Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE LA
BASARABIA ROMÂNEASCĂ
LA
BASARABIA SOVIETICĂ.
1939–1945
1
Dedic această lucrare
conducătorului meu ştiinţific
prof. univ. dr. Emilian Bold
2
Veaceslav STAVILÃ
DE LA
BASARABIA ROMÂNEASCÃ
LA
BASARABIA SOVIETICÃ.
1939–1945
Chişinău, 2000
3
CUPRINS:
INTRODUCERE......................................................5-21
Capitolul I.
BASARABIA ŞI RAPORTURILE
ROMÂNO-SOVIETICE ÎN 1918–1945....................22-36
Capitolul II.
MODALITĂŢILE GUVERNĂRII
ŞI FLUCTUAŢIILE DEMOGRAFICE
ÎNTRE 1939–1945.....................................................37-67
Capitolul III.
EVOLUŢIA ECONOMICĂ A BASARABIEI
ÎN PERIOADA
CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.....68-90
Capitolul IV.
ATITUDINEA POPULAŢIEI FAŢĂ DE
SCHIMBĂRILE INTERNE ŞI EXTERNE............. 91-121
CONSIDERAŢII FINALE.......................................122-126
A N E X E ...............................................................127-138
B I B L I O G R A F I E.....139-151
4
INTRODUCERE
5
Din 1964* şi pînă la sfîrşitul anilor “80, deşi timid, istoricii din ţară
repun pe tapet chestiunea Basarabiei. Astfel, într-o lucrare colectivă
publicată la Bucureşti în 1976 (Momente din istoria patriei, a
partidului, a mişcării democratice din ţara noastră) la pagina 82
se specifică: “Drept urmare a notei ultimative a guvernului sovietic
din 26 iunie 1940, teritoriul dintre Prut şi Nistru şi partea de nord a
Bucovinei au intrat în componenţa Uniunii Sovietice”16. Poziţia dată
se menţine şi mai târziu17 publicându-se, pe deasupra, notele ultimative
sovietice din 26-27 iunie 1940 şi răspunsurile guvernului român18.
Remarcăm, în această perioadă, că istoriografia românească nu indică
direct denumirea teritoriului, limitându-se la anumite referinţe pasagere
ce vizau, în special, schimbarea statutului juridic al Basarabiei, situaţia
ei internă din anii războiului rămânând în afara atenţiei.**
Între timp, istoricii sovietici au depus anumite eforturi pentru a
demonstra drepturile U.R.S.S. asupra ţinutului basarabean. În acest
scop, s-au utilizat o mulţime de date şi materiale de arhivă, tratarea
lor având drept corolar aserţiunile despre o pretinsă ocupare
românească a Basarabiei şi, respectiv, “eliberarea” din partea Rusiei
bolşevice.
Pornind de la asemenea concepte false, autorii prosovietici erau
puşi în situaţia permanentă de trucare a realităţilor istorice. Astfel,
imediat după anexarea din 1940, pentru a ascunde faptul că românii
constituiau în regiune majoritatea populaţiei, ei scriau ”… Componenţa
naţională a Basarabiei de astăzi, din cauza statisticii româneşti
tendenţioase, poate fi determinată foarte aproximativ. Conform
recensământului rus din 1897, în Basarabia locuiau ucraineni,
moldoveni (români - n.n.) şi ruşi, 76%…”19
*Pentru prima dată după război (în istoriografia oficială română) se menţionează
existenţa unei probleme istorice basarbene în volumul III al Istoriei României, apărut în
1964. Întâia lucare în cadrul căreia se trece de la formula “Basarabia a fost înapoiată
Uniunii Sovietice” (practicată până atunci) la teza “a intrat în componenţa Uniunii
Sovietice”, a fost cea publicată de N. Adăniloaie şi A. Petric (Momente din istoria
poporului român, Bucureşti, 1966 p.135 (Cf.: S. Brâseakin, M, Sâtnic, Triumful
adevărului istoric, Chişinău, 1970, p.158-159, Vl. Georgescu, Politică şi istorie. Cazul
comuniştilor români. 1944-47, Ediţia a II-a, Colecţia Clio fără mască, Ion Dumitru
Verlag, München, 1983 p.38.
**Vezi despre problema Basarabiei în istoriografiua românească postbelică în:
I. Constantin, Basarabia sub ocupaţie sovietică de la Stalin la Gorbaciov, Ed. Fiat Lux,
Bucureşti, 1994 p.94-113.
6
Invocîndu-se diferite cifre ale basarabenilor care au revenit în
teritoriul anexat de Uniunea Sovietică în vara lui 1940, în discordanţă
cu logica elementară, lucrurile erau prezentate nu numai ca o creştere
consistentă a numărului populaţiei din Basarabia,20 ci şi ca o dovadă
că regiunea nu a fost ocupată, ci eliberată. Într-o controversă cu un
istoric occidental, A. Lazarev nota: “… Eliberarea Basarabiei,
D. Dallen o numeşte ocupaţie. Atunci el ar trebui să explice din ce
cauză românii (basarabeni - n.n.) s-au deplasat în “teritoriile ocupate”…
În cursul unei luni, adică până la finele lui iulie (1940 - n.n.) mai mult
de 150 mii oameni au părăsit România şi au plecat în Basarabia…”21.
Cauza, de altfel, era foarte simplă: cei reveniţi fiind, în mare, recruţi
basarabeni, au fost trimişi de către autorităţile româneşti la vatră.
Procedeul de mai sus a fost, de asemenea, utilizat cu referinţă la
administrarea românească din 1941-1944. Astfel, A. Şeveakov,
menţionînd că, în toamna lui 1941, în cadrul şedinţei Consiliului de
Miniştri, I. Antonescu a pus problema colonizării şi românizării
Basarabiei, se întreba: “Dacă aceasta din urmă (Basarabia - n.n.) nu
este altceva decât pământ românesc, atunci de ce să efectuezi măsuri
pentru colonizarea şi românizarea lui?...”22 Or, autorul ignora
intenţionat, poate, că în acel moment regiunea dispunea de peste 400
mii hectare teren agricol liber, rezultat din repatrierea coloniştilor
germani de câtre sovietici şi pe care, printre altele, au fost implantate
în 1940-1941 zece mii de familii ucrainene şi poloneze care s-au retras,
în parte, odată cu începutul ostilităţilor ruso-germane.
În acelaşi context (eliberare-ocupare) se arăta că în 1941-1944
autorităţile româneşti nu au atras băştinaşii la conducerea regiunii,
posturile de prefecţi şi pretori fiind ocupate de regăţeni, în principal
militari23. Paralel, lăsau să se înţeleagă că alta a fost situaţia sub
sovietici, fiind contrazişi de datele proprii ce atestau neadmiterea
românilor basarabeni în funcţiile-cheie şi favorizarea elementului slav
şi nebăştinaş în anii 1940-1941 şi 1944-1945.
A. Lazarev, de exemplu, scriind despre alegerile înscenate de
bolşevici la 12 ianuarie 1941, deşi recunoaşte existenţa unor cazuri
când anumite grupuri de oameni (“elemente burghezo-naţionaliste”)
au întreprins tentative de înaintare a propriilor candidaţi, acţiunile lor
7
fiind contracarate de către autorităţile ruseşti, conchide, totuşi:
“… Pentru populaţia Moldovei (Basarabiei) alegerile de la 12 ianuarie
1941 erau primele alegeri libere”24. Alţii apreciau fenomenul ca
“finisare a procesului de formare a statalităţii moldoveneşti sovietice”25,
iar parlamentul (“Sovietul Suprem al R.S.S.Moldoveneşti”) rezultat
din acele alegeri era, în opinia lor, “organul cu adevărat reprezentativ
al Moldovei reunite” (sic!) atât după componenţa socială, cât şi
naţională”26. Indiscutabil, alta era realitatea, deoarece din totalul de
266 deputaţi,172 erau comunişti, adică veniţi de peste Nistru,* ruşii şi
ucrainenii deţinând 39% din mandate, deşi, ca populaţie, ei formau
16,9%.
Atunci când se trata aceeaşi chestiune pentru sovietici reveniţi în
1944, cu aparat administrativ completamente străin de teritoriu, se
explica: “Să întorci toţi funcţionarii la posturile lor, în condiţiile continuării
războiului, era imposibil… În legătură cu aceasta (autorităţile ruseşti
erau nevoite - n.n.) să completeze organele elective cu oameni noi,
prin intermediul cooptării şi numirii în funcţie…”27. Concomitent, nivelul
slab de pregătire al primarilor puşi de sovietici era prezentat ca o
consecinţă a administraţiei româneşti. Astfel, V. Lavric motiva:
“… În rezultatul primei şi celei de a doua ocupaţii (sic!) majoritatea
populaţiei a rămas analfabetă, din această cauză, la conducerea
sovietelor săteşti (a primăriilor - n.n.) au venit oameni cu puţină ştiinţă
de carte şi chiar analfabeţi…”28.
Dacă acţiunile de teroare şi deromânizare întreprinse de către
sovietici în teritoriu erau trecute cu vederea, în studierea administraţiei
româneşti, aşa cum mărturisea în 1981 I. Levit: “Accentul princi-
pal… se punea pe descrierea sălbătăciilor şi jafurilor (sic!)…alte
aspecte… fiind considerabil, mai puţin studiate”29.
Pentru a arăta maniera preconcepută de prezentare a unor realităţi
istorice ne vom servi doar de câteva exemple. În lucrarea colectivă
R.S.S.Moldovenească în Marele război al Uniunii Sovietice pentru
Apărarea Patriei 1941-1945, menţionând o parte din indicaţiile lui Ion
Antonescu date în ziua de 17 iulie 1941 în oraşul Bălţi, autorii conchid:
*Comuniştii basarabeni care au activat până la 1940 nu au fost recunoscuţi de
regimul sovietic.
8
“Aceasta era o chemare faţişă la teroare şi omoruri…”30. Nu este
lipsit de interes faptul că partea finală a documentului în care
conducătorul statului cerea să se procedeze părinteşte cu populaţia
de origine română, “pentru îndreptarea ei”, iar “evreii să fie strânşi
seara şi păziţi. Să nu fie asasinaţi sau maltrataţi”31 a fost omisă în
lucrare.
Mult mai perfide au fost speculaţiile legate de moartea unei părţi a
evreilor basarabeni în vara şi toamna lui 1941. Astfel, fără a indica
componenţa naţională a celor decedaţi, N. Berezneakov afirma că, în
acest mod, autorităţile româneşti “au hotărât să se răzbune pe norodul
moldovenesc pentru acel sentiment de bucurie şi însufleţire cu care el
a întîmpinat Armata Roşie… la sfîrşitul lunii iunie 1940…”32
S. Afteniuc, D. Elin şi S. Levit, într-o lucrare colectivă apărută în
1961, sunt şi mai categorici, venind cu următoarea constatare: “De
mâna ocupanţilor (autorităţilor româneşti - n.n.) au căzut… mii de
moldoveni patrioţi sovietici”.33 Este adevărat, peste câţiva ani, aceiaşi
istorici preferă stintagma vagă: “mii de cetăţeni sovietici”34, iar la
începutul anilor ‘80 se stabileşte că, în vara-toamna lui 1941, în
Basarabia au decedat circa 25-30 mii de evrei35. Totuşi, din intenţii
lesne de înţeles, nu se recunoştea că aceştia au constituit peste 98%
din totalul celor suprimaţi în 1941-194436.
Unilateral se investiga şi economia Basarabiei. Se aprecia că
administraţia românească de până la 1940 “frâna dezvoltarea
economică” a ţinutului37. În 1982, D. Taban, pentru a dovedi că in-
dustria basarabeană în acel timp “nu se dezvolta, ci degrada”, aduce
exemplul folosirii, în a doua jumătate a lui 1939, a 40% din capacitatea
fabricelor de ulei din regiune, ca, mai apoi, să explice fenomenul prin
politica discriminatoare a Bucureştiului care, conform opiniei autorului,
stimula scoaterea din teritoriu a seminţelor de floarea-soarelui38.
Autorul, însă, face abstracţie de incertitudinea care pune stăpânire pe
Basarabia, date fiind zvonurile despre eventuala ocupare a Basarabiei
de către U.R.S.S., cât şi de penuria materiilor prime care s-a generalizat
în Europa odată cu declanşarea conflagraţiei mondiale39.
Situaţia economiei în 1940-1941 (sub bolşevici) era descrisă numai
în termeni pozitivi (“început de dezvoltare”40), evidenţiindu-se doar
9
aspectele favorabile unei astfel de prezentări. Terenurile trecute în
proprietatea statului sovietic, distribuite, în parte, “ţăranilor fără
pămînt”41 erau calificate drept “revoluţie agrară”, “majoritatea ţăranilor
primind de la puterea sovietică aceea pentru ce au luptat secole…”42.
Aceiaşi istorici, volens-nolens, au arătat că lucrurile nu stăteau tocmai
aşa. M. Sâtnic, culmea ironiei, în polemică cu autorii “burghezi”,
sprijinindu-se pe textul legii sovietice, releva că terenurile respective
au fost repartizate “nu ca proprietate privată, ci în folosinţă gratuită şi
fără termen”43. Evident, sintagma “fără termen” crea o ameninţare
permanentă la adresa ţăranilor care au beneficiat de “revoluţie”,
deoarece “folosinţa gratuită” putea fi suspendată în orice moment.
Pe de altă parte, unii autori, analizând situaţia proprietăţilor funciare
în Basarabia (judeţele centrale şi nordice) de până la 1940 şi referindu-
se la gospodăriile ce deţineau până la 5 hectare teren agricol, constatau:
65% din gospodăriile ţărănimii satului basarabean, în 1940, ori s-au
ruinat, ori se găseau în pragul ruinării…”44. În acelaşi timp, alţii arătau
că, sub sovietici, numărul gospodăriilor ce se aflau “în pragul ruinării”
nu a diminuat, ci invers, a sporit până la 70,7% din total45. În fine,
diverse documente (româneşti) atestă că doar 20,2% din gospodăriile
ţărăneşti au primit “în folosinţă” teren agricol,46 acestea neformând,
bineînţeles, “majoritatea ţăranilor”, aşa cum se pretindea.
Dorind cu orice preţ să demonstreze un “progres”, istoricii sovietici
îşi permiteau tratări tendenţioase şi în reflectarea proceselor din
industrie. S. Afteniuc, de pildă, scria: “… Până la începutul lui 1941
au fost repuse în funcţiune toate întreprinderile care erau în
inactivitate pe timpul ocupaţiei (administraţiei româneşti - n.n.) şi
supraîncărcate acele care mai înainte nu funcţionau la capacitatea
lor deplină…”47, fără a semnala staţionarea sub bolşevici a unei
serii de întreprinderi48.
Din aceleaşi motive, pentru a face vădite “succesele” sovieticilor
în 1940-1941, se făceau comparaţii cu anii 1912-191349 şi, viceversa,
pentru a camufla progresul obţinut de către autorităţile româneşti în
1941-1944, faţă de situaţia existentă în momentul reluării provinciei
când circa o treime din întreprinderi erau deteriorate, se lua drept
reper anul 193950.
10
Estimând perioada de administraţie sovietică din 1944-1945 drept
“început de renaştere”51, se descria cu lux de amănunte activitatea
autorităţilor în vederea “lichidării consecinţelor ocupaţiei fasciste”52.
În prim-plan se plasa tendinţa de a demonstra contribuţia substanţială
a Moscovei la restabilirea economiei basarabene. I. Petrovskaia,
L. Repida, E. Kosinova, V. Ţaranov şi alţi autori indică diverse sume
alocate din bugetul unional, însă dau dovadă de reticenţă atunci când
este vorba despre valoarea lor reală.53 Stabilind că în 1944-1945
R.S.S.M. a primit în total 448 mln. ruble, constatăm o situaţie
inechitabilă pentru teritoriul basarabean, fiindcă, conform datelor de
arhivă (sovietice), doar producţia vinicolă din cele 6 judeţe centrale şi
nordice forma, în acei ani, 5% din bugetul anual al U.R.S.S., ceea ce
constituia aproximativ 10 mlrd. ruble.54
Faţă de schimbările produse în agricultură, rezultate din acţiunile
întreprinse de sovietici pentru a restabili sistemul din 1940-1941,
aprecierile erau de următoarea natură: “… Aceste transformări au
schimbat esenţial structura proprietăţii funciare…”55, subliniindu-se
că, astfel, “s-a terminat pentru totdeauna cu pămîntul puţin şi lipsa
lui”56. În realitate însă, aşa cum se va vedea în altă parte a lucrării,
ţăranii au primit suprafeţe agricole neînsemnate, iar structura
proprietăţii funciare nu a înregistrat decât modificări uşoare.
Pe acelaşi calapod ("ocupaţie” românească - “eliberare” sovietică)
se trata şi chestiunea atitudinii populaţiei basarabene faţă de schimbările
interne şi externe. Astfel, evenimentele din vara lui 1940 erau
prezentate în felul următor: “Intrarea unităţilor… Armatei Roşii pe
teritoriul Basarabiei…a fost întâlnită de către populaţie ca o mare
sărbătoare…”57, “poporul moldovenesc” încercând “un sentiment de
mare bucurie şi profundă satisfacţie…”58.
Pentru administraţia românească din 1941-1944 întâlnim aprecieri
negative: “… Oamenii muncii de toate naţionalităţile… manifestau
aceeaşi duşmănie faţă de ocupanţi…”59, deoarece: “… poporul
muncitor nu se putea împăca cu instaurarea rînduielilor moşiereşti şi
capitaliste…”60, ca, în consecinţă, “chiar din primele zile” să se
desfăşoare “lupta oamenilor muncii împotriva cotropitorilor…”61.
Pornind de la intenţia de a demonstra că, în general, locuitorii
11
Basarabiei nutreau sentimente negative faţă de reinstalarea autorităţilor
româneşti, mai mulţi autori şi-au orientat eforturile în direcţia depistării
materialelor documentare ce înregistrau atitudini filoruse şi filosovietice,
generalizându-le62. Unii istorici au mers şi mai departe, falsificând
anumite fapte. P. Şornikov*, străduindu-se să argumenteze teza despre
pretinsa “luptă” a basarabenilor împotriva autorităţilor româneşti, scria:
“La staţia Bulboaca (judeţul Tighina - n.n) … patrioţii au transformat
în scrum cîteva depozite, inclusiv depozitul cerealier al societăţii
acţionare “Solagra”63. După o simplă verificare a documentului citat
de autor constatăm că, de facto, a avut loc un incendiu datorită “fetiţei
de 9 ani, fiica paznicului Popescu…” care, “rămânând singură şi fără
supraveghere”, se juca cu chibrituri lângă depozitele înconjurate cu
un gard de stuf64.
Referindu-se la revenirea sovieticilor în 1944, schemele sovietice
admiteau doar sentimentul bucuriei, pentru a se concluziona:” … Aşa
putea întâlni Armata Roşie doar poporul care aştepta eliberarea
sa…”65. Este adevărat, în unele lucrări semnate de S. Afteniuc,
S. Gratinici se recunoştea că autorităţile bolşevice au întâmpinat o
rezistenţă violentă din partea populaţiei rurale, însă numărul celor care
s-au opus era minimalizat. În plus, aceştia erau categorisiţi drept
“rămăşiţe ale (sic!) elementelor capitaliste”66, care “fiind lipsite de
susţinerea maselor muncitoare, nu erau capabile să frâneze dezvoltarea
republicii…”67 Considerăm absolut gratuite asemenea opinii, deoarece,
aşa cum vom arăta în altă parte, majoritatea ţăranilor (căci despre ei
este vorba) nu-şi propuneau un astfel de obiectiv, protestând, sub
diferite forme, împotriva rechiziţiilor împovărătoare şi abuzurilor comise
de militarii sau funcţionarii sovietici.
La sfîrşitul anilor ‘80, odată cu începutul destrămării Uniunii
Sovietice şi cu revoluţia din România, situaţia se schimbă calitativ.
Atât în Basarabia, cât şi în restul ţării, se revine făţiş la conceptele
istoriografiei româneşti din perioada conflagraţiei mondiale. Iniţial,
N O T E:
1. Gh.I. Brătianu, Origines et formation de l’unité roumaine, Bucarest, Institut
d’Histoire Universelle N. Iorga, 1943; I. Frunză, Bessarabien. Rumanische Rechte
und Leistungen, Bukarest, Die Dacia Bucher, 1941;
2. Şt. Ciobanu, La Bessarabie, sa population, son passé, sa culture, Moniteur
oficiel et Imprimerie de l’Etat. Imprimerie Naţionale, Bucarest, 1941.
3. I. Nistor, L’origine des ucrainiens de Roumanie, Bucureşti, 1944.
4. Al. Boldur, Basarabia românească, Bucureşti, 1943; I. Nistor, Basarabia sub
gospodăria românească, Bucureşti, 1941; Basarabia dezrobită: drepturi istorice.
Nelegiuiri bolşevice, Marvan, Institutul de arte grafice, 1942.
17
5. M. Mourin, Le drame des Etats satellites de l’Axe de 1939 à 1945, Pazot,
1957.
6. Al. Cretizianu, The Last opportunity, London, Jonathan, Cape, 1957.
7. Al. Suga, Die Volkerrechtliche lage bessarabiens der Geschichtlichen
entwicklungs der Landes. Inaugural-Dissertation, Bonn, 1958.
8. Pl. Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei
Sovietice. 22 iunie 1941-23 august 1944, Editura Carpaţi, Madrid, 1965.
9. D. Floyd, Rumania. Russia’s Dissident Ally, Frederick A. Praeger, Publischers,
New York-Washington-London, 1965.
10. A. Hillgruber, Hitler, König Karol und Marshall Antonescu. Die
deutschrumaniscen Beziehungen. 1938-1944, Ed. A II-a, Wiesbaden-Franz Steiner
Verlag, Gmbh, 1965.
11. Aspects des relations russo-roumaines. Rétrospectives et orientations, Paris,
1967.
12. H. Bergel, Portret einer Nation, München, 1969.
13. P.D. Quilan Ed., Clash over Romania. British and American Policies towarde
Romania: 1938-1947, Los Angeles, 1977.
14. N. Dima, Bessarabia and Bucovina. The Soviet-Romanien teriitorial Dis-
pute, Boulder-New York, Columbia, University Pressa, 1982.
15. M. Manoliu-Manea Ed., The tragic Plight of a borders area: Bessarabia and
Bucovina, Humbold state, University Press, California, 1983.
16. Cf.: M. Bruhis, Rusia, România şi Basarabia. 1812. 1918. 1924. 1940,
Chişinău, Universitas, 1992, p.347-348.
17. Vezi, de exemplu: L. Loghin, Al doilea război mondial. Acţiuni militare,
politice şi diplomatice, Cronologie, Editura politică, Bucureşti, 1984, p.49.
18. Istoria României între anii 1918-1944. Culegere de documente, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982, p.408-410.
19. Sovietskaia Bessarabia i Sovietskaia Bukovina, Gosudarstvennoie Isdatelistvo
Politiceskoi Literaturî, M., 1940, p.22.
20. A. Lazarev, God 1940 - prodoljenie soţialisticeskoi revoliuţii v Bessarabii,
Chişinău, 1985 p.83; A. Repida, Obrazovanie Moldavskoi S.S.R, Chişinău, 1983
p.183.
21. A. Lazarev, Moldavskaia sovietskaia gusudarstvennosti i bessarabskii
vopros, Chişinău, 1974 p.470.
22. A. Şeveakov, Otnoşenia mejdu Sovietskim Soiuzom i Rumâniei. 1944-1949
g.g. M., 1985 p.15.
23. S. Afteniuc, D. Elin, A. Korenev, I. Levit, Moldavskaia S.S.R. v Velikoi
Otecestvennoi voine Sovietskogo Soiuza. 1941-1945 g.g., Chişinău, 1970, p.163, 165.
24. A. Lazarev, Moldavskaia sovietskaia gosudarstvennosti…, p.610-611.
25. S. Afteniuc, Leninskaia naţionalinaia politika Kommunisticeskoi partii ob
obrozovanii sovietskoi gosudarstvennosti moldavskogo naroda, Chişinău, 1971,
p.359.
26. N. Savin, Mestnîe sovietî - organizatorî soţialisticescogo stroitelistva. (Iz
istorii vosstanovlenia i razvitia mestnîh sovietov pravoberejnoi Moldavii v 1940-
18
1950g.g., Chişinău, 1978, p.18; Istoria narodnogo hozeaistva Moldavskoi S.S.R.
(1917-1958). Chişinău, 1974 p.150; S. Brâseakin, M. Sâtnic, Torjestvo istoriceskoi
spravedlivosti., Chişinău, 1969 p.173.
27. S. Afteniuc, D. Elin, A. Korenev, I. Levit, op.cit., p.319.
28. V. Lavric, Mestnâe organî gosudarstvennoi vlasti zapadnâh raionov
Moldavskoi S.S.R. v period stanovlenia (iuni 1940- ianvari 1948 g.g.), Odessa,
1972, p.14; vezi şi la alţi autori despre aşa-numitul “analfabetism al populaţiei
basarabene” ca consecinţă a administraţiei româneşti: V. Gru, Profesionalino-
tehniceskoie obrazovanie v Moldavskoi S.S.R. (1941-1965 g.g.), Chişinău 1972,
p.31.
29. I. Levit, Uceastie faşistskoi Rumânii v agressii protiv S.S.S.R., Chişinău,
1981 p.36.
30. S. Afteniuc, D. Elin, A. Korenev, I. Levit, op.cit., p.167.
31. Arhiva Naţională a Republicii Moldova (A.N.R.M.), F. 1900 i.l. d.24 f.5;
F.706 i.l d.1114a f.85.
32. N. Berezeneakov, Crimele fasciştilor germano-români în Moldova, Chişinău,
1947, p.15.
33. S. Afteniuc, D. Elin, S. Levit, R.S.S. Moldovenească în Marele război al
Uniunii Sovietice pentru apărarea patriei. 1941-1945, Chişinău, 1961, p.135.
34. S. Afteniuc, D. Elin, A. Korenev, I. Levit, Moldavskaia S.S.R. v Velikoi
Otecestvennoi voine Sovietskogo Soiuza. 1941-1945g.g., Chişinău 1970, p.67.
35. P. Şornikov, Promâşlennosti i rabocii klass Moldavskoi S.S.R. v godî Velikoi
Otecestvennoi voinî, Chişinău, 1986, p.53.
36. Vezi: V. Stavilă, Starea moral-psihologică a populaţiei Basarabiei. 1941-
1944, în Cugetul, nr.4, 1992, p.34.
37. I. Şkorupeev, Pişcevaia promâşlennosti Moldavii, Chişinău, 1996, p.12.
38. D. Taban, Tehniceskii progress i soţialinaia struktura promâşlennosti
Moldavskoi S.S.R. (1940-1959g.g.), Ştiinţa, Chişinău, 1982, p.20.
39. Basarabia economică, 1940 nr.1, p.9.
40. I. Şkorupeev, op.cit., p.13.
41. M. Sâtnic, Un an de cotitură în viaţa ţărănimii din Moldova de pe malul drept
al Nistrului, Chişinău, 1973, p.57.
42. Stanovlenie i razvitie kolhoznogo stroi a v Moldavskoi S.S.R., Chişinău,
1971, p.96, 100.
43. M. Sâtnic, Realitatea satului moldovenesc şi calomniile “sovietologilor”.
(Critica falsificatorilor burghezi a esenţei şi rezuiltatelor traducerii în viaţă a politcii
agrare a P.C.U.S. în Moldova Sovietică, Chişinău, 1979, p.10.
44. Istoria narodnogo hozeaistva…, p.144; M. Sâtnic, Un an de cotitură…,
p.18. (În 1930, gospodăriile cu până la 5 ha constituiau la nivelul întregii Românii
74,9%); Gh. Brâzescu, Industria faţă de necesităţile economiei româneşti, în Analele
economice şi statistice, 1941 nr.4-7, p.221.
45. S. Brâseakin, M. Sâtnic, K voprosu o krestianskom zemlevladenii v
pravoberejnoi Moldavii nakanune osvobojdenia i o sovietskoi reforme 1940 goda,
în :Iz istorii revoliuţionnogo dvijenia i soţialisticeskogo stroitelistva v Moldavii,
19
Chişinău, 1960, p.209 (procentul este recalculat de noi).
46. A.N.R.M., F.706 i.l d.55 f.71.
47. S. Afteniuc, Leninskaia naţionalinaia politika…, p.347.
48. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (A.O.S.P.) F.5 i.l
d.8 f.33,38; A.N:R.M., F.3031 i.5 d.l f.211.
49. A. Lazarev, Moldavskaia sovietskaia gosudarstvennosti…, p.634-635.
50. P. Şornikov, op.cit., p.43; Istoria narodnogo hozeaistva…, p.199; L. Repida,
Roli rabocego klassa v stroitelistve soţializma v Moldavskoi S.S.R., Chişinău, 1977,
p.39.
51. S. Afteniuc, D. Elin, A. Korenev, I. Ievit, op.cit., p.318-332.
52. Istoria narodnogo hozeaistva…, p.212-219.
53. I. Petrovskaia, Osuşcestvlenie leninskih idei elektrificaţii v Moldavskoi S.S.R.,
Chişinău, 1970, p.29; L. Repida, E. Kosinova, Rabocii klass Moldavskoi S.S.R v
boribe za vozrojdenie promâşlennosti, în Vosstanovlenie narodnogo hozeaistva
osvobojdionnâh i prifrontovâh raionov S.S.S.R. v 1941-1945 g.g., M.,1983 p.231;
V. Ţaranov, Po puti industrializaţii, Chişinău, 1975, p.74.
54. A.O.S.P., F. 51 i.2 d.l f.301.
55. Istoria narodnogo hozeaistva…, p.222.
56. S. Afteniuc, L. Voronin, Deiatelinosti kompartii Moldavii po osuşcestvleniiu
korennâh soţialino-economiceskih preobrazovanii v respublike (1944-1950g.g.),
Chişinău, 1973, p.24.
57. Mihailov M., Orlov E., Istoriceskaia spravedlivosti vosstanovlena, în
Bolişevik, 1940, nr.11-12 (iulie), p.97.
58. A. Lazarev, Obrazovanie Moldavskoi S.S.R., Chişinău, 1949, p.28; idem,
Moldavskaia sovietskaia gosudarstvennosti…, p.456-466; idem, God 1940-
prodoljenie…, p.43, 55-57 ş.a.; A. Afteniuc, Leninskaia naţionalinaia politika…,
p.326; M. Sâtnic, Un an de cotitură…, p.33-35; K. Iliaşenco, În familia popoarelor
frăţeşti, Chişinău, 1972 p.137-138; I. Kopanschi, Diplomaţia sovietică în lupta pentru
soluţionarea echitabilă a problemei basarabene. 1918-1940, Chişinău, 1985, p.115.
59. S. Afteniuc, D. Elin, S. Levit, R.S.S. Moldovenească în marele război…,
p.177.
60. Istoria R.S.S.Moldoveneşti din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre,
Chişinău, 1984, p.104.
61. I. Levit, Uciastie faşistskoi Rumânii protiv…, p.320.
62. A. Şeveakov, op. cit., p.16.
63. P. Şornikov, op.cit., p.77.
64. Vezi: V. Stavilă, Fapt schimonosit, în Moldova Suverană, 23 august 1991.
65. I. Levit, Krah politiki agressii diktaturî Antonesku, Chişinău, 1983. 254.
66. S. Afteniuc, Na puti k pobede nad faşistskimi zahvatcikami (Osvobojdenie
Moldavii i usilenie pomoşci trudeaşcihsea Krasnoi Armii, Chişinău, 1976, p.44.
67. S. Gratinici, Massovo-politiceskaia rabota kompartii Moldavii. (1944-
1950g.g.), Chişinău, 1989, p.20-21.
68. Vezi, de exemplu: I. Ţurcanu, Spaţii albe şi negre, în Orizontul, 1988, nr.10;
N. Nicu, Cine o va apăra pe Clio?, în Orizontul, 1989, nr.4; A. Moraru, Moment de
20
importanţă istorică, în Învăţămîntul public, 2 august 1989; idem, Delegaţia, în Tribuna,
1990, nr.13; P. Sandulachi, Sfâşierea plaiului. Cum a fost formată R.S.S.M., în Moldova
Suverană, 2 august 1990; Evenimente istorice: formarea R.S.S. Moldoveneşti, în
Nistru, 1990, nr.8; A. Roman, Obrozovanie Soiuznoi M.S.S.R., în Vecernii Chişiniov,
2 august 1990; A. Moraru, I. Şişcanu, M. Cernencu, Neizvestnaia voiennaia operaţia
v Bessarabii, în Golos Naroda, 17 iulie 1990 ş.a.
69. Vezi: România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura militară,
Bucureşti, 1989, vol.I, p.201 ş.a.
70. Vezi: Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia,
Chişinău, Universitas, 1991; Secretele protocolului secret von Ribbentrop-Molotov
Studiu şi documente editate de dr. Gh. Buzatu în colaborare cu dr. Fl. Constantiniu,
dr. I. Saizu, maior I. Şchipor în Moldova, Iaşi, 1991, nr.3.
71. Fl. Constantiniu, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-Molo-
tov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991.
72. Val. Fl. Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia, Editura Junimea,
Iaşi, 1991.
73. V. Moisuc, Premisele izolării politice a României. 1919-1940, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1991.
74. M. Bruhis, op.cit.
75. Ibid., p.35.
76. Ibid., p.193-228; 243-254; 273-287 ş.a.
77. Ibid., p.303-313-314, 316.
78. I. Pilat, Iz istorii evreistva Moldovî, Chişinău, 1990, p.54.
79. I. Scurtu, C. Hlihor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru,
Editura Academiei de Înalte studii militare, Bucureşti, 1992, p.49-75, 114-134; Ioan
Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României. 1939-1947. Basarabia,
Nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa în vîltoarea celui de-al doilea război mondial,
Editura Academiei de Înalte studii miliatre, Bucureşti, 1994, p.69-121; Val. Fl.
Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial
(1939-1947), Institutul European, Iaşi, 1995, p. 211-215, 242-252; A. Petrencu,
Basarabia în al doilea război mondial. 1940-1944, Chişinău, Lyceum, 1997,
passim.Idem,România şi Basarabia în anii celui de-al doilea război
mondial.,Epigraf,Chişinău,1999,passim.
80. I. Şişcanu, Raptul Basarabiei. 1940, Ago-Dacia, Chişinău, 1993, p.77-83; M.
Gribincea, Basarabia în primii ani de ocupaţie sovietică (1944-50), Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1995.
81. I. Ţurcanu, Foametea din Basarabia în anii 1946-47. Mecanismul organizării
ei, Chişinău, Universitas, 1993, p.58, 61.
82. Idem, Relaţii agrare din Basarabia în anii 1918-1940, Chişinău, Universitas,
1991.
83. I. Agrigoroaei, Gh. Palade, Basarabia în cadrul României întregite. 1918-
1940, Chişinău, Universitas, 1993.
84. Ibid., p.87 ş.a.
21
Capitolul I
BASARABIA ŞI RAPORTURILE
ROMÂNO-SOVIETICE
ÎN PERIOADA 1918-1945
23
În consecinţă, până în 1934, România a fost unica ţară învecinată
cu Uniunea Sovietică ce nu a recunoscut existenţa de iure a guvernului
acesteia. În acelaşi timp, ca rezultat al conjuncturii internaţionale
favorabile şi, în special, al intenţiei Kremlinului de a convinge Europa
Occidentală că este pe calea unei normalizări în relaţiile cu statele
limitrofe, pentru a le contesta dreptul la o mai puternică înarmare,12
începând cu 1928, guvernul bolşevic renunţă formal la intransigenţa
sa de odinioară în chestiunea Basarabiei. Situaţia respectivă a fost
exploatată de către diplomaţia română, obţinându-se, prin semnarea
Protocolului de la Moscova (1929), angajamentul sovieticilor “de a nu
recurge la război în soluţionarea litigiilor existente”. În acest context,
o importanţă deosebită a avut şi parafarea, la Londra, a Convenţiei de
definire a agresiunii (4 iulie 1933).13
Cu toate acestea, recunoaşterea de iure a Basarabiei româneşti
de către U.R.S.S.14 n-a avut sorţi de izbândă. De fiecare dată
când trebuia să fie semnat un document menit să limpezească
starea de lucruri, urmau declaraţiile verbale din partea oficialităţilor
ruseşti în care se reiterau vechile poziţii în chestiunea basarabeană.
Astfel, cu ocazia semnării Protocolului de la Moscova, M. Litvinov
a opinat că România “îşi face iluzii dacă îşi închipuie că problema
Basarabiei poate fi considerată ca tranşată prin semnarea
Protocolului”.15 În 1932, după Conferinţa de la Riga, acelaşi M.
Litvinov ţinea să releve: “România ocupă de facto Basarabia, şi
ar dori să dea uitării litigiul existent, iar nespecificarea lui s-o
tălmăcească drept o acceptare tacită a ocupaţiei. Nu putem fi de
acord cu aceasta”.16
Unii istorici sunt dispuşi să creadă că, patru ani mai târziu, în cazul
semnării tratatului de asistenţă mutuală între România şi U.R.S.S.,
parafat la Montreux, ambiţiile ruseşti ar fi fost lipsite de orice suport
deoarece în clauzele lui se recunoştea “integritatea teritoriului
românesc, inclusiv Basarabia”.17 Este adevărat, M. Litivinov a acceptat
punctul 2 al tratatului în care guvernul bolşevic era solicitat să
recunoască faptul că “trupele sovietice nu vor putea niciodată să
treacă Nistrul fără o cerere formală, în acest sens, adresată guvernului
Regal al României”,18 aceasta, însă, nu însemna decât “respectarea
24
statu-quo-ului” şi “neaplicarea forţei militare”.
Deşi s-a obligat, în întreaga perioadă interbelică, să nu recurgă
la violenţă în soluţionarea diferendelor, Uniunea Sovietică nu înceta
să conteste revenirea Basarabiei în matca sa firească, România.
Mai mult decât atât: adoptând o politică de expectativă, colosul de
la răsărit aştepta momentul prielnic pentru anexarea teritoriul
jinduit.
Revenirea definitivă a Uniunii Sovietice la seculara politică a
raptului s-a produs, în mod cert, cu o săptămână înainte de
declanşarea conflagraţiei mondiale, odată cu semnarea la 23 au-
gust 1939 a tratatului sovieto-german de neagresiune şi a
protocolului său adiţional secret; în acesta din urmă se stipula, în
particular, interesul sovieticilor pentru Basarabia. 20 Aşadar,
U.R.S.S. încălca principiile unanim recunoscute şi normele
imprescriptibile ale dreptului internaţional, întrucât decidea soarta
României fără participarea ei. Pe de altă parte, graţie, inclusiv,
acestei regiuni româneşti, I. Stalin opta pentru Hitler şi, implicit,
pentru declanşarea unui conflict de proporţii.21 Din acel moment,
după cum a remarcat, pe bună dreptate, V. Moisuc, cele ce au
urmat pentru România până în vara lui 1940 nu erau decât
“încercări disperate de a se temporiza revizuirea”.22
La izbucnirea războiului, Rusia bolşevică trece la realizarea
scenariului la care s-a convenit în ziua de 23 august 1939, ocupând
Polonia Răsăriteană (17 septembrie 1939) şi constrângând, în mai
puţin de două săptămâni, Ţările Baltice (Estonia, Letonia, Lituania)
să accepte “protecţia” sa.23 Primele fricţiuni româno-sovietice au
intervenit la 20 septembrie, când V. Molotov, în cursul unor
convorbiri cu N. Dianu, a pus la îndoială neutralitatea României,
bazîndu-se pe nişte relatări din presă despre trupe poloneze masate
pe teritoriul român, în apropierea frontierelor sovietice. Pentru a
evita orice surpriză, chiar a doua zi, guvernului sovietic i s-a remis
o declaraţie prin care se reconfirma neutralitatea României.24 Un
timp, despre Basarabia se discută atât de o parte, cât şi de alta
prin terţe persoane. Bunăoară, în octombrie 1939, în timpul unei
întrevederi cu Saracioglu, ministru al afacerilor externe al Turciei,
25
V. Molotov, referindu-se la România, a afirmat că “U.R.S.S. se
gândeşte să-şi restabilească frontierele din 1914”25. Simultan, prim-
ministrul C. Argetoianu a declarat ambasadorului italian la Bucu-
reşti: “România va lupta dacă Uniunea Sovietică va cere soluţio-
narea chestiunii basarabene”.26
Astfel stând lucrurile, în mod sigur, până la finele lui 1939 s-ar fi
ajuns la un conflict armat,27 însă, din cauza rezistenţei de care a dat
dovadă Finlanda, sovieticii au fost nevoiţi să-şi modifice întrucâtva
planurile, agresiunea fiind amânată pentru următorul an.
La începutul lui 1940, la 7 ianuarie, partea română întreprinde o
acţiune ostentativă, manifestată prin vizita regelui Carol al II-lea
la Chişinău, unde ultimul a asigurat asistenţa că “a încins ţara cu
un stăvilar de foc, de fier şi de beton, peste care nimeni nu va
putea trece”, iar “Basarabia va rămâne pentru totdeauna româ-
nească”. 28
Relaţiile româno-ruse se tensionează progresiv. Numai în primele
trei luni ale lui 1940 se produc circa 26 de incidente de frontieră la
Nistru,29 “regizate”, indiscutabil, de către sovietici. La 29 martie 1940,
în şedinţa sesiunii Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, V. Molotov,
deşi într-o manieră echivocă, lansează următoarea ameninţare: “Printre
ţările meridionale vecine… există una cu care noi n-am încheiat un
pact de neagresiune, România. Faptul se explică prin existenţa unei
probleme nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexare de către
România nu a fost niciodată recunoscută de Uniunea Sovietică, cu
toate că aceasta n-a pus nicicând problema retrocedării Basarabiei
pe cale militară…”30
În următoarele două săptămâni, sovieticii invocă nişte incidente de
frontieră, arătând că ele depăşeau orice limită. Evaluând situaţia militară
cu cea a Finlandei, în ajunul conflictului militar cu Sovietele, regele
Carol convoacă, la 19 aprilie 1940, Consiliul de coroană care se
pronunţă împotriva cedării Basarabiei şi decide să se opună rezistenţă
armată în cazul unui atac din partea Uniunii Sovietice.31
Cu toate acestea, armata română nu primeşte indicaţii precise în
ce priveşte teritoriul basarabean. La 23 mai 1940, date fiind con-
centrările masive ale sovieticilor în apropierea Nistrului, şeful statului-
26
major, gen. Fl. Ţenescu, atenţiona palatul regal: “Este ultimul moment
pentru ca guvernul să dea ordin statului major dacă Basarabia trebuie
să fie apărată sau evacuată”.32
Căderea Franţei a alarmat atât Uniunea Sovietică, cât şi România.
Stalin credea că, după semnarea tratatului de neagresiune cu Germa-
nia, va urma un război de uzură între Germania, Franţa şi Marea
Britanie, U.R.S.S. urmând să intre în conflict “undeva spre sfârşit”.
Înfrângerea rapidă a Franţei, dar şi mobilizarea Angliei, l-a făcut să
intuiască iminenţa ostilităţilor ruso-germane.33 Pe de altă parte,
catastrofa ce s-a produs în Occident făcea pentru România inutile
apelurile în vederea unui sprijin din partea Marii Britanii şi Franţei
împotriva unei eventuale agresiuni sovietice.34 Pe deasupra, orice ajutor
care ar fi putut, totuşi, veni din partea Germaniei în favoarea României,
în cazul Basarabiei, era blocat, a priori, prin protocolul adiţional se-
cret din 23 august 1939.35
În asemenea condiţii, la 26 şi 27 iunie 1940, pregătită să utilizeze
forţa militară36, Uniunea Sovietică i-a înaintat României două note
ultimative prin care cerea “înapoierea” şi, respectiv, “evacuarea”
Basarabiei. Evident, prin prezentarea acestor ultimatumuri care
excludeau orice discuţie paşnică şi liberă, U.R.S.S. a violat pactul
Briand-Kellog, Protocolul de la Moscova şi Convenţia de definire
a agresiunii de la Londra.37 Pentru a nu avea acceaşi soartă cu
Polonia, “dar în sens invers - invadată de sovietici, mai întâi, şi de
germani, în urmă”,38 între 28 iunie-3 iulie 1940, România evacuează
Basarabia.
După ocuparea acestui ţinut românesc, presiunile sovietice persistă,
manifestându-se prin intense deplasări de trupe şi provocarea unui şir
de incidente pe linia de demarcaţie ce trecea pe râul Prut. Alarmat de
pericolul ce-l comporta pentru maşina sa de război o eventuală înaintare
rusească asupra sondelor petroliere de la Ploieşti, A. Hitler îşi grăbeşte
decizia de atacare a Uniunii Sovietice.39 Faptul determină autorităţile
româneşti să participe la o campanie militară de recuperare a
Basarabiei. La 7 septembrie 1940, în cadrul Consiliului Preşedinţiei
de Miniştri, I. Antonescu a declarat că, posibil, foarte curând statul
român va participa la o acţiune militară împotriva U.R.S.S.Generalul
27
român lasă să se înţeleagă acelaşi lucru şi mai târziu (martie 1941), în
convorbirea cu ambasadorul Italiei la Bucureşti.40
Reataşarea Basarabiei la România se efectuează în cursul lunilor
iunie-iulie 1941, imediat după izbucnirea războiului sovieto-german.
La începutul lui iulie, sub influenţa înfrângerilor catastrofale, autorităţile
sovietice (I. Stalin, L. Beria, V. Molotov) nu exludeau încheierea unui
“al doilea tratat de la Brest” cu Germania. Prin intermediul Bulgariei,
a fost întreprinsă tentativa de a-i propune lui Hitler teritoriile pe care
acesta le “cedase” prin protocolul adiţional secret din 1939 şi, în par-
ticular, Basarabia. Însă partea germană, fiind sigură de victorie, nu a
acceptat oferta.41 Mai adăugăm că, în primele luni ale războiului,
conducerea Uniunii Sovietice era aparent dispusă să-şi delimiteze
frontierele cu România42, revenind la situaţia existentă înainte de 1940.
Poziţia sovieticilor se schimbă esenţial odată cu sosirea iernii şi
începutul crizei germane pe frontul de est; în urma contraofensivei
ruseşti de sub Moscova, urmează declaraţia de război României din
partea Marii Britanii, în replică la refuzul guvernului Antonescu de a
retrage trupele peste Nistru. La rândul său România, sub presiune
germană, declară (la 13 decembrie 1941) război Statelor Unite ale
Americii.43 Astfel, între 16-18 decembrie, într-o convorbire cu A. Eden,
secretar de stat al Foreign Office-ului englez, I. Stalin condiţionează
colaborarea sovieto-anglo-americană de recunoaşterea de iure a
anexărilor teritoriale ale U.R.S.S., inclusiv Basarabia, din perioada
1939-1940.44
Iniţial, Anglia nu a acceptat tranzacţiunea. În ianuarie 1942,
W. Churchill afirma: “Noi am recunoscut întotdeauna frontierele Rusiei,
existente în 1941 doar de facto. Ele s-au obţinut ca urmare a unor
acţiuni agresive în cârdăşie ruşinoasă cu Hitler. Transmiterea Ţărilor
Baltice către Rusia Sovietică, împotriva voinţei popoarelor lor, ar veni
în contradicţie cu toate principiile în numele cărora purtăm acest război
şi ne-ar face de ruşine. Aceasta se referă, de asemenea, şi la
Basarabia”.45 Deci, pretenţiile sovieticilor nu puteau fi satisfăcute:
Marea Britanie şi S.U.A. au semnat la 14 august 1941 Carta
Atlanticului, obligându-se să nu accepte nici o schimbare teritorială
fără consultarea “popoarelor cointeresate”.Culmea ironiei - la 1
28
ianuarie 1942 la “Cartă” aderă şi Uniunea Sovietică.46
Totuşi, spre sfârşitul lui ianuarie 1942, poziţia englezilor se schimbă.
Într-o minută întocmită de Sir Anthony Eden se aprecia:”… vom fi de
acord cu toate cererile ruseşti”, deoarece “n-ar fi indicat ca cineva
să-şi facă necazuri cu frontierele ruseşti, având în vedere că Basarabia
a fost un teritoriu rusesc înainte de 1918”.47 Puţin mai târziu,
W. Churchill se adresează lui Fr.D. Roosevelt cu rugămintea ca acesta
din urmă să consimtă la semnarea unei convenţii sovieto-anglo-
americane în privinţa frontierelor Rusiei după încheierea
conflagraţiei.48
Între timp, la 30 martie 1942, I. Maniu profită de prezenţa lui
A. Eden la Moscova pentru a expedia Rusiei o notă, în care acesteia
i se solicita o declaraţie formală de renunţare la Basarabia, fiindcă:
“În chipul acesta, românii vor fi convinşi de inutilitatea războiului pe
care-l poartă în răsărit”. Peste o lună, I. Maniu e anunţat că o
asemenea declaraţiune comportă imense greutăţi, însă situaţia s-ar
schimba în favoarea României dacă aceasta ar consimţi să-şi retragă
trupele din Rusia.49 Condiţia, de altfel, era inacceptabilă atât din
considerente de ordin militar, cât şi datorită poziţiei conducerii de
vârf române care considera că “nu poate să formuleze un punct de
vedere în problemele Răsăritului, înainte de a cunoaşte soluţia în
problemele Transilvaniei”.50
La 26 mai 1942, simultan cu semnarea tratatului sovieto-englez de
alianţă, colaborare şi ajutor reciproc în războiul împotriva Germaniei
hitleriste şi sateliţilor ei în Europa, printr-o clauză secretă, Basarabia
este “cedată” Uniunii Sovietice.51
După victoria Armatei Roşii la Stalingrad, în martie 1943, A. Eden
şi Fr. D. Roosevelt au reconfirmat, faţă de M. Litvinov, ambasadorul
rus la Washington, că sunt de acord ca Rusia să primească Basarabia,
“fiindcă ea a fost teritoriu rusesc de-a lungul celei mai mari părţi a
istoriei sale (sic!)”.52 Atitudinea faţă de statul român, căruia îi aparţinea
pe drept acest teritoriu, era exprimată de W. Churchill în modul următor:
“Să nu mi se mai vorbească de România! Această ţară, fără nici un
motiv, a atacat U.R.S.S.-ul”.53
Un an mai târziu, spre sfârşitul lui martie 1944, Armata Roşie
29
ajunge la Nistru şi pătrunde pe teritoriul basarabean. La 2 aprilie, într-
o conferinţă de presă, V. Molotov reiterează pretenţiile Rusiei Sovietice
asupra Basarabiei.54 Dacă englezii, legaţi de clauzele secrete ale
tratatului de amiciţie din 1942, considerau că “victoriile ruseşti au reglat
în bună măsură problema… Basarabiei”55 şi altceva nu mai era de
făcut, partea americană se plasa pe o poziţie diferită. La 8 aprilie
1944, sovieticii erau rugaţi să se consulte în prealabil cu guvernul
american “în cazul când condiţiile armistiţiului (cu România - n.n.)
vor conţine anumite momente ori situaţii ce vor ieşi din limitele
capitulării românilor…”*. În replică, V. Molotov îi informează că
ambasadorul Uniunii Sovietice din Cairo a primit instrucţiuni
corespunzătoare. Până la 11 aprilie, englezii au propus o modificare,
iar americanii nu au răspuns56.
În ziua urmãtoare, oficialităţile ruse comunică României condiţiile
încheierii armistiţiului, una din acestea fiind cererea de a accepta
anexarea Basarabiei de către U.R.S.S.57 Pe de altă parte, S.U.A. şi
România propun să se efectueze un plebiscit pe teritoriul ce alimenta
controversa ruso-română. Experţii americani opinau că, în urma
aplicării principiului autodeterminării, Basarabia avea să fie împărţită
între Rusia şi România; dar sovieticii au refuzat tacit soluţia în
cauză.**58 În această situaţie, considerând că “soarta Basarabiei…
ar trebui să fie hotărâtă tocmai la sfârşitul războiului”, la 15 mai 1944,
guvernul Antonescu respinge condiţiile armistiţiului propus de ruşi în
aprilie.59
În urma ofensivei Armatei Sovietice din vara lui 1944 şi a ocupării
Ţării, la 12 septembrie, prin forţa armelor şi fără drept de apel România
este impusă să accepte ataşărea Basarabiei la U.R.S.S.60
Dacă până la finele lui septembrie departamentul american insista
în faţa colegilor englezi să se discute chestiunea Basarabiei, din
momentul ocupării ei de Rusia Sovietică, regiunea în cauză constituie
o pierdere irecuperabilă pentru România,61 iar Conferinţa de la Potsdam
NOTE
32
cu România, în Cugetul, 1993, nr.3-4, p.38), char şi Statele Unite se limitau doar la o
recunoaştere de facto.
15. V. Moisuc, Premisele…, p.306.
16. I. Kopanski, I. Levit, Sovietsko-rumânskie…, p. 90.
17. Vezi: Val. Fl. Dobrinescu, op. cit., p.114; acelaşi lucru lasă să se înţeleagă
V. Moisuc în Premisele… (p.330); mai vezi la acest capitol: N. Stoenescu, Pentru ce
luptăm?, Bucureşti, 1941, p.18.
18. Gh. Zaharia, C. Botoran, Politica de apărare naţională a României în contextul
european interbelic. 1918-1939, Editura militară, Bucureşti, 1981, p.389; N. Titulescu,
Basarabia pământ românesc, Ediţie îngrijită, studiu introductiv de dr. în drept Ion
Grecescu, Bucureşti, 1992, p.103.
19. I. Agrigoroaei, Gh. Palade, Basarabia în cadrul României întregite. 1918-
1940, Chişinău, Universitas, 1993, p.85.
20. Vezi, de exemplu, surse ruseşti: 1939 god. Uroki istorii, Moskva, Mâsli,
1990, p.344; 1418 dnei voinî. Iz vospominanii o Velikoi Otecestvennoi, M., 1990,
p.21; God krizisa. 1938-1939, tom II. 2 iunia 1939-4 senteabrea 1939g. Dokumentî
i materialî, M., 1990, p.320; M.I. Semireaga, Tainî stalinskoi diplomatii 1939-1941,
M., 1992, p.33; şi altele, cum ar fi: M. Manoliu-Manea, Ed., The Tragic plight a
Borders Area: Bessarabia and Bucovina, Humbold State, University Press, Califor-
nia, 1983, p.106; Diplomaţia cotropitorilor. Repercusiunile ei asupra Basarabiei şi
Bucovinei de Nord. Culegere de documente, Chişinău, Universitas, 1992, p.48 etc.
Englezii au intuit semnarea protocolului adiţional secret ante şi postfactum (vezi: I.
Fleischauer, Pakt Ghitler, Stalin i iniţiativî ghermanskoi diplomatii. 1938-1939
(traducere din limba germană), M., Progress, 1991, p.403; W. Churchill, Vtoria mirovaia
voina, kniga pervaia, toma 1-2, M., Voiennoie izd-vo, 1991, p.208.
21. M. Heller, 70 ans qui ébranlèrent le monde. Histoire politique de l’Union
Soviétique, Calmann-Lévy, Paris, 1988, p.88; Pactul Molotov-Ribbentrop şi
consecinţele lui pentru Basarabia. Culegere de documente, Chişinău, 1991, p.118.
22. V. Moisuc, Consideraţii privind procesul izolării politice a României pe plan
internaţional, în Probleme de politică externă a României. 1918-1940, Bucureşti,
1988, p.279.
23. Vezi, de exemplu: N. Stoenescu, Pentru ce luptăm?, Bucureşti, 1941, p.18.
24. Livia Dandara, România în vâltoarea anului 1939, Bucureşti, 1985, p.338.
25. Pl. Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei
Sovietice. 22 iunie 1941-23 august 1944, Madrid, 1965, p.63; vezi: istoricul relaţiilor
româno-ruse din 1918 până la 22 iunie 1941 (ibid., p.59-69).
26. B. Kolker, I. Levit, Vneşneia politika Rumânii i rumâno-sovietskie otnoşenia
(senteabri 1939 - iuni 1941), M., Nauka, 1971, p.42; vezi: Declaraţii sovietice despre
Basarabia la 5 decembrie 1939 în A. Hilgruber, Hitler, König Carol und Marshall
Antonescu. Die Deutschrumanischen Beziehungen, 1938-1944, Wiesbaden, Franz
Steiner Verlag, Gmb. H., 1965, p.62.
27. Fl. Constantiniu, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-Molo-
tov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p. 97.
28. A. Lazarev, God 1940-prodoljenie soţialisticeskoi revoliuţii v Bessarabii,
33
Chişinău, 1985, p.23.
29. I. Antonescu, Citiţi, judecaţi, cutremuraţi-vă, Ediţie îngrijită de I. Ardeleanu
şi V. Arimia. Editura Tinerama, Bucureşti, 1991, p.53; I. Antonescu şi Garda de Fier.
Pe marginea prăpastiei (21-23 ianuarie 1941), ediţie îngrijită, cuvânt înainte, note,
comentarii şi indice de dr. Serafim Diucu, vol. I, Casa de editură Rom-Edition, Târgu-
Mureş, 1991, p.53; B. Kolker, I. Levit, op. cit., p.72; vezi şi: A. Hilgruber, op. cit.,
p.62.
30. Cf.: I. Şişcanu, Raptul Basarabiei. 1940, 1940, Ago-Dacia, Chişinău, 1993, p.
15. Observăm că această declaraţie a făcut o impresie foarte proastă la Berlin (apud:
Revista Arhivelor, nr.2/1991, p.237).
31. Aspects des relations russo-roumaines (Etudes de G. Cioranescu, Gr. Filiti,
R. Floresco etc.), Paris, Minard, 1967, p.157; P.D. Quinlan, Clash over Romania.
British and American Policies towards Romania: 1938-1947, Los Angeles, 1977,
p.61; N. Novikov, Vospominania diplomata. Zapiski 1938-1947, M., 1989, p.40.
32. Aspects des…, p.57-158.
33. Vezi: despre opinia publică sovietică: K. Simonov, Glazami celoveka moego
pokolenia, M., A.P.N., 1988, p.88.
34. Cf.. Gh. Tătărescu, Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Craiova,
Scrisul românesc, 1940 passim; I. Şişcanu, op. cit., p.163; I.N. Westwood, Endur-
ance and endeavour. Russian history., Oxford, University Press, 1987, p.332;
Dj.Boffa, Istoria Sovietskogo Soiuza, tom I, Mejdunarodnîe otnoşenia, M., 1990, p.559.
35. M. Semireaga, Tainî…, p.259.
36. Vezi: Nazi-Soviet relations. 1939-1941, Edited by Raymond Sontag and
James Biddll, Washington, 1948 p.161; 23 august 1944. Documente. 1939-1943,
vol.I, Bucureşti, 1984, p.77; mai vezi documente sovietice în arhiva de la Chişinău -
Arhiva organizaţiilor social-politice a R. Moldova, F. 50 i.2 d.153 f.73-75 ş.a.
37. N. Dima, op. cit., p.158; alte detalii: Şt. Lache, Gh. Ţuţui, La Roumanie et la
conférence de la paix de Paris (1946), Bucureşti, 1987; p.31; Lory Marie-Joseph,
Douze leçons sur l’Europe. 1914-1947, Bruges, de Tempel, tempehof, 1968, p.345;
A. Bullok, Hitler: A study in Tyranny, New Zork, Bantam Books, 1958, p.547.
Referindu-se la prima notă ultimativă sovietică, un an mai târziu, Al. Ciorănescu avea
să scrie: “Ruşii n-au văzut sau nu voiau să vadă decât pe cei 80000 de ruşi sau pe cei
vreo 400000 de ucraineni; prezenţa acestora ar fi în orice caz o ciudată scuză pentru
a acoperi anexiunea silnică a peste 2000000 de români”. (Al. Ciorănescu, Dunărea şi
Nistrul în istoria basarabeană, în Revista română, anul I, noiembrie-decembrie 1941,
nr.7-8, p.497.
38. I. Şişcanu, Raptul…, p.51-52; Val. Fl. Dobrinescu, op. cit., p. 162.
39. Vezi: Istoria partidului comunist român. Sinteză. Documentar, Capitolul V
(1940-1944), Strict Secret, f.a., p.533-535. Alte detalii: V. Suvorov, Ledokol. Kto
naceal vtoruiu mirovuiu voinu? M., 1992, p.131; Val. Fl. Dobrinescu, I. Pătroiu,
Anglia şi România între anii 1939-1947, Editura didactică şi pedagogică. R.A.,
Bucureşti, 1992, p.65.
40. B. Kolker, I. Levit, op. cit., p.138, 181. Participarea României la războiul
34
împotriva U.R.S.S. era explicată de I. Antonescu prin problema Basarabiei (I.
Antonescu. Citiţi…, p.92; M. Mourin, Le drame des Etats satellites de l’Axe, de
1939 à 1945, Paris, Paxyot, 1957, p.133. Unele surse arată că ideea unui război în Est
nu făcea parte din planul său de acţiuni în 1940. (Larry Wats, În serviciul Mareşalului,
Ion Dumitriu Verlag, vol. I, München, 1985, p.161).
41. N. Zagladin, Istoria uspehov i neudaci Sovietskoi diplomatii. (Politologhiceskii
aspekt), M., Mejdunarodnîe otnoşenia, 1990 p.122. Nici americanii nu excludeau
posibiltatea încheierii unei păci separate între U.R.S.S. şi Germania (Robert E.
Shervood, The White House papers of Larry L. Hopkins, vol. I, september 1939 -
january 1942, Eyre and Spottiswoode, London, 1948, p.401, despre acţiunea României
vezi: N. Baciu, Yalta şi crucificarea României, Fundaţia Europeană Drăgan, f. 1.,
1990, p.20; M. Manoliu-Manea, op. cit., p.229.
42. Vneşneia politika Sovietskogo Soiuza v period Otecestvennoi voinî, Politizdat,
M., 1946, tom I, p.553, 556; Val. Fl. Dobrinescu, I. Pătroiu, op. cit., p.105; N. Baciu,
Agonia României. 1944-1948. Dosarele secrete acuză, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1990, p.161.
43. V. Israelean, Diplomatia v godî voinî. 1941-1945, M., Mejdunarodnîe
otnoşenia, 1985, p.65; W. Churchill, op. cit., kn., tom 3-4, p.287; R. Sherwood,
Roosevelt i Hopkins. Glazami ocevidţa, tom 2, Izd. ini Lit-rî, M., 1958, p.22; P.D.
Quinlan Ed., The United states and Romania. American-Romanien relation in the
twentien century, Woodland Hills, California, 1988, p.93, Al. Cretzianu, The Iost
opportunity, London, Jonathan, Cape, 1957, p.74.
44. W. Churchill, op. cit., kn. 2, tom 3-4, p. 310; vezi şi: Al. Cretzianu, op. cit.,
p.74.
45. Vneşneia politika Sovietskogo Soiuza v period…, tom I, M., 1946, p.167,
194; vezi şi: Basarabia Românească, Editura Carpaţii, Madrid, 1984, p.9.
46. Val. Fl. Dobrinescu, I. Pătroiu, op. cit., p.117.
47. V. Israelean, Diplomatia v godî…, p.82.
48. Istoria Partidului Comunist…, p. 443.
Magazin istoric. Serie nouă, Anul XXVII, nr.6 (315), iunie 1993, p.17.
49. N. Baciu, Agonia…, p. 95. Este, de fapt, unica sursă. Celelalte infirmă existenţa
clauzelor secrete (vezi: V. Israelean, Diplomatia v godî…, p.82; I. Maiski, Vospominania
sovietskogo diplomata. 1925-1945g-g-, M., Mejdunarodnîe otnoşenia, 1987 p.656;
L. Loghin, Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945, Bucureşti, 1989, p.250.
50. R. Sherwood, Roosevelt i…, tom 2, p.378, alte detalii: M. Joseph-Lory, op.
cit., p.383. În septembrie 1943, Fr. D. Roosevelt concepea astfel problema Basarabiei:
“Stalin va obţine desigur Basarabia (alături de Finlanda, Ţările Baltice şi jumătatea
răsăriteană a Poloniei - n.n.). Nu e nici un motiv să ne opunem dorinţelor lui Stalin,
întrucât el are puterea să le obţină oricum. Aşadar e mai bine să i le dăm de bună
voie…” (Cf.: N. Baciu, Yalta şi…, p.181; A. Conte, Yalta ou la partie de monde (11
février, 1945), Paris, Ed. R. Laffont, 1964, p.111).
51. Larry Wats, op. cit., vol.I, p.164.
52. M. Mourin, Le drame…, p.146.
35
53. Moldova, nr.3 (8), iunie, anul II, Iaşi, 1991 (număr special), p.33.
54. Sovietsko-americanskie otnoşenia vo vremea Velikoi Otecestvennoi voinî.
1941-1945, tom.2. 1944-1945, p.78-79.
55. Al. Cretizianu, op. cit., p. 137; D. Floyd, Rumania, Russia’s dissident ally,
Frederick A. Praeger, Rublishers, New York-Washington-London, 1965, p.15. În
original această cerere era formulată în felul următor: “Restabilirea frontierei sovieto-
române conform tratatului din 1940”. (Sovietsko-americanskie otnoşenia…, tom.2,
1944-1945, p.525; Şt. Lache, Gh. Ţuţui., op. cit, p.60).
56. Jignea K., Imperialisticeskaia politika S.Ş.A. i Velikobritanii v otnoşenii Bolgarii
i Rumânii (1944-1947g.g.), Chişinău, Ştiinţa, 1987, p.5; G. Ciorănescu, Bessarabia
disputed…, p.166; M. Mourin, op. cit., p.152-153; N. Dascălu, P.Eggleston, U.S.A.
evolutions during the second world war concerning the post-war status of Bessarabia,
în: Revue Roumaine d’etudes internationales, nr.2 (118) mars-avril, 1992, p.109.
57. Istoria Partidului Comunist…, p.753; Pl. Chirnoagă, op. cit., p.142, 145.
58. Spre deosebire de varianta din aprilie, în septembrie 1944 se utilizează o
formulare şi mai explicită: “Se restabileşte frontiera de stat între Uniunea Republicilor
Sovietice Socialiste şi România, stabilită prin acordul sovieto-român din 28 iunie
1940…” (Sovietsko-americanskie otnoşenia…, tom.2. 1944-1945, p.502; Patrimoniu,
1992 nr.2 p.161). Despre semnarea armistiţiului vezi: M. Mourin, op.cit., p.169; Şt.
Lache, Gh. Ţuţui, op. cit., p.101.
59. K. Jignea, Podgotovka i zakliucenie mirnâh dogovorov s Bolgariei i Rumâniei
posle vtoroi mirovoi voinî (Diplomaticeskaia istoria), Chişinău, Ştiinţa, 1981, p.27;
D. Floyd, op. cit., p.22.
60. I.N. Westwood, op. cit., p.350.
36
Capitolul II
MODALITĂŢILE GUVERNĂRII
ŞI FLUCTUAŢIILE DEMOGRAFICE
ÎNTRE 1939-1945
* Sovieticii au interzis trecerea la est de Prut pentru cei care doreau să se repatrieze
în Basarabia începând cu 18 decembrie 1940. Unul din motivele formale au fost alegerile
din R.S.S.M. şi posibila sosire a lui I. Stalin şi V. Molotov care erau incluşi în listele
electorale (A.N.R.M., F.680 i.2 d.47 f.566).
39
trierii de către Comisia Centrală de repatriere Dorneşti până la data
de 13 septembrie 1940 - 25 931 erau foşti militari. Dacă majoritatea
celor care au plecat din regiune erau civili, români de origine, nu acelaşi
lucru poate fi spus despre civilii care au intrat în Basarabia, aceştia
fiind, cu precădere, evrei. Astfel, din 20 334 civili trecuţi la est de
Prut, în prima jumătate a lui 1940, prin punctele Iaşi, Galaţi, Constanţa,
14 873 erau evrei. Considerăm că numărul lor total a depăşit cifra de
30 00012 şi că au fost repartizaţi de către sovietici, aproape exclusiv,
în oraşul Chişinău. Această constatare ne este sugerată, în special,
de datele de arhivă care denotă că, în timp ce numărul populaţiei din
majoritatea oraşelor - centre judeţene - în intervalul iunie 1940 - iunie
1941 este în scădere sau stagnează, în Chişinău se constată o creştere
spectaculoasă: de la 109 766 locuitori (ianuarie, 1940) la 188 500, în
iunie, 1941*13. (vezi anexa nr.2).
În linii generale, procesele demografice din acel timp marchează o
vădită incertitudine a Moscovei faţă de perspectivele stăpânirii
teritoriului; de aici şi acţiunile de deromânizare şi de slavizare. Con-
form unei hotărâri luate de instanţele sovietice superioare, de comun
acord cu conducerea de vârf a Germaniei,** între 15 septembrie - 14
noiembrie 1940, din Basarabia au fost evacuaţi în Reichul german
circa 100 mii colonişti germani şi persoane de alte naţionalităţi14. Puţin
mai târziu, locul acestor colonişti îl iau aproximativ 10 000 de familii
ucrainene şi poloneze strămutate de sovietici din vestul Ucrainei şi
câteva gospodării de pe malul estic al Nistrului15. Concomitent, sub
pretextul lichidării şomajului, începând cu august 1940 şi până în ianuarie
1941, numai din judeţele centrale şi nordice sunt trimişi pentru diferite
lucrări în interiorul Rusiei 56 356 oameni; în următoarele trei luni
numărul lor ajunge la 100 000, majoritatea fiind români de origine***.
Tot aici menţionăm deportarea a peste 5000 de oameni şi asasinarea
44
obligatorie a limbii ruse*, maltratarea, arestarea**, deportarea*** şi
exterminarea elementului naţional, autohton etc29. În ce priveşte ultimele
acţiuni, se reliefează pregnant trei momente de teroare sovietică: a)
primele zile de ocupaţie; b) septembrie 1940, în legătură cu rechiziţiile
cerealelor; c) începând cu 12-13 iunie 1941, odată cu intensificarea
deplasării trupelor bolşevice spre Prut. Printre asasinaţi, condamnaţi la
diferite termene de detenţiune sau deportaţi în Siberia au fost agricultori
(de la foşti moşieri până la simpli ţărani), comercianţi şi industriaşi, poliţişti,
funcţionari sau slujitori ai cultului30. În acest răstimp, este atestată
existenţa unei reţele clandestine antisovietice, formată din tineri
naţionalişti. La Orhei membrii unei asemenea organizaţii (Maidahinda)
au fost arestaţi în februarie 1941, însă celelalte verigi - de la Chişinău,
Tighina, Bălţi, Soroca, Cahul şi Ismail - au rămas intacte. Pentru a oferi
o anumită imagine structurii şi potenţialului acestora, notăm că nucleul
din Văleni (Cahul) avea ramificaţii în localităţile Vulcăneşti, Brânza,
Slobozia, Câşliţa, Colibaşi, Manta, Vadul-lui-Isac, Crihana, Reni,
Giurgiuleşti, dispunând de armament şi dispozitive pentru distrugerea
căilor ferate. Organizaţia era pregătită să ajute armata română în cazul
unui conflict armat cu sovietele31.
Până la declanşarea războiului sovieto-german împotriva României,
în Basarabia, au fost concentrate, doar în primul eşalon, circa 17 divizii.
Două dintre ele erau dislocate în nordul provinciei (Lipcani - Briceni -
Edineţ), iar 9 - în centru şi la sud, dintre care 5 de-a lungul Prutului. În
plus, aici a fost amplasată o divizie de aviaţie ce dispunea de aviatori
experimentaţi, participanţi la conflictul sovieto-japonez de la Halhin-
Col şi în războiul sovieto-finlandez. De reţinut că, începând cu 14
iunie 1941, împotriva României erau în curs de desfăşurare cele mai
puternice armate ofensive ale U.R.S.S.**** care, până la mijlocul
* Conform deciziei guvernului R.S.S.M. din 12 august 1940 (A.N.R.M., F.2848 i.Ii
d.2 f.62). Limba română este introdusă în şcolile ruseşti începând cu 1958 (A.O.S.P.,
F.51 i.I8 d.231 f.33).
**Conform unor evaluări, până în februarie 1941 au fost arestate circa 48 000
persoane.
*** Anterior actului de deportare sovieticii efectuau strămutarea din localităţile
urbane şi din apropierea nemijlocită de frontieră. Până în ianuarie 1941, au fost strămutate
1271 familii (A.N.R.M., F.2948 i.8 d.7 f.1).
****La 21 iunie 1941 Legaţia Sovietică din Bucureşti a primit ordin de la Moscova
ca în orice moment să fie pregătită de plecare (A.N.R.M. F.680 i.2 d.55b f.475).
45
lunii următoare, trebuia să posede în primul eşalon strategic (Armata
a 9-a) un total de 20 divizii, inclusiv 6 mecanizate cu un disponibil de
3341 tancuri, acestea din urmă echivalând numeric cu întreg
Wermachtul, depăşindu-l din punct de vedere calitativ.
În acelaşi timp, la vest de Prut s-a înfiinţat grupul de armate “ge-
neral Antonescu”, constituit din Armata a 11-a germană şi Armatele
3 şi 4 române, din 16 divizii (inclusiv, trei în rezervă)32.
După cum se ştie, cele mai grele lupte s-au desfăşurat în apropierea
localităţilor Epureni şi Ţiganca, unde contraatacurile infanteriei
sovietice au fost susţinute de tancuri, aviaţie şi artilerie cu bătaie lungă.
Acestea au lovit bazele de plecare la ofensivă, unităţile româneşti
înregistrând pierderi substanţiale atât la capetele de pod, cât şi pe
malul drept al Prutului.
Stăpânirea teritoriului de către trupele bolşevice făcea, practic,
imposibilă orice ofensivă de amploare în centrul şi sudul provinciei,
existând pericolul executării unei lovituri în spatele sau flancul forţelor
germano-române; un atac frontal era dificil de realizat din cauza
terenului foarte accidentat, nu se puteau utiliza blindatele şi sprijinul
infanteriei. În consecinţă, se recurge la o dublă învăluire (pe la nord şi
sud), cucerindu-se pe rând oraşele: Hotin şi Bălţi (7-9 iulie)*, Soroca
(13 iulie), Orhei (15 iulie), Chişinău (16 iulie), Cahul, Reni (20 iulie),
Tighina, Basarabeasca, Ismail (21 iulie), Bolgrad (23 iulie) şi Cetatea
Albă (26 iulie), trupele sovietice fiind respinse la est de Nistru pe
aliniamentul fortificat “Stalin”. Menţionăm că, în timpul luptelor pentru
Basarabia**, pierderile în rândul Armatei Române au constituit circa
10 000 morţi şi 12 120 răniţi, iar pagubele Armatei Roşii rămân
necunoscute până în prezent33.
În iunie-august 1941, odată cu retragerea autorităţilor bolşevice şi
instalarea administraţiei româneşti, constatăm o depopulare a regiunii
cu circa 14,3%, numărul locuitorilor scăzând de la 3 191 016 (ianuarie
1940) la 2 733 565 (august 1941). Procesul în cauză a afectat în mod
catostrofal populaţia oraşelor. Astfel, din 188 500 locuitori ai Chişinăului
* În mijlocul Armatei Roşii domnea atunci o debandadă totală. Divizia 60 avea ordin
să treacă la est de Nistru pe lângă Hotin în ziua de 5 iulie 1941. Efectivul ei, însă, a intrat
în panică şi fiecare ostaş s-a deplasat după bunul său plac. (A.N.R.M., F. 2042 i.2 d.2 f.4).
** Şi Bucovina de Nord.
46
din ajunul izbucnirii războiului sovieto-german, peste o lună s-au
înregistrat doar 45 000; în Bălţi, din 65 270 au rămas numai 18 248, iar
în Tighina numărul acestora s-a redus de la 32 272 la 15 075 (vezi şi
anexa nr. 2). Relevăm că sovieticii au fost urmaţi de aproximativ 300
mii oameni, în special ruşi şi evrei*. Între 60-80 mii evrei rămân în
teritoriu, peste 20 mii dintre ei fiind masacraţi de armatele germano-
române şi de populaţia locală, iar restul, concentraţi în ghetouri, sunt
expulzaţi peste Nistru**. Constatăm cu stupoare că, în timp ce
populaţia băştinaşă este în general în scădere, cea ucraineană sporeşte
faţă de 1940 cu 29,7%, iar în cifre absolute cu 102 987 oameni. Se
ştie în mod cert că cea mai mare parte din coloniştii aduşi aici de
sovietici s-a retras odată cu colonizatorii, cu excepţia a doar 15 000
ucraineni şi 6000 polonezi34, cifre care, oricum, nu explică sporul
excesiv al etniei ucrainene din Basarabia; e de presupus că fenomenul
se datorează renegării propriei naţionalităţi de către o bună parte din
ruşii basarabeni (vezi anexa nr.4).
La instalarea şi exercitarea administraţiei româneşti regiunea a
cunoscut două faze, şi anume: a) preliminară, b) definitivă. Prima
fază a avut, de asemenea, două etape: I) “de ocupaţie prin forţa
armelor” şi “absolută nepătrundere” (22 iunie-26 iulie 1941) cu o
instalare treptată a unităţilor poliţieneşti; II) de reluare a conducerii
efective a teritoriului (până la 3 septembrie a aceluiaşi an). Faza a
doua, de administrare normală, expiră la începutul lui aprilie 1944.
Iniţial, provincia este administrată direct de Ion Antonescu prin
C. Voiculescu. Acesta din urmă, la 23 iulie 1941 a fost numit
“împuternicitul generalului I. Antonescu pentru administrarea
Basarabiei”. Având în calitate de consilier pe ministrul de stat Phlaumer,
“împuternicitul” se bucura de dreptul neamestecului “în nici un fel” în
conducerea şi administrarea Basarabiei a oricărei autorităţi de stat
centrale. Centrul (Bucureştiul) îşi menţinea, totuşi, controlul asupra
* Cea mai mare parte s-a refugiat în Uzbekistan şi Kazahstan. Populaţia de acolo
s-a manifestat ostil faţă de aceşti basarabeni, acuzându-i de înfrângerea Armatei Roşii în
vara lui 1941 (A.O.S.P., F.51 i.1 d.145 f.4a).
** În octombrie 1941 au fost trecuţi peste Nistru 56 000 evrei. Circa 50 la sută
dintre deportaţi au pierit. (Cf: Sabin Manuilă and Wilhelm Filderman, The Jewish popu-
lation in Romania during World War II, Iaşi 1994, p.46.
47
poliţiei, siguranţei, jandarmeriei, justiţiei, armatei, învăţământului su-
perior, porturilor, drumurilor naţionale, vămilor şi regiilor publice35.
O sarcină imperioasă ce s-a pus în faţa autorităţilor româneşti
chiar din primele zile a fost restabilirea şi menţinerea ordinii publice.
Lipsa acesteia se făcea simţită prin numeroase jafuri şi abuzuri atât
din partea populaţiei civile, cât şi din cea a armatelor germano-române.
Astfel, în oraşul Ungheni, majoritatea bunurilor rămase de la persoanele
evacuate de sovietici au fost sustrase, în parte, de armatele germane
şi române, iar restul s-a împărţit ţăranilor săraci. Acţiunile respective
erau comise, de cele mai multe ori, de forţele germane care, în baza
dreptului de cuceritor, îşi însuşeau tot ce găseau în depozite, fabrici
etc., îndepărtând, pe alocuri, chiar şi paza militară română36.
Numeroase jafuri erau înfăptuite de sărăcimea oraşelor şi satelor.
Cei din sate, pentru a evita controlul instituit, furau obiecte uşoare şi
se înapoiau nu prin barierele unde ştiau că există un serviciu de pază,
ci pe câmpuri. S-au constatat însuşiri şi în dauna populaţiei civile din
partea unor funcţionari care, în urma inspecţiilor efectuate de I. An-
tonescu, au fost destituiţi37.
În primele luni, menţinerea ordinii publice era pusă în pericol de un
şir de organizaţii teroriste lăsate de sovietici pentru acte de sabotaj.
Ele erau formate din grupuri a câte trei persoane (sistem numit
“Troika”), membrii unui grup necunoscându-i pe ceilalţi. Cea mai
importantă organizaţie de acest gen identificată către 28 august 1941
a fost reţeaua descoperită la Chişinău, instruită de căpitanul Korocikin,
colaborator al N.K.V. D-ului. Pe parcursul săptămânii următoare au
mai fost depistate încă două organizaţii similare (în Tighina şi Cetatea
Albă), compuse preponderent din minoritari38.
La 4 septembrie 1941, pentru administrarea regiunii se înfiinţează
“Guvernământul provinciei Basarabia”, ca persoană juridică cu buget
propriu, iar C. Voiculescu este desemnat “Guvernator al provinciei
Basarabia”, rămânând subordonat în exclusivitate doar şefului statului
(I. Antonescu)39. De la această dată se iniţiază crearea a nouă direc-
torate ale Guvernământului: 1) Agricultură şi domenii, 2) Afaceri ad-
ministrative, 3) Economie naţională, 4) Sănătate, 5) Românizare,
colonizare, inventare, 6) Lucrări publice şi comunicaţii, 7)Învăţământ
48
şi culte, 8) Finanţe, 9) Muncă şi asigurări sociale. Până în noiembrie
1941 se restabileşte întreaga structură de administrare, inclusiv la nivel
de pretură şi primărie. În fiecare comună s-a instituit un consiliu de
primărie având în componenţă pe notarul comunei, ca preşedinte, iar
ca membri - preotul, directorii de şcoli, primarul comunei, agronomul,
inginerul silvic, medicul sanitar uman, medicul veterinar şi un agricultor
fruntaş40.
Faţă de perioada precedentă, regiunii i s-au creat unele înlesniri.
Datoriile fiscale ale populaţiei anterioare datei de 28 iunie 1940 au
fost anulate. În plus, până la 1 aprilie 1942, s-au acordat scutiri totale
de impozite, iar întreprinderile comerciale şi industriale de orice fel au
beneficiat de o reducere cu 50% (în raport cu restul ţării) la impozitul
pe venit41.
Se efectuează unele schimbări şi în împărţirea teritorial-ad-
ministrativă. Judeţul Hotin este menţinut în componenţa Bucovinei de
Nord (“Guvernământul provinciei Bucovina”). La sud s-a creat un judeţ
nou (Chilia) pe baza unei părţi a vechiului judeţ Cetatea Albă. Astfel,
numărul total al judeţelor basarabene ajunge la 10. Judeţele erau simple
circumscripţii teritoriale fără personalitate juridică şi buget propriu, având
funcţia de control, de îndrumare a plaselor şi comunelor şi de tutelă
administrativă. Plasa era condusă de un prim-pretor, ajutat de unul sau
doi pretori. De asemenea, nu avea personalitate juridică şi nici buget
propriu. Doar comunele erau persoane juridice cu buget propriu, fiind
organizate şi conduse în principiu după legea administrativă din 1938.
Procesul de delimitare teritorial-administrativă a Basarabiei se
definitivează oficial la 6 octombrie 194142. Linia Nistrului era închisă,
accesul în Basarabia fiind permis doar băştinaşilor de origine română
şi germană, paza fiind exercitată în comun cu germanii până la 15
noiembrie, când comandamentele vamale germane au fost ridicate.
Peste o lună barierele economice între Basarabia şi restul ţării au fost
înlăturate, anulându-se toate restricţiile cu caracter vamal. Formal,
ultima acţiune este sprijinită de plebiscitul efectuat la 9 noiembrie 1941
pe teritoriul întregii ţări, ratificându-se astfel reîntregirea hotarelor de
răsărit ale României43.
Deşi pentru Basarabia se preconizase aplicarea principiului
49
descentralizării administrative*, cu o libertate de a-şi desăvârşi iniţiativa,
Guvernământul este pus în situaţia de a nu putea numi funcţionarii
proprii, iar începând cu 25 martie 1942, e lipsit de dreptul administrării
impozitelor**44. Liderii basarabeni au insistat, chiar în prima lună de
restabilire a administraţiei româneşti, în favoarea guvernării şi
administrării regiunii cu oameni localnici. La începutul lui septembrie
1941, preotul V. Ţepordei şi diaconul S. Roşca, editori ai ziarelor Raza
şi Basarabia, au informat Ministerul Propagandei că la conducerea
judeţeană şi a Guvernământului sunt puse persoane “străine cu totul”
de originea basarabeană, fapt care, în opinia lor, crea nemulţumiri din
partea populaţiei “jefuite de regăţenii din vechiul Regat”. Mai mult,
chestiunea în cauză a fost pusă în discuţia opiniei publice prin intermediul
unui şir de articole cu denumiri elocvente: “Elementul autohton şi
redresarea Basarabiei”, “Basarabeni rămaşi”, “Dureri neînţelese”,
vizându-se, în ultimă instanţă, inutilitatea Guvernământului ca organ
administrativ din cauza neîntrebuinţării “elementelor autohtone”45.
În virtutea acestei situaţii, în octombrie 1941, la o conferinţă
administrativă a prefecturii judeţului Orhei, I. Antonescu a ordonat să
se repună în serviciu învăţătorii şi ceilalţi funcţionari, “chiar dacă sub
ocupaţia sovietică au acţionat contra statului român”, urmând ca, în
caz de constatare a vinovăţiei, să se avizeze îndepărtarea lor46.
Reîncadrarea funcţionarilor rămaşi sub ocupaţia sovietică s-a făcut
numai în baza verificării comportării lor. În acest scop, Guvernământul
a instituit comisii de revizuire, aplicându-se următoarele soluţii: 1) cei
care au desfăşurat “activitate îndoielnică în timpul ocupaţiei bolşevice
au fost transferaţi din localităţile în care au activat, însă tot pe teritoriul
Basarabiei; 2) cei care au întreprins activităţi nelegale şi nepatriotice
au fost trimişi la vest de Prut, pentru a nu jigni simţămintele populaţiei
* La 17 iulie 1941, I. Antonescu a arătat că “bugetul ţării nu se va mai mări de acum
înainte cu avuţiile Basarabiei sau ale Bucovinei. Aceste provincii vor avea independenţă
administrativă şi financiară”. (A.N.R.M., F.706 i.1 d.1114 a f.84).
* *Potrivit legii nr. 231/1942, administraţia fiscală a Guvernămîntului a fost trecută
cu întregul ei personal printre serviciile rezervate Guvernului de la Bucureşti. Directoratul
Finanţelor al Guvernământului rămâne din acel moment la rolul de contabilitate a
provinciei. (Cf: Buletinul Ministerului Afacerilor Interne, Bucureşti, 1942, august -
septembrie, nr.7-8, p.p.1294-1295). Se pare, totuşi, că mai târziu s-a revenit asupra
acestei chestiuni în favoarea Guvernământului.
50
şi a-i pune în imposibilitate de a “dăuna” intereselor instituţiilor şi, în
fine; 3) pentru cazurile mai grave persoanele respective au fost trecute
în cadrul disponibil ori au fost pensionate47.Până în mai 1942, fun-
cţionarii care au activat înainte de 1940 au fost reangajaţi (definitiv
sau provizoriu), evitându-se, este adevărat, în special în sudul
Basarabiei, reîncadrarea minoritarilor. Locurile vacante au fost
completate prin transfer de funcţionarii din alte regiuni ale ţării*48.
În contextul respectiv, semnalăm existenţa unui oarecare antago-
nism între funcţionarii rămaşi sub sovietici şi cei care s-au evacuat la
ocuparea provinciei în 1940. Cei dintâi, fiind iniţial respinşi de către
comisiile de triere şi având, implicit, o stare materială precară, îşi
manifestau nemulţumirea în public, afirmând că au fost martiri şi că cei
care au părăsit Basarabia au fost mai puţin curajoşi decât ei, “plecând,
pur şi simplu, ca să-şi salveze pielea”. Cealaltă categorie susţinea că a
renunţat la toate (avut, posturi), făcând-o din patriotism, tratându-şi foştii
colegi drept “comunişti” şi luându-şi aere de vădită superioritate. Pe de
altă parte, renaşte şi vechea opoziţie dintre “basarabeni” şi “regăţeni”,
situaţie ce genera animozităţi şi-i determina să se boicoteze reciproc.
La 15 aprilie 1942, Guvernământul interzice utilizarea limbii ruse
în raporturile cu oficialităţile. De asemenea, s-au luat măsuri ca toate
îndrumările sau sfaturile ce se dădeau prin Buletinul Guvernământului
să fie publicate într-un limbaj accesibil, adică, prin cuvinte româneşti
lesne de înţeles**49.
În ce priveşte raporturile dintre funcţionari şi populaţie, unde s-a
reluat, pe alocuri, sistemul vicios de etichetare (“bolşevici”, “trădători”,
“tâlhari” etc.), Guvernământul Basarabiei intervine, cerând autorităţilor
cuviinţă, mult tact, calm şi omenie, pentru a asigura cetăţenilor români,
“de orice origine etnică”, “un tratament care să impună respect şi
*Nu s-a putut totuşi evita vechea practică din perioada interbelică de transfer în scop
disciplinar. În august 1942, generalul Constantin Gh. Voiculescu se adresa Preşedinţiei
Consiliului de Miniştri cu următoarele cuvinte: “Vă rog să binevoiţi a dispune ca să se
renunţe la sistemul mutărilor disciplinare în Basarabia a elementelor rele, indiferent cărei
instituţii aparţin: armată, poliţie, finanţe. C.F.R. etc” (Cf: Ioan Scurtu, Constantin Hlihor,
op.cit., p.80-81).
**Remarcăm în acest sens şi faptul trecerii, de la 1 aprilie 1943, a tuturor localităţilor
basarabene cu denumiri străine la cele româneşti (Buletinul Ministerului Afacerilor In-
terne, 1942, august-septembrie, p.1259-1267).
51
încredere” 50 . Precizăm aici că, faţă de perioada 1939-1940,
administraţia românească afişa o atitudine diferită faţă de românii
basarabeni, aceştia bucurându-se de o anumită toleranţă şi de mai
multe facilităţi. În schimb, atitudinea vizavi de populaţia minoritară a
fost mai severă. Se schimbă şi politica faţă de cultele religioase, fiind
permisă doar activitatea bisericilor ortodoxe şi romano-catolice.
Exercitarea celorlate culte era penalizată prin amenzi, internări în
lagăre sau expulzări peste Nistru51.
Inclusiv din aceste cauze, până în octombrie 1943, pe teritoriul
Basarabiei au fost descoperite circa 22 grupuri teroriste (prosovietice)
compuse, în majoritate absolută, din elemente minoritare. Toate
grupurile au luat naştere, iniţial, din ordinul agenţilor N.K.V.D., fiind
concentrate predominant în sudul ţinutului, unde, pe de o parte, locuia
multă populaţie alogenă, iar pe de altă parte, sectorul era controlat de
mai mulţi ani de Direcţia Generală N.K.V.D. a regiunii şi oraşului
Odesa, categorist ca cel mai puternic dintre organele similare de pe
teritoriul U.R.S.S.52. Excepţie fac doar două grupuri descoperite puţin
mai târziu (decembrie 1943 - ianuarie 1944). Însă organizaţiile re-
spective, apărute, conform istoriografiei sovietice, “la iniţiativa
locuitorilor băştinaşi”, erau mai curând o manifestare de oportunism*53.
Pe parcursul anilor 1942-1943, numărul populaţiei din regiune creşte
(vezi anexele nr.6, 7), ca urmare a rezultatului repatrierii din vechiul
Regat** şi U.R.S.S-*** a unei părţi din basarabeni, cât şi a sporului
natural. Treptat, sunt evacuaţi din teritoriu coloniştii ucraineni şi polonezi
aduşi în 1940 de sovietici. Problema plecării lor în bloc s-a pus încă în
1941. Acceptând, autorităţile germane au insistat, totuşi, ca procedura
să se facă în mod individual. În martie 1943, aşteptau să plece în
* În 1944, pe teritoriul basarabean au activat şi partizani sovietici. Aceste detaşamente
erau dependente de Fronturile II şi III ucrainean. În iunie 1944 înregistrăm 6 detaşamente
conduse de 7 ruşi, 4 ucraineni şi 2 evrei. Populaţia locală nu-i agrea pe partizanii sovietici.
Unii comandanţi ai partizanilor raportau superiorilor: “Populaţia locală n-a fost sovietizată
suficient într-un an de putere sovietică” (A.O.S.P., F.3280, i.I, d.32, f. 2-6, 51).
** Toţi basarabenii care au rămas după evacuarea Basarabiei în 1940, inclusiv ostaşii
basarabeni, conform deciziei mareşalului I. Antonescu, urmau să fie recompensaţi la
întoarcere printr-o medalie şi un tratament mai favorabil la împroprietăriri, încadrarea
în serviciu şi practicarea unui business.
*** Până la 6 februarie 1944 din U.R.S.S. s-au repatriat în Basarabia 13 499 persoane
(A.N.R.M., F.680, i.I, d.4642, f.236).
52
Germania încă 3067 familii de polonezi şi ucraineni. Provizoriu,
chestiunea se suspendă, fiind reluată în toamnă, ca la sfârşit de an să
se înregistreze doar 1072 familii54.
Simultan, pe terenurile germanilor repatriaţi, s-au făcut colonizări
cu luptători de pe frontul de est. A existat şi dorinţa a circa 30 000
familii de moldoveni de la răsăritul Nistrului de a se coloniza în judeţele
nordice, în locul ucrainenilor. Însă, datorită evoluţiei defavorabile a
evenimentelor, colonizările s-au efectuat pe o scară foarte restrânsă.
Din 5000 familii care urmau să fie aduse, inclusiv din Cadrilater, în
primăvara lui 1942, au sosit doar circa 1162 familii. Din Est, până în
decembrie a aceluiaşi an, au fost lăsate să treacă şi împroprietărite în
teritoriu circa 100 familii. Iniţial, însă, colonizările cu moldoveni din
interiorul U.R.S.S. se preconizau nu în Basarabia, ci în Transnistria.
Mai mult, la 13 mai 1943, Consiliul de Miniştri a decis ca românii de
peste Bug care au reuşit, totuşi, să se infiltreze în ţinutul basarabean
să fie readuşi în Transnistria. Însă, în pofida deciziei luate, ei sosesc
încontinuu, fiind cazaţi provizoriu în sudul regiunii. În toamna lui 1943,
se aştepta venirea a 3000 de persoane, dintre care doar în septembrie
au sosit aproximativ 500. Peste o lună, la 15 octombrie 1943, se de-
cide definitiv asupra colonizării lor în Basarabia şi, în special, în
apropierea Nistrului, pentru a crea un cordon românesc care să
împiedice infiltraţiunile ucrainene. Din acel moment şi până la sfârşitul
lui februarie 1944 aici mai sosec încă peste o mie români - moldoveni55.
Lipsa unei autorităţi depline a Guvernământului provinciei Basarabia
duce la unele divergenţe cu autorităţile centrale în probleme cum ar
fi: administrarea bunurilor românizate, monopolul societăţii “Solagra”,
arestarea funcţionarilor şi altele. În plus, unii înalţi demnitari din cadrul
Guvernământului comit grave abuzuri, beneficiind de pe urma
concesionării întreprinderilor basarabene. Sesizăm, de asemenea,
fricţiuni între jandarmi care continuă să rămână în subordinea centrului
şi organele administrative comunale56. În astfel de condiţii, la 8 aprilie
1943, în calitate de guvernator este numit generalul de divizie
O. Stavrat.
Activitatea defensivă a trupelor germano-române pe frontul de
răsărit, în vara şi toamna lui 1943, punea Guvernământul Basarabiei
53
într-o situaţie extrem de nesigură, forţând funcţionarii să-şi evacueze
bunurile mai importante în interiorul ţării. Către octombrie, majoritatea
personalului administrtaiv şi-a transferat familiile şi averea, deşi, oficial,
normele de transportare sunt reglementate în noiembrie 1943*57.
Acţiunea continuă în linie descendentă până spre finele lui decembrie,
ca, în ianuarie 1944, să capete, iarăşi, mari proporţii. În luna următoare,
autorităţile sunt afectate de sustragerea în masă a populaţiei de la
rechiziţii, îndeplinirea corvezilor, plata impozitelor etc. Situaţia se complică
şi mai mult după 26 martie 1944 când trupele sovietice ocupă primele
localităţi basarabene în nordul ţinutului58. În această situaţie, în aprilie
1944, Consiliul de Miniştri ia decizia “de desfiinţare şi lichidare a
Guvernământului Basarabiei, în teritoriu instaurându-se provizoriu o
adminitrare militară româno-germană. De fapt, din momentul respectiv,
Basarabia este ocupată de germani care nu-şi mai coordonează acţiunile
cu autorităţile româneşti, devastând şi jefuind proprietăţile populaţiei**59.
Între timp, la începutul lui 1944, raportul de forţe în sector era în
favoarea armatei sovietice. Aceasta, acţionând prin marile unităţi ale
Fronturilor 2 şi 3 ucraineni, totaliza 1250 mii militari, în timp ce partea
germană şi partea română dispuneau de, cel mult, 781 mii ofiţeri şi
ostaşi. Avantajul relativ nu permitea sovieticilor să efectueze un atac
frontal pe întreaga linie a fluviului Nistru. O astfel de asaltare s-ar fi
soldat cu pierderi grele pentru armata bolşevică şi datorită faptului că,
pe malul drept al râului, care-l domina pe cel estic, au fost construite
numeroase fortificaţii60.
Aceste circumstanţe impun partea atacantă să-şi concentreze
acţiunile în două direcţii principale (Nord şi Centru-Sud), cucerind
*Conform unor surse Marele Stat Major român elaborase documentele de evacuare
a personalului, bunurilor şi a instituţiilor din Basarabia la sfârşitul lui noiembrie 1943.
Operaţia de evacuare era dirijată de “Grupul Colonel Mosiu”, înfiinţat la 26 ianuarie
1944. (I. Scurtu, C. Hlihor, op.cit., p.133-134.).
** În aprilie 1944 trupele germane în retragere şi-au permis abuzuri dintre care
menţionăm: în suburbia Balca (Tighina) a fost executat un locuitor care a refuzat să vîndă
vin ostaşilor germani; în suburbia Borisovca (Tighina) a fost omorâtă o femeie care nu
s-a lăsat violată. În Chişinău, de la locuitorul Dănilă Guţu ostaşii germani au luat o vacă
cu viţel şi o căruţă cu doi cai. În satul Ursoaia au luat de la Ioan Musteaţă cereale, făină,
vite, îmbrăcăminte şi alte obiecte de uz casnic. I-au incendiat moara şi l-au scos din casă,
instalându-se ei însişi în ea. La fel s-a procedat şi cu alţi locuitori din Ursoaia. (A.N.R.M.,
F.2042 i.2 d.33 f.f.35-36).
54
teritoriul în două etape: 1) 26 martie - 15 aprilie 1944,II) 20-26 august
1944. În prima fază, armatele ruseşti pun stăpânire pe judeţele Soroca
(27 martie), Bălţi (15 aprilie) şi realizează câteva capete de pod în
zona localităţii Chiţcani (Tighina)61. În lunile următoare se produce o
stabilizare temporară a liniei frontului*, cu următoarea configraţie:
Sculeni, Orhei (apropiindu-se de Nistru în dreptul localităţi Dubăsari),
Tighina şi mai departe, de-a lungul fluviului, până la Marea Neagră.
Când au încetat ploile, iar râuleţele Botna, Ciaga, Cogâlnic, Ialpug
s-au uscat, permiţând deplasarea trupelor sovietice mecanizate, se
declanşează ultima etapă a operaţiunilor militare (20-26 august 1944)**,
cucerindu-se judeţele Tighina, Orhei (24 august), Lăpuşna, Cahul (25
august) şi extremitatea sudică (“Cazanul de la Accherman”), inclusiv
oraşul Ismail (26 august). Nici o ofensivă în istoria mondială de până
atunci n-a cunoscut o atât de puternică susţinere din partea artileriei
(circa 265 proiectile la un kilometru al liniei de front)***, după cum
nici o operaţiune sovietică n-a avut un succes mai facil, pierderile
părţii adverse ridicându-se la peste 60 mii morţi şi circa 20 mii
prizonieri****62.
O nouă diminuare a numărului populaţiei basarabene se produce
odată cu suspendarea administraţiei româneşti (martie-august 1944).
Drept exemplu elocvent aducem cazul judeţului Cahul, din care, până
în august 1944, au plecat circa 31 808 persoane. Pentru a determina
numărul celor care s-au refugiat peste Prut în acel interval, ne permitem
următoarea comparaţie: dacă în iunie 1941, în 6 judeţe centrale şi
*În iunie 1944 sovieticii foloseau în sectoarele apărate de armata română o metodă
originală de propogandă: scoteau femei goale pe parapetul şanţului în care se aflau
transmiţând pentru ostaşii români apeluri prin care se arăta “bunul trai ce-l duc soldaţii
sovietici în tranşee”. (A.N.R.M., F.2042 i.2. d.32 f.2001).
**Semnalăm că în această fază au intervenit şi anglo-americanii. La 21 august 1944
poliţia ca reşedinţa în oraşul Chilia Nouă raporta: “Astăzi, între orele 8.30 - 9.30, 11
avioane de bombardament anglo-americane cu baze în U.R.S.S., însoţite de avioane de
vănâtoare, au atacat în raza portului Vâlcov, vaporul de pasageri N.F.R. “Ştefan cel
Mare”, în jurul căruia au fost aruncate circa 16 bombe. Sunt 2 morţi şi 3 răniţi.. Între
11.00 - 11.30 un alt val de avioane a bombardat oraşul Vâlcov cu care ocazie au fost 7
morţi, 10 răniţi grav şi 7 uşor” (A.N.R.M.; F.680 i.I, d.4809 f.190).
*** În bătălia Stalingradului sovieticii dispuneau pe direcţiile principale de 189
proiectile la un kilometru al liniei de front.
Apreciem pierderile sovieticilor la cifra de peste 22 mii oameni (A.O.S.P., F.51
i.20 d.338 f.2).
55
nordice înglobate în R.S.S.M. locuiau 2 424 900 persoane, atunci în
ianuarie 1945, în aceleaşi judeţe au fost înregistraţi doar 1 805 300
locuitori63. Este o diferenţă de 25%. Luînd în consideraţie că 14,3%
din populaţie lipsea, aşa cum s-a putut vedea, în toamna lui 1941, iar în
următorii doi ani s-a obţinut o uşoară creştere, conchidem că în 1944
pleacă peste Prut cel puţin 10% din populaţia Basarabiei, adică mai
mult de 300 mii oameni*. (Vezi şi anexa nr.7.) Cei mai mulţi dintre cei
care s-au evacuat au fost români. Intelectualitatea a plecat aproape
în întregime. Este suficient să arătăm că din 1482 învăţători şi profesori
care au activat în judeţul Bălţi, sovieticii au găsit doar 129, din 980, în
judeţul Soroca au rămas 83, iar în judeţul Orhei - 12**. De asemenea,
dacă la instalarea sovieticilor, în 1940, aproape că nu s-au înregistrat
cazuri de refugieri în masă ale ţărănimii, atunci, în prmăvara şi vara
lui 1944, grupuri mari de ţărani încercau să treacă Prutul pentru a se
deplasa mai departe în interiorul ţării64.
Concomitent cu mişcarea liniei frontului, sovieticii efectuau
transferuri de populaţie, inclusiv peste Nistru. Din luna martie şi până
în vara lui 1944, numai în judeţele centrale şi nordice au fost obligaţi
să se strămute 155 346 basarabeni. În plus, sovieticii mobilizează în
Armata Roşie 256 825 bărbaţi (dintre care, cel puţin, 40 mii şi-au
pierdut viaţa pe Frontul de Vest*** sau au dispărut fără urmă), iar
24 738 basarabeni, în special bulgari şi găgăuzi, au fost mobilizaţi pentru
îndeplinirea diferitelor lucrări în interiorul U.R.S.S.65
Reinstalarea administraţiei sovietice survine simultan cu
*Planificat, au fost evacuate 82 850 persoane (I. Scurtu, C. Hlihor, op. cit., p.140),
Puţin mai târziu, România se transformase pentru sovietici în teren de vânătoare a
refugiaţilor din Basarabia. În august 1945, P. Groza, primul-ministru al României ocupate
atunci de sovietici, a declarat: “Eu nu am nevoie de basarabeni. Vreau să fiu precis şi
categoric: nouă nu ne-a trebuit Basarabia”. Conform unor aprecieri recente, până în
septembrie 1946, au fost “repatriaţi” în U.R.S.S. 38 352 basarabeni (Vezi: Val. Fl.
Dobrinescu, Ion Constantin, Basarabia în anii celui de-al doilea război mondial (1939-
1947), Inst. European, Iaşi, 1995. p.317).
**Din totalul de 10 760 învăţători care au activat sub sovietici în 1941, la revenirea
lor, în 1944, rămăseseră doar 1195. (A.N.R.M., F.2848 i.2 d.149 f.225).
*** Basarabenii au luptat pe Fronturile 2 - Baltic, 1,2,3 - Bielorus, 1,2,4, - Ucrainean.
Stabilim că sovieticii, deşi pretindeau că sunt internaţionalişti, mobilizau în unele cazuri
după criterii etnice. Astfel, în decembrie 1945, colonelul Korsun, comisarul R.S.S.M., a
ordonat să fie mobilizaţi pentru a completa unităţile Armatei 40 doar ruşi, ucraineni,
bieloruşi şi evrei. (A.O.S.P., F.51 i.3 d.438 f.116).
56
pătrunderea armatelor roşii în Basarabia. Iniţial, din martie 1944,
“guvernul R.S.S.M.” îşi avea sediul în oraşul Soroca, ca apoi, la sfârşitul
lui august, să se transfere la Chişinău. În fruntea partidului comunist
era N. Salogor, în celălate două posturi - cheie rămânând F. Brovko
(preşedintele parlamentului) şi T. Constantinov (şeful guvernului)66.
Reanimându-se R.S.S.Moldovenească şi reîncadrându-se
extremităţile sudice în componenţa R.S.S. Ucrainene, se restabileşte
delimitarea teritorial-administrativă din 1940-1941. Ca şi atunci, se
constată o dublare a numărului unităţilor administrative şi, implicit a
funcţionarilor, în raport cu perioada când regiunea era sub autoritatea
României. Aşa, de pildă, în judeţele din R.S.S.M. existau 54 raioane
(plase), pe când în 1941-1944, pe acelaşi loc, înregistrăm doar 26
plase. Proporţiile se menţineau şi în ceea ce priveşte numărul de
locuitori ce revenea, în medie, unei astfel de unităţi.67
De la bun început, necesităţile în funcţionari de stat şi de partid erau
acoperite în întregime de persoane venite din Rusia Sovietică. Numărul
necesar de 1351 funcţionari pentru judeţele centrale şi nordice a fost
asigurat spre finele lui iulie 1944. Majoritatea acestora era venită pentru
prima oară în Basarabia. Astfel, din cele 1355 persoane existente de
facto, au activat anterior în regiune doar 263. Din punct de vedere al
componenţei etnice, dominau ruşii (807) şi ucrainenii (209)68.
În procesul formării aparatului administrativ al partidului comunist
preponderenţa ruşilor se menţine începând cu Comitetul Central (ruşi
- 50, români - 6, din numărul total de 69 persoane) şi încheind cu
comitetele raionale de partid, unde, în calitate de secretar - prim şi
secund, ruşii deţineau 93 funcţionari, iar românii doar 869. O stare
similară se crease şi în aparatul de stat, de la “guvern”, unde românii
erau reprezentaţi printr-un număr foarte mic* şi până la executivele
judeţene (din 582 funcţii - cheie, românii ocupau numai 63). În verigile
raionale ruşii prevalau în organele procuraturii (30 funcţii), ucrainenii
se situau pe poziţia a doua (17), românii dispuneau doar de 3 posturi.
Majoritatea relativă a ruşilor era vădită la nivelul preşedinţilor
*În 1945, componenţa naţională a ofiţerilor din comisariatele militare ale R.S.S.M.
era următoarea: ruşi - 62%, ucraineni - 28%, români- 2%. Un raport către C.C. al
R.S.S.M. semnala: “În condiţiile Moldovei bogată cu vin, ofiţerii veniţi de pe front
manifestă o disciplină scăzută, participă la beţii, scandaluri, comit omoruri”.(A.O.S.P.,
F.51 i.3 d.438 f.100).
59
perioada interbelică*. Mai observăm că faţă de perioada 1940-1941
sovieticii s-au manifestat relativ moderat în relaţiile cu slujitorii cultelor
religioase. Această schimbare se datora inclusiv unor directive semnate
de însuşi I. Stalin care cerea guvernului R.S.S.M. “să nu împiedice
până la noi dispoziţii activitatea instituţiilor religioase”77.
În timpul mobilizărilor în Armata Roşie, cât şi pentru diferite lucrări
în interiorul Rusiei, autorităţile bolşevice s-au ciocnit de fenomenul
dezertării în masă. Astfel, din circa 281 563 mobilizaţi în perioada
aprilie 1944 - mai 1945 au dezertat 25 871 oameni78. Fiind, în parte,
înarmaţi şi, desigur, oponenţi ai regimului de ocupaţie, ei constituiau o
ameninţare permanentă pentru aparatul administrativ care, prin di-
verse acţiuni (rechiziţiile în natură, redistribuirea terenului agricol etc.)
generase nemulţumirea şi, lesne de înţeles, rezistenţa populaţiei. Astfel,
în aprilie - mai 1944, a fost împuşcată mortal soţia preşedintelui
sovietului sătesc Drochia (Bălţi). În Ciulucani (Bălţi), un grup din cinci
persoane sub conducerea unui oarecare Cărăuş a atacat cu grenade
şi focuri de armă casele activiştilor sovietici, rănindu-i. În Vălăuţi
(Soroca) a fost, de asemenea, împuşcat mortal un activist sovietic79.
Cazuri similare au loc în vara şi toamna lui 1944. În judeţul Chişinău
(satul Cărpineni), au fost atacate domiciliile activiştilor sovietici cu
grenade şi rănite câteva persoane. În judeţul Orhei (Pârjolta), un ac-
tivist sovietic a fost rănit prin aplicarea armelor albe, iar un reprezentant
al N.K.V.D.-ului a fost lovit în cap şi sugrumat. În judeţul Tighina au
fost omorâte cinci persoane, în judeţele Bălţi şi Soroca au fost suprimaţi
preşedinţii sovietelor săteşti Berlinţi şi Rubleniţa Nouă, producându-
se şi atacuri armate asupra lucrătorilor N.K.V.D. Fapte asemănătoare
întâlnim şi pe parcursul anului următor80. Este adevărat, uneori ele
aveau un caracter spontan, adesea fiind rezultatul activităţii unor
grupuri provenite din reactivarea structurilor partidului ţărănesc, care
îşi punea drept scop organizarea unor reacţii împotriva autorităţilor
sovietice81.
*Persoanele respective au fost calificate de bolşevici drept “elemente periculoase
pentru societate”. Ca şi în 1940-1941, iniţial, s-a făcut transferul acestor oameni din
“oraşele de regim” (Chişinău, centrele judeţene) şi din apropierea nemijlocită de frontieră
(7,5 km) în localităţile rurale. (A.N.R.M., F. 2851 i.1, d.8 f.111).
60
Prin urmare, statutul juridic al Basarabiei, în timpul celui de-al doilea
război mondial, se schimbă succesiv de trei ori: 1) în vara lui 1940,
administraţia românească este înlocuită ca cea sovietică, II) în vara
lui 1941 este restabilită administraţia românească, III) în 1944 teritoriul
trece iarăşi sub autoritaţia sovietică. De fiecare dată, la reluarea
ţinutului, administraţia civilă este anticipată de cea militară: iunie-iulie
1940, iunie-iulie 1941, martie-august 1944. În ultimele două cazuri ea
se exercită simultan de către autorităţile germano-române, pe de o
parte, şi de cele sovietice, pe de altă parte. Administraţia românească
din 1939-1940 se deosebeşte de cea sovietică din 1940-1941 prin faptul
că, cea din urmă, dispunând de un aparat de funcţionari completamente
străin de teritoriu dar şi ca origine, avea un caracter violent,
manifestându-se prin deportări şi exterminări îndreptate, îndeosebi,
împotriva populaţiei româneşti. În acelaşi timp, se promovează o politică
de slavizare a regiunii prin colonizarea a zeci de mii de ucraineni şi
polonezi.
În replică, administraţia românească din 1941-1944, reinstalată şi
exercitată în condiţii de război, adoptă o atitudine mai dură faţă de
minoritarii basarabeni, expulzând peste Nistru parte din populaţia
evreiască ce nu s-a retras cu sovieticii (neputându-se, totuşi, evita
masacrarea unei părţi a acesteia) şi interzicând limba rusă (vorbită de
inamic). O altă deosebire esenţială, în raport cu perioada precedentă
de administrare (1939-1940), este că s-a încercat o descentralizare,
Basarabiei acordându-i-se anumite facilităţi faţă de restul ţării, avantaje
care, trebuie să recunoaştem, n-au fost valorificate în deplină măsură,
după cum nu s-au dus până la capăt nici colonizările iniţiate.
Administraţia sovietică din 1944-1945 are aceleaşi trăsături ca şi
cea din 1940-1941: impunerea limbii ruse, ignorarea de către funcţionari
a limbii băştinaşilor, propoganda urii faţă de anumite categorii,
favorizarea populaţiei sărace etc. Apar şi anumite elemente noi.
Datorită conjuncturii favorabile, deromânizarea regiunii se efectuează
prin mobilizarea şi trimiterea românilor basarabeni la moarte sigură
pe Frontul de Vest, lansându-se în paralel o multiplă campanie
antiromânească.
61
NOTE
1. Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare A.N.R.M.) F.112 i.2
d.28 ff.134-142: F. 680; I d. 3761 f.564.
2. Vezi: V. Stavilă, Populaţia Basarabiei în perioada celui de-al doilea război
mondial, în Revista de Istorie a Moldovei, 1993, nr.3 (15), p.9.
3. Arhivele Statului, Iaşi (în continuare A.S.I.) F. Rezidenţa regală Prut, d.2 /1940
f.202; Gazeta Basaabiei, 1 octombrie 1939.
4.Vezi, de exemplu; I. Scurtu, Viaţa politică din România. 1918-1940, Bucureşti,
1982, p. 211; Foaia judeţului Lăpuşna, nr. I, octombrie 1938; Anuarul Statistic al
României. 1939 şi 1940; Bucureşti, 1940, p.3; Un an de aplicare a legii administra-
tive din 14 august 1938, Monitorul oficial şi impimeriile Statului Imprimeria Centrală,
Bucureşti, 1939, p. 306 etc. Este indicat imprecis că Basarabia făcea parte doar din
două ţinuturi, în I. Agrigoroaei, Gh. Palade, Basarabia în cadrul României întregite,
1918-1940, Chişinău, Universitas, p.109.
5. A.S.I. Rez. Prut, d.2/ 1940 f.199: d.8 /1939 ff.157-158.
6. A.N.R.M., F.680 i.I d.3845 ff.6-14; ibid., d.4534 f.150, 156; ş.a. Primăria
municipiului Chişinău a luat parte la funerariile lui A. Călinescu prin Vl. Cristi,
primarul oraşului (Gazeta Basarabiei, 25 septembrie 1939).
7. A.S.I., F.Rez. Reg. Prut, d.2 /1940 ff.26-27; A.N.R.M., F.2079 i.I d.2 f.32; ş.a.
8. A.N.R.M., F. 738 i.I d.7486 ff.29-39 rev, 41; ibid., F. 680 i.I d.3832 f.164.
9.Vezi: A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d. 7 / 1939 ff. 405-406; A.N.R.M., F. 1665 i.2 d.2
ff.2050, 2088 rev., 2099, 2105 etc; F. 1651 i.I d.I f.1218; ş.a. Oficialităţile germane
declară sovieticilor, în iunie 1940, că România doar sub presiunea englezilor şi
francezilor a procedat “de vre-o şase luni” la amenajarea urgentă a lucrărilor de
apărare pe traseul Nistrului (N. Movileanu, Bulimie, în Sfatul Ţării, 22 august 1992,
p.5).
10. Exista diferite cifre la acest capitol: 300000 de refugiaţi din Basarabia şi
Bucovina (G. Ciorănescu, Bessarabia. Disputed laud between East aud West.
München, Ion Dumitriu Verlag, 1985, p.127; peste 120 000 refugiaţi din Basarabia
(A.N.R.M., F. 706 i.I d.519 f.I); peste 100 000 de refugiaţi din Basarabia şi Bucovina
(I. Şişcanu, Raptul Basarabiei, Ago-Dacia, Chişinău, 1993, p.65); peste 30000 de
refugiaţi din Basarabia (V. Pasat, Din ordinul tovarăşului Beria, în Sfatul Ţării, 24
aprilie 1992).
11. Istoria R.S.S. Moldoveneşti din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre,
Chişinău, 1984, p.374; V. Platon, File neuitate ale istoriei, în Tribuna, 1989, nr.12
p.24.
12. A.N.R.M., F.691 i.I d.39 ff.290, 445 rev., 446; ibid., d.48 f.242; vezi şi:
Diplomaţia cotropitorilor. Repercusiunile ei asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord
(Culegere de documente, Chişinău, Universitas, 1992, p.153); Evenimentul, 2 iulie
1940. În armata română au rămas circa 7814 basarabeni, peste 300 şi-au dat mai
târziu viaţa pe Frontul de Răsărit (I. Levit, Uceastie faşistkoi Rumânii v agressii
protiv S.S.S.R., Chişinău, 1981, p.278).
62
13. A. Oreste, Spre o mai bună aşezare a marii industrii cu privire specială
asupra Basarabiei, Bucureşti, Ion C. Văcărescu, 1942, p.39; P. Şornikov,
Promâşlennosti i rabocii klass Moldavskoi S.S.R. v godî Velikoi Otecestvennoi voinî,
Chişinău, 1986 p.125.
14. Numărul germanilor evacuaţi evoluează în diferite surse de la 80 000 până la
100 000. Vezi, de exemplu: V. Văratec, Despre bunurile germanilor basarabeni
abandonate la 1940, în Revista de istorie a Moldovei, 1992, nr.2 (10), p. 20-32; 23
august 1944. Documente. 1939-1943, vol.I, Bucureşti, 1984, p.80; Iachimowski, Die
Umsiedlung der Bessarabien, Bucowina und Dobrudschdeutschen. Von der
Voeksgruppe in Romanien zur “Sidluugsbruche” au der Reichsgrenze, R. Oldenburg
Verlag, München, 1984, p.70-87.
15. Vezi informaţie directă şi indirectă, I. Şişcanu, Posle 1940-go gda: Kak i kem
zaselealasi iujnaia Bessarabia în Golos naroda, 23 octombrie 1990; Gh. Topuzlu,
Pomoşci bratskih soiuznâh respublik seliskomu hozeaistvu Moldavskoi S.S.R. 1940-
1958 g.g., Chişinău, 1981, p.26. Unele surse relatează că în sudul regiunii au fost
colonizaţi doar circa 200 000 ucraineni şi polonezi (I. Antonescu, Îndrumări admin-
istrative rezultate din inspecţiile făcute în Basarabia, Monitorul oficial şi imprimeriile
statului, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1941, p.12.
16. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (în continuare
A.O.S.P.) f.51 i.I d.19 f.63; ibid., d.6 ff.13-14; A.N.R.M., F.666 i.2 d.298 ff.176-178;
Înregistrăm mai multe cifre cu referinţă la cei deportaţi din Basarabia: 330 mii de deportaţi
basarabeni (70 de ani de la reunirea din 1918 a Basarabiei cu România, Bruxelles,
1988, p.26), 300 000 români deportaţi (M. Manoliu - Manea. The tragic plighic of a
border, Area Bessarabia and Bucovine, Humbold State, University Press, California,
1983 p.p. 131, 141), 100 000 deportaţi, dintre care 97% români (Basarabia dezrobită:
drepturi istorice. Nelegiuiri bolşevice, Morvan, Institutul de arte grafice, 1942, p.93),
15 000 familii deportate doar în ziua de 13 iunie 1941 (A.N.R.M., F. 680 i.I d.4582 f.f.
210-210 rev.), sau, pentru aceeaşi dată, 22 648 deportaţi (I. Şişcanu, Raptul..., p.82), ori
4500-5000 familii (N. Gribincea, Frica - un fenomen social, în Vocea poporului, 17 iulie
1990;) şi doar 5000 deportaţi (V. Stavilă, Căci ne-au mânat mereu de-acasă, în Moldova
Suverană, 7 aprilie 1992). În ce priveşte asasinările comise de sovietici, se cunoaşte în
mod cert că la Chişinău au fost executate cel puţin 75 persoane, la Cetatea Albă - 19, în
judeţele Cahul-15, în judeţul Bălţi-16, în judeţul Soroca - 11; s-au înregistrat cazuri de
exterminare a basarabenilor care se arătau refractari bolşevismului în momentul retragerii
autorităţilor ruseşti în vara lui 1941 (vezi A.N.R.M., F. 680 i.I d.4275 f.166; d.4274 f.10;
d.4477 f.229; d.4582 f.289, 292 ş.a.)
17. Vezi, de exemplu: A. Moraru, I. Şişcanu, M. Cernencu, Neizvestnaia voiennaia
operaţia v Bessarabii, în Golos Naroda, 17 iulie 1990; A.N.R.M., F. 691 i.I d.47 f.4).
18. M. Bruhis, Rusia, România şi Basarabia 1812, 1918, 1924, 1940, Chişinău,
Universitas, 1992, p.301-303, 313; A.N.R.M. F.666 i.2 d.208 f.I. A.O.S.P., F.7 i.I d.I
f.23.
19. Vezi: M. Bruhis, op.cit., p.306; I. Şişcanu, Raptul..., p.78; A. Moraru, Mo-
ment de importanţă istorică, în Învăţământul public, 2 august 1989; A.N.R.M., F.
2948 i.16 d.6 ff.40-42; A.O.S.P., F.51 i.I d.2 passim; d.19 passim;
63
20. A.O.S.P., F. 51 i.I d.II ff.12, 29, 44; ibid., d.19 ff.65, 87; ibid., d.2, f.153; ibid.,
d.16 f.2.
Ibid., F.67 i.I d.7 f.61.
21. I. Scurtu, C. Nistor, Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi Nistru,
Editura Academiei de înalte studii militare, Bucureşti, 1992, p.120; I. Bodrug, Sovietî
i obscestvenno-politiceskaia aktivnosti trudeaşcihsea M.S.S.R. 1940-1960 g.g.,
Chişinău, 1988 p.23 (vezi şi i. A.N.R.M., F. 691 i.I d.40 f.29).
22. Nicolas Lupan, L’annexion de la Bessarabie et de la Bucovine par la Russie,
în La Roumanie - victime de l’expansionnisme russe, Editions Nistru, Bruxelles,
1988, p.138; M. Brulis, op.cit., p.343; I. Levit, op.cit., p.87; Sovietski Pridunaiski
Krai. 1940-1945 g.g., Odessa - Maiak, 1968 p.26 ş.a.
23. Vezi: A.N.R.M., F.2948 i.I d.2 ff-59, 246; ibid., f.691 i.I d.47 f.II; A.O.S.P., F.8
i.I d.24 f.I; ibid., F.51 i.I d.48 ff.62-63; alte detalii: Obrazovanie Moldavskoi S.S.R. în
p. 260, 340-341; Hronologiceskoie sobranie Zakonov Moldavskoi S.S.R., ukazov
Prezidiuma Verhovnogo Sovieta i postanovlenia Moldavskoi S.S.R., tom I, 1940-
1947., Cartea Moldovenească, Chişinău, 1960 p.18: S. Brâseakin, M. Sâtnic, Torjestvo
istoriceskoi spravedlivosti, Chişinău, 1969 p.173.
24. A. Lazarev, God 1940 - prodoljenie soţialisticeskoi revoliuţii v Bessarabii,
Chişinău, 985 pp.133-134; N. Savin., Mestnâie sovetî organizatorî soţialisticeskogo
stroitelistva. (Iz istorii vosstanovlenia i razvitia mestnâh sovietov pravoberejnoi
Moldavii v 1940-1950 g.g.), Cartea Moldovenească, Chişinău, 1978, p.23; I. Bodrug,
op.cit., p.30; vezi şi: A.N.R.M., F.691 i.I d.44 f.66 rev; A.O..P., F.67. i.I d.7 f.62.
25. Vezi: A.O.S.P., F.51 i.I d.48 f.239; ibid., d.18 f.4; ibid., d.II f.88; etc. A.N.R.M.,
F.666 i.2 d.1515 f.150; F.680 i.I d.3859 f.f 290 rev., 236 rev; ş.a.
26. Vezi, de exemplu: A.O.S.P., F.51 i.I d.41 ff.32, 74; A.N.R.M., F.1134 i,2 d.73
ff.1-3, etc., F.320 i.I, d.908, ff.I, 18; d.909, ff.8-28.
27. A.O.S.P., F.51, i.I, d.2, f.60, 120; ibid., d.48, f.67, ibid., F.69, i.I, d.3, f.I; ibid.,
d.7, f.14; etc.
28. Vezi: P. Pădure, Basarabia şi Bucovina de sus sub noua stăpînire, f.1., 1940
p.7; A.O.S.P., F.51 i.I, d.41, f.33; ibid., d.2, f.39, 148; ibid.., d.71, f.2; ş.a.
29. I. Scurtu, C. Hlihor, op.cit., p.130; I. Şişcanu, Raptul... în p.77-83; vezi şi
A.O.S.P., F.442 i.I, d.I, f.124; ibid., F.23, i.I, d.9, f.137; ibid., F. 19, i.I, d.20, f.46;
A.N.R.M., F. 1577 i.3, d.10, f.96.
30. A.N.R.M., F. 1134, i.2, d.76, f.4; ibid., F. 680, i.I, d.4275, f.3 revi; ibid.,
d.4814, ff.341-342; Arhiva Ministerului Afacerilor Interne al R.M. (în continuare
A.M.A.I.): F.V.D., d. 18664, vol.II, ff. 50-50, rev., ibid, d.18724, vol.I, f.4, rev., etc.
31. Vezi: V. Stăvilă, Starea de spirit a populaţiei basarabene în primii ani ai celui
de-al doilea război mondial. I septembrie 1939 - 22 iunie 1941, în Cugetul, nr. I,
1993, p.53; Alte detalii: Arhiva Ministerului Securităţii Naţionale (în continuare
A.M.S.N.), F. Dosare penale, d.25434 vol.II, ff.413, 430, 455; Vol.VII, f.298, 302;
Ibid, Fondul Agenturii d.13971 (dosar R.B. acţiuni naţionaliste) ff.17-18.
32. R. Rosetti, Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei, în Academia
Română. Memoriile secţiunii istorice; Seria III, tomul XXIV 1942 p.504; V boiah za
svobodu Moldavii, Chişinău, Cartea Moldovenească; 1988 p.7-8; V. Suvorov, Ledokol.
64
Kto naceal vtoruiu mirovuiu voinu?, în Novoe vremea, 1992, p.148, 165, 251-252;
România în anii celui de-al doilea război mondial, Vol.I, Edit. militară, Bucureşti,
1989, p.365-369; ş.a.
33. Vezi: România în anii celui de-al doilea război mondial, în p.369-374; N.
Gareev, Ob izucenii istorii Velikoi Otecestvennoi voinî, în Novaia i noveişaia istoria,
Nauka, M., Nr.I, 1992 p.II; alte detalii în Pl. Chirnoagă, Istoria politică şi militară a
războiului contra Rusiei Sovietice. 22 iunie1941-23 august 1944, Madrid, 1965,
p.117, 177; P. Vizirescu, Trecerea Prutului, Bucureşti, 1942, p. 102, 373; ş.a.
34. Vezi date ce exceptează judeţul Hotin: V. Stăvilă, Populaţia Basarabiei în
Revista de istorie a Moldovei, 1993, nr. 3(15) pp.10-11; datele ce cuprind întreaga
Basarabie s-au obţinut din următoarele surse: 1) pentru anul 1940 - Al. Boldur,
Basarabia românească, Bucureşti, 1943, p.123-124; I. Scurtu, C. Hlihor, op.cit.,
p.145-146; 2) pentru anul 1941 - Al. Suga, Die Volkerrchtliche lage bessarabiens in
des Geschichtlichen entwicklungs des Landes, Inaugural - dissertation, Bonn, 1958,
p.115; ş.a. Alte detalii: A.N.R.M., F.76, i.I, d.494, f.255; Ibid., F. 3013, i.5, d.10,
f.104; A.O.S.P., F.51, i.I, d.143, ff.1-2.
35. A.N.R.M., F.706, i.I, d.559, ff.8, 29, 236; Ibid., F.680, i.I, d.4669, f.233,
C.Gh. Voiculescu a participat la reprimarea rebeliunii inspirate de sovietici în 1924 la
Tatarbunar. În 1941 a ocupat funcţia de subsecretar, iar din mai, de Ministru de Stat
la departamentul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale.
36. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4232, ff.9-10; Ibid., F. 666, i.2, d.151, f. 28; Moldavskaia
S.S.R. v godî velikoi otecestvennoi voinî Sovietskogo Soiuza, tom vtoroi, Chişinău,
1976, pp.91-92.
37. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4232, ff.27, 272.
38. Ibid, ff.308, 542, 544.
39. Buletinul provinciei Basarabiei, 1941, nr.I, pp.7, 11.
40. Basarabia dezrobită, p.145; vezi şi: A.N.R.M., F.706, i.I, d.4, ff.1-9.
41. A.N.R.M., F.706, i.I, d.520, f.253; Ibid, d.799, f.278, ibid, d.871, f.346 revers.
42. Monitorul oficial, nr.236, 6 octombrie 1941 p.5924; Buletinul provinciei,
1942 nr.2, p.24-25; A.N.R.M., F.706, i.I, d.519, ff.26-35, Ibid., d.1122, f.20a, 15,
Ibid., F.1577, i.3, d.72, ff.1-30.
43. A.N.R.M., F.706, i.I, d.483, f.26; Ibid., d.494, f.102a Ibid., d.560, f.113;
A.M.S.N., Fondul agenturii, d.13963 (dosar Buletin-grăniceri) f.124; ibid., d.13942,
f.35-27; mai vezi: V. Stăvilă, Despre plebiscit un uitat cu desăvârşire, în Sfatul Ţării,
31 iulie, 1992.
44. P. Strihan, Concepţia administrativă a regimului Domnului Mareşal
Antonescu, Monitorul în imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, Bucureşti, 1942,
p.15; M. Antonescu, Pentru Basarabia şi Bucovina, MCMXLI, Bucureşti, 1941
p.22-23: ş.a.
45. A.N.R.M., F.706, i.I, d.1114a, f.115; ibid., F.680, i.I, d.4481, f.865. Articolele
lui V. Ţepordei şi S. Roşca au fost calificate drept “acţiuni cu caracter regionalist”,
ziarul Basarabia fiind suspendat de I. Antonescu pe un termen de 10 zile sub
motivul că “se încearcă introducerea luptei între fraţi (A.N.R.M., F.706, i.I, d.9, ff.85,
95; ibid., d.519, f.165).
65
46. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4233, f.444; Ibid., F. 706, i.I, d.67, f.74.
47. Ibid, F. 706, i.I, d.574, ff.160-161.
48. Ibid, d.103, ff.30-73; Ibid., d.575, f.50; ibid, F.680, i.I, d.4489, f.562a, 562b,
562g etc.
Ibid., F.680, i.I, d.4233, f.339; Ibid., d.4234, f.498; Ibid., d.4481, f.867; Ibid.,
F.706, i.3, d.15, ff.38, 92-93.
49. Ibid., F.1577, i.I, d.I, f.100; Ibid., F.1909, i.I, d.19, f.39; Ibid., F.706, i.I, d.52,
f.21.
50. Ibid., F.112, i.I, d.1871, f.405; Ibid, F. 1577, i.3, d.14, f.152; Ibid., F.706, i.I,
d.587, ff.11, 94).
51. A.O.S.P., F.252,, i.I, d.25, f.2; A.N.R.M., F.697, i.I, d.15, f.77; Ibid., F.706,
i.I, d.483, f.224; Ibid, d.520, f.5 rev., 24, 53, 171, ş.a. Ibid., F.680, i.I, d.4708, ff.22,
213, Ibid, d.4707, f.100 rev; Ibid., d.4529, ff.128-131.
52. A.N.R.M., F.680, i.i, d.114, f.9, 63, Ibid., d.4669, ff.240-241; A.M.S.N., Fondul
agenturii, d.13966, f.614.
53. Vezi: Leaşcenko I., Oleinik S., Kişiniovskaia podpolinaia patrioticeskaia
organizaţia, în Kommunisticeskoe podpolie Moldavii 1941-1944, Chişinău, 1985,
p.46; A.N.R.M., F.680, i.I, d.4471, ff.154-154 rev., Ibid., F.738, i.2, d.261, ff.5, 25,
33.
54. A.N.R.M., F.706, i.I, d. 672, f.227, 271; Ibid, d.52, f.80; Ibid, d.587, f.I; Ibid.,
F.1577, i.3, d.14, ff.135-136.
55. Ibid, F.680, i.I, d.4669, f.242; Ibid., F.706, i.I, d.671, f.151, 164; vezi şi:
Moldavskaia S.S.R. v Velikoi Otecestevennoi voine Sovetskogo Soiuza. 1941-1945,
Chişinău, 1970, p.175; ş.a.
56. A.N.R.M., F. 706, i.I, d.578, ff.314-316; Ibid., d.570, ff.85-86; Ibid, d.498,
f.5, 8-11; Ibid, d.52, f.80; Ibid, d.546, f.225; Ibid., F. 1577, i.3, d.61, f.95; Ibid,
F.1894, i.I, d.106, f.51.
57. Buletinul oficial al Provinciei, 1943, nr.5, p.3.
A.N.R.M., F.706, i.I, d.20, f.49; Ibid, F.680, i.I, d.4611, f.113 rev.
58. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4615, f. 354; P. Şornikov, Massovâie formî boribî
Moldavii protiv faşistkih okkupantov, în Kommunisticeskoe podpolie, p.123; Prutul,
23 martie 1944; ş.a.
59. A.N.R.M., F. 706, i.I d.7, ff.72, 230; ibid, F.680, i.I, d.4812, f.14, Ibid., d.
4814, f.148; Ibid., d.4582 f.213, Ibid., F.3280, i.I, d.39, f.13 rev. etc.
60. Vezi: România în anii celui de-al doilea război, vol. II, p.10-12; S. Afteniuc,
D. Elin, S. Levit, R.S.S. Moldovenească în marele război al Uniunii Sovietice pentru
apărarea patriei. 1941-1945, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1961, p.268.
61. Istoria R.S.S.Moldoveneşti din cele mai vechi…, p.413; A.O.S.P., F.51. i.2,
d.80, ff.157-159.
62. Cf: A.O.S.P., F.51, i.2, d.80, ff.157-159; Ibid., f.252,i.I, d.12, f.2; A. Antoseak,
V boiah za svobodu Rumânii, Voiennoe izd-vo Ministerstva Oboronî S.S.S.R., M.,
1974, p.68; V. Maţulenko, Udar s Dnestrovskogo plaţdarma (Nastuplenie 37-i Armii
3-go Ukrainskogo fronta v avguste 1944 goda), Voiennoe izd-vo Min. Oboronî
S.S.S.R., M., 1961, p.18, 160; S. Afteniuc, D. Elin, S. Levit, op.cit., p.301; R. Cartier,
66
La seconde guerre mondiale, La rousse, Paris - Match, Paris, 1965, p.216; V.
Golubovici, Marşal R.I. Malinovski, Voiennoe izd-vo, M., 1984, p.129; ş.a.
63. A.O.S.P., F.51, i.3, d.296, f.2.
A.N.R.M., F.3013, i.5, d.6, f.5; Ibid., F. 2948, i.I, d.3, f.134; A.O.S.P., F.51, i.3.
d.299, f.19.
64. A.O.S.P., F.51, i.2, d.4, f.20; Ibid., d.148, f.28 rev., Ibid., i.3, d.79, f.91; Ibid.,
d.250, f.6; A.N.R.M. F.680, i.I, d.4814, f.18; Ibid., F.2787, i.I, d.2, f.27; Ibid., F. 2848,
i.I, d.6, f.91; ş.a.
65. A.O.S.P., F. 51, i.2, d.36, f.28 (recalculările autorului) Ibid, i.3, d.79, f.103,
d.253, f.17; Ibid., d.483, ff.4, 6, 51, 66 etc. vezi alte cazuri: N. Lupan, Basarabia şi
Bucovina la Europa liberă, Vol. II, Editura Nistru, Bruxelles, 1989, p.94-95.
66. A.N.R.M., F. 3013, i.6, d.4, f.7; A.O.S.P., F. 113, i.I, d.7, f.22, rev; F. 51; i.2,
d.97, f.I; Ibid., d.17, f.26; Ibid., F.22, i.I, d.14, f.I.
67. A.O.S.P., F.51, i.3, d.350, f.59; A.N.R.M., F. 3021, i.5, d.134, f.22; Ibid., F.
706, i.I, d.966, f.129.
68. V. Lavric, op.cit., p.12; vezi şi: A.O.S.P., F.51, i.2, d.I, f.171; Ibid, d.79, f.f. 55,
180; Ibid., d.36, f.60; Ibid., d.100 passim.
69. A.O.S.P., F.51, i.2, d.205, f.f. 1-14; Ibid., d.97, ff.1-7, Ibid., d.207, f.7; Ibid.,
i.3, d.20, passim; Ibid., d.196 passim etc.
70. Ibid., F. 51, i.3, d.57, ff.21-22; Ibid., d.192, ff.1-29 rev; ibid., d.200 passim;
ibid, F. II, i.I, d.39, f.5, Ibid., F.13, i.I, d.75, f.30; ş.a.
71. Ibid., F. 51, i.3, d.III, f.64; Ibid., i.2, d.98. f.20 etc; A.N.R.M., F.2791, i.I, d.4,
f.46.
72. V. Lavric, op.cit., p.15; vezi şi: A.O.S.P., F.51, i.2, d.I, f.311; Ibid., d.76, f.2;
Ibid., d.197, f.4; Ibid., F. 25, i.I, d.20, f.3 etc.
73. Vezi, de exemplu: A.O.S.P., F.51, i.2, d.93, f.21; Ibid., i.3, d.12, f.273; Ibid.,
F.17, i.1, d.21, f.19, 24; Ibid., F.26, i.I, d.55, f.I; Ibid. F.9, i.I, d.38, ff.140, 188.
74. A.O.S.P., F.51, i.2, d.67, f.10; Ibid, d.19, f.120; Ibid, d.25, ff- 16-18; Ibid., d-
195, f.23; Ibid., d.41, ff.41-41 rev., Ibid., F. 164, i.I, d.II, ff.13-13 rev ş.a. Ibid., F.164,
i.I, d.II, ff.I.
Ibid., F. 51, i.2, d.41, f.13 rev; Ibid., d.47, f.49-50; Ibid., F. 146,i.I, d.14, f.20 rev.
75. Ibid., F.51, i.2, d.I, f.289; Ibid., d.93, f.35.
Ibid., F.67, i.I, d.32, f.33; Ibid., F. 28, i.I, d.34, f.32.
76. Ibid., F.51, i.2, d.I, f.269; Ibid., i.I, d.134, F.17, Ibid., i.3, d.33, f.81; Ibid.,
d.228, f.38; Ibid., F.146, i.I, d.14, f.II, rev., 22; Ibid., F. 43, i.I, d.80, F. 41; ş.a.
77. Ibid., F.51, i.3, d. 228, f.124; Ibid., d.121, ff.12-13 etc., A.M.S.N., Fondul
dosarelor penale d. 019798 passim; A.N.R.M., F. 2848, i.35, d.7, f.209; ş.a.
78. Vezi: A.O.S.P., F.51, i.3, d.483, ff.4, 6, 51, 66, 198; alte detalii: Ibid., d.431,
ff.19, 39; Ibid., i.2, d.57, ff.8,, 101; A.N.R.M., F. 2788, i.I, d.3, f.72; Ibid., F.2791, i.I,
d.2, f.5, 20, 92; Ibid., F. 2848, i.2, d.6, ff.178-179 etc.
79. A.O.S.P., F.51, i.3, d. 79, F. 97; Ibid., i.2, d.73, f.7; Ibid., d.59, f.65 etc.
80. Ibid., F.51, i.3, d.I, f.69; Ibid., d.75, f.208;
Ibid., d.79, f.16, 19; Ibid., d.317, f.I; Ibid., d.296, f.17; ş.a.
81. Ibid., d.228, f.II; A.M.S.N., F. Dosare penale, d. 36, (797) ff.52-54 etc.
67
Capitolul III
69
Deducem astfel că între 1939-40 proprietarii evrei dispuneau de
peste 5194 întreprinderi sau 52,2% din totalul celor minoritare. Con-
form unor calculle suplimentare, aceşti proprietari concentraseră în
mâinile lor 65% din comerţul ţinutului, 22,8 la sută din unităţile
industriale şi 20,4% meserii5. În municipiile din Basarabia, pe lângă
monopolul pe care îl deţineau în domeniul comerţului (55,9%), evreii
stăpâneau şi majoritatea întreprinderilor industriale.
În toamna lui 1939, sub influenţa evenimentelor externe şi a
incertitudinii ce pune stăpânire pe regiune, producţia industrială,
comerţul şi, indispensabil, consumul, cunosc mari dificultăţi. La
începutul lui septembrie industria se sufoca, mai ales, în centrul
Basarabiei, din lipsă de credite din partea Bucureştiului6. Drept un
prim semnal de înrăutăţire a comerţului poate fi consemnat cazul când
în primele zile ale ostilităţilor germano-polone, câteva vagoane cu
destinaţia Stanislav (Polonia), încărcate cu struguri din teritoriul
basarabean, au fost oprite la Cernăuţi, iar întreaga cantitate a fost
vândută la preţuri reduse7. Din acel moment angrosiştii au încetat să
trimită mărfurile, chiar şi cele comandate, cerând achitarea anticipată
a comenzilor. Având fonduri modeste, comercianţii detailişti locali nu
puteau cumpăra decât cantităţi neînsemnate de mărfuri, fapt ce
contribuia la ridicarea preţurilor. Consumatorii, la rândul lor, văzîndu-
se ameninţaţi în ceea ce priveşte asigurarea regulată a pieţei, încep
să facă cumpărături masive .Deja în octombrie 1939 consemnăm lipsa
unor articole de primă necesitate: petrol lampant, chibrituri etc.
Autorităţile locale anunţă sancţiuni severe pentru comercianţii care
încercau să ascundă articolele de primă necesitate: urmau să fie
pedepsiţi şi consumatorii, în cazul în care plăteau preţuri mai mari
decât cele stabilite8.
De la 18 noiembrie 1939, conform decretului-lege pentru comba-
terea speculei, gărzile Frontului Renaşterii Naţionale au fost
împuternicite să lupte împotriva comerţului de speculă, sancţionând,
în special, un şir de comercianţi pentru dosirea mărfurilor. Astfel, de
exemplu, în decembrie 1939 s-au operat descinderi inopinate,
descoperindu-se depozite clandestine (în scopuri de speculă),
aparţinând comerciantului Leib Grigruz. Magaziile conţineau patru
70
vagoane cu cartofi, trei vagoane cu brânză, un vagon cu orz, un vagon
cu ovăz etc. S-au dresat procese-verbale, proprietarul fiind amendat
cu 28700 lei11. Lupta împotriva speculei continuă şi în prima jumătate
a lui 1940. Astfel, numai la începutul lui februarie în judeţul Cetatea
Albă înregistrăm 36 cazuri de amendare12. Însă aceste măsuri nu
ameliorează starea de lucruri. Din contra, datorită sosirii în regiune a
unui contingent suplimentar de trupe, consumul creşte şi mai mult. Se
observă mari lipsuri în piaţa basarabeană, preţurile depăşindu-le pe
cele bucureştene13.
Simultan se agravează la maximum şi situaţia industriei. În oraşul
Bălţi din 17 întreprinderi relativ mari două staţionau. Scade şi
randamentul producţiei industriale. O fabrică de spirt, care produsese,
în 1938, 63 mii decalitri, în 1939 a produs numai 50,4 mii dcl, iar în
primele şase luni ale lui 1940 doar 14,6 mii. Fabrica de macaroane,
care a produs, în 1939, 25 tone în prima jumătate a lui 1940, a realizat
numai 6 tone. Întreprinderile de scărmănat lână au prelucrat, în 1938,
41,6 tone, în 1939 - 39,2 tone, iar în 1940 (prima jumătate) - 9,1 tone14.
Aproape imediat după ocuparea Basarabiei autorităţile sovietice
intervin în economia ţinutului, efectuând diverse modificări pentru
satisfacerea intereselor U.R.S.S. La 15 august 1940, printr-un decret
special, autorităţile au declarat terenurile agricole proprietate de stat,
expropriind iniţial pe marii proprietari (peste 50 ha), proprietăţile
mănăstireşti şi ale statului român. Puţin mai târziu, au avut de suferit
gospodăriile ce dispuneau de peste 20 ha*15. Drept rezultat al
modificărilor în domeniul proprietăţii funciare, din totalul de 571 351
gospodării ţărăneşti au rămas neatinse 402 313 (70,4 %), au suferit
exproprieri 53 431 gospodării (9,4%), distribuindu-se teren agricol la
115 607 (20,2%) gospodării16.
Deşi se pretindea că prin exproprierea terenului agricol se
urmărea împroprietărirea agricultorilor fără şi cu puţin pămînt (până
la 6 ha), relevăm că din cele aproximativ 500 000 ha teren arabil rezultat
din exproprieri şi din prorpietăţile coloniştilor germani repatriaţi,
populaţiei i-au fost atribuite doar 224 824 ha, restul rămânând în
*Mărimea maximă admisibilă a proprietăţii funciare a fost stabilită (la 13 septembrie
1940) după cum urmează: în judeţele sudice, până la 20 ha, iar în judeţele centrale şi
nordice, respectiv 10 ha.
71
folosinţa statului sovietic17 (vezi şi anexa nr. 10). Iar dacă din terenul
atribuit scădem 89 577 ha care au fost repartizate coloniştilor aduşi
din Polonia şi Ucraina Răsăriteană, conchidem că autorităţile sovietice
priveau interesele autohtonilor ca ceva secundar. Un argument în plus
este şi faptul că în comparaţie cu 1939/1940 numărul gospodăriilor
mici (până la 5 ha), în loc să scadă, a crescut de la 60,6% la 70,7%*.
Este adevărat, în acelaşi timp, gospodăriile mijlocii (între 5-10 ha) au
sporit cu circa 2 la sută, însă fenomenul dat se explică mai curând
prin procesul de autofragmentare a gospodăriilor mari care se salvau
astfel de înstrăinarea terenului agricol, impulsionând apariţia unor
gospodării noi (vezi anexa nr. 11).
Tot aici, ca o dovadă a pseudointeresului faţă de basarabeni,
consemnăm că din animalele expropriate de sovietici doar o mică
parte a fost repartizată localnicilor şi anume: 29,9% cabaline, 37,4%
bovine, 24,3% ovine, 26,8 porcine (vezi anexa nr.12). Acelaşi lucru
s-a întâmplat cu uneltele şi maşinile agricolele: din 151 tractoare ex-
propriate, populaţiei i s-au distribuit numai 26 (vezi anexele 13, 14).
Ignorarea intereselor populaţiei locale este atestată şi de impunerile în
natură ale gospodăriilor individuale ţărăneşti, impuneri extrem de
împovărătoare. Este suficient să arătăm că în toamna lui 1940 sovieticii
au ridicat, în medie la un judeţ, o cantitate de cereale ce depăşea colectele
româneşti din următorii doi ani luaţi împreună (anexa nr. 15). Organizarea
proastă şi faptul că cerealele rechiziţionate pe gratis depăşeau necesităţile
lor, îi silea pe sovietici să le stocheze sub cerul liber; în consecinţă, pierderile
însumau zeci de mii tone. Astfel, în iarna 1940-1941 numai în judeţele
nordice şi centrale se degradau peste 50 000 tone de cereale. În plus, o
parte din terenurile ce trecuseră în posesia statului sovietic au rămas
nerecoltate. Doar în satele Albota, Alexandreşti, Romanovca şi Sofievca
au rămas intacte 2640 ha cultivate cu porumb18.
Prin etatizarea terenului funciar şi, respectiv, distribuirea unei părţi
a acestuia ţărănimii sărace, cât şi prin impozitarea apăsătoare, se
urmărea înfiinţarea forţată a gospodăriilor agricole de stat sau
colective. De altfel, în a doua jumătate a lui 1940 astfel de gospodării
se formează deja în fostele colonii germane.
*În perioada interbelică se observă o scădere a numărului acestor gospodării.
72
În octombrie, de pildă, numai în judeţele încorporate în R.S.S.M.
au fost înfiinţate patru gospodării agricole de stat şi 13 colective19*.
Inclusiv în acest scop sovieticii au transferat în teritoriu circa 6000
familii din gospodăriile colective ale Ucrainei şi 3700 gospodării din
Polonia de Răsărit. La acestea se adaugă peste 500 familii din
gospodăriile colective de pe malul stâng al Nistrului şi 1964 gospodării
ţărăneşti din judeţele nordice şi centrale ale Basarabiei20. În primele
luni ale lui 1941 autorităţile iniţiază crearea gospodăriilor de stat şi
colective cu populaţie locală, căreia i s-a distribuit pământ din
patrimoniul marilor proprietari şi al celor deportaţi. În asemena condiţii
până la retragerea sovieticilor (iunie 1941), pe teritoriul regiunii au
fost întemeiate circa 70 gospodării agricole de stat şi 356 colective.
De notat că primele formau majoritatea în centru şi la nord, iar celelate
se concentrau cu precădere în judeţele sudice**21. Acolo unde s-au
adus colonişti polonezi nu s-au putut forma kolhozuri, deoarece aceştia
au refuzat. Ei erau mereu în conflict cu autorităţile care, în cele din
urmă, s-au limitat să-i împroprietărească cu cîte 5-10 ha22.
În judeţele centrale şi nordice s-au semnalat cazuri de încadrare în
gospodăriile colective prin intermediul forţei. O parte din ţărani s-a
opus formării acestui tip de gospodării, fiindcă li se socializau animalele
reproductive. Retrăgându-şi cererile de înscriere, agricultorii au început
să-şi taie şi să-şi vândă vitele. În mai multe localităţi, când se efectua
colectivizarea, animalele de tracţiune şi inventarul agricol erau
socializate fără evidenţă sau întocmire de acte legale. În consecinţă,
disciplina de muncă în kolhozuri era la un nivel foarte scăzut23.
În ceea ce priveşte şeptelul din Basarabia, conform unor date, rezultă
că până la finele lui 1940 se obţine o anumită creştere (vezi anexa nr.
16). Nedispunând de informaţii care ar cuprinde primele şase luni ale
lui 1941, presupunem, totuşi, că în acea perioadă se produce o diminuare,
deoarece pe lîngă cele semnalate mai sus, se cunoaşte în mod cert că
sovieticii cumpărau prin diferiţi emisari vitele localnicilor şi, îndeosebi,
bovinele şi cabalinele. Se motiva că achiziţionarea animalelor de tracţiune
*Până la finele lui 1940 în această formaţiune au fost create 20 gospodării agricole
(“sovhozuri”) (Arhiva Organizaţiilor Social-Politice, F.51, i.I, d.39, ff.74-77).
** În judeţele centrale şi nordice au fost înfiinţate 119 kolhozuri, inclusiv 14 în baza
coloniilor germane. A.O.S.P., F.51, i.I, d.44, f.164).
73
se făcea în scopul asigurării cu ele a gospodăriilor de stat şi colective.
În realitate, însă, acestea erau trimise peste Nistru în Rusia24.
Paralel, până în vara lui 1941, autorităţile bolşevice au adus în ţinut
aproximativ 1339 tractoare şi 374 combine. Pentru exploatarea şi
deservirea tehnicii din U.R.S.S. au fost transferaţi mecanizatori cu
experienţă şi cadre de conducere. Numărul impunător de maşini
agricole, însă, nu putea fi folosit eficient din lipsă de carburanţi25.
Pe parcursul campaniilor agricole sovieticii au susţinut cu
împrumuturi de seminţe gopodăriile “ţăranilor săraci şi mijlocaşi” cu
condiţia ca la recolta lui 1941 aceştia urmau să restituie câte un chintal
pentru fiecare tonă luată în credit. Atenţia autorităţilor, însă, era
orientată mai mult în direcţia gospodăriilor agricole de stat şi colective26.
Pe teritoriul judeţului Lăpuşna (Chişinău) s-au efectuat, pentru întâia
oară şi semănături experimentale de bumbac (130 ha). S-a mai realizat
încă sădirea a 43 ha cu plante cauciucofere de coc-sagâz27. Deşi planurile
bolşevicilor erau impunătoare, fiind supraîmplinite la cereale, rămân
nerealizate la capitolul culturilor tehnice. Este cazul florii-soarelui, planificată
în judeţele centrale şi nordice pe o suprafaţă de 128,4 mii ha. De fapt, în
toată Basarabia s-au cultivat doar 87,6 mii ha. Acelaşi lucru s-a întâmplat
şi cu soia, realizându-se 90 la sută faţă de cele planificate28 (vezi şi anexa
nr. 17). În consecinţă, în raport cu primul an al războiului mondial, sub
sovietici suprafeţele semănate din Basarabia se reduc cu peste 10 la sută
(vezi şi anexa nr. 18)*.
Industria şi comerţul basarabean suferă, la rândul lor, transformări
substanţiale. La 15 august 1940, în baza unor decizii speciale, o parte din
întreprinderi a fost trecută în proprietatea statului sovietic. Au fost etatizate
circa 32,8% din stabilimentele industriale şi 24,7% din firmele
comerciale29. Treptat, bolşevicii realizează o comasare a întreprinderilor
industriale şi meşteşugăreşti private, transformându-le în proprietate
colectivă. În Chişinău, de exemplu, pe baza a 4 ateliere de încălţăminte,
s-a întemeiat o fabrică cu acelaşi profil. Din 5 ateliere de prelucarre a
metalului s-a format o uzină mecanică. La Bălţi din 45 întreprinderi mici
ale industriei alimentare s-a constituit un combinat alimentar. În iunie 1941
*În iulie 1941, autorităţile sovietice au decis ca în momentul retragerii să fie incendiat
tot ce arde, iar resul să fie distrus (A.O.S.P., F. 51, d.81, f.18-25). Din teritoriul R.S.S.M.
au fost duse în interiorul Uniunii Sovietice peste 4076 vagoane cu diferite bunuri materiale,
inclusiv: cereale - 1235 vagoane, produse alimentare - 836 vagoane, mărfuri industriale
- 775 vagoane, utilaj industrial - 224 vagoane (A.N.R.M., F. 3013, i.5 d.10, f.104).
** Din judeţele centrale şi nordice au fost evacuate 708 tractoare, 152 unităţi au fost
predate Armatei Roşii, iar cel puţin 60 distruse. Cel puţin 60000 animale au fost deplasate
în regiunile Stalingrad, Voroşilovgrad şi Harkov. (A.N.R.M., F.3013, i.5, d.10, f.80-82).
*** Ţăranii motivau: “Am scăpat de kolhozul bolşevic şi alt kolhoz nu mai dorim”.
77
asocieri fără împărţirea terenului în loturi mici. Pe de asupra, în au-
gust 1943, printr-o ordonanţă a Guvernământului provinciei Basarabia
arendaşii şi dijmaşii statului, proprietarii agricoli erau obligaţi să se
grupeze în obşti, urmând ca pe viitor arendările terenurilor respective
să se facă în mod preferenţial doar acestor unităţi42.
Pentru a lucra suprafeţele din sudul regiunii Directoratul Agriculturii
concentra anual mii de premilitari, înscriind în acelaşi timp, ca dijmaşi,
ţăranii agricultori din judeţele nordice şi centrale. Începând cu 1942,
deşi se preconizase colonizarea luptătorilor de pe frontul de est*, pe
terenurile vacante sunt instalaţi românii refugiaţi din Cadrilater. Aceştia,
însă, din lipsă de mijloace necesare procurări inventarului agricol şi a
seminţelor, refuzau în majoritate să îndeplinească lucrările de semănare
şi cereau ca loturile ce li se cuveneau să fie cultivate de stat43.
În ceea ce priveşte sectorul zootehnic menţionăm că s-au refăcut
toate grajdurile comunale în număr de 187, punându-se în funcţiune 3
laboratoare veterinare. O parte din deficitul de animale a fost recuperată
chiar în primele luni de război. Din septembrie 1941, dată fiind
moştenirea proastă lăsată de bolşevici, mareşalul I. Antonescu opreşte
comerţul cu animale din regiune. Drept urmare, până în 1943, în raport
cu situaţia găsită la reluarea provinciei, şeptelul creşte la cabaline cu
6,2%, la bovine cu 27,4%, la ovine cu 17,7%, iar la porcine cu 26,1%44
(vezi şi anexa nr.8).
Simultan, se depun eforturi consistente pentru o cât mai bună
asigurare tehnică a lucrărilor agricole. În 1941 pentru organizarea
campaniei semănatului în toamnă în ţinut au fost trimise din vechiul
regat câteva sute de tractoare, numărul lor total împreună cu cele
găsite în teritoriu ajungând la 541 unităţi. Pe parcursul anului următor
se achiziţionează tractoare noi din Germania şi Elveţia, obţinându-se
către august 1942 un total de 896 tractoare, dintre care 382 erau
noi45.
Achiziţia tehnicii respective continuă şi în 1943. În februarie
Guvernământul Basarabiei a încheiat un contract cu reprezentanţii
unor firme din Elveţia pentru ca în schimbul a 150 tractoare să livreze
83
Judeţul unei gospodării îi reveneau (ha)
în 1943 în 1945 (mai)
88
28. Ibid., F.3013, i.5, d.5, f.2; F.706, i.I, d.555, ff.63-70.
AOSP, F.51, i.I, d.46, f.256.
29. ANRM, F.3031, i.5, d.I, f.16; AOSP, F.51, i.I, d.48, f.237; ş.a.
30. A. Lazarev, God 1940. Prodoljenie soţialisticeskoi revoliuţii v Bessarabii,
Chişinău, 1985, p.202-203; 207, 215; ş.a.
31. A.O.S.P., F.51, i.I, d.41, f.32.
32. Ibid., d.61, f.56.
33. Ibid., d.86, f.5; d.48, f.134; ANRM, F.3031, i.5, d.I, f.50; ş.a.
34. A.O.S.P., F.51, i.I, d.3, f.49; F.42, i.I, d.3, f.29; F.13, i.I, d.I, f.62, 64, 67.
35. A.N.R.M., F.3031, i.5, d.I, f.193; F.3208, i.I, d.293, f.10; A.O.S.P., F.51, i.I,
d.8, ff.33, 38; Moldova Socialistă, 11 mai 1941.
36. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4481, f.869; F.691, i.I, d.46, f.12;F.2848, i.22. d.2,
f.153.
37. Ibid., F.691, i.I, d.44, f.22; d.46, f.15; AOSP, F.51, i.I, d.3, f.47; ş.a.
38. I. Ţurcanu, op.cit., p.160-161; ANRM, F.691, i.I, d.44, f.74; A.O.S.P., F.51, i.I,
d.21, f.6; ş.a.
39. M. Antonescu, Pentru Basarabia şi Bucovina, Bucureşti, MCMXLI, 1941,
p.24; ANRM, F.706, i.I, d.559, f.254; ş.a.
40. Monitorul oficial, partea I, nr.144, 24 iunie 1942, p.5185-5188; ANRM, F.706,
i.I, d.519, f.48; ş.a.
41. Vezi, de exemplu: AOSP, F.51, i.2, d.73, f.15; V. Stăvilă, Atunci când nu se
auzeau clopotele…, în Drapelul muncii, 22 noiembrie, 1990.
42. Cuvânt moldovenesc, 8-15 august 1943; ANRM, F.706, i.I, d.588, ff.84-85.
43. Basarabia, 10 iunie 1943, Buletinul oficial al provinciei Basarabia, 1943,
nr.10, p.93; Moldavskaia S.S.R. v Velikoi Otecestvennoi voine Sovietskogo Soiuza.
1941-1945 gg., Chişinău, 1970, p.175; ş.a.
44. Basarabia dezrobită: Drepturi româneşti şi nelegiuiri bolşevice, Marvani
1943, p.172; Trei ani de guvernare, p.97-98; ş.a.
45. A.N.R.M., F.706, i.I, d.67, f.158; d.1208, f.29; d.520, f.244; Cuvânt
Moldoveensc, 4 aprilie 1993; ş.a.
46. A.N.R.M., F.706, i.I, d.19, f.110; d.520, f.244; d.789, f.30.
47. I. Ţurcanu, op.cit., p.112; Basarabia, 27 noiembrie, 1943; A.N.R.M., F.706,
i.I, d.555, ff.63-70.
48. Cuvânt Moldovenesc, I mai, 11-18 iulie, 17-24 octombrie, 1943; Basarabia,
4-6 noiembrie 1943.
49. A.N.R.M., F.706, i.I, d.483, ff.374-375; P. Şornikov. Promîşlennosti i rabocii
klass Moldavskoi SSR v godî Velikoi Otecestvennoi voinî, Chişinău, 1986, p.42.
50. Basarabia, 7 iunie 1942; Buletinul oficial…, 1943, nr.8, pp. 153-154; A.N.R.M.,
F.706, i.I, d.806, ff.41-42 etc.
51. A.N.R.M., F.706, i.I, d.483, ff.53, 171; ibid. d.520, ff.8, 33; Basarabia
dezrobită…, p.165.
52. A.N.R.M., F.706, i.I, d.15, f.47; F.680, i.I, d.4236, f.520.
53. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4488, f.68.
54. Ibid., d.4482, f.412; d.4485, f.841, 930.
89
55. Ibid., d. 4480, f.101, 118; d.4482, f.579.
56. Ibid., d. 4233, ff.310, 532; ş.a.
57. Buletinul provinciei…, 1941, nr.I, p.12; ANRM, F.680, i.I, d.4236, f.75, 315
ş.a.
58. Basarabia, I iunie 1942; ANRM, F.680, i.I, d.4236, f.149, 246, 340; Ibid.,
d.4477, ff.166, 192; ş.a.
59. A.N.R.M., F.680, i.I, d.4486, f.836; d. 4615, ff.5, 101.
60. Ibid., F.2791, i.I, d.4, f.10; A.O.S.P., F.51, i.3, d.345, f,4; ibid., d.120, d.26: ş.a.
61. A.N.R.M., F.3021, i.5, d.62, f.36; F.706, i.I, d.568, f.210 (164); AOSP, F.51,
i.3, d.81, f.III; ş.a.
62. A.O.S.P., F.51, i.3, d.283, f.95; Kollektivizaţia krestiansckih hozeaistv v
pravoberejnîh raionah Moldanskoi S.S.R. 1940-1950. Dokumentî i materialî, Chişinău,
1969, p.97-98.
63. A.O.S.P., F.51. i.3, d.291, f.2; d.10, f.77; A.N.R.M., F.3013, i.10, d.23, f.32.
Kollektivizaţia krestinaskih…, p.95.
64. A.N.R.M., F.3013, i.10, d.23, ff. 9-9
65. A.O.S.P., F.51, i.3, d. 326, ff.9-10, etc. A.N.R.M., F.3013, i.4, d.19, ff.43-44.
Sovietskii Pridunaiskii krai…, p.268, 295 325..
66. Buletinul oficial al provinciei…, 1942, nr.4, p.6-7; Monitorul oficial, 1939,
nr.10, p.5814; A.N.R.M., F.3013, i.10, d.3, f. 15; ibid., i.25, d.3, f.32., A.O.S.P., F.51,
i.3, d.12, ff.276-277.
67. Vezi, de exemplu: A.N.R.M., F.680, i.I, d.4809, ff.83, 102, 160-161.
68. E. Kosinova. Vsenarodnoe dvijenie za vosstanovlenie i razvitie promîşlennosti
Moldavskoi SSR. 1944-1950. Chişinău, 1988, p.73-74.
69. Vezi: A.O.S.P., F.51, i.3, d.355, ff.2, 13, 19 etc., A.N.R.M., F.1354, i.I, d.437,
ff.4-4 rev.; F. 2856, i.I, d.166, ff.I rev. - 2.
70. A.O.S.P., F.51, i.3, d.357, ff.45-49, 52-53; Sovietskii pridunaiskii…, p.328.
71. V. Barbulat, P. Râbalko, Rabocii klass sovietskoi Moldavii, Chişinău, 1974,
p.22; Sovietskaia Moldavia, 3 mai 1945; ş.a.
72. A.O.S.P., F.51, i.3, d.211, ff.1, 19, 43, 65; A.N.R.M., F.3061, i.4, d.7, f.10;
F.3256, i.I, d.II, f.3.
73. A.O.S.P., F.51, i.3, d.57, f.25; ibid., F.13, i.I, d.75, ff.6, 15; A.N.R.M., F.3256,
i.I, d.II, f.13.
74. A.O.S.P., F.51, I.3, d.205, ff.29-30, 32.
75. Ibid., d.406, f.8.
76. Ibid., d.96, f.216; d.409, f.57.
77. Ibid., i.2, d.170, f.2; d.167, f.48.
78. Ibid., d.167, f.61; ibid., i.3, d.101, f.39; d.81, f.71; d.91, f.214; ş.a.
90
Capitolul IV
Este vorba, în special, de ruşi şi ucraineni care, sub influenţa propagandei făcute de
emisarii sovietici, credeau că în Rusia Sovietică traiul este mai bun decât în România.
94
pentru a obţine actele necesare în vedera cererii de paşapoarte. Deşi
pretindeau “că pleacă pentru lucru în Germania”, unii îndeplineau
formalităţile de renunţare la cetăţenia română. Potrivit unor informaţii,
în Germania au plecat atunci circa 3000-4000 tineri. Dacă germanii
tineri, îndeosebi în cea de-a doua jumătate a lui mai 1940, renunţau
aproape în totalitate la cetăţenia română şi plecau în ţara de origine,
atunci cealaltă parte a coloniştilor, inclusiv cei în vârstă, doreau să-şi
schimbe cetăţenia ca, în cazul ocupării sovietice a Basarabiei, să fie
deja supuşi germani13.
Ignorând soarta ce-i aştepta, vizavi de victoriile germanilor care
ar fi putut “să impună României izgonirea lor”, evreii erau extrem de
îngrijoraţi: în consecinţă, “de la tânăr la bătrân fie sărac, fie bogat”, cu
toţii aveau dorinţa ca sovieticii să devină învingători în viitorul război14
şi, implicit, în ceea ce priveşte soarta Basarabiei.
Minoritarii ruşi şi ucraineni* erau dominaţi de puternice sentimente
filosovietice. Unii săteni ai acestor minoritari străbăteau câte 10-12
kilometri pentru a-şi procura la preţuri ridicate ziare sovietice învechite.
Întorşi în comunele lor, se adunau în vreo casă, unde citeau şi discutau
informaţiile publicate15.
Concomitent, se manifestă o îngrijorare maximă în mijlocul
populaţiei româneşti şi, mai ales, ale românilor din Vechiul Regat,
teamă care, pe alocuri, se transformă în panică la cele mai mici
deplasări de exerciţiu ale trupelor române. În judeţele sudice, doar
românii cu bune gospodării se manifestau pentru menţinerea
Basarabiei în cadrul României, ceilalţi, şi îndeosebi sărăcimea, aştepta
ocuparea regiunii, spunând că s-au săturat de atâtea legi şi că în
U.R.S.S. este o singură lege: “munceşti şi te hrăneşti”, fără impozitele
“de aici la care nu pot să facă faţă”. Nemulţumirile erau alimentate
suplimentar de modalitatea efectuării rechiziţiilor de autorităţile
Ucrainenii basarabeni, fiind cea mai mare din punct de vedere numeric minoritate
etnică, se manifestă până la declanşarea războiului prin măsuri de ordin cultural. În sudul
Basarabiei, primul ziar (Zorile Plătăreştilor) în limba ucraineană apare la finele lui 1928.
În anul următor la Cetatea Albă a fost înfiinţat căminul cultural ucrainean “Prosvita”, pe
lângă el apărând şi o bibliotecă cu literatură donată din Lvov. Până la 28 iunie 1940 acest
cămin a dat reprezentaţii artistico-teatrale în localităţile populate cu ucraineni, jucând
piese scrise de autori ucraineni contemporani, iar dintre clasici îl interpretau mai mult pe
Taras Şevcenko (A.N.R.M., F.680, i.I, d.4534, ff.120-122).
95
militare româneşti, cât şi de comportarea mai puţin civilizată a unor
ostaşi16.
La ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie se constată, pe de
o parte, panică în rândurile populaţiei, cu precădere româneşti, care
se refugia, şi disperarea aceleia care rămânea. Pe de altă parte, jubilau
reprezentanţii minoritari şi, în special, evreii care strigau pretutindeni
că “românii i-au maltratat şi prădat timp de 20 de ani”17. Istoriografia
sovietică, relevând ultimul fapt, încerca să-l prezinte drept fenomen
general18. Realitatea, însă, a fost mult mai complexă. Astfel, de
exemplu, deşi oraşele Chişinău şi Bălţi cu populaţie în majoritate
evreiască, au întâmpinat în ziua de 28 iunie 1940 pe sovietici cu pâine
şi sare, ultimii au rămas totuşi nemulţumiţi de faptul că “populaţia
creştină” s-a arătat foarte rezervată la venirea lor. Nu putem contesta
că o parte din basarabeni, şi aceştia, predominant, minoritari, în momen-
tul invaziei bolşevice au părăsit unităţile, fraternizând cu trupele de
ocupaţie sau că aceasta nu s-a întâmplat cu unii funcţionari localnici.
Este, însă, indiscutabil că ţăranii români, care alcătuiau majoritatea
populaţiei, “au privit evenimentele cu pasivitate, rămânând legaţi de
pământul lor”19.
La evacuarea Basarabiei de către autorităţile româneşti, începută
pe scară largă în seara zilei de 27 iunie 1940, populaţia diferitelor
localităţi, cu precădere minoritară, s-a dedat la devastări “în stil mare”.
În oraşul Ismail, parte din evrei, în stare de ebrietate, i-a brutalizat pe
refugiaţi căutând să-i linşeze; s-a tras cu mitraliere de pe acoperişul
clădirilor din port, cei adunaţi pe chei fiind siliţi să abondoneze lucrurile
şi să fugă pentru a scăpa cu viaţă20. La Chilia Nouă, minoritarii au
sfâşiat drapele naţionale, arborând drapele roşii. La Cetatea Albă,
drapele roşii au fost procurate şi împărţite manifestanţilor de către
evrei. Tot aici, minoritarii au reţinut ultimul tren ce pleca în Vechiul
Regat, arestând pe românii care se refugiau. La Bolgrad, după ce
trenurile s-au pus în mişcare, au fost atacate cu focuri de mitralieră21.
La Romaneşti, judeţul Tighina, populaţia evreiască, înarmată, nu
permitea nimănui să intre în sediul primăriei. A intervenit armata română
şi evreii au fost imobilizaţi. La Tighina, unii indivizi au rupt tricolorul
românesc şi portretele familiei regale, călcându-le în picoare şi aducând
96
insulte Ţării Române. Alţii aruncau cu pietre în ferestrele vagoanelor,
încercând, pe deasupra, să incendieze podurile de lemn peste care
trebuiau să treacă trenurile*22.
La Chişinău, în ziua de 28 iunie 1940, când a aterizat un grup de
25-30 avioane sovietice, evreii au arborat drapele roşii, organizând
manifestaţii pe stradă. Manifestanţii au barat străzile, interzicând
accesul spre gară al celor care se evacuau. Între timp, au fost
răspândite foi volante** în care se avertiza: “Toţi acei care nu se vor
supune (Armatei Roşii şi “autoconducerii locale” - n.n.) vor fi
consideraţi duşmani ai poporului”. Poliţiştii care au încercat să facă
ordine au fost prinşi, iar patru comisari au fost executaţi de evrei în
mod public. Un căpitan de jandarmi, indignat de aceasta, a tras cu
mitraliera în mulţime23. Un grup de evrei tineri s-a urcat în sala mare
a primăriei şi, dând jos de pe perete tabloul pictat al regelui Carol, l-au
murdărit, iar mai apoi l-au bătut în cuie pe un stâlp din faţa primăriei,
unde se adunau conaţionalii lor şi îl scuipau24.
La Tighina, de asemenea, au fost cazuri când persoane de origine
evreiască au asasinat pe români. Astfel, avocatul evreu Ghinsberg a
întâlnit în stradă doi funcţionari români şi i-a împuşcat. Preotul Fotescu
a fost prins de evrei, i s-a tăiat limba şi urechile, apoi a fost dus în
biserică unde i s-a dat foc25. La Orhei, evreul Reichis a aruncat de pe
pereţi toate portretele familiei regale şi, spărgându-le sticla, le-a scos
ochii, murdărindu-le. Un alt evreu s-a oprit în faţa statuii lui Vasile
Lupu şi în plin public a descărcat în ea trei gloanţe26.
La Soroca, populaţia evreiască a atacat camioanele destinate
evacuării, împiedicând funcţionarii şi familiile lor să se refugieze. Tot
de către ei au fost împuşcaţi comisarul Murafa şi alţii. Ostaşii sovietici
au utilizat şi ei armele de foc, rănind pe unii militari români. Ciocniri
similare au avut loc şi la Ungheni27. La Bălţi, o evreică coministă l-a
împuşcat pe şeful de gară Dumitrescu, pe locţiitorul acestuia
Anderiovici şi pe preotul Avacumov. Tot aici, în jurul soldaţilor ruşi,
evreii şi-au arătat indignarea şi ura faţă de România. Mai mult decât
atât, reprezentanţii lor s-au plâns unui general sovietic că evreii din
*Starea de care erau atunci cuprinşi este reflectată elocvent într-un banc al timpului
care circula printre ei. Stalin invită la Moscova o delegaţie basarabeană compusă dintr-un
român, un ucrainean şi un evreu. Îi întreabă despre impresiile lor asupra statului sovietic,
asigurîndu-i că în cazul unei opinii negative nu vor fi pedepsiţi. Românul şi ucraineanul
îşi spun opiniile. Evreul, însă, laudă peste măsură sistemul sovietic, îl numeşte pe Stalin
soarele vieţii sale şi califică regimul sovietic drept paradis terestru. Stalin rămîne foarte
măgulit de aceste vorbe. “Pe ceilalţi, zice el, vreau să-i pedepsesc pentru ingratitudinea
lor. Deoarece le-am asigurat liberâtatea cuvântului, îi iert de astă dată, pe tine, însă, vreau
să te răsplătesc. Tu eşti un element credincios. Ce-ţi doreşti?” Evreul se gândeşte o clipă,
apoi zice: “Un paşaport pentru străinătate, tovarăşe Stalin”.
101
Dumnezeu; tovarăşii iştia, cum li se spune, sunt alţi ruşi, îs păgâni,
lepădaţi de lege”44.
O explozie de acte violente s-a produs în timpul deportărilor în
masă, organizate de sovietice în iunie 1941*. În judeţul Soroca, de
pildă, în noaptea de 12-13 iunie, au fost omorâţi ofiţeri şi soldaţi ai
N.K.V.D.-ului, otrăvite o mulţime de animale spre a nu fi cedate
colhozurilor. Din acel moment şi până la restabilirea în Basarabia
a autorităţilor româneşti, starea de spirit culminează cu suprimarea
fizică a unei părţi din activiştii sovietici. Autorităţile bolşevice în
retragere s-au răfuit cu populaţia băştinaşă. În comuna Pituşca
(Lăpuşna), în acele zile de vară, au fost executaţi mai mulţi săteni
consideraţi de bolşevici drept elemente periculoase; preotul
Eustratie Chiriţă a fost împuşcat, deoarece a oficiat un Te-deum
pentru victoria armatei române; în satul Cărbuna (Tighina) au fost
omorâţi câţiva săteni care încercaseră să protesteze împotriva
incendierii bisericii, morii şi şcolii din localitate; în Saiţi, acelaşi
judeţ, ţăranul T. Machedon a fost executat, deoarece la apropierea
armatei române a strigat: “Trăiască România Mare. Jos jidanul
Stalin”; 45 Ana Ionescu (Sculeni, Lăpuşna) a fost împuşcată,
deoarece pregătise mâncare pentru întâlnirea cu ostaşii români; în
judeţul Orhei, mai mulţi oameni au fost ucişi în timpul raziilor
organizate de sovietici**; unele femei gravide au fost omorâte cu
baionetele; doi tineri din suburbia Bolohani, întrucât refuzaseră să
urmeze armatele bolşevice peste Nistru, au fost legaţi de cozile a
patru cai şi rupţi în bucăţi***46.
În momentul retragerii Armatei Roşii, grupuri organizate de ţărani
dezarmează militarii sovietici, atacă cu arme de foc populaţia evreiască
ce se evacua, omorând o parte din cei rămaşi în localităţi şi pe activiştii
sovietici; din rândul ultimilor au fost pedepsiţi cei care au contribuit la
115
NOTE:
1. Vezi: L. Dandara, România în vâltoarea anului 1939, Bucureşti, 1985, p.338;
O.B. Funderburk, Politica Marii Britanii faţă de România (1938-1940), Bucureşti
1983, p.152; A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d.15/1939 f.47; d. (1939/1940 f.50; A.N.R.M.,
F.680 i.I d.3555 f. ; F. 1615 .I, d.I f.1152.
2. A.N.R.M., F. 2079 i.I d.2, 25; A.S.I., F. Rec. Reg. Prut, d.9/1939 f.78; d.2/1940
f.285; d.22/1939 f.422; A.O.S.P., F.50 i.2 f.41; minoritarii ruşi ucraineni şi evrei,
afirmau că “mai bine a fost când erau sub ruşi”, sperând că li se va lăsa acelaşi regim
de ocupare (A.N.R.M., F.2079 i.I d.2 f.28).
3. A.N.R.M., F.2079 i.I d.2 f.25; F.2080 i.I d.375 f.55; A.S.I., F. rez. Reg. Prut,
d.15/1939 f.50. Propaganda filosovietică era exercitată de cetăţeni de origine evreiască,
cum ar fi: Zelţer Samoil, Averbuh Mihail, Golştein Zalman etc. Ei circulau pe teritoriul
Basarabiei sub pretextul afacerilor comerciale. (A.N.R.M., F.680 i.I d.3832 f.167-
168), cât şi de agenţi veniţi din U.R.S.S. (A.S.I., F. Comisariatul circumscripţia a III-
a de populaţie Iaşi, d.17/1940 f.11).
4. Renaşterea Cetăţii Albe, 27 octombrie 1939; Gazeta Basarabiei, 6, 11, octombrie
1939; A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d.22/1939 f.108 rev., d.20/1940 f.84-85; A.N.R.M.,
F.738 i.3 d.56 f.9; d.51 f.7.
5. A.N.R.M., F.2080 i.I, d.375 f.75; F.1662 i.I d.4 f.132-133.
6. A.S.L., F. Rez. Reg. Prut, d.2/1940 f.304; A.N.R.M., F.1682 i.I d.46 f.18; etc.
Iaşul, 10 ianuarie 1940; regele a încredinţat asistenţa că “niciodată un duşman nu va
putea pune piciorul pe ceea ce este sfânt şi veşnic românesc (Renaşterea Cetăţii Albe,
10 ianuarie 1940).
7. A.N.R.M., F. 1662 i.I d.46 f.24, 24 rev., 36.
8. Ibid., f.45; F.2080 i.I d.375; A.S.I., F. Rez. Reg. Prut d.2/1940 f.202; d.36/1940
f.48
9. A.S.I., F. Rez. Prut, d.2/1940 f.200-201; A.N.R.M., F. 680 i.I d.3832 f.249.
10. Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia, Chişinău,
1991 p.7; A.N.R.M., F.680 i.I d.3855 f.5, 15; f. 1662 i.I d.19 f.16 rev.; D.B. Funderburk,
op.cit., p.162.
11. A.S.I., F.Rez. reg. Prut, d.2/1940 f.95; d.6/1940 f.21, 26 259 rev. etc.
12. A.N.R.M., F. 1662 i.I d.19 f.28, 30. În restul României situaţia era, de asemenea,
tensionată. La sfârşitul lui aprilie 1940, populaţia oraşului Iaşi a fost cuprinsă de
panică în urma lansării în public a zvonului că “germanii ar fi intrat în Ungaria şi ruşii
în Basarabia”. (A.S.I., F. Prefectura judeţului Iaşi, d.2/1940 f.138).
13. A.N.R.M, f.1662 i.I d.46 f.58, 63.
14. Ibid., f.58; d.19 f.28; În acelaşi timp, evreii săraci nu puteau simpatiza
autorităţile româneşti, deoarece li se ridicase dreptul de a ţine cârciumi şi debite de
tutun, de a face comerţ ambulant în teritoriul rural etc. În consecinţă, evreii de pe
teritoriul rural lipsiţi, prin interdicţiile enumerate mai sus, de un câştig cât de redus,
duceau un trai mizerabil (A.S.I., F.Rez. Reg. Prut, d.2/ 1940 f.104).
116
15. A.N.R.M., F. 1662 i.I d.19 f.28; F.738 i.3 d.58 f.2.
16. Ibid., f.34; d.46 f.68; A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d. 31/194 f.597. Pe de o parte,
ţăranii erau nevoiţi să parcurgă 50-60 km pentru a transmite cabaline unităţilor militare.
Acest du-te-vino inutil nemulţumea nespus de mult populaţia, deoarece o sustrăgea
de la muncile câmpului. Pe de altă parte, în multe localităţi, ţăranii erau revoltaţi că
soldaţii din unităţile de cavalerie coseau noaptea de pe terenurile particulare suprafeţe
mari de ierburi furajere. (A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d.3/ 1939-40 f.47; d.31/1940 f.596)
17. A.N.R.M., F.691 i.I, d.39 f.194; A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d.9/ 1939 f.376;
d.36/1940 f.243; ibid., F. Prefectura judeţului Iaşi d.i/1940 f.100. Unele documente
fixează astfel situaţia din acele zile: “Evreii aclamă intrarea sovietelor în Basarabia,
ruşii sunt indiferenţi, iar românii surprinşi de evenimente nu ştiu ce se petrece (Cugetul,
nr. I 1993, p.27).
18. K. Iliaşenko, În familia popoarelor frăţeşti. Chişinău, 1972, p.137-138;
A. Lazarev, 1940 god. Prodoljenie soţialisticeskoi…, Chişinău, 1985, p.55-57.
19. Aceste şi alte detalii: A.N.R.M., F.691 i.I d.39 f.449; d.45 f.6; F.680 i.I d.3859
f.265-265.; d.4107 f.34; F.1463 i.2 d.5 f.3; F.1868 i.I d.126 f.42 etc., F.666 i.2 d.208
f.121, A.M.S.N., Fondul agenturii, d.13940 f.160; A.S.I., F. Rez. Reg Prut., d.36
(1940 f.265; I. Scurtu, C. Hlihor, Anul 1940…, p.61.
20. Vezi: A. Pentelescu, C. Hlihor, Oamenii au dreptul să ştie, în Revista de
istorie militară, Bucureşti, 1991, nr.4 (10) p.15; Antonescu, mareşalul României şi
războiul de reîntregire, Milano, 1991, p.56.
21. Vezi: V. Stăvilă, Martori oculari despre ocuparea Basarabiei, în Patrimoniu,
1993 nr.I p.138ş.,a. Alte detalii: A.N.R.M., F.1577 i.I d.2 f.119; F.691 i.I d.40 f.188;
F.680 i.I d.4582 f.7 rev, etc.
22. A.N.R.M., F. 691 i.I d.40 f.184; F. Prefectura jud. Iaşi, d.2/1940 f.188; A.M.S.N.,
Fondul agenturii, d.13940 f.412; mai vzi: A. Kareţki, M. Covaci, Zile însângerate la
Iaşi (28-30 iunie 1941), Bucureşti, 1978, p.71.
23. A.N.R.M., F.691 i.I d.24 f.3-4; mai vezi: Listovki kommunisticeskogo podpolia
Bessarabii. 1918-1940, Chişinău 1960 p.489; Basarabia. 1940, Chişinău 1991 p.58.
24. A.S.I., F. Rez. Reg. Prut, d. 36/1940 f.263.
25. A.N.R.M. F. 691 i.I d.24 f.137.
26. Ibid., F.666 i.2 d.208 f.1-2; d. 151 f.294.
27. Antonescu, Mareşalul…, p.772; A.N.R.M., F.691 i.I d.24 f.2; A.S.I., F. Pref.
F. Frontul Renaşterii Naţionale, d.51/1940 f.4 rev.
28. A.S.L., F. Pref. Jud. Iaşi, d.I/1940 f.97; A.N.R.M., F.691 i.I d.40 f.189; d.24
f.80 rev., F.680 i.I d.3859 f.272-275 rev.
29. A.S.L., F. Pref. Jud. Iaşi, d.1/1940 f.97-99; A.M.S.N., Fondul agenturii d.13940
f.148.
30. A.S.I., F. Pref. Jud. Iaşi, d.1/1940 f.98 rev, A.N.R.M., F.1577 i.I d.2 f.151; vezi
şi: Aspects des relations russo-roumaines (Etudes de G. Cioranesco, Gr. Filiti, Radu
Florescu), Paris 1967, p.160.
31. Vezi: V. Stăvilă, Martori oculari…, în Patrimoniu, 1993 nr.I p.139; A.N.R.M.,
F.666 i.2 d.298 f.161-162; F.691 i.I d.40 f.42; alte detalii: Antonescu, Mareşalul…,
117
p.672; A. Pentelescu, C. Hlihor, op.cit., p.17; I. Suţa, România la cumpăna istoriei.
August’44, Bucureşti, 1991, p.136-137.
32. A.N.R.M., F.691 i.I d.69 f.38 rev.; i.I d.4274 f.38 Ibid., F. 691 i.I d.46 f.46.
33. V. Stăvilă, Martori oculari…, în Patrimoniu, 1993 nr.I p.144; D. Lov,
Gospodarul din Orhei, p.10; mai vezi: A.O.S.P., F.51 i.I d.48 f.201; d.49 f.255;
A.N.R.M., F.691 i.I d.47 f.1; F.680 i.I d.3859 f.33 etc. În februarie 1941, reprezentanţii
sovieticilor afirmau că U.R.S.S. va ocupa România în vara lui 1941 (A.N.R.M., F.691
i.I d.156 f.1 rev).
34. A.N.R.M., F. 680 i.I d. 3859 f.326 rev., F. 691 i.I d.44 f.74 rev., d.167 f.41;
A.O.S.P., F.51 i.I d.48 f.293.
35. A.N.R.M., F.691 i.I d.45 f.7 rev.; d.46 f.5.; F.706 i.2 d.6 f.35.
36. A.O.S.P., F.51 i.I d.2 f.133; A.N.R.M., F.691 i.I d.44 f.17; F.706 i.2 d.12
f.214; A.M.S.N., Fondul dosarelor penale, d.010736 f.50; A.S.I., F. Pref. jud. Iaşi,
d.4/1940 f.2.
37. Vezi: D. Pădure, Basarabia şi Bucovina sub noua stăpânire, 1940 p.21-2;
A.N.R.M., F.706 i.2 d.6; F.691 i.I d.70 f.70; F.680 i.I d.3859 f.330.
38. A.N.R.M., F.706 i.2 d.6 f.52; mai vezi şi: D. Iov, Gospodarul…, p.88-89; se
pare, totuşi, că este vorba despre ţăranii care aveau între 15-20 ha pământ.
39. A.N.R.M., F.691 i.I d.46 f.3 rev., d.69 f.71.
40. V. Cazacu, Uneltirea bolşevică şi lucrarea bisericii sub stăpânirea ei. Teză de
licenţă. Universitatea Mihăileană, Iaşi 1941, p.20, 24 (manuscris, publicat fragmentar),
vezi: V. Stavilă, Sovieticii trimiteau preoţii basarabeni ca “ambasadori la Dumnezeu”,
în Sfatul Ţării, 3 decembrie 1992.
A.N.R.M., F.691 i.I d.73 f.53 rev.; A.M.S.N., Fondul agenturii, d. 13975 vol. II
(Dosar “Evidenţă”) f.185; alte detalii: V. Stavilă, Martori oculari…, în Patrimoniu,
1993, nr.I, p.142.
41. A.O.S.P., F.6 i.I d.4 f.84; F.10 i.I d.33 f.85-86; F.112 i.I d.3 f.5, 11; Gazeta
refugiaţilor, 5 ianuarie 1941.
42. A.N.R.M., F.691 i.I d.47 f.12 rev; A.M.A.I., F. D-P., d. 14476 f.22.
43. A.M.S.N., F. Dosare penale, d. 25434 vol. I f.201; vol. V f. 1264. Organizaţia
Maidahonda din Orhei avea un ziar ce se numea Cu fruntea în sus. Grupul întreţinea
legături cu ţara; curierii ce veneau de acolo îi încredinţau, în toamna lui 1940, că în
timpul apropiat România va declanşa un război împotriva Uniunii Sovietice pentru a
relua Basarabia (ibid., vol. III f.208, 235, 251); vezi şi: A.N.R.M., F.666 i.2 d.208 f.4-
5; d. 15 f.7; F.680 i.I d.4631 f.20; ibid., i.2 d.62 f.354.
44. A.N.R.M., F.691 i.I d.47 f.4 rev., A.O.S.P., F.51 i.I d.70 f.55; Transnistria, 26
ianuarie 1942; etc.
45. A.N.R.M., F.680 i.I d.62 f.451; F. 173 i.2 d.586 f.49; A.M.S.N., Fondul agenturii,
d.13940 f.477-478; d.13952 (Diverse. Tighina) f.13; ordinul de trecere a Prutului a
produs un mare entuziasm în rândul ostaşilor români, “aşteptându-se cu nerăbdare
de a trece la acţiuni spre a elibera pe fraţii robiţi din Basarabia”. (România. Documente
străine despre români, Culegere de documente întocmită de T. Bucur, I. Burlacu, Şt.
Hurmuzache ş.a. Ediţia a II-a Bucureşti, 1992, p.354.)
118
46. Moldova Suverană, 13 mai 1993; A.N.R.M., F.680 i.I d. 4132 f.96; F.173 i.2
d. 586 f.49.
47. Vezi, de exemplu: A.M.S.N., F. Dosare penale d. 4401 (156) f.27 rev., 35 rev.,
etc.; d.5594 (6081) f.404 ş.a. d.2320 f.104; A.O.S.P., F.51 i.2 d.49 f.80; d.50 f.58;
Ibid., i.3 d.90 f.178.
48. Al. Lascarov-Moldoveanu, Scrisori de război. Din anul vitejiei româneşti.
1941, Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1942 p.275; A.M.S.N., F.Dosare
penale d. 017301 f. 29; d. 2931 f.47, 119, d.015 f.33; d.804 f. 24 rev - 25 etc. De notat
că I. Maniu, în partea finală a memoriului său din 18 iulie 1941, a protestat împotriva
masacrului asupra populaţiei evreieşti din Basarabia (vezi: Isroria Partidului Comunist
Român, Capitolul V. p.388, 438).
49. A.N.R.M., F. 1026 i.2 d.21 f.43.
50. A.N.R.M., F.666 i.2 d.151 f.5; F.696 i.2 d.373 f.173; F.706 i.1 d.1114a f.107,
397; F. 1577 i.4 d.I f.24, F.680 i.I d.4481 f.868; vezi şi: Gala Galaction, Galaction,
Zile basarabene, p.103-105; refugiaţii basarabeni care se întorceau prin Galaţi intonau
cântece ca “În satul în care m-am născut” (Al. Lascarov-Moldoveanu, Scrisori de
război…, p.293).
51. Gheroicina Hotinşcina, Liviv, 1972 p.98-99; vezi şi: A.N.R.M., F. 666 i.2 d.2
f.22; d.151 f.26; F.680 i.I d.4232 f.626; F. 706 i.I d.1114 a F. 325-326; d.559 f.315.
52. A.N.R.M., F.680 i.I d.4232 f.627.
53. Ibid., d.4488 f.187; d. 4234 f.573.
54. Ibid., d.4232 f.664; d.4233 f.10; d.4236 f.249; F.173 I.6a d. 82 f.13, 23; F.173
i.2 d.591 f.12.
55. A.N.R.M., F.680 i.I d. 4236 f. 494; F. 666 i.2 d.151 f.513.
56. Ibid., F. 2046 i.2 d.32 f.14; F. 173 i.2 d.697 f.8,11; F.680 i.1 d.4477 f.142;
d.4236 f.436, 943, etc. Iată cum aprecia Marie-Joseph starea de spirit a populaţiei
din Germania şi Japonia, în primăvara lui 1942: “L’homme de la rue, à Berlin comme
à Tokyo, comptait que, pendant l’été de 1942, la Russie soviétique s’effondrait,
l’Inde se revolterait, Suez et le Proche-Orient seraint occupés par les forces de l’Axe
et que, finalement, Allemands et Japonais se recontreraint quelques part en Asie…”
(Marie-Joseph Lory, Douze leçons…, p.367).
57. A.N.R.M., F. 680 i.I d.4499 f.15; F.173 i.6a d.90 f.17, 24; F.173 i.2 d.589 f. 41:
ibid., i.4 d.48 f.58; F.693 i.2 d.321 f.211; A.M.S.N., F. Dosare penale d. 019516 f.1.
58. A.N.R.M., i.I d.4477 f.443; d.46663 f.339 F.666 i.2 d.265 f.198.
59. Ibid., F.680 i.I d. 4481 f.970; d.4663 f.23, d.4485 f.178 d. 4486 f.316, 423,
534; F.173 i.2 d.607 f. 186 etc. În judeţul Chilia, populaţia bulgară şi găgăuză se
aştepta ca, la finele lui 1942, Basarabia să fie trecută sub autoritatea Turciei. (Ibid.,
F.173 I.6a d.90 f.55).
60. Mareşalul Ion Antonescu, Secretele guvernării…, p.167: vezi şi: A.N.R.M.,
F. 706 i.1 d.542 f.7; F.666 i.2 d.298 f.8; F.680 i.1 d.4663 f.182; F. 173 i.2 d.629 f.53;
A.M. S.N., F. (dosare “Diverse”) d. 13937 f. 92-93.
61. A.N.R.M., F.666 i.2 d.298 f. 88-89; F.112 i.2 d.51 f.21. La Tighina, ca şi în alte
localităţi, s-a oficitat un parastas pentru eroii căzuţi la Stalingard. În momentul când
119
s-a cântat “veşnica pomenire” aproape toţi credincioşii aflaţi în biserică au izbucnit în
plâns (Ibid., F680 i.I d.4663 f.152).
62. Aceste şi alte detalii: A.N.R.M., F.173 i.2 d.629 f.39; F.17 i.6a d.97 F.9; F.696
i.2 d.373 f.6, 34, 37; F.666 i.2 d.298 f.29, 49, 70; F.680 i.I d.4663 f.155, 337, 730 etc.
63. Ibid.,F. 680 i.I d.4659 f.247; d.4703 f.27; d. 4665 f.45; F.666 i.2 d.298 f.213,
248.
64. Ibid., F.680 i.I d.4658 f.273; d.4655 f.130-132; d.4702 f.34 F. 173 i.6a d.97
f.11, 13, 23 etc., vezi şi: Buletinul Muncipal, Chişinău, an IX nr. 31-32, 1943 p.11.În
mai 1943, o circulară a Directoratului Economiei Naţionale din cadrul Guvernământului
provinciei Basarabia specifica:” În pieţe şi precupeţii vorbesc în majoritate în altă
limbă decât cea română şi atunci când li se adresează cineva în româneşte, deşi înţeleg,
în majoritatea cazurilor răspund numai în limba lor…” (A.N.R.M., F.697 i.I d.68
f.209).
65. Aceste şi alte detalii: A.N.R.M., F.680 i.I d. 4663 f. 387: d.4655 f.174 d. 4671
f.160; F.666 i.2 d.299 f.293, 298.
66. Ibid., F.680 i.1 d.4672 f.3,58; d.4671 f.35, 74, 330, 390 F.666 i.2 d.299 f.248,
340; F.1668 i.1 d.61 f.96; A.M.S.N., Fondul agenturi d. 13963 (dosar Buletin-grăniceri)
f.137; la 7 septembrie 1943, datorită zvonului legat de reluarea Ardealului, în mai
multe localităţi basarabene au fost arborate drapele româneşti (ibid., F. 680 i.1,
d.4672 f.411).
67. Vezi, de exemplu: A.N.R.M., F.693 i.2 d.370 f.161 ev., 259; F.696 i.d d.371
f.8; F.666 i.2 d.316 f.57, 204, 218; F.680 i.I d.4611 f.99, 113, 191; d.4672 f.178-179,
411; d.4612 f.333 etc.
68. Ibid., F.680 i.I d.4661 f.254, 307, 367; F. 666 i.2 d.316 f.51, 247; F.697 i.I
d.110 f.2; F. 706 i.1 d.542 f.313. Unii istorici sovietici au încercat să prezinte opunerea
tacită sau refuzul unei părţi de ţărani de a presta muncile de folos obştesc, în toamna
lui 1943, ca un fenomen ce demonstra lupta populaţiei împotriva autorităţilor
româneşti (vezi: I. Levit, Krah politiki agresii diktaturî Antonesku. 19.XI. 1942 - 23
VIII. 1944, Chişinău, 1983, p. 206-207.
69. A.N.R.M., F.680 i.I d.4662 f.11, 13, 194; d.4661 f.253, 366; d.4612 f.285;
d.4672 f.92; d.4808 f.81-8; d. 4666 f. 268, 272; A.M.S.N., Fondul agenturi d. 13940
f. 566-567.
70. A.N.R.M., F.680 i.I d.4662 f.300, 359; d.4612 f.363; d.4615 f.10, 177; F.173
i.6a d.97 f.52; F. 696 i.2 d.371 f.367.
71. Ibid., F. 680 i.1 d.4808 f.23-24, 26, 98,120 şi urm.; F.696 i.2 d.372 f.43;
F.697 i.I d.123 f.69; F.1668 i.I d.61 f.195; F.1577 i.3 d.59 f.13.
72. Ibid., F.680 i.I d.4812 f.147, 295.
73. Ibid., d.4814 f.4 rev., 175 rev., 431 şi urm.; d.4812 f.267 etc.
74. A.O.S.P., F. 51 i.3 d.79 f.14; d.431 f.19-20,30; d.439 f.27; ibid., i.2, d.41 f.15;
d.73 f.64; F.42 i.I d.30 f.20; F. 18 i.I d.16 f.28 rev. etc., A.M.S.N., F. Dosare penale d.
15968 f.37 revers. Ţăranii care simpatizau pe sovietici îi întâmpină, la venirea lor, cu
portretele lui I. Stalin. Autorităţile bolşevice constată că în Basarabia exista o situaţie
diferită de cea din Ţările Baltice sau alte regiuni anexate, deoarece, pretindeau ei,
120
“poporul moldovenesc (românii basarabeni - n.n.) tindea şi tinde spre poporul nostru
(rus - n.n.) prin muncă, prin dragoste şi atitudine” (A.O.S.P., F.51 i.2 d.1 f.112; d.92
f.46 d.93 f.46).
75. A.O.S.P., F.51 i.2 d.41 f.5-6, 22-25, 53-55; d. 36 f.25-26; d. 47 f.58-56; d.195
f.30 etc., F.42 .i.I d.20 passim; F. 43 i.I d.71 f.45; F.7 i.1 d.37 f.20 ş.a.
76. Ibid., F. 51 i.2 d.59 f.26, d.67 f.8; i.3 d.8 f.31 etc. Ocupând Basarabia în
primăvara lui 1944, sovieticii au început să rechiziţioneze produsele agricole din
recolta anului 1943. (A.N.R.M., F.3111 i.I d.1 f.54).
77. Vezi: A.O.S.P., F.51 i.2 d.73 f.94-95, 116, 119; d.55 f.89; i.3, d.79 f.15, d.89
f.23; A.M.S.N., F. Dosare penale, d.01535 f.41 rev. - 42.
78. A.O.S.P., F.51 i.3 d.293 f.10; d.I f.192; d.8 f.26,31.97; d.93 f.41; d.101 f.45-
46, 51 etc; F.28 i.I d.34 f.1-2; F.67 i.I d.32 f.22.
79. Ibid., F.51 i.3 d.101 f.55-56; d.112 f.71-75; d.79 f.14; d.229 f.27; d.91 f.90;
d.286 f.25.
80. Ibid., d.77 f.115; d. 97 f.107; d. 197 f.99; F. 42 i.I d.30 f.44 F.28 i.I d.35 f.21-
23; F.25 i.1 d.18 f.41.
81. Ibid., F.68 i.I d.50 f.11 ev.
82. Ibid., F.51 i.2 d. 59 f.9, 26, 56; d.49 f.37-38; ibid., i.3 d.79 f.13, 15, 123.
83. Ibid., i.2 d.73 f.116; d.59 f.55; d.183 f.29; i.3 d.89 f.20; d.431 f.25; d.79 f.15;
F.42 i.I d.30 f.43 rev., A.M.S.N., F. Dosare penale, d. 15968 f.37 rev., Ostaşii veniţi
din armata română ameninţau funcţionarii sovietici: “Vor veni românii şi ne vom
achita cu voi”. (ibid., F.51 i.2 d.139 f.256).
84. A.O.S.P., F.51 i.3 d.89 f.20.
85. Ibid., d.79 f.16; d.144 f.21.
86. Ibid., d.8 f.31; d.89 f.20; d.126 f.10; F.67 i.I d.32 f.18 ş.a. Sătenii aşteptau cu
nerăbdare încheierea războiului. În multe familii se obişnuia, înainte de luarea mesei,
să se ridice un pahar pentru terminarea războiului şi moartea lui Hitler (ibid., F.51 i.2
d.139 f.261).
87. Ibid., F.51 i.3 d.97 f.107; d. 118 f.115 etc., A.M.S.N., F. Dosare penale
d.019516 f.26 rev.
88. A.O.S.P., F.51 i.3 d.236 f.44; alte detalii: ibid., d.227 f.23; F.19 i.1 d.21 f.3-4.
121
CONSIDERAŢII FINALE
122
ocupare sovietică. Aşteptând acest eveniment, reprezentanţi ai evreimii
basarabene (comunişti) se constituie în diverse comitete (“comitete de
iniţiativă pentru protejarea teritoriului Basarabiei în timpul evacuării din
partea românilor), creând chiar şi un “guvern provizoriu”.
La anexarea ţinutului de către U.R.S.S. (iunie 1940), de aici pleacă
peste o sută mii oameni, în principal români. Pierderile demografice
sunt compensate, în parte, de evreii veniţi din Vechiul Regat.
Minoritatea respectivă, de altfel, şi-a manifestat bucuria faţă de venirea
bolşevicilor în forme extrem de violente, atacând şi asasinând pe cei
care se retrăgeau la vest de Prut. Majoritatea românilor basarabeni,
însă, a fost rezervată, menţinându-şi calmul. Mai târziu, datorită
impunerilor apăsătoare, condamnărilor şi deportărilor, se ajunge la o
stare de spirit refractară. Parte din locuitori, mai ales tineretul, se
încadrează în organizaţii antisovietice clandestine.
Încorporând sudul Basarabiei în Ucraina, sovieticii au arătat că,
de fapt, ceea ce îi interesa, în primul rând, erau gurile Dunării. În
scopul menţinerii acestui sector, ei repatriază coloniştii germani şi
implantează în locul lor peste 10 mii familii ucrainene şi poloneze. Prin
formarea unui stat separat al românilor moldoveni (R.S.S.M.) din
judeţele centrale şi nordice, Moscova îşi perpetua posibilitatea de
ameninţare permanentă a României.
În 1940-1941, bolşevicii aduc în regiune un număr impresionant de
tehnică agricolă, creează sute de “sovhozuri” şi “colhozuri” care permit
o lucrare mai eficientă a solului. Mai modeste au fost realizările din
industrie unde autorităţile s-au ocupat, îndeosebi, cu repunerea în
funcţiune a întrerinderilor găsite în teritoriu. Comerţul şi situaţia
consumului au degradat continuu.
Prin modificările introduse atât la nivelul aparatului de stat, cât şi
în economie, sovieticii au pus populaţia românească într-o situaţie de
inferioritate. În agricultură acest lucru s-a obţinut prin declararea
pământului ca proprietate a statului bolşevic, în celelalte domenii, prin
neadmiterea în funcţiile-cheie, asigurându-li-se ruşilor şi ucrainenilor
un rol dominant. În acelaşi timp, operând naţionalizări masive de
întreprinderi şi eliminând “foştii proprietari” din posturile la care aceştia
reuşiseră să acceadă, se anihilează influenţa evreilor.
123
În iulie 1941, la începutul ostilităţilor ruso-germane, din teritoriu
pleacă peste 300 mii evrei şi ruşi. Revenirea Basarabiei la Statul
Român a fost întâmpinată cu satisfacţie de cea mai mare parte a
românilor basarabeni, sentiment care, pe alocuri, a luat formele unei
adevărate hecatombe orientate împotriva celor care au colaborat cu
sovieticii, afectând, în special, evreii care nu s-au retras odată cu
Armata Roşie. Faţă de această situaţie, dar mai ales din cauza
exterminărilor la care s-au dedat trupele germane, autorităţile româneşti
sunt nevoite să concentreze evreii basarabeni în ghetouri ca, mai apoi
(toamna lui 1941), să-i transfere la est de Nistru.
În intervalul 1941-1944 teritoriul este administrat de Guvernământul
provinciei care era subordonat doar şefului statului român (I.
Antonescu). Provincia dispunea de un buget propriu şi de anumite
avantaje fiscale (în raport cu restul ţării). Datorită condiţiilor favorabile,
rezultate din naţionalizările efectuate de sovietici, plecarea unei părţi
din minoritari şi dezorganizarea economiei, paralele cu restabilirea ei,
se întreprind acţiuni de protejare a românilor, obţinându-se românizarea
industriei, comerţului şi meseriilor. În terenurile rămase vacante se
iniţiază colonizări. Aceste acţiuni, cât şi interzicerea limbii ruse (ca
limbă vorbită de inamic), nemulţumesc o parte din minoritari care se
grupează în organizaţii subversive.
La reocuparea sovietică a Basarabiei, la vest de Prut se refugiază
peste 300 mii oameni. Autorităţile ruseşti reiau sistemul din 1940-
1941, exercitând o şi mai mare presiune asupra mediului rural, unde
românii formau majoritatea. Principalele mijloace au fost rechiziţiile
extrem de împovărătoare şi trimiterea în masă pe frontul de vest.
Acestea generează dezertări nu mai puţin masive, cât şi acţiuni violente
de rezistenţă care sunt reprimate prin executări şi deportări în interiorul
Uniunii Sovietice.
În final se mai impun unele concluzii de ordin general: 1) În toţi anii
războiului, în pofida diferiţilor factori care au determinat depopularea
regiunii (schimbare a statutului juridic, deportări, mobilizări etc). Se
menţine caracterul ei românesc. S-au produs şi anumite modificări.
Spre sfârşitul ostilităţilor (în 1944), de aici pleacă, aproape în totalitate,
intelectualitatea românească. În mediul urban, din punct de vedere
124
numeric şi funcţional, ruşii iau locul evreilor. Astfel, la începutul
conflagraţiei, în Chişinău ultimii reprezentau circa 50%. În toamna lui
1941 - vara lui 1942, întâietatea revine românilor (82%), însă, la finele
lui 1945, ei se situează pe poziţia a doua, majoritatea relativă revenind
ruşilor (39%), iar evreii se plasau pe locul trei cu 22,5 la sută*.
2) Basarabia este administrată ca o entitate integră în 1941-1944,
sub cea de-a doua administraţie românească. După felul în care a
fost guvernată în această perioadă, constatăm deosebiri esenţiale faţă
de 1939-1940, datorită aplicării principiului descentralizării adminis-
trative şi unui regim mai sever al limbilor. Constatăm, de asemenea, o
atitudine deosebită faţă de românii basarabeni (în raport cu ceilalţi
locuitori), aceştia bucurându-se de o mai mare toleranţă şi de mai
multe facilităţi. În ce priveşte funcţionarii, înregistrăm un antagonism
între cei rămaşi sub sovietici în 1940 şi cei care s-au evacuat la ocuparea
provinciei.
3) Administraţia sovietică din 1940-1941 are, în linii generale
aceleaşi trăsături cu cea din 1944-1945: aparat de funcţionari
completamente străin de teritoriu, care nu cunoaşte limba populaţiei
băştinaşe, segregare socială, deportări, exterminări etc., orientate,
îndeosebi, împotriva populaţiei româneşti.
4) Organele administrative locale bolşevice (“sovietele săteşti”)
se deosebesc de cele româneşti prin faptul că în ele erau promovate
(intenţionat) persoane cu puţină ştiinţă de carte şi fără o stare
materială.
5) Sub sovietici gospodăriile ţărăneşti erau impozitate, în comparaţie
cu fiscul românesc, în proporţii duble şi chiar triple. În consecinţă, are
loc o fărâmiţare artificială a proprietăţilor funciare, majoritatea
populaţiei fiind pusă în faţa unei ameninţări cu foametea.
6) În timpul administraţiilor sovietice şi a celei româneşti din 1941-
1944, statul intervine masiv în organizarea vieţii economice. În primul
caz se urmărea asigurarea dominaţiei ruşilor şi ucrainenilor, în al doilea,
protejarea românilor basarabeni.
7) Dacă la retragerea autorităţilor ruseşti, în vara lui 1941, s-a
produs o diminuare substanţială a şeptelului de animale, iar industria a
fost distrusă pe o scară foarte largă, acest lucru nu se întâmplă la
125
evacuarea administraţiei româneşti.
8) În dependenţă de situaţia de pe fronturile războiului mondial
(frontul din est, în special), parte din populaţie se plasează pe o poziţie
de expectativă, reacţionând la cea mai mică schimbare a conjuncturii
internaţionale, dar şi faţă de acţiunile autorităţilor în teritoriu. Numai
populaţia lipsită de o stare materială şi cei mai mulţi dintre minoritari
(cu excepţia coloniştilor germani) se pronunţau pentru o ocupaţie
sovietică. Majoritatea românilor, însă, erau favorabili unei autorităţi
româneşti.
9) Cu toate carenţele pe care le-a avut administraţia românească
din anii celei de-a doua conflagraţii mondiale, aceasta a fost,
indiscutabil, benefică pentru majoritatea basarabenilor. Ocupaţia
sovietică, dimpotrivă, a lipsit regiunea de intelectualitate, a stimulat
procesul de slavizare, punând populaţia românească în situaţie de
inferioritate.
126
ANEXA Nr. I
POPULAŢIA STABILĂ* A BASARABIEI
(FINELE ANILOR TREIZECI)
ANEXA Nr. 2
POPULAŢIA ORAŞELOR BASARABENE ÎN PRIMII ANI
AI CONFLAGRAŢIEI MONDIALE. 1939-1941
ANEXA Nr. 4
POPULAŢIA BASARABIEI ÎN PRIMII ANI
AI CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1940-1941)
* Populaţia probabilă.
** Dintre care 115 683 găgăuzi.
Surse: Al. Boldur, Basarabia românească…, p.123; I. Scurtu, C. Hlihor,
Anul 1940…, p. 145-146; Al. Suga, Die Volkerrechtliche lage…, p.115;
Aspects de relations…, anexa între p. 244-245.
128
ANEXA Nr. 5
POPULAŢIA ORAŞELOR BASARABENE ÎN INTERVALUL 1941-1945
ANEXA Nr. 6
POPULAŢIA JUDEŢILOR BASARABENE ÎN 1940-1943
*Au fost incluse câteva localităţi care până în 1940 erau parte componentă a
judeţului Iaşi.
Vezi: V. Stavilă, Populaţia Basarabiei…, în Revista de istorie…, 1993, nr.3, p.II.
129
ANEXA Nr. 7
POPULAŢIA JUDEŢELOR CENTRALE ŞI NORDICE ÎN 1941-1945
Sursă: A.N.R.M., F. 3021, i.5, d.27, ff.101, 103-104; 114 rev, - 115.
ANEXA Nr. 8
ŞEPTELUL ANIMALELOR DIN BASARABIA, 1940-1943
1940 ian. 546877 100 611808 100 2000000 100 500000 100
1940 iun* 407118 74,4 451161 73,7 1666417 83,3 259839 52,0
1941 ian* 421223 77,0 565698 92,5 1822823 91,1 392293 78,5
1941 iul*. 274997 50,3 398500 65,1 1182499 59,1 30092 60,0
1942 ian* 302275 53,3 482956 79,0 1435369 71,8 295116 59,0
1943* 308778 56,5 566595 92,6 1536960 76,8 430262 86,1
* Fără o parte din judeţul Hotin. Surse: A.N.R.M., F. 691, i.I, d.39, ff.434-
440; F. 3021, i.5, d.74, f.26; F. 3013, i.5, d.6, f.9; F.706; i.I, d.520; f.194; d.504, f.9;
d.514, f.44; d. 567, ff.31, 119; Sovietskii Pridunaiskii…, p.139.
130
ANEXA Nr. 9
INTREPRINDERI BASARABENE (PRIMA JUMĂTATE A LUI 1940)
ANEXA Nr 10
TERENURI ARABILE EXPROPRIATE ŞI ATRIBUITE DE SOVIETICI
POPULAŢIEI BASARABENE ÎN 1940-1941 (HA)
ANEXA Nr. 12
ANIMALELE EXPROPRIATE ŞI ATRIBUITE POPULAŢIEI
DE CĂTRE SOVIETICI (1940-1941)
ANEXA Nr. 14
UNELTE ŞI MAŞINI AGRICOLE ATRIBUITE DE SOVIETICI
BASARABENILOR (1940-1941)
I. Bălţi 320 25 13 12 6
II. Soroca 236 32 27 12 9
III. Orhei 348 11 24 10 2
IV. Lăpuşna 220 10 16 4 0
V. Tighina 175 14 8 22 2
VI. Cet. Albă 540 261 130 7 3
VII. Cahul 717 448 94 11 3
VIII. Ismail 6 2 2 4 0
IX. Chilia 51 10 6 0 1
ANEXA Nr. 16
ŞEPTELUL ÎN ANII 1940-1945
(JUDEŢELE CENTRALE ŞI NORDICE)
1940 ian.* 299543 100 403172 100 1272707 100 385960 100
1940 iul. 222883 74,4 297138 73,7 1060165 83,3 203015 52,6
1941 ian. 296823 99,0 462998 114,8 1375423 108,1 289593 75,0
1941 iul*. 150688 50,3 262465 65,1 752170 59,1 231576 60,0
1942* 165564 55,3 318506 79,0 913804 71,8 227716 59,0
1943* 169258 56,5 373337 92,6 977439 76,8 332311 86,1
1945 ian. 174324 58,2 496594 123,2 951187 74,7 145684 37,7
* Cifrele pentru anii respectiv s-au obţinut prin extrapolarea cotelor procentuale din
anexa nr.8.
Surse: A.O.S.P., F.51, i.3, d.303, ff.43, 45; Ibid., d.345, f.4; Ibid., i.2, d.189, ff.21-
22; A.N.R.M., F.3021, i.I, d.74, ff.22, 26; Ibid., F. 3013, i.5, d.6, f.’9.
134
ANEXA Nr. 17
SUPRAFEŢELE SEMĂNATE DE SOVIETICI
ÎN PRIMĂVARA LUI 1941 (HA)
Sursă: A.N.R.M., F.706, i.I, d.555, ff.63-70 (s-au semănat şi alte culturi).
ANEXA Nr. 18
SUPRAFEŢE SEMĂNATE ÎN 1939-1943
ANEXA Nr. 20
ÎNTREPRINDERI INDUSTRIALE BASARABENE ÎN FUNCŢIUNE
(SUB ADMINISTRAŢIA ROMÂNEASCĂ)
particulare % de stat %
Surse: A.N.R.M., F.706, I.i, D.483, F.224; Ibid., d.520, f.5 rev., 24, 88;
P. Şornikov, Promîşlennosti…, p.42.
136
ANEXA Nr. 21
SITUAŢIA TRACTOARELOR ÎN R.S.S.M. (1944-1945)
Tipul tract. VI. 1944 aduse din aduse aduse din Total
U.R.S.S. nouă România (dec. 1945)
VI. 1945
ANEXA Nr. 22
CAPACITATEA DE PRODUCŢIE A PRINCIPALELOR INDUSTRII
BASARABENE SUB ADMINISTRAŢIA ROMÂNEASCĂ (TONE)
1940 iuni 8354 100 900 100 215 100 32000 100
1942 august 5530 66,2 200 20,8 157 73,0 15300 47,8
1943 iulie 5822 69,7 340 35,4 157 73,0 15300 47,8
Surse: A.N.R.M.., F.680, i.I, d.483, f.482; Ibid., F.706, i.I, d.520, f.5 rev. - 6.
137
ANEXA Nr. 23
CAPACITATEA DE PRODUCŢIE A PRINCIPALELOR INDUSTRII
SUB ADMINISTRAŢIA SOVIETICĂ
(JUDEŢELE CENTRALE ŞI NORDICE (TONE - 24 ORE)
* În decalitri
Sursă: A.O.S.O., F.51, i.3, d.355, ff.41,45.
138
S U R S E
I. ARHIVE:
1. Arhiva Naţională a Republicii Moldova (A.N.R.M.).
2. Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a R. Moldova (A.O.S.P.).
3. Arhiva Ministerului Securităţii Naţionale a R. Moldova (A.M.S.N.).
4. Arhiva Ministerului Afacerilor Interne a R. Molova (A.M.A.I.).
5. Arhivele Statului, Iaşi (A.S.I.).
139
10. Hronologhicescoie sobranie zakonov Moldavscoi S.S.R., ukazov
prezidiuma Verhovnogo Sovieta i postanovlenia pravitelistava Moldavskoi
S.S.R., Tom. I.1940-1947 (Culegere cronologică de legi ale
R.S.S.Moldoveneşti, decrete ale Prezidiului Sovietului Suprem şi decizii
ale guvernului R.S.S.M.), Cartea Moldovenească, Chişinău, 1960.
11. Istoria României între anii 1918-1944. Culegere de documente,
Bucureşti, 1982 (Ed. didactică şi pedagogică).
12. Istoria Partidului Comunist Român. Sinteză. Documentar, Capitolul
V (1940-1944) “Strict secret”, f.1., f.a.
13. Kollektivizaţia krestianskih hozeaistv v pravoberejnâh raionah
Moldavscoi S.S.R. 1940-1950. Documentî i materialî, (Colectivizarea
gospodăriilor în raioanele de pe malul drept ale R.S.S.Moldoveneşti 1940-
1950. Date şi documente), Cartea Moldovenească, Chişinău, 1969.
14. Komsomol Moldavii v dokumentah i materialah. 1941-958 g.g.,
(Comsomolul Moldovei în date şi documente. 1941-1958), Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1975.
15. Listovki kommunisticeskogo podpolia Bessarabii. 1918-1940.
Sbornik dokumentov, (Foi volante ale ilegalităţii comuniste din Basarabia.
1918-1940. Culegere de documente), Cartea Moldovenească, Chişinău, 1960.
16. Moldavskaia S.S.R. v Velikoi Otecestvennoi voine Sovietskogo
Soiuza. Sbornik dokumentov. (R.S.S.Moldoveenască în Marele război
pentru apărarea Patriei al Uniunii Sovietice. Culegere de documente),
tom vtoroi, Chişinău, Ştiinţa, 1976.
17. Mareşalul Ion Antonescu. Secretele Guvernării. Rezoluţii ale
conducătorului Statului (septembrie 1940-august 1944). Cuvânt înainte,
selecţie, note şi indice de V. Arimia şi I. Ardeleanu. Editura “Românul”,
Bucureşti, 1992.
18. Nazi-Soviet Relations. 1939-1941, Edited by Raymond Sontag and
James Biddll, Washington, 1948.
19. Obrazovanie Moldavskoi S.S.R. i sozdanie Kommu-nisticeskoi partii
Moldavii. Sbornik dokumentov i materialov (Formarea R.S.S. Moldoveneşti
şi crearea Partidului Comunist al Moldovei. Culegere de date şi
documente), Chişinău, Cartea Moldoveenască, 1984.
20. Procesul marii trădări naţionale. Stenograma dezbaterilor de la
tribunalul poporului asupra guvernului Antonescu, Bucureşti, 1946.
21. Radiansika Bucovina. 1940-1945. Dokumentî i materialî. (Bucovina
Sovietică. 1940-1945. Date şi documente), Kiiv, 1967.
22. Românii în arhivele Americii. Comunismul trece Nistrul. 1944-1947,
140
Ed. Gh. Buzatu. Studiu, documente, comentarii cu un studiu special de I.
Constantin despre comunismul şi Basarabia., Iaşi, Editura Moldova, 1992.
23. România. Documente străine despre români. Culegere de documente
întocmită de T. Burlacu, Şt. Hurmuzache ş.a. Ediţia a II-a, Bucureşti, 1992.
24. România. Istoria în documente. Direcţia generală a arhivelor statului.
Album întocmit de I. Burlacu, M. Dogaru, S. Popovici ş.a., Bucureşti, 1992.
25. Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele lui pentru Basarabia.
Culegere de documete, Chişinău, 1991.
26. Sovietskii Pridunaiskii krai. 1940-1945 g.g. Dokumentî i materialî.
(Regiunea sovietică dunăreană. 1940-1945. Date şi documente), Maiac,
Odessa, 1968.
27. Sovietskii Soiuz na mejdunarodnâh konferenţiah perioda velikoi
Otecestevennoi voinî. 1941-1945 g.g. (Uniunea Sovietică la conferinţele
internaţionale din perioada marelui război pentru apărarea patriei. 1941-
1945), M., Politizdat, 1978.
28. Tegheran, Yalta. Potsdam. Sbornik dokumentov. M. Mejdunarodnîe
otnoşenia, 1967.
29. Sovietsko-americanskie otnoşenia vo vremea Velikoi Otecestvennoi
voinî. 1941-1945. Dokumentî i marterialî v dvuh tomah. (Relaţiile sovieto-
americane în timpul Marelui război pentru apărarea Patriei. 1941-1945.
Date şi documente în două volume), Politizdat, M., 1984.
30. Un an de aplicare a legii administrative din 14 august 1938.
Monitorul Oficial şi imperiile Statului. Impimeria centrală, Bucureşti, 1939.
31. Vneşneia politika Sovietskogo Soiza v period Otecestvennoi voinî.
(Politica externă a Uniunii Sovietice în perioada Marelui război pentru
apărarea Patriei), M., O.G.I.Z., 1946.
III. MEMORII:
1. Churchill W., Vtoraia mirovaia voina (v şesti tomah), (Al doilea război
mondial (în şase volume)), Voiennoie izdatelistvo, M., 1991.
2. Eden Anthony, The Eden memord. Fascing the Dictators, London,
Cassel, 1962.
3. Gala Galaction, Zile basaarbene. Text ales şi îngrijit, studiu introductiv
de preot Gh. Cunescu, Ştiinţa, Chişinău, 1993.
4. Iov D., Gospodarul din Orhei, Biblioteca sentinela nr11, Bucureşti,
1942.
5. Lepioşkin V., V stepi pod Kagulom. Vospominania bâvşego
progranicinika. (În stepă lângă Cahul. Memoriile unui fost grănicer),
Cartea Moldovenească, Chişinău, 1971.
141
6. Lascarov-Moldoveanu, Al., Cutreierând Basarabia desrobită. Iunie-
septembrie 1942, Bucureşti, 1943.
7. Magherescu G., Adevărul despre mareşalul Antonescu (în două
volume), Editura Păunescu, Bucureşti, 1991.
8. Novikov N., Vospominania diplomata. Zapiski 1938-1947g.g., M.,
Politizdat, 1989.
9. Sherwood R., Rooselt i Hopkins. Glazami ocevidţa. (Roosevelt şi
Hopkins. Cu ochii unui martor ocular), vol.I, Izd. Lit-rî, M., 1958.
10.Sherwood R., The White Hause papers of Harrx L. Hopkins, volume I.
September 1939-january 1942, Eyre and Spottis Woode, London, 1948.
11. 1418 dnei voinî. Iz vospominanii o Velikoi Otecestvennoi., (1418
zile de război. Amintiri despre Marele război pentru apărarea patriei), M.,
Politizdat, 1990.
IV. Periodice:
1. Moldova Suverană (1990-1993).
2. Monitorul Oastei (1939-1940).
3. Magazin istoric (Bucureşti, 1993).
4. Monitorul Oficial (1939-40, 1941-43).
5. Novaia i Noveişaia istoria (1992).
6. Patrimoniu (1991-1993).
7. Revista arhivelor (1991).
8. Revista de istorie a Moldovei (1991-1993).
9. Revista română (1941).
10. Revue Roumaine d’études internationales (1992).
11. Sfatul Ţării (1990-1992).
12. Terra Moldaviae (1998).
13. Ţara (1990-1993).
14. Transnistria (1942).
15. Tribuna (1989).
16. Vocea poporului (1990-1991).
143
Chişinău, Izd., Ţ.K. L.K.S.M., 1984 (Tineretul Moldovei în zilele marelui
război pentru apărarea patriei).
21. Erioşcenko M., Korolevskaia diktatura v Rumânii. 1938-1940, M.,
Nauka, 1979 (Dictatura regală din România. 1938-1940).
22. Faktî i domâslî. Protiv falisifikaţii naţionalinâh otnoşenii v
Sovietskom Soiuze. Sbornik statei (Fapte şi plăsmuiri. Împotriva falsificării
relaţiilor naţionale din Uniunea Sovietică. Culegere de articole), Ştiinţa,
Chişinău, 1972.
23. Fărâma cea de pâine. Culegere de schiţe şi articole, Cartea
Moldovenească, Chişinău, 1990.
24. Fiodorov G., Karatelinaia politika korolevskoi Rumânii protiv
revoliuţionnogo osvoboditelinogo dvijenia v Bessarabii. 1918-1940,
(Politica de represiune a României împotriva mişcării revoluţionare de
eliberare în Basarabia. 1918-1940), Odessa, 1970.
25. Floyd D., Rumania, Russia’Dissident Ally, Frederick Praeger,
Publishers, New-London-Washington, 1965.
26. Frunză I., Bessarabien. Rumanische Rechte und Leistungen, Bucarest,
Die dacia Bucher, 1941.
27. Gheroicina Hotinşcina (Hotinul eroic), Liviv, Vid. Un-tu, 1972.
28. Gratinici S., Massovo-politiceskaia rabota kompartii Moldavii. 1944-
1950, (Activitatea politică de masă a partidului Comunist al Moldovei),
Chişinău, Ştiinţa, 1989.
29. Gru V., Profesionalino-tehniceskoie obrazovanie v Moldavskoi S.S.R.
1941-1965, (Învăţământul tehnico-profesional în R.S.S. Moldovenească.
1941-1965), Chişinău, 1972.
30. Grecu A., Rasţvet moldavskoi soţialisticeskoi naţii. (Înflorirea naţiei
socialiste moldoveneşti), Chişinău, Cartea Moldovenească, 1974.
31. Grondiis L., Basarabia, Cugetarea. Georgescu-Delafras, Bucureşti,
1940.
32. Gudîm A., Ton D., Sozdanie teajoloi promâşlennosti v Moldavskoi
S.S.R. (Crearea industriei grele în R.S.S. Moldovenească), Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1967.
33. Heller Michel, Soixante-dix ans qui ébranlérent le monde. Histoire
politique de l’Union Soviétique, Calmann-Lévy, Paris, 1988.
34. Hillgruber Andreas, Hitler, König Carol und Marshall Antonescu.
Die deutschrumanischen Beziehungen 1938-1944, ed. a II-a, Wiesbaden,
Franz Steiner Verlag, GmbH, 1965.
35. Holban E., Basarabia românească. Mărturii, Ed. Căpriana, Paris,
144
1990.
36. Iazâkova A., Rumânia nakanune vtoroi mirovoi voinî. 1934-1939
(România în ajunul celui de-al doilea război mondial. 1934-1939), A.N.
S.S.S.R., M., 1963.
37. Israielean V., Diplomaticeskaia istoria velikoi Otecestevnnoi voinî.
1941-1945 g.g., M., Mejdunarodnâe otnoşenia, 1957, (Istoria diplomatică
a Marelui război pentru apărarea patriei. 1941-1945).
38. Istoria narodnogo hozeaistva Moldavskoi S.S.R. 1917-1958., (Istoria
economiei naţionale a R.S.S. Moldoveneşti. 1917-1958), Chişinău, Ştiinţa,
1974.
39. Istoria R.S.S.Moldoveneşti din cele mai vechi timpuri până în zilele
noastre, Ştiinţa, Chişinău, 1984.
40. Kareţki A., Covaci M., Zile însângerate la Iaşi. (28-30 iunie 1941),
Bucureşti, Ed. Politică, 1978.
41. Kareţki A., Pricop A., Lacrima Basarabiei, Chişinău, Ştiinţa, 1993.
42.Kissel Hans, Die Katastrophe in Rumanien. 1944, Darmstadt, Wehr
und Wisen Verlagsgesellschaft GmbH, 1964.
43. Kolker B., Levit I., Vneşneia politika Rumânii i rumâno-sovietskie
otnoşenia. Senteabri 1939 - iuni 1941, (Politica externă a României.
Septembrie 1939 - iunie 1941), M., Mauka, 1971.
44. Komarniţkii S., Radianisica Bucovina v roki velikoi Vitcinianoi viini.
1941-1945, (Bucovina Sovietică în anii marelui război pentru apărarea patriei.
1941-1945), Kiiv, Naukova Dumka, 1979.
45. Kopanski I., Levit I., Sovietsko-rumânskie otnoşenia. 1929-1934. Ot
podpisania Moskovskogo protokola do ustanovlenia diplomaticeskih
otnoşenii, (Relaţiile sovieto-române. 1929-1934. De la semnarea
protocolului de la Moscova până la stabilirea relaţiilor diplomatice), M.,
Nauka, 1971.
46. Kommunisticeskoie podpolie Moldavii. 1941-1944 (Ilegalitatea
Moldovei. 1941-1944. Culegere de articole), Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1984.
47. Kosinova E., Vsenarodnoie dvijenie za vosstanovlennie i razvitie
promâşlennosti Moldavskoi S.S.R. 1944-1950 g.g. (Mişcarea întregului
popor pentru stabilirea şi dezvoltarea industriei R.S.S. Moldoveneşti. 1944-
1950), Chişinău, Ştiinţa, 1988.
48. Kustreabova S., Goroda Bessarabii. 1918-1940. Soţialino-
ekonomiceskii aspect i narodonaselenie, (Oraşele Basarabiei. 1918-1940.
Aspect social-economic şi demografic), Chişinău, Ştiinţa, 1986.
145
49. Lache Şt., Ţuţui Gh., România şi conferinţele de pace de la Paris din
1946, Cluj-Napoca, 1978.
50. La Roumanie-victime de l’expansionnisme russe. Anthologie de N.
Loupan, Editions Nistru, Bruxelles, 1988.
51. Laptev I., Nalogovoie oblojenie Moldavskogo krestianstva
rumânsko-nemeţkimi okkupantami, Chişinău, 1945.
52. Lazarev A., Anul 1940. Continuarea revoluţiei socialiste în
Basarabia, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1985.
53. Idem, Moldavskaia Sovietskaia gosudarstvennosti i bessarabskii
vopros, (Statalitatea sovietică moldovenească şi chestiunea basarabeană),
Chişinău, Ştiinţa, 1974.
54. Idem, Obrazovanie Moldavskoi S.S.R., (Formarea R.S.S.
Moldoveneşti), Şcoala Sovietică, Chişinău, 1949.
55. Lascarov-Moldovanu, Scrisori de război. Din anul vitejiei româneşti.
1941, Cugetarea-Georgescu Delafras, Bucureşti, 1942.
56. Lavric V., Mestnâie organî gosudarstvennoi vlasti zapadnîh raionov
Moldavskoi S.S.R. v period ih stanovlenia (iuni 1940-ianvari 1948 g.g.)
(Organele locale ale puterii de stat în perioada formării lor (iunie 1940-
ianuarie 1948), Odessa, 1972.
57. Levit S., Moldavskaia S.S.R. v godî Velikoi Otecestvennoi voinî,
Chişinău, 1957.
58. Idem, Krah politiki agressii diktaturî Antonescu. 19.XI. 1942-23.VIII.
1944 (Falimentul politicii de agresie a dictaturii lui Antonescu. 19.XI.
1942 - 23.VIII.1944), Chişinău, Ştiinţa, 1983.
59. Idem, Uceastie faşistkoi Rumânii v agressii protiv S.S.S.R. Istoki,
planî, realizaţia. 1.IX. 1939 - 19.XI.1942 (Participarea României fasciste
la agresiune împotriva U.R.S.S. 1.IX. 1939-19.XI.1942), Chişinău, Ştiinţa,
1981.
60. Liseţkii A., Sâtnic M., Kişiniov v godî velikoi Otecestvennoi voinî.,
(Chişinăul în anii Marelui război pentru apărarea patriei), Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1975.
61. Ludvid K., Das Balticum: Estland, Lettland, Litauen, Verlag C.H.,
Beck, München, 1991.
62. Lupan N., Basarabia şi Bucovina la Europa Liberă, vol.II, Editura
Nistru, Bruxelles, 1989.
63. Letopisi vajneişih sobâtii istorii kommunisticeskoi partii Moldavii
(Cronica celor mai importante evenimente din istoria Partidului Comunist
al Moldovei), Cartea Moldovenească, Chişinău, 1976.
146
64. Levesque, Jacques, L’U.R.S.S. et sa politique internationale de 1917
à nos jours, Armand Collin, Paris, 1980.
65. Loghin L., Al doilea război mondial. Acţiuni militare, politice şi
diplomatice. Cronologie, Editura politică, Bucureşti, 1984.
66. Idem, Mari conferinţe internaţionale. 1939-1945, Editura politică,
Bucureşti, 1989.
67. Lory Marie-Joseph, Douze leçons sur l’Europe. 1914-1947, Bruges,
De Tempel, tempelhof, 1968.
68. Manuilă S., Demogrfaia rurală a României, Bucureşti, 1940.
69. Idem, Structure et évolution de la population rurale, Bucarest, 1940.
70. Manoliu-Manea M., Ed., The Tragic plight of a border area.
Bessarabia and Bucovina, Humbold state, University Press, California, 1983.
71. Mareansikii A., Sovremennâie migraţii naselenia, M., Statistika, 1964.
72. Maţulenko V., Udar s Dnestrovskogo plaţdarma. (Nastuplenie 37-
armii 3-go fronta v avguste 1944 goda) (Lovitura de pe platoul Nistrean.
Ofensiva armatei 37 a celui de-al 3-lea Front Ucrainean în august 1944),
Voiennoie izdatelistvo Ministerstva Oboronî Soiuza S.S.R., M., 1961.
73. Melnic S., Boriba za vlasti Sovietov v pridunaiskom kraie i
vossoiedinenie s Ucrainscoi S.S.R. 1917-1940 g.g. (Lupta pentru puterea
sovietelor în regiunea Dunăreană şi reunirea cu R.S.S. Ucraineană în anii
1917-1940), Vişcia şkola, Kiev-Odessa, 1978.
74. Minei N., Dosare confidenţiale: 1939-1945 (Din culisele celui de-al
doilea război mondial), Editura militară, Bucureşti, 1975.
75. Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial, Editura
politică, Bucureşti, 1971.
76. Idem, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura politică, Bucureşti,
1974.
77. Moisiuc V., Premisele izolării politice a României. 1919-1940,
Bucureşti, Editura Humanitas, 1991.
78. Mourin M., Le drame des Etats satellites de l’Axe de 1939 à 1945,
Paris, Payot, 1957.
79 Idem, Histoire des nations europeennes, Tome II. Pendant la deuxieme
guerre mondiale. 1939-1945, Paris., Payot, 1962.
80. Muşat M., Ardeleanu I., De la statul geto-dac la statul român unitar,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, vol. I.
81. Idem, România după Marea Unire, vol. II, partea a II-a Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
82. Miller I., Basarabia pământ românesc, Institutul de Arte Grafice şi
147
Editura “Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1925.
83. Naulko V., Etnicinii sklad naselenia Ukrainsikoi R.S.R. Statistiko-
kartograficine doslidjenia (Componenţa etnică a populaţiei din R.S.S.
Ucraineană. Cercetări statistico-cartografice), Kiiv, naukova Dumka, 1965.
84. Nistor I., Basarabia sub dominaţia românească. La 20 ani de la
Unire, Cernăuţi, 1938.
85. Idem, Basarabia sub gospodăria românească, Bucureşti, 1941.
86. Oreste A., Spre o mai bună aşezare a marii industrii cu privire
specială asupra Basarabiei, Bucureşti, Tipografia Ion C. Văcărescu, 1942.
87. Petrovskaia I., Osuşcestvelenie leninskih idei elektrifikaţii v
Moldavskoi S.S.R., Chişinău, Cartea Moldovenească, 1970, (Realizarea
ideilor leniniste de electrificare în R.S.S. Moldovenească).
88. Pădure D., Basarabia şi Bucovina de sub noua stăpânire, f.1., 1940.
89. Pelivan I., Les droits des roumains sur la Bessarabie. Au point de vue
historique, ethnique et de l’autodétermination, Paris, Imprimerie des’Arts
et des sports, 1920.
90. A. Petrencu, Basarabia în al doilea război mondial. 1940-1944,
Chişinău, Lyceum, 1997.
91. Pilat I., Iz istorii evreistva Moldovî (Din istoria evreimii din Moldova),
Chişinău, Asoţiaţia veteranov voinî, truda i sionistkoie dvijenie pri obşcestve
evreiskoi culiturî, 1990:
92. Popa-Lisseanu G., Basarabia. Privire istorică, Bucureşti, Tipografia
“Jockey-Club”, I. Văcărescu, 1924.
93. Probleme de politică externă a României. 1918-1940. Culegere de
studii, Bucureşti, Editura militară, 1988.
94. Read A., Fisher D., The deadly embrace. Hitler, Stalin and the Nazi-
Soviet Pact. 1939-1941, W.W. Norton and Company, New York, London,
1988.
95. Râbalko P., Rost rabocego klassa v Sovietskoi Moldove (Creşterea
clasei muncitoare în Moldova Sovietică), Chişinău, Cartea Moldovenească,
1968.
96. Repida A., Obrazovanie Moldavskoi S.S.R. (Formarea R.S.S.
Moldoveneşti), Chişinău, Ştiinţa, 1983.
97. Repida L., Podvig rabocego klassa Sovietskoi Moldavii v stroitelistve
soţializma. 1940-1958 (Fapta eroică a clasei muncitoare din Moldova
Sovietică în construirea socialismului), Chişinău, Ştiinţa, 1963.
98. Roman A., Sandulache P., Vlasti narodnaia (Sovietî Moldavskoi S.S.R.
v 1941-1986 g.g.), (Puterea poporului, Sovietele R.S.S.Moldoveneşti în
148
1941-1986), Chişinău, Cartea Moldovenească, 1987.
99. Idem, Vlasti trudeaşcihsea. (Sovietî Moldavii v 1917-1941 g.g.)
(Puterea muncitorilor. Sovietele Moldovei în 1917-1941), Chişinău, 1985.
100. Romanova Z., Deiatelinosti kompartii Moldavii po razvitiiu
promâşlennosti respubliki. 1924-1965 g.g. (Activitatea Partidului
Comunist al Moldovei în vederea dezvoltării industriei din republică,
1924-1965), Chişinău, Cartea Moldovenească, 1970.
101. România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. I, Editura
militară, Bucureşti, 1989.
102. Rosetti R., Războiul pentru reeliberarea Bucovinei şi Basarabiei,
Bucureşti, 1942.
103. Rusia a fost şi rămâne primejdia de moarte a României, Bucureşti,
1943.
104. Russko-rumânskie i sovietsko-rumânskie otnoşenia, (Relaţiile ruso-
române şi sovieto-române), 1969.
105. Sâtnic M., Kollektivizaţia seliskogo hozeaistva i formirovanie klassa
kolhoznogo kresteanstva (Colectivizarea gospodăriilor rurale şi formarea
clasei ţărănimei colhoznice), Chişinău, Ştiinţa, 1976.
106. Idem, Realizarea ideilor Marelui Octombrie în Moldova, Cartea
Moldovenească, 1987, Chişinău.
107. Idem, Un an de cotitură în viaţa ţărănimii din Moldova de pe malul
drept al Nistrului, Chişinău, Cartea Moldovenească, 1973.
108. Samarski S., Boriba Sovietskogo Soiuza za mirnâie democraticeskie
dogovorî s Italiei, Bolgariei, Vengriei i Finleandiei, M., 1956 (Lupta Uniunii
Sovietice pentru tratate demografice cu Italia, România, Bulgaria, şi
Finlanda).
109. Savin N., Mestnâie sovietî organizatorî soţialisticeskogo
stroitelistva (Iz istorii vosstanovlenia i razvitia mestnâh sovietov
pravoberejnoi Moldavii v 1940-1950 g.g.) (Sovietele locale-organizatoare
a construcţiei socialiste. Din istoria restabilirii şi dezvoltării sovietelor
locale de pe malul drept al Moldovei în 1940-1950), Chişinău, Cartea
Moldovenească, 1978.
110. Scurtu I., Hlihor C., Anul 1940. Drama românilor dintre Prut şi
Nistru, Editura Academiei de înalte Studii Militare, Bucureşti, 1992.
111. Senkevici V., Sovietskaia Moldavia v boribe protiv faşistkih
zahvatcikov, (Moldova Sovietică în lupta împotriva cotropitorilor fascişti),
M., Gospolizdat, 1944.
149
112. Sovietskaia Bessarabia i sovietskaia Bukovina (Basarabia
Sovietică şi Bucovina Sovietică), M., Gospolizdat, 1940.
113. Simion A., Regimul politic din România în perioada septembrie
1940-ianuarie 1941, Cluj-Napoca, 1976.
114. Stanovlenie i razvitie kolhoznogo stroia v Moldavskoi S.S.R.
Sbornic statei (Crearea şi dezvolatrea sistemului colhoznic în
R.S.S.Molodvenească. Culegere de articole), Chişinău, 1971.
115. Strihan P., Concepţia administrativă a regimului Domnului Mareşal
Antonescu, Monitorul Oficial şi imprimeriile statului, Imprimeria Centrală,
Bucureşti, 1942.
116. Semireaga M., Tainî stalinskoi diplomatii. 1939-1941., (Tainele
diplomaţiei lui Stalin. 1939-1941), M., Vâsşaia şkola, 1992.
117. Setton-Watson, Histoire des roumains. De l’époque roumaine à
l’achévement de l’unité, Les Presses Universitaires de France, Paris, 1937.
118. Suga Al., Die Volkerrechtliche lage bessarabien in der
Geschichtlichen entwickluns des Landes, Inaugural-Dissertation, Bonn, 1958
119. Idem, Le livre blanc roumain sur le probléme bessarabien, publié
sous le patronnage de l’Eglise Ortodoxe roumaine Saints Archanges, Paris,
1968.
120. Şandru D., Populaţia rurală a României între cele două războaie
mondiale, Editura Acdemiei Republicii Socialiste România, Iaşi, 1980.
121. Idem, Reforma agrară din 1921 în România, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1975.
122. Şeveakov A., Otnoşenia mejdu Sovietskim Soiuzom i Rumâniei.
1944-1949 g.g. (Relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi România. 1944-
1949), M., Nauka, 1985.
123. Şişcanu I., Raptul Basarabiei. 1940, Ago-Dacia, Chişinău, 1993.
124. Şornikov P., Promâşlennosti i rabocii klass Moldavskoi S.S.R. v
godî Velikoi Otecestvennoi voinî (Industria şi clasa muncitoare ale
R.S.S.Moldoveneşti în anii Marelui război pentru apărarea patriei),
Chişinău, Ştiinţa, 1986.
125. Taban D., Tehniceskii progress i soţialinaia struktura
promâşlennosti Moldavskoi S.S.R. 1940-1959 g.g. (Progresul tehnic şi
structura socială a industriei din R.S.S. Moldovenească. 1940-1959),
Chişinău, Ştiinţa, 1982.
126. 1939. Uroki istorii (Învăţămintele istoriei), M., Mâsli, 1990.
127. Tufar N., Polojenie krestean pravoberejnâh raionov Moldavii
(Situaţia ţăranilor din raioanele de pe malul drept al Moldovei), Chişinău,
1973.
150
128. Ţaranov V., Po puti industrializaţii (Pe calea industrializării),
Chişinău, Ştiinţa, 1975.
129. Ţurcanu I., Relaţii agrare din Basarabia în anii 1918-1940,
Chişinău, Universitas, 1991.
130. V boiah za svobodu Moldavii (În lupte pentru Moldovei), Cartea
Moldovenească, 1988.
131. Vizer V., Mohova R., Repida L., Râbalko P., Razvitie rabocego klassa
Moldavskoi S.S.R. 1940-1961 g.g (Creşterea clasei muncitoare din
R.S.S.Moldovnească. 1940-1961), Chişinău, 1970.
132. Westwood I., Endurance and endeavour. Russian history, Oxford,
University Press, 1987.
133. Zagladin N., Istoria uspehov i neudaci sovietskoi diplomatii.
(Politologhiceskii aspekt) (Istoria succeselor şi eşecurilor diplomaţiei
sovietice. Aspectul politologic), M., Mejdunarodnâie otnoşenia, 1990.
134. Zagorodnaia E., Zelenciuc V., Populaţia R.S.S. Moldoveneşti,
Chişinău, Cartea Moldovenească, 1983.
151
152
153