Povestire pentru copii

Dragii copilasi, povestirea pe care o so va spun, este o experienta pe care am traito, si am invat
din ea…

Eu cand aveam varsta de vreo 12 anisori… Mama ma invata si imi zicea:

Alin cand te duci la scoala si vi de la scoala:

 Sa te imbraci gros, daca e frig,

 Sa iti ei umbrela cu tine daca ploua
 Sa nu calci prin baltoace de apa, ca sa nu te uzi…
 Sa nu cumva sa treci pe rosu, fiindca poate da masina peste tine…

Si eu i ziceam, cum sa nu mamica… Te ascult, fac tot ce mai invatat…

Dar eu nu ascultam de mama mea… ci doar i ziceam ca ascult… dar cand nu era ia faceam tot
ce voiam si mama nu stia… Si intr-o zi cand veneam de la scoala… sa intamplat ca in ziua
aceea mama sa iasa mai devreme si sa vina s ama vada cum ajung eu acasa… si ma urmarit
prin spate tot drumu pana am ajuns acasa… eu nu stiam ca mama mea era in spatele meu…

Si de aceea am trecut un semafor in rosu, afara era foarte frig si eu aveam o geaca groasa dar
nu-mi placea deloc, fiindca era de lana… si nu o tineam pe mine, doar cand era mama… plus
ca ploa incetisor, si ma uda, eu aveam umbrela in mana dar nu voiam sa o deschid… voiam sa
stau in ploaie… plus ca erau baltoace mici de apa… si unde vedeam saream de numai
puteam…

Si mama era in spatele meu si fierbea de nervi, cand ma vedea… si mama a asteptat sa ajung
acasa, si cand am intrat pe usa si a aparut mama in spatele meu si am vazuto, mia cazut toata
fata la pamant, ramasem in soc, nu stiam cum sa reactionez… Dar mama a inceput s ama certe
si mi-a luat umbrela, o umbrela daia de lemn lunga… si a inceput sa dea, si sa dea… si o
strigam: Aolo mamica, numai da ca nu mai fac, iartama,… am mancat o bataie care nam so uit
niciodata…

Dar am invatat un lucru, eu nu stiam ca mama mea era in spatele meu, daca as fi stiut nu as fi
facut lucrurile alea…

De aceea nu e bine sa fi fatarnic… Dumnezeu condamna, fatarnicia… Si sa stiti ca adevarul,

mereu va iesi la iveala.