilul mandibular şi corpul man -
infiltreaza; dibulei (prezinta vestigii ale cartilajului Meckel).
• tumora se extinde În sinusul maxilar Afecteaza În mod egal ambele sexe, pacientii
sau În cavitatea nazala; fiind de obicei adulti tineri.
• tumora are aspect radiologic slab La nivelul oaselor maxllare, evoluţia
delimitat. acestor tumori este lenta şi nedureroasa. Uneori
Fibromul osifiant nu este Încapsulat, dar pot induce mobilitatea dinti lor adiacenti sau
(u toate acestea, intraoperator se poate iden - resorbţie radiculara. Radiologic, aspectul este
tifica o limita neta Între tumora şi osul sanatos, de radiotransparenta uniloculara cu zona
existând o min ima infiltrare a structurilor osoase centrala de radioopacitate; În cazuri excepţio
adiacente. Aceasta caracteristica diferentiaza nale poate avea aspect de radiotransparenta
fibromul osifiant de displazia fibroasa.lnfiltrarea multiloculara cu multiple focare de calci ficare.
tumorala a osului adiacent este de aproximativ În marea majoritate a cazurilor, condroa-
1·2 mm, fapt pentru care asigurarea unor mele sunt leziuni solitare. Prezenta unor afectari
5011 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASE LOR MAXILAR'
Figura 5.54. Torus palatin cu discrete lobulaţii (a), evidentiat şi pe radiografia semiaxial<'!
de craniu (b). (cazuistica Praf. Or. A. Bucu"
Figura 5.56. Tumoră centrala cu celule gigante la nivelul arcului mentonier: a - aspect clinic.
cu deformarea regiunii mentoniere; b - aspect radio!ogic de radiotransparenţJ uni!ocularJ.
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
508 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI OSTEOPATII ALE OASE LOR MAXILARE
Figura 5.57. Tumora centrala cu celule gigante a corpului mandibular, cu risc de fractura În os
patologic: a, b ~ aspect clinic eervico-faeial şi oral - tumora nu induce modificari clinice; c - aspectul
radio logic cu erodarea eorticalei mandibulare; d - se practica rezecţie segmentarei de mandibula şi
re c onstru c ţia cu placa primara - aspectul piesei operatorii; e, f - aspect clinic şi radiologic
pastoperator; g, h . proteza rea postoperatorie. (cazuistiea Praf. or. A. Bucu~
caractere clinice, histopatologice şi evo lutive ca Diagnostic d iferenţial
şi tumora centrale'! cu celule gigante. Chistul osos Indiferent de vârsta pacientului, trebuie
anevrismalÎn fapt nici nu este chist, nici nu este eliminat În primul rând un posibil diagnostic de
anevrismal. Acesta pare a fi o varianti:! de tumori:! leziune vascular3 osoas3 cu flux crescut. Pentru
centrale'! cu celule gigante ca re prezinte'! spaţii pacienţii la vârsta copilariei, diagnosticul
vasculare de dimensiuni mai mari 4• diferentiat se poate face În special cu keratochis·
O alte'! confuzie este legati:! de aşa - numita tul odontogen, mixomul odontogen, fibromul
tumore'! maligne'! cu celule gigante. Aceasta ameloblastic sau histiocitoza cu celule Langer-
reprezinti:! de fapt o forme'! histopatologice'! de hans. După vârsta de 15 ani, se adaugă pe lista
osteosa rcom, cu prezenta a numeroase osteo- entităţi lor cu aspect similar amelobJastomul.
claste, care nu trebuie confundate'! cu tumora cu În contextul celor menţionate mai sus, ar
celule gigante. trebui inclus pe lista de diagnostic diferenţiat şi
Un alt aspect care poate crea confuzii este chistul osos anevrismal. dar acesta pare a fi În
legat de caracterele similare cu tumora brunJ, fapt o forma hipervaseularizata şi de mai mici
manifestare osoasă a bolii Recklinghausen. dimensiuni a tumorii centrale cu celule gigante.
Dacă s-a practicat În antecedente o biop-
Aspecte clinice sie incÎzională sau leziunea a fost ehiuretati:! şi a
recidivat, iar diagnosticul histopatologic a fost
Tumora centrali:! cu celule gigante la de tumora centrali:! cu celule gigante, trebuie
nivelul oaselor maxilare poate api:!rea la orice avut În vedere un diagnostic diferenţial cu
vârste'!. fiind mai frecventi:! În intervalul 20-30 de tumora bruna din hiperparatiroidism.
ani. Majoritatea apar la sexul feminin şi se
localizeaze'! cel mai adesea la ma n d ib u lă, atât În Anatomie patologica
zona centrale'! (depăşind frecvent linia mediane'!),
cât şi În zona late raii:! a corpului man dibular; se Macroscopic, tumora are aspect brun sau
poate localiza şi la nivelul maxilarului. brun-roşietic. Microscopic, se poate prezenta
I niţial este total asimptomatice'!, putând fi sub diverse forme, dar care au in comun
evidenţiate'! Întâmple'!tor În urma unui examen prezenţa unui număr variabil de celule gigante
radiologic de rutine'!. În evoluţie, pri mele semne multinucleate (pâna la 20 de nuclei), alaturi de
şi simptome constau in deformarea nedureroase'! ce lule mezenchimale ovoide sau fuziforme. Se
a mandibulei, rareori asociindu -se apa r iţia considera ca aceste celule gigante multinucleate
durerilor sau paresteziilor. În evoluţie, corticala sunt osteoclaste, dar unii autori le includ În linia
osoase'! va fi erodate'! În totalitate (putându -se macrofagelor. Stroma poate fi laxa şi cu aspect
.,nge la fracturi:! În os patologie), tumo ra ede matos, sau alteori poate fi bogat celulara. Se
exteriorizându -se la nivelul pi:!rţi l or moi ora le. rema rcă eritrocite etravazate şi depOZite impor-
Este de reţinut faptul ci:! tumora nu va evo lua tante de hemosiderină. Leziunile cu evoluţie de
lIiciodata expansiv in pi:!rţile moi, şi de altfel nici lunga durata pot prezenta fibroza şi chiar focare
.. va recidiva in partile moi. microscopice de osteoid . Formele histopatolo-
Pe baza evoluţ i ei, a fost realizati:! o gÎce cu celule gigante multiple, uniform distri-
dasificare a formelor clinice ale tumo rii centra le bu ite şi cu stroma bogat celulare'! se coreleaza
m (elule gigante: (1) forma neagresiva, cu Într-o oarecare masura cu forma agresiva a
aeştere lentă, asimptomatica, ca re nu duce la tu morii din punct de vedere clinic şi evolutiv.
periorarea corticalelor sau reso r bţie radiculara
şi (2) forma agresiva, caracterizata prin creştere Tratament
rapida, care se asociaza cu durere, perforarea
mtkalelor, resorbţ i e radiculari:! şi de altfel şi o În majoritatea cazurilor, tratamentul de
ma de recidive'! mai crescuti:!. prima intenţie este chiuretajul Iezi unii, cu
Radiologic, se prezinti:! sub forma unei asigurarea unor margini de siguranta de 0,5 -
Iadiolra nsparenţe uniloculare sau multiloculare, 1 cm. Rata de recidiva este Însă de aproximativ
de obicei bine delimitate, dar fi:!re'! contur 10-20% pentru formele neagresive şi de pâni:! la
I3dioopac. Dimensiunile pot varia de la mai 50% În cazul formelor agresive.
lIDtin de 5 cm În formele iniţiale, asimptomatice, Pentru formele clinice de dimensiuni
,.ma la mai mult de 10 cm, cu erodarea cortica - mari, cu erodarea corticalelor şi risc de fracturi:!
1!IDr. inclusiv cu subtierea baz ilarei mandibulei. in os patologic, sau pentru formele recidivante
510 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI OSTEOPATII ALE OAS ELO R MAXILAR E
•
FeJra 5.59. Oos) Tumora bruna mandibulara cu fisc de fractura În os patologic, asociata cu multiple
tumori brune ta nivelul falangelor mâinii:
• - ortopantomograma releva leziunea la nivelul corpului mandibular;
b - aspectul macTOscopic al
piesei operatorii;
c - aspectul radiologic al
leziunilor de la nivelul
falangelor mâinii.
(cazuistica Praf. Of. A. Bucul)
512 CHISTURI, TUMORI BENIGNE ŞI OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
~~
Histiocitoza cu celule langerhan s are o
rar , aspectul radiologic este mixt, de radio- Pacienlii prezinta niveluri crescute de
transparenţa alternând (u radioopacitate. (u ca- fosfataza alcalina, dar ealeemia şi fosfatemia
racter difuz. generalizat, asemanator cu cel din seriea sunt de obicei În limite normale. Se
displazia cementO-Qsoasc'!. Din acest motiv, un identifica o marcata eliminare urinara de
pacient cu diagnostic prezumtiv de displazie hidroxiprolina.
eemento-Qsoas3 florid3 trebuie investigat supli - Boala Paget asociaza un risc crescut de
mentar pentru a infirma o posibila boala Paget. transformare În osteosarcom (de 1·13%), care
de obicei are o formă extrem de agresivă. Aceste Osteopetroza (boala Albers-
transformări maligne apar mai frecvent la nivelul Schonberg, boala oaselor de
pelvisu lui sau oaselor lungi ale membrelor
inferioare şi ext rem de rar la nivelul oaselor
marmură)
maxilare. Patogenie şi aspecte clinice
Qsteopetroza reuneşte o serie de afecţiuni
Diagnostic diferenţial ereditare caracterizate prin creşterea patologica
a densitatii osoase, indusa de alterarea funcţiei
Deformarea dureroasă a oaselor maxilare osteoclastelor. Deşi acestea sunt prezente În
la adult trebuie În primul rând diferenţiată de numar sporit. functia lor de resorbţie osoasil nu
osteomielita cronicI difuz8 sclerozant8 sau de este asigurata. Lipsa resorbţiei osoase, În
osteosarcom; displazia fibroas8 poate fi o altă asociere (u apoziţia osoasă continuă şi
entitate cu care trebuie făcut diagnostic osifiearea encondral3 duce la îngroşarea
diferential, dar aceasta este În marea majoritate corticalelor şi scleroza medularelor osoase.
a cazu rilor diagnosticată În copilă r ie. Aspectul Indiferent de factorul genetic implicat În
radiologic poate fi similar cu displazia cemento- etiologie, sunt descrise doua forme clinice:
osoas8 fforid8sau cu cel din hiperparatiroidism. fonna infantil3 şi forma adult3.
Osteopetroza infantila este evidenta Înca
Anatomie patologică de la naştere sau În primele luni de viaţa,
reprezentând o forma severa. Sunt frecvente
Examenul histopatologic al pieselor osoa - fracturile osoase şi se pot produce compresii ale
se re levă o alternanţă anarhică Între fenomene nervilor cranieni. Se asociază adeseori anemia
de resorbţie şi apoziţie osoasă, dând naştere normocitară şi hepatosplenomegalia ca feno-
unui aspect de "mozaic" sau de "puzzle ". În mene de hematopoeză compensatorie extrame-
funcţie de evoluţia bolii, unul dintre fenomene dulară_ Deformarea facială este evidentă.
poate predomina. În formele vechi , ţesutul fibros pacienţii prezentând un facies lăţit, hiperte-
bogat vascular Înlocuieşte structurile osoase lorism, nas turtit şi proeminenţa boselor
resorbite. Este caracteristică prezenţa bazofi lelor frontale. Erupţia dentară este Întârziată. Se
la nivel osos. asociază şi fenomenele datorate compresiei
nervilor cranieni: cecitate, surditate, paralizie
Tratament facială . Riscul de fractură şi osteomielită este
crescut. Radiologic, nu se poate face diferenţa
Din punct de vedere oro -maxilo-facia l, Între corticala şi medulara osoasă, evidenţiându
boala Paget nu neces i tă un trata ment specific. se uneori o radioopacitate completă şi uniformă
La pacienţii purtăto r i de proteze denta re. este a structurilor osoase. La nivelul oaselor maxi-
necesară refacerea acestora pe m ăsura defor- Iare, ca racte rele radiologice sunt similare. iar
măTii osoase. Sunt necesare p recauţ ii sporite În rădăcinile dentare sunt slab conturate prin lipsa
practicarea intervenţiilor de chirurgie dento- contrastului faţă de osul Înconjurător . Sunt
alveola ră, având În vedere dificultatea tratăr ii descrise şi forme incomplete. cu manifestări
sau extracţiei unor dinţi cu fenomene de hiper- clin ice mai reduse şi chiar forme cu remisie
cemen toză, şi de asemenea trebuie avut În ve- spontană progresivă (osteopetroză tranzitorie).
dere faptul că osul este hipervascular şi deci Osteopetroza adultului se manifesta
există un risc de hemoragie semnificativă. tardiv şi cu modificări clinice mai reduse. La
Tratamentul general al bo lii Pa get este pacienţii asimptomatici, sunt descoperite Întâm -
specific şi constă În administra rea de anta - plător, În urma unor radiografii care evidenţiază
golIişti ai parathormonului, cum ar fi calciton ina modificarile osoase, sau prin radiografii dentare,
sau biofosfonatele. rezultatele fiind controlate În care rădăcinile dentare sunt slab conturate.
prin monitorizarea fosfatazei alcaline se rice. În De asemenea, diagnosticul este stabilit uneori
cazuri severe, care nu răspund la trata ment. se după apariţia unor fenomene severe de
poate recurge la chimioterapie. Tratamentul osteomiel i tă după o extracţie dentară simplă. La
simptomatic al durerii consta În admin istrarea pacienţii simptomatici. poate fi prezentă o
de analgezice uzuale. durere difuză , incidenta fracturilor osoase este
crescută şi pot apărea fenomene de compresie
a nervilor cranieni.
518 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI
, OSTEOPATII A LE OASElOR MAXILARE
l
I
Caracteristici Displazia fibroas:i Fibromulosifiant
_-co-,V~â,"rs~ta"-~
pa",c",ie"n'ţţi",
lo~
r <20 ani ) 30 ani
Delimitare radiologica Slab delimitata Bine delimitata
Forma leziunii AfectaTe difuza/leziune fuziform3 Rotunda sau ovalar3
Corticale os"o'...a"se,o-_ _ _ _ -;CE~ro,date Deformate, dar prezente (partial)
Medulara osoas3 Omogena Neomogena
prezenţa unor [eziun; cu aspect similar la nivelul Formele severe includ pe lânga displazie
osului occipital, sfenoidului, peretelui superior osoasa poliostotica. leziuni cutanate şi tulburari
al orbitei şi osu lui frontal. endocrine. Leziunile cutanate sunt reprezentate
de pigmentaţii caracteristice, cafe-au-Iait,
Oisplazia fibroasa poliostotica este o asemanatoare cu cele din neurofibromatoza.
forma clinica În care Iezi unile intereseaza doua Acestea pot fi prezente şi la nivelul mucoasei
sau mai multe oase situate la distanţa. şi pentru orale_ Marginile leziunilor pigmentare sunt extrem
aceasta forma clinicd, afecta rea oaselor maxilare de neregulate, spre deosebire de cele din
este frecventd, dar tabloul clinic va fi de obicei neurofibromatozd, care au un contur mai puţin
dominat de Simptomatologia indusd de leziunile neregulat. Tulburarile endocrine au ca
de la nivelul oaselor lungi, unde apar deformdri manifestare clinica precocitatea sexual.ll (in
marcate şi fracturi În os patologic. În cazul special la sexul feminin). Menarha se poate
afectarii femurale, apare o deformare importanU! institui chiar În primele luni de viata, iar
a acestuia şi o discrepanta evidenta Între caracterele sexuale secundare şi terţiare apar În
lungi mile membrelor inferioare (deformare În primii ani de viaţa. Alte tulburari endocrine includ
"cros3 de hockey"). hiperparatiroidismul sau / şi adenoame hipofizare.
Asocierea dintre displazia osoa sa Malformaţii vasculare cu
poliostotica ş i leziunile pigmentare cutanate interesare osoasă
defineşte si ndromul Jaffe·Lichtenstein .
Asocierea dintre displazia osoasa poliostotica, Aspecte clinice
Iezi unile pigmentare cutanate şi tulburarile Malformaţiile vaseulare au fost prezentate
endocrine defineşte sindromul McCune-A1bright. pe larg În capitolul "Chisturi ş i tumori benigne
ale partilor moi orale şi cervico·faciale", fapt
Diagnostic diferenţi al pentru ca re nu vom repeta aici aspectele de
embriologie. patogenie şi histopatologie. Un
o problema specifica este diagnosticul aspect particular il contituie malformaţiile
di ferenţial dintre displazia fibroasCi şi fibromul vasculare care se IDealizeaza la nivelul oaselor
osifiant. Aceasta se face pe criterii radiologice: maxilare. Sunt de multe ori denumite impropriu
radiografii Simple sau CT. Caracteristicile .. hemangioame" osoase, fiind În fapt malfor-
comparative ale celor doua entitati sunt maţii venoase sau arterio-venoase. la nivelul
prezentate În tabelul urmator. Este cunoscut şi oaselor maxilare, sunt sesizate În general În
conceptul lui Worth 38, conform caruia: "fibromul jurul vârstei de 10-20 de ani. Sunt mult mai
osifiant este o leziune În os, În timp ce displazia frecvente la sexul feminin şi apar de doua ori mai
fibroasa este o boala a osului". frecvent la mandibula decât la maxilar. De multe
Alte e nti ta ţi cu care se face diagnosticul ori sunt complet asimptomatice, dar În unele
diferen ţ ial sunt osteom/elita eron/el sclerozantl, cazuri se asociaza cu durere, deforma ţie osoasa,
boala Paget şi osteosarcomul. mobilitate dentara şi sângerare aparent pa ro,
dontala. La palpare se poate pe rcepe uneori un
Anatom ie patologica .. freamat vascular", sau pulsatie. În unele
situaţii malformatia vasculara intereseaza atât
la examenul microscopic se remarca partile moi, cât şi pe cele osoase.
trabeeule de os imatur, curbe, separate şi kspectu\ radiografie este \l3riabi\, cel mai
disp use haotic (aspect de "simboluri chine · adesea prezentându·se ca o leziune radiotrans·
zeşti ") Într·o stroma fibroasa laxa, bogat parenta multiloculara, cu loculatii mici (aspect
celulara.leziunea nu prezinta o demarcatie neta de "fagure de miere") sau mari (aspect de
faţ a de osul adiacent aparent sanatos. "baloane de sapun"). Alteori, apare ca o zona
radiotransparenta bine delimitata sau nu, cu
Tratament aspect pseudochistic. leziunile de mari dimen·
siuni deformeaza corticalele osoase şi au uneori
leziunile unifocale de mici dimensiuni pot aspect radiologic de " erupţie solara". Angiogra ·
lIeoeficia de un tratament chirurgical care consta fia este utila În precizarea naturii vasculare a
ÎI extirparea leziunii cu rezecţie osoasa care sa leziunii.
~re limite de siguranta. De obicei, leziunile
gal de mare amploare, necesitând rezecţii Diagnostic diferenţial
seplentare maxilare sau mandibulare. Recon ·
5Iructia defectelor osoase mandibulare se poate Diagnosticul diferenţial este de maxima
fier cu placa de reconst r ucţie primara asociata importanţa În leziunile vascula re osoase, pentru
OI grefe osoase nevascularizate (creasta iliaca) a evita confuziile de diagnostic. Diagnosticul
gg liber vasc ularizate (preferabil fibulare). diferential se va face cu:
Ilffectele rezultate În urma rezecţiei de maxilar • ameloblastomul;
_Ii refacute cu o proteza cu obturator sau prin • mixomulodontagen;
.mele speCi fice de plastie reconstructivCi. • fibromul ameloblastic;
La pa ci e nţii care refuza o intervenţie chi· • dlsplazia fibroas3;
-.zicala radicala (având În vedere morbiditatea • fibromulosifiant;
.J5IICiat3), se accepta "citoreducţia" modelanta a • tumora cu celule gigante;
EUlii, dar aceasta Îşi va continua lent evoluţia. • osteomielita cron/cd sclerozant3;
Transformarea maligna este rara şi apare • osteosarcomul.
*obieei dupa administrarea de radioterapie,
. . sunt descri se şi cazuri de transformare
~ spontana În osteosarcom.
522 CHISTURI, TUMORI BENIGNE SI
, OSTEOPATII ALE OASELOR MAXILARE
Rata de
Leziunea Oerlvl dl.
reddivl
Radiotransparenţa multilocularâ
Keratochistul primordial - multilocular Epiteliu adamantin redus +++
Chistul odontogen calci ficat - stadiu initial,
rnultilocular (mai rar)
Resturi Serres I resturi Malassez -
Resturi epiteliale odontogene. prin caraeleru
Chistu l odontogen glandular - mu ltilocu lar H
pluripotential
(histu! osos anevrismal - mullilocular - ++
Ameloblastomu l intraosos solid sau Resturi Serres, organul adaman!in, resturi
H+
mult;ehistic Malassez, stratul bazal al mucoase; orale
Tumora odontogen3 epiteliala ea lcifica ta Resturi Serres ++
f ibromul ameloblastic - forme de mari Resturi Serres, epiteliu adamanlin , fetieu!
++
dimensiuni stelat, papila dentara
Fibromul odontogen central - forme de mari Resturi Serres + papHa dentara I resturi •
dimensiuni Malassez + parodonţiu marginal
Mixomulodontogen Papila mugurelui dentar ++
Tumora centrala cu celule gigante Osteoclaste +
Tumora bruna din hiperparatiroidism Osteoclaste (com ponenta endocrina) +
Alterarea maturarii osoase •
Displazia fi broasa
(componenta genetica)
M al form aţ i i vasculare Structuri vasculare -
Radiotransparenţa multifocala sau generalizata
Displazia cemento·osoasa florida Os alveolaT -
Cherubismul Osteoclaste (componenta genetica) +
Tu mora bruna din hiperparatiroidism Osteoclaste (componenta endocrina) +
Histiocitozele cu celule l angerha ns
leziuni extinse
Histiocite -
Radioopacitate bine delimitata
Epiteliul adamantin, jonctiunea amelo·
Odon tomu l compus
dentinara, papila dentara
-
Epiteliul adamantin, jonctiunea amelo-
Odontomul complex
dentinara, papila dentara
-
Cementoblastomul Cementul celular -
Osteomul Os cortical sau medular matur -
Displazia cemenlo-osoasa Os alveolar -
Torusuri Os cortical matur -
Radioopacitate slab delimitata
Displazia cemento-osoasa Os alveolaT -
OSleocondromu l Restu ri cartilaginoase epifizare -
Apoziţie şi resorbţie osoasa anarhica;
80ala Paget
etiologie necunoscuta
-----
Alterarea matura rii osoase •
Disp lazia fibroasa
(componenta genetica)
leziunea Derivl din Rata de
recidivl
Radioopacitate multifocala sau generalizata
Os cortica! sau medular matur (componenta -
Sindromul Gardner
genetica)
Apozitie şi resorbtie osoasa anarhica;
Boala Paget
etiologie necunoscuta
-----
Alterarea functiei osteoclastelor
Osteopetroza
(componenta genetica) -----
leziuni cu aspect radio logic mixt - radiotransparenţa ş i radioopacitate
itul odontogen ca1cificat - stadiu tardiv,
cu ca lci fic3ri
Restu ri Serres I resturi Ma!assez -
Restu ri Serres, epiteliul adaman tin, pa pila •
Fibro·odontomul ameloblastic
dentara
Resturi Serres, organul/epiteliul adamantin,
Odontoamelobtastomul resturi Malassez, stratul bazal al mucoasei ++
orale. papila dentara
Osteoblastomul şi osteomul osteoid Osteoblaste +
Displazia cemento-osoas3 Os alveolar -
Fibromul osifiant - stadiu tardiv Os alveola r •
Condromul Cartilaj hialin matur, vestigii cartilaginoase -
Aspect radiologic mixt - radiotransparenla şi radioopacitate, generalizat
Displazia cemento-osoasa fiorida Os alveolar -
Apozitie şi resor bţie osoasa anarhica
Boala Paget
(etiologie necu noscu ta) -----
Alterarea matu rarii osoase •
Displazia fibroasa
(com ponenta genetica)
Aborduloral
Majoritatea interventiilor pentru tumorite
benigne de maxilar se practica folosind abordul
araL Atât pe versantu l vestibular, cât şi pe cel
pillatinal al maxilarului, incizia va fi de tip
illtJasulcular (in spaţiul parodontal). la pacienţii
edentati incizia se va practica pe mijlocul crestei
Molare. Excepţie fac doar si tuaţiile În care
-..coasa de la acest nivel este direct afectata
~1. Tiparul de rezecţie de maxilar va asigura
-.g;nile de sigu ranta de 1-1,5 cm, extinzându-se
~ pâna la nivelul crestei zigomato-alveolare .
• general tumorite benigne se pot extinde În
5ÎlUSU1 maxilar, dar extrem de rar vor interesa
~e etmoidale sau planşeul orbitei, În generat
- ~rile de recidiva tumorala. Dupa Îndepartarea
Referinţe bibliografice
1. Marx RE, Stern O: Oral and maxillofacial pathology. 20. lau Sl, Samman N: Recurrence related to treatment
Quintessence, Chicago. 2003 modalities of unicystit ameloblastoma: a systematic review.
2. lamea L: Pedodonlie. Editura Didactica şi Pedagogica, Int J Oral Maxillofac Surg 35(8):681 ·90, 2006
Bucureşti, 1993 21. Pullon PA, Shafer WG, Elzay RP, Kerr DA, Corio Rl:
3. le (harpentierY: Classification 01 odontogenic tumors, 2nd Squamous odontogeni, tumor. Report of six cases of a
editkln (WHO, 1992). Ann PalhoI14(1):55· 7, 1994 previously undescribed lesion. Oral Surg Oral Med Oral Pathol
4. Waldron CA et al: Odonlogenic cysts and tumorS.ln: Neville 40(5):616·30,1975
SW, Oamm 00, Allen (M, Bouquol/E: Oral and maxillolacial 22. leider AS. Jonker LA. (cok HE: Multicentric familial
pathology, 2nd Edition, Elsevîer Saunders, Philadelphia, 2002 squamous odontogenic tumor. Oral SurgOral Med Oral Pathol
5.Ahlfors E, Lamon A, Sjogren S: The odonlogenic keratocyst: 68(2):175·81.1989
a benign cystic lumor? JOral Maxîllofac Surg 42(1):10,9, 1984 23. Goldman KE: Mandibular Cysts and Odontogenic TumoTS.
6. Adelsperger J. Campbell JH, Coates DB, Summerlin OI, w«w .emedicine.com/ent/topic681.htm
Tomich CE: Early soft tissue pathosis associated with impacted 24. lahbabi M, Fleuridas G, Lockhart R, Oelabrouhe C, Guilbert
third molars without pericoronal radiolueency. Oral Surg Oral F, Bertrand JC: Florid cemento·osseous dysplasia: a
~ Oral Pathol Oral Radiol Endod 89(4);40H, 2000 poorly recognized entity. Apropos of 5 cases. Rev Stomatol
7. DaIt>yTE, Wysocki GP: Newdevelopments in selecte<! cysts 01 Chir Maxillofac 99(1):33-9, 1998
~ jaws. J Can Denl Assoc 63(7):526-7, 530-2, 1997 25. Whitaker SB, Waldron CA: Central giant celilesions 01 the
&. Altini M. Shear M: The lateral periooontai CYSI: an update. jaws. A clinical, radiologic, and histopathologic study. Oral
IOraI Palhol Med. 1992 Jul;2l(6):245·50, 1992 Surg Oral Med Oral Pathol 75(2):199·208, 1993
9. Hong SP, Ellis Gl, Hartman KS: (alciryingodontogenic cyst. 26. Nelaton E: O'une nouvelle espece de tumeur benigne des
A~ew of ninety·two eases with reevaluation 01 their nature os ou tumeur ă myeloplaxes. Adrien Oelahaye, These Med.
~ cysls or neoplasms, the nature of ghOS! eells, and Paris. 1860
wbdassification.Oral Surg Oral Med Oral Pathol 72(1): 56·64. 27. Popescu V (ed): Chirurgie buco·maxilo·facial.l. Editura
1991 didactica şi pedagogica. Bucureşti, 1967
10. Koppang HS, lohannessen S, Haugen lK, Haanaes HR, 28. Burlibaşa C (ed): Chirurgie bU(Q·maxilo·faciaI3. Curs
SoIheim T. Oonath K: Glandular odonlogenic cyst (sialo· litografiat, Bucureşti, 1988
odontogenic cyst): report of two cases and literalure review 01 29. Abt AF. Oenenholz EJ: letterer·Siwe's Oisease:
45 preYiously reported cases. J Oral Pathol Med 27(9):455· splenomegaly associated with widespread hyperplasia 01
62.1998 nonlipoid·storing macrophages; discussion 01 the so·called
Il. Yuen HW, lulian CY. Samuel Cl: Nasolabial cysts; dinical reticulo-endothelioses Am 1Dis (hild 1936;51 :499'522
lriltures, diagnosis, and Ireatment. Br ) Oral Maxillofac Surg 30. Christian HA: Oelects in membranous bones,
45(4):293·7,2007 exophthalmos and diabetes insipidus: an unusual syndrome
12. Haring P, Filippi A, Bornstein MM, Altermatt Hl, Buser O. of dyspituitarism: a clinical study. Med Clin North Am
bmbrechl IT: The "globulomaxHtary cyst" a speCific entlty or 1920;3:849'871
~ -vth? Schweiz Monatsschr lahnmed 116(4):380·9, 2006 31. Hand A: Oefects 01 Membraneous Bones, Exophthalmus
1l. Perdigao PF, Silva EC, Sakurai E, Soares de Araujo N. and POlyuria in Childhood: Is it Oyspituitarism? Am J Med
60mez RS: Idiopathic bone cavity: a clinical, radiographic, and Science 1921;162;509·515
IIistoIogical study. Br IOraI Maxillofac Surg 41(6):407·9, 2003 32. Lichtenstein l; Histiocytosis X. Integratlon 01 Eosinophilic
14. lopez·Arcas (atleia IM, (ebrian (arretero Il, Gonzalez Granuloma of Bone. "letterer·Siwe Oisea~", and ·Sehiiller·
~ 1, Burgueno M: Aneurysmal bone cysl ofthe mandible: Christian Disease" as Related Manifestations of a Single
05e presentation and reviewofthe literature. Med Oral Patol Nosologie Enlity. AMAAlch PalhoI1953;56:84' 102
CkiII Gr Bucal 12(S):E401 ·3, 2007 J3. Key SJ, O'Brien CI, Silvester K(, Crean SJ: Eosinophilic
li. Stafne E(: Bone cavities situated near the angle of the granuloma: resolution of maxillofacial bony lesions lollowing
..:Iible.IAm OentAssoc 29;1969·72,1942. minimal intervention. Report olthree cases and a review 01
16. D'Agostino A, Fior A, Pacino GA, Bedogni A. Santis O, the literature. J Craniomaxillolac Surg 32(3):170· 5, 2004
a.dni Pf: Retrospective evaluation on the surgical treatment 34. Worth HM, Stoneman OW: Osteomyelitis, malignant
"i-bones ameloblastic lesions. Experience with 20 clinical disease, and fibrous dysplasia. Some radiologic similarities
GSeS. Minerva StomatoI50(1·2):1·7, 2001 and differences. Oent Radiogr Photogr 50(1):1 ·8,12·15, 1977
11. Gardner D<i, Pecak AM: The trealment of ameloblastoma 35. Borello EO, Albano H: adontogenic tumors: rules lor their
~ on pathologlc and anatomic principles. (ancer treatment. Rev Asoc Odontol Argenl63{1 2):13·22, 1975
46(11):2514·9.1980 36. Brown /S, Rogers SN, McNally ONo Boyle M; A modified
li.. Abada Rl, Kadiri F el al: Mulliple melastases of a dassificalion for Ine maxille<tomy defect. Head Neck,
-.:Iibular ameloblasloma. Rev Stomalol (hir Maxitlofac. 22(1):17·26,2000
lO6(3):177·80, 2005 37. Partsch K, lahnCYSlen U. În: Scheff J: Handbueh der
19_Awon Sl, McComb J, Clokie C: Ameloblastic carcinoma: lahnheilkunde. Holder, Wien·leipzig, 1910.
02r@f1011andliteraturereview.JCan Dent Assoc 69(9): 573·
"2003
Tumori maligne
oro-maxilo-faciale
Alexandru Bucur
_,_,,_,_,_oc_,_"_ __~11
'---_ _ _'"_V
1 limfatie3 (rar
hematogen3)
_'_la_'_,_,,_'_'_'_d_"_'_,_"'_,_ --'
Plachete
Membfana bazala
MatrICe extracelulara
Tumora metastatică
~7
Adeziunea de mb bazata si invazia ei
{;.
Trecerea prin matricea extracelulara a
stromei subiaeente
{J,
(atonizarea În structurile adiacente
,(;,
,
I Intravazare I
INVAZIE ,(;,
LOCALA I METASTAZARE
• •
-- ------
~
-=-
Cione !Umorale
Figura 12.3. Tipuri de embolizare.
a.
Membrana bazala
respirator
Tabel 12.1. Corelaţii ultrastructurale, tisulare şi clinice În evoluţia tumorilor maligne orale.
..,aloştii fumatori prezinta un risc de 9 ori mai tigara şi diferiti metaboliti. Pâna in prezent nu s-a
.-4K3t nefumatorii - riscul devine egal cu cel stabilit o corelatie certa Între fumatul pasiv şi
iiI.t.Iatorilor la circa 10 ani de la renuntarea la incidenta tumorilor maligne orale.
ri.. ::It Valorile sunt ceva mai reduse În cazul
'lerninin, fara sa se poata preciza Însa care
~ mecanismul protector. Astfel, femeile
Alcoolul
~:= prezinta un risc de circa 6 ori mai mare Consumul cronic de alcool, În cantitati
l' _-diNeu nefumc'Hoarele. mari (peste II alcool nedistilat/zi sau peste 250
Se pare ca fumatul tigaretelor pare a fi mai mL alcool distilat/zi) este considerat un
l-x decât fu matul trabucului sau al pipei. important factor de risc pentru aparitia tumorilor
1&1110 relatie bine stabilita privind incidenta maligne orale.
546 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Alcoolul Îşi exercita efectele earcinogene la 400 nm la 760 nm, iar radiatiile ultraviolete
atât la nivel local, cât şi indirect, pe cale de la 200 nm la 400 nm.
sistemic3. Efectul local la nivelul mucoasei Radiaţiile UVA reprezinta 90% din radiaţia
tractului aero·digestiv superior se datoreaza ultravioleta care ajunge pe suprafaţa planetei şi
faptului ca alcoolul contine impuritati este asociata cu modificari ale ţesutului
earcinogene şi de asemenea creşte 50lubilitatea conjunctiv şi Îmbatrânirea accelerata a pielii.
şi respectiv absorbţia altor substanţe Iniţial se considera ca UVA sunt inofensive, dar
earcinogene (de exemplu din tutun , În cazul s·a dovedit ca genereaza modificari ale ADN şi
asocierii fumatului cu consumul cronic de este posibil sa fie implicate, alaturi de UVB, În
alcool); În plus, alcoolul favorizeaza conversia transformarea maligna (Tab. 12.2).
unor produşi ioaetivi În agenti carcinogeni activi Radiaţiile UVB sunt responsabile pentru
la nivelul mucoasei orale. Efectele sistemiee ale arsurile solare şi sunt factor de risc major pentru
consumului cronic de alcool sunt legate pe de o tumorile maligne ale buzelor şi tegumentelor.
parte de depresia imun3 cronica pe care o Expunerea maxima la radiaţii solare UVB este
induce. iar pe de alta parte de carenţele nutritive Între orele 11 şi 14. Norii filtreaza doar Într-o
cu care se asociaza. mica masura radiatiile UVB; În plus, chiar şi
stând la umbra, protectia nu este completa,
datorita prezenţei radiaţiilor UVB reflectate.
Observaţie Radiatiile uve au cel mai mare risc de
Fumatul şi consumul cronic de alcool Îşi transformare maligna, dar acestea sunt filtrate
potenţeaza reciproc efectele, nefiind vorba doar practic În totalitate de stratul de ozon.
de un risc cumulativ. Expunerea cronica la UVB se asociaza cu
un risc crescut de aparitie a tumorilor maligne
ale tegumentelor celVico·faciale, de tip carcinom
Factori dentari bazocelular, precum şi a tumorilor maligne ale
Sepsis-ul dentar, igiena orala deficitara, buzei, În special de tip carcinom spinocelular.
dar mai ales microiritaţiile cronice asupra Un factor de risc asociat este expunerea la praf.
mucoasei orale produse de obturaţii, margini vânt, intemperii sau carcinogenii neidentificati
dentare an fractuoase sau lucrari protetice asociati cu o anumita ocupaţie (agricultori.
incorect adaptate, par sa constituie factori de pescari, constructori etc).
risc În apariţia tumorilor maligne orale. Riscul de aparitie a melanomului
tegumentelor celVico-faciale este crescut la
persoanele care se intermitent şi excesiv la
Radiaţiile solare soare, În special În copilarie. Arsurile severe din
Radiatiile solare au lungimi de unda de la copilarie datorate radiaţiilor solare constituie un
200 la 1800 nm. Spectrul infraroşu este de la factor de risc major, În schimb. surprinza.tor,
760 nm la 1800 nm şi este responsabil de expunerea cronica şi constanta la soare nu
caldura radiaţiei solare. Spectrul vizibil este de creşte incidenta melanom ului.
Spe<InI La.............
-+ ~0-760 ,
Tabel 12.2. Efectele radiaţiilor solare.
Efoct.
_
Infraroşu 760·1800 nm Caldura I
Fara efect oncogen
Vizibil n-m- - i - LUmi~ ~Fara efect oncogen
f- ---uv A- - i
I
3 20-400 nm- - IAccelerarea proceselor
metabolice I
Maximum de expunere: j
dimineata I
I
I
-- -- ---1 - - --
Probabil rol În
~nsformarea maligr~!J - - - - - -
r UV B I 290-320 nm
I
Arsuri solare ~aximum de expunere:
Factor de risc În ,, 1
transformarea malign~
orele 11 -14
I
r- ---uv e- -
l _ _ __ _~ ~
T ~O· 290
______
nm- - I Extrem de carcinogene I Blocate de stratulde
~ ~n ~
Agenti infecţioşi leziuni cu potenţi al
Candida albicans de malignizare
Candidoza orala se asociaza adeseori pe
fondul de .. leucopiazie patata", forma anatomo- Leziunile cu potenţial de malignizare
cli nica premalign3. Se considera c3 micro- prezinta un risc semnificativ crescut de
organismele din specia Candida au potentialul transformare maligna. Aceste entitati sunt
de a cataliza producerea agenţilor earcinogeni detaliate În capitolul "Aspecte clinice şi diag·
din precursorii lor chimiei, contribuind astfel la nosticul tumori lor maligne oro·maxilo·faciale".
inducerea unor modificari displazice la nivelul
mucoasei orale prin eliberarea de nitrozamine Factori generali
endogene. S-a demonstrat ca nitrozaminele
produse de speciile de candida constituie un Vârsta
factor de risc major in transformarea malign3 a
mucoasei orale.
Având În vedere prevalenţa neoplaziei la
Virusu l papiloma uman persoanele peste 45·50 de ani, se poate
considera ca vârsta constituie un factor de risc
În prezent se cunosc mai mult de 60 de pentru tu morile maligne orale. Riscul de apariţie
tipu ri de virus papiloma uman (HPV). Multe a acestor tumori este mai crescut la acest grup
dintre acestea au un rol cert in apariţia diferitelor de vârsta, având În vedere pe de o parte
papilomatoze, a nevHor de la nivel epitelial sau Înaintarea in vârsta, care se asociaza cu procesul
cel puţin sunt Întâlnite În asociere cu aceste fiziologic de "uzura a ţesuturilor" şi cu scaderea
afecţ i u ni. progresiva a imunitatii, iar pe de alta parte
Este binecunoscut riscul indus de infecţia expunerea de mai lunga durata la factori ceilalţi
HPVÎn apariţia cancerelor de col uterin şi se pare factori de risc. Din pacate se constata În prezent
Ci1 exista o corelaţie similara şiÎn cazul mucoasei scaderea alarmanta a limitei inferioare a vârstei
orale, dar se pare ca este necesara asocierea de apariţie a tumori lor maligne În general.
iofectiei HPV cu alţi factori de risc.
~. .= :::::::"_/L - - - Buza
Rgura 12.5. Reprezen tarea schema t ică a zone lor de maxim risc oncologie la nivelu l
c3vitaţij orale.
550 TUMORI MALIGNE ORO-MAX/LO-FACIALE
Leziunea -
Fibroza suo- mueoa sd ora la
Ca ndidoza cronica h [pe r p\az i ~_ ****
Leuc op lazla ompge nd .
Dis fag ia side rope ni ca ••
Lich enu l plan eroziv •
Glos it a siflliticd ' • (?)
Cand ida ca talizeaza oroduce rea de nitrozamine din luesul te riiar (factor etiologic Trepo nema
f'n<I~e n e cu caracter carc inogen. induce modi - pallidum). Unele studii clinico-statistice indica
Ii<:Arl displaz ice la nivelul mucoasei ora le. Se o incidenta concom ite nta a tu morilor ma li gne
-.an if ~s ta clin ic pr in p r eze n ţa de pete albicioase ale limbii În 18, 5,33% dintre cazu ri. Glosita
are nu se pot În departa prin raclaj superficia l. luetica atroficd se manifesta prin alrofia difuza a
Se asoc iaza adesea cu leucoplazia sau papile lor fi liforme linguale, asociata cu senzaţie
letKop lazia patata, fiind t ot u şi dificil de precizat de xerostomie, stomatopiroza. parestezii sau
d.a(d ,~ faat nu es te vo rba despre o lez iu ne durere la nivel ul limbii. Se pare ca aceasta forma
~oD l az ic d su prain fectata cu candida. atrofica are potenţial de malign iza re. Totuşi,
Disfagia sideropenicd (Sd. Plummer- aceasta plasare a glosi tei luetice atrofice este
Yins.on, Sd. Patterson-Kelly)_ Fac tor ul etiologic considerata astazi extrem de discutabila, având
este de ordin general, şi an ume anem ia În vedere fapt ul ca se bazeaza pe studii clinico-
s6deropenicd (defici t de fi er), ma i frecventa la statis tice mai vec hi, şi avâ nd În vede re faptu l ca
Jlupa de vârsta Între 30 şi SO de ani. Pacienţii este posibil ca riscul de apariţie a unei tumori
ptezl~,t.1 o muc oasa li ngual a atrofica, maligne linguale sa nu fie o co n secin ţ ă a
de-pap il at a, neteda, de culoare roşie. În fapt. infecţiei, ci mai degraba a terapiilor
Întreaga muc oasa orala prezi nta un grad de medicamentoase antiluetice (sarurile metalelor
~e oe aces t tip. care induce şi fenome ne de grele sau arse ni e) aplicate Înainte de utilizarea
stomatopirol a, pr ecu m şi od inofagie sau / şi pe scara larg(i a antibioterapiei.
disfagie. Se asocia za ş i cu cheilita angu\ard
~I de " z ~b a l u l"'. perlech e).
Uch enul plan. Este o a fecţ iu ne a mucoasei Leziuni prema/igne
eIiIle (1.> e:iolog ie inc erta_ adeseori fii nd Îns(i
OJflfunda: Cll leziuni! e alergice lichenoide. care Leziunile premaligne sunt acele leziuni
'SalII descrise în cazu l anumitor terap ii care evolueazd În mod cert spre malignitate,
medi«lr.1e ntoase (arse nic, bismut. captopri!. având caracter ireversibil.
dotO{hln e. ci me ti din. saruri de aur, li tiu,
.et"cur, oropranoloL streptomicina etc). Leucoplazia
Lid1~n ul o an idiopa tic se prezinta sub doua
llarme: re!ic ulata ş i eroz iva, dintre care ultima Este definita ca fiind o pata sau p\aca rd
se mai ' ard_ da r are pote ntial de malign iza re. alb, mai mare de 5 mm, care nu poste fi
lîc~nul plan eroz iv se man ifesta clinic prin indepartata pr in şterge r e ş i care nu poate fi
prezenta unor leziun i eritema toase, atrofice Încadrata În nici o alta entitate patologica.
edin<;.~ ale mucoa sei orale (in special jugale). cu Leucoplazia rep rezinta În peste 90% dintre
pt1!zerţa Jnei zone ce ntra le ulcerative şi a unei cazu ri exp res ia cli nica a displaz iei mucoasei (de
~ pe'iferic e albicioa se, cu aspect striat diferite grade), putându -se identifica uneo ri şi
lJDe-Qr' se asoc iaza Cu gi ngivi ;a descuamativd. focare de carcinom in situ. Factorii care
Glosita si fiHtic3. A exis tat de-a lungul favo rizeaza apariţia leucoplaziei se suprapun
lilapu I'.. I o con trove rsa În ceea ce priveş t e exact peste factorii de rise pentru transformarea
pGCe11tlaU de mali gniza re a leziunilor linguale maligna.
552 TUMORI MALIGNE ORO-MAXllO-FACIAlE
Leucoplazia omogenl este de cele mai Eritroleucoplazia (leu copIa zia patata)
multe ori expresia clinic3 a displaziei de gradul Este expresia clinica a displaziei de diferite
I sau II a mucoasei orale, CU caracter reversibil, grade, cu zone de displazie de gradulUi pe care se
deci fiind practic considerata leziune cu grefeaza multiple focare de neoplazie intra·
potenţial de malignizare şi nu premalignCi. Se epiteliala. (carcinom in situ). Se manifesta clinic sub
prezinta clinic ca o pata alba sidefie nereliefata. forma de placarde leucoplazice alternând cu pete
cu aspect neted, care la palpare nu prezinta roşii de eritroplazie. practic petele albe repre-
niciun fel de rugoziUiţi. Aproximativ o treime zentând zonele displazice. iar cele roşii focarele de
dintre leucoplaziile reversibile se remit dupa neoplazie intraepiteliala (Rg.l2.7).
indepartarea factorilor de risc (in special
renuntarea totala la fumat).
Leucoplazia nodulara (granulara.
verucoasl) se prezinta clinic ca un plaeard
leucoplazÎc de mici dimensiuni, cu suprafata
neregulata, papilara. veruciformCi. este o forma
rara, considerata de asemenea leziune cu
potential de malignizare, evolutia sa putând fi
spre un carcinom verucos.
Leucoplazia verucoas3 proliferativ3 este
de cele mai multe ori expresia clinica. a displaziei
de gradul III a mucoasei orale. uneori fiind in
asociere cu candidoza orala. Se prezinta clinic
sub forma unor placarde leucoplaz;ce multiple. Figura 12.7. Eritroleucoplazie la nivelul
slab delimitate, cu suprafata anfractuoasa. marginii şi fetei dorsale a limbii. (cazuistica
rugoasa şi cu tendinta de extindere progresiva. Prof. Or. A. Bucu~
Evolueaza lent spre carcinom verucos sau se
grefeaza cu focare eritroplazice. situatie În care
evoluţia este spre carcinom spinocelular (Fig.
Eritroplazia (Boala Bowen,
12.6). eritroplazia Queirat)
Este definita clinic ca fiind o pata roşie, cu
aspect catifelat, care care nu poate fi indepartata
prin ştergere şi care nu poate fi incadrata În nici
o alta entitate patologica. Clinic se prezinta
rareori izolata, cel mai frecvent În asociere cu
leucoplazia. Este in fapt expresia clinica a
displaziei severe şi carcinomului in situ şi este
considerata o forma de debut a tumori lor
maligne ale mucoasei cavitaţii orale (Fig. 12.8).
Identificarea leziunii
Forme anatomo-c1inice În
Buzele perioada de stare
Buza se defineşte din punct de vedere
oncologie ca fiind regiunea delimitatii anterior Forma ulcero-distructiva Îmbraca aspectul
de joncţiunea Între roşul buzei şi tegument, şi unei leziuni ulcerative crateriforme. cu toate
posterior cuprinzând până la contactul cu buza caracterele tipice.
opusa, reprezentând În fapt roşul de buză Forma u\cero-vegetanta se prez i ntă sub
(vermilion, zona de tranziţie cutaneo - mucoasă). forma unei mase tumorale exofitice, situate pe
Se delimitează astfel strict patologia malignă a o zonă ulcerativa, cu ţesuturile adiacente
roşului buzei, excluzând tumorile maligne cu infiltrate tumoral.
punct de plecare de la nivelul tegumentului O formă avansata de tumoră malignă a
adiacent (considerate tumori ale tegumentului), buzei, care a evoluat lent, În specia l la persoanele
sau pe cele de la nivelul mucoasei labiale În vârsta, şi care s-a extins semnificativ,
(considerate tumori ale mucoasei orale). interesând buza şi structurile adiacente, este
denumita formă terebrantă. Considerăm ca
aceasta nu este o formă anatomo-clinica aparte, ci
Leziuni CU potenţial de expresia clinică a unei tumori maligne de buza În
ma/ignizare stadiu avansat.
Cheilita actinica ("buza fermierului",
"buza marinarului") Tegumentele cervico-faciale
Este analogul keratozei actinice de la
nivelul tegumentului, ambele apărând În urma Leziuni tegumentare CU potenţial
expunerii cronice şi prelungite la radiaţiile solare. de ma/ignizare
Apare la persoane de peste 45 de ani, fiind mult
mai frecventă la bărbaţi (M,f=10,1). Se Există o serie de leziuni cu un potenţial de
localizează În special la buza inferioară şi apare malignizare la nivelul tegumentului, care trebuie
pe fondul unei atrofii variabile a roşului buzei, să atraga atenţia medicului În cadrul examenului
existând o delimitare incertă Între tegument ş i clinic.
roşul de buză. La nivelul vermilionului sunt
grefate zone roşietice sau albicioase, sau Keratoza actinica
alternante Între acestea. CheHita actinică are un
potenţial semnificativ de malignizare, apariţia Este o leziune premaligna cutanata
unor zone ulcerative pe fondul de cheilită actinică rezultată În urma expunerii prelungite şi agresive
constituind de altfel semnul de evoluţie spre la soare. În special la persoanele cu ten de
tumoră malignă de tip carcinom spinocelular. culoa re deschisă. Apare În special după 40 de
ani, afectând cel mai frecvent sexul masculin,
Iocalizându-se cel mai adesea pe tegumentele şi uneori În timp poate dezvolta hipertricoza
celVico~faciale, dar putând fi prezente şi pe pielea localizata. Nevii melanocitici congenitali au un
scalpu lui la persoanele cu alopecie, sau pe potenţial de malignizare semnificativ (5·10%).
tegumentu l membrelor superioare. leziunea se
prezinta clinic sub forma unor plaearde de Forme tumorale maligne
dimensiuni variabile, acoperite cu cruste subtiri,
foarte discret reliefate, de culoare albicioasa. gri
tegumentare
sau maronie, pe un fond eritematos al ţesuturilor Carcinomul bazocelular
adiacente. Uneori prezinta o zona centrala
keratinizata reliefata ("cornul cutanat"). Analogul Este cel mai frecvent tip de tumora
de la nivelul roşului buzei este cheilita actinica, malign3 tegumentara şi poate fi Întâlnit sub
având un aspect clinic specific, caracteristic. patru forme clinice: superficiala, nodular3,
pigmentara şi morphea.
Keratoacantomul
Carcinomul spinocelular
Este O leziune la limita Între benign şi
malign, denumita şi "pseudocarcinom" sau Aspectul clinic specific al carcinoamelor
.. carci nom cu vindecare spontana". Studiile spinocelulare cutanate este acela de nodul
ultrastructurale indica o etiologie virala (subtipuri subcutanat, uneori ulcerat la tegument şi adesea
de Hpv), dar exista şi o predispoziţie genetica. grefat pe un fond de keratoza actinica. Pe fondul
Apare mai frecvent la barbati şi pare a se asocia keratozei actinice, se dezvolta dupa o perioada
adesea aparent cu un traumatism local. Se de timp o proliferare papilomatoasa cu margini
caracterizeaza printr -o creştere rapida, ajungând infiltrative, formându -se apoi o ulceraţie
la dimensiuni de 1-2 cm În câteva saptamâni. centrala. Ulceraţia se acopera de cruste şi
Formaţ iunea are iniţial consistenta elastica. este sângereaza uşor. În general orice ulceraţie a
neteda, rotunda. cu aspect de papula sau tegumentului care sângereaza uşor trebuie sa
macula. În timp, centrul formaţiunii se Înfunda şi constituie o suspiciune de tumora maligna.
se acopera de cruste. Îndepartarea crustelor de
keratina evidentiaza un crater acoperit de un Melanomul
strat cornos gros. cu un aspect asemanator unei
veruci vulgare. Histologic. leziunea are aspectul Este o tumora maligna extrem de invaziva
unui carcinom spinocelular bine diferentiat. Înca de la debut. Se poate prezenta sub form~
Evolutia sa poate fi Însa spre remisie spontana, nodulara, superfiCiala sau de tip lentiga
dând naştere unei cicatrici, sau se poate mallgna.
transforma malign Într-un carcinom spinocelular. Orice modificare recenta de culoare sau
dimensiune a unui nev melanocitic, cu apariţia
Nevul melanocitic micro hemoragii lor sau observarea unor focare
satelite constituie elemente de suspiciune
Nevul melanocitic dobândit este O pentru aparitia unui melanom.
proliferare localizatc'! a structurilor tegumentului,
prezenta frecvent pe tegumentul cervico-facial.
in special la sexul feminin . Se poate prezenta ca Adenopatia loco-regională
o leziune cu aspect macular, foarte discret
reliefate:!. bine demarcata, cu dimensiuni mai Sistemul limfatic este format din capilare
mici de 1 cm, de culoare brun3 sau negricioasa, limfatice, vase limfatice. trunchiuri colectoare şi
alteori nepigmentata. Un alt aspect clinic poate ganglioni limfatici. Capilarele limfatice au un dia-
fi acela de formatiune reliefata, sesila, având metru mai mare decât capilarele sanguine
aceleaşi caractere de dimensiuni şi culoare. in (20·60 ţ,I), un calibru neuniform şi prezinta
urma traumatizarii repetate, cronice. exista un numeroase anastomoze Între ele. astfel ca reali -
potential de transformare În melanom al zeaza o adevarata retea limfatica. Acestea prezinta
acestora, dar care este extrem de redus. la interior valve semilunare, cu marginea libera
Nevul melanocitic congenital este o spre lumenul vasului. Vasele limfatice au un traiect
leziune similara, dar care are caracter neregulat curbiliniu şi pot fi situate În ţesutul
congen ital. Poate avea dimensiuni mult mai mari subcutanat (vase superficiale), sub fascia super-
558 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
ficia[3 sau Între organe şi muşchi (vase profunde). risc de diseminare metastatic.ll mai mic decât
GanglionH limfatici sunt organe de cele cu localizare posterioara.
dimensiuni reduse. interpuse pe traiectul Dimensiunea tumorii primare se coreleaza
vaselor limfatice. Ei pot fi izolati (solitari) sau cu riscul metastatic, dar În interdependenta cu
situati În lanturi sau grupe ganglionare. toti ceilalti factori legati de tumora primara.
În ganglion patrunde un numar de vase Totuşi, trebuie menţionat ca nu Întotdeauna
aferente. iar din ganglion pleacd un singur vas stadiul T are relevanţa din punct de vedere al
eferent. de dimensiuni mai mari, care iese la incidentei metastazelor. De exemplu, unele
nivelul hilului (pe unde intra În ganglion pediculul tumori de baza de limba, de tip carcinom
vascular ganglionar). Ganglionul limfatic prezinta spinocelular cu grad mic de diferentiere, sunt
urmatoarele elemente structurale: eapsula extrem de limfofile, cu aparitia adenopatiei
conjunctiva, şi ariile cortieala, paraeortieata şi metastatice loco-regionale Înca din Tl'
medular3. Profunzimea invaziei este un factor de
Limfa trece din limfatiee[e aferente În diseminare metastatica extrem de important,
sinusul subcapsular, apoi În sinusurile medulare corelat cu stadiul T şi gradul de diferentiere
şi În final prin vasul eferent de la nivelul hilului. histologica. Pe baza datelor statistice din literatura
Toate aceste cai sunt septate, asigurând funcţia de spedalitate, putem afirma ca limfofilia tumonlor
de filtrare ganglionara. maligne orale de tip carcinom spinocelular este
direct influentata de profunZimea tumorii. Astfel,
majoritatea autorilor considera tumorite cu
ModificAri ale ganglionilor profunzime de pâna la 2 mm mai puţin limfofile, iar
limfatici În context oncologie tumorilecu o invazieÎn profunzime de peste 2 mm
sunt considerate foarte limfofile. Acest lucru este
o agresiune asupra ganglion ului, de justificat anatomo-patologic prin topografia
natura inflamatorie sau tumorala maligna capilarelor limfatice sau sanguine.
induce hiperplazie folicular3, hiperplazie Forma histopatologica a tumorii primare
corticala sau histiocitoza sinuzala (prezenţa a este un factor de prognostic independent privind
numeroase histioeite În sinusurile paracorticale. diseminarea metastatic3 pentru tumorite
În context oncologie, prezenţa maligne orale.
histiocitozei sinuzale nu este echivalenta cu Gradul de diferentiere histologic3 este un
metastaza ganglion ara (pN+), dar constituie un alt factor cu valoare prognostic3 privind apariţia
indiciu pentru strabaterea ganglionului de catre metastazelor ganglion are. Numeroase studii au
done tumorale. Un astfel de ganglion este indicat o incidenta mai mare a metastazelor
considerat reactiv la tumora (pNoJ, dar exista loco-regionale şi la distanta pentru tumorite slab
suspiciunea unei metastaze ganglionare, fiind diferentiale sau nediferentiale (G} sau G~ fata
necesare teste de imunohistochimie pentru de cele bine sau moderat diferentiate (G 1, G2).
stabiti!ea pN+ sau pNO' Invazia perinervoas3 este o caracteristica
In cazul Înlocuirii unor structuri binecunoscuta a unor tipuri de tumori oro-
ganglionare cu colonii tumorale, respectivul maxilo·faciale, cum ar fi carcinomul adenoid
ganglion se considera metastatic (pN+). chistic şi carcinomul spinocelular. Invazia
acestor structuri constituie un factor
independent de predicţie În ceea ce priveşte
Factori care influenteazA recidiva locala şi potenţialul metastatic loco-
diseminarea metastaticA regional. Un element important şi insuficient
a tumorii primare studiat este mecanismul invaziei perinervoase,
care este atât prin contiguitate, cât şi prin
Diseminarea metastatica a tumorilor embolizare discontînu3. Daca acest mecanism
maligne oro-maxilo-faciale este influentata de o se confirma, invazia perinervoasa se coreleaza
serie de factori legati de tumora primara. independent cu potenţialul metastatic al
localizarea tumorii primare se coreleaza respectivei tumori.
cu riscul metastatic pentru tumorite maligne ale
cavitaţii orale. Astfel, se consider.ll ca În general
tumori le CU localizare anterioara la nivelul
cavitaţii orale (in special la nivelul buzei) au un
Topografia ganglionilor cervicali a lungulv. jugulare interne (nivelurile lIa,III,IVa),
În context oncologie Împreun~ Cu cei situaţi de·a lungul n. accesor
(nivelu rile IIb, Vb) şi cei situaţi de a lungul
A fost elaborat un sistem de standardizare vaselor transverse ale gâtului (n ivelurile IVb, Va)
topogra fic~ a limfonodulilor cervicali potenţial reprezint~ totalitatea ganglionilor cervicali
invad ati metastatic, În niveluri cervicale, sistem profunzi (triunghiul lui Rouviere).
care a fost adoptat şi de UICC şi modificat (Tabel
12.4, figura 12.10).
În ceea ce priveşte delimitarea mediala a Prezenţasau absenţa
nivelului cervical la, aceasta este considerata de adenopatiei clinice cervicale
cei mai multi autori de specialitate linia
mediana. Recomand3m extinderea nivelului la În general, ganglionii limfatici trebuie sa
cervical pâna la nivelul pântecelui anterior al m. atinga dimensiuni de cel putin 1 cm diametru
digastric controlate rai, având În vedere pentru a putea fi decelabil clinic, prin palpare.
imposibilitatea delimitarii nete pe linia median3 Un ganglion cervica l palpabil, În context
a kJjei submentoniere şi topografia ganglionilor oncologie, poate fi (1) ganglion reactiv sau
de la acest nivel, În imediata vecin3tate a liniei (2) ganglion metastatic. Pentru a deveni
mediene. pa lpabil, un ganglion metastatic poate contine
Se remarc3 faptul c3 ganglionii situaţi de· pâna la 109 celule tumorale.
În context oncologie. absenţa ganglionilor suplimentare pentru decela rea tumorii primare.
cervicali palpabili denota: În evolutie, dezvoltarea colon iei meta -
(1) lipsa afectarii metastatice. statice ganglionare va duce la invazia şi ruptura
(2) ganglion reactiv de mici dimensiuni sau capsulei ganglionare, fixarea ganglionului şi
(3) microadenopatie metastatic3. invazia structurilor de vecinatate (vase,
Uneori, adenopatia ceIVical3 este singura tegument, structuri osoase), ceea ce denot~ un
manifestare clinica a unei tumori maligne. prognostic rezervat.
Prezenţa adenopatiei eervicale În contextul unor
factori de risc trebuie sa ridice suspiciunea de
tumora malign3 oculta. fiind necesare investigaţii
Diagnosticul diferenţial al adenopatiei metastatice celVicale
Diagnosticul diferenţiat al metastazelor ganglionare eervicale consecutive turnorilor maligne
oro-maxilo·faciale trebuie facut cu:
1. tumori benigne cervicale
• tumori ehistice: chisturi sebacee. ranula suprahioidianCi
• tumori de glomus carolic şi neurogeniee
• tumori ale glandelor salivare
• tumori vaseulare: hemangiom, limfangiom, malformatie vascular3, anevrism
-tumorÎ neurale: neurofibrom. schwannom etc.
• lipoame
• fibroame
2. tumori maligne eervicale neganglionare
• tumori maligne tiroidiene, paratiroidiene
• tumori maligne de glande salivare
• cardnoamele chistice ale canalului tireoglas
• angiosareoame, neurosareoame, miosareoame
3. adenopatii din hemopatii maligne
• limfoame (hodgkiniene. non -hodgkiniene, Burkitt)
• leucemia limfoidCi cronica
- Ieucemia acuta limfoblastjcCi
- sarcoame ganglionare (limforeticulosarcoame)
- macroglobulinemia (B. Waldenstrom)
4. infecţii ale regiunii cervicale
- abcese (abcesul spaţiului laterofaringian, abcesul de loja submandibulara)
- submaxilita litiazica
- Iimfadenite cervicale
- Iimfadenite acute
- limfadenite cronice
- nespecifice
- specifice: TBC, sifilis, actinomicoza
- limfadenite cronice din alte boli infecţioase:
- bacteriene: bruceloza, tularemia, li sterioza, lepra, histoplasmoza, sarcoidoza etc.
• parazitare: toxoplasmoza, leishmanioza
- micotice
- vi rale: mononuc\eoza infectioasa,limforeticuloza benigna de inocula re (Debre), rubeola
S. adenite inflamatorii şi/sau imunologice
- boala Kawasaki
- boala Raay-Oarfman
- histiocitoza X
- sarcoidoza (boala Besnier-Boeck-Schaumann)
• HIV/SIDA
- boala serului
-lupusul eritematos diseminat
-limfadenite medicamentoase (penicilina, streptomicina, sulfonamide, meprobamat, heparina)
-tezaurismoza
6. afectiuni congenitale
- chistul canalului tireoglos
- chistu! branhial
• chistul dermoid
·teratomul
7. alte cauze
- diverticulul Zenker
- laringocelul
- amHoidoza
8. structuri normale: cornul mare al osului hioid, bulbul carotic, procesele transverse
ale vertebrelor etc.
562 TUMORI MALIGNE ORO-MAXllO-FACIAlE
Biopsia incizionala
Este indicata În cazul: ', , , , -'
-Ieziunilor tumorale extinse (extirpa rea ,, ,,
chirurgicala realizându ·se ulterior);
- tumorilor inoperabile dar care beneficiaza de r " &.
tratament radio-chimioterapeutic; Uniile (ie incizie converg in p!'Qfunzime pentru a facilita
1nd'1lderea per primam a plAgii poatoperaloril
• tumori lor la care se urmareşte Întâi reconversia
tu morala şi apoi tratamentul chirurgical;
- bolnavilor ce refuza interventia chirurgicala,
optând pentru radio·chimioterapie; Figura 12.13. Biopsia excizionala.
z.ele de necroz3 sau zonele supra infectate Biopsia prin aspiraţie cu ac pune la di s poziţia
trebuie evitate pentru a nu genera co nfuzii În medicului un diagnostic citologic ce permite
,n.;nta diagnosticului (Fig. 12.14). clasificarea leziunilorin urmatoarele categorii:
al infecţioase;
b) tumorale benigne;
IIlOtlI'eCt - inciVe largA, superlicJall
c) tumorale maligne;
d) leziuni specifice.
Tomografia computerizata
Tomografia computerizată este indicata
În determinarea invaziei osoase, În special În
cazul tumorilor de maxilar sau mandibula, cu
posibila extindere spre baza craniului.
Explorarea CT permite evaluarea preterapeutica
directa, neinvaziva. a ţesuturilor submucoase şi
profunde, cervico·faciale.
Este, de asemena, utila În evaluarea pre-
terapeutica a metastazelor ganglionilor limfatici
cervicali şi au fost elaborate criterii care asigura
o delimitare destul de precisa a ganglionilor
normali sau "reactivi" de cei metastatici:
• Ganglion; probabil "pozitivi" la examenul eT:
• masa prost definita sa u cu margini ne·
regulate. ca re conţine ganglion limfatic;
Figura 12.15. Dupa injectarea • grupuri de trei sau mai mulţi ganglioni
peritumorala cu toluidina (a), ganglionul cu diametrul Între 0.6-1,5 (m, cu mar·
"santinela" Ki.ittner I (nivelul II) se coloreaza gini sla b definite sau juxtapuse (supra·
specific (b). (cazuistica Prof. Or. A. Bucun puse).
• Ganglioni probabil .. negativi" la examenul CT: Alte investigaţii parac/inice
• mas3 discreta, precis delimitata, (U dia-
metrul sub 1,5 (m; Alte investigaţii paraclinice relevante În
• planu ri fasciale in tegre În jurul tecii ca· contextul patologiei tu morale maligne oro-
rotidei. maxilo-facia le sunt:
Se poate face o determinare şi mai precisa • flow-citometria;
prin folosirea substantelor de contrast şi se pot • evaluarea markeri lor tumoraU din ţesuturile
obţi ne informatii de detaliu atât despre ţesuturile recoltate sau sânge periferic, cu relevanţ~ in
moi cât şi despre structurile osoase afectate teritoriul oro-maxilo-facial: CEA (antigenul
malign. Tumorile maligne au contururi neregulate, carcinoembrionic), CA 10, TA 4, Ki-67, PCNA, p13_
imprecise, cu o densitate de ţesuturi mai neomo-
gena În funcţie de zonele de neeTOza existente sau Clasificarea TNM şi
de prezenta ealcifie3rilor intratumorale. Sunt uşor
de evidentiat distrucţiile osoase, invaziile mus- stadializarea tumorilor
rulare. vasculare şi cele nervoase. maligne oro-maxilo-faciale
Rezo nanţa magnetica
Stabilirea stadiului evolutiv al leziunilor
Rezolutia imaginii este mai buna decât in maligne se face pe baza unor sisteme de clasificare
cazul CT, iar principalul avantaj este stadial~, recomandate de UICQs şi AICCI6.11, care
diferentierea superioara partilor moi. Se g permit~ includerea cazului Într-un grup omogen,
co n s ider~ c~ are rate de sensibilitate şi statistic echivalent, care prezint~ aceeaşi severitate
speci fi citate de peste 95% pentru investigarea a bolii şi, pentru care, prin acelaşi protocol
afectarii metastatice ganglionare cervicale. terapeutic, se poate obtine cea mai indelungata
perioada de supravietuire şi cel mai bun rezultat
Metode imagistice ultrasonice postoperator. Încadrarea În stadii se realizeaz~
dupa ce s-ademonstrat dinic şi histologic ca tumara
Ecografia poate fi folosit~ În unele situaţii este maligna. Clasificarea stadiala se realizeaza pe
pentru depistarea adenopatiilor cervicale baza unor criterii legate de tumora primar~ (1),
metastatice. dar din p~cate structurile cervicale adenopatia loca-regionala (N) şi prezenţa sau
(in special m. sternocleidomastoidian) nu permit absenţa metastazelor la distanţa (M).
obtinerea unor informatii privind Pentru a putea Înţelege criteriile de
micropoliadenopatia. Ecografia este utila În stadializare ale tumori lor maligne oro·maxilo-
ghi darea biopsiei prin aspiratie cu ac fin. faciale, consideram necesara definirea unor
termeni:
Endoscopia tripla • TurnaT:! In situ :: tumora maligna de tip
carcinomatos care nu a rupt membrana baza la,
Endoscopia tripl~ const~ in prezentând toate caracterele de invazie locală şi
nazofaringoscopie, laringoscopie cu traheoscopie metastazare, dar pe care nu şi le-a exercitatÎncă;
şi esofagoscopie. metoda fiind utila pentru: • Tumora primara = tumora maligna cu toate
• evidenţierea prezentei şi m~rimii leziunii la caracterele specifice de invazie şi metastazare;
nivelul c~ilor aeriene superioare. În special de • TurnaT:! secund:! :: a doua tumor~ primara În
la nivelul bazei limbii sau orofaringelui În câmp de cancerizarej nu denota o recidiva sau o
general; invazie secu ndara. ci este vorba despre un focar
• decela rea unei tumori secunde În câmp de de transformare malignă independent;
eanecerizare; • Tumora I adenopatie I metastaza la distanţa
• decela rea tu morii primare În cazul unei concomitenta :: prezenta in acelaşi timp cu
adenopatii cervicale prezumtiv metastatice ca tumora primara;
prim semn clinic de manifestare. • Tumora I adenopatie I metastaza la distant~
sincrona :: prezenta la un interval de maximum
6luni de la diagnosticarea tumorii primare;
• Tumora I adenopatie I metastaza la distanţa
metacron:! = prezenta la un interval de peste 6
luni de la diagnosticarea tumorii primare.
566 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO- FACIA LE
• eTNM reprezinta clasificarea clinic.l! (pre- Pentru simplitate, vom face În continuare
te rapeutica) se bazeaza pe datele obţinute referire la criteriile generale de clasifica re TNM
Înaintea stabilirii sau iniţie r ii unui tratament ale tu mori lor maligne din teritoriul oro-maxilo-
(examen clinic, investigatii paraclinice); facial. Oserie de tumori ma ligne (ale glandelor
• pTNM reprezinta clasificarea bazata pe salivare mari, melanoame, tumori de maxilar)
confirmarea histopatologic3 post-chirurgicala; prezinta criterii de clasificare TNM specifice, care
• rTNM reprezint:! indicele de reclasifieare vor fi discutate În secţiunile respective.
(clinica sau histopatologica) a reeidivelor, dupa
un interval asimptomatic.
I Stadiu T N M I
O Tis No MQ ,
I
I TI NQ
I MO
II
III
T2
T,
NQ
No
MQ
MQ
--l
T,. T). T, N, MQ
IVA
T4a No, N, MO
~ TI' T2' T3. T4a N2 MQ
, Iva T'b +-
Orice N .1. Ma ,
Orice T
Ive Orice T Orice N
T, T2 T, T4a T4h
NO I II III IVA IVa
NI III III III IVA IVa
N2 IVA IVA IVA IVA IVa
N3 Iva IVB IVB IVB IVa
MI lVe lVe lVe lVe lVe
Tratamentul chirurgical Pri ncipii generale privind
extirpa rea tu morii primare
Princi pi ile generale ale tratamentului Extirparea cura tiv~
tllW\l'ţK.a ': ... i11entie curativ3 au fosl sintetizate
. . Qut U--;gaon: s astfel: Scopul principa l al extirparii tumorii
primare este În departarea În totalitate.
11 I~:erventia chirurgicala cuprin de trei monobloc, a tu morii primare, cu margini li bere.
a.t $1 cin~rne: Definim marginile libere ca fiind tesutul de
• ~re(j :~morii primare cu margini libere; aspect clinic normal situat peritumoral (Si nu la
• P\asIw re-:olstruetiv(l a defeetului postoperator; marginea piesei excizate!) În care este posibil sa
• (.Guita :e'apeutic3 cervicala. existe focare maligne la nivel microscopic.
Extirparea este cons idera ta radicala, curativa.
~. Meloda de reconstrucţie se alege atunci când marginile libere sunt negative. prin
--.ce de extirparea tumorii. deoarece confirmarea histopatologica a absenţei oricaror
.a.otea:.î ("parul extirparii. focare de transformare maligna (fi g. 12.16).
Asigura rea marginilor libere negative la
31 Se orefera reconstructia ime diatd. nivelul partilor moi se face În primul rând pe
Jl!MfU Ci l iti a cât mai repede posibil baza criteriilor clinice legate de tumora:
...... er.lpia postoperatorie şi pentru a putea • Dimensiunea tumorii:
...... i de la Înc eput o calitate a vietii • Pentru tu morile În TI : margini li bere la
~rator i ' cât mai buna. cel puţ i n 1 cm ;
• Pentru tumorile În T2: margini li be re la
• NL se fac compromisuri exeÎzionale În cel p uţin 2 cm;
..... ea p,iistei reconstruetive. • Pe ntru tum ori le in T3: margini libere la
cel putin 3 cm;
• Localizarea tumorii:
• Pentru T1 situate anterior În cavitatea
orala: margini libere la cel p u ţi n 1 cm;
• Tum ori si tuate posterior În cavit atea
ora la: margini libere mai exti nse;
• Tiparul macroscopic al tumorii:
• Pentru tumori ulcero·vegetante: margini
libere la cel puţin 1 cm; cicatrici acceptabile estetic, dar şi pentru a evita
• Pentru tumori ulcero-distructive/i nfiltra- eventuale fistule, suprainfectciri şi dehiscente.
tive: margini libere la cel putin 2 em. Aceasta vindecare primara buna, fara
Confirmarea marginilor libere negative se complicatii, permite institui rea câ t mai precoce
poate face pe baza examenului histopatologic a tratamentului radiant.
extemporaneu.
Vi ndecare ,;4-
' ---i Defect
I
per secundilm ,
-------- ----- --- - ~
I inchidere primara
II Lambouri
II Grefe de piele
I
I Locale
II Regionale
II La distanta
I
I Pediculate
II Liber vascularizate
I
Agura 12.17. Atit udinea fata de formele de debut ale tumorilor maligne orale.
574 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO- FACIALE
Glan da tiroi dă
"--M . SCM
M . trapez
Teg ume nt
Corpul vertebral
-
• ~rizare activa
aezavantaje: În anumite cazuri reeidive ganglionare eervieale inoperabile
• N2(
• efidare cervicala terapeutica:
• ...dare cervicala radicala (textinsa) de partea cea mai afectata
plus evidare cervica{J radicald modificatJ (:textins3) obligatoriu cu conservarea VJI -
de partea mai puţin afectat3
plus radIoterapIe cervical3 postoperatorie (penrru consolidarea rezultarului postoperator)
ioNJ'
• tWiare cervÎcala terapeutica:
• €'V ida re cervicala radicala (textinsa) de partea cea mai afectata
• evidare cervicala radicala modificata (textinsa) obligatoriu cu conservarea VII -
de partea mai pulin afectata
-
plus evidare cervieall radicalI
plus radio-chimioteraple postoperatorie
Melanomul
Melanocitele sunt În mod normal prezente
la nivelul tegumentului buzei. roşului de buza şi
porţiunii orale a acesteia, fapt pentru care
melanomul poate aparea În oricare din aceste
zone.
Melanomul mucoasei orale se localizeaza
Însa mai frecvent la nivelul mucoasei pa latului
sau gingivo-mucoasei alveolare, şi mai rar pe
fata orala a buzei sau pevermillon.
Aspectul este de nodul submucos moale, Figura 12.25. Forma de debut ulcerativa a
unei tumori maligne a buzei inferioare.
negricios sau albastrui, acoperit de o mucoasa
(cazuistica Praf. Dr. A. Bucur)
subţire, intacta macroscopic.
1n perioada de stare. tumorile maligne de tumori maligne de buză În stadiu avansat (Fig.
buză poate Îmbrăca două forme clin ice: forma 12.29).
uleero-distructlva, forma ulcero-vegetanta
(exofitica) (Fig. 12.27, Figura 12.28). Diagnosticul diferenţial se poate face cu :
• ulceraţii mecanice provocate mai ales de
leziuni odontale cu margini anfractuoase;
• leziunl datorate unor arsuri;
• ulceraţH herpetice, care Însa sunt precedate de
erupţii veziculoase cu margini suple, ulceraţii
ce se remit În cel mult 14 zile;
• ulceraţH tubercuJoase - acestea sunt Însa
suple, acoperite de depozite murdare, iar
perilezional se găsesc granulaţii galbui (Trelat);
• şancrul primar - ulceraţie cu baza indurata,
cartonată, fundul ulceraţiei fiind de cu loare
roşie intensa;
Figura 12.27. Forma ulcero-distructivCi a • cheilitele microbiene sau chimice se pot
tumorilor maligne a buzei inferioare. confunda cu formele infiltrative, dar examenul
(eazuistica Prof. Of. A. Bucur) histopatologic precizeaza diagnosticul.
• tumori benigne ale buzelor: adenomul
glandelor salivare mici, papilomul, botriomi -
cornul, chistul mucoid, hemangiomul,limfan-
giomul, fibroangiomul, fibromul etc.
Figura 12_32. Reconstrucţia defectelor de pân.ll la 1/3 din buzd folosind plastia În "V".
Defecte Între 1/ 3 şi 1/ 2 din buzJ hemib uzCi. necesita o reconstructie prin te hnica
bilaterala .,În treapta". Aceasta metoda poate fi
Plastia reeonstruetivCl a acestor defecte se asociata cu vermi lionectomia.
realizeaza utilizând lesuturi de vecinatate Pentru defecte situate paramedian se
(tehnicile "lip sharing"). Rezultatele sunt bune poate recurge la o tehnica .,În treapta"
atât fizionomie cât şi functional. Vom descrie În asimetrica. În cazul defectelor situate aproape
continuare câteva din cele mai utilizate metode de comisura, se poate aplica o teh nica .,in
de plastie reconstruetiv3 a buzei. treapta" unilaterala, median de defectul
postoperatoL Rezultatele sun t foarte bune În
Tehnica În treapta Oohanson) cazul În care defectul nu depaşeşte jumatate de
buza. În cazul unor defecte mai mari, apare
În 1974, Johanson şi colab. 11 descriu inevitabil microstomia.
tehnica "În treapta" de reconstrucţie a buzei Defectul postexciziona l, de form a
inferioare. În cadrul acestei tehnici. refacerea rectangu lara, este reconstruit prin translarea
funcţiona l a musculara se face prin realinierea unor mici lambouri cu grosime totala din buza
fibrelor musculare (Fig. 12.34). inferioara. Translarea este facilitata datorita
Defectele mari situate spre linia mediana, exciziei "in treapta a tegumentului şi ţ e sutulu i
sau defectele importante, care cuprind Întreaga subcutanat (Fig. 12.35).
Figura 12.35. Plastla reconstructiv! a buzel inferioare prin tehnica _in treapt!- lohanson:
a - aspect clinic preoperator; b, c, d - aspect clinic postoperator - in repaus şi În actele functionale
(deschiderea gurII, mlmarea fluieratulul). (cazulstica prof. Or. A. BucUl)
Metoda Karapandzic
Metoda a fost descrisa În 1974:1, şi este o Se bazeaza pe realizarea bita te rala a unor
modificare a tehnicii descrise de von Bruns În lambouri irigate de ramurile arterei faciale (Fig.
1857. Poate fi aplicata atât pentru buza 12.36.12.37).
superioara, cât şi pentru cea inferioara.
Figura 12.37. Plastia reconstructiv3 a unui defect de bUZd inferioara prin tehnica
Karapandzic: a - aspect clinic preoperator; b, c, d - aspect clinic postoperator, În repaus şi În
actele functiona le. (cazuistica Prof. Df. A. Bucur)
592 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Avantajele ce decurg din aplicarea acestei implica buza În totalitate necesita lambouri
tehnici În refacerea imediata a buzei inferioare bilaterale (Fig. 12.41).
constau În (Fig. 12.40): Deşi aspectul buzei este foarte bun, rara
• cicatrici postoperatorii plasate in pliuri microstomie şi cu un tonus muscular
naturale, rezultatul fizionomic şi functional satisfacator, exista o hipoestezie marcata.
fiind bun; Principalul dezavantaj al metodei, pe lânga lipsa
• deformarea fantei orale este minima, ceea ce sensibilitatii, este edemul rezidual care persista
permite ca mişcarile funcţionale mandibulare mult timp postoperator la nivelul buzei. Din
sa se mentina in limite fiziologice; aceste motive, tehnica nu este aplicata În mod
• refacerea roşului de buza şi a comisurilor uzual.
labiale se realizeaza În conditii fizionomice
acceptabile;
• irigaţia lamboului este bogata, vena şi artera
faciala fiind pastrate in lambou; ,1
• efectul fizionomic este net superior, retractia
lam boului fiind aproape absenta, iar fata interna
a acestuia nu trebuie captuşita cu mucoasa
orala translata sau alunecata din vecinatate.
Figura 12.42.
Reprezentarea
schematica il lamboului
miocutanat
sternocleidomastoidian.
Figura 12.43. Reconstrucţia secundara, În doi timpi , a unui defect labio-genian extins, cu
ajutorul unui lambou mioeutanat sternocleidomastoidian, cu pedicul superior.
(cazuistica Praf. ar. A. Bucu~
Timpul 1: a. Aspect preoperator; b. Aspect postoperator Timpul 2: c. Aspect preoperator;
d. Aspect postoperator
Lamboul bitemporal ("În vizier3" Dupa integrarea ţesuturilor la nivelul sitului
receptor (la 2· 3 s3ptilmâni), se seqioneaz3 şi se
A fost descris de McGregofH ca lambou repozitioneaz3 pedieulii, bilateral (Fig. 12.44).
unilateral. Este un lambou ..În doi timpi", care
permite reconstrucţia buzei superioare (u
ţesuturi din regiunea fronta l3. Este indicat
pentru defecte ample ale buzei superioare, fara
interesarea eomisurii.
Figura 12.46. a - Forma de debut ulcerativa la nivelul treimii posterioare a marginii limbii;
b - forma de debut exofitic3 a unei tumori secunde la nivelul trei mii posterioare a marginii limbii.
de partea opusa, la acelaşi pacient. (cazuistica Praf. Or. A. 8ucu~
S98 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
H t migloto-
""," ·,,elOmi ..
cu <ne"!;"
m arg ;.... U
m :o nd ibuLlrl
+
Figura 12.66. Reprezentarea schematică
E,-idorc
c" ,,';c:o U
a intervenţie i de tip hemiglosopelveetomie cu
rezecţ i e osoas3 marginal3, monobloc cu
evidarea cervieal3 (..pulJ-through"modificat).
Figura 12.67. Intervenţie de tip .. pull·through " modificat şi reconstrucţia defectului cu lambou
liber vascularizat radial: a - aspect clinic oral, preoperator; b - defectul rezultat dupa
hemiglosopelvectomie cu rezecţie marginala mandibulara; c, d - recolta rea lamboului radial, cu
evid entierea pediculitor vasculari şi microanastomozele vasculare; e, f - aspect la 7 zile şi respectiv
31uni postoperator. (cazuistica Prof. Or. A. Bucur}
I le m" .......
pc ...·cctomic
c u "t2""'lic
. efl:me n~" ...l
m"ndibu L..li
, ,
a
grefa osoas3 liber vascularizat3 fibulara sau de este obligatorie, ţinând cont de necesitatea
creasta iliaeCl. Se poate realiza reconstrucţia asigur3rii inserţiilor anterioare ale limbii.
partilor moi şi a celor osoase separat. prin În cazu l tumarilar peMlinguale in T4,
combinarea acestor metode, sau se poate opta extinse În hemimandibula de partea respectiva,
pentru un lambou liber vascularizat compozit o problema major3 este invazia n. alveolar
ostea-mia-cuta nat. in ferior. În aceste situaţii, asiguarea marginilor
in cazul rezecţie; segmentare a porţiunii libere se poate obţine doar practlcând
anterioare a mandibulei (simfizeetomiei segmen - hemiglosopetvimandibulectomie monabloc cu
tare), refacerea primara a continuitatii mandibulei evidarea cervicala (jntelVenţia de tip "comando").
Figura 12.71. Hemiglosopelvectomie cu hemirezectie de mandibula fara dezarticulare şi evidare
cervicala radicala modificata tip III. Reconstrucţia defectului s-a realizat cu un lambou compozit osteo-
mio·cutanat fibular: a, b - aspect clinic preoperator; c - imagine RMN cu evidentierea extinderii
tumorale la nivelul periostului corpului mandibular; d - aspect macroscopic al piesei de rezecţie; e
- reeDitarea şi modelarea lamboului compozit osteo-mio-cutanat fibular la nivelul situsului donor; f
- reconstrucţia defeetului operator şi microanastomozele vasculare; g, h - aspect clinic şi radiologic
la 6luni postoperator. (eazuistica Prof. Dr. A. Bucul)
6'0 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Tratamentul chirurgical
al tumorilor bazei limbii
d
Agura 12.72. Reprezentarea schematica
a abordului Trotter pentru tumorile bazei limbii.
Tumorile maligne Forme histopatologice
ale mucoasei jugale Punctul de plecare al tumorilor maligne
jugale este constituit din epiteliul mucoasei
Epidemiologie şi factori jugale şi, mai rar, de la nivelul glandelor salivare
accesorii din submucoasa jugala. în majoritatea
de risc cazurilor, este vorba de carcinoame bine
diferenţiate sau moderat diferenţiate şi uneori
Tumarile maligne ale mucoasei jugale forme nediferentiate. Trebuie Îns3 menţionat
reprezinta 8-12% dintre tumorite maligne cu faptul ca la nivelul mucoasei jugale, carcinomul
evolutie orala. O incidenta crescuta a tumorilor verucos are o incidenta semnificativa, de obicei
maligne ale mucoasei jugale este corelata cu pe fond leucoplazic.
.,mesteeatul de betel", obicei practicat În special
În India. Un alt factor de risc pentru apariţia Particularitliţi clinice,
tumorilor maligne jugale este microtrau-
matizarea cronica a mucoasei pe "linia alba", ta diagnostic diferenţial, evoluţie
nivelul planului de oeluzie. Toţi ceilalti factori de
risc locali şi generali pot fi implicaţi În apariţia Tumorile mucoasei jugale debuteaz3 În
tumorilor maligne jugale. general pe "linia alba" ocluza l3, Între comisura
labial3şi trigonul retromolar, de cele mai multe ori
pe fondul unor leziuni leucoplazice preexistente.
Debutul poate fi sub forma uleeratlva
(con fundându·se adesea cu o leziune banala).
Alteori debutul poate fi sub forma unei
formaţiuni vegetante difuze pe fondul unei
leucoplazii verucoase, care În general evolueaza
spre un carcinom verucos.
Forma vegetant3 poate avea aspect
pseudopapilomatos, fiind uşor de confundat cu
o formaţiune tumorala benigna (papilom,
botriomicom etc.).
Forma nodular3 este mai rara şi apare În
cazul tumorilor cu debut la nivelul glandelor
Figura 12.73. Tumor3 malign3 a mucoasei salivare accesorii.
jugale cu debut ulcerativ, pe fond leueoplazic. In perioada de stare, tumori le maligne ale
(eazuistiea Prof. Or, A. Bucur) mucoasei jugale se pot prezenta sub forma
ulcerativ3, cel mai frecvent uke raţia având un
ca racter infiltrativ (Fig. 12.75).
Figura 12.74. Turnare'! malign3 a mucoasei Figura 12.75. Tumora maligna ulcero·
jugale (u aspect pseudopapilomatos. distructiva a mucoasei jugale.
(cazuistica Prof. Or. A. Bucur) (cazuistica Prof. Of. A. Bucur)
612 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 12.78. Extirparea pe cale orala, cu margini libere, a unei tumori jugale limitate, cu
vindecarea per secundam a defectului operator.
614 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
a b
Figura l2.BO.lncizie tip Truffert pentru abordul Figura 12.82. Incizie tip .. lip split" extinsa
transgenian al tumori lor maligne jugale extinse. celVÎeal pentru abordul tumori lor maligne jugale
extinse.
a b
Figura 12.83. Tiparul de extirpare pentru tumori maligne jugale: a - tumori maligne jugale care au
invadat procesul alveolar superior; b - tumori maligne jugale care au invadat procesul alveolar inferior.
Figura 12.81. Abord transgenian tip Truffert pentru o tumora jugala:
a, b - aspect clinic preoperator; c - plasarea liniei de incizie pentru abordul transgenian;
d - aspect intraoperator: facilitarea accesului la nivelul tumorii prin acest tip de abord;
e - defectul dupa extirparea cu margini libere;
f - aspectul piesei operatorii;
g, h - aspect la 61uni postoperator. (cazuistica Of. O. Dincă}
6.6 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 12.84. Tumor3 malign3 a mucoasei jugale cu extensie la nivelul fundului de sac
vestibular superior şi invazie 050a53, precum şi cu interesa re cutanata. Se practica un abord de tip
Liston -Nelaton cu hemirezectie de maxilar, monobloc cu extirparea tu morii jugale. Reconstrucţia
defeetului genian s-a realizat folosind un lambou tempora-parietal. Pentru defectul osos s-a
confecţionat o proteza cu obturator. Evidarea eerv;eala radicala s-a practicat într-o a doua etapa.
(eazuistiea Praf. Of. A. Bucu~
Figura 12.85. Abord de tip "lip split" extinsa cervical pentru extirparea unei tumori maligne
jugale, cu rezecţie marginala mandibulara şi evidare cervicala radicala modificata tip 111 În aceeaşi
etapa. Plastia defectului s·a realizat cu un lambou mio·cutanat de platysma avansat În defect.
(cazuistica Praf. Or. A. Bucur)
618 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Figura 12.86. Tumor3 malign3 ulcero·vegetant3 a mucoasei jugale. cu interesarea grosi mii
obrazului, inclusiv a tegumentului. S-a practicat extirparea tu morii primare cu margini libere.
Reconstrucţia secundara a defectului s·a realizat cu un lambou liber vascularizat radial, În aceeaşi
etapa cu evi darea eervical3 radicala modificata tip III. (e3zuistica Prof. Df. A. BucuQ
Tumorile maligne ale
comisurii intermaxilare
(trigonul retromolar)
Comisura intermaxilar3 este reprezentata
de mucoasa ce tapeteazi1 aria triunghiulara
cuprinsi!. Între spaţiul retrotuberozitar, ramul
mandibulei şi fata distal3 a molarului trei inferior.
Forme histopatologice
Tumorile maligne ale comisurii intermaxilare
pot fi primare, provenind din epiteliul de înveliş sau
din glandele salivare accesorii situate În
sub mucoasa spaţiului retromolar. În majoritatea
cazurilor, tumorile maligne de la acest nivel sunt
de tip carcinom spinocelular. Pentru formele cu
punct de plecare la nivelul glandelor salivare
accesorii, predomina carcinomul mucoepidermoid
sau adenocarcinomul.
Tumorile maligne prin extensie secundara
la nivelul comisurii intermaxilare Îşi pot avea
onglnea la nivelul mucoasei jugale,
gingivomucoasei crestei alveolare superioare
sau inferioare, pilierului amigdalian anterior sau
de la nivelul oaselor maxilare.
Rgura 12.89. Tipul de abord cervico-facial pentru tu morile maligne ale comisurii intermaxilare.
Tumorile maligne diferentiat şi extrem de rar de tip adenocarcinom
cu punct de plecare la nivelul glandelor salivare
ale mucoasei gingivale mici situate În submucoasa.
Figura 12.92. Forme de debut ale tumorilor maligne ale gingivomucoasei crestei alveolare
superioare: a - forma ulcerativa superficiala. pe fond de leucoplazie; b - forma cu debut nodular.
(cazuistica Praf. Of. A. Bucur)
6ZZ TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO- FACIALE
interdentar3, tumora având o baza mica de de cele mai multe ori prin spatiul parodontal.
implanta re. Treptat, ea se m3reşte şi devine Osteoliza secundara ia aspect crateriform , ce
infi\trativ3, fixata de substratul osos. În acest poate fi acoperit de un ţesut granulativ, sau osul
caz, se preteaza adesea la confuzii cu epulisul, ramâne denudat. Forma ulcero-vegetanta are un
gingivita hiperplazÎe3 sau leziuni fibro-epiteliale aspect exofitic, conopidiform , dar d i strucţia
sesile. Se asociaza În evoluţie (u mobilizarea osoasa subiacenta este prezenta.
dinţilor adiacenti, datorita prolifer3rii tu morale
de-a lungulligamentului paTodontal, putând fi Atât În perioada debut, cât şi În cea de
uşor confundata cu un epulis sau cu o o stare, bolnavii se confrunta cu mobilitate
afecţiune parodontal3. dentara accentuata fara cauze odonto-
parodontale, instabilitate sau/şi disconfort la
La pacientul edentat, tumora poate purtarea proteze lor mobile, dificultati de
debuta sub forma unei ulceraţii superficiale m ast icaţ i e ş i fonaţie .
nedureroase sau discret dureroase. Diagnosticul dlferential se poate face cu,
asem3n3toare leziunilor de decubit datorate • ulceraţii mecanice. herpetice sau a(toase;
proteze lor dentare. Însa formele maligne sunt • ulceraţii specifice;
adesea adiacente sau inclavate într-o arie • tumori de granulaţie nespecifice: epufide;
leucoplazica .. Forma de debut nodulara sau • tumori benigne ale mucoasei crestei
vegetanta la nivelul crestei alveolare eden tate afveolare;
deformeaza creasta alveolara şi induce • tumori benigne sau maligne cu debut
instabititatea protezelor dentare. endoosos.
Evoluţia tumorilor mali gne ale
1n perioada de stare, tumora poate evolua gingivomucoasei implica invazia os ului crestei
sub doua forme clinice: forma ulcero-distrudiv3 alveola re subiacente (maxi lare sau
(Fig. 12.93) şi forma ulcero-vegetant3 (Fig. mandibulare). Tumorile gingivo-mucoasei
12.94). În forma ulcero-distructiva, extensia crestei alveolare mandibulare sunt mult mai
procesului tumoral este rapida, atât in suprafata limfofite decât cele de la nivel ul maxilarului.
cât şi În profunzime, invadând osul subiacent, prognosticul fiind de asemenea mai rezervat.
Agura 12.95. Forma de debut nodular al Figura 12.96. Tumora maligna uicero-
unei tumori maligne a fibromucoasei palatului vegetanta a fibromucoasei palatu lui dur.
dur. (cazuistica Praf. Or, A. Bucu~ (cazuistica Praf. Dr. A. Bucul}
Conduita terapeuticli Tumorile maligne ale
chirurgicalli vălului palatin
Agura 12.98. Forma de debut ulcerativ3 a Figura 12.99. Forma infiltrativa difuza a
unei tumori maligne a valului patatin, pe un fond unei tumori maligne a valului palatin.
eritroplazic. (cazuistica Prof. Or. A. Bucur} (cazuistica Praf. Of. A. BucUl1
Epidemiologie şi
~. -,
factori de risc ~
., . j"
Dezvoltarea endoosoasel a tumori lor
maligne primare mandibulare este destul de rar
Întâlnit3.. Variantele histologiee suntÎn principal
".'. ~1
,
>.fI:
~
"1'). .
. '
-
,
j
.
,
Tabel 12.7. Diferente clinice şi terapeutice de diferenţiere intre osteosarcom şi sarcomul Ewing
Figura 12.103. Scintigrafie care evidenţiază o metastaza osoasă la nivelul unghiului milndibulei,
la o pacienta cu cu neoplasm hepatic. (cazuistica Praf. Or. A. Bucuri
632 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
d
<
e
• s;mRzedomia segmentanJ. care intereseaza Clasificarea defectelor mandibulare
porliunea anterioara. simfizara a mandibulei, cu lipsa de continuitate
situata intre cele doua gauri mentoniere
(interfaraminal); În aceste situatii se pierd jewer şi colab. 39 au descris o metoda de
insertiile anterioare ale limbii, reconstrucţia clasificare a defectelor mandibulare. Aceasta
primara fiind obligatorie (Rg. 12.1 07a); clasificare imparte mandibula intr·un segment
central (e), care include şi caninii inferiori, un
• rezecfia segmenlar3 a corpului mandibular, segment lateral (l), care nu include condîlul şi
care intereseaza un segment al corpului un segment lateral (H) care include şi condilul.
mandibular, de amploare variabila, În funcţie de Acest sistem HCl de clasificare a defectelor
necesitatea asigurarii marginilor libere osoase mandibulare. deşi util. nu ofera suficiente
(Fig. 12.107b); informaţii in stabilirea reconstructiei
postoperatorii .
• hemlrezecţia de mandibul3 firi dezarticuJare, Soutar O a modificat clasificarea initiala a
care intereseaza un segment de mandibul3 lui Jewerdupa cum urmeaza (Fig. 12.108):
dinaintea g3urii mentoniere şi pân3 posterior de • C= segmentul central cuprins intre cele doua
spina 5pix, astfel încât traseul intraosos al n. gauri mentoniere - cup rinde C\ pentru stânga
alveolaT inferior sa ramâna În piesa de rezecţie şi Cr pentru dreapta;
(Fig. 12.107d); • l = segmentul lateral cuprins Între gaura
mentoniera şi spina Spix. cu conservarea
• hemlrezecţia de mandibul3 cu dezarticulare. condilului şi a marginii posterioare a ramului
atunci când ramul vertical este interesat tumoral ascendent;
şi dincolo de spina Spix (Fig. 12.107e). • A = ramul ascendent mandibular.
În cazul tumorilor maligne orale care au
invadat mandibula. extensia tumorala se
produce in general de·a lungul conţinutului
canalului mandibular (in special prin invazia
peri nervoasa a n. alveolar interior). Din acest
motiv, in aceste cazuri. hemirezectia de
mandibula cu dezarticulare este rareori
necesara, considerându ·se ca hemirezecţia fara
dezarticulare, cu osteotom ie verticala posterior
de spina 5pix (retrospingiana) este suficienta
pentru asiguarea marginilor libere osoase.
~.
i tt
~
.,
a I " )
peretilor osoşi unde sunt prezente dislrucţii tumoral. Invazia ţesuturilor de vecinatate duce
osoase (u contur neregulat, zimţat, fara limite la apariţia unor semne oculare (edem palpebrat,
precise. Tomografia computerizata ofera cele chemosis, nevralgii de tip oftalmie), alaturi de
mai bune date În legatura cu extensia procesului fenomene de obstrucţie nazala, epistaxis şi
tumoral În zonele de vecinatate (Fig. 12.114). deformari ale piramidei nazale.
Diagnosticul diferenţiat se face cu sinuzita Prin extensie, tegumentele sunt infiltrate
odontogen3. osteita sau osteomielita tu moral, devin ade rente de planul osos şi au
maxilarului superior, tumora cu mieloplaxe. culoare roşie -violacee. Tumora se exteriorizeaza
sarcoame etc. În cavitatea orala sub forma unei tumori
Clasificarea TNM pentru earcinoamele de vegetante, evolutia este rapida, iar boala are un
mezostructur3 prognostic sever.
Având În vedere caracteristicile specifice Examenul radiologic este mai puţin
ale evolutiei tumorilor maligne de mezostructura concludent, relevând opacifierea sinusului cu
cu punct de plecare din mucoasa sinusului distrucţia pereţilor osoşi.
maxilar, a fost definit un sistem de clasificare
TNM separat pentru aceste tumori, dupa cum
urmeaza: Tumori/e maligne de
Tx: Tumora primara nu poate fi evaluata; suprastructurtI
TO: Nu exista dovezi despre prezenţa unei
tumori primare;
Tumorile maligne de suprastructura
Tis: Tumora in situ; de tip carcinom
Tt= Tumora limitata la mucoasa sinusului Carcinoamele de suprastructura
maxilar, fara infiltrarea structurilor osoase; debuteaza cel mai frecvent În unghiul supero-
T2: Tumora care erodeaza sau distruge intern al sinusului maxilar sau În celulele
pereţii osoşi (incluSiv podeaua sau peretele etmoidale anterioare. Datorita caracterului
medial al sinusului maxilar), dar nu
intereseaza peretele posterior sin uzal;
r
T Tumora care invadeaza peretele
posterior sin uzal, ţesutul subcutanat sau
tegumentul obrazului, podeaua sau peretele
medial al orbitei, fosa infratemporata,
lamele apofizelor pterigoide, sinusurile
etmoidale;
T4: Tumori:! care invadeaza structuri dincolo
de podeaua sau peretele medial al sinusului
maxilar sau / şi lama cribriforma, baza
craniului, rinofaringele, sinusul sfenoidal,
sinusul trontal.
Clasificarile N şi M sunt aceleaşi ca pentru
toate tumorile maligne din teritoriul oro-maxilo-
facial.
Figura 12.116. Abordul tegumentar al tumorilor extinse ale etajului mijlociu al fetei: a - incizia
tip liston·Nelaton; b - incizia tip Weber-ferguson.
646 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
i de osteotomie
zigomatico-frontara
e
Figu ra 12.121. Hemirezecţie de maxilar pentru o turnaT;) de infrastructura, urmata de proteza rea cu
obturator: a - aspect clinic preoperator; b - aspect clinic al defeetului operator; ( - meşa
iodoformata În defect; d - placa palatinah1 de protecţie; e - aspectul protezei cu obtura tor;
f - aspect clinic la 31uni postoperator. (cazuistica Praf. Or. A. Bucur,
Conduita terapeutică eervicală atitudine expectativa (de cele mai multe ori),
sau, pentru tumorile primare În stadii avansate,
se poate practica evidarea cervicală profilacticâ
Trebuie avut În vedere faptul ca la 3·4 s3ptamâni de la interventia pentru tumora
metastazarea loco·regionala este relativ tardiva. primara. Pentru N+ este indicata evidarea
Din acest motiv, pentru NO se poate adopta o eervieala terapeutica.
650 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Rgura 12.126. Tumoră malignă geniană Figura 12.127. Tumora malignă geniană
de tip carcinom bazocelular, forma superficială. de tip carcinom bazocelular, forma nodulară ,
(cazuistica Prof. Dr. A. Bucu~ extinsă şi ulcerată. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucu~
Deşi carcinoamele bazocelulare au o Iradierea
incidenta crescuta şi tabloul clinic al acestora este
binecunoscut. uneori aceste tumori au o leziunile de la nivel cervico-facial,
agresivitate marcata. fara a se putea preciza cauza. datorita bunei vascularizaţii regionale, se
Se cerceteaza În prezent raportul dintre celulele preteaza la iradiere. Radioterapia Însa este o
tumorale cu caracter invaziv şi stroma incon- metoda rezervata pacienţilor cu stare generala
juratoare, precum şi caracteristicile membranei alterata sau pentru leziuni de mari dimensiuni
bazale de la nivelul acestor [eziuni agresive. Unele cu locali zari În zone dificile, cum ar fi pleoapele,
forme de carcinom bazoeelular au tendinta de nasul, buzele. Daca tumora invadeaz3 tesuturi
invazie locala la nivelul ţesutului cartilaginos, carti laginoase sau osoase, iradierea este practic
structurilor osoase, nervoase sau vasculare. ineficienta.
Metastazele sunt extrem de rare, dar totuşi Trebuie evaluate cu mare atenţie
aceasta eventualitate trebuie avuta În vedere, dimensiunea şi profunZimea Iezi unii. În funcţie
mai ales În cazul recidivelor repetate sau daca de profunZimea invaziei, se va alege tipul de
tratamentul a fost efectuat tardiv. Metastazele iradiere folosit. Se recomanda doze de radiaţii
tumoritar maligne ale tegumentelor cervico - de 45-50 Gy, fractionate pe durata a 3
faciale, de tip carcinom bazocelular, intereseaz.li sapUimânL Trebuie avut În vedere faptul ca daca
ganglionii regionali, pl.limânii şi oasele_ fracţionarea este mai mare, rezultatul fizionomic
este mai bun, iar efectele ta rdive postiradiere
sunt limitate. În cancerele de piele, brahiterapia
Conduita terapeutica În formele se foloseşte rar, deoarece aceasta nu ofera
de debut practic nici un avantaj faţa de teleradioterapie.
Datorita efectelor tardive ale iradierii şi
Exist.li o multitudine de opţiuni terapeutice pentru a nu adauga la efectele radiaţiilor
pentru carcinoamele bazocelulare, Îns.li este ultraviolete şi pe cele ale radiaţiilor terapeutice,
extrem de important.li stabilirea unei cond uite nu se recomanda radioterapia pacientilor sub 40
terapeutice corecte, În funcţie de tipulleziuniL În ani, În cazul În care exista alte alternative
tratamentul formelor de debut se poate practica: terapeutice.
chiuretajul şi electrocauterizarea. extirpa rea
chirurgical.li, excizia microchirurgical.li Mohs, Excizia microchirurgicali! Mohs
criochirurgia, iradierea şi chimioterapia topic.li.
Pentru asigurarea marginilor libere a fost
Extirparea chirurgicali! descrisa şi excizia microchirurgical.li Mohs, care
se bazeaza pe un procedeu extemporaneu: se
localizarea, dimensiunile şi elaslicitatea recolteaza ţesut de pe toate marginile plagii,
tu morii determin.li limitele exciziei. Dac.li se va notându-se ariile de unde s-a prelevat fiecare
realiza Închiderea primar.li a defectului, se fragment de ţesut, acestea fiind apoi supuse
recomand.li mascarea incizieiÎn cutele naturale ale unui examen histologic extemporaneu.
pielii, pentru obţinerea unor rezultate fizionomice Dezavantajele teh nicii sunt durata considerabila
bune. Trebuie avut În vedere c.li de multe ori a intervenţiei şi costul ridicat ce nu se justifica
carcinoamele bazocetulare se extind dincolo de În cazul unor tumori maligne de mici dimensiuni.
limitele evidenţia bile clinic. Majoritatea spe- Tehnica chirurgicala Mohs are indicaUi
ciatiştitorconsider.li c.li pentru leziuni mai mici de 2 restrânse, fiind rareori aplicata În cazul unor
cm diametru sunt necesare margini libere de 4 mm. carcinoamele bazocelulare localizate În zone
Obţinând astfel o rata de control local de 95%. critice (,anlul nazolabiail. unde apar frecvent
Trebuie urmarit În primul rând controlul recidive, sau În cazurile În care se doreşte
local şi doar ca deziderat secundar rezultatul sacrificiul minim de ţesut. datorit~ reconstructiei
fizionomic. Uneori, plastia defectului pentru dificile, ca de exemplu la nivelul pleoapelor.
obţinerea unui rezultat fizionomie bun se va Tehnica este indicata şi pentru tumori În stadii
temporiza pân3 În momentul În care avem de debut, dar cu caractere histologice care
siguranţa ca nu exist.li tumora reziduala. Pentru a indica o agresivitate crescuta, iar indicaţia de
nu fi necesara aceast.li temporizare, se poate electie o reprezinta forma morphea de carcinom
recurge la examenul histopatologic extemporaneu bazocelu lar, indiferent de localizare.
pe numeroase fragmente prelevate intraoperator.
656 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO- FACIALE
Figura 12.130. Melanom malign la nivelu l unghiului in tern al och iului: a - aspect clinic al
tumorii primare; b - adenopatia eervicala metastaticd. (eazu istiea Prof. Df. A. Bucui)
660 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
• • ,
Agura 12.132. Sistemul dual clinic şi histopatologic de stadializare a melanom ului malign.
Clasificare TNM şi stadializare ULcerarea
Este al doilea factor de prognostic ca
Stadializarea melanomului malign se importanţa În formele de debut. Studiile clinico-
realizeaza diferit, pe criterii histopatologice şi statistice indica rate de recidiva locala de 10%
respectiv clinice. Criteriul histopatologic se pentru formele ulcerate şi de 4% pentru formele
refera la gradul de invazie a structurilor neulcerate, iar rata de supravietuire la 10 ani
histologice ale tegumentu lui sau mucoasei este de 50% pentru formele ulcerate ş i respectiv
(sistemul Clark). iar criteriu l clinic se refera la de 78% pentru formele neulcerate.
profunzimea în mm a leziunii macroscopice
(sistemul Breslow). Este vorba de un sistem Localizarea
dual, existând o corespondenţa între cele doua Se pare ca localiza riie la nivelul scalpului
metode de stadializare s2 • sunt mai agresive, leziunile fiind mai profunde
Stadializarea melanoamelor recomandata şi frecvent ulcerative.
de UICC şi AjCC 14 este urmatoarea:
Tx Nu exista dovezi despre prezenţa unei Stadiul III
tumori primare
TO Hiperplazie melanocitara atipica Cel mai important factor de prognostic
(Gradul I Clark) este afectarea metastatic3 ganglionara. însa
T1 Invazia dermului papilar (Gradul II ruptura capsular3 conduce spre un prognostic
Clark) sau profunzime de pân31a 0.75 mm sever. Profunzimea invaziei nu mai constituie un
T2 Invazia limitei dermului papilar . factor major, în schimb ulcerarea Iezi unii. alaturi
reticu lar (Gradul II Cla rk) sau profunzime de de metastazele la d i stanţa, co nsti tuie tab loul
0,75·1,5 mm unui prognostic extrem de rezervat.
T3 Invazia dermului reticular (Gradul IV
C1ark) sau profunzime de 1.51-4,00 mm
T4 Invazia ţesutu l ui subcutanat (Gradul V Conduita terapeuticli
Clark) sau profunzime mai mare de 4 mm
Stadiile I şi II
Factori de prognostic pentru Tratamentul tumorii primare consta În
melanoame excizie chirurgicala cu margini libere negative,
iar dimensiun ile acestora sunt discutate de mult
Stadiile I şi II timp de catre specialişti. În trecut s-au sugerat
Studiile clinico-statistice arata ca margini libere de la 2 pâna la 5 cm. În prezent
profunzimea. eventualitatea ulcerarii ş i stabilirea marginilor libere se face pe baza
localizarea leziunii sunt factori de prognostic profunzimii tu morii, astfel:
importanţi în aceste stadii. • profunzime mai mica de 1 mm - marginile
libere se situeaza la 1 cm;
Profunzimea • profunzime de 1·4 mm - marginile libere se
Este cel mai important factor de situeaza la 2 cm;
prognostic În formele de debut: Melanoamele cu localiza re eervicala sau
• Melanoamele în T1 metastazeaza rar (2- 3%), la nivelul scalpului se excizeaza cu margini
iar rata de supravieţuire este de peste 95%. libere mai mari (3-5 cm).
• Melanoamele În T2 au o rata de metastazare Conduita terapeutica c@rvÎcaI2.1ncidenta
loco-regionala de 25% şi la dista n ţa de 8%. iar metastazelor ganglionare este direct l egat~ de
rata de supravieţuire este de peste 90·94%. profunzimea tumorii primare. În cazul
• Melanoamele in T3 au o rata de metastazare ganglionilor eervicali palpabili, se va efectua o
loco·regionala de 57% şi la distanta de 15%, evidare cervicala terapeutica, cel mai frecvent de
iar rata de supravieţuire este de peste 67·84%. tip radical sau radical modificat. În eNO însa,
• Melanoamele În T4 au o rata de metastazare atitudinea terapeutica este În funcţie de
loco·regionala de 67% şi la distanta de 72%, profunzim~a tu morii. Trebu ie me n ţ i o n at d. rata
iar prognosticul este extrem de rezervat. de supravietuire se modifica de la 45%in cazul
unei atitudini de expectativa la 72% În cazul
practic3rii unei evid3ri (ervicale.
662 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Incizie elipti că
"in felie de po rtoca lă ..
Raportul lungime: lăţime =4: 1
Margini libere, ... __
, .., ,,
", , ,,,
, Mobititate fa lă de
, . .,
~ ~
planurile subiacente
• inchidere primară •
IIIIlIII
Defectul
i i
F c
~_~ c 'H-t+t++-t-+ C
A A
A. B. c.
Figura 12.137. Plastia unui defect legumentar genian. la care plastia defeetului s-a rea liza t
cu un lambou bilobat de la nivel cervieal. (eazuistica Prof. Of. A. Buru':'
lamboul pediculat lascio-cutanlal
te mpo ro-lro nta li Iempo ro-parieta 1
Lamboul fascial din teritoriul a. temporale
superficiale se bazeaza pe disecţia faseÎei
subcutanate temporo-parietale cu izolarea
vaselor temporale superficiale, ereând un
lambou axial pe baza fasciei vaseularizate care
poate fi transferata În jurul pediculului vascular. ,,
Pediculul se poate tuneliza prin ţesutul
subcutanat În defect. sau se poate secţiona şi
repoziţiona În situl donor dupa integrare (Fig.
12.138.6.139).
,,
,
Figura 12.138. Reprezentarea schematica a
lambourilor bazate pe vasele temporale.
lambouri cervicale
Regiunea eervicala este un sediu donor
favorabil pentru reconstrucţia defectelor din
teritoriul oro -maxilo-faciat. şi mai ales de la
nivelul etajului inferior al feţei. Acest tip de
lambou este ridicat de pe aria laterala a regiunii
ceIVicale (fig. 12.140).
lambourile eervicale sunt indicate pentru
defecte postexeizionale ale regiunilor:
perimandibulare, parotideo-maseterine sau
eervÎeale pastero-superioare. Au de cele mai
multe ori o baza orientata postero-inferior la
nivel cervical. Acestea pot fi avansate, rotate sau
transpoziţionate in defect. Extinderea lamboului
va fi in concordanta cu localizarea distanta
defectului fata de situl donor şi amploarea
acestuia (fig. 12.141).
Figura 12. 140. Limitele de extindere a
lambourile eervicale prezinta o lambourilor cervicale.
vascularizatie .. Ia Întâmplare", iar baza
lamboului este largit Astfel exista o
independenţa de un ax vascular, ceea ce permite
o mare variabilitate şi versatilitate a conţiei, cu
pastrarea unei viabilitaţi crescute.
Figura 12. 142. Tumara maligna naza-geniana, cu invazia maxilarului. Dupa extirpa rea
tumorii primare şi rezectia peretelui antero-lateral al maxilarului, se practică reconstructia cu un
lambou liber vascularizat radial. (cazuistica Praf. Or. A. 8uCUl1
668 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Factori preoperatori:
Acestea apar În special În rezecţii l e de 1. Anem ia
limba sau planşeu anterior. În general apare o 2. Statusul nutritiv deficitar cu hipoproteinemie
Îmbunatatire progresiva a fonatiei În primele 3 şi hipovitaminoza
luni de la vindecarea plagii, dupa care statusul 3. Radioterapia preoperatorie
fonetic este staţionar. 4. Chimioterapia preoperatorie
În cazul În care se practica intervenţii 5. Oiabetul, vasculitele ş i statusul cardio·
chirurgicale secundare cu rol de a permite pulmonar deficitar
mobilizarea limbii restante, fonatia revine la
nivele apropiate de normal. Factori intraoperatori:
1. Incizii cutanate incorecte
Disfagia şi aspiraţia 2. Tehnici chirurgicale incorecte
3. Alegerea incorecta a tehnicii de plastie
Oeglutiţia este o activitate mixta, reconstructiva
voluntara şi involuntara, in care contracţiile şi 4. Sutura În tensiune la nivel cutanat sau
relaxarile muculare sincronizate permit mucozal
propulsia bolului alimentar din cavitatea orala 5. Alegerea incorecta a materialului de sut ura
spre faringe . 6. Regularizarea incorecta a marginilor osoase
Postoperator imediat, datorita edemului, secţionate
7. Extirparea incompletă a tumorii Complicaţii
ale
8. Drenajul incorect al plăgii
radio-ch imioterapiei
Factori postoperatori:
1. Neeroza parţială sau totală a lambourilor Deşi au fost descrise frecvent complicaţii
2. Dezvoltarea seromu[ui sau hematomului ale tratamentului asociat şi efecte nedorite
3.lnfectarea plăg i i asupra structurilor tisulare normale (os,
4. Iniţierea prematură a alimentaţiei orale tegument, mucoase, glande salivare), este dificil
de stabilit o rata precisa a incidenţei acestora.
Ruptura arterei carotide Majoritatea discuţiilor privind complicatiile
asociate cu radio-chimioterapia sunt legate de
Reprez i ntă cea mai gravă complicaţie reacţiile acute observate de obicei la câteva
intraoperatorie, determinând o rată de mortalitate siIptiImâni de la iniţierea tratamentului sau de
inalta, cu valori cuprinse Între 28-50%. efectele tardive care intereseaza ţesuturile cu o
Ruptura arte rei earotide apare la CÎrca 3% ratiI de proliferare mai lentă.
din pacienţii la care s-a realizat iradierea A fost descris de asemenea şi aşa numitul
cervicală preoperatorie şi apoi s-a practicat efect cumulativ al iradierii, implicat în inducerea
evidarea eervicală. S-a demonstrat că unei neoplazii secundare.
radioterapia produce tromboze la nivelul vasa Complicaţiile aparute În urma
vasorum , modificări aterosclerotice premature tratamentului asociat implica examinarea critica
la nivelul arterelor mari, fragilitate progresivă a a programului de fractionare ales, marimea dozei
peretelui vascular, subţierea mediei vasculare şi radiante, vârsta şi statusul nutritiv al pacientului,
fibroza adventicei. fara a neglija faptul ca acest tratament asociat se
Zona cu cel mai mare risc de rupere este efectueaza pe fondul unei vascu larizatii deja
artera carotida comuna În porţ i unea medie compromise de intervenţ i a ch irurgicala. Efectele
cervicala şi a glomusului carotic. Deşi secundare ale tratamentului asociat se pot
tratamentul este controversat, ligatura împarţi În funcţie de rata de proliferare celulara În
profilactica nu îmbunataţeşte semnificativ reacţii acute şi reacţ i i tardive.
supravietuirea ş i nici nu reduce consecinţele
neurologice.
Odata produsa ruptura arterei carotide, se Reacţiile acute ale tratamentului
realizeaza mai Întâi controlul hemoragiei şi asociat
resuscitarea, urmatiI de ligatura şi rezecţia
proxima la şi distala a capetelo r arteriale. Se
Stomatotoxicitatea directa (mucozita)
recomanda acoperirea bonturilor vasculare cu Stomatotoxicitatea directa sau mucozita
musculatura cervicala sau extracervicala. de iradiere este rezultatul lizei mitotice a
În aceste cazuri, rata de deces este mare, celulelor epiteliale din mucoasa orala şi
survenitiI ca urmare a şocului ireversibil şi faringiana, ce se datoreaza efectului citotoxic
complicaţiilor neurologice majore. Sechelele sau radioterapiei. Ciclul de viaţa al celu lelor
neurologice Întâln ite cel mai frecvent sunt baza le este de aproximativ 4 zile, epiteliul având
hemipareza şi afazia ce aparîn proporţie de 12- circa 3-4straturi celulare_Modificarile apar dupa
15% În cazul rupturii arterei carotide. 7-12 zile de la iniţierea tratamentului.
Odata cu progresul noilor tehnici de Debutul este sub forma unui eritem al
evalua re a fluxului sanguin cerebral colatera l mucoasei, urmat la câteva zile de formarea unui
adecvat, partizanii ligaturii profllactiee şi ai placard de exsudat fibrinos_ Aceste zone se
embo li ziIrii profilactice a arte rei carotide au ulcereaza rapid şi conflueaza , pentru a forma arii
raportat o ratiI de supravieţui re mai buniI, cu o largi denudate acoperite de membrane alb-galbui.
morbiditate mai mica. Pot apărea zone cu uleeraţii profunde cu
halou eritematos şi centru necrotic, În special la
nivelul buzelor, feţei ventrale a limbii, planşeu lui
bucal şi mucoasei orale. Masticaţia şi deg l ut i ţia
sunt dificile, pe fo ndul unor dureri severe,
determinând scaderea aportului nutritiv şi
deshidratarea (Fig_ 12_143)_
670 TUMORI MALIGNE ORO-MAXILO-FACIALE
Tratament
Referinţe bibliografice
1. Sobolik-Oelmaire T. Kalafiasz D. Keim SA, Mahoney Oncology. Arch Otolaryngol Head Neck Surg 117:601·
MG, Wahl JK 3rd: Deereased plakophilin -l expression 5,1991
promotes increased motility in head and neck squa- 20,21. Robbins KT, Clayman G, levine PA, el al: Neck
mous eell eareinoma (eUs. (eli (ommun Adhes dissection classificalion updale: revisions proposed
14(2),99-109,2007 by the American Head and Neek Society and Ihe Amer-
2. Andratschke M, Pauli C, Siein M, Chaubal S. Wol- ican Academy of Otolaryngology·Head and Neek Sur·
lenberg B: MHC-dass I antigen expression on mi· gery. Arch Otolaryngol Head Ne<k Surg 128(7): 751 ·8,
crometaslases in bone marrow of patients with head 2002
and neek squamous eell cancer. Anticancer 22. Crile G: Excision of Cancer oflhe Head and Neck.
Res23(2B):1467-71,2003 With special reference to the plan of disseclion based
3. WiIIis RA: The Spread of Tumors in the Human Body. on one hundred and thirty·twooperations. l Am Med
Butterworth & Co, London, 1952 Assoc 47: 1780-1786, 1906
4. Li C. Shintani S, Terakado N. Klosek SK.lshikawa T. 23. Boeea E, Pignataro O, Sasaki CT: Functional neek
Nakashiro K. Hamakawa H: Microvessel density and disseetion. Arch Otolaryngol 106:524, t 975
expression of vaseular endothelial growth factor, basic 24. Molinari R: Indications,limilations and results of
fibroblast growth factor, and platelet-derived endothe- traditionallatero-cervieallymph node excision. Tumori
Ual growth factor in oral squamous cell cardnomas. 60(6),573-84,1974
Inl IOraI Maxillofac Surg 34(5):559·65. 2005 25. Ferlito A, Rinaldo A, Silver CE, Gourin CG, Shah JP.
5. Paget S: The distribution of secondary growths in Clayman Gl, Kowalski lP. Shaha AR, Robbins KT,
cancer of the breast. lancet 1:571-73. 1889 Suarez C,leemans CR. Ambrosch P, Medina lE. Weber
6. forastiere A. Koch W. Trolti A. Sidransky O: Head RS. Genden EM, Pellilteri PK. Werner IA. Myers EN:
and neck cancer. N Engl I Med 27;345(26):1890-900, Elective and therapeutie selective neck dissection.
2001 Oral OncoI42(1):14-25, 2006
7.langdon 10. Henk IM: Malignant Tumours oflhe 26. Bucur A: Adenopatia melastalica loco-regionala
Mouth . Jaws and SalivaryGlands. Edward Amold Pub- dupa tumori maligne oro-maxilo-faciale. Curs Euro-
lishing, london, 1995 pean Assoeiation for Cranio·Maxillofaeial Surgery.
8. Sawyer OR, Wood NK: Dent Oral cancer. Etiology, lasi. 2006
recognition, and management. Clin North Am 27_ Bucur A. Stefanescu l: Management of patients
36(4),919-44,1 992 wilh squamous cell carcinoma oflhe lower lip and NO-
9. NeviHe BW, Oamm DO, Allen CM, Bouquot lE: Oral neck. l CraniomaxiUofac Surg 32(1):16-8, 2004
and maxillofacial pathology, Second edition. WB 28. fitzGibbon GM: The commandments of Gillies. Br l
Saunders. Philadelphia, 2002, pag. 357 Plasl Surg 21(3):226-39, 1968
10. frable MAS, frable WJ: Fine needle aspiration cyto· 29. Manstein CH: Vermilionectomy and mucosal ad -
logic biopsy in head and neck masses. Am 1Surg vancemenl. Plast Reconstr Surg 100(5):1363. 1997
142:484,1981 30. lohanson B. Aspelund E, Breine U. Holmslrom H:
11, 12. Nieuwenhuis El, Colnot DR, Pijpers Hl. Surgicaltreatment of non-traumatic lower lip lesions
Castelijns IA, van Diest Pl, Brakenhoff RH, Snow GB, van with special reference to the step lechnique. A follow-
den Brekel MW: lymphoscintigraphyand ultrasound· up on t 49 patients. Scand I Plast Rewnslr Surg_
guided fine needle aspiration cytology of sentinellymph 8(3),232-40,1974
nodes in head and neck cancer patients. Recent Results 31. Karapandzic M: Reconstruction of lip defects by
Cancer Res 157:206·17, 2000 local arterial f1aps. Br J Plasl Surg 27:93-97. 1974
13. Richart RM: A clinical sIa in ing tesl for the in vivo 32. Abbe R: A new plastic operat ion for the relief of de-
delineation of dysplasia and carcinoma in situ. Am J formity due to double hare lip. Medical Records of
Obstet Gynecol. 86:703·12, 1963 New York, 53:477. 1898
14. Roth D, Hayes Rl, Ross NM, Gilman l. Kissin B: Ef· 33. Bernard C: Cancer de la levre inferieure: restaura-
fectiveness of acridine·binding melhod in screening lion a l'aide de lambeaux quadrilatalres laleraux.
for oral, pharyngeal, and laryngeal cancer. Cancer Querison 5:162 -64, 1852
29(6),1579-83,1972 34. Bucur A: Enlargement of the indications of the
15,16,17 .••• : American /oinl Commitlee on Cancer: Cam ilie Bernard method of reconstructlon of Ihe lower
Cancer Staging Manual - Comparlson Guide: Fifth ver- lip. International Congress of MaxHlofaclal Prosthet-
sus Sixth Edition. www.eaneerslaging.org ies, Hawaii. 2000.
18. Langdon ID, Henk IM: Malignant Tumours of Ihe 35. Owens N: Compound neek pedide designed for
Mouth, laws and Salivary Glands. Edward Arnold Pub- the repair of massive facial defecls: formation, devel-
lishing, london, 1995 opment and applieation_ Plasl Reconstr Surg 15:369-
19. Robbins KT. Medina lE. Wolfe GT: Slandardizing 389.1955
neck dissection terminology: Official reporl of Ihe 36. McGregor AD, MeGregor IA: Fundamental Teeh·
Academy's Commiltee for Head and Neck Surgery and niques of Plastic Surgery - And Their Surgical Applica-
tions, 10th Edition, Churchill Livingstone, 2000 45. Maclnlosh RB: The use of autogenous tissues for
37. Bucur A: Cancerul de limba. Tratament chirurgical temporomandibular jOint reconstruction. IOrai Max-
şi asociat. Editura Naţional, Bucureşti, 1998 iIlofac Surg 58:63-9, 2000
38. lewer 00, Boyd IB, Manktelow RT, Zuker RM, 46. Garcia-Rozado Gonzalez A: Reconstruction of the
Rosen 18, GuUane Pl. Rotstein LE, Freeman lE: Orofa· temporomandibular joint:autogenous grafts. Rev Esp
cial and mandibular reconstruction with the iliac crest Ci rug Oral y Maxilofac 27(1), 2005
free nap: a review of 60 cases and a new method of 47. van Loon IP, de Bont GM, Boering G: Evaluation of
dassification. Plast Reconstr Surg 84(3):391 ·403, temporomandibular join! prostheses: review of the lit·
1989 erature from 1946 to 1994 and implications for future
39. Soular OS, nwari R: Excision and Reconstruction prosthesis designs. J Oral Maxi1lofac Surg. 53(9):984 ·
in Head and Neck Cancer. Churchill·livingstone. lon· 96,1995
don, 1994 48. Sebileau P: Les formes cliniques du cancer du
40. GiUies HO: Plastic surgery oflhe face. Oxford Uni· sinus maxillaire. Ann. malades d'oreille, du larynx,
versity Press, London, 1920 nes et pharynx 32:430' 50, 1906
41. Snyder CC, Levine GA, Oingman DL: Trial of a sler· 49. Brown JS, Rogers SN, McNally ON, Boyle M: A mod ·
noclavicular whole joint graft as a substitute for the ified dassification for the maxillectomy defect. Head
temporomandibular joint. Plast Reconstr Surg 48: Neck, 22(1):17-26, 2000
447-52,1971 50. Cohn BA: In consideration ofthe Ein the
42. Bardenheuer E. Citat În: lexer E: Joint transplanta· melanoma ABCOE mnemonic. Arch Oermatol
tion and arthroplasties. Surg Gyneeol Obste! 40:782, Apr;142(4):528-9,2006
1925 51. Marghoob AA, Koenig K, Bitteneourt FV, Kopf AW,
43. Datillo ID, Granick SM, Sotereanos GC: Free vascu · Barl RS: Breslow thiekness and Clark level in
larized whole joint transplant for reconstruction of the melanoma: support for including level in pathology re·
temporomandibular joint: A preliminary case reporl. 1 ports and in American loint Committee on Cancer
Oral Maxillofac Surg 44:227-9, 1986 Staging.
44. Malukas VI, Szymela VF, Schmidt IF: Surgical 52. Cancer 1;88(3):589·95, 2000
treatment of bony ankylosis in a child using a compos· 53. Turan T, Kuran 1. Ozean H. Baş L: Geometric limit of
ile carlilage·bone itiac crest graft. IOrai Surg 38: 903· multiple locallimberg naps: a nap design. Plast Re·
5,1980 constrSurg 104(6):1675·8, 1999
Patologia articulaţiei
temporo-mandibulare
Tiberiu Niţă, lulio Acero, Iose L. Git-Diez,
Francisco Rodriguez-Compo
Protruzie
Maseter I Pterigoidian extern
Pterigoidian intern
Retrudare
Musculatura
Fig ura 13.1. Acţiunea musculaturii
sup rah ioidiana
masticatorii.
Intra-a rticulara - reprezentata de procese a sindromului algodisfuncţional al ATM.
patologice care apar În structurile proprii ale in privinta etiologiei nu exista Înca un
ATM: consens şi de aceea in literatura de specialitate
1. afectiuni congenitale şi de dezvoltare a au fost propuse mai multe teoriP.
condilului
2. afecţiuni traumatice articulare
3. luxatia temporo·mandibulara Teoria deplaslirii mecanice
4. tumori benigne şi maligne articulare
5. afectiuni inflamatorii
6. afectiuni degenerative Prentis5, Monson şi ulterior, Costen au
7. constrictia mandibulei subliniat faptul ca deplasarea distala a
8. anchiloza temporo·mandibulara condilului dupa modificarea oeluziei, ca urmare
9. tulburari de deplasare a discului articular a pierderii molarilor şi premolarilor, provoaca
sindromul algodisfunctional al ATM comprimând
nervul auriculo·temporal sau dezvoltând o
Patologia extraarticulară - presiune directa asupra urechii şi a trompei lui
sindromul algodisfuncţional Eustache. De atunci, s·a demonstrat elar ca baza
exelusiv anatomica a sindromului Costen nu este
(SAD) acceptabila. Cu toate acestea. conceptul
tulburarilor oeluzale ca factor În etiologia
Sindromul algodisfunctional este o simptomelor ATM continua sa persiste În
afectiune frecventa, poli simptomatica, la care În medicina dentara.
ultima perioada se insista pe studiul tulburarilor Unii specialişti au sustinut ideea
funcţionale ale ATM şi mai putin pe modificarile deplasarii mecanice a mandibulei pentru a
structurale articulare. inel ude modificarile de pOZiţie ale condililor În
plan sagital şi frontal. Ei accepta o relatie
normala condit·fosa În oeluzia centrica.
Terminologie Factorii etiologici care pot provoca o deviere
a condililor de la poziţia lor normala, centrica
Costen (1934) a denumit sunt: pierderea molarilor şi premolarilor, stopuri
simptomatologia corelata disfunctiei ATM oc/uzate insuficiente În regiunea molarilor,
"sindrom Costen", ulterior termenul fiind contacte premature cu devieri şi/sau rotatii ale
inlocuit cu: afecţiuni ATM, sindromul disfuncţiei mandibulei, interferenţe În lateralitate şi, mai rar,
ATM, perturbari funcţionale ATM. Majoritatea interferenţe în propulsie. Aceşti autori considera
numelor date În literatura de specialitate ca o activitate tonica crescuta a musculaturii
sindromului, fac referire la factorii etiologici: unii mandibulei este rareori începutul sindromului, ci
autori vorbesc despre tulburari "oeluzo· mai degraba rezultatul dezechilibrului Între
mandibulare" sau .. mioartropatie a ATM". poziţia condililor şi oeluzia dentara. Astfel, daca
Alţi autori scot În evidenta simptome şi pozitia condilului (determinata de oeluzie) este
propun termene ca "sindromul disfuncţiei incorecta sau când, dupa apariţia edentaţiilor
dureroase", "disfuncţie dureroasa miofasciala" Întinse, diferitele acţiuni ale musculaturii nu sunt
sau o combinatie a celor mai importante doua "amortizate" de oeluzie, forţele generate vor
simptome, durerea şi dis funcţia: "sindromul actiona direct asupra articulaţiei şi vor produce
algodisfuncţional al ATM". un sindrom algodisfunqional al ATM. Prin
studierea radiografiilor ATM În diferite incidente,
Etiopatogenie analiza oeluziei şi a modelelor de studiu montate
În articulator, s·au stabilit patru pozitii patologice
ale condilului În SAD!:
in cazul sindromului algodisfunctional al 1. pOZitia craniala În fosa, care are ca
ATM, dovezile ştiintifice care sa sustina un factor rezultat o comprimare a discului (11 %
etiologic primar sunt absente. Simptomatologia dintre pacienţi);
elinica Întâlnita, împreuna cu rezultatele pe 2. pozitia caudala, datorata pierderii
termen scurt şi lung ale diferitelor metode de molari lor şi premolarilor (12%);
tratament utilizate, reflecta etiologia complexa 3. poziţia ventrala, care apare În special la
680 PATOLOGIA ARTICULATIEI
, TEMPORO-MANDIBULARE
Crepitaţii şi cracmente
Crepitatia şi cracmentele in articulaţie sunt
simptome foarte frecvente la pacienţii cu SAD.
Crepitaţiite sunt zgomote articulare
caracteristice, asemanatoare celor produse de
strângerea În mâna a unui bulgare de zapada.
De obicei apar dupa o perioada mai lunga de
evolutie şi se insoţesc cu simptome mai ample,
specifice modificarilor de tip degeneraliv.
Cracmentele sunt zgomote intra·articulare
de scurta durata. care aparin timpul mişcarilor de
deschidere/inchidere, propulsie sau lateralitate.
Uneori, cracmentul este perfect audibil,
alteori se percepe doar prin palparea articulatiei.
x Zona TrIgger Poate fi unic sau dublu şi semnaleaza alterarea
..... Ali de iradiere a durerii relaţiei normale disc·condi!.
Între zgomotele articulare şi incidenţa
Figura 13.2. Ariile de iradiere adurerii În SAD. durerii exista o corelatie strânsa, acestea
682 PATOLOGIA ARTICULATIEI
. TEMPORO-MANDIBULARE
figura B.3.Fractura subeondiliana bilateral3 - Figura 13.4. Radiografie ATM bilateral - gura
ortopantomogram3. (cazuistica Dr. T. Niţa) inchisa/gura deschisa. (cazuistica Or. T. Nita)
aparând cel mai des pe partea pe care se se obţin informaţii de mare fineţe despre bolile
realizeaza masticaţia. Cracmentul poate fi şi degenerative, osteoartroze şi anchiloze.
consecinţa unor modificari structurale articulare. Rezonanta magnetica nucleara este metoda
unor subluxaţii sau unor tulbur:lri musculare. S· neinvaziva cu care se pot obtine cele mai fine detalii
a sugerat ca zgomotul are la baza o relaţie privind elementele periarticulare şi articulare static
modificata Între disc şi eondil in timpul mişcarii, şiÎn dinamica seriata.
datorata contracţiei necoordonate Între capetele Imagistica prin rezonanta magnetica
superior şi inferior ale muşchiu!ui pterigoidian foloseşte secţiuni axiale şi coronale de grosime
lateral (.. lovirea- discului in loc de alunecarea variabila, În funcţie de timpii 11 şi T2, dar şi de
eondilului pe o parte a discului). densitatea protonica. Secţiunile sagitale obţinute
În secvenţa 11 pe ţesuturi cu densitaţi (protonice)
Diagnostic diferite, au redat caracteristicile corticalei
mandibulare, discului articular, ţesutului
Diagnosticul se realizeaza pe baza retrodiscal. Secţiunile coronale sunt utile pentru
simptomelor subiective şi a semnelor obiective vizualizarea deplasari lor mediale sau laterale ale
descrise anterior, corelate cu explor3rile discului. În secventa T2 se pot detecta prin
paraclinice, În special cele imagistice. imagini deformarile componentelor articulare din
bolile degenerative; tot În aceasta secvenţa se pot
Examenul radiologic surprinde elementele patologice osoase.
Cea mai recenta metoda de diagnostic
pentru afectiunile ATM este artroscopia.
Explorarile imagistice nu obiectiveaza Majoritatea autorilor recomanda totuşi artroscopia
modificari patologice articulare În SAD), dar În scop diagnostic numai atunci când celelalte
exclud prin diagnosticul diferenţial fracturile elemente clinice şi paraclinice nu deceteaza
condiliene recente sau vicios consolidate, modificari stucturale la nivelul articulaţiei temporo-
tulburarile de creştere, prezenţa unor tumori etc. mandibulare (Fig. 13.5).
În prezent se utilizeaza ortopantomograma,
ce prezinta numeroase avantaje; astfel, se obtine o
imagine simultana acelor doua articulaţii temporo·
Diagnosticul la copii
mandibulare, putându·se aprecia prezenţa Copiii cu vârste Între 12 şi 16 ani au
eventualelor anomalii sau asimetrii, fiind interferenţe oduzale, cu prezenţa SAD În 65%
considerata astfel o explorare imagistica de din cazurP. La aceştia, simptomele nu sunt atât
orientare (Rg. 13.3). de evidente ca la adulti şi au un caracter
Pentru detalii la nivelul articulaţiei, se tranzitoriu. fiind frecvent corelate cu erupţia
folosesc radiografii de profil În incidenta Parma, dentara. Este dificila determinarea factorilor
obiectivându-se ambele articulaţii, atât cu gura ellologici, frecvent fiind incriminaţi: ocluzia
Închisa cât şi cu gura deschisa pe acelaşi film (Fig. Încrucişata, interferenţele ocluzale, bolile
13.4). psihosomatice generale, tulburarile ocluzale şi
Tomografia este investigaţia imagistica de parafuncţiile (succiunea indelungata a poli celui).
elecţie atunci când se suspicioneaza modificari Majoritatea simptomelor observate au probabil
structurale, dar trebuie menţionat ca nu permite un o natura tranzitorie datorita creşterii şi
studiu În dinamica al articulaţiei temporo- remodelarii funcţionale a articulaţiei temporo-
mandibulare; utilizând secţiuni axiale şi coronale mandibulare sincron cu realizarea ocluziei
a b
( d
13. 5. a. Sinovita. posterior partea stâllga.
b. ţesut retrodiscal plieaturat ("semnul acordeonului"). c. Condromalacie, palparea fosei glenoide.
d. Perforaţia discului evidentiata prin introducerea instrumentului prin orificiu.
(eazuistica ProfOr. j. Acero) d. Artroseopia diagnostie3 evalueaza starea eompartimentelor
articulare, poziţia şi morfologia discului, prezenţa bolilor inflamatorii - sinovite. aderente intra·
articulare, modificari degenerative ale fibroeartilajelor şi structurilor osoase.
dentare habituale. Tratamentul specific acestei rapida. spasme musculare. Întreruperea sintezei
perioade este realizat de medicul specialist lichid ului sinovial etc.
ortodont şi trebuie sa aiba ca rezu ltat o oeluzie
stabila. farC! contacte premature in poziţia de
relatie centric3 şi fara interferenţe, pentru a Tratamentul medicamentos
preveni apariţia SAD.
Consta În administrarea de analgezice,
substante AINS (lbuprofen. Ketoprofen.
Principii de tratament În SAD Voltaren). miorelaxante cu acţiune centrala
(Baclofen, MethocarbamoO, anxiolitice
Etiologia complexa a SAD impune un (benzodiazepine), antidepresive (tricidice etc).
tratament etapizat. in prezent folosi ndu·se o O lunga perioada de timp se foloseau şi
combinatie de metode terapeutice pentru infiltraţii\e intra·articulare la nivelul
obţinerea unor rezultate stabile şi de lunga durata. compartimentului superior cu corticoizi cu actiune
Este obligatoriu ca medicul sa informeze rapida şi de durata ca ~ · metazona acetat şi 1).
pacienţii ca uneori eliminarea completa a metazona disodiufosfat (Celestone. Diprophos)~. in
simptomelor este imposibil de realizat. prezent se contraindica infiltraţiile intraarticulare,
singura excepţie acceptata fiind atunci când
articulatia este atât de dureroasa Încât nu permite
Modificarea dietei Începerea terapiei ocluzale. Utilizarea pe termen
lung sau excesiva a infiltraţiilor este asociata cu
Tratamentul Începe intotdeauna cu hipoplazia condiliana prin inhibarea activitaţii
modificarea dieteL Un regim alimentar semWchid osteoblastice. posibile necroze ale capului
pe toata durata tratamentului previne condHian şi. nu in ultimul rând, cu apariţia unor
suprasolicitarea ATM şi a musculaturii ridicatoare artrite iatrogene infecţioase. Rosser şi colab.
a mandibulei. S·a folosit vreme indelungata obţin ameliorari semnificative, atât ale durerilor cât
imobiliza rea intermaxilara prin blocaj rigid. La ora şi ale disfunctiilor musculare, prin administrarea
cctuala aceasta este contra indicata, studiile de toxina botulinica 4• Administrarea se face În
aratând ca se pot produce modificari degenerative fibrele musculare temporale sau maseterine
ale suprafetelor articulare. oboseala musculara hipertrofiate şi daca durerile reapar se poate repeta
684 PATOLOGIA ARTICULATIEI
, TEMPORO-MANDIBULARE
urma sunt indicate preferential la copii mai mici lipsei de spaţiu), Îns3 deschiderea maxim3 a gurii
de 8 ani, ulterior fiind folosite cele eosto-condrale; ş i mobilitatea articulara sunt normale.
• funcţionalizarea ocluziei (terapie ortodontie3 Principii de tratament: se urmareşte
precoce); restabilirea simetriei faciale prin:
• restabilirea simetriei mandibulare (chirurgie • reconstrucţia cu implante aloplastice (menţi
ortognat3, etangaTe osoas3 dirijata şi grefe natoare de spaţiu articular). Acestea sunt Înlo-
osoase de augmentare). cuite succesiv. având dimensiuni adaptate la
dezvoltarea viscerocraniului.
• reconstrucţia cu grefe autogene este indicata
Hipoplazia eondiliana dupa Încheierea perioadei de creştere
(restabileşte simetria conturului mandibular),
D e finiţi e: dezvoltarea insuficient.!!. • chirurgie ortognata - momentul operator este
rudimentara a condilului. stabilit de medicul chiru rg maxilo·facial, În
Frecve nţ a: foarte rara. colaborare cu medicul ortodont, pentru a nu
Etiopatogenie: factorii etiologici su nt afecta suplimentar potentialul de creşte r e al
multipli şi actioneaza asupra centrilor de ca rtilajului conditian.
creştere: • elongare osoasa dirijata - este o alternativa la
• congenitali (in sindroame care se insotesc de celelalte metode chirurgicale. dar are
regula cu aplazia eondilului); dezavantajul obtinerii numai a unei elong3ri
• traume prepubertale şi obstetri cale, in fecţii osoase extraarticulare.
otice, radioterapie;
• endocrin i (hipotiroidism, hipopituitarism);
• artrita reumatoid3. juvenila. Hiperplazia eondiliana
Simptomatologie. Hipoplaziite unitaterale
determin3 o asimetrie marcat3 a feţei, tocmai Definitie: creşterea dimensionala a
din cauza diferentei de dezvoltare Între cele condilu lui, f3r3 modificarea formei acestuia.
dou3 ramuri mandibulare şi tulbur3ri de oc\uzie Frecvenţa: rara. Apare cel mai frecve nt la
(ocluzie deschis3, laterognaţie de partea pacienţii CU vârste cuprinse Între 13-27 ani, prin
afectat3). Astfel, În hipoplazia unilateral3: reactivarea centrului de creştere a condilului, pe
• pe partea afectat3 apar deformari condiliene o perioada de maxim 5-7 ani 8 .
cu ram mandibular scurtat şi lat, iar Etiopatogenie:
hemimandibula respectiv3 pare proeminenta; • idiopatice (u nilateral);
• pe partea neafectata nu apar modificari • ereditare (bi lateral): si ndromul Klinefelter,
dimensionale ale osului mandibular, Îns3 angiokeratoma corporis diffu5um;
hemimandibula pare c3 are un aspect turtit. • endocrine (bilateral): gigantism şi acromegalie.
În afecta rea bilaterala apar modificari de Simptomatologie:
forma ale condilului, tulbur3ri de ocluzie severe, Pe partea afectata se observa:
cudarea corpului mandibular, ştergerea reliefului • marire simetrica a condi lului şi alu ngirea
la nivelul gonionului şi micşorarea etajului procesului conditian (fara modificari de forma
inferior al fetei (Fig. 13.8). Atât aplazia cât şi pe imaginea radiologic3);
hipoplazia condilian3 se Însoţesc de tulbur3ri ale • alungirea ramului şi corpului mandibular;
eruptie; dentare de partea afectat3 (din cauza • p3strarea reliefului la nivelul gonionului;
• oc\uzie deschisa În zona laterala.
Pe partea neafectata corpul şi ramul sunt
de dimensiuni normale, iar men ton ul este
proem in ent.
Diagnosticul se stabileş t e pe baza
monitorizari; evoluţiei semnelor clinice. analizei
modelelor de studiu seriate, a examenului
radiologic (OPG, en sau a scintigrafiei.
Diagnosticul diferenţial se face cu
osteocondromul.
Figura 13.8. Hipoplazie bilateral3 Principii de tratament:
posttraumatic3. (cazuistica Of. T. Nită) Evoluţia bolii poate fi lenta sau rapida, cu
implicaţii majore asupra eficientei tratamentului Pentru a preveni suprainfectarea plagii se
curativ. administreaza antibiotice cu spectru larg.
Iniţial se determina daca creşterea este Bolnavii vor fi obligatoriu dispensarizaţi, pentru
inca activa sau s·a incheiat, prin evaluarea a preveni aparitia constricţiei sau anchilozei
fotografiilor şi a modelelor de studiu seriate, temporo-mandibulare post-traumatice.
radiografiilor cefalometrice seriate şi
scintigrafiei osoase.
Tratamentul chirurgical consta În Contuziile articulaţiei temporo-
indepartarea condilulului hiperplazic, daca se mandibulare
stabileşte ca acesta este inca activ. În aceasta
situatie clinica este indicata condilectomia inalta Frecvenţa : des Întâlnite.
cu conservarea celorlate elemente articulare Etiopatogenie: traumatisme indirecte
(menisc, ligamente). În cazul În care centrul de aplicate pe mandibula (menton, ram orizontal,
creştere a condilului nu mai este activ se indica unghi) sau traumatisme directe, cu respectarea
chirurgia ortogna13. Ulterior se realizeaza integritatii componentelor osoase ale
rezecţia modelanta a marginii bazilare a articulaţiei.
mandibulei pentru restabilirea simetriei facia le. Simptomatologie: semnele clinice sunt
Mecanoterapia activa se realizeaza chiar reprezentate de:
din a 2 a zi postoperator (deschiderea progresiva • durere articulaTa spontana şi/sau provocata de
a gurii În asociere cu mişcarea de propulsie a mobilizarea mandibulei. din cauza hematomului
mandibulei). intra- şi/sau periarticular,
• trismus moderat,
• devierea mentonului de partea sanatoasa,
Afecţiuni traumatice • articulaţie sensibila la palpare.
Diagnostic: dificil de realizat, se bazeaza
pe semnele clinice şi examenul radiologic care
Pot fi provocate de traumatisme prin elimina suspiciunea de fraclura de condil sau
mecanism direct sau indirect, putând fi leziuni luxatie temporo-mandibulara.
ale partilor moi cu interesa rea spatiului articular, Diagnosticul diferenţial se mai face cu
luxa ţii temporomandibulare sau fracturi anumite afectiuni inflamatorii ale articulaţiei
condiliene, separat sau in asociere. În funcţie de (capsulita, retrodiscita).
gravitatea şi tipul traumatism ului, acestea pot fi Principii de tratament: repaus articular
urmate de sechele persistente sau ireversibile pentru 4-5 zile, mişca riie mandibulare fiind
şi, În cazul copiilor, de tulburari de creştere a reluate treptat şi progresiv. Se recomanda
mandibulei cu sau fara anchiloz3 tempo ro- mecanoterapie activa sau pasiva, pentru a
mandibulara. preveni instalarea unei constricţii temporo·
mandibulare.
PIăgite articulare
Fractura procesului conditian
Frecvenţa : rare, de obicei accidentale.
Etiopatogenie: traumatisme În care pe Au fost descrise in capitolul "Trauma-
lânga deschiderea accidentala a articulaţiei pot tologie oro-maxilo-faciala".
fi lezate şi componentele articulare.
Simptomatologie: semnele clinice sunt
comune tuturor plagilor; specificitatea este data Luxaţia temporo-mandibulară
de gradul de afectare articulara.
Principii de tratament: se urm3reşte luxa ţi a temporo-mandibulara se
cur3ţirea mecanica a plagii, cu inlaturarea defineşte ca fiind o afecţiune in care condilul
eventualilor corpi straini sau eschile osoase. este deplasat in afara spaţiulUi articular dar
Plaga se sutureaza În doua sau mai multe ramâne În interiorul capsulei. Se descriu trei
planuri. Mişcarile mandibulare se reiau dupa 6- forme anatomo·clinice de luxatii: anterioara,
7 zile, chiar daca persista redoarea articulara, posterioara şi laterala.
asociindu-se mecanoterapia cu fizioterapia.
688 PATOLOGIA ARTICULATIEI
. TEMPORO-MANDIBULARE
Luxaţia anterioară
Figura 13.10. Luxaţ i e anterioara bilaterala - aspect (Ţ- 30 (cazuistica Or. O. Dincă)
În Juxaţia anterioară unilaterală: Întretinuta, printre altele, de spasmul muscular
• gura este mai puţin deschisa, secundar stimulului dureros de la nivelul capsulei.
- contactul Între molari exista doar pe partea Pentru relaxare musculara se mai poate injecta un
afectata, anestezic local fara vasoconstrictor În muşchiul
- linia interincisiva este deplasata contralateral, pterigoidian lateral.
• obrazul este turtit şi alungit pe partea afectata Tehnica Valerian Popescu urmareşte
şi relaxat pe partea opusa (Fig. 13.11, 13.12). parcurgerea urmatorilor tim pi 9 :
Diagnosticul se stabileşte pe baza • se deschide la maximum gura pacientului dupa
semnelor clinice, a istoricului afecţiunii şi a care se introduc bilateral, Între ultimii molari,
examenului radiologic. doua suluri de comprese cu dia metrul de 5·6 cm;
Diagnostic diferenţial: se realizeaza mai la pacientii edentati aceste suluri trebuie sa fie
ales În luxatiile unilaterale cu: mai groase şi se vor aşeza Înaintea marginii
• fractura subcondiliana (menton deviat de anterioare a ramurilor ascendente.
partea bolnava, deschiderea gurii este posibila); • se aplica palma pe mentan şi se exercita o
- contractura spastica a muşchilor ridicatori ai presiune continua, progresiva, de jos În sus,
mandibulei; abtinându·se o basculare a mandibulei În jurul
• paralizii faciale. rulourior de comprese; astfel ramul ascendent
Principii de tratament: este coborât pâna când condilul ajunge sub
• reducere imediata a luxaţiei, dupa tehnica tuberculul articular;
Nelaton sau tehnica Valerian Popescu; • presiunea În sus pe menton se combina cu o
- se efectueaza radiografii Înainte de reducere presiune spre Înapoi, pâna când se aude un
pentru a elimina diagnosticul de fractura, cracment, care semnifica faptul ca condilul a
• reducerea poate fi realizata fara anestezie, dar depaşit vârful tuberculului articular;
uneori poate necesita anestezie locala sau • În acest moment se scot rulourile continuându-
generala. Unii autori recomanda folosirea unei se cu o presiune constanta pe menton În sus şi
anestezii locale pentru aceasta manevra. bazându· Înapoi, pâna când se refac relatiile de ocluzie
se pe faptul ca luxatia se presupune a fi (Fig. Il. 13).
••
/
•• r.
Figura 13.13. Reprezentarea schematica a tehnicii V. Popescu de reducere a luxaţiei anterioare ATM.
•• b.
Figura 13.14. Reprezentarea schematica a tehnicii Nelaton de reducere a luxaţiei anterioare ATM.
R L
'<ţj ~'
/ ~ / ~
['tf)~
~ ~ ~
\~-'1 ) \ )
~
'fi--1 . ~
-tl ~
.;.(f
IL
Figura 13_21. Deplasarea anterioa ră a discului Figura 13_22. Deplasarea anterioara a discului
cu reducere - reprezentare schematica. fara reducere - reprezentare schematică .
704 PATOLOGIA ARTICULATIEI TEMPORO-MANDIBULARE
Te hnica
Intervenţia chirurgicala favorizeaza
acţiunea musculaturii de la nivelul segmentului
proximal mandibular (conditian) ce repoziţio
neaza pasiv conditul, rezultând o relaţie
favorabita Între condil, disc şi fosa; nu se
utilizeaza fire sau şuruburi de osteosinteza.
Pacientul este imobilizat intermaxilar pe o
perioadă de 2-6 saptamâni.
Deşi aceasta metoda chirurgicala de
tratament a fost controversată, se pare că
determină îmbunătăţirea clinica semnificativa În
multe afecţiuni ATM.
9. Artroplastia În anchitoz3
O indicaţie absoluta pentru artroplastia
prin tehnica deschisa este anchitoza osoas3
intracapsular3. În aceste cazuri, intervenţia
chirurgicala este singura cale prin care poate
restabili funcţionalitatea articu lara (Fig. 13.26).
Rezeetiile modelante ale blocului osos şi
realizarea unei neoartic ulaţii duc la recidive daca
intre cele doua fragmente osoase nu se interpun
grefe autogene sau a[op[astice. În Clinica de
Chirurgie Oro·Maxilo·faciaI3 Bucureşti se
foloseşte tehnica descrisa În premiera de
V,Popescu (1956) "
Artroplastia cu interpozitie de tegument
previne nu numai tulburarile de creş t ere ale
ramului mandibularÎn anchilozele bilaterale. ci şi
recidiva prin lipsa contactului direct intre
suprafeţe l e osoase sângerâ nde (care ar duce la
formarea de calus osos.) O alternativa pentru
umplerea spaţiului obţi n utîntre condil şi fosa este
grefa rea cu materiale aloplastice Oakron
(Gogă/niceanu - lasi, Bucur · BucurestI).
Postoperator, mişcarile articulare se reiau din ziua
a patra, mecanoterapia fiind obligatorie pâna la
normalizarea mişcarilor mandibula re (Fig. 13.27).
Indicaţii :
• aplazia condiliana,
• tumori maligne,
• artri te, cu exceptia celei reumatoide,
• resorblie condiliana progresiva,
• anchiloza temporo·mandibuta ra,
• traumatisme severe cu distrugerea
componentelor articulare.
Glandele salivare sunt glande exocrine care derivă din structuri ectodermice şi sunt
formate din celule mucoase, seroase si mioepiteliale. Acestea secretă salivă, care este
eliminată În cavitatea orală prin canale de excreţie. cu structură epitelia/ă.
716 PATOLOGIA GLANDElOR SALIVARE
Sistemul salivar este format din trei aproximativ 1.5-2.5 g şi secreta o saliva mixta.
perechi de glande sa livare mari: parotide, predominant mucoasa, care este eliminata În
submandibulare şi sublinguale şi din glande cavitatea orala prin intermediul canalului
salivare accesorii (mici). Bartholin sau printr·o multitudine de canale
Glanda parotida imbraca lateral şi Rivinius. Acestea se pot deschide direct În
posterior ram ul mandibulei. fiind situata În loja cavitatea orala, În imediata vecinatate a
parotidiana. Cântareşte aproximativ 15-30 g şi orificiului canalului Wharton, sau uneori pot
secreta saliva seroasa, care este eliminata În conflua În cana lul Wharton.
cavitatea orala prin canalul Sienon , al carui Glandele salivare accesorii au
orificiu de deschidere este situat la nivelul dimensiuni reduse şi sunt distribuite În
mucoasei jugale, În dreptul celui de-al doilea submucoasa Întregii cav itaţii orale, fiind
mataT superior. Este delimitata superficial de o prezente şi În orofaringe şi chiar şi În treimea
capsul3 fibroasa care reprezinta o parte superioara a esofagului. În general lipsesc de la
integranta a sistemului musculo -aponevrotic nivelul fibromucoasei porţiunii anterioare a
superficial (SMAS), iar profund este situata pe palatului dur şi de la nivelul gingivomucoasei
muşchiul maseter. Nervul fa cial şi ramurile sale crestei alveolare. Sunt În numar de aproximativ
trec prin parenchimul glandular, delimitând 600-800. Secreta o saliva mucoasa, ca re este
arbitrar, din punct de vedere chirurgical, un lob eliminata local printr-un mic canal de excreţie,
superficial, supra facial, şi un lob pro fund. ş i care astfel formeaza o pelicula protectoare a
subfacial, care ocupa spaţiul prestilian. mucoasei orale. Glandele von Ebner, localizate
Glanda submandibular3 este situata la nivelul papilelor circumvalate ale limbii,
inferior şi medial de corpu l mandibulei, În loja elimina o secre ţie seroasa, care conţine lipaza
omonima. Cântareşte aproximativ 10-15 g şi linguala şi care contribuie la formarea sa livei.
secreta saliva mixta, predominant seroasa, care Saliva secretata Într-un interval de 24 de
este eliminata În cavitatea orala prin canalul ore este va riabila. Între 700 şi 1500 cm 1 ,
Wharton , care se deschide În planşeul bucal prezentând o va riatie circadiana. cu un minim
anterior. Este delimitata superficial de fascia nocturn, şi cu un maxim fiziologi c În timpul
cervicala superficiala, şi este separata de alimentaţiei, fiind Însa influenţata ca litativ şi
planşeul bucal prin m. milohioidian. cantitativ de multiple mecanisme reflexe (stimuli
Glanda sublinguala se localizeaza În olfactivi. gustativi. iritativi ai mucoasei bucale).
planşeul bucal, deasupra muşchiului Inervaţia reflexa are caracter vegetativ (prin
milohioidian. Are dimensiuni mici. cântarind intermediul ganglion ului otic şi al celui
...~
neuroplastie implica tehnici de microchirurgie .
Întreruperea continuitatii canalului
Sienon necesita fie sutura acestuia dup3
descoperirea ambelor capete, fie repozitionarea
trans-jugal:! a segmentului posterior al canalului
secţionat, astfel Încât sa se creeze premisele
unui drenaj oral al salivei (Fig. 14.2).
În lipsa unui tratament imediat, sechelele
cele mai frecvente şi mai importante ale pl3gilor
post-traumatice parotidiene sunt paralizia n.
facial şi fistula salivara.
Tratamentul tardiv al paraliziei post -
Iraumatice de n. facial consta, de asemenea, in
neurorafie sau neuroplastie cu grefon nervos
intermediar, În conditiile izolarii precise a
bonturilor nervoase restante şi a indepartarii
neurinomului de bont. care s:! permita o
Figura 14.2. Pl3gile faciale cu întreruperea continuitate a fibrelor nervoase_
continuiUl.ţii canalului Slenon: a - sutura Fistula salivara reprezint:! o sechela
canalului; b - repaziţionarea trans-jugal3 a relativ frecventa a pl3gilor regiunii parotideo-
canalului Slenon. maseterine şi consta in aparitia unei cai
720 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
tratament specific. fiind necesara în principal o apare prin aplazia glandelor salivare.
buna hidratare şi igiena orala pentru Anumite afectiuni neurologice pot
combaterea posibilelor complicaţii. determina În mod direct hiposialii: leziuni
Hiposialia persistenta, de lunga durata, bulbare, scleroze multiloculare, lezarea bazei
induce xerastomia. Aceasta are o eomponent:l ventriculului IV. Unele afecţiuni psihiatrice,
subiectiva, reprezentata de senzaţia de induc fenomene de xerostomie, care au o
usc3cÎune a gurii, şi o componenta obiectiva. componenta accentuat subiectiva, pe lânga
concretizata prin modificari cronice evidente la efectele secundare ale medicaţiei speCifice.
examenul clinic al eavitatii orale. CUnic, În contextul xerostomiei, pacientii
Cauzele hiposialiilor persistente sunt prezinta o reducere a secretiei salivare, precum
multiple. putând implica factori locali (fumatul, şi O creştere semnificativa a vâscozitatii
respiraţia orala), dar mai ales factori generali acesteia. Mucoasa orala are un aspect uscat şi
care ţin de administrarea cronica a unor clase de este de culoare roşie, fiind acoperita frecvent de
medicamente, afectiuni neuro-psihice şi unele depozite candidozice albicioase. Fata dorsala a
boli sistemiee. limbii este fisurata şi prezinta o evidenta atrofie
Xerostomia este o manifestare clinica a papilelor filiforme (.limba depapilala·).
frecvent Întâlnita la mai mult de 25% dintre dându-i un aspect lucios (Fig. 14.3).
persoanele de vârsta a treia. În trecut se Se constaUI prezenţa ragadelor
considera ca. face parte din cortegiul comisurale şi a unei carioactivitati crescute,
modificarilor fiziologice de la aceasta vârsta, dar caracterizate În special prin carii de colet. La
in prezent exista un consens legat de faptul ca presiunea pe glandele salivare mari, se elimina
modificarile de producţie a secreţiei salivare o cantitate redusa de secreţie salivara vâscoasa.
sunt minime odata cu inaintarea În vârsta. Examenul mucoasei palatine nu evidentiaza
Xerostomia la vârsta a treia este in fapt picaturi mici de saliva provenite din glandele
secundara medicaţiei cronice care se salivare accesorii, aşa cum se Întâmpla În mod
administreaza la aceşti pacienţi. normal. Determinarea pH-ului salivei cu ajutorul
Numeroase medicamente au ca efect secundar indicatorilor specifici indica o scadere a
xerostomia, incluzând mai mult de 60% dintre acestuia. Testul cubului de zahar depaşeşte cu
cele mai frecvente 200 de substanţe mult 3 minute.
medicamentoase prescrise in lume. Severitatea Nu se poate stabili o corelatie certa Între
xerostomiei este legata atât de speCificul aspectul clinic şi Simptomatologia subiectiva a
medicaţiei, cât şi de dozele administrate. paCientului. Astfel, unii pacienţi se plâng de o
Principalele clase de substante medicamentoase senzatie accentuata de uscaciune a gurii, fara a
implicate În aparitia xerostomiei sunt6 : prezenta o reducere semnificativa a secretiei
• antihistaminice (difenilhidramina, clorfenira- salivare şi tabloul clinic specific. Dimpotriva, alţi
mina); pacienti prezinta semnele clinice obiective, dar
• decongestive (pseudoefedrine); fara a asocia acuze subiective.
• antidepresive (amitriptilina);
• antipsihotice (derivati de fenotiazina, halope·
rid 01);
• antihipertensive (rezerpina, metil-DaPA, cloro·
tiazide, furosemid, metoprolol, blocanti de
canale de calciu);
• anticolinergice (atropina, scopolamin3).
a serie de boli sistemice afecteaza
glandele salivare, influentând cantitatea şi
calitatea salivei: sindromul Sjogren, sarcoidoza,
SIDA. reacţiile imune de rejet de organ, dia betul
zaharat şi diabetul insipid.
a situatie aparte este cea a pacienţilor la
care s-a practicat radioterapie in teritoriul oro·
maxilo-facial, având ca efect secundar fibrozarea Rgura 14.3. limba .depapilata· cu
glandelor salivare, care duce la o xerostomie depozite candidozice, pe fond de xerostomie.
severa şi persistenta. Extrem de rar hiposialia (cazuistica Praf. Or. A. Bucu~
Tratament Tulburări de cauză
Tratamentul xerostomiei este dificil şi obstructivă ale glandelor
adesea cu rezultate slabe. Tratamentul salivare
simptomatic const3 În folosirea de saliv3
artificiala (pe bazi! de earboximetilcelulozC!). De Fenomenele obstructive ale glandelor
asemenea, medicul poate recomanda salivare induc cele mai frecvente afectiuni ale
pacientului folosirea unor produse care acestora. Afectarea obstructiva cronica induce
stimuleazC! secreţi a salivarC!: citrice, bomboane sialadenita cronica şi atrofia progresiva a
fari1 zahar, guma de mestecat. alimente solide glandelor salivare mari, În timp la nivelul
etc. glandelor salivare accesorii poate avea ca efect
La pacienţii cu xerostomie legata strict de transformarea chistica a acestora.
medicaţia specifica. se poate Încerca o abordare Cauza obstructiva cea mai frecventa este
multidiseiplinarC! cu medicul care a prescris legata de dezvoltarea unui calcul salivar (sialolit)
medicaţia de fond, În sensul unei eventuale la nivelul canalului sau arborelui salivar al
reduceri a dozelor administrate sau a prescrierii glandei.
unor alte medicamente echivalente. dar cu Un alt mecanism este reprezentat de
efecte secundare mai reduse. fibrozarea porţiunii termi nale a canalului sau/şi
În formele persistente, rezultate bune s- a pa pilei canalului Stenon sau Wharton, pe
au obţinut prin administrarea sistemica de fondul unor microtraumatisme cronice locale. O
agonişti parasimpatomimetici, cum ar fi alta cauza mai rara este Îngroşarea peretelui
pilocarpina În doze de 5-10 mg, de câte 3-4 ori canalului de excreţie cu Îngustarea lumenului
pe zi. acestuia, prin epitelizare excesiva. favorizata de
Aceasta duce la creşterea semnificativa a infecţii retrograde din cavitatea orala.
fluxului salivar, dar are ca efect secundar
hipersudoratia; alte efecte secundare
cunoscute, cum ar fi creşterea frecvenţei Sialolitiaza
cardiace sau hipertensiunea. sunt rareori Sialolitiaza (litiaza salivara) reprezinta
constatate_ aproximativ jumatate din patologia glandelor
Ca alternativa, pot fi administraţi şi salivare şi este caracterizata prin formarea şi
derivaţi de acetilcolina _ Atât pilocarpina. cât dezvoltarea de calculi la nivelul glandelor
derivaţii de acetilcolina au contraindicaţie salivare sau al canalelor de excreţie ale acestora.
absoluta la pacienţii cu glaucom cu unghi Închis. Apare cel mai frecvent În canalul Wharton sau
Având În vedere carioactivitatea glanda submandibulara (70-90% dintre cazuri),
secundara, se recomanda o buna dispensarizare mai rarÎn canalul Stenon sau glanda parotida
stomatologica şi folosirea pe termen scurt, dar (5 -10% dintre cazuri), şi cu totul excepţional la
repetata, a substanţelor ce conţin clorhexidina nivelul glandei sublinguale sau al glandelor
şi fluoruri. salivare accesorii (sub 2% dintre cazuri). Are
Rezultate bune sunt obţinute prin caracter unilateral. fiind Însa descrise şi cazuri
folosirea produselor de igiena orala (paste de de afectare bilaterald7.
dinti. ape de gura) care conţin lactoperoxidaza. litiaza salivara poate aparea la orice
lizozim sau lactoferina. vârsta, cel mai frecvent afecteaza pacienţii Între
Combaterea candidozei orale consecutive 30 şi 60 de ani, preponderent de sex masculin,
xerostomiei se poate face prin administrarea dar poate fi Întâlnita şi la copii. De cele mai
locala de colutorii ce conţin substanţe multe ori, afecţiunea evolueaza latent, practic
antifungice, sau, În forme severe, prin asimptomatic, o mare parte dintre calculii
prescrierea unei medicaţii antifungice generale. salivari fiind expulzati spontan, pe caile de
excreţie ale salivei.
Alteori poate fi descoperita Întâmplator,
În urma unui examen radiologic
(ortopantomograma, craniu de faţa, radiografii
pentru coloana cervicala etc.), pe care se
evidentiaza prezenţa unui calcul radioopac (Fig.
14.4,14.5,14.6).
724 PATOLOGIA GLANDElOR SALIVARE
Este o metoda de tratament cu rata crescut3 de sub 3 mm pe canalul 5tenon. Este necesara
succes, neinvaziva şi care supune pacientul unui inserarea temporar3 a unui stent, pentru a mari
stress minim. Dezavantajul major al acestei şi menţine calibru l duetului. Pentru calculi de
metode ÎI constituie costu rile ridicate, nu numai dimensiuni mai mari, este necesara În prealabil
de natur3 financiar3. dar şi din punctul de litotriţia intracorporal3 sau extracorporal3. Rata
vedere al timpului şi al personalului implicat. de succes a acestei metode este de peste 80%.12
Sialoendoscopla intervenţionali1 reprezinta o Ablatia calculului pe cale endoscopica sau
metoda de cateterizare endoscopica a canalului prin metode de sialolitotriţie reprezinta
salivar, urmata de introducerea unui dispozitiv alternative la interventia chi rurgicala, dar În
special de extragere a acestuia {wire baske~, sub prezent este practicata Într-un numar limitat de
direct control vizual endoscopic. Este indicata centre de specialitate şi nu-l feresc pe pacient
pentru calculi sub 4 mm pe canalul Wharton sau de recidive.
732 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Figura 14.18. Parotidectomie superfiCiala pentru ablaţia unor calculi salivari: a - palparea
calculi lor situati superficial În glanda parotid3; b, C - aspect intraoperator, cu descoperirea şi
indepartarea ealculilor; d - aspect imediat postoperator. (eazuistica Praf. Or. A. Bucur)
Submaxilectomia (ablatia glandei Principii de tratament În litiaza
submandibulare şi a prelungirii sale anterioare) submandibulara
este necesara atunci când calculul este situat
intraglandular. atunci când exista calculi În funcţie de dimensiunea şi localizarea
multipli, când reeidivele sunt frecvente şi când ca!culilor, sunt utile urmatoarele indicaţijl o:
glanda prezinta transformari ireversibile (stadiul
de "tumor3 salivara"). (1) calculii care se pot palpa În planşeul bucal,
Intervenţia se realizeaza sub anestezie situaţi pe canalul Wharton sau chiar in bazinet,
generala, prin abord eutanat submandibular, trebuie inlaturati chirurgical (papilotomie sau
vizând indepartarea tesutului glandular şi dochotomie);
implicit a cakulilor salivari. Intraoperator exista (2) calculii care nu se pot palpa in planşeul
riseullez3rii ramutui marginal mandibular din n. bucal, cu dimensiuni de pâna la 8 mm, si luati in
facial, precum şi a o.lingual, care este În relatie bazinet sau intraglandular, au indicatie de
anatomic3 directa cu canalul Wharton (Fig. litotriţie extracorporala;
14.16,7.17).
(3) "Iculii CU dimensiuni mai mari de 8 mm,
Parotidectomia superficiala este indicata situaţi in bazinet sau intraglandular, prezenţa
cu totul excepţional, atunci când calculul se de calculi multipli (mai mult de 2), sau eşecul
localizeaza intraglandular, În lobul superficial. litotriţiei indica submaxilectomia.
Intervenţia chirurgicala la nivelul unor ţesuturi
fibrozate prin sialadenita cronica prezinta un risc Principii de tratament În litiaza
crescut de lezare a n. facial.
Pentru calculii situaţi În lobul profund parotidiana
parotidian. nu se practica parotidectomia totala. În funcţie de dimensiunea şi localizarea
ci se Încearca ligatura canalului Stenon. având calculilor parotidieni, sunt utile urmatoarele
ca obiectiv inducerea atrofiei glandei. indicaţii 1o ;
Totuşi, aceasta metoda duce de cele mai
multe ori la continuarea sau reaparitia ulterioara (1) indepartarea calculilor localiza ti la nivelul
a simptomatologiei obstructive (Fig. 14.18). canalului Stenon sau glandei parotide trebuie
Metodele de ablatie chirurgicala sau de facuta principial prin tratament conservator
litotritie vor fi aplicate Întotdeauna dupa (masajul glandei, stimularea secreţiei salivare);
remiterea unui episod acut inflamator sau
infecţios. În contextul unui astfel de episod, se (2) se recomanda prudenţa in abordarea
vor administra pe cale generala antibiotice chirurgicala a calculului situat pe canalul Stenon
(Il-Iactamine + metronidazol, macrolide sau prin papilotomie sau dochotomie. datorita
lincomicine) şi antiinflamatorii. riscului de stenoza cicatriceala;
la pacienţii cu episoade acute de
obstrucţie salivara (colica salivara) se pot (3) tratamentul de elecţie in cazul calculilor
administra inhibitori parasimpatici cu efect situaţi la nivelul canalului Stenon este cel
spasmolitic. endoscopic, În timp ce pentru calculii situati În
De asemenea. practicarea intervenţiilor parenchimul glandular, tratamentul de elecţie
chirurgicale sau de litotritie presupune este litotriţia extracorporala, care poate fi
anti bi op rari laxie. repetata pâna la fragmentarea şi indepartarea
completa a calculului;
şi HLA·DR3 Gn forma primara), HLA·DRw52 (atât limfocitic3 foca la (mai mult de un focar limfocitic
În forma primara, cât şi În cea secundara). De care contine cel putin 50 de limfocite, per 4 mm 2
asemenea, se pare ca virusurile Epstein -Barr şi de tesut glandular);
cele cu limfotropism T sunt implicate În etiologia
acestei boli. (5) Afectarea glandelor salivare mari - cel putin
Sindromul Sjăgren afecteaza În special una dintre urmatoarele investigatii pozitiva:
sexul feminin (80-90% dintre cazuri). şi apare la a. Flux salivar total diminuat (mai putin de
persoane de peste 40 de ani, dar o forma 1,5 mlin 15 minute);
subclinica poate fi prezenta Înca de la vârsta b. Sialografia parotidiana evidentiaza
adolescenţei (care insa poate fi confirmata prin prezenta sialectaziei difuze (imagine
determinaTi antigeniee). radiologicti de "pom înRorit"), rara semne de
Tumefacţia parotidian3 este bilaterala, În obstrucţie mecanica a canalului Stenon; În
general asimetr;e(l şi nedureroasa, putând formele avansate, atrofia marcata a arborelui
ajunge uneori la dimensiuni semnificative (Fig. salivar Omagine de .. arbore mort");
14.21). c. Scintigrafia salivara indica o concentrare
Secreţia salivarCi de la nivelul canalului anormala a trasorului radioactiv În glanda
Stenon este extrem de redusa cantitativ, şi o eliminare lent3 a acestuia;
mucoasa, sau chiar poate lipsi În totalitate. în
evolutia bot ii, pa roti deie sufera o atrofie (6) Evidenlierea autoanticorpilor seriei anti·SS-A
progresiva severa, ajungând sa nu mai poata fi (Ro) sau/şi anti·SS·B (La)
percepute la palpare, iar papila canalului Stenon Pe baza acestor aspecte clinice şi
devine imperceptibita şi prin ea nu se mai scurge para clinice, se stabileşte diagnosticul de
saliva. Pe fondul reducerii secreţiei salivare, se sindrom SjOgren primar într·una dintre
instaleaza xerostomia, cu toate complicaţiile urmatoarele situatii:
acesteia. Xeroftalmia cronica induce senzaţia de • îndeplinirea a cel putin patru dintre cele şase
corp strain şi predispune la keratoconjunctivite, criterii, cu condiţia indeplinirii a cel putin unuia
uneori cu complicaţii supurative. dintre criteriul 4 (histOlogic) sau criteriul 6
Diagnosticul sindromului Sjtigren se stabileşte (serologic);
prin colaborare interdisciplinara şi se bazeaza • Îndeplinirea a cel putin trei dintre cele patru
pe o serie de criterii bine definite, stabilite pe criterii obiective: criteriul 3 (semne ocutare),
baza unui chestionar şi al unor semne clinice şi criteriul 4 (histOlogic), criteriul 5 (glande salivare
investigaţii paraclinice tintite 16: marO, criteriul 6 (serologie);
Diagnosticul de sindrom SJOgren secundar
(1) Simptome oculare: senzaţie de uscaciune a se stabi l eşte pe baza indeplinirii unuia dintre
ochilor sau de "nisip În ochi", zilnica, pe o criteriile 1 (simptome ocutare) sau 2 (Simptome
perioada de mai mult de 3luni; orale), plus oricare doua dintre criteriile 3 (semne
Astfel adenomul pleomorf poate evolua o cazuri), dar poate rezulta şi prin transformarea
perioad~ lunga de timp şi poate ajunge la tumorala a glandelor salivare accesorii ale buzei
dimensiuni importante, deformând În totalitate (20% dintre cazuri), limbii (10% dintre cazuri),
regiunea parotidianCl. În aceasta etapa, tumora mucoasei jugale (10% dintre cazuri). Tumora
destinde tegumentele regiunii, pacientul putând debuteaza sub forma unui mic nodul nedureros,
acuza o discreta senzaţie de tensiune În care nu modifica mucoasa acoperitoare. În
regiunea parotidiana. Suprafaţa tu morala are aceasta faza, poate fi descoperit Întâm plator În
uneori un contur bose[at, polilobat. tumara contextul unui consult stomatologic. Are o
ramânând mobil:! pe planurile superficiale şi creştere lenta, dar poate ajunge sa deformeze
profunde. structurile adiacente. Tardiv, mucoasa
acoperitoare se poate ulcera, datorita
Adenomul pleomorf al glandei submandi- microtraumatismelor cronice locale din timpul
bulare debuteaza de asemenea sub forma de nodul actelor funcţionale, astfel putându-se confunda
circumscris, nedureros. ferm, care deformeaza cu o tumoră malignă (Fig. 14.26).
tardiv regiunea submandibulara. odata cu creşte În ceea ce priveşte adenomul pleomorf,
rea tumoral3. Ridica adeseori probleme de din punct de vedere clinic şi terapeutic, cel mai
diagnostic diferentiat cu o adenopatie subman - important aspect este legat de capsula tumorală.
dibulara, sau chiar cu o litiaz3 submandibulara În Macroscopic, tumora pare bine delimitata şi
faza pseudotumorala (Fig. 14.25). prezinta o capsula mai mult sau mai putin
completa (de obicei capsula este aproape
Adenomul pleomorf al glandelor salivare completa la tumorile parotidiene şi incompletă
accesorii se localizeaza cel mai frecvent la atunci când deriva din glandele salivare
nivelul fibromucoasei palatului dur (60% dintre accesorii). Trebuie avut În vedere faptul ca
Formele secundare afecteal~ cel mai auriculare, care, pe cale limfatică, dau
adesesa glanda parotida. Tumora primară metastaze ganglionare parotidiene. De
(carcinom spinoeelular, carcinom bazocelular, asemenea, trebuie avut În vedere faptul cCi
melanom) este localizată tegumentar, În majoritatea loealizărilor tumori lor maligne ora-
regiunea parotideo - maseterină, invazia glandei maxilo-faeiale dau metastaze În ganglionii
realizându-se direct, prin infiltrare tumorală (Fig. submandibulari, afeetând implicit şi glanda
14.36). submandibulara.
Metastazele de la distanţa În glandele
Formele metastatiee loco-regionale au ca salivare intereseaza În special parotida şi provin
punct de plecare tumori maligne primare de obicei de la tumori maligne primare ale
(carcinom spinocelular, melanom) de la nivelul colonului, calului uterin, sânului, rinichiului (Fig.
tegumentelor scalpului sau ale regiunii 14.37).
Rgura 14.37. Metastaza parotidiana cu invazie În ramul mandibulei, dupa o tumoră malignă
de col uterin operata: a - aspect clinic; b - imagine CT. (cazuistica Prof. Dr. A. Sucul}
Diagnosticul tumorilor Afectarea tumorala a glandei subman-
dibulare este mai rara fata de cea parotidiana.
glandelor salivare Indiferent de forma histopatologica, debutul
tumoral este sub forma unei mase tumorale
Tumorile glandelor salivare prezintă un solide, in i ţ i al de mici dimensiuni, mobile,
tablou clinic specific, binecunoscut. Cea mai nedureroase. Formele benigne au evoluţie lenta
s i mplistă descriere a prezenţei unei tumori şi neinfi\trativa, ajungând sa deformeze prin
parotidiene o oferă Hamilton Bai/eyJ6: distensie regiunea submandibulari:!. Formele
.. deforrnaţie cu localizare retroanguloman - maligne au o evoluţie mai rapida. cu caracter
dibulară, sub lobulul urechii, pe care Îl ridică". infiltrativ. Astfel, dupa o perioada de timp , se
Din pacate, această descriere .. clasică" fixeaza la tegument şi apoi se ulcereaza. De
este insuficienta, deoarece o deformaţie asemenea, este frecventa invazia bazilarei
localizata oriunde la nivelul regiunii parotideo- mandibulare, cu fixarea tumorii de substratul
maseterine interesează de cele mai multe ori osos.
glanda parotidă. Tumorile glandelor salivare accesorii
Se creează astfel confuzii de diagnostic, o intereseaza cel mai frecvent glandele salivare ale
serie de tumori parotidiene fiind confundate cu fibromucoasel palatului dur.
leziuni cutanate sau subcutanate ale regiunii. a masa tumorala solida, paramediană ,
fapt pentru care chirurgii din alte specialitaţi situată în treimea posterioa ra a palatului dur, va
sunt tentaţi să practice o intervenţie chi rurgicala reprezenta o suspiciune de tumora de glandă
inadecvată, limitata, sau, În ce l mai fericit caz, salivară accesorie.
o biopsie incizionala. Mai frecvent, tumori le localizate la acest
Neajunsul acestor intervenţii este major, nivel sunt maligne, cu evoluţie rapidă , ulcerarea
atât din cauza dificultaţii reintervenţie i pe mucoasei şi interesarea substratului osos.
ţesuturi fibrozate post-chirurgical, cât şi datori tă Ca rcinomul adenoid ch istic şi
riscului de accelerare a evolutiei unei eventuale adenocarcinomul polimorf bine diferenţia t se
tumori maligne. caracterizează prin tr·un tropism peri nervos
a turnoră parotidiana ca re debuteaza la accentuat. Mai puţin frecven te sunt interesarile
nivelullobului profund nu are niciun răsune t tumorale ale glandelor salivare accesorii
clinic o lunga perioadă de timp, ridicând localizate la nivelu l limbii, mucoasei jugale,
dificultăţi de diagnostic precoce. mucoasei labiale (în specia l superioare) etc.
Aşa cum am aratat, majoritatea tumo ri lor Pe baza a nu meroase studii statistice
parotidiene sunt benigne, iar cea mai frecven t ă multicentrice,16.17.27.28 se poate co ncl uziona că
fo r mă este adenomul pleomorf. adenomul pleomorf este forma h i stopatologică
De altfel, adenomul pleomorfeste cea mai cea mai frecventă pen tru toate localizarile
frecventă formă histopatologica de tumora tumori lor glandelor salivare.
benigna pentru toate tipurile de glande salivare Dintre tumo rile maligne, pentru
(parotida, glanda submandibu lara , glande localizarile parotidiene, cel mai frecvent este
salivare accesorii). carcinomul mucoepidermoid, pentru glanda
Evolutia speC ifica a tumorii ş i semnele submandibulară carcinomul adenoid chistic, iar
asociate de malignitate descrise anterior (vezi pentru glandele salivare accesorii din pa lat, cele
semne le de malignizare ale adenomului mai frecvente forme sunt carcinomul adenoid
pleomorO orientează diagnosticul prezumtiv al chistic, ca rcinomul mucoepidermoid şi
caracterului benign sau malign al tumorilor de carcinomu l cu ce lule acinoase.
parotidă.
756 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Tabelul 7.3. Aspecte comparative intre tumori benigne şi tumori maligne ale glandelor salivare_
Rgura 14.38. Aspectul clinic comparativ al tumori lor parotidiene: a - tumora benigna;
b - tumora maligna. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucu~
Figura 14.39. Aspect sialografic al unei tumori parotidiene benigne ("minge ţinutîl În mânîl"),
respectiva unei tumori maligne (amputarea arborelui salivar). (cazuistica Praf. Dr. A. 8ucu~
Ultrasonografia Scintintigrafia cu techneţiu-99
Ecografia are o valoare relativîl În Scintigrafia pentru tumorile parotidiene
contextul patologiei tu morale a glandelor reprezinta o investigatie moderna cu o reala
salivare. Examenul ecografic permite În situaţiile valoare În anumite situatii. Aceasta permite
incerte diferenţierea Între localizîlrile identificarea şi diagnosticarea tumorii Warthin
intraglandulare şi cele extraglandulare ale unui şi a oncocilomului, care capteaza trasorul
proces tumoral, şi de asemenea poate evidenţia radioactiv, apîlrând sub form~ de "noduli calzi".
caracterul chistic sau solid al tumorii. De
asemenea, ultrasonografia ghideaz~ biopsia CT, RMN
prin aspiraţie cu ac fin (Fig. 14.40).
Tabelul 14.4. 5tadializarea pe baza TNM a tu morilor maligne ale glandelor sa livare.
Stadiul I T,. T, No Mo
Stadiul II T, No Mo
Stadiul III T,. T, . T, N, Mo
T" No, NI Mo
Stadiul IVA
TI. T2. T). T4a N, Mo
T'b Orice N Mo
StadiullVB
Orice T N, Mo
Stadiul lVC Orice T Orice N M,
760 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Tabelul 14.5. Clasificarea AFIP a tumo rilor maligne ale glandelor salivare
În funcţie de gradul de malignitate:
Tumori cu malignitate scazuta (./ow grade-)
• carclnomul mucoepidermoid bine diferentiat ("low grade");
~arci n omu l cu celule acinoase;
• adenocarcinomul polimorf bine diferentiat (.. low grade ~
lt
); _ _ _ _ _
Rgura 14.44. a - Tumora mixta care intereseaza strict lobul superfiCial; b. c - parotidectomie
pa rtiala a lobului superficial cu conservarea n. facial - aspect intraoperator şi al piesei operatorii; d
- aspect la o zi postoperator. (cazuistica Prof. Df. A. BUCUl)
Figura 14.45. Parotidectomie totala cu conservarea n. fa cia l, pentru o tumora mixta a lobului
superficia l, extinsa În lobu\ profund. Defectul volumetric parotidian a fost refacut prin tehnica
SMAS. (eazuisl i" Praf. Or. A. 8ucu~
Figura 14.46. Extirparea unui fibrolipom parotidian. (cazuistica Praf. Of. A. Bucur)
764 PATOLOGIA GLANDElOR SALIVARE
a
Figura 14.50. Tiparul de extirpare a unei tumori benigne de glanda salivara accesorie din
fibromucoasa palatului dur: a - extinderea corecta a limitelor de excizie; b - limite de excizie
insuficiente, cu apariţia de recidive foca le.
Tratamentul tumorilor Stabilirea tipului de parotideetomie
Grupa 1:
maligne ale glandelor salivare • o tumor3 localizat3 strict În lobul superficial
parotidian, situat3 lateral de planul facialului,
Tumorile maligne ale glandelor necesit3 parotidectomie superficial3 cu
parotide conservarea n. facial;
• o tu mara localizat3 strict În lobul profund
Aşa cum am aratat. alegerea conduitei parotidian, situat3 medial de planul facialului,
terapeutice pentru tumori le maligne ale necesit3 parotidectomia lobului profund cu
glandelor salivare, precum şi prognosticul conservarea n. facial;
acestora, sunt direct corelate (u .. binomul" • o tu mara care intereseaza ambii lobi (de cele
stadializare - grad de malignitate. Înca din mai multe ori prin extensia unei tumori din lobul
1986, s-a stabilit un ghid general de tratament superficial În cel profund), necesit3
al tumori lor maligne ale glandelor salivare, care parotidectomie total3 cu sau Mr3 conservarea n.
a fost adaptat de-a lungul timpului şi care este facial Un funC\ie de criteriile de sacrifica re);
valabil şi În prezent. u Tumorile maligne sunt
clasificate În patru grupe. alcatuite pe baza Grupa II: principiile de parotidectomie pot fi cele
gradului de malignitate (clasificarea AFIP) şi de la grupa 1, dar necesitatea unor margini libere
stadializarii (clasificarea TNM): mai extinse implica de cele mai multe ori
Grupa 1: Tumori cu grad de malignitate scazut, parotidectomie totala cu sau far3 conservarea n.
mai mici de 4 cm (TI-T2); facial (in funcţie de criteriile de sacrificaTe);
Grupa II: Tumori (u grad de ma lignitate Grupa III: in toate situaliile se va practica
intermediar sau crescut, mai mici de 4 cm (T 1- parotidectomie totala, cu sau f3r3 conservarea
T2); n. facial (în funcţie de criteriile de sacrifica re);
Grupa III: Tumori indiferent de gradul de
y
malignitate mai mari de 4 cm (T f3r3 infiltrarea Grupa IV: se va practica parotidectomie total3
structurilor adiacente, precum şi recidivele extins3 (cu extirpa rea structurilor invadate:
tu morale care nu se Încadreaz3 În grupa IV; tegument, m. maseter/pterigoidian intern, ram
Grupa IV: Tumorile primare şi recidivele tu morale mandibular, fos3 infratemporal3 etc.), de cele
care au invadat structurile adiacente (n. facial, mai multe ori f3r3 conservarea n. facial (in
tegument, muşchi, os). funcţie de criteriile de sacrifica re);
768 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Rgura 14.52. Tumora maligna parotidiana. cu invazie tegumenta ra şi adenopatie celVica la nivel
Il. S-a practicat parotidectomie totala extinsa cu conselVarea n. facial şi evidare cervicala radicala.
(cazuistica Prof. Or. A. Bucur)
710 PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
Figura 14.53. Tumora maligna de glanda submandibulara. Se practica extirpa rea tumorii În
asociere cu intervenţia de evidare cervicala radicala modificat3. (cazuistica Praf. Or. A. Bucun
Referinţe bibliografice
1. Paulsen DF: Histology & (eU biology: examination and board features: reporl of a case with cytological and
review. Lange Medical Books, McGraw-HilI, New York, 2000. immunohistochemical study. Diagn CytopalhoI31(J);189-92,
2. Ginsburg IM, (osloff A: GastfOintestinal Ph'riiology. fn: 1004
Nosek TM: Essentials of Human Physiology. Medical CoUege 23. Glas AS, Hollema H, Nap RE, Plukker IT: Expression of
of Georgia. WNW.lib.mcg.edu estrogen receptor, progesterone receptor, and insulin-like
J. Mandel l: An unusual patlern of denlat damagc wHh growth factor receptor'1 and of MIB·1 in patients with
salivalY gtand aplasia. J Am Oenl Assoc 137(7):984-9. 2006 recurrent pll'Omorphic adenoma of the parotid gtand. (ancer
4. Kubota Y, Nitta S el al: Pleomorphic adenoma originating 94{8):2211-6,2002
Irom submandibular heterolopic salivary stand tissue: A(ase 24. Teymoortash A. Lippert SM, Werner JA: Abstract Steroid
repOlt and H?view of Ihe literaturc. Oral Dncal, suppl, hQfmone receptors in pafOtid gland cystadenotymphoma
41(5):93-96,2005 (Warthin'$ tumour). Clin Otolaryngot Aliied Sci 26(5):411 -6,
5. Neville BW, Damm DO, Allen CM, Bouquot lE: Oral & 2001
maxillofaejal pathology, Second edition. Elsevier Saundels, 25. leimola·Virtanen R, 5alo T, Toikkanen S, Pulkkinen J,
Philadelphia, 2002, pag. 388-89. Syrjanen S: Expression of estrogen receptor (ER) in oral
6. Bucur A, Dinca O, Nita T, Totan (: Bilateral sialolithiasis: mucosa and salivary gtands. Maturitas 36(2):131-7, 2000
case presentations and review of the literaturI'. Reprint rrom 26. Seifert G, Sobin lH: The World HeaUh Qrganization's
XVIII (ongress of the EACMFS Sarcelona. Medimond Editions, histological classifieation of salivary gland tumors. A
2006 eommentary on the second edition. Cancer 70(2):379-85,
7. Popescu V (ed): (hirurgie buco·maxilo·faclala. Editura 1992
didactica şi pedagogica, Bucureşti, 1967, pag. 535-36 27. Ellis GL, Auclair Pl: Classification of salivary gland
8. ZenkJ, Constanlinidis J, Kydles 5, HomungJ, Iro H: Klinische neoplasms. In: EIIis Gl, Auclair Pl, Gnepp DR (eds.):. Surgical
und diagnostîsche Befunde bei der Sialolithiasis. HNO pathology of the salivary glands, First edition. WB Saunders,
47:963-69,1999 Philadelphia, 1991
9. Theodorescu O: litiaza salivar ... Tiparul Oltenia, Bucureşti, 28. Ellis CL, Auclair Pl: Tumors of the Salivary Glands.
1936. Washington, 0(: Armed Forces Institute of Pathology:
10.lro H, Zenk J: Diagnosis and therapyof sialolithiasis - state 1996:155,373. Atlas of Tumor Pathology, 3rd series, faseicle
ofthe ar!. ENT News, 11(2):59-61, 2002 17
11. Marchal F, Dulguerov P el al: Specificity of parotid 29. Neville BW, Damm DO, Allen CM, Souquot lE; Oral and
sialendoscopy. laryngoscope 111 :264-71, 2001 maxillofacial pathology, Second edition. WB Saunders.
12. Katz J, Benoliel R, Shochat 5, Marmary V: Bilateral Philadelphia, 2002
obstructive sialadenitis of the submandibular glands due to a 30. Perzin KH, Gullane P, Clairmont AC: Adenoid cystie
denture. Sr Oent J162(11): 425,7, 1987 carcinoma afising in salivaryglands: a eorrelation of histologic
13. Brook 1, Frazier EH, Thompson OH: Aerobic and anaerobic fealures and clinical eourse. Cancer 42:265-81, 1978
microbiOlogz of aczte suppurative parotitis. laryngoscope 31. Terashima K, Shioyama VeI al: long·term local control of
101:170·2,1991 re<urrent adenoid cystic carclnoma in the parolid gtand with
14. Russotlo SS: Asymptomatic parotid gland enlargement in radiotherapy and intraarterial infusion chemotherapy. Radiat
diabetes melitus. Oral Surg 52:594-98, 1981 Med.24(4):287·91,2006
15. Vital! C, Bombardieri 5 et al: Classification crileria for 32. Chen AM, Bucei MK, Weinberg V et al: Adenoid cystic
Sii>gren's syndrome: a revised version ofthe European crileria earcinoma of the head and neck treated by surgery with or
proposed by Ihe American·European Consensus Group. Ann without postoperative radiation therapy: prognoslic 'eatures
Rheum Dis 61(6):554-8, 2002 of recurrence. Int JRadiat Oncol Biol Phys. 66(1):152 ·9, 2006
16. Eveson JW, Cawson RA: Tumours of the minor B. Bailey H, lumley 1: Hamilton Bailey's Oemonstrations of
(orophalYngeal) salivary glands: a demographic study of 336 Physical Signs in Clinical Surgery. 18th Edition. Hodder
cases. JOral PalhoI14(6):500-9, 1985 Arnold, Philadelphia, 1997
17. Eilis Gl, Auciair Pl, Gnepp DR: Surgical pathology of the 34. Gehrking E. Gehrking 1. Moubayed P: Surgery o, benign
salivary glands. W8 Saunders, Phitadelphia, 1991 tumors ofthe parotid gland: the valul' of fine needle aspiratian
18. Klussmann JP, Witlekindt C el al: High risk for bilateral cy1ology. HNO 55(3):195-201. 2007
Warthin tumor in heavy smokers · review of 185 cases. Acta 35. ''': American Joint Committee on Cancer: (ancer Staging
OtolaryngoI126(11):1213-7, 2006 Manual - Comparison Guide: Fifth versus Sixth Edition.
19. ManganariS A, Patakiouta F, Xirou P, Manganaris 1: www.cancerstaging.org
lymphoepithelial earcinoma of the parotid gland: is an 36. Rorel1a R, de Nieo!a Vet al: Major salivary gland diseases.
association with Epstein·Barr virus possible in non·endemic Muaieentre study. Acta Otorlnolaryngolltal 25: 182-90, 2005
areas? Int JOral Maxillofac Surg 36(6):556·9, 2007 37. Acero J, Navarro ( et al: Treatment of the pleomorphic
20. Dietz A, Sarme S, Gewelke U, Sennewald E, Heller WD, adenoma ofthe parolid gtand. JCraniomaxillofac Surg J2 Supl
Maier H: The epidemiology of parotid tumors. A case control 1: 67, 2005
study. HNO 41(2):83-90, 1993 38. Kaplan MJ, Johns ME: Malignant neoplasms. tn: Cummings
21. Rodrfguez·Cuevas S, Ocampo lB: A case report of CW, ed: Otolaryngology·Head & Neek Surgery. 3rd ed. St.
mucoepidermoid carcinoma of the parotid gtand developing louis, Mosby, 1998, pag. 1043-78
after radioiodine therapy for thyroid earcinoma. Eur' Surg 39. Conley J, Hamaker RC: Prognosis of malignant tumors of
OncoI21(6):692, 1995 the parotid gland with facial paralysis. Areh Otolaryngol
22. laforga lB: Salivary duct carcinoma with neuroendocrine 101(1):39-41,1975
Tratamentul chirurgical
al anomaliilor
dento-maxilare severe
Alexandru Bucur, lulio Acero, Drago$ Stanciu,
Alberto Carreiio, Riidiger Marmulla, Manuela Popescu,
Octavian Dincă, Horia Ionescu
Acest raport apare prin micşorarea unghiului • arcadele dento-alveolare şi baza scheletalC!
SNA şi/sau marirea unghiului SNB. maxilară şi/sau mandibularC!.
Aceasta completare a clasificarii Angle Acestea din urmC! sunt anomaliile dento-
este foarte utila În stabilirea diagnostic ului com· maxilare scheletale În care, pe lângă patologia
plex al anomaliilor dento·maxilare scheletale. ortodonticC! dento - alveolară, apar modificări
orientând, de la Început, alegerea tipului de tra· morfologice de mărime, formă şi/sau poziţie a
tament, ortodontic sau asociat, ortodontic şi ehi· maxilarelor. Ele pot coexista În cadrul unor ano-
rurgicalortodontic. malii craniofaciale complexe (sindromul erou -
Anomaliile ortodontice sunt caracterizate zon, Apert etc).
de modificari care intereseaza: Anatomo-clinic. tulburarile se regasesc nu
• strict arcadele dentare (anodontii, dinti supra· numai la nivelul arcadelor dento-alveolare dar şi
nume rari etc); la nivelul faciesului În ansamblu: profil, pro-
• arcadele dento·alveolare; porţia etaje lor figurii, simetria faciala .
776 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
I Plan de evaluare
I Chestionar al motivaţiei pacientului'
l
va rugam sa completaţi acest chestionar pentru ca noi sa inţelegem problemele cu care va
confruntati şi ce anume doriţi sa modificaţi. Folosiţi cuvintele mai mult, mai putin, înainte, Îna-
poi, mai mare, mai mic etc,
A. Dinţii
Cum aţi dori sa se modifice pozitia dinţilor?
• În sens vertical (d intii anteriori): sus{jos
• În sens vertical (dintii posteriori): sus/jas
• Dintii superiori sa fie mai lungi/mai scurţi
• Dintii superiori sa fie: mai În faţa/mai În spate
• Dintii inferiori sa fie: mai În fata/mai În spate
• Nivelarea planului aduzal al dinţilor superiori
• Modificarea liniei mediane a dinţilor superiori/inferiori:la dreapta/Ia stânga
• Altele ..... .
S.Faţa
Cum aţi dori sa se modifice trasaturile fetei?
• Remodelarea barbiei înainte/înapoi
• Îndepartarea barbiei duble
• Deplasarea barbi ei la dreapta/Ia stânga/centrat
• Buza inferioara modificata: înainte/înapoi
• Buza superioara modificata: înainte/înapoi
• Zona din jurul nasului :înainte/înapoi
• Profilul nasului: largit/scurtat
• Zonele din jurul ochilor: înainte/înapoi
• Pometii: mai pronunţati/mai putin pronuntaţi
• Expunerea mai mult/mai puţin a dinţilor/gingiilor când zîmbesc
• Fanta labiala sa fie închisa/deschisa atunci când mestec
• Buzele sa nu se atinga ş i sa ramâna complet separate atunci când mestec
• Tonusul barbi ei/buzelor mai scazut atunci când apropii buzele
• Fata mai lata/îngusta
• Reducerea laţimii/largimii mandibulei
• Altele ....
C. Durere/Disconfort
Pentru acestea semnalati exact locul durerii de partea dreapta sau stânga
• Anterior de urechi: dreapta/ stânga
• Inferior de urechi: dreapta/stânga
• Superior de urechi: dreapta/stânga
• Gât: dreapta/stânga
• Umeri: dreapta/stânga
• Sâni: dreapta/stânga
• Dinţi: dreapta/stânga
• Sinusurile nazale: dreapta/stânga
• Ochi:dreapta/stânga
• Altele
~ rezuma În general la aspectul oduziei, simptomatologie dureroasa şi armonie faciala
- - ---'
780 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Din norma fTontala (Fig. 15.3), se vor ana· Din normo!! laterala (Fig. 15.4), se vor evalua:
liza: • profilul facial În ansamblu;
• Proporţia etajelor figurii (superior, mijlociu, in - • profilul În etajul inferior al figurii;
ferior); • treapta labiala, şantullabio-mentonier, contu -
• Simetria fadala (in special În etaje le mijlociu rul mentonului;
şi inferior ale figurii); • câmpul de profil facial;
• Raportul interlabial (raportul in3ltimilor buzei • proportia etajelor figurii (realizata şi din norma
superioare şi inferioare); frontatl);
• Raportul bizigomatic/bigoniac; • unghiul mandibular;
• Conturul genian etc. • conturul osului malar;
• unghiurile nazo-Iabial, labio-mentonier şi sub-
De asemenea, se vor evalua În dinamica: mento-cervical etc.
• spaţiul interlabial; Un element esenţial este realizarea foto-
• suprafata incisivului superior expusa În repaus grafiei astfel Încât orizontala de la Frankfurt sa
şi În surâs; fie paralela cu planul orizontal real.
-linia surâsului. Toate aceste elemente contribuie la defi-
nirea cu precizie a diagnosticului de anomalie.
Figura 15.7 ...Ocluzograma: stabili rea ..obiectivului vizual al tratamentului ortodontic prechirurgi-
cal", (cazuistica Praf Or. j. Acero, Of. A. Carreflo)
•
784 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
b
Figura 15.9. Masuratori cefalometriceÎn plan
sagital, SNA, SNB, ANB.
În plan vertical se masoara (Fig. 15.10) Figura 15.11. a - masurarea unghiului Z facial;
raportul Între Înalţimea facia la anterioara şi b - masurarea unghiurilor naso-labial. labio-
Înalţimea faciala posterioara. mentonier.
În 1999, Amett stabileşte cinci categorii majora părţilor moi şi corelează examenul clinic
de valori numerice pentru o analiză eefalome- cu cefalometria (Rg. 15.14).
trică:valori dento-scheletale. valori verticale. va- Obiectivul vizual al tratamentului utilizează
lori pentru părţile moi, proiecţia sagitala a cefalometria pentru deplasările teoretice, atât ale
diveselor puncte fată de o linie verticală ce trece dinţilor, cât şi ale maxilarului, În vederea ame-
prin punctul subnazal şi În final, valori ale ar- liorării aspectului facial şi restabilirii ocluziei fizio-
moniei faciale. Această analiză dă o importanţă logice (predicţie cefalometrica) (Rg. 15.15).
Figura 15.16. Schema eefalometricCl preoperatorie şi cea de predicţie pentru o anomalie de clasa a
III -a, la care se va practica o osteotomie tip Obwegeser-Dal Pont, cu retrudare.
Figura 15.18. Planificarea intervenţiei pe model de studiu: a - montarea modelelor În articula tor,
trasarea reperelor, secţionarea şi repoziţionarea acestora; b - confecţionarea gutierelor chirurgi-
cale intermediare. (cazuistica Prof Or. A. Bucur)
790 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.20. Reprezentarea schematica a os- Figura 15.21_ Reprezentarea schematica a os-
teotomiei verticale a ramutui mandibular teotomieiÎn .. l inversat" a ramutui mandibutar
(C. ldwell-lellerm.nn)_ (O.lillo)_
792 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
------- -
Tabel 15.3. Aspecte clinice În anomaliile dento-maxitare de clasa a III-a. 1
r 1
1 Prognatism mandibular Retrognatism maxilar
,E~xa~m~e~n~c~e7~~i~co~-f~a~ci7a~I:~n~o~rm~a~f~ro~n~t~aI~a____~~~____________~~~__~~~ 1
Etajul inferior al feţei _ _ Marit _ _ MCiri!.ll.Parent marit
Di stan~bizigomati(3 - __N
_orma_la_ Normala I scazuta
1
Aspectul regiunii para nazale ___ Normal Drţpt I concav ~1
l3ţimea alar3_ _ __ Normala scazuta
Vizibilitatea incisivi lor in repaus - Normala
- -- ~rmalU2(3zuta I
I Vizibilitatea roşului de buza _ _ Normala Normala I sc(lzut3 _
1 Examen ce~ico-facial: norma laterala
Proiecţia rebordului infraorbital Normala NormalaLPost __ 1
Aspectul regiunii geniene Normal Normal i aplatizat
I
A~~(tu~iunji paranazale_
Dimensiunea regiunii nazale _ _
~an~acolumelar _ _
- -
~rma_I___
Normala
Normal
__ ~eptl!P.!!.cav_ _
Crescuta -
Absent
---- ----
-1~
• SNB marit semnifica un prognatism mandibular; • raporturi ocluzale de clasa I În plan sagital (ra -
• SNA micşorat şi SNB marit semnifica o ano- porturi ocluzale normale);
malie asociata, cu prognatism mandibular şi re- • overbite (supraacoperire frontala) şi overjet (ra-
trognatism maxilar. portul incisiv În plan sagital) normale;
• ra porturi ocluzale normale În plan transversal.
Tratamentul ortodontic pre-chirurgical
Obiectivele tratamentului ortodontic pre· Intervenţia chirurgicală prapriu-
chirurgical suntÎn principal legate de "decom·
zisă
pensarea" anomaliei, corectarea formei
arcadelor dentare, alinierea dentara şi corecta · Aşa cum am aratat, principial,
rea bascularilor dentare. intervenţiile chirurgicale pentru anomaliile de
clasa a III-a vizeaza retrudarea mandibulei,
Tratamentul chirurgical sau/şi avansarea maxilaruluÎ. Asocierile cu alte
În cazul anomaliilor dento·maxitare de anomalii În plan sagital, vertical sau transversal,
clasa a III·a, tratamentul vizeaza: vizeaza corectarea suplimentara a acestora, fie
• retrudarea mandibulei prognate; prin modificari ale tehnicilor de baza (de exem -
• avansarea maxilarului În cazurile cu retroga · plu dezimpactarea maxilarului odata cu inter-
tism maxilar; venţia de tip le Fort 1), fie timpi operatori
• asocierea Între acestea. suplimentari (de exemplu genioplastia).
Aceasta etapa are loc dupa terminarea
tratamentului ortodontic prechirurgical. Obiec- Intervenţii de osteotomie bimaxilare
tivul principal al intervenţiei chirurgicale este
obtinerea unor relaţii optime Între oasele maxi· Pentru anomaliile de clasa a III-a bimaxi -
Iare, cu beneficii fizionomice evidente, precum Iare, se va practica o intervenţie chirurgicala com -
şi a unei ocluzii favorabile: plexa care va viza atât maxilarul, cât şi
mandibula. Astfel, cel mai frecvent se practica o indeparteaza şi se practica osteotomia mandi·
osteotomie de tip Lefort 1cu avansarea maxila- bulei şi retrudarea acesteia cu obtinerea rapor-
rului şi osteotomie sagitala a ramului mandibu- turilor oc!uzale normale În plan sagitat (oc!uzie
Iar, tip Obwegeser-Dal Pont (alteori o osteotomie de clasa I)(Rg. 1\.27).
verticala a ramului mandibular, tip Caldwell-Let- Aşa cum am aratat, din cauza contactelor
terman), cu retrudarea mandibulei. Daca este ne- interdentare prematu re care pot fi incil prezente
cesar, În aceeaşi etapa chirurgicalil se realizeaza şi care ar afecta stabilitatea ocluziei finale, este
şi o interventie de genioplastie (Rg. 1\.26). uneori necesaril gutiera finala, care sa permita
Se va practica mai Întâi osteotomia maxi- un contact interarcadic stabil, pâna la consoli·
larului, cu avansarea acestuia in pozitia stabi - darea fragmentelor osoase in noua pozitie_ Oal·
lita În planificarea preoperatorie, şi transferata ternativa mai rar aplicata este practicarea
intraoperator cu ajutorul gutierei intermediare, osteotomiilor atât la maxilar. cât şi la mandibula
care ghideaza maxilarul in pozitia avansata, pe şi imobilizarea intermaxitara prin intermediul
baza raporturilor de oc!uzie cu caracter tempo- gutierei finale in raporturi de oc!uzie corecte_ Ul-
rar pe care acesta le are cu mandibula Înca pro- terior blocul rigid rezultat, format de maxitar -
gnata. Dupa fixarea prin osteosinteza a gutier3 finala - mandibul3 va fi fixat prin osteo-
maxilarului, gutiera intermediara se sintez3 (cu sârm3 sau placute).
a
798 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.29. Comparaţie Între aspectul initial şi rezultatul postoperator la o pacienta cu anomalie
bimaxilara: prognatism mandibular şi retrognatism maxilar, la care s-a practicat osteotomia tip Le
Fort I a maxilarului (u avansare şi osteotomia sagitala a ramutui mandibular de tip Obwegeser-Dal
Pont, (u retrudare. (cazuistica Praf. Or. A. Bucur)
Figura 15.30. Pacienta cu prognatism mandibu[ar şi retrognatism maxilar, [a care s-a practicat os -
teotomia tip Le Fort 1a maxilarului cu avansare şi osteotomia sagita[a a ramului mandibular de tip
Obwegeser-Dal Pont, cu retrudare - aspect comparat iv pre- şi postoperator. (cazuistica Prof. or. A.
Bucur)
802 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.31. Comparaţie intre aspectul iniţial şi rezultatul postoperator la o pacienta (u anomalie
bimaxilara: prognatism mandibular şi retrognatism maxilar, la care s-a practicat osteotomia tip Le
Fort I a maxilarului cu avansare şi osteotomia sagitala a ramu lui mandibular de tip Obwegeser-Oal
Pont. cu retrudare. (eazuistiea Praf. Or. A. Bucur)
Figura 15.32. Anomalie dento-maxilara clasa a III-a dupa despicatura labio -maxilo-palatina ope-
rata În copilarie, la care s-a practicat osteotom ia tip LeFort 1 cu avansarea maxilarului şi osteotomia
sagitala a ramului mandibular tip Obwegeser-Dal Pont, cu retrudare; ulterior, s-a practicat rinosep-
toplastia (cazuistica prof Or_ A Bucur)
804 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Intervenţia chirurgicală
• ••
proprIU-ZIsa
Principial, interventiile chirurgicale orto·
gnate sunt similare celor pentru anomaliile de
clasa a III-a, În aceste cazuri urmarindu-se Însa
avansarea mandibulei sau/şi retrudarea maxi·
larului. Trebuie menţionat ca pentru avansarea
mandibulei, este necesara folosirea unei grefe
osoase de interpozitie, pentru asiguarea conti·
nuitatii osoase a fragmentelor de osteotomie.
Cea mai utilizata este grefa monocorlÎcala de
creasta iliaca. Oexceptie exista: În unele situatii,
În interventiile de osteotomie sagitala a ramului
mandibular (Obwegeser-Dal Pont), care permite
alunecarea fragmentelor cu menţinerea unei su·
prafete osoase de contact.
de osteotomie cu avansa-
Intervenţii
rea mandibulei
Tehnicile chirurgicale de osteotomie folo·
site pentru avansarea mandibulei sunt practic
similare celor pentru retrudare:
• Osteotomia sagitala a ramului mandibular (Ob·
wegeser·Oal Pont) (Fig. 15.36);
• Osteotomia verticala a ramului mandibular
(Caldwell·letlerman), cu avansare şi grefa de
interpoziţie;
Figura 15.35. Schema eefalometric3 preopera- • Osteotomia ..in l inversat" a ramulul mandi·
torie şi cea de predicţie pentru o anomalie de bular (Oatillo) (Fig. 15.37).
clasa a II·a, la care se va practica o osteotomie Pe lânga aceste tehnici chirurgicale,
tip Obwegeser-Dal Pont cu avansare. uneori este necesara o intervenţie asociata de
genioplastie cu avansare.
Figura 15.36. Pacienta cu anomalie dento·maxilar3 clasa a II·a,la care s·a practicat osteotomie
sagita lCi a ramului mandibular tip Obwegeser·Dal Pont, cu avansarea mandibulei
(cazuistica Praf. or. A. Bucur)
808 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
figura 15.37. Pacienta cu anomalie dento·maxilara clasa a II-a prin hipoplazia mandibulei, la care
s-a practicat osteotomie În.,L inversat" a ramutui mandibular (OaUtla), (U avansare de 22 mm şi
grefa de interpozitie din creasta iliaea:
a, b - aspect intraoperator cu avansarea mandibulei şi grefa de interpozitie;
(, d - aspect comparativ pre· şi postoperator pe teleradiografia de profil;
e, f, g, h - aspect comparativ pre· şi postoperator, de profil facial şi al oeluziei dentare.
(eazuistica Praf Dr. A. Bucur)
Intervenţiide osteotomie cu retruda· premaxila este proeminenta. Se va practica o in -
rea maxilarului telVentie (hirurgical~ similara cu cea de tip Le Fort
1, cu exceptia faptului ca aceasta va continua la ni -
Pentru anomaliile de clasa a II-a cu compo- velul primilor premolar; cu Oosteotomie vertical~
nent~ maxilar~, se poate practica osteotomia tip cu ostectomie a unui segment osos maxilar. De ase-
Le Fort I cu retrudarea maxilarului. Osteotomia menea, este necesar~ osteotomia cu ostectomia
tip Le Fort I segmentară cu retrudare este ova - unui segment "În V" din palatul dur. Astfel va fi po-
riant~ de intelVenţie indicat~ În cazul unor proal- sibila retrudarea segmentului anterior maxilar În
veolodentii maxilare sau a altor situaţii În care doar poziţia vizata (Ag. 15.38, 15.39).
Figura 15.39. Pacienta cu proalveolodenţie maxilar3,Ia care s-a practicat osteotomia tip Le Fort I
segmentar3 cu retrudare: aspect comparativ pre· şi postoperator. (cazuistica Prof. Dr. A. Bucur)
810 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Tratamentul chirurgical-orto-
dontic pentru anomaliile În
plan vertical
Anomalii În plan vertical prin
deficit maxilar
Deficitul maxilar În plan vertical se asociaza
sau nu cu malocluziile sagitale de clasa a III-a.
Clinic se caracterizeaza prin urmatoarele:
etajul inferior al feţei micşorat (masurat În adu-
zie), buza superioara pare scurtata, unghiul
naso-labial este ascuţit, iar mentonul pare / este
proeminent. la aceşti pacienţi, În repaus, linia
incisivilor superiori este situata (u câţiva mili-
metri mai sus de linia buzei superioare. Trebuie Figura 15.40. Reprezentarea schematica a in -
mentionat c3 În repaus, buza superioara are as- tervenţiei de tip le Fort I cu "dezimpactare" şi
pect normal, unghiul naso-Iabial este normal, iar aplicarea unor grefe osoase de interpoziţie.
mentonul pare de asemenea normal, datorita
rotaţiei inferioare şi posterioare a mandibulei.
Caracteristica pentru aceşti pacienţi este marirea Anomalii În plan vertical prin
semnificativa a spaţiului de inocluzie fiziologica exces maxilar
("freeway space"), de 5-15 mm. Tratamentul ur-
meaza aceeaşi etapizare şi principii generale
descrise mai sus. Intervenţia chirurgicala consta Deficitul maxilar in plan vertical se aso-
În pozitionarea inferioara a maxilarului. Aceasta ciaza sau nu cu malocluziile sagitale de clasa a
se asociaza tel mai adesea cu avansarea maxila· Il-a. Tratamentul urmeaza aceeaşi etapizare şi
rului, pentru corectarea deficitului sagital. principii generale descrise mai sus, interventia
Planificarea preoperatorie a intervenţiei de tip Le Fort t vizând În aceste cazuri poziţiona
de repoziţionare inferioara a maxilarului implica rea superioara a maxilarului ("impactare"), cu
urmatoarele etape: (1) realizarea unei scheme sau far.a retrudarea acestuia, În functie de
de predicţie pe baza unei cefalometrii efectuate situatia clinica. Pentru realizarea unei impactari
În pozitia de repaus a mandibulei; (2) plani - de mai mare amploare, este necesara ostecto-
ficarea intervenţiei chirurgicale pe modele de mia ..În V" cu vârful posterior,la nivelul liniei de
studiu fixate În articulator semiajustabil, În osteotomie orizontala (Fig. 15.41).
poziţie de repaus a mandibulei, poziţie Înregis-
trata cu ajutorul unui arc facial de transfer; (3)
realizarea unui sistem de imobiliza re, daca este
necesar. Reperele cefalometrice preoperatorii şi
de predicţie. precum şi reperele de pe model se
marcheaza ca şi pentru intervenţia de avansare
a maxilarului, doar ca În acest caz se bazeaza pe
paziţia de repaus a mandibulei.
Interventia chirurgicala va fi de osteoto-
mie tip le Fort 1a maxilarului, acesta fiind rotat
inferior pâna in poziţia optim.a (..dezimpactare")
şi dac.a este necesar va fi avansat. Dupa poziţio
narea fragmentului in plan vertical şi efectuarea
masur.atorilor la nivelul aperturii piriforme, se
adapteaza În spatiul dintre fragmente doua grefe
osoase sau se aplica În defect os autogen frag-
mentat, recoltat prin racla re de pe creasta iliaca figura 15.41. Reprezentarea schematica a in -
(Ag. 15.40). tervenţiei de tip le Fort r cu "impactare".
Anomalii În plan vertical
prin tulburări de crestere
a mandibulei:
anomalii de clasa a-III-a
cu ocluzie deschisă
Acestea fac parte dintr-un complex de
anomalii musculoseheletale care, În generat, •
dezvolta anomalii În toale ce le trei planuri.
Anteroposterior. mandibula prez inta un
exces de creştere. cu un exces de creştere pos-
terioara, care determina ocluzia deschisa ante-
rioara, printr-o rotatie În jos şi Înapoi a
mandibulei şi care mascheaza magnitudinea
reata a excesului mandibular.
Uneori se asociaza un retrognatism maxi-
lar cu Îngustare În plan transversal, rezultând o
oduzie Încrucişata posterioara.
Tratamentul complex consta În decompen -
sarea ortodonticCi preehirurgicata şi interven tii de
chirurgie ortognata bimaxila r3. Figura 15.42. Reprezentarea schematic~ a in-
Se indica În aceste cazuri osteatomia sagi- tervenţiei chirurgicale bimaxilare pentru ano-
taia a ramu tui mandibular(Obwegeser-Dal Pont), maliile de clasa a-llI-a cu ocluzie deschisa.
care perm ite pe lâng~ retrudare şi rotaţ i a În sus a
mandibulei.
la aceasta se asoc i az~ intervenţia maxilar~
de osteotomie tip Le Fort 1 cu interesarea intre-
gului maxilar, şi eventual asocierea cu osteotomia
segmentar~. care s~ perm i t~ impactarea inde-
pendent~ a fragmentelor maxilare.
Uneori este necesar~ şi genioplastia cu re-
lropozitionar. (Rg.15.42,15.43).
812 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.43. Pacienta cu anomalie de clasa a III-a şi ocluzie deschisa. Se practica osteotomia tip
Le Fort I a maxilarului cu avansare şi osteotomia sagital3 a ramului mandibular de tip Obwegeser-
DaI Pont. cu retrudare - aspect comparativ pre- şi postoperator. (eazuistiea Prof Or. A. Bucur)
Tratamentul chirurgical- Dupa aceasta osteotomie, se mobilizeaza
fragmentele maxilarului separate sagital, prin in-
ortodontic pentru anomaliile serarea unei dalti, pâna se obţine o deschidere
În plan transversal de 2·4 mm anterior. Oseparare suplimentara nu
este posibila datorita prezenţei aparatului orto·
Compresia de maxilar dontic.
Se activeaza dispozitivul disjunctor pâna
Compresia de maxilar este o tulburare se obtine o distanta de 3·5 mm, dupa care se su·
frecventa. asociata cel mai adesea cu alte ano- tureaza partile moi. O disjuncţie mai mare de 5
malii În plan sagital şi vertical. mm este contraindicata deoarece se poate dila-
În cele mai multe cazuri, tratamentul este cera papila interincisiva.
ortodontic şi se realizeaza În etapa ortodontica Trebuie avut3 În vedere apariţia unei dias-
pre-chirurgieaICl, care vizeaz:l dilatarea maxila - teme importante. care va fi rezolvata prin trata-
TU lui cu dispozitive disjunctoare. mentul ortodontic postchirurgical (Fig. 15.44).
Pentru formele scheletale severe, este Oalta posibilitate de tratament chirurgical
necesara dilatarea maxilara prin asocierea dis- este realizarea unei osteotomii le Fort I segmen-
pozitivului ortodontic cu interventia chirurgi- tare, cu separarea maxilarului În trei fragmente:
cala. premaxila şi doua fragmente posterioare.
Se va practica o intervenţie de tip Le Fort Cele trei fragmente se pot repoziţiona ast-
r, la care se va asocia o osteotomie sagitalC! de fel conform planificarii chirurgicale, obtinându -
maxilar. se astfel un maxilar cu o conformaţ ie anatomÎca
normala.
a •
Figura 15.46. Asimetrie facial3 prin hipertrofie condilo·mandibular3 stâng3.Se practic3 con·
dilectomie Înalt3 şi osteotomii modelante ale bazilarei mandibulei: a,b - aspect clinic pre· şi posto·
perator; c - reprezentarea schematic3 a intervenţiei chirurgicale; d - aspect intraoperator.
(cazuistica Prof Or. j. Acero)
816 TRATAMENTUL CHIRURGICAL Al ANOMALIilOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.47. Aspect clinic pre· si postoperator al unei asimetrii a etajului inferior al feţei prin atro·
fia corpului şi ramului mandibular dreapta (cazuistica Praf Dr. A. Bucur)
E10ngarea dirijată În anoma- 6-8 s3ptamâni. Metoda permite formarea unui
calus osos care urmeaza deplasarea progresiva
liile dento-maxilare a fragmentelor osoase.
Elongarea dirijata Îşi propune sa Înlature
Metodele de elongare dirijata (.. osteodis- unele dintre riscurile intervenţiilor de chirurgie
tractian") au fost folosite initial pentru oasele ortognata (fractura necontrolata, necesitatea
lungi, cum ar fi femuTul sau tibia. recent fiind unor grefe de interpoziţie, lipsa consolidarii
dezvoltate şi pentru scheletul viseerocraniuluj2' , dupa osteotomie) şi, de asemenea, sa permita
Au fost aplicate În cazurile de retrognatism man· adaptarea progresiva a partilor moi la modi-
dibular sau hipoplazie a etajului mijlociu al feţei. ficarile substrat ului osos (Fig. 15.48).
Tehnica consta În practicarea unei ostea- Din pacate Însa, elongarea dirijata la ni-
tamii strict (orticale perpendiculare pe directia velul viscerocraniului ridica probleme majore de
de tracţiune şi aplicarea unui dispozitiv de alun - infecţie a partilor moi, dar şi de osteita şi osteo-
gire osoasa gradual3, fixat cu şuruburi de titan, mielita a segmentului osos pe care sunt aplicate.
care prezinta o componenta de activare care va Din aceste motive. utilizarea lor este extrem de
fi situata În vestibulul bucal sau la nivelul tegu · limitata În prezent, pulând constitui eventual o
mentului. alternativa pentru intervenţiile chirurgicale ar·
Dispozitivul se activeazd gradual, timp de tognate cu risc crescut, cum ar fi osteotomiile le
20-30 de zile şi se menţine În pozitia finala Înca fort II sau III.
Figura 15.48. Tracţiunea grad ata poate constitui o alternativa pentru osteotomiile le Fort II sau III.
818 TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.52. Imagine SSN (Surgical Segment Navigator) din timpul interventiei chirurgicale. DRF
ataşat la gutiera chirugicala este reprezentat sub forma unui triunghi. Sunt reprezentate conturu-
rile maxilarului şi ale condililor mandibulari. Cod de culori: galben - poziţia iniţiala; albastru -
poziţia finala planificata preoperator; verde - pozitia actuala intraoperatorie a complexului maxilo-
mandibular rezultat În urma osteotomiei. (contributie Praf. Dr. R. Marmulla)
820 TRATAMENTUL CHIRURGICALAL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE SEVERE
Figura 15.S3. lmagine intraoperatorie În care se observa DRF fixat de gutiera chirurgicala, DRF fixat
la neurocraniu (la nivelul arcadei sprâncenoase) şi .. pointerul de navigaţie".
(contributie Prof. Or. R. Marmulla)
Sunt necesare cel puţin trei Studiile clinice indica o precizie sporita a
transmiţatoareIR fixate la neurocraniu, acestea metodei: astfel, daca în cazul intervenţiei chi -
având rolul de a compensa modificarile de rurgicale ortognate clasice, precizia re -
poziţie ale capului pacientului. Se ataşeazCl de poziţionarii fragmentelor osoase este de
asemenea o serie de transmiţatoare IR pe struc- aproximativ 1,5- 3 mm, În cazul sistemului SSN,
turile osoase ce urmeaza a fi supuse Qsteotomiei precizia este de 0,5 -1 mm 29 •
şi repoziţionClrii chirurgicale, precum şi pe gu- Prin aceasta metoda. poate fi de aseme-
tierelechirurgicale (Fig. 15.51). nea monitorizata poziţia condililor mandibulari
Poziţia tridimensională a fiecarui În raport cu fosa glenoidă . pentru a evita o re -
transmitator este monitorizata În timp real de conformare vicioasa a articulaţiei temporo-man -
către camera IR, Folosind principiul navigaţiei dibulare dupa intervenţiile de chirurgie
prin satelit. Intraoperator, SSN (Surgical Seg- ortagnata (Fig. 15.53).
ment Navigator) creaza imaginea virtuala a frag-
mentelor osoase şi compara poziţia acestora cu
poziţia determinata preoperator. În acest mod,
fragmentele pot fi repoziţionate cu o precizie
foarte buna (Fig. 15.52).
Referinţe bibliografice
1. Epker BN, Stella JP, Fish LC: Dentofaeial Deformi- 16. Kosleeka F: Die ehirurgisehe Therapie der Proge'
lies. Integrated Orlhodontie and Surgical Correelion, nie. KorrespondenzblZahnărzte 55:223, 1931
Second Edition. Mosby, St. Louis, 1996 17. Wassmund M: lehrbuch der praktisehen Chirurgie
2. Angle EH: Treatment of malocclusion of the teeth: des Mundes und der Kiefer, Bd L Meusser, Leipzig,
Angle's system_ S.S. White Dental Manufaeturing Co, 1935
Philadelphia, 1907 18. Piehler H: Unterkiefersektion wegen progenie. Ost
3. Izard G: Orthodontie: orthopedie dento-faciale. La Z StomatoI16:190, 1918
pratique stomatologique. Masson, Paris, 1930 19. Dingman RO: Osteotomy for correetion of
4. Chateau M: Orthopedie dento-faciale. 3. ed., eno mandibular malrelation of developmental origin. IOraI
tierement refondue. Masson, Paris, 1964 Surg U39-47, 1944
5. Amett GW, McLaughtin RP: Vision general: objetivos 20. Converse JM, Shapiro HH: Trealment of develop·
terapeuticos reformulados. În: Elsevier Espana Ed. menatal malformations of the jaw. Plast Reeonstr Surg
Planificaci6n facial y dental para ortodoncistas y dru · 10:473-85.1952
janos ora Ies. 2005:1 -11 21_ Toman J: Surgical treatment of prognathism by the
6. Veas Santis M: Estudio clinico prequirurgico de las inlay-osteotomy method. Rev Stomatol Chir Maxillofac
deformidades dentofaciales. În: Navarro Vila C(ed.): 67(10),551 -63,1966
Tratado de cirugia oral y maxilofacial. Aran Ediciones, 22. Obewegeser H: Surgical correction of small or
Madrid,2004 retrodisplaced maxillae. JPlast Reconslr Surg 43:3 51.
7. Ameti GW, MacDonald CW: The treatment motiva· 1969
tion sUlvey: Oefining patient motivation for treatment 23. van Vuuren C: A reviewof the literature on the
Am. J. Orthod Dentofacial Orthop 115:233-238, 1999 prevalence ofClass III maloeclusion and the mandibu·
8. Trauner R, Obwegeser H: The surgieal eorrection of Iar prognathic growth hypotheses. Aust Orthod J
mandibular prognathism and retrognathia with con· 12(1),23-8,1991
sideration of genioplasty. Oral Surg Oral Med Oral 24_ Aronson J- Experimental and clinical experience
PathollO(7):677·89,1957 with distraction osteogenesis_ ([eft Palate (raniofacial
9. dai Pont G: Retromolar osteotomy for the correclion J 31:473 ·82, 1994
of prognathism. JOral Surg Anesth Hosp Dent 25_ Marmulla R, ltith T, Mtihling J, Hassfeld S: Marker-
ServI9:42-7,1961 less Laser Registration in lmage-Guided Oral and Max-
10. Epker BN: Modifications in the sagitlal osteotomy ilIofaeial Surgery. JOral Maxillofac Surg 62:845-851,
ofthe mandible. JOral Surg 3S:1 S7·159, 1977 2004
11. Caldwelt JB, letterman GS: Vertical osteotomy in 26_ Marmulla R. Niederdellmann H: Computer-as-
the mandibular rami for correetion of prognathism. J sisted Bone Segment Navigation, JCraniomaxillofae
Oral Surg (Chie) 12(3):185-202. 1954 Surg 26: 347-359. 1998
12. Dattilo OJ, Braun TW, Sotereanos G(: The inverted 27. Hassfeld S, Mtihling J, ZaUer J: lntraoperative navi-
l osteotomy for treatment of skeletal open·bite defor· gation in oral and maxillofacial surgery_lnt J Oral Max-
mities. JOral Maxillofac Surg 43(6):440-3,1985 illofac Surg 24:111 -119, 1995
13. Blair VP: Operations on the jaw bones and the 28. Marmulla R. Wagener H. Hilbert M. Niederdell-
face. Dental Era 6:169·85,1907 mann H: Predsion of computer·aided systems in fa -
14. McManners J: Mandibular body osteotomy. În: dai-profite reconstruction procedures. Mund Kiefer
fonseca RI Oral and maxillofaeial surgery, WB Saun· Gesichtschir, S1:65'67, 1997
ders, Philadelphia, 2000, pag. 330 29_ Marmulla R, MOhling J: Computer-Assisted
15. Dufourmenlel L: Chirurgie de l'articulation tem · Condyle Positioning in Orthognathic Surgery. J Oral
poro·maxillaire. Masson, Paris, 1929 Maxillofac Surg 65:1963 -1 968, 2007
Despicături
labio-maxilo-palatine
Car/os Navarro Vila
: .....
·.. ..-.,
...
o o o .
o o o• •
-- '
......... :: ::
.'
":
"
...
' .....
"" '
.... :. ..... D -
.'
o ••
.' -. .
• 6:
~ :J;~':"
-
·.. .
.' .
• o ••
,
....' • 00:.
,
..•'0:.....'...•.,:
o .......
'
'
,
.: :0·".": ':
.... !: ... '.
.. " o
..:.:.. :·::::;.L
~~"
~-
• "
'
Etiopatogenie
1. Factorii genetici sunt importanţi, dar
nu determinanţi.
La pacienţii cu despic(jturi labiale sau
palatine s-a observat [3 un procent de 25- 30%
dintre aceştia avea În antecedentele heredo -
colaterale un caz cu malformaţie fadala. Prin
studii familiale. s-a putut deduce transmiterea
defectelor con genitale: la un adult cu despica -
tura În antecedente şi al carui prim nascut are
aceeaşi afecţiune, riscul ca cel de-al doilea
nascut sCi prezinte aceeaşi malformaţie este Figura 16.3. Sindrom Patau - aspect
Între 17-20%. clinic. (cazu;stica Praf. Or. C Navarra Vila)
Fosetele con genitale ale buzei inferioare
sunt genetic asociate cu despicat uri labiale. De
asemenea, despieCiturile labiale pot coexista În
cadrul unor malformaţii eranio-faciale cum sunt:
• sindromul Pierre-Robin ce evolueaza cu micro-
gnatie, retrognaţie, glosoptoza şi despicătură
palatina;
• sindromul Patau (trisomia 13-15) caracterizat
prin despicatura labio - palatină, malformaţii car-
diace, oculare, arinencefalie (Fig_ 16.3);
• sindromul Klippel-Feil caracterizat prin cheilo-
palato-skizis, suda rea vertebrelor cervicale;
• trisomia 17-18 (sindromul Edwards) ce evolu -
eaza cu malformaţii cardiace, renale, oculare.
osoase şi cheilo-palato-schizis; Figura 16.4. Sindrom Qptiz - aspect
• sindromul Down (trisomia 21) la care des- clinic. (c3zuistica Praf. Or. C Navarra Vila)
picătura labială este prezentă la 6% din cazuri;
• sindromul velo-cardio-facial;
• sindromul.,cri du chat";
• sindromul Optiz (Fig. 16.4).
Dupa Gorlin, aproximativ 60 de sin -
droame coexistă cu despicaturi faciale.
2. Factorii de mediu acţionează În
momentul fuziunii dintre procesele nazale.
maxilare şi mandibulare. Există mai multe grupe:
• agenţi infecţioşi: virusurile rubeolei, incluziuni-
lor citomegalice, toxoplasmozei
• radiaţiile:Rx, ionizante
• medicamente (thalidomida)
• droguri Figura 16.5. Fetopatie rubeo\ică -
• hormoni steroizi aspect clinic.
• deficienţe nutriţionale În special aminoacizi (cazuistica Praf. Or. C Navarro Vila)
esenţiali şi vitamine.
Fetopatia rubeolică se caracterizeaza prin
despicătură labio - palatină, anoftalmie şi mal-
formatii cerebrale compatibile sau nu cu viaţa.
Diagnosticul prenatal celelalte etape chirurgicale propriu-zise in functie
de particularitatile cazului şi de tehnicile alese.
De asemenea. tot la primul consult
Diagnosticul despicaturilor de buza şi/sau parintii vor fi avizati În legatura cu dificultatea
palat se poate stabili prenatal printr-un examen alimentatie; nou-nascutului. modul de utilizare a
ecografic ce se practica la 20 de saptamâni de placii ma)(ilare ş i masurile riguroase de igiena
viaţa fetala (Fig. 16.6). În cazul existentei unor orala.
malformatii, din acel moment se stabileşte
colaborarea cu medicul chirurg ce se va extinde Relaţionarea familiilor afectate
pâna În jurul vârstei de 14 ani a copilului.
În planul general de tratament. se
sugereaza parintilor comunicarea şi contactarea
altor familii, in scopul sustinerii reciproce in
cadrul organizat al unor asociatii constituite.
TIpul acesta de relatii şi - a demonstrat utilitatea
atât in discutiile dintre părintii care nu au
cunoscut tipul acesta de patologie şi cei care au
copilul în etape avansate de tratament. cu
rezultate in ceea ce priveşte armonia maxilo-
faciala şi fonatia.
Sfatul genetic
În discutiile dintre medic şi parinti se
Figura 16.6. Imagine ecografica 30 a iveşte de multe ori intrebarea .,Cum şi de ce
unui rat cu despicatura labiala. (cazuistica apare aceasta anomalie de dezvoltare?" şi
Prof. Of. C. Navarro Vila) atunci vom explica ce reprezintă acest tip de
malformatie, ca apare in săptamâna 6-7 de
sarci na, perioada când se formeaza structurile
Importanţa informarii parinţilor ce vor constitui fata. Un alt aspect ce-i preocupa
Este necesar ca spec ialiştii implicati in pe parinti se refera la riscul aparitiei
tratamentul curativ al copiilor cu despicaturi sa malformatiei şi la alti viitori copii. Studiile
e)(plice parintilor aspectele clinice ale genetice realizate pe subiecti cu despicaturi
malformatii lor. implicatiile acestora, eventuala labio-palatine nu au confirmat aparitia
patologie asociata precum şi etapeletratamentului. constanta a anomaliei pe mai multe generatii.
Echipei medicale îi revine sarcina de a informa La nivel cromozomial, nu s-au constatat
p<1rintii asupra metodelor de reabilita re morfo- anomalii.
functionala şi faciala (a copiilor afectati) atât prin În majoritatea cazurilor intâlnite, nu au
conversatii repetate cât şi prin prezentarea altor existat malformatii in antecedentele familiale.
cazuri aflate În diferite etape de tratament. Am observat de asemenea, ca in familiile unde a
existat un copi! cu despicatura labiala şi/sau
Servicii specializate palatină, ceilalti copii au prezentat aceeaşi
malformaţie. Probabilitatea ca şi ceilalti copii sa
Tratamentul pacientilor cu despicaturi fie afectati creşte considerabil in familiile cu
trebuie realizat şi centralizat in servicii chirurgicale antecedente de acest tip, dar f<1ra a deveni o
specializate. De referinta sunt t<1rile Scandinave regula. parintii vor fi avizati ca nu este
unde exist<1 cea mai buna organizare in spitalele obligatoriu ca şi ceilalţi copii sa prezinte aceeaşi
profila te pe tratarea despicaturilor. Ech ipa de patologie.
specialişti va cuprinde: chirurg, ortodont, logoped.
foniatru. ORL-ist şi eventual psiholog.
Pentru fiecare caz se va face o informare
completa a parinţilordespre programul terapeutic
general Începând cu etapa prechirurgical-
ortopedica (placuta maxilara) şi continuând cu
828 DESPICĂTURI LABIO-MAXILO-PALATINE
-- H
s
""-
Figura 16.7. Reprezentarea schematică
a clasificarii LAHSAL.
aceast3 clasificare, a fost eliminat cel de-al Tratamentul despicăturilor
doilea "H" (vezi În continuare), care simplifica
notarea, dar nu permite Încadrarea
de buză
despicăturilor duble (bilaterale) ale palatului
dur, care de altfel sunt extrem de rare. Sistemul Despicătura unilaterală
LAHSAl este compatibil cu sistemullCD 106 şi
cu registrul informatizat CRANF (Fig. 16.7). simplă
Codificarea LAHSAl este formata din
iniţialele În limba engleza a diferitelor structuri
anatomice afectate de despicături. Structurile Intereseaza parţile moi ale buzei pe o
interesate pot fi ilustrate "În Y" şi sunt treime din Întinderea acesteia sau pânala şanţul
reprezentate de: nazo-labial, podeaua nazala fiind Întotdeauna
" l " right lip (hemibuza dreapta); integră. În acest caz, ca de altfel şi În celelalte
• A = right Alveolus (procesul alveolar de partea cazuri de despicături labiale, muşchiul orbicular
dreapta); este divizat Într-un fascicul intern. inserat pe
• H= t!ard palate (palatul dur); spina nazală anterioară, columela şi marginile
" 5 " )oft palate (palatul moale; valul palatin); despicăturii şi un fascicul extern inserat pe aripa
• A = left 8lveolus (procesul alveolar de partea nazală şi de asemenea pe marginea despicăturii.
stânga); Punerea În tensiune a fibrelor musculare (râs,
"l " left lip (hemibuza stânga). plânset) accentueaza malformaţia. astfel Încât
columela cât şi aripa nazală deviază de partea
Se va avea În vedere faptul că notarea se afectată. Muşchiul aflat În repaus bombează
face de la dreapta la stânga pacientului. Se porţiunea aflata extern de despicătură (Fig.
indică prezenţa unei despicaturi complete cu 16.8).
majusculă (de exemplu "H"), a unei despicături
incomplete cu minuscula (de exemplu "s") şi
lipsa afectării cu punct. De exemplu:
'20'
01,' , I
...~...,
~ ~
/ ~
J"/ I
'
. ';
"
' .
,r
DOBLEZ MALEK
o
Figura 16.12. Reprezentare schematica
a tehnicii Malek "În dublu Z",
Figura 16.13. Despicatura [abialC! unilaterala totala: a - marcarea liniilo r de incizie pentru
tehnica "În dublu Z"; b - modul de afrontare a bonturilor; c - Închiderea planşeu lui nazal; d -
refacerea vestibu lului oral. (cazuistica Prof. Or. C. Navarro Vila)
şi obtinem lungimile X şi X'. Trasam laturile celor Odata finalizata decolarea, apropiem
doua triunghi uri echilaterale, o latura superioara lambourile şi verificam Îmbinarea acestora, ce
.X' şi alta inferioara .X" (X) X'). Din punctul 5 trebuie realizata fara tensiune. Cu foarfeca
trasam un arc de marime ..X", iar din punctul 2' boanta se practica apoi decolarea subcutanata a
alt arc de marimea X'. cartilajului alar. Oecolarea cuprinde tot domul
Pe acestea doua, cu compasul nazal: aripa nasului, dorsum nazal, vârful.
suprapunem masura H'. locul de intersecţie Tehnica aceasta, descrisa de McComb În 1985,
delimiteaza triunghiurile echilaterale: cel se practica În aproape toate cazurile, când
superior la acelaşi nivel cu punctul 5', iar cel regiunea nazala se pastreaza aplatizata dupa
inferior uşor departat de marginea labiala. decolarea şi Îmbinarea lambourilor (Fig. 16.14).
Inciziile se fac cu bisturiul cu lama nr.1 S. Procedam apoi la reconstrucţia planşeu lui
Cele vestibulare vor fi ample pentru a obţine un nazal şi a orificiului narinar, plasând primul fir
bun acces vizual, mai ales În partea externa de sutura Între punctele S şi S'. Se continua
despicaturii (punctul 5 şi S') dar şi În partea sutura cu fire separate, dinainte-Înapoi, urmând
interna. Vor rezulta cele doua lambouri ce vor ca nodurile sa le realizam În sens invers, pâna
reconstrui podeaua nazala. Din zona interna, la completa reconstructie a podelei nazale. În
incizia se prelungeşte În partea inferioara a continuare, se sutureaza mucoasa vestibulara,
sept ului nazal pâna la limita cu vomerul. De dinspre vestibular spre roşul buzeL
cealalta parte. externa, incizia va fi prelungita fie De multe ori, se practica o incizie de
sub, fie deasupra cornetului nazal inferior. descarcare de partea externa despicaturii.
Decolarea dinspre fundul de sac vestibular catre pentru a degaja şi mai mult lamboul mucozal.
podeaua nazala, de partea stin"Hoasa, trebuie Reconstrucţia planurilor muscular şi tegumentar
facuta meticulos şi complet, astfel Încât sa se se realizeaza În acelaşi mod cu cel descris de
elibereze spina nazala anterioara, pentru a despicatura unilaterala simpla.
permite repozitionarea columelei catre linia Dacă labioplastia se realizeazâ dupâ
mediana. tehnica McComb, atunci sutura urmareşte mai
Pe zona opusa, cea cu despicatura, întâi refacerea plan$eului nazal şi ulterior
decolarea se va extinde atât pe fata anterioara a repozitionarea domului nazal şi refacerea
maxilarului (inferior de orificiul infraorbitar) cât vestibulului. Cartilajul nazal se fixeaza la piele
şi superior, spre apofiza montanta a maxilarului, atât în zona dorsala nazala cât şi În zona alara.
pâna la osul nazal.
Despicătura labială
bilaterală
~0~
Se clasifica În:
-despicatura bilateral3 simpla; ' ·1
- despicatura bilateral3 asimetrici!; • ? ., .
7' • •
. despicatura bilaterala totala.
•
Oespicătura bilaterală
simplă
l'
palatostafilin nu fuzioneaza pe linia mediana, cu
consecinte asupra dinamicii velofaringiene şi
implicit asupra deglutiţiei, fonaţiei şi perceptiei
sunetului.
Despicătura palatină
submucoasă
Se decoleaz3 fibromucoasa patatin:i de la limita 5.lncizii laterale (externe) având aceeaşi directie
posterioara (lama orizontala a osului patatin) cu a celor descrise anterior În tehnica
pâna la cea anterioara. data de incizie. veloplastiei, de la apofiza pterigoidian~ ocolesc
7. Sut ura se va realiza in doua planuri: nazal şi tuberozitatea maxilar~ şi apoi se prelungesc
oral. dinspre anterior catre posterior. (a material spre anterior pân~ la limita cu premaxila. Aici
de sutura se utilizeaza fire de matase 3/0 şi 4/0 incizia se curbeaz~ c~tre linia mediana, pentru a
la nivelulluetei. Ţesuturile alveolo-palatine se se uni cu inciziile interne.
vor cicatriza per secundam, fara sutura. 6. Deeolarea În totalitate a fibromucoasei
palatine, ocazie cu care se identifica marginea
posterioara a osului palatin, artera palatin~ şi
Uranostafiloschizis orificiul de emergenl~ al acesteia. Artera se
Semnifica despicatura valului patatin izoleaza şi conserv~ (secţionarea acesteia
(stafiloskizis) şi a palatului secundar (format din Înseamn~ necmza lamboului).
procesele palatine ale oaselor maxilare şi lamele Urm~torii paşi coincid cu cei descrişi la
orizontale ale oaselor palatine). Premaxila şi tehnica stafilorafiei. Se decoleaz~ mucoasa
procesul alveolaT sunt integre. nazal~ dinspre posterior spre anterior şi pe o
Tratamentul chirurgical este reprezentat intindere suficient~, cât sa permit~ inchiderea
de uranostafilorafie şi consta În: planului fara tensiune (in despicaturi largi, este
1. Anestezie general~ prin lOT. Capul va fi În utilizat~ şi mucoasa vomeriana). Apoi se
hiperextensie. realizeaza sutura planurilor nazal şi oral. Primele
2. Se aplic~ dep~rt~torul de gura Dingman. doua fire se aplica la capetele anterior şi
3.lnfiltralii locale În fibromucoasa palatin~ şi val posterior, toate celelalte urmând a fi aplicate
(cu articaina 0,5%) şi vasoconstrictoL Între acestea. lesuturile de la nivelul inciziilor
4. Incizia pe marginile despicaturii dinspre laterale se vor cicatriza "per secundam".
anterior spre posterior (spina nazala posterioara
şi lueta).
Supradimensionareaj \
discontinuitatea roşului
de buza
Figura 16.32. Fistula a planşeu lui nazal În urma unei erori de tehnica chirurgicala.
(cazuistica Praf. Or. C. Navarro Vila)
850 DESPICĂTURI LABIO-MAXILO-PALATINE
(olumela subdimensionata
Are drept (auzit deplasarea într-o di recţie
dorso -ventra l3 a eartilagiului alar de partea
despicaturii, manevra ce duce la cobo rârea ş i
aplatizarea vârfului nasului. Pentru eorecţia prin
alungire a eolumelei, uneori sunt necesare
grefe le de eartilaj recoltate din septul naza l,
pavilion ul auricular şi eartilajul (ort ical. - --
Figura 16.33. Reprezentare schematica
a intervenţiei de alungi re a ca lume lei.
Figura 16.35. Reprezen tare schemat Figura 16.36. Oiseqia cartilajelor atare.
intervenţiei de corectare a aripii nazale etalate. (eazuistica Praf. Or. C. Navarro Vila)
852 DESPICĂTURI LABIO-MAXILO-PALATINE
Sechele multiple
ale parţilor moi
Aparute frecvent În cazuri grave de
malformaţii, acestea sunt:
• discontinuitati la joncţiunea cutaneo-mucoasCl
• roşul buzei supradimensionat
• CÎeatrici hipertrofice
• aripa nazala aplatizată
• eolumela scurtă.
Se recomandă corecţia chirurgicala intr-
un singur timp a tuturor sechelelor sus -
menţionate (Fig. 16.38).
Restaurarea protetică a diferitelor părţi lipsă ale feţei sau ale oaselor maxi/are Q fost la În-
ceput realizată de chirurgi care practicau de asemenea şi medicina dentară. Pare (1575) a
fost probabil primul care a utilizat un obturator pentru a Închide o despicătură pa/a tină. În
1728, Fauchard realiza perforaţii ale palatului pentru a retentiona proteze maxi/are. Kings-
fey (1880) a descris utilizarea aparatelor artificiale pentru restaurarea palatului, nasului si
orbitei. Martin (1889) a descris dispozitive ingenioase de Înlocuire a diferitelor defecte
ale maxi/arului si mandibulei. Contribuţiile aduse de Kazanjian (1932) În timpul şi după
primul război mondial au subliniat necesitatea colaborării Între chirurgii oro -maxilo-
faciali, proteticienii maxilo-faciali şi chirugii plastici pentru obţinerea unui rezultat estetic
si funcţional optiml. ~.3 .
Deşi progresul chirurgical al ultimilor 50 de ani a eliminat utilizarea unor aparate si
dispozitive, proteza maxilo-facială continuă să joace un rol important În chirurgia recon5-
tructivă a feţei şi oaselor maxiJare.
860 APARATE SI PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 17.1. Plastie cu lambou vestibular dupa Figura 17.3. Placa palatinala cu şa de protecţie
fractura tuberozitara şi comunicare buco- - aplicata imediat postextractional dupa plastie
sinuzalCi
Figura 17.2. Placa palatinala (u şa (terminalCl) Figura 17.4. Placa palatinala cu şa (terminala)
de protecţie - faţa rnueozalCi de protecţie - faţa orala
Figura 17.5. Placa palatinal3 pentru Închiderea Figura 17.6. Placa palatinal3 pentru Închiderea
autoplastic3 a comunicarii bueQ-sinuzale drepte autoplasticCl a comunicarii buco-sinuzale drepte
- vedere mueozala - vedere orala
Figura 17.7. Comunicare buco-sinuzal3 dreapta Figura 17.8. Placa palatinalC! pentru Închiderea
autoplastieC! a comunicarii buco-sinuzale
drepte aplicata pe câmpul protetic
Figura 17.9. Caz clinic - parodontit3 marginala Figura 17.10. OrtopantomogramC! - parodontitc!
cronica profunda generalizata marginala cronica profunda generalizata
Figura 17.11 . Câmpul protetic post - extracţional Figura 17.12. Câmpul protetic post - extraeţional
maxilar mandibular
Tehnica: Proteza imediată obţinută preo-
perator În laborator
Se construieşte o plac3 palatinala simpla
care se aplica pe câmp la sfârşitul intervenţiei. Etape c1inico-tehnice:
Se ia o amprenta În alginatinainte de intervenţie • amprenta preliminara bimaxilara
dupa protejarea orificiului de comunicare cu o (etapă clinică)
meşa vaselinat3. Modelul se toarna din gips dur. • turnarea modelelor preliminare
Pe acest model se traseaza cu creionul limitele (etapă tehnică)
viitorului lambou şi localizarea pe care o va avea • obţinerea portamprentei individuale maxilare
dupa deplasare. Aceasta suprafata se acopera şi/sau mandibulare (etapă tehnică)
(u o folie de staniol. • amprenta rea funcţionala finala
Suprafata este apoi acopritc'i de o folie de (etapă clinică)
ceara de grosime 1,5mm, care Înconjoar3 perife- • realizarea şablonului de oduzie
ria, la 2mm distanta, pentru a evita eompresiunea. (etapă tehnică optională În functie de
Placa palatinala este construita pe modelul astfel caracterul stopurilor ocuzale)
modificat. Ea este prevazuta cu croşete pentru a • determinarea relaţiei intermaxilare de oduzie
asigura menţinerea. Daca bolnavul este edentat (cu un material de Înregistrare ocluzal3 sau
total. marginile placii sunt perforate pentru a per- şablon de oCluzie) (etapă clinică)
mite fixarea transosoasa cu fire din oţel inoxidabiL • montarea modelelor În articulator
Se aplica de obicei un fir anteriorÎn jurul spinei na- (etapă tehnică)
zale şi doua posterioareÎn regiunea tuberozitara_ • reducerea/radierea modelului maxilar
la edentatul total, placa este realizata din (etapă clinică)
raşina acrilic3 incalora pentru a putea observa • realizarea machetei protezei parţiale/totale
evolulia zonelor de risc in apariţia compresiunii (etapă tehnică)
asupra lambouluL Trebuie sa se tina cont de • obţinerea protezei totale/paT1iale
asemenea de edemul postoperator. Placa se va (etapă tehnică)
retuşa şi adapta, daca este necesar, cu freza de • adaptarea şi aplicarea orala a placii palati -
acrilat, În momentul aplicarii saleI. nale imediat postoperator
Aceasta placa este mentinuta 6 luni, in (etapă clinică)
timp ce pacientul se alimenteaza cu o dieta se-
milichida sau pastoasa. Tehnica:
Dupa stabilirea indicatiei de extracţie, se
Extracţiimultiple alveoloplastice amprenteaza cu alginat, În portamprente stan -
cu proteza re imediata dard, cele doua arcade, maxilara şi mandibu -
Iara. Pe baza acestora În laborator sunt turnate
În majoritatea cazu riloT de extractii multi- doua modele din gips dur tip moldano. Pentru
ple a ultimilor dinti restanţi pe arcada (Fig. 17.9- arcada care va fi restaurata protetic tehnicianul
17.10), procedur3 care necesit3 de multe ori şi va realiza şi o portamptenta individuala din ma-
alveoloplastie preprotetica, este indicata apli - terial pOlimeric (raşina acrilici:i simpla sau raşina
carea imediat postextracţional a unei proteze compozita).
dentare realizata preoperator. Proteza rea ime- În cabinet este apoi amprentaU! functional
diata postextracţional este utila l .) din cel puţin arcada cu un material siticonic de consitent<1
patru considerente: fiuid~ (în cazul unor dinli cu indicaţie de ex·
1. Mentine funcţiile aparatului dento-maxilar tracţie care au mobilitate de grd. 3-4) sau medie
pierdute odata cu instalarea starii de edentaţie; in portamprenta individuale'!. Oatenţie deosebita
2. Favorizeaza vindecarea ghidata a crestei alvo- trebuie acordat<1 model~rii marginale a ampren-
Iare; tei la nivelul fundului de sac vestibular din drep-
3. Faciliteaza adaptarea şi acceptarea de catre tul dinţilor care vor fi extraşi, pentru a asigura
pacient a protezei mobiliza bile: mentinerea viitoarei proteze,
4. Permite menţinerea poziţiei functionale inter- Daca exist~ minim trei stopuri ocluzale re-
maxilare partizate bilateral nu este necesară inregistra-
rea relatiei intermaxilare cu şablon de ocluzie,
fiind suficienta inregistrarea cu un material de
866 APARATE SI
, PROTEZE iN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 17.13. Proteze totale acrHice obţinute Figura 17_14. Proteze totale acrilice aplicate
preoperator imediat postextracţional
Tehnica:
Figura 17.17. Proteza totala maxilar3 prelungita
Indiferent de tipul de plastie a partilor marginal cu material termoplastic tip 5tentz -
moi, imediat postoperator proteza veche este vedere laterala
prelungita marginalia nivelul zonei de plastie cu
un material termoplastic (de preferat tip Stentz)
(Fig. 17.17, 17.18) care sa permit3 menţinerea
ţesuturilor moi În noua poZiţie pânala vindecare.
Firele de sutura vor fi suprimate dupa caz la 7-10
zile urmând ca la 14-21 de zile post-operator sa
se realizeze o nou3 protez3 dupa noul suport
muco·osos, urmând riguros toate etapele cli -
nica-tehnice.
Tehnica:
În acest subcapitol sunt descrise materia-
lele necesare şi tehnicile de obţinere a unor apa - Dintr-un de fir de sârm3 moale. lung de
rate special utilizate ca mijloace de (antenţie În aproximativ 15 cm. se realizeaza un ochi la
traumatologia oro-maxilo-faciaI3. mijlocul acestuia prin rasuci re. Cele 2 capete ale
Contenţia se realizeaza În cele mai multe firului sunt apoi introduse in spaţiul interdentar
cazuri utilizând sprijinul dentar, cu ajutorul li- dinspre vestibular spre oral, Între gingie şi punc·
gaturilor, areurilor şi/sau gutierelor'. Nu vom tul de contact, apoi sunt trecute de jur Împreju·
face În cele ce urmeaza o trecere În revista (om- rul coletului celor 2 dinţi vecini şi readuse
pleta a tuturor mijoaeelor de ancora re, acestea vestibular prin spatiul interdentar. Cap3tul
fiind foarte numeroase. Anumite tehnici şi - au distal este trecut apoi prin spatele ochiului de
pierdut importanţa În urma utilizitrii materialelor sârm3 Între cele 2 fire. apoi cele doua capete
noi sau a metodelor chirurgicale noi de ostesin- sunt r3sucite meziaP.
tezCl. astfel Încât vor fi descrise metodele sim- Strângerea definitiv3 se realizeaza prin
ple. practice, care asigura confort. siguranţa, rasuci rea firelor la nivelul ochiului realizat in iţial,
stabilitate şi eficacitate maxime. ceea ce are ca rezultat angajarea acestuia În
spatiul interdentar şi impiedic3 alunecarea liga·
turii.
Firul de tracţiune sau de solidarizare va fi
Ligaturile metalice trecut prin inel şi apoi reunit, daca e nevoie, la o
Iigatur3 identica realizata pe arcada antago -
Sunt mijloacele de contenţie cele mai sim· nista.
ple care permit sprijinul pe unul sau mai multi Diametrul firului de sârma utilizat are În
dinţi de pe aceeaşi arcad3. Ele trebuie s3 conţin3 general O.3mm. Totuşi, la nivelul premolarilor şi
un dispozitiv de ancoraj, bucl3 sau inel, pentru molari lor poate fi de preferat utilizarea unui fir
a permite solidarizarea cu arcada antagonist3. moale de sârm3 cu dia metrul de O.4mm pentru
Sunt utilizate pentru imobiliza rea fractu - ligatura [vy şi un fir de O.3mm pentru solidariza-
rilor procesului alveolar sau a celor far3 depla - rea celor 2 ligaturi. În acest fel, dac3 dintr·un
sare. De asemenea pot fi utilizate ca mijloace motiv anume (tracţiune prea puternica, bolnav
provizorii de reducere sau contenţie. °
agitat) se produce ruptura a blocajului, acesta
Exist3 o mare varietate de astfel de liga- va fi refacut Întotdeauna la nivelul firului de so·
turi. în continuare am ales sa prezentam 6 din lidarizare, ligaturile [vy r3mânând intacte l .
ele care sunt mai des utilizate şi care raspund la
majoritatea situatiilor clinice.
Ligaturi pe dinţi izolaţi
Daca edentatia este importanta, este frec-
vent necesar s3 realizam sprijin pe un dinte iza·
lat (Fig. 17.26), dar bine implantat (de exemplu
caninul), În acest caz este comod sa utilizam o
ligatura dubl3 circular3 ce conţine un "ochi" de
sârma. Acesta va fi realizat nu prin r3sucirea fi·
relor de sârma care se pot de sface În timpul
strângeri; firului, ci printr-un nod plat care nu se
poate desface l ,
•
.lJ{.,c1
/p~
"
, C'
•
Figura 17.19. ligatura "lvy" modifieat:i: Figura 17.20. ligatura realizati:! pe un dinte
a)preg3tirea ochiului; b) cele 2 capete sunt izolat. Ochiul se realizeaza cu ajutorul unui nod
introduse interdentar Între cei 2 dinti aleşi plat deoarece simpla r3sudre a unei bucle ar
pentru ligatura; e) unul dintre capete este determina desfacerea acesteia În timpul
introdus prin spatele portiunii r3sucite; d) strângerii I
Fir 4/ 10 Rasina
Figura 17.22. Liga -
tura "De Wilde".
Raşina este aplicata
pe fata lingual~ a
dintilor. 5trângerea
definitiva a buclelor
se face dupa priza
Fir 4/1O Fi .. 4/ 10 raşinii 1
d
c
870 . PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
APARATE SI
d~d}'I'
B ~
Agura 17.23.ligatura .. Staut" - un tub mic din Figura 17_24. Ligatura "În hamac" pe un incisiv
vinil permite egalizarea buclelor şi faciliteaza central superior şi pe un canin superior 1
aşezarea firului I
Acest procedeu nu poate fi utilizat decât Cele 2 capete inferioare inconjoara margi -
daca spaţiile interdentare sunt suficient de largi nea incizala şi sunt aduse pe fata vestibulara a
pentru a permite trecerea firelor şi daca este pre- dintelui.
zent un numar suficient de dinţi pe areada. Cele 2 capete superioare urca pe fata lin -
având avantajul ca se realizeaza mult mai rapid guala şi vor trece peste arcul vestibu lar la nive-
decât o atel3 extemporanee l . lul spaţiilor in terdentare de Oparte şi de alta a
dinţilor. Apoi se Întâlnesc cu capetele inferioare
care trec pe sub arcu l vestibular şi se rasucesc
Ligatura "În hamac" Împreuna cu acestea.
O asemenea ligatura este foarte stabila,
Este destinata menţinerii În alveol3 a unui nu interfera de obicei cu ocluzia şi permite
dinte luxat (Fig. 17.24). Pentru a obţine o controlul reintroducerii di ntelui În alveola. Poate
eficacitate suficienta. este necesar ca aceasta li - fi de asemenea utilizata pentru imobilizarea
gatur3 sa exercite o presiune axialCi ce tinde sa unui dinte dupa replantare 1•
împacteze dintele În osul alveolar.
Pentru aceasta trebuie sa se sprijine pe un
punct fix alcatuit dintr-un arc vestibular din fir de
sârm3 moale de 0.8 solidarizat de dinţii vecini
prin ligaturi circulare' .
Tehnica:
Ligatura În sine consta din 2 fire de sârma
reeurbate de 0.3 mm diametru şi 10 cm lungime.
Aceste 2 fire se reunesc la mijlocul lor printr-o
bucla simpla realizata prin rasuci rea a 2 spire.
Bucla este plasata pe fata orala a dintilor (in ge-
neral un incisiv sau un canin), cât mai aproape
posibil de marginea incizala, dar fara sa inter-
fere relaţia de ocluzie cu dinţii antagonişti.
872 . PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
APARATE SI
. = ====="=
()I
,
d nno ono on"
Figura 17.25. Atele vestibulare: a) ateta ondu- Figura 17.26. Atela maleabila tip Jacquet'
lata; b) atela ştantata; c) atela cu croşete;
d) atela Duclo, '
~" ~ /iJ}
~
Figura 17.29. Ligatura Dingman indicata pe Figura 17.30. Gutiera bivalv~ acrilic~. Cele 2
dinţii puţin retentivi cum sunt caninii: permite o valve sunt strânse cu ajutorul şuruburilor I
mai buna susţinere 1
Ruina
Figura 17.31. Ancoşele permit pastrarea relaţiei Figura 17.32. Gutierele Bataille: porţiunea
ocluzale ! vestibular~ poate fi realizat~ extemporaneu
dintr-un rulou de r~şin~ autopolimerizabil~ 1
Se poate folosi, de asemenea, un sistem trasate pe model. Zonele eden tate sunt umplute
de blocaj În formă de zavor!, De fiecare parte, În până la nivelul planului de ocluzie. Când raşina
regiunea primului matar, două tuburi pătrate incepe sa capete o consistenţă păstoasa, se
sunt plasate în prealabil, unul pe gutiera super- aplica cu spatula şi modelele se pozitionează În
ioara şi celalalt pe gutiera inferioara. O tija re- relaţie de ocluzie pentru a imprima relieful oclu-
eurbată În U este introdusa prin cele 2 tuburi zai la nivelul gutierei şi mai ales la nivelul zone-
asigurând poziţionarea şi blocajul gutierelor. lor ce umplu spatiile edentate. Poate fi necesar
După retuşuri şi finisare, gutierele sunt să plasam În spaţiile lasate libere mici anse din
gata sa fie aplicate. Aceasta se va face imediat sârmă ce sunt Îngropate În raşina şi care unesc
dupa intervenţia chirurgicală. Se plasează mai feţele linguală şi vestibulara ale gutiereF.
Întâi valva linguată, apoi cea orală şi se solidari- Dupa Întărirea completă a răşinii, gutiera
zează prin intermediul şuruburilor. este scoasă de pe model; de obicei Întâmpinam
Dacă forma dinţilor sau poziţia lor nu oferă o anumită rezistenţă la scoaterea de pe model
o retenţie suficientă, poate fi util să acoperim su- şi nu exceptional dinţii de pe model se pot frac-
prafaţa dentară a fiecărei valve, din loc În loc, cu tura În momentul desprinderii gutierei. Apoi gu -
puţina răşina autopolimerizabila. Aceasta, fuzând tiera este finisata. Pe fata vestibulară se
În zonele retentive, ăsigură o retenţie excelentă. realizează, cu ajutorul unei freze sferice de di·
mensiune convenabila, gauri la nivele cores-
punzătoare pentru a primi croşetele de sârma
Gutiere extemporanee din răşină care vor fi fixate cu răşina.
autopolimerizabi/ă Astfel obtinuta, această gutiera se pre-
zinta ca un element realizat dintr-o singură
Aceste gutiere pot fi realizate foarte rapid piesa. Nu este retentivă; cimentarea ce se va rea-
chiar daca ele necesită totuşi luarea unei am- liza tot cu raşina autopolimerizabilă ii va conferi
prente. Modelul turnat În aceasta amprenta, caracterul retentiv. Cimentarea trebuie efectuată
care reprezinta o replică a arcadei fracturate, cu mare grijă, pentru a evita acumularea de
este secţionat la nivelul lin iei de fractură. Relatia răşină la nivelul unor zone unde risca să deter-
de ocluzie corecta este stabilita prin repoziţio mine traumatizarea gingiei dupa priza. Acest
narea fragmentelor, care sunt solidarizate cu lucru va fi evitat prin aplicarea unui strat de va-
gips În pozitia corecta. Gutiera realizata pe acest selină generos şi prin aplicarea raşinii cu ajuto-
model va menţine, după aplicare, fragmentele in rul spatulei.
poziţia redusa. Tehnica directă, simplificată, permite reali-
zarea fara ajutorullaboratorului a gutierelor ce pot
Tehnica: fi utilizate ca elemente de ancorare În efectuarea
blocajului bimaxilarsau ca mijloc de contenţie mo-
Modelele sunt montate in articulator; cu nomaxilar. Pot fi de asemenea solidarizate cu aju-
creionul se trasează pe fiecare model limitele gu - torul dispozitivelor pericraniene, cu ajutorul tijelor
tierei. Trebuie sa fie degajate feţele ocluzale şi extrabucale sau a firelor transjugale.
sa se respecte pe cât posibil marginea gingivală. Gutiera nu este demontabil<l; pentru a fi
Apoi se umplu cu ajutorul cerii albastre de inlay Îndepărtată, trebuie fracturată. Se fac câteva linii
toate zonele retentive ale arcadei dentare, adica de sectiune cu ajutorul unei freze "a fissure tt şi
spaţiile interdentare, şi fetele vestibulare ale se desprinde, fragment cu fragment, de pe fetele
dinţilor situate sub ecuator. Zonele edentate vestibulare şi orale, cu ajutorul unui elevator.
sunt lăsate libere, dar dinţii limitanti sunt de
asemenea deretentivizaţi.
Modelele sunt date cu lac izolator şi se in- Gutiere mixte
cepe aplicarea raşinii. Se utilizeaza raşina auto-
polimerizabila utilizata pentru protezele dentare Acest procedeu de (ontenţie descris de Ba·
pentru reparare sau pentru confecţionarea apa - taillel este alcatuit dintr-un arc metalic lingual şi o
ratelor provizorii. Aceasta este preparată În can - banda de raşina vestibulară. Aceste 2 elemente
titati considerabile de consistenţă cremoasă, sunt reunite prin fire interdentare (Fig. 17.32).
pentru a evita curgerea În timpu l aplicării. Se
aplică cu o spatula pe feţele vestibulare şi lin -
guale ale arcade lor dentare respectând limitele
Tehnica Etape clinico-tehnice:
Se modeleaza un arc din sârma moale de • amprentarea preliminara bimaxilara
0.8 mm diametru la coletul dinţilor pe fata orala. (etapa clinica)
Pentru confecţionarea benzii vestibulare • turnarea modelelor preliminare
se preparf1 o cantitate corespunzatoare de (etapa tehnica)
raşina; când Începe sa aiba consistenta • obtinerea portamprentei individuale maxilare
pastoasa, se face o bagheta de lungimea arca- şi/sau mandibulare (etapa tehnica)
dei şi se aplica pe fata vestibulara. Aceasta ba- • amprenta rea functionala finala (etapa clinica)
gheta se modeleaza cu degetele şi se menţine În • reducerea modelului mandibular
poziţie pâna la Întarirea completa. Valva astfel (in cazul fracturitor de mandibula)
obtinuta se indeparteaza, se retuşeaz3 şi se fi· (etapa clinica-tehnica)
niseaza. (u o freza sferie3 se perforeaza la nive- • realizarea şablonului/şabloanelor de ocluzie
lul fiecarui spaţiu interdentar. (etapa tehnica)
Aplicarea se face de urmatoarea maniera: • determinarea relatiei intermaxilare de oduzie
fire de 0.3 mm sunt trecute peste arcul lingual, (etapa clinica)
traversând spaţiile interdentare, şi sunt intro- • montarea modelelor În articula tor
duse prin orificiile create În valva din raşina. (etapa tehnica)
Apoi sunt rasucite şi secţionate. • obţinerea placi; palalinale/şinei linguale şi
Aceasta gutiera prezinta numeroase avan - realizarea valurilor acrilice (etapa tehnica)
taje: poate fi realizata fara a fi nevoie de Oam· • adaptarea şi aplicarea orala a placii palati-
prenta, nu necesita cimenta re, se poate indeparta nale/Sine; linguale cu val de oeluzie (etapa
uşor şi nu traumatizeaza mucoasa gingivala. Sta- clinica)
bilitatea şi rezistenţa sunt foarte bune, cu condiţia • aplicarea blocajului intermaxilar
ca firul lingual sa fie perfect adaptat. (etapa clinica)
Rgur. 17.33. placa palatinala şi şina linguala la Figura 17.34. Monobloc Gunning: fereastra
un pacient edentat total: cheile de oeluzie au anterioara permite alimentaţia pe perioada
rolul de a bloca deplasarea În plan transversal 1 blocajului intermaxilar 1
878 APARATE SI
, PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
În cazut in care, din diferite motive, am- electronecroza unei leziuni limitate ale
prentarea s-a efectuat in poziţie neredus3 a frag- bolţii palatine (tumoare mixti!.)
mentelor osoase este necesar secţionarea extracţia unui dinte inclus În pozitie pa-
modelului respectiv şi reducerea fracturii pe latinizati!..
model. Aceste perforaţii sunt localizate cel mai
Apoi, tehnicianul modeleaza din ceara frecvent la nivelul proceselor alveolare sau la ni -
macheta unei placi palatinale {şine linguale cu velul vestibulului superior. Ele sunt deci conse-
va l de ocluzie, care in cazul edentatului total bi- cinte ale infecţiiilor de origine dentara,
maxilar trebuie prev3zute şi cu chei de ocluzie extracţiilor sau a interventiilor realizate asupra
(Fig, 17.33), sinusului maxilar.
Deoarece vor fi menţinute clinic un timp Regiunile cel mai frecvent interesate sunt
destul de îndelungat. fara posibilitatea de a fi cele de la nivelul tuberozitatii (extracţia unui
îndep3rtate pentru igienizare, acest tip de placa dinte inclus sagital ce antreneaza o fractura a tu-
palatinal3 şi şin3 Iingual3 trebuie obţinut din berozitatii apoi o necroz~ osoasi!.) şi cele de la
acrilat termopolimerizabil dupa ambalarea in nivelul premolarilor (datorita raportului pe care
conformat.or a machetei. Dupa dezambalare. îl au apexurile acestor dinti cu podeaua sinusu-
placa palatinal3/şina Iingual3 (u val de ocluzie lui maxilar).
se prelucreaz~ şi se lustruieşte. Câteva cauze sunt excepţionale cum sunt
Gunning a propus, În cazul edentatului cele consecutive ap!ici!.rii defectuoase a unui
total, solidarizarea monobloc a celor doua apa· pansament arsenical.
rate (placa palatinal~ şi respectiv şina lingual~ Semnele funcţionale generate de aceste
cu val de ocluzie) (Fig. 17.34) lasând un orificiu comunic~ri variaza În functie de localizare. Ele
anterior pentru alimentatie 2• sunt mult mai marcante În perforatiile palatine:
vocea este nazonata. bolnavul nu-şi poate sufla
Aparate şi proteze utilizate nasul şi nu poate fluiera.
Alaturi de acestea exista un reflux al lichi-
În defecte osoase delor pe nas care face dificila alimentarea.
Atunci când comunicarea este redusa dimensio-
Dintre defectele osoase ale maxilarului nal aceasta tulburare functionala poate fi pusi!.
trebuie stabilita o distincţie neta intre: in evident~ prin indicaţia de a Înghiti ap~ cu
• pierderile mici de substanţa care sunt de fapt capul aplecat uşor În faţa.
comunic~ri buco·sinuzale. buco-nazale sau Comunic~rile alveolare provoaci!. mai
cavit~ţi restante În urma marsupializarii unor putine tulburari funcţionale, cele localizate la ni-
chisturi, şi velul vestibulului pot fi chiar bine tolerate deoa-
• pierderile extinse de substanta, care inter· rece mucoasa vestibulara a obrazului poate
eseaza un segment important din bolta pala· astupa defectul şi se opune reftuxului de aer şi li-
tina şi creasta alveolara unde consecintele chide.
fiZiologice şi terapeutice vor fi mult diferite1 • leziunile enumerate mai sus beneficiaza
Întotdeauna de un tratament chirurgical. O
exceptie o reprezinta perforatiile de origine sifi-
Defecte mici ale maxilarului !itici!. care sunt acum destul de rare l . în conse -
Ele se pot localiza la nivelul boltii palatine cinţa. plastia chirurgicala trebuie urmarit~
formând În acest caz o comunicare buco·sinu- câteva luni deoarece se doreşte a supraveghea
zala. Cauzele lor pot fi 1.3.4: evolutia unei leziun; susceptibile de a reci diva
• Traumatica: (cilindrom, tumora mixta).
prOiectile ale armelor de foc Protezele sunt utilizate:
caderi accidentale cu obiecte in gura • Ca element de obturare provizorie În aştepta
(creion. stilou) rea perioadei cele mai favorabile interventiei;
necroza provocata de un dispozitiv de • Ca element de protecţie şi contentie a lam -
succiune a unei proteze totale boului care acoperi!. comunicarea - vezi sub-
• Infectioas~: capitolul "Proteze chirurgicale aplicate În
. osteit~ nespecifica sau specifici!. accidente ale extractiei dentare"
. infectarea unui chist radicular
• Chirurgicala:
Protezele obturatoare ale defecte- • obţinerea placii palatinale sau a protezei
lor maxilare mici (etapă tehnică)
• amprenta rea defectului de maxilar (la 7 zile
postoperator) (etapă clinică)
Daca dentiţia este În buna stare şi ofera • turnarea modelului final (etapă tehnică)
suficiente elemente de retenţie, realizarea unei • realizarea obturatorului - camera cu vid
astfel de proteze nu întâmpina dificultati. (etapă tehnică)
• adaptarea şi aplicarea protezei cu obturator in·
traoral (etapă clinică)
Proteza obturatoare a defectelor
maxi/are mici la pacinetul dentat Tehnicii:
în majoritatea cazurilor, se realizeaza o
Etape clinico-tehnice: placa palatinala de protecţie ce acopera defec·
tul şi care patrunde cât mai puţin posibil În
• amprenta preliminara postoperatorie cu algi- acesta.
nat În portamprent3 standard şi amprenta ar- Amprenta se ia cu alginat dupa ce se În·
(adei dentare antagoniste (arcadei chide orificiul de comunicare cu o meşa vaseli·
mandibulare) (etapă clinică) nata. Aceasta meşa nu trebuie Îndesata pentru a
• turnarea modelelor preliminare (etapă teh - putea fi deformata de materialul de amprenta şi
nică) nu trebuie sa depaşeasca marginile orificiului de
• realizarea portamprentei individuale maxilare comunicare ] (Fig. 17.35).
(etapă tehnică) În amprenta se toarna de preferat un gips
• amprentarea functionala a maxilaru[ui (etapă dur. Pe model se traseaza cu creionul, de prefe·
clinică) rinţa la paralelograf,linia care limiteaza zona de
• turnarea modelului funcţional maxilar (etapă retentivitate a cavitaţii care trebuie obturata.
tehnică) Pâna la nivelul acestei linii defectul de pe
• duplicarea modelului functional (etapă tehnică model se obtureaza cu gips. Placa palatinala
optională) este construita pe acest model. Ea poate fi
• realizarea maehetei şi turnarea seheletului construita din raşina şi sa acopere Întrega bolta
protezei maxilare (etapă tehnică oPţională) pa[atina, dar, În cazul În care placa va fi purtata
• realizarea şablonului de ocluzie (etapă teh - mai mult timp, se prefera sa se construiasca o
nică optională) placa scheletata care sa respecte zonele prote·
• determinarea ocluziei (cu ceara calibrata sau tice negative.
şab l oa ne de ocluzie) (etapă clinică) Proiectul scheletului ş i al elementelor de
• montarea modelelor În articulator(etapă teh- menţinere este clasic; Însa, in raport cu pierde·
nică) rea de substanţa, placa palatinala prezinta o
• montarea dinţilor artificiali (etapă tehnică plasa de retenţie.
aptianală) Pentru a facilita ancorarea raşinii ş i
Figura 17.35. Comunicare oro·sinuzala - Figura 17.36. Realizarea proteze; pe model foliat
pregatirea defectului pentru amprenta la nivelul comunicarii favorizează rebazările
preliminara cu alginat ] ulterioare I
880 APARATE SI PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 17.39. Proteza seheletata maxilara cu Figura 17.40. Câmpul protetic şi auto-
obturator: reducerea obturatorului s-a realizat plastia defectului la 10 luni postoperator
treptat în timp de 9luni - vedere orala
prenta este mult mai uşor de a realiza nume- Aceste doua elemente sunt independente, Între
roase teste necesare pentru aceasta amprenUi cele doua se produce un vid datorita spatiului
funcţiona la. virtual lasat liber de folia de staniol. spatiu care
OdaUI. ce aceasta este terminata se rea- nu este suficient de mare pentru a permite celor
plic3 exact pe poziţie În amprenta obturatorul de doua piese ale protezei sa se mobilizeze una În
ceara dupa care se indeparteaza zona retentiv3 raport cu cealalta t •
din ceara galbena. Deasupra se aplica o pasta Utilizarea unei proteze cu obturator din
de oxid de zinc-eugenol şi intreg ansamblul este doua paTli este dificila pentru pacient. (u toate
aplicat În cavitatea orala. aceste acestea, este mult mai uşor de suportat
Dupa priza eugenatului amprenta este re- decât o proteza instabita sau mentinuta prin pe·
trasa de pe câmp şi turnata dintr-un gips dur. lote vestibulare, soluţie ce nu este recomanda ·
Apoi se realizeaza prin tehnica descrisa o pro- bila.
teza totala, ca În tehnica clasica, În care obtura- Ori de câte ori este posibil, trebuie evitat
tOTul este În continuarea placii palatine. ca aceste obturatoare din silicon sa exercite o
inregistrarea oeluziei, montarea dinţilor şi ter- presiune asupra marginilor comunicarii. Sub
mopolimerizarea nu prezinta nici o dificultate acesta presiune dimensiunile orificiului cresc
deosebita. rapid, proteza devenind instabita şi greu de to-
Prin aceasta metoda se obtine, În general, lerat.
o buna stabilitate a protezei indiferent daca ori-
ficiul de comunicare se localizeaza la nivel al·
veolar, pe tuberozitate sau În vestibul. Defecte mari ale maxilarului
Daca pierderea de substanţa intereseaza Proteza cu obturator
bolta palatina. adeziunea este redusa deoarece
fibromucoasa este subtire În aceasta zona şi
etanşeitatea În jurul orificiului de comunicare Ele difer3 complet prin:
este aproape imposibil de obtinul. În acest caz, • etiologie;
putem sa amelioram considerabil menţinerea • consecintele funqionale;
protezei prin realizarea unui .. obturator inde· • metoda de tratament.
pendent"; pentru aceasta vom proceda În modul Ne referim ta pierderi importante de subs-
urmator: tanţa atunci când ele ocupa mai mult de un sfert
Amprentarea preliminara şi turnarea mo· din suprafaţa palatului şi a proceselor alveolare.
delelor se realizeaza ca În tehnica descrisa mai Aceste defecte se pot localiza În totalitate la ni -
sus. Pe modelele din ghips, se construieşte din velul bolţii palatine, dar pot interesa şi sinusul
elastomer siliconic chitos un obturator. El este maxilar, fosele nazale, planşeul orbitei sau chiar
prevazut cu o colereta plata aplicata pe bolta pa- orbita. Ele se Însoţesc de obicei de perforaTe,
latina. la periferia zonei de comunicare. Pentru care poate fi mai redus3 sau mai extinsa. Aceste
construirea acestui obtura tor, se prepara, pe defecte nu pot fi corectate, În principiu, decât
model, o macheta din ceara adaptata perfect la prin doua tipuri de proteze l :
pierderea de substanţa. limitele coleretei sunt • o simpla proteza obturatoare;
trasate cu creionul la 6mm distanta de marginile • o proteza mai complexa, etajata, capabila de
orificiului de comunicare, Aceasta macheta este a corecta eventual pierderea de substanţa cuta-
ambalata şi turnata din silicon 2• nata.
Dupa finaliza re, obturatorul este aplicat pe
model şi se acopera cu o folie de staniol care sa
depaşeasca marginile coleretei cu un milimetru.
Etiologie
Proteza totata este realizata pe model, indepen·
dent de obturator, şi definitivata În mod clasic din Pe primul loc se situeaza defectele chirur-
raşina acrilica. Termopolimerizarea este realizata gicale. Aceste pierderi importante de substanţa
cu obturatorul aplicat pe model şi acoperit de folia se datoreaza exerezei tumori lor maligne dezvol-
de staniol. Acest lucru nu prezita incoveniente, tate la nivelul oaselor maxilare (tumori de infra·
deoarece siliconii suporta destul de bine tempe· structura) sau la nivelul sinusului (tumori de
ratura de polimerizare a raşinii. mezostructura) şi În consecinta tratamentul
Pentru a fi aplicat este necesar ca mai obliga la rezectii ce intereseaza etmoidul, orbita
Întâi sa aplicam obturatorul, apoi placa palatina. şi /sau regiunea maxilo-malara.
Figura 17.42. Defect dupa hemirezecţie de Figura 17.43. Proteza maxilara cu obturator -
maxilar vedere frontala
Tioara. Sub forma de "L" sau ..T" el trebuie sa terial de consistenţa pastoasa (de tipul celui de
aiba un brat suficient de lung şi suplu pentru a Înregistrare a oduziei sau de poziţionare a ele-
nu traumatiza incisivul pe care se aplica '. (Fig. mentelor unei proteze fixe pluridentare În teh -
17,45), nica dasică Optosit). Această masa, amestecată
Macheta din ceara este indepartata de pe cu o cantitate adecvată de catalizator, este apli-
model şi ambalata pentru a fi transformata din cată cu minim de presiune la nivelul pierderii de
raşinCi acrilica inca Iora. substanţă până când ea refluează la nivelul
Pe placa astfel terminata şi finisat3 seva bolţii palatine.
fixa un dispozitiv destinat retentionarii obtura- Placa din raşină este aplicată apoi oral,
torului care va fi conformat În defectul operator. elementele de retenţie pătrund În pastă iar exce·
Placa este apoi reaplieata pe model; datorita sul ajunge până la nivelul bordurii. Dupa ce a
transparentei sale traieetele de rezecţie vor fi vi- avut loc priza siticonului, ansamblul placa-obtu -
zibile şi vor putea fi translatate cu un creion chi- rator este retras, spalat cu ser fiziologic şi retuşat
mic pe suprafata exterioara a plaeii. Elementele cu bisturiul. partile inutile sunt suprimate şi zo-
de retenţie sunt aplicate În interiorul acestui pe- nele prea anfractuoase sunt regularizate.
rimetru. Ele sunt alc3tuite din trei fire de Obturatorul este apoi badijonat cu o
1 S! lOmm cudate ta extremităţi şi lungi de 8· cremă de antibiotice şi aplicat Înainte de sutura
10mm. Acestea se fixează de placă cu ajutorul plan urilor superficiale.
răşinii auto poli merizabile !(Fig. 17.46). El este menţinut pentru o săptamâna când
Se completează acest dispozitiv cu obor· este indepartat pentru examenul plagii operatorii.
dură circulară ce Înconjoară firele de sârmă şi Aceasta intârziere, care poate părea
care are rolul de a se opune curgerii pastei sili· lungă, se datorează perfectei tolerante a silico-
conice sub placă. Această bordură este nilor de catre ţesuturi. Pe lângă aceasta, carac-
construită de asemenea tot din raşina acrilică terul hidrofug al acestor materiale se opune
autopolimerizabila. Placa astfel pregatita poate aderenţei obturatorului la pereţii plăgii. În
fi utilizată, dupa ce va fi sterilizată cu mijloace aceste condiţii epitelizarea plagii se realizează
chimice. mai rapid, durerile provocate de aplicarea şi re·
Aplicarea sa se va efectua la sfârşitul in - tragerea obturatorului sunt diminuate' . Ali -
tervenţiei chirurgicale, În modul următor: mentaţia şi fonatia nu sunt modificate şi
Zonele cele mai anfractuoase ale rezecţiei confortul bolnavului este mult ameliorat.
sunt pansate cu meşe vaselinate, lasând În final Acest procedeu este uneori preferat celui
cavitatea libera. de aplicare a unei meşe tasate În defect. Schim-
O masa de elastomer siliconic, În preala· barea zilnica a meşei determină durere şi he -
bil sterilizată la autodav, este preparată În moragie menţinând şi fetiditatea datorată
funcţie devolumul cavităţii. Trebuie ales un ma- fermentatiilor din mediul salivar.
Figura 17.45. Placa palatinala cu val de oduzie Figura 17.46. Sistem retentiv aplicat pe placa
pregătită pentru a fi aplicata imediat palatinală pentru a menţine obluraloru! primar
postoperator (după hemirezecţie de maxilar) ! din silicon '
Proteza obturatorie imediatif Ampren ta este imediat turnata (intr-o
(primarif) la pacienţii edentaţi anexa a blocului operator) dintr-un gips preparat
cu accelerator de priza, cum ar fi sulfatul de po-
total tasiu. Modelul realizat astfel În câteva minute
este uscat cu aer comprimat şi pierderea de
Metoda precedenta nu poate fi utilizata substanta este umpluta cu ceara pâna la o
daca nu exista nici un dinte pe arcada care sa treime din adâncime. Apoi modelul este pensu·
asigure mentinerea placii. Putem remedia acest lat cu un lac izolator.
lucru prin suspendarea acestei placi cu doua sau Materialul siliconic de consistenta chi -
trei fire metalice transosoase, trecute prin orifi- toasa este pregatit imediat şi se regleaza can ti-
cii create la marginile acesteia. Acest procedeu tatea de catalizator astfel Încât sa se obtina priza
este foarte eficient, dar nu Întotdeauna aplica- În 3-4 minute. Sili conul este plastifiat În grosime
bit şi relativ dificil de realizat. de 5mm, apoi aplicat pe model. Se etaleaza
Oalta tehnica consta În realizarea În tim- rapid cu degetele pe peretii defectului astfel
pul interventiei (cu conditia ca la sfârşitul aces- Încât sa patrunda În zonele retentive, Încercând
teia sa avem o amprenta exacta a defectului) a sa se mentina o presiune constanta asupra aces·
unui obturator suplu. redus şi uşor care sa se tuia. in acelaşi mod se adapteaza şi În celelalte
mentina pe baza propriei sale elasticiUiti. zone ale modelului. Înainte de initierea prizei,
Pentru obtinerea acestuia, trebuie sa uti- intreg ansamblul este menţinut comprimat cu
lizam un elastomer siliconic destul de plastic ajutorul unui tampon mare de vaUi umeda cu
pentru a putea fi modelat cu degetele şi suficient ambele mâini (Fig. 17.47). Dupa priza. placa
de rezistent la rupere. Priza sa trebuie sa fie este indepartata şi marginile sunt decupate cu
rapida (câteva secunde). foarfeca pentru a se adapta şantu l u i vestibular şi
Proteza obturatorie imediata (primara) la marginii posterioare a palatului dur. Obturato-
pacienţii eden tati total se realizeaza extempo - ru l trebuie sa aiba o grosime medie de 3-4mm.
raneu postoperator de catre clinician 1• În rea litate aceasta grosime depinde de consis·
tenta materialului utilizat, astfel Încât elastici·
Tehnică: tatea obturatorului trebuie sa fie suficienta
pentru automen ţ inere astfel incât sa nu exercite
Atunci când interventia este terminata, se decât o presiune uşoara asupra marginilor pier-
ia o amprenta cu alginat sau cu hidrocoloid re· derii de substanţa!.
versibil. Substantele componente ale alginatu· Perioada necesara pentru confecţionarea
lui sunt antiseptice, deoarece contin, pentru sa nu trebuie sa depaşeasca În mod obişnuit 15
conservare, o cantitate variabila de formal. Deci minute, astfel Încât proteza poate fi aplicata
poa te fi utilizat fara pericol. Aceasta amprenta Îna inte de revenirea bolnavului de sub aneste-
trebuie sa fie precisa şi sa reproduca, cu maxi - zie.
mum de fidelitate, marginile inferioare ale pier- Aceasta tehnica are, faţa de cea a placii ri·
derii de substanţa. gide, avantajul simplitatii şi rapidiUitii de
Agura 17.49. Montarea În ocluzie inversa a Agura 17.50. Defect de maxilar median cu
dinţilor lateraii favorizeaza mentinerea protezei comunicare buco-naza13
totale cu obturator.
Figura 17.57. Macheta bazei protezei maxilare Figura 17.58. Macheta bazei protezei maxilare
cu obturator şi a protezei totale antagoniste cu obturator ş i a protezei totale antagoniste
mandibulare - vedere frontal3 mandibulare - vede re laterala
Rgura 17.60. Amprenta defectului cu material termoplastic tip Kerr şi În c his~ funcţional marginal
cu elastomer siliconic - vedere mucozala
892 APARATE SI
, PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 17.61. Amprenta defectului cu material Figura 17.62. Proteza maxilara cu obtuTator
termoplastic tip Kerr şi inchisa fu ncţional median - vedere mucozala şi model de lucru
marginal cu elastomer siliconic - vedere laterala
Pentru realizarea acestui ablurator, tre· ratorul fiind ataşat secundar; de obicei prin
buie efectuat un examen minutios al (avit~tii bu· aceasta tehnica se obţin obturatoarele rigide.
cale: • Întâi se realizeaza obturatorul. dupa care placa
Pierderea de substanţ3trebuie sa fie complet ta- se realizeaza pornind de la o supraamprenta
petata cu mucoasa de buna calita tel. Trebuie sa in care este inclus şi obturatorul realizat În
verificam daca nu exista burjani inftamatori sau prealabil din raşina rezilienta. Aceasta tehnica
sechestre În curs de eliminare. Prin palpare se este indicata cu predilectie paCienţilor
repereaza zonele unde exista ţesut fibros sub· edentaţi, şi presupune realizarea obturatoru-
mucos, acestea putând fi folosite ca puncte de lui din material rezilient.
sprijin. Zonele fragile (cornetele, recesul sinusal) Consideram ca prima tehnica poate fi apli·
trebuie puse În evidenţa. Aceste repere vor fi in- cata cu succes şi in cazul pacienţilor edentaţi
dicate pe modele prin haşura re cu diferite culori. total (Fig. 17.65 - 17.81) cu condiţia realizarii
partile care vor trebui ocolite de catre abluTator unei Închideri marginale duble corespunzatoare
(orificiile trompelar Eustaehio, reeesusui et· atât a protezei cât şi a obturatorului la marginile
moido-sfenoidal) trebuie de asemenea preci - defectului, Încât utilizarea unui material rezilient
zate. (cu dezavantajele cunoscute) pentru obţinerea
Statusuf dentar al celor 2 arcade trebuie verificat obturatorului nu este justificata.
clinic şi radiologic. Este de preferat s~ se reali · Proteza definitiva cu obturator are, in prin -
zeze extracţia dinţilor cu o oarecare mobilitate cipiu, aceleaşi etape clinico-tehnice de obţinere ca
pentru a nu fi puşi in sit uaţia de a o realiza dup~ şi cea secundara; caracterul .. definitiv", definind
ce proteza este deja confecţionata u . Dinţii cu de fapt o utilizare pentru un timp mai Îndelungat,
distrucţii sau infectii pot fi conservaţi daca au o de ani de zile, determina anumite particularitaţi
implantare solida şi dac~ pot fi trataţi cu efica- ale protezei susţinatoare şi nu ale obturatorului
citate. În acest caz, vor fi reconstituiţi şi protejaţi care ar putea necesita o refacere a etanşeitaţii
prin proteze unidentare pentru a constitui dupa o perioada mult mai scurta. În acest sens, În
puncte de sprijin solide pentru viitoarea proteza. funcţie de localizarea şi intinderea defectului, de
Trebuie examinat~ de asemenea ocluzia, clasa edentaţiei şi de condiţiile tehnico·materiale
de care vom ţine cont in realizarea desenului vii · se poate realiza uneori o proteza scheletata cu ob·
toarei placi şi in poziţionarea croşetelor. turator (Fig. 17.37·17.40). la cele mai multe ca-
Vom nota de asemenea starea mucoasei zuri Însa, datorita dimensiunii defect ului şi a
şi fluxul salivar. imposibilitaţii realizarii unui poligon de sprijin co-
Proteza cu obturator are 2 compo - respunzator, realizarea unei proteze scheletate cu
nentel.2·8: obturator este contraindicatal.8.
1. Placa palatlnala din acrilat sau meta -
lica, dup~ caz; Etape clinica-tehnice
2. Obturatorul propriu-zis confecţionat din
acrilat dur sau cu rezilienta crescuta. Este gol pe • amprentarea cu alginatÎn portamprenta stan -
dinauntru pentru a·j reduce cât mai mult posibil dard a maxilarului cu tot cu defect şi ampren -
greutatea. tarea antagoniştilor (arcadei mandibulare)
Obturatoarele rigide sunt adesea utilizate (etapă clinică)
la dentaţi, În cazul unei pierderi de substanta li· • turnarea modelelor preliminare (etapă teh-
mitat~, sau ca element de susţinere a unei pro- nică)
teze a etajului in cazul mutilarilor complexe. • obtinerea portamprentei individuale maxilare
Obtura Ioa rele din material rezilient sunt (etapă tehnică)
apanajul eden taţilor totale sau În cazul unei • amprenta rea de precizie a maxilarului (am-
lipse de substanţa larga care intereseaza mai prentarea functionala) (etapă clinică)
mult de jumatate din bolta palatin~. • turnarea modelelor funcţionale maxilare (se
Aceste indicaţii nu sunt absolute, ele se toarna doua modele sau se duplica modelul
adapteaza de la caz la caz. maxilar) (etapă tehnică)
Au fost descrise numeroase tehnici de • realizarea şablon ului de oeluzie (etapă teh·
realizare a obturatoarelor definitive. În mare, ne nică optională)
putem rezuma la 2 procedee (lasând la o parte • determinarea oeluziei (cu material de Înregis'
variaţiile detaliilor tehnice): trare oeluzala sau şablon de oeluzie) (etapă
• Placa retentiva realizata in prima etapa, obtu· clinică)
Figura 17.65. Defect de maxilar la un pacient Agura 17.66. Proteza secundara cu obturator -
edentat total cu comunicare buco-sinuzala la 7 vedere laterala
luni postoperator
Agura 17.67. Proteza secundara cu obturator - Agura 17.68. Proteza secundara cu obturator -
vedere posterioara vedere aeluzala
Agura 17.69. Proteza secundara cu obturator - Agura 17.70. Macheta directa a obturatorulul
vedere mucozala dupa secţionarea obturatorului final din material termoplastic tip Kerr - vedere
secundar mucozala
896 APARATE SI
, PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
Figura 17.71. Amprenta de spalare pentru Figura 17.72. Macheta directa a obturatorului
obtinerea obturatorului fi nal - vedere mueozal3 final din material termoplastic tip Kerr - vedere
la terala
Figura 17.73. Am prenta de spala re pe ntru Figura 17.74. Macheta directa a obturatorului
obţinerea obturatorului final - vedere laterala final din material termoplastic tip Kerr - vedere
posterioara
Figura 17.75. Amprenta de spala re pentru Figura 17.76. Proteza finala cu abluTato r -
obţinerea obturatorului final - vedere vedere mucozala
posterioara
FIgura 17.77. Proteza finala cu obturator - Figura 17.78. Proteza fi nala cu obturator -
vedere posterioarCi vedere laterala
Figura 17.79. Proteza finala cu obturator pe Figura 17.80. Proteza finalCi cu obturator pe
câmpul protetic - Închidere interna câmpul protetic - inchidere externa
moplastic de tip Kerr sau, mai indicat, Stentz Cazul pacientului edentat
pentru a putea realiza deasupra şablonu l de În zona de defect
oeluzie. Ansamblul obtu rator provizo riu - şablon
de oeluzie permite înregistrarea rela1ii1or inter- i n aceasta situaţi e se realizeaz3, dup3
maxilare de oeluzie fara sa apara o basculare ne- aceeaşi tehnica descrisa şi la maxilar, o şin3lin
eontrolabil3 a şablonului pe câmpul protetic. guala cu obturator prelungit in defect.
Dupa montarea modelelor În artieulator, tehni-
cianul realizeaza modelajul şi monteaza dintii
arti ficiali. Dupa controlul clinic al maehetei, pro- Cazul pacientului dentat În zona
teza maxilara este definitivata. fiind apoi utili· de defect
zata ca portamprenta pentru amprenta rea
defectului de maxilar. Pentru realiza rea unei Acesta situaţie poate fi intâlnit3 dupa
bune etanşe i taţi a obturatorului la marginea de- marsupializarea unor chisturi de dezvoltare care
feetului, este indicata modelarea din material te- aparin special la tineri. Obturatorul de marsu-
moplastic de tip Kerr a unei maehete rigide pializare va fi descris În urm3torul subcapitol.
directe a obtura torului care sa poata susţine un
material elastic de consistenta medie cu care sa
se Închida marginal amprenta. În aceasta etapa Defectele mandibulare mari
se u rm areşte corespondenta Între cantitatea de cu întreruperea continuitatii cor-
material termoplastic şi simetrizarea conturu lui pului mandibular
fadal 8• Dupa dezinserţie amprenta este anali -
zata ş i sunt Îndepartate prin forfecare eventua -
lele surplusuri refluate În zonele de retentivitate i ndepartarea unui segment osos mandi -
im posibil de depaşit. Aceasta amprenta este bularva avea consecinţe asupra oeluziei dentare,
apoi ambalata vertical pentru a obţine un obtu- lipsa de continuitate osoasa determinând de-
rator gol, de prefererat din acrilat transparent. plasa ri anormale ale fragmentelor restante. Im-
Dupa prelucrare şi lustruire proteza cu ob· portanţa acestor deplasari va fi În funcţie de o
turator este aplicata pe câmpul protetic şi sunt serie de factori, printre care cei maiinsemnati vor
perfectate contactele oei uza le. fi persistenta dinţilor i n anumite zone indemne
Obturatorul final este controlat periodic la şi localizarea pierderii de tesut osos. Atund când
3-61uni. În timp, datorita pierderii etanşeitaţii, aceasta pierdere se localizeaza in zona laterala
poate fi necesa ra rebazarea sau uneori reface- a corpului mandibular, daca fragmentul mic pos-
rea acestuia. terior este dentat, deplasarile vor fi mai reduse;
În figurile de la 65 la 81 sunt prezentate in caz contrar, când fragmentul mic este edentat.
etapele elinice de obţinere a protezei cu obtura- el va fi ridicat de acţ i u n ea muşc h i l or ridic3tori ai
tor la un pacient edentat total. mandibu leP" (Fig, 17,82, 17,83),
În cazul În care, din punct de vedere chi-
rurgical este indicat3 realiza rea unei rezecţii
Defecte osoase ale mandibulei parţiale. va aparea o laterodeviaţie permanen ta
ŞiÎn acest caz trebuie stabilita o diferenţa de partea afeelala (Rg, 17,84, 17,85 şi 17,86),
În tre: oeluzia putând fi restabilit3 doar in momentul in
• defectele mandibulare mid fara intreruperea care pacientul aproprie cele doua arcade l •1 •8 •
continuitatii corpului mandibular Amploarea laterodeviaţiei este În acest
• defectele mandibulare mari, cu Întrerupe rea caz proportionala cu amploarea rezecţiei, ajun-
continuitaţii arcului mandibular. gând În cazul unei hemirezecţii sa nu mai poat~
fi corectat3 in momentul oeluziei. de multe ori
dintii fronlali mandibu lari reSlanti oeluzând pe
Defectele mandibulare mici fara mucoasa palatinal3 din dreptul canin ului de par-
întreruperea continuitatii corpului tea opus3 2•
mandibular Toate aceste modificari ale funcţiei odu-
zale pot fi corectate pa rţial sau total de apa rate
Aceste defecte apar de obicei ca urmare a sau proteze speciale.
unor rezecţii marginale sau dup3 marsupializa· Unele aparate sunt asem:in:iloare mijloa -
rea unor ch isturi de mandibula. celor de contenlie utilizate În tratamentul frac o
Rgura 17.82. Defect segmentar mandiblar - Rgura 17.83. Defect segmentar mandiblar -
prezenţa dinţilor pe fragmentul mic se opune deplasarea fragmentului mic edentat 2
deplasarii 1
turilor de mandibula sub forma de gutiere sau descrise şi atelele bivalva, demonta bile ,care au
atele, Însa indicatiile acestora sunt destul de avantajul menţinerii dimensiunii verticale de
restrânse, În acest caz fiind utilizate doarin de- ocluzie Îns3 conectorul retrodentar elastic al
fecte segmentare mici. Aceste gutiere sunt de acestora se poate fractura după Îndepărtări suc·
fapt gutiere metalice segmentare ce sevor aplica cesive. Sistemul, fiind demontat numai de
pe segmentele mandibulare dentate restante şi medic, face aproape imposibila asigurarea unei
care vor fi solidarizate prin doi conectori unul autocura:tiri $i curăţiri artificiale eficiente, Încât,
vestibular şi altul lingual Între care pot fi apli - În timp relativ scurt, apar gingivite şi parodan
cate şei cu dinti artificiali 2 (Fig. 17.87). tite marginale ale dinti lor restanţi (Fig. 17.88 şi
Macheta gutierei metalice se modeleaza 17.89).
pe un duplicat al modelului redus, urmând eta· Rezecţiile intinse necesita: o proteza re ime.
pele obişnuite de reatizare a unei proteze diat3 care are ca scop inlocuirea segmentului
parţiale scheletate. osos Înlaturat chirurgical. Aceste aparate pot fi
in literatura de specialitatel·2./! mai sunt provizorii sau definilive şi au fost introduse în
900 . PROTEZE ÎN CHIRURGIA ORO-MAXILO-FACIALĂ
APARATE SI
Figura 17.87. Rezecţie segmentar3 protezata cu Figura 17.88. Atele bivalve conectate printr-o bara
guliere parţiale solidarizate prin bare vestibulara lingual3 În rezecţie segmentar3 intercalata 2
şi linguala 2
Figura 17.89. Atel3 bivalva - rezecţie figura 17.90. Proteza imediata dupa rezeqia
segmentara terminata intinsa a corpului mandibular (dupa Claude
Martinry
Figura 17.91. Proteza Ern st dupa hemirezecţie Figura 17.92. Aparat Haussmansche după
de mandibul3· menţinerea pe hemimandibula rezectia segmentara de mandibula 2
integra se realizeaza prin ligaturi metalice 2
praetic.l! Înca din 1889 de (laude Martin 2• Dispo- Acest aparat provizoriu era inlocuit la 8-
zitivul sau provizoriu (Fig. 17.90) se fixa pe bon- 10 luni cu o proteză definitivă cu dinţi artificiali.
turile mandibulare prin placi cu şuruburi de Alte proteze cu ancoraj osos la fragmentele man·
platin3, era confecţionat din vulcani! şi era dibulare restante sunt cele imaginate de Ernst
prevazut (u un sistem de canale (are sa uşureze (Fig. 17.91), Haussemansche (Fig. 17.92) şi
sp3latul suprafetelor sângerânde 2• Stoppany(Fig.17.93)' .
/
Agura 17.93. Aparat Stoppany dupl rezeeţia Figura 17.94. Proteza Ernest dup~ hemirezecţie
segmentar3 de mandibul3' de mandibul~ 2
Agura 17.9 5. Principiul de acţiune a planului Figura 17.96. Principiul de acţiune a planului
Înclinat Într-o zona dentata I Înclinat Într-o zona edentat~ 1
Figura 17.103. Proteza cu plan Înclinat acrilic - Figura 17.104. Proteza cu plan Înclinat acrilic pe
vedere ocluzal3 câmpul protetic
Rgura 17.107. Imaginea radiologica a unui chist Rgura 17.10S.lmaginea clinica a chistului dupa
median mandibular marsupializare
Figura 17_114_ Gutiera ocluzala mandibulara - Figura 17_115. Gutiera ocluzal3 mandibulara -
vedere dentara vedere frontal3
Nervuloftalmie
Nervul oftalmic conduce informatia senzi-
tiva ce provine de la nivelul fruntii, pleoapele su-
perioare. şi regiunii laterale a nasului, şi se
formeaza prin convergenta nervilor frontal, na -
sociliar şi lacrimal.
, Nervul maxilar
Vi r.oftame Nervul maxilar transmite informatiile de
VJ rlll IllXil ar la nivelul pleoapelor inferioare. regiunii zigoma-
V3 r .. lMI\di lWu /
/ tice a obrazului şi buze; superioare. Este format
CI pl ex cerrical din nervul zigomatic şi nervul infraorbital. Ner-
vul infraorbital primeşte ramuri alveolare superi-
oare ce au un rol important În transmiterea
durerii provenite de la dintii superiori.
Figura 18.1. Teritoriile de distributie ale nervului
trigemen şi plexului cervical
Ca llrula
Interna
Nucleul , 'entrnl
IIOlJterolllleral III
tII In m U!U lui
Mezencera l
Lenmlscul medla l
cunea hls
Nucleul tractuJw ' PIIn, , __
al trlgeruenulul
fk.:'lJf i
Trllclul splnolalamlc
l\la dm~
Tnlctul sl,lnornlaruk
Gabapentin mg/zi
900 2400-3600 mg/zi Funcţia ren ala Sedare
Valproat de sodiu 500 mg/zi 1500-200 mg/zi Hematologi e, Creştere În greutate,
funcţie hep atictl alopecie, greata
Clonazepam 1,5mg/zi 6-8mg/zi - Sed are
f-o---c-
Baclofen 15 mg/ZI 80 mg/ZI sedare
c) Ganglioliza prin radiofrecvenţa produce oro-faringiene sau abcese periamigdaliene pot
ameliorarea durerii În 82-100% din pacienţi cu o determina dureri, care, din punct de vedere cli -
rată a recurenţei de 9-28%. Comp l icaţiile majore nic, sunt greu de diferentiat de nevralgia gloso-
sunt rare, dar la 70% din pacienţi dispare refle- faringian~.
xul carn ean şi la jumă t ate dintre pacienţi apare Tratamentul nevralgiei glosofaringiene
deficit muscular al maseterilor care se amelioa - idiopatice constă În administrarea de carbama-
reaz~ În 3-6 luni. De asemenea, pot apărea pa· zepin, gabapentin sau baclofen.
restezii la 10% dintre pacienti, dar anestezia În cazurile rebele la tratament procede-
du reroas~ este rar~. ele chirurgicale de Întrerupere a nervului gloso-
Rizotomia selectiva termala prin radio- faringian sau decompresia vascular~ a unei
frecvenţa a rădăcinilor trigemenului se poate bucle situate sub acesta, pot da rezultate favo-
efectua percutanat cu anestezie locală Împreun~ rabile.
cu injectarea unui barbituric cu durată scurt~ de
acţ i une. D i strucţia selectiv~ a fibre lor durerii cu Nevralgia occipil.lii (Arnold)
p~s t rarea fi brelor responsabile de sensibilitatea
tac t ilă reduce posibilitatea de apariţie a aneste- Etiopatogenia nevralgiei occipitale este in -
ziei corneene cu abraziune consecutivă şi a flamatia sau traumatismul nervului suboecipital
anesteziei dureroase l2 • Arnold.
Din punct de vedere clinic se manifestă
d) Procedeul lanetta (decompresia micro- prin dureri lancinante, paroxistice, localizate pe
chirurgicala) efectuată prin craniotomie occip- teritoriul de distribuţie a nervilor occipitali. Cel
tală Îndepărteaz~ vasele sangvine aberante mai frecvent durerea se localizează la nivelul ver-
situate În proximitatea răd~cinii trigeminale şi texului, darÎn episoadele severe poate iradia re-
le repoziţionează pentru a evita Încrucişarea troorbitar sa u temporal. Episod ul du reros poate
acestora cu fibrele nervoase. fi declanşat şi de presiunea pe anumite zone
Beneficiile pe termen lung au fost rapor- trigger, acestea fiind situate la nivelul inserţiei
tate la 80% dintre pacienţi, cu rate de recurenţă muşchi ului splenius capitis.
de 1-6%. Mortalitatea chirurgicală este de 1% şi În functie de tipul durerii nevralgia occipi-
morbiditatea serioas~ de 7%D. tală se clasifică În mai multe forme:
Da t orită ratelor crescute de morbiditate • nevralgie esentiald, caracterizată prin crize pa-
treb uie Început cu proceduri mai putin invazive roxistice şi dispariţia completă a durerii Între
precum infilt raţii l e În zonele trigger cu solutii crize
anestezice şi rizotomia prin rad i ofrecvent~, iar • nevralgie secundara, când pe un fond dureros
decompresiunea microvascular~ trebuie privit~ continuu apar crize dureroase paroxistice
ca o procedu ră de rezervă În cazul pacienţilor re- • nevralgie simpatalgicd. atunci cînd durerile di-
fractari la tratament. fuze se Însoţesc de fenomene vegetative (eri -
tem, hipersudoratie).
e) Alte procedee de distrucţie a fibrelor Tratamentul constă În i nfiltratii tronculare
durerii din nervul trigemen se referă la criochi- periferice lente cu soluţii anestezice fără vaso-
rurgie ş i umftarea unui balon În cavul Meckel. constrictor, la care se poate asocia un antiinfla -
mator de tip steroidian.
Nevralgia glosofaringeană
Nevralgia nervului laringeu superior
Este un sindrom mai puţin frecvent decât (nevralgia H.lphen)
nevralgia de trigemen, dar seamană În foarte
multe aspecte. Durerea este intensă şi paroxis- Etiologia bolii nu este pe deplin clarificată,
tică. Originea ei este la nivelul fosei amigdaliene, infecţiile vi rale, traumatismele, factorii morfolo-
şi este provocată cel mai frecvent de deglutiţie, gici (variatii anatomice ale osului hioid), fiind pe
dar şi de vorbit, râs sau căscat. rând incriminate.
Durerea poate fi localizată În ureche sau Durerea este puternica, lancinanta, cu ca -
poate iradia din gât spre ureche, implicând ra- racter paroxistic, fiind situata În regiunea larin -
mura auricu l ar~ a vagului. Este singura nevral- giană laterală, iradiind spre partea superioară a
gie ce poate fi acompaniată de bradicardie şi cartilajului tiroid, unghiul mandibular şi spre re-
chiar sincope. Arareori carcinoame ale regiunii giunea auriculara. Declanşarea durerii poate fi
920 DUREREA ÎN TERITORIUL ORO-MAXILO-FACIAL NEVRALG IA DE TRIGEM EN
3. Afecţiuni dureroase
de cauză psihogenă
Glosodinia