Barbu TEOREME FUNDAMENTALE (2008) PDF

Cătălin Barbu
TEOREME FUNDAMENTALE
din
GEOMETRIA TRIUNGHIULUI
8
CAPITOLUL I
PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI REMARCABILE

ASOCIATE UNUI TRIUNGHI
I.1. Centrul de greutate al unui triunghi

„Drumul de o mie de mile începe cu primul pas.”- Lao Tse1
Punctul de concurenţă al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de

greutate al triunghiului ABC (se notează de obicei cu G) . Centrul de greutate al unui
triunghi este un punct interior triunghiului.
A 1) Centrul de greutate al unui triunghi se află pe
fiecare mediană la o treime de mijlocul laturii
opuse corespunzătoare şi la două treimi de vârful
corespunzător.
Mc Mb Demonstraţie: Fie M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC. Teorema lui Menelaus aplicată
G
triunghiului AM a C şi transversalei BGM b ne dă:
GA M b C BM a
⋅ ⋅ =1 sau GA = 2GM a , deci
GM a M b A BC
B Ma C 1 2
GM a = AM a şi GA = AM a .
Fig. 1 3 3
2) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la vârfurile triunghiului sunt

1 1 1
egale cu: 2(b 2 + c 2 ) − a 2 , 2(a 2 + c 2 ) − b 2 , 2(b 2 + a 2 ) − c 2 .
3 3 3
2 2 21 1
Demonstraţie. Deoarece GA = AMa , rezultă GA = AMa = ⋅ 2(b2 +c2 ) −a2 = 2(b2 +c2 ) −a2 ,
3 3 32 3
1
unde am utilizat teorema medianei. Analog, GB = 2(a2 + c2 ) − b2 şi
3
1
GC = 2(a2 + b2 ) − c2 .
3
3) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului sunt egale

1 1 1
cu: ha , hb , hc , unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC.
3 3 3
Demonstraţie. Fie Ga şi H a proiecţiile punctelor G, respectiv A pe BC. Din asemănarea
GGa GM a 1 1
triunghiurilor GGa M a şi AH a M a rezultă = = , deci GGa = ha .
ha AM a 3 3
1
Lao Tse (sec IV î.e.n.) – filosof chinez, figură centrală în religia taoistă
9
4) Centrul de greutate al unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.
5) Consecinţă: Centrul de greutate, centrul cercului circumscris, şi ortocentrul unui

1 1
triunghi ABC sunt puncte coliniare şi GO = HG = OH .
2 3
1
6) Dacă L este punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC, atunci GO = OL .
3
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Longchamps”.
a 2 + b2 + c 2
7) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci OG 2 = R 2 − .
9
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Leibniz”.
8) Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
uuur uuur uuuur
uuuur MA + MB + MC
MG = .
3
uuuuur uuur uuuur
Demonstraţie. Din teorema medianei scrisă vectorial avem: 2 MM a = MB + MC . Din
uuur uuuuur uuur uuur uuuur
GA uuuur MA + 2 MM a MA + MB + MC
= 2 rezultă MG = = (1).
GM a 1+ 2 3
Consecinţe:
uuur uuur uuur r
2.1) Dacă M ≡ G relaţia (1) devine: GA + GB + GC = 0 .
uuur uuur uuur uuur uuuur
2.2) Dacă M ≡ O relaţia (1) devine: OA + OB + OC = 3OG = OH (relaţia lui Sylvester).
uuur uuur
uuur AB + AC
2.3) Dacă M ≡ A relaţia (1) devine: AG = .
3
9) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui triunghi ABC

1 1 1
sunt G  , ,  .
3 3 3
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă.
z A + z B + zC
10) Afixul centrului de greutate al unui triunghi ABC este egal cu zG = .
3
Demonstraţie analoagă cu cea din teorema (8).
11) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Pentru orice punct M din planul
AB 2 + BC 2 + CA2
triunghiului ABC este adevărată relaţia: MA2 + MB 2 + MC 2 = + 3MG 2 .
3
10
AB2 + BC2 + CA2
12) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: GA2 + GB2 + GC2 = .
3
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă pentru M ≡ G.
a4 + b4 + c4
13) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: GA4 + GB4 + GC4 = .
9
1
Demonstraţie. Ridicând la pătrat relaţia AG2 = [2(b2 + c2 ) − a2 ] rezultă:
9
1 a4 + b4 + c4
AG4 = [4(b4 + c4 + 2b2c2 ) + a4 − 4a2 (b2 + c2 )], de unde: GA4 + GB4 + GC4 = .
81 9
14) Centrul de greutate al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui Nagel corespunzătoare.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Nagel”.
15) O dreaptă d, care nu este paralelă cu BC şi trece centrul de greutate G al

triunghiului ABC , intersectează laturile AB şi AC în punctele M respectiv N. Atunci:
BM CN
+ = 1.
MA NA A
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi
fie D, E, F, L proiecţiile punctelor B, M a , C
respectiv A pe dreapta d (Fig. 2). Avem:
M L
BD + CF
MaE = , GA = 2GM a , AL = 2 M a E D E
2 G N F
d
(deoarece triunghiurile ALG şi M a EG sunt
asemenea) , de unde rezultă că:
AL = BD + CF . Din asemănarea triunghiurilor B Ma C
BDM şi ALM precum şi a triunghiurilor
BM BD Fig. 2
CFN şi ALN rezultă: = şi
MA LA
CN CF BM CN BD CF LA
= , deci: + = + = = 1. Dacă d BC , problema este banală.
NA LA MA NA LA LA LA
16) Fie P un punct în interiorul A

triunghiului ABC. Prin punctul P ducem
paralelele PL, PM şi PN la laturile BC, AC M'
respectiv AB ( L ∈ AB, M ∈ BC , N ∈ AC ). N
Dacă ariile triunghiurilor BPL, CPM şi
APN sunt egale, atunci P este centrul de L P L'
greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {L '} = PL ∩ AC (Fig. 3).
Atunci, A[ BPL] = A[CPM ] = A[CPL '] . Cum
B N' M C
LL ' BC , rezultă că înălţimile din B şi C ale
triunghiurilor BPL şi respectiv CPL ' sunt Fig. 3
egale şi deci PL = PL ', adică P aparţine
11
medianei ce pleacă din A. Analog, se arată că punctul P aparţine şi celorlalte mediane, deci
P este centrul de greutate al triunghiului ABC. Reciproca este evident adevărată.
I.2. Centrul cercului circumscris unui triunghi

„Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
Din culoarea minţii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Şapte semne, puse ciclic.” – Ion Barbu2
Punctul de intersecţie al mediatoarelor unui triunghi ABC se numeşte centrul

cercului circumscris triunghiului ABC (se notează de obicei cu O). Raza acestui cerc se
numeşte raza cercului circumscris triunghiului ABC (se notează de obicei cu R).
A A
A Mc Mb
B
Mc O Mb O Ma C
Mc O
B Ma C B Ma C
Fig. 4 Fig. 5 Fig. 6
Observaţii:
i) Centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic se află în interiorul triunghiului
(Fig. 4 ).
ii) Centrul cercului circumscris unui triunghi dreptunghic se află la mijlocul ipotenuzei.
Raza acestui cerc are lungimea jumătate din lungimea ipotenuzei (Fig. 5 ).
iii) Centrul cercului circumscris unui triunghi obtuzunghic se află în exteriorul triunghiului
(Fig. 6).
A
1) Triunghiul podar al centrului cercului
circumscris unui triunghi ABC este triunghiul C" B"
C' Mb
median al acestuia. O
Mc B'
2) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului
cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci,
A ' B sin 2C B ' C sin 2 A C ' A sin 2 B B Ma A' C
= , = şi = .
A ' C sin 2 B B ' A sin 2C C ' B sin 2 A
A"
Fig. 7
2
Ion Barbu (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
12
1
Demonstraţie. Avem: m ( B A A ') = m ( BAO ) =
[180°− 2m( C)] = 9 0 ° − m ( C )
2
şi m( CAA ') = m( CAO) = 90° − m( B) (Fig. 7). Din teorema sinusurilor aplicată în
A' B AA '
triunghiurile ABA ' şi ACA ' rezultă: = , respectiv
sin(π / 2 − C ) sin B
A'C AA ' A ' B sin C cos C sin 2C
= , de unde = = . Analog se arată că
sin(π / 2 − B) sin C A ' C sin B cos B sin 2 B
B ' C sin 2 A C ' A sin 2 B
= şi = .
B ' A sin 2C C ' B sin 2 A
3) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
AO sin 2 B + sin 2C BO sin 2C + sin 2 A CO sin 2 A + sin 2 B
Atunci, = , = , = .
OA ' sin 2 A OB ' sin 2 B OC ' sin 2C
AO AB ' AC ' sin 2 B + sin 2C
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă: = + = .
OA ' B ' C C ' B sin 2 A
Analog se arată celelalte egalităţi.
4) Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Pentru orice punct M din
uuur uuur uuuur
uuuur sin 2 A ⋅ MA + sin 2B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC
planul triunghiului este adevărată egalitatea: MO = .
sin 2 A + sin 2B + sin 2C
uuur sin 2 B + sin 2C uuuur
uuuu
r MA + MA '
AO sin 2 B + sin 2C sin 2 A
Demonstraţie. Din = rezultă MO = (1), iar
OA ' sin 2 A sin 2 B + sin 2C
1+
sin 2 A
uuur sin 2C uuuur
uuur uuuur
A ' B sin 2C uuuur MB + sin 2 B MC sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC
din = , rezultă MA ' = = (2). Din
A ' C sin 2 B 1+
sin 2C sin 2 B + sin 2C
sin 2 B
relaţiile (1) şi (2) rezultă concluzia.
2S
Observaţie: Ţinând cont de identitatea sin 2 A + sin 2 B + sin 2C = 4sin A sin B sin C =
,
R2
unde S reprezintă aria triunghiului ABC, egalitatea demonstrată anterior devine:
uuuur R 2 uuur uuur uuuur
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ).
2S
Cazuri particulare:
uuur uuur uuur ur
1) Dacă M ≡ O obţinem: sin 2 A ⋅ OA + sin 2 B ⋅ OB + sin 2C ⋅ OC = 0.
uuur uuur uuur
uuur sin 2 A ⋅ GA + sin 2 B ⋅ GB + sin 2C ⋅ GC
2) Dacă M ≡ G obţinem: GO = .
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C
uuur uuur
uuur sin 2 B ⋅ AB + sin 2C ⋅ AC
3) Dacă M ≡ A obţinem AO = .
13
5) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului cercului circumscris unui triunghi
 R2 R2 R2 
ABC sunt: O  sin 2 A, sin 2 B, sin 2C  .
 2S 2S 2S 
6) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor unui triunghi ABC. Afixul centrului cercului

sin 2 A ⋅ z A + sin 2 B ⋅ z B + sin 2C ⋅ zC
circumscris triunghiului ABC este egal cu zO = .
Demonstraţia rezultă din proprietatea (3).
7) Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi

ascuţitunghic ABC sunt egale cu: m( BOC ) = 2m( A), m(COA) = 2m( B) şi
m( AOB) = 2m(C ).
Demonstraţia este evidentă deoarece – de exemplu – BOC este unghi la centru, deci are
măsura egală cu măsura arcului BC .
abc
8) Raza cercului circumscris unui triunghi oarecare este egală cu R = , unde a, b, c
4S
sunt lungimile laturilor triunghiului şi S este aria acestuia.
Demonstraţie. Vezi „Aria unui triunghi”.
9) Consecinţă: Raza cercului circumscris unui triunghi echilateral de latură l este

l 3.
R=
3
10) Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic ABC la

a b c
laturile triunghiului sunt egale cu ⋅ ctgA, ⋅ ctgB, ⋅ ctgC.
2 2 2
a a b
Demonstraţie. Avem OM a = R cos A = cos A = ⋅ ctgA . Analog, OM b = ⋅ ctgB şi
2sin A 2 2
c
OM c = ⋅ ctgC.
2
11) Centrul cercului circumscris unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului.
Consecinţe:
12.1 - Centrul cercului circumscris, centrul de greutate şi ortocentrul unui triunghi ABC
sunt puncte coliniare.
12.2 - OH = 3OG = OL şi HG = 2OG (vezi „Dreapta lui Euler”şi „Punctul lui
Longchamps (L)”).
13) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC,

a 2
+ b 2
+ c 2
atunci OG 2 = R 2 − .
9
14
14) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci OH 2 = 9 R 2 − ( a 2 + b 2 + c 2 ).
15) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci OH 2 = R 2 (1 − 8cos A cos B cos C ).
Demonstraţie. Puterea punctului H faţă de cercul circumscris triunghiului ABC este egală
cu: PH2 = AH ⋅ 2 HH a = R 2 − OH 2 sau 2 R co s A ⋅ 4 R co s B co s C = R 2 − O H 2 ,
8 R 2 cos A cos B cos C = R 2 − OH 2 de unde rezultă concluzia.
16) Consecinţă: Din teoremele (13) şi (14) rezultă

a + b + c = 8R (1 + cos A cos B cos C ).
2 2 2 2
17) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci OI 2 = R 2 − 2 Rr .

Demonstraţie. Vezi „Cercul înscris”.
18) Dacă Ia este centrul cercului A - exînscris în triunghiul ABC, atunci

OI = R + 2 Rra .
2
a
2
Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.
19) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci

3a 2 b 2 c 2
OK 2 = R 2 − 2 .
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + b 2 MB 2 + c 2 MC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Egalitatea MK 2 = − (vezi
a2 + b2 + c2 (a 2 + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
„Teorema lui Van-Aubel”) pentru M ≡ O , devine OK 2 = R 2 − .
(a + b 2 + c 2 ) 2
2
20) Într-un triunghi ABC, distanţa de la punctul lui Nagel (N) la centrul cercului
circumscris (O) este egală cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul cercului
înscris ( ON = R − 2r ).
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.
21) Pentru un triunghi ABC, fie O centrul cercului circumscris, H ortocentrul său, I
centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC .
Segmentele HI şi ON sunt congruente.
22) Centrul cercului circumscris şi ortocentrul unui triunghi sunt puncte izogonal
conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
uuuur uuur uuur uuur
23) Într-un triunghi ABC este adevărată egalitatea: OH = OA + OB + OC (relaţia lui
Sylvester).
Demonstraţie. Vezi „Centrul de greutate al unui triunghi”.
15
I.3. Cercul înscris într-un triunghi
„Matematica nu deţine adevărul absolut, ci doar frumuseţea supremă –
o frumuseţe rece şi austeră, ca a o sculptură având o puritate sublimă
capabilă de a atinge perfecţiunea.” – Bertrand Russell3
A 1) Bisectoarele interioare ale unui triunghi

sunt concurente.
B" Demonstraţie: Fie triunghiul ABC şi
Cb A ', B ', C ' picioarele bisectoarelor unghiurilor
C" A, B, C iar {I } = BB '∩ CC ' (Fig. 8). Fie
r
Cc O Ca , Cb , Cc proiecţiile punctului I pe laturile
I BC , CA, AB. Din congruenţa triunghiurilor
A' BCa I cu BCc I , respectiv CCa I cu CCb I
B
Ca C rezultă că Ca I ≡ Cc I şi Ca I ≡ Cb I , de unde
rezultă Cc I ≡ Cb I adică punctul I aparţine şi
bisectoarei AA ' .
A"
Fig. 8
Observaţii:
1) Deoarece punctul I se află la egală distanţă faţă de laturile triunghiului ABC , el este
centrul unui cerc tangent interior laturilor triunghiului ABC - cercul se numeşte cercul
înscris în triunghiul ABC .
2) Punctul I de concurenţă al bisectoarelor interioare unghiurilor triunghiului ABC se
numeşte centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
3) Raza cercului înscris în triunghiul ABC o vom nota cu r.
4) Triunghiul Ca Cb Cc ale cărui vârfuri sunt punctele de tangenţă dintre laturile triunghiului
şi cercul înscris se numeşte triunghiul de contact al triunghiului ABC .
2) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la laturile triunghiului sunt

egale cu raza cercului înscris în acest triunghi.
3) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la vârfurile triunghiului sunt

r r r
egale cu , , respectiv .
A B C
sin sin sin
2 2 2
r r r
Demonstraţie. Din triunghiul AICc rezultă AI = ; analog BI = şi CI = .
A B C
sin sin sin
2 2 2
B C
4) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Atunci, AI = 4 R sin ⋅ sin .
2 2
3
Bertrand Russell (1872 - 1970) – filosof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură
16
A B C
4 R sin sin sin
r 2 2 2 = 4 R sin B sin C . Analog,
Demonstraţie. Avem AI = =
A A 2 2
sin sin
2 2
C A A B
BI = 4 R sin ⋅ sin şi CI = 4 R sin ⋅ sin .
2 2 2 2
5) Dacă Ieste centrul cercului înscris în triunghiul ABC , atunci

1 1 1
m( BIC) = 90° + m( BAC) , m( AIB) = 90°+ m( ACB) şi m( CIA) = 90° + m( ABC) .
2 2 2
Demonstraţie. m( BIC) = m( BIA') + m( A' IC) = [m( BAI ) + m( ABI )] +[m( CAI ) + m( ICA)]
1 1
m( BIC ) = m( BAC ) + [ m( ABC ) + m( ACB )] = 90° + m( BAC ) . Analog se
2 2
determină şi măsurile celorlalte două unghiuri.
6) Fie ABC un triunghi de laturi a,b,c, I centrul cercului înscris în triunghi şi M un

uuur uuur uuuur uuur
punct din planul triunghiului. Atunci: aMA + bMB + cMC = (a + b + c) MI .
uuur uuuur
BA ' c uuuur bMB + cMC
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezultă = , de unde MA ' = .
A 'C b b+c
Teorema lui Menelaus aplicată triunghiului AA ' C şi transversalei BIB ' dă:
AI A ' B CB ' AI b + c
⋅ ⋅ =1, de unde rezultă că = . Atunci,
IA ' BC B ' A IA ' a
uuur b + c uuuur
uuur uuur uuuur
uuur MA + a MD aMA + bMB + cMC
MI = = .
b+c a+b+c
1+
a
7) Coordonatele baricentrice ale centrului cercului circumscris triunghiului ABC sunt:

 a b c 
 , , .
 2p 2p 2p 
8) Fie z A , z B , zC sunt afixele vârfurilor A,B,C A

ale triunghiului ABC de laturi a,b,c. Afixul
centrului cercului înscris este egal cu
az + bz B + czC
zI = A . B'
a+b+c
Demonstraţie. Alegem un sistem cartezian cu I
originea în punctul O, centrul cercului
circumscris triunghiului ABC (Fig. 9). Din
c BA '
teorema bisectoarei avem: = sau
b A 'C
B A' C
c BA ' ac
= , deci BA ' = , de unde
b + c BC b+c Fig. 9
17
c
zB + zC
rezultă că z A ' = b . Teorema bisectoarei aplicată în triunghiul ABA ' pentru
c
1+
b
AB IA IA b + c
bisectoarea BI ne dă: = sau = , deci
BA ' IA ' IA ' a
b+c
zA + ⋅ zA'
a az + bz B + czC
zI = = A .
b+c a+b+c
1+
a
9) Dacă Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci

ACb = ACc = p − a, BCa = BCc = p − b, CCa = CCb = p − c , unde a,b,c sunt lungimile
a +b+c
laturilor BC , AC , BA , iar p = .
2
Demonstraţie. Evident ACb = ACc = x, BCa = BCc = y, CCa = CCb = z , de unde rezultă că
2( x + y + z ) = a + b + c = 2 p , deci p = x + y + z . Cum y + z = a, z + x = b rezultă
x = p − a, y − p − b, z = p − c .
10) Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci:

p−a p−b p−c
r= = = .
A B C
ctg ctg ctg
2 2 2
A p−a
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AICb rezultă ctg = . Analog se obţin şi
2 r
celelalte două egalităţi.
A B C
11) Consecinţă: p = r ⋅ ctg ⋅ ctg ⋅ ctg .
2 2 2
Demonstraţie. Avem:
 A B C A B C
p − a + p − b + p − c = r  ctg + ctg + ctg  = r ⋅ ctg ⋅ ctg ⋅ ctg .
 2 2 2 2 2 2
12) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC , R raza cercului
circumscris triunghiului ABC şi r raza cercului înscris în acest triunghi, atunci
IO 2 = R 2 − 2 Rr .
Demonstraţie. Fie A " al doilea punct de intersecţie dintre dreapta AI şi cercul circumscris
triunghiului ABC (Fig.8). Utilizând puterea punctului I faţă de cercul circumscris
triunghiului ABC , avem: AI ⋅ IA " = ( R + IO)( R − IO ) = R 2 − IO 2 , adică IO 2 = R 2 − AI ⋅ IA "
r
(1).Din triunghiul AICc rezultă AI = (2). Avem : m( BIA") = m( IAB) + m( IBA) =
A
sin
2
1 1 1
[ m( A) + m( B)] şi m( IBA ") = m( B ) + m( CBA ") = m( B ) + m( A " AC ) =
2 2 2
18
1 1 A
m( B) + m( A). Din teorema sinusurilor în triunghiul ABA " rezultă BA " = 2 R sin ,
2 2 2
A
adică IA " = 2 R sin (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă IO 2 = R 2 − 2 Rr .
2
Observaţii :
1) OI 2 = R 2 − 2 Rr se numeşte relaţia lui Euler.
2) Deoarece OI 2 ≥ 0 rezultă R 2 ≥ 2 Rr , adică R ≥ 2r ( inegalitatea lui Euler ).
3) Egalitatea R = 2r are loc numai pentru triunghiul echilateral.
r r
4) Relaţia lui Euler poate fi scrisă şi astfel: + = 1.
R −OI R + OI
13) Fie I centrul cercului înscris şi G centrul de greutate al triunghiului ABC . Atunci:
p 2 − 16 Rr + 5r 2
IG 2 = (unde p este semiperimetrul triunghiului ABC ; R şi r sunt
9
razele cercului circumscris, respectiv a cercului înscris în triunghiul ABC).
aMA 2 + bMB 2 + cMC 2 − abc
Demonstraţie. Din relaţia MI 2 = (vezi „Relaţia lui Van-
a+b+c
aGA 2 + bGB 2 + cGC 2
Aubel”) pentru M ≡G rezultă: GI 2 = . Dar
a+b+c
2
2  2(b 2 + c 2 ) − a 2 p 2 − 16 Rr + 5r 2
GA2 =  ma  = şi analoagele dau: GI 2 = , unde am
3  9 9
utilizat şi relaţiile a 2 + b 2 + c 2 = 2( p 2 − 4 Rr − r 2 ) , ab + bc + ac = p 2 + 4 Rr + r 2 şi
abc = 4 Rrp .
14) Fie I centrul cercului înscris şi H ortocentrul triunghiului ABC . Atunci,

IH 2 = 2r 2 − 2rh R (unde rh este raza cercului înscris în triunghiul ortic al triunghiului
ABC).
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc şi H a H b H c triunghiurile de contact, respectiv ortic
corespunzătoare triunghiului ABC (Fig. 10). Deoarece AI şi BI sunt bisectoarele
unghiurilor BAC, respectiv ABC rezultă
A r B
AI = (1) şi BCa = rctg (2) . Avem:
sin A / 2 2
B
BH a = c cos B, Ca H a = BH a − BCa = c cos B − rctg .
2
Din triunghiul ICa H a rezultă
I  B
2
H IHa2 = r2 +  c cos B − rctg  (3) . Dar AH = 2Rcos A
 2
B Ca H a C (4) şi HH a = 2 R cos B cos C (5) Relaţia lui
Fig. 10 Stewart aplicată în triunghiul AIH a ne dă:
19
AI 2 ⋅ HH a + IH a2 ⋅ AH − IH 2 ⋅ AH a = HH a ⋅ AH ⋅ AH a (6). Din relaţiile (1) - (6) rezultă
IH 2 = 2r 2 − 2rh R. , unde rh = 2 R cos A cos B cos C (vezi „Triunghiul ortic”).
15) Într-un triunghi ABC, centrul cercului înscris (I), centrul de greutate (G) şi punctul
GN
lui Nagel ( N ) sunt coliniare şi IG = .
2
16) Într-un triunghi ABC, fie I centrul cercului înscris triunghiului, O centrul cercului
circumscris, H ortocentrul şi N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci,
HN
IO = şi HN OI .
2
17) Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi IH = 2 S p O (unde S p este punctul lui Spieker

al triunghiului ABC).
Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Spieker”.
18) Centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC, este mijlocul
segmentului IN ( unde N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC) .
19) Punctele I , G, S p , N sunt coliniare şi 12GS p = 6GI = 4 IS p = 3 NG = 2 NI .

20) Centrul cercului înscris într-un triunghi aparţine dreptei lui Nagel corespunzătoare
triunghiului.
21) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al triunghiului
median
22) În triunghiul ABC fie M ∈ ( AB) şi N ∈ ( AC ). Dreapta MN trece prin centrul

MB NC
cercului înscris în triunghiul ABC dacă şi numai dacă b ⋅ +c⋅ =a.
MA NA
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van-Aubel”.
23) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A' , B ' , C ' punctele de intersecţie
dintre bisectoarele AI , BI respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului ABC .
Ortocentrul triunghiului A' B ' C ' este punctul I .
Demonstraţie. Fie {D} = AA 'I B ' C ' . Avem m( AA ' C ') + m( DC ' A ') =
1
m( ACC ') + [m( B ' BC ) + m(CAA ')] = [m(C ) + m( B ) + m( A)] = 90° , de unde rezultă că
2
m( A ' DC ') = 90° , deci AA' ⊥ A' C ' deci I este ortocentrul triunghiului A' B ' C ' .
20
24) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A' , B ' , C ' punctele de intersecţie
dintre bisectoarele AI , BI respectiv CI cu mediatoarele corespunzătoare. Atunci,
A ' B ' este mediatoarea segmentului IC, B ' C ' este mediatoarea segmentului IA şi C ' A '
este mediatoarea segmentului IB.
Demonstraţie: Punctele A' , B ' , C ' sunt punctele de intersecţie dintre bisectoarele AI , BI
respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului ABC . Deoarece A ' este centrul cercului
circumscris triunghiului BIC (vezi „Cercuri exînscrise”) rezultă concluzia.
25) Măsura unghiului determinat de bisectoarea interioară unghiului A a triunghiului

1
ABC şi înălţimea din A este egală cu m( B) − m( C ) .
2 A
Demonstraţie. Fie H a piciorul înălţimii din A şi A ' piciorul
bisectoarei din A (Fig. 11). Considerăm cazul în care
A ' ∈ ( H a C ) , cazul în care A ' ∈ ( H a B) tratându-se analog.
1 1
Din m(Ha AA ') = m( A) − m( Ha AB) = m( A) − [90 − m( B)] =
2 2
1 1 
m( A) −  (m( A) + m( B ) + m(C )) − m( B )  rezultă Ha
2 2  B A' C
1
m( H a AA ') =  m( B) − m(C )  . Fig. 11
2 
26) Proiecţiile vârfului A al triunghiului ABC pe cele patru bisectoare ale unghiurilor B
şi C sunt coliniare.
Demonstraţie.
A
M N
P Q
S R
B C
Fig. 12
Fie P, Q şi R, S proiecţiile vârfului A pe bisectoarele exterioare, respectiv interioare ale

vârfurilor B şi C. Patrulaterele PBRA şi CQAS sunt dreptunghiuri, deci PR trece prin M,
mijlocul lui AB şi SQ trece prin N, mijlocul laturii AC (Fig. 12). Deoarece
MBR ≡ MRB ≡ RBC rezultă că MR BC , deci R aparţine dreptei MN. Analog se
arată că S ∈ MN , deci punctele P,Q,R,S sunt coliniare.
21
I.4. Ortocentrul unui triunghi
„Matematica nu exclude poezia şi reciproc; matematica reunită cu poezia poate
oferi un orizont mult mai vast pe care ochiul şi sufletul omenesc să-l cuprindă
şi să-l apropie. Înţelegând şi savurând poezia am pătruns în templul armoniei,
precum atunci când am înţeles matematica am pătruns în templul certitudinii.”
Ion Barbu4
Punctul de intersecţie al înălţimilor unui triunghi se numeşte ortocentrul triunghiului (H).

Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic , ortocentrul se află în interiorul triunghiului (Fig.
13). Dacă triunghiul ABC este dreptunghic m( BAC ) = 90° , ortocentrul triunghiului este
punctul A (Fig. 14). Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic , ortocentrul se afla în exteriorul
triunghiului ABC (Fig. 15).
H
A C
Hb
Hb Hc
Hc A
H Ha
B Ha C A≡H B B Ha C
Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15
1) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.

BH a tgC CH b tgA AH c tgB
Sunt adevărate egalităţile: = , = , = .
H a C tgB H b A tgC H c B tgA
AH a
Demonstraţie. Din triunghiurile dreptunghice BH a A şi CH a A rezultă BH a = şi
tgB
AH a BH a tgC
CH a = de unde = . Analog se arată şi celelalte egalităţi.
tgC H a C tgB
2) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.

AH cos A BH cos B CH cos C
=
Sunt adevărate egalităţile: , = , = .
HH a cos B ⋅ cos C HHb cos C ⋅ cos A HH c cos A ⋅ cos B
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă
AH AH b AH c tgC tgB cos A
= + = + = .
HH a H b C H c B tgA tgA cos B ⋅ cos C
4
geometrie
22
3) Pentru orice punct M din planul unui triunghi nedreptunghic ABC este adevărată
uuuur tgA uuur tgB uuur tgC uuuur
egalitatea: MH = MA + MB + MC.
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
AH tgC + tgB BH a tgC
Demonstraţie. Din = şi = avem:
HH a tgA H a C tgB
uuur tgC + tgB uuuuur uuur tgC uuuur
uuur uuuuur MB +
uuuur MA + tgA MHa tgA ⋅ MA + (tgC + tgB) ⋅ MHa
MC
uuuuur tgB
MH = = şi MH a = =
tgC + tgB tgA + tgB + tgC tgC
1+ 1+
tgA tgB
uuur uuuur
tgB ⋅ MB + tgC ⋅ MC
, de unde rezultă concluzia.
tgB + tgC
4) Coordonatele baricentrice absolute ale ortocentrului H al unui triunghi ascuţitunghic

 tgA tgB tgC 
ABC sunt H  , , .
 tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC 
Observaţie: Deoarece tgA + tgB + tgC = tgA ⋅ tgB ⋅ tgC rezultă

H (ctgBctgC , ctgCctgA, ctgActgB).
5) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul ortocentrului H al

triunghiului ABC este egal cu
tgA tgB tgC
zH = zA + zB + zC .
6) Coordonatele unghiulare ale ortocentrului unui triunghi ascuţitunghic ABC sunt

egale cu: m( BHC) = 180° − m( A) , m(CHA) = 180° − m( B) , m( AHB) = 180° − m(C ).
Demonstraţie. Avem: m( BHC ) = m( H b HH c ) = 180° − m( A) (deoarece patrulaterul
AH c HH b este inscriptibil). Analog, m(CHA) = 180° − m( B) şi m( AHB) = 180° − m(C ).
7) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la vârfurile acestuia sunt egale cu

2 R cos A, 2 R cos B, 2 R cos C .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BH a HH c este inscriptibil rezultă m( H c HA) = m( B ) ,
Hc A AH c b cos A
atunci sin H c HA = sin B = , de unde AH = = = 2 R cos A . Analog se
AH sin B sin B
arată că BH = 2 R cos B şi CH = 2 R cos C.
8) Consecinţă: AH + BH + CH = 2( R + r ).
23
 A B C
Demonstraţie. Avem: AH + BH + CH = 2R(cos A + cos B + cos C) = 2R 1+ 4sin sin sin  ;
 2 2 2
r A B C
dar = 4sin sin sin , deci AH + BH + CH = 2( R + r ).
R 2 2 2
9) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la laturile acestuia sunt egale cu

2 R cos B cos C , 2 R cos C cos A, 2 R cos A cos B.
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic BHH a rezultă
HH a = BH cos C = 2 R cos B cos C . Analog, HH b = 2 R cos C cos A şi
HH c = 2 R cos A cos B.
10) Ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler “ .
11) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, O centrul cercului circumscris

triunghiului şi G centrul de greutate al triunghiului ABC, atunci HG = 2GO şi
HO = 3GO.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler “ .
12) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC şi O centrul cercului circumscris acestui
triunghi, atunci HO 2 = R 2 (1 − 8cos A cos B cos C ).
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”.
13) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L sunt

coliniare şi HO ≡ OL şi LH = 2OH .
Demonstraţie. Vezi „Punctului lui Longchamps”.
3
14) Consecinţă: Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci HO= LG..
4
15) Într-un triunghi ABC fie H ortocentrul său, O centrul cercului circumscris, I
centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci,
HN = 2OI şi HN OI .
16) Consecinţă: Segmentele HI şi ON sunt congruente.

17) Într-un triunghi ABC fie H ortocentrul său, O centrul cercului circumscris, I
centrul cercului înscris triunghiului, S p punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .
18) Ortocentrul H al unui triunghi ABC şi centrul cercului circumscris O al triunghiului

ABC sunt puncte izogonal conjugate .
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale “.
24
19) Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de mijlocul unei laturi se află pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi A ' A
punctul diametral opus lui A (Fig. 16). Deoarece B1
BH ⊥ AC şi A ' C ⊥ AC rezultă BH CA ' .
Analog, rezultă BH CA ' , deci patrulaterul
BHCA ' este paralelogram, deci simetricul lui H C1 Hc Hb
faţă de M a este situat pe cercul circumscris H
triunghiului ABC .
Ha
B C
20) Simetricul ortocentrului H al triunghiului Ma
ABC faţă de una din laturile triunghiului se află
pe cercul circumscris triunghiului . A1
Demonstraţie: Fie A punctul de intersecţie dintre A'
1
înălţimea AH a şi cercul circumscris triunghiului Fig. 16
ABC. Deoarece m( HBH a ) = 90° − m( BCA) =

90° − m( BA1 A) = m( A1 BH a ) rezultă că înălţimea BH a este şi bisectoarea unghiului HBA1 ,
adică triunghiul HBA1 este isoscel , deci HH a = H a A1 .
Observaţie: Fie B1 şi C1 simetricele ortocentrului H faţă de laturile AC , respectiv AB.

Triunghiul A1 B1C1 se numeşte triunghiul circumpedal al ortocentrului triunghiului ABC.
21) Fie H ortocentrul unui triunghi dat ABC şi C cercul circumscris triunghiului
ABC . Să se arate că în cercul C se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să-l aibă
pe H ortocentru.
Demonstraţie: Fie ortocentrul H este situat în interiorul
A'
cercului C (Fig. 17). Prin H ducem o coardă oarecare A
MN şi fie N ' simetricul segmentului HN . Prin N ' ducem
coarda A' B ' perpendiculară pe MN . Deoarece
MN ' ⊥ A' B ' şi N ' este simetricul lui H faţă de A' B ' M N' N
rezultă că H este ortocentrul triunghiului MA' B ' . Cum H
coarda MN a fost considerată arbitrară, rezultă că sunt o B C
infinitate de triunghiuri care au punctul H drept ortocentru. B'
Dacă H este situat în extreriorul cercului, atunci una din
perpendicularele duse prin mijlocul sementelor HM sau Fig. 17
HN intersectează cercul C după coarda A' B ' .
H3 22) Fie A, B, C , D patru puncte conciclice . Ortocentrele

H4 D triunghiurilor ABC , BCD, CDA, DAB sunt vârfurile
A
unui patrulater congruent şi invers omotetic cu ABCD .
Demonstraţie. Fie H1 , H 2 , H 3 , H 4 ortocentrele
O H2 ABC , BCD, CDA respectiv DAB, A' mijlocul laturii BC
H1 şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig.
B C
A' 18). Avem: AH 1 = DH 2 = 2OA' şi AH 1 || DH 2
Fig. 18
25
(deoarece AH 1 ⊥ BC şi DH 2 ⊥ BC ) deci patrulaterul AH 1 H 2 D este paralelogram, de
unde rezultă AD ≡ H 1 H 2 si AD || H 1 H 2 . Analog se arată că AB ≡ H 2 H 3 , BC ≡ H 3 H 4 ,
CD ≡ H 4 H 1 şi AB || H 2 H 3 , BC || H 3 H 4 , CD || H 4 H 1 . Deoarece patrulaterele ABCD şi
H 1 H 2 H 3 H 4 cu laturile egale şi paralele două câte două rezultă că ele sunt congruente şi
omotetice, omotetia fiind invers deoarece centrul de susţinere se află între vârfurile
omoloage.
23) Laturile unui triunghi determină de două transversale ortogonale, care trec prin
ortocentru, segmente propoţionale.
Demonstraţie. Fie A'− B'−C ' şi A"− B"−C" cele două B"
transversale ortogonale şi H ortocentrul triunghiului A
ABC (Fig. 19). Triunghiurile A' HB şi HAB" , C"
respectiv BHA " şi AB ' H sunt asemenea, având H B'
laturile perpendiculare două câte două, de unde: C'
A' H BH A' B BH BA" HA"
= = şi = = , iar de aici A' B A" C
B" H AB" AH AB' AH B' H
BA' AB'
rezultă = (1). Din teorema lui Menelaus Fig. 19
BA" AB"
aplicată în triunghiurile CA' B ' şi CB" A" tăiate de
BA' C ' B ' AC BA" C" B" AC
transversala AB rezultă: ⋅ ⋅ = 1 şi ⋅ ⋅ = 1 (2). Împărţind relaţia
BC C ' A' AB ' BC C" A" AB"
BA' C ' B ' C" A" AB" A' C ' B' C '
(2) rezultă: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = .
BA" C ' A' C" B" AB' A" C" B" C"
A' C ' B ' A' A' C ' B' C ' B ' A'
Analog se arată că = , de unde = = .
A" C" B" A" A" C" B" C " B" A"
A 24) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC. Cercurile

Hb circumscrise triunghiurilor BCH, ACH şi ABH sunt
congruente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Hc Demonstraţie. Fie A ' al patrulea vârf al paralelogramului
H
ABA ' C (Fig. 20). Evident triunghiurile ABC şi A ' CB sunt
B C congruente, deci cercurile circumscrise acestor două triunghiuri
sunt congruente. Deoarece m( BHC ) = m( H b HH c ) =
180° − m( A ') rezultă că patrulaterul BHCA ' este inscriptibil,
A' deci cercul circumscris triunghiului BCH este tocmai cercul
circumscris triunghiului A ' CB . Analog se arată pentru
Fig. 20 triunghiurile ACH şi ABH.
25) Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AM a şi L1 este

simetricul lui L faţă de M a , atunci L1 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H a piciorul înălţimii duse din A pe BC . Avem LM a = M a L1 .
Deoarece patrulaterul HH a M a L este inscriptibil, din puterea punctului A faţă de cercul
circumscris acestui patrulater rezultă: AM a ( AM a − M a L) = AH a ⋅ AH . Dar
26
b2 + c 2 − a 2 2⋅ S b⋅ c
AH = 2 ⋅ R ⋅ cos A , cos A = , AHa = =
2bc a 2⋅ R
A
b2 + c2 − a2
rezultă: AH a ⋅ AH = = AM a ( AM a − M a L) (1)
2
(Fig. 21). Fie {L '} = AL I C (C fiind cercul
circumscris triunghiului ABC). Analog, Hb
a2 Hc L
AM a ⋅ M a L ' = BM a ⋅ M aC = . Dar H
4
2(b 2 + c 2 ) − a 2
AM a 2 = , de unde rezultă că B C
4 Ha Ma
b2 + c2 − a 2
AM a ( AM a − M a L ') = (2). Din relaţiile (1)
2 L1
şi (2) rezultă M a L ≡ M a L ' , deci M a L1 = M a L ' sau
Fig. 21
L1 ≡ L ' , de unde rezultă concluzia.
26) Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC . Ortocentrul H al
triunghiului ABC aparţine dreptei lui Steiner corespunzătoare triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.
27) Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de
laturile triunghiului sunt paralele cu laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.
28) Triunghiul ce are vârfurile oricare trei puncte dintre centrele cercurilor tritangente,
are drept ortocentru pe cel de-al patrulea punct din cele de mai sus.
Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.
29) Fie o dreptă d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC. Simetricele dreptei d

faţă de laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Punctul antisteiner”.
27
I.5. Punctul lui Gergonne5
„Dacă natura n-ar fi atât de minunată nici n-ar merita să o cunoaştem, iar viaţa n-ar merita să fie trăită. Am în
vedere nu frumuseţea care îţi sare în ochi, ci acea frumuseţe profundă care se dezvoltă în armonia componentelor
sale şi este accesibilă numai raţiunii. Frumuseţea intelectuală oferă satisfacţie prin sine însăşi.” – Henri Poincaré6
1) Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu punctele de contact
ale cercului înscris cu laturile opuse sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ca , Cb , Cc punctele de
tangenţă dintre cercul înscris în A
triunghiul ABC şi laturile BC, AC respectiv AB
(Fig. 22). Cum BCa = BCc , CCa = CCb şi
Cb
C B CC C A Cc
ACb = ACc , avem: a ⋅ b ⋅ c = 1 , iar din
Ca C Cb A Cc B Γ
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
ACa , BCb şi CCc sunt concurente.
B Ca
Punctul Γ de concurenţă al dreptelor ACa , BCb C
Fig. 22
şi CCc se numeşte punctul lui Gergonne.
2) Dacă ( Γ ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, iar Ca Cb Cc triunghiul său
AΓ a ( p − a) BΓ b( p − b) CΓ c( p − c)
de contact, atunci = , = , = .
ΓCa ( p − b)( p − c) ΓCb ( p − c)( p − a) ΓCc ( p − a )( p − b)
AΓ ACc ACb p − a p − a
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă = + = + =
ΓCc Cc B Cb C p − b p − c
a( p − a)
. Analog se demonstrează şi celelalte două egalităţi.
( p − b)( p − c )
3) Dacă ( Γ ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci pentru orice punct M
din planul triunghiului ABC este adevărată egalitatea:
uuuur 1  1 uuur 1 uuur 1 uuuur  1 1 1
MΓ =  MA + MB + MC  , unde s = + + .
s p−a p −b p−c  p −a p −b p −c
uuur a( p − a) uuuuur
MA + MCa
AΓ a ( p − a) uuuu
r ( p − b)( p − c)
Demonstraţie. Din = rezultă M Γ = (1), dar
ΓCa ( p − b)( p − c) a( p − a)
1+
( p − b)( p − c)
uuur p − b uuuur
MB + MC uuur uuuur
BCa p − b uuuuur p −c ( p − c) MB + ( p − b) MC
= de unde MCa = = (2). Din relaţiile
Ca C p − c p−b a
1+
p −c
(1) şi (2) rezultă concluzia.
5
Joseph Gegonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathématiques în 1810
6
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
28
4) Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Gergonne sunt
 1 1 1 
Γ , , .
 p − a p − b p −c
5) Fie z A , z B , zC sunt afixele vârfurilor A,B,C ale triunghiului ABC de laturi a,b,c. Afixul
punctului lui Gergonne corespunzător triunghiului ABC este egal cu
1 1 1
zA + zB + zC
p−a p −b p−c
zΓ = .
1 1 1
+ +
p −a p −b p −c
6) Punctul lui Gergonne ( Γ ) al triunghiului ABC este punctul simedian al triunghiului

de contact al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi
{Γ} = ACa ∩ BCb ∩ CCc . Deoarece simediana dintr-un vârf al unui triunghi conţine punctul
de intersecţie al tangentelor la cercul circumscris duse în celelalte două vârfuri ale
triunghiului (vezi „Simediane”), rezultă că Ca A , Cb B şi Cc C sunt simediane în triunghiul
Ca Cb Cc , deci punctul lor de intersecţie Γ , este punctul lui Lemoine al triunghiului de
contact Ca Cb Cc .
7) Punctele lui Gergonne ( Γ ) şi Nagel ( N ) ale triunghiului ABC sunt puncte

izotomice.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi Da , Eb , Fc
punctele de tangenţă ale cercurilor exînscrise cu laturile BC , CA , respectiv AB . Deoarece
BDa = CCa = p − c , rezultă că punctele Da şi Ca sunt simetrice faţă de mijlocul laturii
BC . Analog, punctele Eb şi Cb , respectiv Fc şi Cc sunt simetrice faţă de mijloacele
laturilor AC , respectiv AB . Deci punctele de concurenţă ale dreptelor ( ACa , BCb , CCc ) şi
( ADa , BEb , CFc ) – adică punctul lui Gergonne, respectiv punctul lui Nagel – sunt
izotomice.
8) Fie ABC un triunghi neisoscel, Ca Cb Cc triunghiul B'

său de contact, { A '} = Cb Cc ∩ BC , {B '} = Ca Cc ∩ AC , A
Cb
{C '} = Ca Cb ∩ AB . Punctele A ' , B ' , C ' sunt coliniare. Cc
Demonstraţie. Teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul
ABC (Fig. 23) pentru transversalele ( A ', Cc , Cb ) , A'
B
( B ', Cc , Ca ) , respectiv (C ', Ca , Cb ) dă: Ca
C
A ' B Cc A Cb C B ' C Ca B Cc A
⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1 şi
A ' C Cc B Cb A B ' A Ca C Cc B Fig. 23
C ' A Ca B Cb C
⋅ ⋅ =1, de unde rezultă:
C ' B Ca C Cb A C'
29
2
A ' B B ' C C ' A  Ca C Cb A Cc B 
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅  = 1 . Atunci, din reciproca teoremei lui Menelaus
A ' C B ' A C ' B  Ca B Cb C Cc A 
rezultă că punctele A ' , B ' , C ' sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta ce conţine punctele A ' , B ' , C ' se numeşte dreapta lui Gergonne.
9) Dreapta lui Gergonne a triunghiului ABC este polara triliniară a punctului lui
Gergonne.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, triunghiurile Ca Cb Cc şi ABC fiind
omologice, punctul lui Gergonne fiind polul triliniar.
10) Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul unui triunghi sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.
Teorema lui Poncelet

11) Dreptele care unesc mijloacele laturilor unui triunghi ABC cu respectiv mijloacele
cevienelor corespunzătoare punctului lui Gergonne sunt concurente în centrul cercului
A
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , Ca şi Da
proiecţiile centrului cercului înscris I, respectiv a punctului
I a centrului cercului A–exînscris pe BC , iar P punctul P
diametral opus lui Ca în cercul înscris în triunghiul ABC
I
AI a Γ C
(Fig. 24). Prin omotetia de centru A şi raport , Ca M aD a
AI B
punctul P se transformă în punctul Da , deci punctele A ,
Ia
P şi Da sunt coliniare. Cum IM a este linie mijlocie în
triunghiul Ca PDa rezultă IM a ADa , deci IM a trece şi
prin mijlocul segmentului ACa . Analog se arată că şi
celelalte două segmente ce unesc mijloacele laturilor Fig. 24
triunghiului cu mijloacele cevienelor punctului lui
Gergonne trec prin I.
12) Punctul lui Gergonne Γ al triunghiului ABC este propriul său punct ciclocevian.
Demonstraţie. vezi „Puncte cicloceviene”.
A 13) Punctul lui Gergonne al triunghiului

ortic corespunzător unui triunghi ABC este
punctul de întâlnire al dreptelor ce unesc
picioarele înălţimilor triunghiului ABC cu
Hb proiecţiile ortocentrului pe laturile
H1
triunghiului ortic.
Hc H Demonstraţie. Înălţimile AH a , BH b , CH c
H2 sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic
H3 H a H b H c (vezi „Triunghiul ortic”), deci H
este centrul cercului înscris în triunghiul ortic,
B Ha C
30
Fig. 25
iar H 1 , H 2 , H 3 - proiecţiile lui H pe laturile triunghiului ortic – sunt punctele de contact
ale cercului înscris cu laturile triunghiului ortic, deci dreptele H a H1 , H b H 2 şi H c H 3 sunt
concurente în punctul lui Gergonne al triunghiului ortic H a H b H c (Fig. 25).
14) Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu punctele de contact dintre un
cerc exînscris şi dreptele AB, BC, CA sunt concurente.
A
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de contact dintre cercul A -
exînscris şi dreptele BC, CA respectiv AB (Fig. 26). Cum
AB BC C A
AB1 = AC1 , BA1 = BC1 şi CA1 = CB1 rezultă: 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1 şi
A1C B1 A C1 B
din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA1 , BB1 şi A1 C
B
CC1 sunt concurente într-un punct Γ a . Analog, se obţin punctele
C1 Γa B1
Γb şi Γc . Punctele Γ a , Γ b , Γ c se numesc adjunctele punctului
Ia
Gergonne.
15) Punctele adjuncte ale lui Gergonne Γ a , Γb , Γ c sunt pe

cevienele punctului lui Nagel. Fig. 26
Demonstraţia rezultă din construcţie.
16) Cevienele punctelor adjuncte ale lui Gergonne sunt concurente în punctul lui Nagel.
Demonstraţie. Evident, datorită construcţiei.
17) Triunghiul ABC şi triunghiul Γ a Γ b Γ c sunt omologice, centrul de omologie fiind

punctul lui Nagel ( N ) al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din proprietăţile precedente.
18) Triunghiul ABC şi triunghiul N a N b N c , ale cărui vârfuri sunt adjunctele punctului
lui Nagel al triunghiului ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Gergonne (Γ ) al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din cele de mai de sus.
19) Coordonatele baricentrice ale adjunctelor punctului Gergonne sunt:

 1 1 1   1 1 1   1 1 1 
Γa  , , , Γb  , , , Γc  , , .
 a+b+c −a−b+c −a +b−c   −a −b +c a +b + c a −b −c   a − b − c −a + b − c a + b + c 
Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema (3).
20) Triunghiul N a N b N c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel - şi

triunghiul Γ a Γ b Γ c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N Γ (unde N este punctul lui Nagel
şi Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul N a N b N c , iar
{Γ a } = BN c ∩ CNb , {Γ b } = AN c ∩ CN a , {Γ c } = ANb ∩ BN a . Conform teoremei lui
Voronèse (vezi „Triunghiuri omologice”), triunghiurile N a N b N c şi Γ a Γ b Γ c sunt
31
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei ce uneşte centrele de omologie ale
triunghiului ABC cu triunghiurile N a N b N c , respectiv Γ a Γ b Γ c - adică dreptei ΓN .
21) Fie T punctul de contact dintre tangenta dusă din punctul M a – mijlocul laturii BC
a triunghiului ABC - (diferită de BC ) la cercul A –exînscris. Punctul T aparţine
cevienei AΓ ( Γ fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Fie Da punctul de contact al cercului A –
A
exînscris cu latura BC , Ca punctul de contact al cercului
înscris cu latura BC şi Q punctul diametral opus lui Da în
cercul A –exînscris (Fig. 27). Punctele A , Ca şi Q sunt
coliniare (vezi „Punctul lui Nagel”) . Fie T1 primul punct de Γ
intersecţie dintre ceviana AΓ cu cercul A –exînscris. Ca M a C
T Da
1 B
Deoarece m( DaT1Q) = m( Da Q ) = 90° , rezultă A1
2 Ia
m(CaT1 Da ) = 90° , iar cum punctele Ca şi Da sunt
izotomice, rezultă că TM a este mediană în triunghiul Q
dreptunghic CaT1 Da , deci M aT1 Da ≡ M a DaT1 ≡ T1QDa , de
Fig. 27
unde: m( M aTI a ) = 90° , adică T1 ≡ T .
22) Într-un triunghi, paralelele duse prin mijloacele laturilor la cevienele punctului lui
Gergonne ale vârfurilor opuse trec prin centrele cercurilor exînscrise respective.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC şi Q punctul diametral opus
lui Da în cercul A – exînscris, iar Ca punctul de contact al cercului înscris cu latura BC.
Punctele A, Ca şi Q sunt coliniare (vezi „Punctul lui Nagel”). Atunci M a I a este linie
mijlocie în triunghiul Da Ca Q, adică M a I a Ca Q, deci AΓ M a I a .
23) Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile centrului cercului A – exînscris ( I a ) al triunghiului ABC pe

mediatoarele corespunzătoare laturilor triunghiului ABC. Triunghiurile A1 B1C1 şi ABC
sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne ( Γ ) al triunghiului
ABC.
Demonstraţie. În notaţiile proprietăţii precedente, fie A1 punctul de intersecţie dintre
mediatoarea segmentului BC cu dreapta AQ. Deoarece M a este şi mijlocul segmentului
Ca Da , iar QDa ⊥ BC rezultă că A1 este mijlocul ipotenuzei Ca Q a triunghiului Ca Da Q,
deci patrulaterul M a Da I a A1 este dreptunghi. Am arătat că proiecţia lui I a pe mediatoarea
laturii BC aparţine cevienei din A a punctului lui Gergonne. Analog, se arată că B1 şi C1
aparţin cevienelor din B respectiv C ale punctului lui Gergonne, adică triunghiurile A1 B1C1
şi ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului
ABC.
32
24) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ). Punctul lui Gergonne ( Γ ) al
triunghiului ABC aparţine dreptei MN dacă şi numai dacă:
UB 1 VC 1 1
⋅ + ⋅ = , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB,
UA p − b VA p − c p − a
iar p este semiperimetrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al
A
triunghiului ABC (Fig.28). Deoarece dreapta UV trece
prin punctul lui Gergonne atunci
Cc UB Ca C VC BCa ΓCa
⋅ + ⋅ = (1) (vezi „Relaţia lui
U UA BC VA BC ACa
Γ Cb
AΓ a ( p − a)
Van-Aubel”). Dar, = iar
V ΓCa ( p − b)( p − c)
Ca C = p − c, BCa = p − b, relaţia (1) devenind:
B Ca C
UB VC ( p − c ) ⋅ ( p − b)
Fig. 28 ⋅ ( p − c) + ⋅ ( p − b) = , de unde
UA VA p−a
UB 1 VC 1 1
rezultă ⋅ + ⋅ = .
UA p − b VA p − c p − a
25) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ). Punctul lui Gergonne ( Γ ) al

triunghiului ABC aparţine dreptei MN dacă şi numai dacă :
UB B VC C A
⋅ tg + ⋅ tg = tg .
UA 2 VA 2 2
UB 1 ( p − a)( p − c) VC 1 ( p − a)( p − b)
Demonstraţie. Din proprietatea (24) avem: ⋅ + ⋅ =
UA b ab VA c ab
1 ( p − b)( p − c) A ( p − b)( p − c)
. Ţinând cont de sin 2 = şi de relaţiile analoage precum şi
a bc 2 bc
B C A
sin 2 sin 2 sin 2
UB 2+ VC 2 = 2 ,
de teorema sinusurilor obţinem: ⋅ ⋅ deci
UA sin B VA sin C sin A
UB B VC C A
⋅ tg + ⋅ tg = tg .
UA 2 VA 2 2
26) Într-un triunghi ABC, punctul lui Gergonne ( Γ ), punctul lui Nagel (N) şi centrul
antibisector (Z) sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie U ∈ ( AB) şi V ∈ ( AC ) astfel încât Γ şi N aparţin dreptei UV. Deoarece
UB B VC C A
Γ ∈ UV , atunci ⋅ tg + ⋅ tg = tg (1) şi din N ∈ UV rezultă:
UA 2 VA 2 2
UB B VC C A
⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg (2) (vezi „Punctul lui Nagel”). Din relaţiile (1) şi (2)
UA 2 VA 2 2
B B C C A A
sin 2 + cos 2 sin 2 + cos 2 sin 2 + cos 2
UB 2 2 VC 2 2 2 2
rezultă: ⋅ + ⋅ =
UA B B VA C C A A
sin cos sin cos sin cos
2 2 2 2 2 2
33
UB 1 VC 1 1 UB 1 VC 1 1
adică ⋅ + ⋅ = şi de aici ⋅ + ⋅ = (vezi „Centrul
UA sin B VA sin C sin A UA b VA c a
antibisector”) relaţie care arată că punctul Z ∈ UV .
27) Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB ale triunghiului ABC. Dacă
dreapta ce uneşte punctul lui Gergonne (Γ) cu punctul lui Nagel (N) al triunghiului
a2 + b2
ABC este paralelă cu latura AB, atunci c = .
a+b
Demonstraţie. Fie Γ a , Γ b , Γ c şi N a , N b , N c picioarele A
cevienelor determinate de punctul lui Gergonne, respectiv
punctul lui Nagel cu laturile triunghiului ABC (Fig. 29). Nb
Din teorema lui Van – Aubel rezultă:
CΓ CΓa C Γb p − c p − c N Γb
= + = + (1) şi Γc
ΓΓ c Γa B ΓbA p −b p − a Γ
CN CN a CN b p−b p−a
= + = + (2). Deoarece B Γa N a C
NN c NaB NbA p−c p−c
Fig. 29
CΓ CN
ΓN || AB rezultă = (3). Din relaţiile (1), (2) şi
ΓΓ c NN c
a2 + b2
(3) rezultă c = .
a+b
28) Dacă A[ ABC ] , A[ΓBC ] , A[ΓAC ] , A[ΓAB] sunt ariile triunghiului ABC, ΓBC , ΓAC , respectiv
ΓAB, unde Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC, atunci:
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] ra + rb + rc
+ + = . A
A[ΓBC ] A[ΓAC ] A[ΓAB ] r
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al
a +b+c Cc Cb
triunghiului ABC (Fig. 30). Dacă p= , atunci
2 Γ
ACb = ACc = p − a, BCc = BCa = p −b, CC a = CCb = p − c. Dacă
A " şi Γ ' sunt proiecţiile punctelor A şi Γ pe latura BC Ca
A[ ABC ] AA "⋅ BC AA " ACa B A" Γ ' C
obţinem: = = = . Din relaţia lui
A[ΓBC ] ΓΓ ' ΓΓ ' ΓCa Fig. 30
AΓ p − a p − a rb rc
Van Aubel avem: = + = + de unde
ΓCa p − b p − c ra ra
A[ ABC ] AΓ r +r r +r +r A[ ABC ] ra + rb + rc
= 1+ = 1+ b c = a b c şi analog = ,
A[ΓBC ] Γ Ca ra ra A[ΓBC ] rb
A[ ABC ] ra + rb + rc 1 1 1 1
= prin sumarea relaţiilor precedente şi ţinând seama că = + +
A[ΓBC ] rc r ra rb rc
rezultă concluzia.
34
29) Dacă două ceviene Gergonne ale unui triunghi ABC au lungimile egale, atunci
triunghiul este isoscel.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie BCb şi CCc cevienele Gergonne congruente (Fig. 31).
Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile ABCb , respectiv ACCc rezultă:
A A
Q
p−a p − a
Cc Cb
Cc Cb
P
p−b p−c
B p − b Ca p − c C B C
Fig. 32
Fig. 31
BCb 2 = c 2 + ( p − a) 2 − 2c( p − a) cos A , CCc 2 = b 2 + ( p − a )2 − 2b( p − a ) cos A , unde

a+b+c
şi de aici rezultă prin egalare că: 2(b−c)( p−a)cos A−(b −c ) =0 egalitate
2 2
p=
2
 (− a + b + c )(b 2 + c 2 − a 2 ) 
echivalentă cu (b − c)  − (b + c )  = 0 . Egalitatea
 2bc 
(−a + b + c)(b2 + c2 − a2 )
− (b + c) = 0 , echivalentă cu a2(b +c −a) +b2 (c +a −b) +c2 (a +b −c) = 0 nu
2bc
poate avea loc datorită inegalităţii triunghiului, de unde rezultă că b = c , adică triunghiul
ABC este isoscel.
Soluţia 2. Fie {P} = BCb ∩ CCc . Construim paralelogramul BCc QCb (Fig. 32). Dacă
AB ≠ AC , fie AB < AC ( c < b ), de unde p − c > p − b şi m(Cb BC ) > m(Cc CB ) , deci
CP > BP . Dacă CCc ≡ BCb rezultă Cc P < PCb (1). În triunghiurile ABC şi ACc C
avem: ACb = ACc = p − a , CCc ≡ BCb şi am presupus că AB < AC . Urmează că :
m( ACb B ) < m( ACc C ) şi m( BCb C ) > m( BCc C ) de unde rezultă că m( PCb C ) > m( PCc B )
(2). Din triunghiurile BCc P şi PCb C cu BPCc ≡ Cb PC şi relaţia (2) rezultă:
m(Cc BP) > m( PCCb ) (3). Cum triunghiul Cc PQ este isoscel rezultă: Cc QC ≡ Cc CQ de
unde m(Cc QCb ) + m(Cb QC ) = m( PCCb ) + m(Cb CQ). Utilizând relaţia (3) rezultă
m(Cb QC ) > m(Cb CQ) şi de aici Cb C < Cb Q , adică p − c < p − b de unde b < c , ceea ce
contrazice presupunerea facută. Analog se tratează cazul în care b > c . Atunci b = c , deci
triunghiul ABC este isoscel.
35
30) Bisectoarele interioare ale unghiurilor B şi C ale triunghiului ABC întâlnesc
ceviana Gergonne AD în E, respectiv F. Dacă BE = CF , atunci triunghiul ABC este
isoscel.
Demonstraţie. Presupunem AB ≠ AC , fie A
AB < AC Atunci, b > c, p − b < p − c şi
E ∈ ( FD) (Fig. 33). Din m( ABC ) < m( ACB )
rezultă m( EBC ) > m( FCD) > m( ECB) , deci
CE > BE , adică CE > CF (4) (deoarece F
BE ≡ CF ). Cum m( ADC ) = m( EDC ) > 90°
E
rezultă că m( FEC ) =
B C
m( EDC ) + m( ECD) > 90° şi m( EFC ) < 90° , p-b D p-c
de unde CE < CF ceea ce contrazice (4).
Analog, dacă AB > AC se ajunge la o Fig. 33
contradicţie. Urmează că AB ≡ AC .
I.6. Punctul lui Nagel. Dreapta lui Nagel7

„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe
capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sunt convins că da.”
Ion Barbu8
Fie τ a ,τ b ,τ c punctele de contact dintre cercurile A – exînscris, B – exînscris,

respectiv C – exînscris cu laturile BC, CA, respectiv AB ale triunghiului ABC (Fig. 34).
Teorema lui Nagel

1) Dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p
semiperimetrul său. Fie Bτ a = x şi τ a C = y. Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de unde
τaB p − c τ C p−a τ A p −b
x = p − c şi y = p − b, deci = . Analog, b = şi c = , de unde
τ aC p − b τb A p − c τcB p − a
τ a B τ bC τ c A
rezultă ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
τ aC τ b A τ c B
Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente.
7
Christian von Nagel (1803-1882) – matematician german, contribuţii în geometria triunghiului
8
geometrie
36
Ic
A
τb
τc Ib
N
B τa
C
Ia
Fig. 34
τaB p − c
Soluţia 2. Din = rezultă că afixul punctului τa este
τ aC p − b
p−c
zB + ⋅ zC
p −b ( p − b ) z B + ( p − c ) zC
zτ a = = şi analog se obţin relaţii similare pentru
p−c a
1+
p−b
AP z A + kzτ a
punctele τ b şi τ c . Dacă P ∈ ( Aτ a ) şi k = atunci z P = de unde rezultă:
Pτ a 1+ k
1 1 k k 
zP =  p − a ( p − a) z A + a ( p − b) z B + a ( p − c) zC  . Se obţine o formă simetrică pentru
1+ k
 
1 k a
relaţia din paranteză dacă = , adică pentru k = şi fie N punctul
p−a a p−a
corespunzător acestei valori a lui k. Obţinem un punct ce va avea afixul
1
z N = [( p − a) z A + ( p − b) z B + ( p − c ) zC ]. Simetria relaţiei precedente arată că punctul N
p
aparţine şi dreptelor Bτ b , respectiv Cτ c .
37
Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor Aτ a , Bτ b , Cτ c se numeşte punctul lui Nagel.
2) Afixul punctul lui Nagel (N) al triunghiului ABC este dat de:
1
z N = [( p − a ) z A + ( p − b) z B + ( p − c) zC ].
p
2) Triunghiul τ aτ bτ c se numeşte triunghiul lui Nagel (sau triunghiul cotangentic).
3) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul cevian al punctului lui Nagel.
2) Dacă N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC, atunci pentru orice punct M din
planul triunghiului este adevărată egalitatea:
uuuur 1 uuur uuur uuuur
MN = [( p − a ) MA + ( p − b) MB + ( p − c) MC ].
p
Demonstraţia rezultă din precedenta.
3) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Nagel sunt

 p −a p −b p −c 
N , , .
 a b c 
Demonstraţia rezultă din proprietatea de mai sus.
4) Punctul lui Nagel este centrul de omologie dintre triunghiul neisoscel ABC şi
triunghiul său cotangentic τ aτ bτ c .
Demonstraţie. Triunghiurile ABC şi τ aτ bτ c sunt omologice, centrul de omologie fiind
punctul lui Nagel al triunghiului ABC (ca o consecinţă a teoremei lui Desargues).
5) Într-un triunghi ABC, punctul lui Nagel ( N ), centrul de greutate (G) şi centrul
cercului înscris (I) sunt coliniare şi GN = 2GI .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A ' piciorul bisectoarei A
din A (Fig. 35). Din teorema bisectoarei rezultă
A' B c a+c
= şi de aici: A ' B = . Teorema
A 'C b b+c
bisectoarei aplicată în triunghiul ABA ' ne dă: τb
IA c b+c IA ' a I G
= = (1) de unde: = ; Dacă N
IA ' A ' B a AA ' 2 p
M este mijlocul segmentului BC iar τ şi τ τa
a a b
punctele de tangenţă al cercurilor A – exînscris şi B B A ' Ma C
– exînscris cu latura BC respectiv AC, atunci
a b−c a ac a(b − c) Fig. 35
M aτ a = − ( p − b) = , A' Ma = − = ,
2 2 2 b + c 2(b + c)
Mτ a b + c
de unde = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă IM a Aτ a şi de
MA a
IM a IA
aici: = (3). Fie {G} = AM a ∩ IN . Cum IM AN rezultă
Aτ a AA '
GA AN GN GA NA AA '
= = (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă = ⋅ (5). Teorema
GM a IM a GI GM a Aτ a IA '
38
lui Menelaus aplicată în triunghiul Aτ a C şi transversala τ b , N , B ne dă:
τ b A BC Nτ a p − c a Nτ a Nτ a p − a
⋅ ⋅ = 1 , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi de aici = , adică
τ b C Bτ a NA p − a p − c NA NA a
Nτ a a GA a 2p
= . Atunci, relaţia (5) devine = ⋅ = 2 , de unde GA = 2GM a (6) , adică
Aτ a p GM a p a
G este centrul de greutate al triunghiului ABC, deci punctele N, G şi I sunt coliniare. Din
relaţiile (4) şi (6) rezultă GN = 2GI .
Soluţia 2. Afixele centrului de greutate G al centrului cercului înscris I sunt şi al punctului
z +z +z az + bz B + czC
lui Nagel sunt: zG = A B C , z I = A respectiv
3 2p
1 z − zI 1
zN = [( p − a ) z A + ( p − b) z B + ( p − c) zC ]. Atunci, G = ∈ deci punctele G, I şi
p z N − zG 2
N sunt coliniare şi z N − zG = 2 zG − z I , adică: NG = 2GI .
Observaţie: Dreapta IN se numeşte dreapta lui Nagel.
6) Într-un triunghi ABC fie O centrul cercului circumscris, H ortocentrul său, I centrul
cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC. Atunci
HN = 2OI şi HN OI .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Atunci, HG = 2GO (dreapta
lui Euler) şi NG = 2GI . Din asemănarea triunghiurilor OGI şi HGN (deoarece
GH GO
NGH ≡ OGI şi = ) rezultă că HN OI şi HN = 2OI .
GN GI
Soluţia 2. Alegem un reper cartezian cu originea în O, centrul cercului circumscris
z − zH
triunghiului ABC. Atunci, z H = z A + z B + zC şi N = −2 ∈ adică NH OI şi
z I − zO
z N − z H = 2 ⋅ z I − zO , adică NH = 2OI .
I O
7) Consecinţă: Într-un triunghi ABC fie O centrul G
cercului circumscris, H ortocentrul său, I centrul
cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al O9
triunghiului ABC. Segmentele HI şi ON sunt
congruente. H N
Demonstraţie. Din trapezul isoscel HNOI rezultă Fig. 36
HI ≡ ON .
8) În triunghiul ABC fie O centrul cercului circumscris, I centrul cercului înscris, N

punctul lui Nagel şi O9 centrul cercului lui Euler. Dreapta care uneşte mijloacele
segmentelor NI şi NO conţine punctul O9 .
Demonstraţie. În triunghiul NOI , dreapta (d) care uneşte mijloacele laturilor NO şi
NI este paralelă cu dreapta OI, deci paralelă şi cu HN (Fig. 36). În triunghiul NOH ,
dreapta d fiind paralelă cu NH rezultă că trece şi prin mijlocul lui OH, adică prin O9 -
centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
39
9) Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC,
este mijlocul segmentului IN .
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC (Fig. 37).
Dacă IG = 2 x, atunci ,conform aplicaţiei precedente, GN = 4x, IN = 6 x. Fie S P mijlocul
segmentului IN . Avem: IS P = 3x = S p N şi GS P = x.
Deoarece G ∈ ISP şi IG = 2 x = 2GS P , iar AG = 2GM a A
AG IG
rezultă = = 2 şi cum IGA ≡ S P GM a avem
GM a GS P Mc Mb
că triunghiurile AGI şi M a GS P sunt asemenea, deci I Sp
AI S P M a . Dar AB M a M b , AC M a M c iar AI este G
N
bisectoarea unghiului BAC , deci şi M a S p este
B Ma C
bisectoarea unghiului M c M a M b . Analog se arată că
punctul SP aparţine bisectoarelor unghiurilor Fig. 37
M a M b M c şi M b M c M a , deci punctul lui Spieker
( S P ) este mijlocul segmentului IN .
a b c p
Soluţia 2. Atunci MbMc = , McMa = , MaMb = şi p ' = unde p este
2 2 2 2
semiperimetrul triunghiului median. Atunci afixul centrului cercului înscris în triunghiul
1 a b c  1  a zB + zC b zC + z A c z A + zB 
median este: zS p = ⋅ zM + ⋅ zM + ⋅ zM = ⋅ + ⋅ + ⋅ =
2 p '  2 a 2 b 2 c  2 p '  2 2 2 2 2 2 
1
adică : z S p = [(b + c) z A + (c + a) z B + (a + b) zC ] (∗) . Dacă S este mijlocul segmentului
4p
zI + zN 1  1 1 
IN a , atunci rezultă zS = =  (azA + bzB + czC ) + [( p − a)zA + ( p − b)zB + ( p − c)zC ] =
2 2 2p p 
1
[ (b + c) z A + (c + a) zB + (a + b) zC ] (**). Din relaţiile (*) şi (**) rezultă zS p = zS adică
4p
SP ≡ S.
10) Consecinţă : Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .
Cercul înscris în triunghiul median - C ( S P , r / 2) - se numeşte cercul lui Spieker.

Demonstraţie. O primă soluţie rezultă din proprietăţile precedente. Coliniaritatea punctelor
o mai putem demonstra şi prin utilizarea coordonatele baricentrice. Astfel,
G (1,1,1), I (a, b, c), N ( p − a, p − b, p − c), S (b + c, c + a, a + b). Deoarece
1 1 1 1 1 1
a b c = 0 şi a b c = 0 rezultă că punctele G, I, N respectiv G, I, S
p −a p −b p −c b+c c+a a+b
sunt coliniare, adică punctele G, I, N, S sunt coliniare.
40
Observaţie: Punctele I , G, S p , N aparţin dreptei lui Nagel.
12) Punctele lui Nagel şi Gergonne ale unui triunghi sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC, Ge - punctul lui
Gergonne şi τ a ,τ b ,τ c punctele de tangenţă ale cercurilor exînscrise cu segmentele BC, CA
respectiv AB. Deoarece Bτ a = CCa = p − c rezultă că punctele τ a şi Ca sunt simetrice faţă
de mijlocul laturii BC. Analog, punctele τ b şi Cb , respectiv τ c şi Cc sunt simetrice faţă de
mijloacele laturilor AC, respectiv AB. Cum dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente în
punctul lui Nagel al triunghiului ABC, rezultă că punctele lui Nagel şi Gergonne sunt
izotomic conjugate.
13) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al triunghiului
median.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A
M a M b M c şi Ca Cb Cc triunghiurile
median, respectiv de contact ale
triunghiului ABC , {Ca' } = AN ∩ BC,
{P} = AN ∩ M b M c şi Mc P P' Mb
{P '} = M a I ∩ M b M c (Fig. 38).
Sp
Deoarece ACa' M a I rezultă N I
'
AC a MaP (vezi „Cercuri
exînscrise”) şi punctul Ma este
'
mijlocul segmentului Ca C atunci
a
B C'a M a Ca C
dreapta M a I va conţine mijlocul
Fig. 38
segmentului ACa - punct ce aparţine
liniei mijlocii M b M c - deci punctul P '. Cum PP ' este linie mijlocie în triunghiul ACa Ca'
, deci mediana AM a trece şi prin mijlocul segmentului PP ', deci şi prin mijlocul
segmentului M b M c , adică punctele P şi P ' sunt izotomice. Conform proprietăţii
precedente rezultă concluzia.
Soluţia 2. Fie N ' punctul lui Nagel al triunghiului median M a M b M c . Atunci, afixul lui
1 1
N ' este: z N ' = [( p '− a ') z M a + ( p '− b ') z M b + ( p '− c ') zM c ] = (az A + bz B + czC ) = z I , de
p' 2p
unde rezultă că N ' ≡ I .
14) Punctul lui Nagel al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul
anticomplementar al său.
Demonstraţie. Se aplică proprietatea precedentă luând triunghiul median în rolul
triunghiului ABC.
15) Într-un triunghi ABC, distanţa de la punctul lui Nagel (N) la centrul cercului
circumscris (O) este egală cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul cercului
înscris.
41
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului ABC este cercul lui Euler al triunghiului
anticomplementar A ' B ' C ' având raza R. Cercul înscris în triunghiul A ' B ' C ' are centrul
în punctul lui Nagel – conform proprietăţii precedente – deci, aceste două cercuri sunt
tangente în ϕ ' - punctul lui Feuerbach al triunghiului anticomplementar. Astfel,
ON = Oϕ '− N ϕ ' = R − 2r (r fiind raza cercului înscris în triunghiul ABC).
Observaţie: Analog, se arată că ON a = R + 2ra , ON b = R + 2rb şi ON c = R + 2rc (unde

N a , N b , N c sunt punctele adjuncte ale lui Nagel, iar ra , rb , rc lungimile razelor cercurilor
exînscrise triunghiului ABC ).
16) Punctele lui Nagel (N), Bevan (V) şi Longchamps (L) sunt coliniare, iar NV ≡ VL.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.
17) Punctul lui Nagel (N), punctul lui Gergonne ( Γ ), centrul antibisector (Z) şi
retrocentrul (R) unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne” şi „Retrocentrul unui triunghi”.
18) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi

( Da , Ea , Fa ), ( Db , Eb , Fb ), ( Dc , Ec , Fc ) punctele de tangenţă dintre cercurile A, B, C –
exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC cu laturile BC, CA respectiv AB. Dreptele
ACa , BEc , CFb sunt concurente.
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB şi p semiperimetrul
triunghiului ABC. Avem
BCa = p − b, CCa = p − c, AFb = p − c, BFb = p, CEc = p, AEc = p − b (vezi „Cercuri
BCa Fb A Ec C
exînscrise”) de unde ⋅ ⋅ = 1, adică dreptele ACa , BEc şi CFb sunt concurente
CCa Fb B Ec A
într-un punct N a .
Observaţii:
1) Analog, cevienele BCb , CFa şi ADc sunt concurente într-un punct N b iar cevienele
CCc , ADb , BEa sunt concurente într-un punct N c .
2) Punctele N a , N b , N c se numesc punctele adjuncte ale punctului lui Nagel.
19) Triunghiul N a N b N c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel - şi

triunghiul Γ a Γ b Γ c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N Γ (unde N este punctul lui Nagel
şi Γ este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gegonne”.
20) Într-un triunghi cevienele punctului lui Nagel (N) trec prin punctele diametral opuse
punctelor de contact ale cercului înscris, iar cevienele punctului lui Gergonne ( Γ ) trec
prin punctele diametral opuse ale punctelor de contact ale cercurilor exînscrise
respective.
Demonstraţie. Fie P şi Q punctele diametral opuse lui Ca şi Da în cercurile înscris
respectiv A – exînscris (Fig. 39). Din PCa ⊥ BC şi QDa ⊥ BC rezultă PCa QDa .
42
Deoarece cercul înscris şi cel A – exînscris sunt omotetice, omotetia fiind de centru A şi
r I D r
raport a , iar a a = a rezultă că punctele Da şi P se corespund prin omotetia
r IP r
considerată, deci P ∈ AN . Analog, Q ∈ AΓ.
21) Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile centrului cercului înscris (I) al triunghiului ABC pe

mediatoarele laturilor triunghiului. Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt omologice, centrul
de omologie fiind punctul lui Nagel.
Demonstraţie. Fie P punctul diametral opus punctului de A
contact Ca dintre cercul înscris în triunghiul ABC şi latura N
BC (Fig. 39). Punctele A, P şi Da (punctul de tangenţă
P
dintre cercul A – exînscris şi BC) sunt coliniare. Deoarece
triunghiul PCa Da este dreptunghic iar I este mijlocul I A1
Γ C
catetei Ca P , atunci IA '1 este linie mijlocie în PCa Da Ca M aD a
(unde A ' este mijlocul ipotenuzei PD ), deci şi A ' M va B
1 a 1 a
fi linie mijlocie de unde rezultă că A '1 M a este mediatoarea Ia

segmentului Ca Da , deci A '1 ≡ A1 . Analog, se arată că B1 şi
Q
C1 aparţin cevienelor punctului lui Nagel. Deci
triunghiurile A1 B1C1 şi ABC sunt omologice, centrul de
Fig. 39
omologie fiind punctul lui Nagel (N).
22) Într-un triunghi, paralelele duse prin mijlocul laturilor la cevienele punctului lui
Nagel sunt concurente în centrul cercului înscris.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC şi P punctul diametral opus lui Ca în cercul
înscris în triunghiul ABC (Fig. 39). Din proprietatea precedentă rezultă că punctele A, P şi
Da sunt coliniare. Atunci, IM a este linie mijlocie în triunghiul PCa Da , deci PDa IM a ,
adică ADa IM a .
23) Punctul lui Nagel al triunghiului ABC aparţine cercului lui Fuhrmann
corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie.vezi „Triunghiul lui Fuhrmann”.
24) Dreptele ce unesc punctul lui A

Nagel al unui triunghi ABC cu
vârfurile acestuia conţin punctele de
contact dintre cercul lui Spiecker şi
triunghiul median al triunghiului
ABC. Mc P Mb
Demonstraţie. Fie MaMbMc
Sp
triunghiul median al triunghiului ABC, N I
P punctul de contact dintre cercul lui
Spiecker al triunghiului ABC şi
latura MbM c , {D} = AN ∩ BC ,
{P1} = AP ∩ BC (Fig. 40). Deoarece D Ma C
B
laturile triunghiului median au
Fig. 40
43
lungimile a / 2, b / 2, c / 2 şi P este un punct de contact al cercului înscris în triunghiul
p − c BD
M a M b M c rezultă M c P = = (1) (D fiind punctul de tangenţă dintre cercul A –
2 2
exînscris cu latura BC). Dar M c P este linie mijlocie în triunghiul ABP1 , deci
BP1
McP = (2). Din (1) şi (2) rezultă BD ≡ BP1 şi cum D, P1 ∈ [ BC ] rezultă D ≡ P1 , deci
2
P ∈ AN .
25) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN, respectiv CN (unde N este punctul lui
Nagel al triunghiului ABC). Triunghiul QAQB QC este circumscris cercului Spieker al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport 1/2 triunghiul QAQB QC se transformă în
triunghiul ABC, deci şi cercul înscris în triunghiul QAQB QC se transformă în cercul înscris
uuur 1 uur
în triunghiul ABC, iar NS = NI (unde S şi I sunt centrele cercurilor înscrise în
2
triunghiurile QAQB QC şi ABC), relaţie ce arată că S este punctul lui Spieker al triunghiului
ABC.
Observaţie: Fie I şi O centrele cercurilor înscris, respectiv circumscris ale unui triunghi
ABC, MM ' ⊥ AI , M ∈ AB, M ' ∈ AC , I ∈ MM ' . Cercul tangent în M şi M ' laturilor AB,
respectiv AC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece mediatoarele OB ' şi OC '
A sunt perpendiculare pe AC respectiv AB (unde
B' B ', C ' ∈ C(O,R)), rezultă OB ' Oa M ' şi
OC ' Oa M , unde Oa este centrul crecului tangent
C' laturilor AB şi AC în M respectiv M ' (Fig. 41).
I M' Atunci, triunghiurile OB ' C ' şi Oa M ' M sunt
M O omotetice; fie P centrul acestei omotetii -
Oa C {P} = C ' M ∩ B ' M '. Deoarece hexagonul
B PC ' CABB ' are cinci vârfuri pe cercul circumscris
triunghiului ABC şi că laturile sale se intersecteză
în punctele coliniare M, I şi M ' rezultă – din
P teorema lui Pascal – că punctul P aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC. Deoarece OC ' ≡ OP
Fig. 41
rezultă Oa M ≡ Oa P, deci P aparţine şi cercului
tangent laturilor AB şi AC având centrul în Oa ,
deci cercul C (Oa , Oa P) este tangent cercului C(O,R ) în P.
26) Fie MM ' ( M ∈ AB, N ∈ AC ) perpendiculara în I – centrul cercului exînscris în

triunghiul ABC – pe bisectoarea AI. Dacă P este punctul de tangenţă dintre cercul
circumscris triunghiului ABC şi cercul tangent în M şi M ' laturilor AB şi AC, atunci AP
este izogonala cevianei ADa a punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie B1 ∈ ( AC şi C1 ∈ ( AB astfel încât AB1 ≡ AB şi AC1 ≡ AC. Dreapta
B1C1 este a doua tangentă comună cercurilor înscrise în triunghiul ABC şi A – exînscris;
44
A
Ca şi Da punctele de tangenţă dintre cercul înscris
M'
şi A – exînscris cu dreapta BC (Fig. 42). Atunci I B1
simetricele lor Ca' şi Da' faţă de bisectoarea M '
C a B
unghiului A vor fi punctele de tangenţă dintre B1C1 C Ca Da
P
cu cercurile înscris, respectiv A – exînscris, ceea ce
arată că ADa' şi ACa' sunt izogonalele D'a
C1
dreptelor ADa , respectiv ACa . Arătăm că punctul
Ia
P ∈ ADa' Prin inversiunea de centru A şi raport
AB ⋅ AC punctul Da' se transformă în punctul P
deci dreapta PDa' trece prin punctul A.
Fig. 42
27) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale unghiurilor
unui triunghi ABC şi cercul circumscris triunghiului ABC, iar Ca Cb Cc triunghiul de
contact corespunzător triunghiului ABC. Dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt concurente în
izogonalul punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie { A "} = AB ∩ B ' C ' (Fig. 43). A
1
Atunci, m( AA " B ') = [m( B) + m( C )] , de
2 Cb B'
unde rezultă că m ( AA " B ') + m ( A " AA ') = A"
C' M'
1 Cc N ' I
[ m ( B ) + m ( C ) + m ( A )] = 90 ° , deci M
2
AA ' ⊥ BB ', adică bisectoarea AA ' a unghiului A
este înălţime în triunghiul A ' B ' C '. Analog , se B Ca C
arată că BB ' şi CC ' sunt înălţimi în triunghiul
A ' B ' C '. Deoarece AI ⊥ Ca Cb rezultă
Cc Cb C ' B '. Analog Ca Cc A ' C ', Ca Cb A ' B ', P
deci triunghiurile Ca Cb Cc şi A ' B ' C ' sunt A'
omotetice. Şi fie {N '} = A ' Ca ∩ B ' Cb ∩ C ' Cc Fig. 43
centrul acestei omotetii. Conform problemei
precedente punctul {P} = AN '∩ C(O,R) aparţine izogonalei cevienei ADa a punctului lui
Nagel. Deoarece segmentele paralele B ' C ', Cb Cc şi MM ' ( MM ' ⊥ AI , I ∈ MM ') sunt
omotetice, centrele de omotetie vor fi coliniare. Cum Pa este centrul de omotetie al
segmentelor B ' C ' şi MM ' iar A centrul de omotetie al segmentelor MM ' şi Cb Cc rezultă
că N ' centrul de omotetie dintre B ' C ' şi Cb Cc aparţin dreptei APa , adică izogonalei
cevianei ADa a punctului lui Nagel. Analog, se arată că punctul N ' aparţine şi
izogonalelor cevianelor BEb şi CFc ale punctului lui Nagel al triunghiului ABC.
45
28) Izogonalul punctului lui Nagel aparţine dreptei ce uneşte centrul cercului înscris (I)
cu centrul cercului circumscris (O) al unui triunghi.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal A ' B ' C '
al lui I sunt omotetice (conform proprietăţii precedente), punctul
{N '} = A ' Ca ∩ B ' Cb ∩ C ' Cc - izogonalul punctului lui Nagel – fiind centrul de omotetie
(conform proprietăţii precedente), rezultă că centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
Ca Cb Cc şi ABC – adică I şi O – se corespund prin această omotetie de centru N ' - adică
punctele N ', I şi O sunt coliniare.
29) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, H a H b H c triunghiul ortic al tri-
unghiului ABC, {A'}= AOI Hb Hc , {B '}= BO I Ha Hc , {C '} = CO I H b H a . Dreptele
A ' H a , B ' H b , C ' H c sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ortic H a H b H c .
Demonstraţie. Deoarece A, B, C sunt
centrele cercurilor exînscrise A
corespunzătoare triunghiului ortic
H a H b H c , iar AO, BO, CO sunt
perpendiculare pe H b H c , H c H a , respectiv Hb
H a H b (vezi „Triunghiul ortic”), rezultă că A'
A ', B ', C ' sunt punctele de tangenţă dintre Hc N'
H O
cercurile exînscrise triunghiului ortic cu
laturile acestuia, deci dreptele A ' H a ,
B'
B ' H b , C ' H c sunt concurente în punctul
lui Nagel al triunghiului ortic H a H b H c . B Ha C
Fig. 44
30) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB), V ∈ ( AC ). Dacă dreapta UV trece prin punctul lui
UB VC
Nagel (N) al triunghiului ABC, atunci ⋅ ( p − b) + ⋅ ( p − c) = p − a.
UA VA
Demonstraţie. Fie τ a ,τ b ,τ c punctele de tangenţă A

ale cercurilor exînscrise cu laturile BC, CA
respectiv AB (Fig. 45). Deoarece
UB τ a C VC Bτ a Nτ a
N ∈ UV atunci ⋅ + ⋅ = şi τc τb
UA BC VA BC AN N
Nτ a p − a V
= (1) (vezi „Relaţia lui Van – U
AN a
UB p − b VC p − c p − a τa
Aubel”). Atunci: ⋅ + ⋅ = , B C
UA a VA a a
de unde rezultă concluzia.
Fig. 45
46
31) În triunghiul ABC, fie U ∈ ( AB ),V ∈ ( AC ). Dacă dreapta UV trece prin punctul lui
UB B VC C A
Nagel (N) al triunghiului ABC atunci: ⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg .
UA 2 VA 2 2
Demonstraţie. Din proprietatea precedentă rezultă următoarea egalitate:
UB 1 p( p − b) VC 1 p( p − c) 1 p( p − a) p ( p − a)
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ⋅ . Utilizând relaţia = cos 2 A şi
UA b ac VA c ab a bc bc
B C A
cos 2 cos 2 cos 2
UB 2 + VC 2 = 2
analoagele precum şi teorema sinusurilor avem: ⋅ ⋅
UA sin B VA sin C sin A
UB B VC C A
relaţie echivalentă cu ⋅ ctg + ⋅ ctg = ctg .
UA 2 VA 2 2
32) Dacă punctul lui Nagel al unui triunghi ABC aparţine cercului înscris în triunghiul
ABC, atunci suma a două laturi ale triunghiului este egală cu triplul celei de a treia.
Demonstraţie.
A
τb
I
N
τa
B H a C aN a C
Fig. 46
Fie H a , Ca , N a proiecţiile punctelor A, I, respectiv N pe latura BC. Din asemănarea

τaN p−a
triunghiurilor τ a NN a şi τ a AH a rezultă NN a = ha ⋅ = 2r ⋅ ,
τa A a
τa N
 a 2 + b2 − c 2  p − a (b − c)( p − a)
τ a Na = τ a H a ⋅ = − p + b⋅ = şi τ a Ca = b − c . Deoarece
τa A
 2 a  p a
punctul lui Nagel aparţine cercului înscris în triunghiul ABC rezultă
r 2 = ( IC a − N N a ) 2 + C a N a 2 egalitate echivalentă cu :
(2a − b − c) 2 (b − c) 2 (2a − p )
r2 = r2 ⋅ + , de unde rezultă concluzia.
a2 a2
47
I.7. Punctul lui Longchamps 9
„Matematica şi arta izvorăsc din partea cea mai curată a sufletului omenesc, numai că arta este expresia pură a
sentimentului, pe când matematica este expresia cristalină a raţiunii pure.” – Immanuel Kant10
Simetricul ortocentrului H al unui triunghi faţă de centrul cercului circumscris O al unui

triunghi ABC se numeşte punctul lui Longchamps (L).
1) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L sunt

coliniare şi HO ≡ OL şi LH = 2OH .
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.
2) Consecinţă: Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci

4
LG = OH .
3
3) Punctul lui Longchamps al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a

triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului lui Longchamps.
4) Punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC este ortocentrul triunghiului

anticomplementar al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H ortocentrul triunghiului A
C' B'
ABC (Fig. 47) şi L1 ortocentrul triunghiului Hb
anticomplementar A ' B ' C ' , {D} = A ' L1 ∩ BC , H
O
{H a } = AH ∩ BC şi O1 mijlocul segmentului L
L1 H . Din congruenţa triunghiurilor BDA ' şi B C
AH C rezultă BD ≡ CH (1). Fie Ha O ' D
a a
O ' proiecţia lui O1 pe BC. Cum O1 este

mijlocul segmentului L1 H rezultă că O ' este
mijlocul segmentului DH a , adică
A'
DO ' ≡ O ' H a (2).Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
Fig. 47
că BO ' ≡ O ' C , adică O1O ' este mediatoarea
laturii BC. Analog se arată că O1 aparţine şi
mediatoarelor laturilor AC, respectiv AB, adică O1 coincide cu O -centrul cercului
circumscris triunghiului ABC, iar cum L1 este simetricul lui H faţă de O rezultă că L1
coincide cu L- punctul lui Longchamps al triunghiului ABC.
5) Punctul lui Longchamps (L), punctul lui Bevan (V) şi punctul lui Nagel (N) al
triunghiului ABC sunt coliniare şi NV ≡ VL.
9
G. de Longchamps (1842-1906) – matematician francez, contribuţii în geometrie
10
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german
48
6) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps al unui triunghi ABC sunt:
 R2 R2 R2 
L sin2A − ctgBctgC, sin2B − ctgCctgA, sin2C − ctgActgB , unde prin S am notat aria
S S S 
triunghiului ABC
 R2 R2 R2 
Demonstraţie. Deorece O este mijlocul segmentului HL , iar O sin2A, sin2B, sin2C
 2S 2S 2S 
şi H ( ctgBctgC , ctgCctgA, ctgActgB ) , rezultă concluzia.
7) Punctul lui Longchamps aparţine dreptei lui Soddy corespunzătoare triunghiului

ABC.
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps verifică ecuaţia
dreptei lui Soddy ( p − a)2 (c − b)x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a)z = 0 (vezi „Punctele Soddy”),
deci L aparţine acestei drepte.
8) Consecinţă: Dreapta Soddy intersectează dreapta lui Euler în punctul lui Longchamps
al triunghiului.
Demonstraţia este evidentă întrucât punctul lui Longchamps aparţine ambelor drepte.
9) Triunghiul podar al punctului lui Longchamps al unui triunghi ABC este triunghiul
cevian al retrocentrului triunghiului ABC.
Simetricul punctului lui Longchamps faţă de centrul cercului înscris în triunghiul ABC se
numeşte punctul lui Longuet – Higgins.
10) Fie CA cercul având centrul în vârful A al triunghiului ABC şi raza de lungime egală
cu cea a laturii opuse BC; analog se definesc şi cercurile CB şi CC. Axele radicale ale
perechilor de cercuri considerate sunt concurente în punctul lui Longchamps al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B 'C '
CA
triunghiul anticomplementar al
triunghiului ABC şi A " piciorul
înălţimii din A ' pe B ' C ' (Fig.48).
Fie M al doilea punct de intersecţie
dintre cercurile CA şi CC., iar
{L} = A ' A "∩ B ' M . Deoarece axa A
radicală B ' M este perpendiculară C' B'
pe linia centrelor AC, iar
AC A ' C ' (AC fiind linie
mijlocie în triunghiul A ' B ' C ' ), L
rezultă B ' M ⊥ A ' C ', deci B ' M B C
este dreapta suport a înălţimii din
B' a triunghiului M CC
anticomplementar A ' B ' C '.
Fig. 48
Atunci L punctul de intersecţie
dintre înălţimile A ' A " şi B ' M
A'
49
este ortocentrul triunghiului A ' B ' C ', deci L este punctul lui Longchamps (vezi
proprietatea 3). Analog axele radicale ale cercurilor CA şi CB respectiv CB şi CC. trec tot
prin L, deci L este centrul radical al cercurilor CA, CB , CC.
I.8. Punctul lui Spieker11

„Matematicile pun în joc puteri sufleteşti care nu sunt cu mult
diferite de cele solicitate de poezie şi arte.” – Ion Barbu12
Centrul cercului înscris în triunghiul median al unui triunghi ABC se numeşte punctul lui
Spieker ( S p ) al triunghiului ABC (Fig. 49).
QA
Mc P Mb
Sp
N I
QB QC
B Ma C
Fig. 49
Cercul înscris în triunghiul median se numeşte cercul lui Spieker.
1) Raza cercului lui Spieker ( rs ) are lungimea jumătate din lungimea razei cercului
înscris în triunghiul ABC.
p
Demonstraţie. Semiperimetrul triunghiului median M a M b M c este p ' = , iar
2
1 1 p 1 r
A[ M a M b M c ] = A[ ABC ] de unde rezultă rs ⋅ p ' = ⋅ r ⋅ p , adică rs ⋅ = ⋅ rp , deci rs = .
4 4 2 4 2
2) Punctul lui Spieker aparţine dreptei lui Nagel.

Demonstraţie. Vezi „ Punctul lui Nagel”.
3) Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ABC,
este mijlocul segmentului IN .
Demonstraţie: vezi „ Punctul lui Nagel”.
11
Theodor Spieker (1828-1908) – matematician german, contribuţii în geometrie
12
geometrie
50
5) Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia :
uuur uuur uuuur
uuuur MA ⋅ (2 p − a) + MB ⋅ (2 p − b) + MC ⋅ (2 p − c)
MS p = .
4p
GI
Demonstraţie. Din = 2 rezultă că pentru orice punct M din
S pG
M
planul triunghiului ABC este adevărată relaţia :
uuur uuuur uuuur uuur
uuuur MI + 2MS p uuuur 3MG − MI
MG = sau MS p = =
3 2
uuur uuur uuuur uuur uuur uuuur
MA + MB + MC aMA + bMB + cMC
3⋅ − Sp G I
3 2p
= , de unde rezultă Fig. 50
2
concluzia (Fig. 50).
6) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Spieker sunt :

 2p − a 2p −b 2p −c 
Sp  , , .
 4p 4p 4p 
Demonstraţia rezultă din teorema precedentă.
7) Afixul punctului lui Spieker al unui triunghi ABC este egal cu :

z A ⋅ (2 p − a) + z B ⋅ (2 p − b) + zC ⋅ (2 p − c)
zS p = .
4p
Demonstraţia este analoagă celei din teorema (5).
8) Simetricul centrului cercului circumscris unui triunghi ABC faţă de punctul lui
Spieker al triunghiului ABC este punctul lui Furhmann.
Demonstraţie. Considerăm un reper complex având originea N F H
în centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig. 51).
z (2 p − a ) + z B (2 p − b ) + zC (2 p − c ) Sp
Atunci, zO = 0, z F = A G
2p
z + zO O I
de unde rezultă că F = zS p .
2 Fig. 51
9) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui

Nagel al triunghiului ABC). Triunghiul QAQB QC este circumscris cercului Spieker al
triunghiului ABC.
10) Consecinţă: Punctul lui Spieker al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în
triunghiul său median M a M b M c şi al triunghiului QAQB QC ale cărui vârfuri sunt
mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui Nagel al
triunghiului ABC).
51
11) Punctele de contact dintre cercul lui Spieker şi laturile triunghiului QAQB QC sunt
mijloacele segmentelor NCa , NCb , NCc , unde Ca , Cb , Cc sunt punctele de contact dintre
cercul înscris în triunghiul ABC şi laturile acestuia, iar N punctul lui Nagel al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport ½ , punctul de contact dintre cercul lui
Spieker şi latura QB QC se transformă în Ca , deci acest punct este mijlocul segmentului
NCa .
12) Fie QA , QB , QC mijloacele segmentelor AN, BN respectiv CN (unde N este punctul lui
Nagel al triunghiului ABC). Triunghiurile median M a M b M c şi QAQB QC sunt
congruente.
Demonstraţie.
Deoarece M a M b ≡ QA QB (= c / 2) , M b M c ≡ QB QC (= a / 2) şi M c M a ≡ QC QA (= b / 2)
rezultă că M a M b M c ≡ QAQB QC .
13) Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi HI = 2 S p O .

14) Punctele de contact dintre cercul lui Spieker al triunghiului ABC cu laturile
triunghiului median sunt intersecţiile acestor laturi cu AN , BN , CN , unde N este
punctul Nagel al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie P punctul de tangenţă dintre latura M b M c cu cercul lui Spieker al
triunghiului ABC şi {D} = AN ∩ BC . Ţinând cont că lngimile laturilor triunghiului medial
a b c
M a M b M c sunt , , şi că P este un punct de contact al cercului înscris în triunghiul
2 2 2
p − c BD
M a M b M c rezultă M c P = = şi cum M c P BD rezultă P ∈ BD.
2 2
15) Paralelele duse prin mijloacele M a , M b , M c ale laturilor BC , CA, respectiv AB ale
triunghiului ABC la bisectoarele interioare ale unghiurilor A, B, C sunt concurente în
punctul lui Spieker al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece M a M b AB, M a M c AC , iar AI este bisectoarea unghiului A
rezultă că paralela prin M a la AI este bisectoarea interioară a M c M a M b . Analog se arată
că paralelele considerate sunt bisectoarele interioare ale triunghiului median, deci
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC .
16) Mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele triunghiurilor median şi ortic ale unui
triunghi ABC este punctul lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiuri ortopolare”.
17) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie cu bisectoarele exterioare ale
unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin mijloacele
laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului şi sunt
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.
52
18) Punctul lui Spieker Sp, ortocentru H şi punctul lui Bevan V ale unui triunghi ABC
sunt coliniare şi HS p ≡ S pV .
19) Centrul radical al cercurilor exînscrise unui triunghi este punctul lui Spieker
corespunzător acelui triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile exînscrise”.
I.9. Punctele lui Brocard13

„Nu există pe lume un stadiu care să pună mai armonios în acţiune facultăţile spiritului decât cel al
matematicienilor. Matematicianul trăieşte mult timp şi totuşi rămâne tânăr, aripile sale nu se frâng de
timpuriu şi porii săi nu-s obturaţi de praful ce se ridică pe marile drumuri prăfuite de vieţi obişnuite.” – James
Sylvester14
1) În orice triunghi ABC există punctele Ω şi Ω ' şi unghiurile ω şi ω ' astfel încât
m( BAΩ) = m(CBΩ) = m( AC Ω) = ω şi m( ABΩ ') = m(CBΩ ') = m(CAΩ ') = ω ' .
Demonstraţie. Presupunând cunoscut unghiul ω trasăm semidreaptele (AΩ şi (BΩ ,
determinând punctul lor de intersecţie Ω . Fie C 1 , C 2 şi C 3 cercurile circumscrise
triunghiurilor C ΩA, AΩB , respectiv BΩC.
Ω
ω
Fig. 52 B C
13
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
14
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii importante în
algebră
53
Dacă BAΩ ≡ CBΩ ≡ AC Ω ≡ ω , atunci cercul C 1 este tangent în A la AB , cercul C 2 este
tangent în B la BC şi cercul C 3 este tangent în C la CA (Fig. 52 ). Ţinând cont şi de faptul
că C 1 trece şi prin C , C 2 trece şi prin A , C 3 trece şi prin B, rezultă că cercurile C 1 , C 2 şi
C 3 sunt determinate independent de ω. Fie Ω punctul comun cercurilor C 1 şi C 2 . Din
Ω ∈ C1 rezultă ΩAB ≡ ΩCA ; din Ω ∈ C 2 rezultă BAΩ ≡ ΩBC , de unde ΩCA ≡ ΩBC ,
adică cercul ce trece prin punctele B , Ω , C trecând prin B şi tangent în C la CA (datorită
ultimei congruenţe), coincide cu C 3 , deci Ω ∈ C 3 . Analog, considerând cercurile: C 1′ ce
trece prin A şi este tangent în C la BC, C 2′ ce trece prin B şi este tangent în A la AC şi C 3′
ce trece prin C şi este tangent în B la AB, vom determina punctul Ω ' .
Observaţii:
1) Punctele Ω şi Ω ' se numesc primul,respectiv al doilea punct al lui Brocard.
2) Cercurile C 1 , C 2 , C 3 se numesc cercurile Brocard directe.
3) Cercurile C 1′ , C 2′ , C 3′ se numesc cercurile Brocard retrograde.
4) Un cerc ce trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din laturile
triunghiului se numeşte cerc adjunct.
5) Fiecare triunghi are şase cercuri adjuncte.
6) Notăm cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu CA . Atunci, cercurile
adjuncte CA , AB , BC trec prin primul punct al lui Brocard ( Ω ), iar cercurile BA , CB , AC
trec prin al doilea punct al lui Brocard( Ω ' ).
2) Coordonatele unghiulare ale punctelor lui Brocard sunt

o o o o o o
Ω(180 − m( B ),180 − m(C ),180 − m( A) ) şi Ω′(180 − m( A),180 − m( B ),180 − m(C ) ).
Demonstraţie:
ω'
ω
Ω'
ω' Ω
ω'
ω ω
B C
Fig. 53
Avem: m( AΩB) = 180o − [m(ΩAB + m(ΩBA)] = 180o − [m(ΩBC ) + m(ΩBA] = 180o − m( B )

şi analog, m( BΩC ) = 180o − m(C ) şi m(C ΩA) = 180o − m( A) (Fig. 53). Pentru punctul Ω '
54
avem: m( AΩ ' B) = 180o − [m(Ω ' AB) + m(Ω ' BA)] = 180o − [m(Ω ' AB) + m(Ω ' AC)] = 180o − m( A)
şi analog m( BΩ ' C ) = 180o − m( B) , m(C Ω ' A) = 180o − m(C ) .
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că

m( AΩB ) = m( A) + m(C ), m( BΩC ) = m( A) + m( B ) şi m(C ΩA) = m( B) + m(C ) .
3) Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC, atunci distanţele

b c a
AΩ, BΩ, C Ω sunt proporţionale cu , respectiv (unde a,b,c sunt lungimile laturilor
a b c
BC,CA, respectiv AB).
AΩ AC
Demonstraţie: Din teorema sinusurilor în triunghiul AΩC rezultă: = ,
sin ω sin(180° − A)
sin ω b c a
de unde AΩ = b ⋅ = ⋅ 2 R sin ω . Analog, BΩ = ⋅ 2 R sin ω şi C Ω = ⋅ 2 R sin ω , de
sin A a b c
AΩ BΩ C Ω
unde = = .
b/a c/b a/c
4) Consecinţă: Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC,

 b2 c2 a 2 
atunci AΩ 2 + BΩ 2 + C Ω 2 = 4 R 2 sin 2 ω  2 + 2 + 2  .
a b c 
5) Dacă Ω este primul punct Brocard al triunghiului ABC,

AΩ b BΩ c C Ω a
2 2 2
atunci = , = , = .
BΩ ac C Ω ba AΩ cb
6) Distanţele de la primul punct Brocard al triunghiului la laturile AB, BC , CA sunt

b c a
proporţionale cu numerele , respectiv .
a b c
Demostraţie. Fie x, y şi z distanţele de la Ω la laturile AB, BC , respectiv CA (Fig. 54).
A
A
ω'
z
x x' z'
Ω Ω'
ω y y'
B C
B C
Fig. 54 Fig. 55
55
b c a
Atunci, x = AΩ sin ω = ⋅ 2 R sin ω şi analog y = ⋅ 2 R sin ω , z = ⋅ 2 R sin ω
2 2 2
a b c
7) Distanţele de la cel de-al doilea punct Brocard Ω ' al triunghiului ABC la vârfurile
c a b
A, B, C sunt proporţionale cu , , .
a b c
sin ω '
Demonstraţie. În triunghiul ABΩ ' (Fig. 55) teorema sinusurilor ne dă: AΩ ' = c ⋅
sin A
c a b
adică AΩ ' = ⋅ 2 R sin ω ' . Analog, BΩ ' = ⋅ 2 R sin ω ' şi C Ω ' = ⋅ 2 R sin ω '
a b c
8) Dacă Ω ' este al doilea punct Brocard al triunghiului ABC, atunci

AΩ ' bc BΩ ' ca C Ω ' ab
= , = , = .
BΩ ' a 2 C Ω ' b 2 AΩ ' c 2
9) Distanţele de la al punct Brocard al triunghiului ABC la

doilea
c a b
laturile AB, BC , CA sunt proporţionale cu , respectiv .
a b c
Demonstraţie. Fie x ', y ', z ' distanţele de la Ω ' la laturile AB, BC , respectiv CA
a b c
(Fig. 55). Atunci, x ' = BΩ 'sin ω ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' , y ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' şi z ' = ⋅ 2 R sin 2 ω ' .
b c a
10) Punctele lui Brocard sunt izogonal conjugate.

Demonstraţie. Din proprietăţile 4) şi 6) rezultă x ⋅ x ' = y ⋅ y ' = z ⋅ z ' = 4 R 2 ⋅ sin 2 ω ⋅ sin 2 ω ' ,
ceea ce arată că punctele Ω şi Ω ' sunt izogonale (vezi „Drepte izogonale”).
Observaţii:
1) Din proprietatea precedentă rezultă că ω = ω '
2) Unghiul ω se numeşte unghiul lui Brocard.
11) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale triunghiului ABC atunci
AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = AΩ '⋅ BΩ '⋅ C Ω ' .
Demonstraţie. Din teoremele (6) şi (8) rezultă AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = AΩ '⋅ BΩ '⋅ C Ω ' = 8 R 3 sin 3 ω .
12) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt
congruente.
Demonstraţie. Fie Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω'2 Ω'3 triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard
(Fig. 56). Deoarece patrulaterul ΩΩ1CΩ2 este inscriptibil, din teorema sinusurilor rezultă
Ω1Ω 2 = C Ω sin C = a sin ω . Analog, Ω 2 Ω3 = b sin ω şi Ω3 Ω1 = c sin ω . Analog,
Ω Ω = b sin ω , Ω Ω = c sin ω şi Ω Ω = a sin ω. Deci, triunghiurile Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3
'
1
'
2
'
2
'
3
'
3
'
1
sunt congruente.
56
13) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard al triunghiului ABC sunt asemenea
cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Din proprietatea (2) avem m( BΩC ) = m( A) + m( B) (Fig. 56). Deoarece
patrulaterele BΩ1ΩΩ3 şi CΩ 2 ΩΩ1 sunt inscriptibile rezultă Ω3 BΩ ≡ Ω3 Ω1Ω (1) şi
ΩC Ω 2 ≡ ΩΩ1Ω 2 (2). Dar ΩBΩ1 ≡ ΩC Ω 2 , deci m(Ω3 Ω1Ω 2 ) =
m (Ω 3 Ω1Ω ) + m (ΩΩ1Ω 2 ) = m (ΩB Ω 3 ) + m (ΩB Ω1 ) = m ( ABC ) . Analog, Ω1Ω 2 Ω3 ≡ BCA ,
deci triunghiurile Ω1Ω 2 Ω3 şi BCA sunt asemenea. Analog se arată că Ω1' Ω '2 Ω '3 triunghiul
podar al lui Ω ' este asemenea cu triunghiul CAB.
ω' Ω'2
ω
Ω3' Ω2
Ω'
Ω3
ω' Ω
ω'
ω ω
B C
Ω1 Ω1'
Fig. 56
14) Consecinţă: Dacă Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3 sunt triunghiurile podare ale punctelor lui
Brocard, atunci A[ Ω1Ω2 Ω3 ] = A[ Ω' Ω' Ω' ] = sin 2 ω ⋅ A[ ABC ] .
1 2 3
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor Ω1Ω 2 Ω3 şi BCA rezultă

2
A[ Ω1Ω2 Ω3 ] Ω Ω 
=  1 2  = sin 2 ω , de unde rezultă concluzia.
A[ ABC ]  BC 
15) Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt
înscrise în acelaşi cerc Tücker având centrul în mijlocul segmentului ΩΩ '.
Demonstraţie. Deoarece punctele Ω şi Ω ' sunt izogonale atunci triunghiurile podare -
Ω1Ω 2 Ω3 şi Ω1' Ω '2 Ω '3 - ale punctelor lui Brocard au vârfurile pe acelaşi cerc cu centrul în
mijlocul segmentului ΩΩ ' (vezi „Drepte izogonale”). Deoarece m (Ω '2 Ω1' Ω 3' ) = m ( ACB )
1
şi m(Ω'3Ω1' Ω'2 ) = m(Ω3' Ω2Ω'2 ) = m(Ω3' Ω'2 ) rezultă Ω'3 Ω 2 Ω '2 ≡ ACB , deci Ω'3 Ω 2 BC .
2
AΩ3 AB AΩ 'cos( A − ω ) AB AΩ ' AB
Atunci, = sau = , deci = (1). Deoarece
AΩ2 AC AΩ cos( A − ω ) AC AΩ AC
57
m(Ω'2Ω3Ω3' ) = m(Ω'3Ω1' Ω'2 ) = m( ACB) rezultă că dreapta Ω '2 Ω3 este antiparalelă cu BC , adică
AB AΩ '2 AΩ 'cos ω AΩ '
= = = , de unde rezultă concluzia.
AC AΩ3 AΩ cos ω AΩ
16) Raza cercului circumscris triunghiurilor podare ale punctelor lui Brocard au
lungimea egală cu R sin ω (unde R este raza cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BCA şi Ω1Ω 2 Ω3 rezultă:
R ' Ω1Ω 2 a sin ω
= = , de unde rezultă că R ' = R sin ω.
R a a
17) Dacă Ω a Ωb Ω c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω

corespunzător unui triunghi ABC , Ω a ∈ ( BC ), Ωb ∈ (CA), Ω c ∈ ( AB), atunci
2 2 2
BΩ a  c  C Ω b  a  AΩ c  b 
=  , =   şi =  .
Ω a C  a  AΩb  b  BΩ c  c 
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată triunghiurilor ABΩ a şi ACΩ a (Fig. 57) ne dă:
AB BΩ a AC ΩaC
= şi = , de
sin AΩ a B sin ω sin(180° − AΩ a B) sin( A − ω ) A
BΩ a sin ω c
unde = ⋅ (1). Teorema sinusurilor
Ω a C sin( A − ω ) b ω Ωb
Ωc
AΩ CΩ
aplicată în triunghiul AΩB dă: = , de unde Ω
sin ω sin( A − ω ) ω
ω
sin ω AΩ bc
= = (2). Din relaţiile (1) şi (2) obţinem Ωa C
sin( A − ω ) C Ω a 2 B
BΩ a  c 
2
C Ωb  a 
2 Fig. 57
=   . Analog se arată şi relaţiile: =  ,
C Ωa  a  AΩb  b 
2
AΩ c  b 
=  .
BΩ c  c 
18) Dacă Ω a Ωb Ω c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω

ac 2 a3
corespunzător unui triunghi ABC , atunci BΩ a = , C Ωa = 2 .
c +a
2 2
c + a2
2
BΩ a  c 
Demonstraţie. Din relaţia =   prin proporţii derivate rezultă concluzia.
C Ωa  a 
19) Dacă Ω 'a Ω b' Ω 'c este triunghiul pedal al celui de-al doilea punct Brocard, Ω 'a ∈ ( BC ) ,
2 2 2
BΩ'a  a  C Ωb'  b  AΩ'c  b 
Ω'b ∈ (CA) , Ω'c ∈ ( AB ) , atunci =  , =  , =  .
Ω'a C  c  Ωb' A  a  Ω'c B  c 
Demonstraţia este analoagă cu cea din proprietatea (17).
58
20) Triunghiul circumpedal al unui punct al lui Brocard al triunghiului ABC este
congruent cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul circumpedal”.
21) Fie K a K b K c triunghiul pedal al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC şi

punctele Ω a , Ω 'a ∈ ( BC ) ; Ωb , Ω'b ∈ (CA) ; Ωc , Ω'c ∈ ( AB ) astfel încât K a Ω'b AB ,
K a Ωc AC , Kb Ωa BA , Kb Ω '
c BC , K c Ωb BC şi K c Ω '
a AC. Dreptele
AΩ a , BΩb , CΩc sunt concurente în primul punct Brocard Ω , iar AΩ , BΩ , CΩ'c sunt '
a
'
b
concurente în cel de-al doilea punct Brocard Ω ' .
2
BK a  c 
Demonstraţie. Din teorema lui Steiner avem: =   şi A
KaC  b 
analoagele (Fig. 58). Din teorema lui Thales avem
BK a BΩ c  c 
2 Ω 'b
= =   şi analoagele. Din reciproca teoremei lui Ωc
KaC Ωc A  b 
2 2 2
BΩ a C Ωb AΩ c  c  a b
Ceva rezultă: ⋅ ⋅ = ⋅   ⋅   = 1 , deci
Ω a C Ωb A Ωc B  a  b c Ωa
B C
dreptele AΩ a , BΩb , CΩc sunt concurente. Dacă
Fig. 58
{ωa } = AΩ ∩ BC , atunci - conform aplicaţiei precedente -
Bωa  c 
2
BΩ a
=  = şi de aici rezultă
ωa C  a  Ω a C
Bωa +ωaC BΩa +ΩaC BC BC
= , de unde ωa C = Ω a C , ceea ce arată că
ωaC = Ω aC
, adică
ωaC Ω aC
ωa = Ω a . Atunci, punctul de concurenţă al dreptelor AΩ a , BΩb , CΩc este Ω . Analog se
arată că dreptele AΩ 'a , BΩ b' , CΩ 'c sunt concurente în cel de-al doilea punct Brocard.
a2 + b2 + c2
22) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci ctgω = .
4 A[ ABC ]
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile AΩB şi AΩC ne dă:
BΩ c AΩ AΩ b AΩ sin( B − ω ) b sin B
= = şi = de unde = = ;
sin ω sin B sin( B − ω ) sin ω sin(180° − A) BΩ sin ω c sin A
din relaţia precedentă, dezvoltând sin( B − ω ) , obţinem
sin B
ctgω − ctgB = = ctgA + ctgC şi ţinănd seama de egalitatea
sin A ⋅ sin B
a 2 + b2 + c2
ctgA + ctgB + ctgC = rezultă concluzia.
4 A[ ABC ]
Observaţie: Din cele de mai sus rezultă: ctgω = ctgA + ctgB + ctgC.
23) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci :

sin( A − ω ) sin( B − ω ) sin(C − ω ) sin ω
= = = .
a2 b2 c2 abc
59
sin( A − ω ) C Ω (a / c)2 R sin ω a 2 a3
Demonstraţie. Avem: = = = = şi relaţiile analoage.
sin ω AΩ (b / a)2 R sin ω bc abc
sin( A + ω ) b c
24) Dacă ω este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci : = + ,
sin ω c b
sin( B + ω ) c a sin(C + ω ) a b
= + , = + .
sin ω a c sin ω b a
sin ( A + ω ) sin A c o s ω + sin ω c o s A

Demonstraţie. Avem = = sin Actgω + cos A =
sin ω s in ω
a a 2 + b2 + c2 b2 + c2 − a2 a 2 + b2 + c2 b2 + c2 − a2 b c
⋅ + = + = + .
2R 4 A[ ABC ] 2bc 2bc 2bc c b
25) Unghiul lui Brocard ω are măsura mai mică sau egală cu 30° , egalitatea având loc
pentru un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Inegalitatea m(ω ) ≤ 30° este echivalentă cu ctgω ≥ 3 sau
a 2 + b2 + c2
≥ 3 de unde a 2 + b2 + c 2 ≥ 4 3 A[ ABC ] şi de aici rezultă
4 ⋅ A[ ABC ]
(a 2 + b 2 + c 2 ) ≥ 4 3 p ( p − a)( p − b)( p − c) , p fiind semiperimetrul triunghiului ABC.
Ridicând la pătrat inegalitatea precedentă obţinem: a 4 + b 4 + c 4 ≥ a 2b 2 + b 2 c 2 + c 2 a 2 , adică
inegalitatea evidentă (a2 − b2 )2 + (b2 − c2 )2 + (c2 − a2 )2 ≥ 0 , cu egalitate pentru
a = b = c ,adică a = b = c ,deci când triunghiul ABC este echilateral
2 2 2
1
26) Consecinţă: În orice triunghi sin ω ≤ .
2
4
27) În orice triunghi ABC, AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≥ ⋅ A[ ABC ] , (unde A[ ABC ] reprezintă aria
3
triunghiului ABC).
Demonstraţie. Avem: A[ AB C ] = A[ A Ω ' B ] + A[ A Ω ' B ] + A[ A Ω ' B ] relaţie echivalentă cu :
2
4A
2A[ ABC] = c ⋅Ω ' A⋅ sin ω + a ⋅Ω ' B ⋅ sin ω + b ⋅Ω ' C ⋅ sin ω ,deci = ( c Ω ' A + a Ω ' B + bΩ ' C ) 2
[ ABC ]
sin ω 2
(1), iar din inegalitatea lui Cauchy – Bouniakowski - Schwarz rezultă

(cΩ ' A + aΩ ' B + bΩ ' C ) 2 ≤ (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (2) . Atunci, din relaţiile
4 A[2ABC ]
(1) şi (2) rezultă < (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (3). Aplicând teorema
sin 2 ω
cosinusului în triunghiurile AΩ ' B, BΩ ' C respectiv CΩ ' A rezultă :
Ω ' B = Ω ' A + c − 2 c ⋅ Ω ' A cos ω ;
2 2 2
Ω ' A = Ω ' C + b − 2 b ⋅ Ω ' C co s ω ;
2 2 2
Ω ' C 2 = Ω ' B2 + a 2 − 2a ⋅ Ω ' B cos ω (4). Adunând relaţiile (4) şi ridicând la pătrat relaţia
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
obţinută, se obţine: = (cΩ ' A + bΩ ' C + aΩ ' B )2 şi conform relaţiei (2)
4 cos 2 ω
60
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
rezultă ≤ (a 2 + b 2 + c 2 )(Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) (5). Din inegalităţile (3) şi
4 cos 2 ω
4 A[2ABC ]
(5) prin înmulţire se obţine ≤ (Ω ' A2 + Ω ' B 2 + Ω ' C 2 ) 2 (6). Conform observaţiei
sin 2 (2ω )
π 3
precedente rezultă 0 < 2ω ≤ , deci sin 2 (2ω ) ≤ (7). Din relaţiile (6) şi (7) rezultă
3 4
4
AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≥ A[ ABC ] , cu egalitate pentru triunghiul echilateral.
3
28) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia:

b a 2
c  2 2
AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≤ R 2  2 + 2 + 2  .
 a c b 
b c
Demonstraţie. Conform proprietăţii (7) avem: AΩ ' = 2 R sin ω , BΩ ' = 2 R sin ω şi
a b
a  b2 a 2 c2 
C Ω ' = 2 R sin ω . Atunci: AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 = 4 R 2 ⋅ sin 2 ω ⋅  2 + 2 + 2  şi utilizând
c a c b 
 1  b2 a 2 c2 
proprietatea  sin ω ≤  rezultă AΩ '2 + BΩ '2 + C Ω '2 ≤ R 2  2 + 2 + 2  (cu egalitate
 2 a c b 
când triunghiul ABC este echilateral).
4 3 A[ ABC ]  b2 a 2 c2 
29) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: ≤ R2  2 + 2 + 2 .
3 a c b 
30) Într-un triunghi isoscel, mediana şi simediana unghiurilor congruente se

intersectează într-un punct al lui Brocard.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC ( AB ≡ AC ), BB '
simediana unghiului B şi CC ' mediana ce pleacă din C . Fie A
{Ω} = BB '∩ CC ' şi { A '} = AΩ ∩ BC (Fig. 59). Deoarece
CC ' este mediană, BB ' simediana şi ABC ≡ ACB , rezultă
C'
ΩCA ≡ ΩBC şi ΩBA ≡ ΩCB . Din teorema lui Ceva, aplicată B'
Ω
A' B B 'C C ' A
în triunghiul ABC rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
A 'C B ' A C ' B
A' B B ' A B C
= şi din reciproca teoremei lui Thales rezultă A'
A 'C B 'C
Fig. 59
A ' B ' AB . Atunci, B ' A ' A ≡ BAA ' şi ABB ' ≡ BB ' A ' , deci
ΩB ' A ' ≡ ΩCA ' , adică patrulaterul ΩB ' CA ' este inscriptibil.
Atunci ΩA ' B ' ≡ ΩCA , de unde AC Ω ≡ ΩAB ≡ ΩBC , adică Ω este un punct Brocard al
triunghiului ABC .
Observaţie: Analog se arată că mediana unghiului B şi simediana unghiului C se
intersectează în celălalt punct Brocard.
61
31) Dacă mediana şi simediana a doua unghiuri ale unui triunghi se intersectează într-
unul din punctele lui Brocard ale triunghiului, atunci triunghiul este isoscel.
Demonstraţie. Fie Ω primul punct al lui Brocard, deci ΩAB ≡ ΩBC ≡ ΩCA . Fie BB '
simediană şi CC ' mediană, iar { A '} = AΩ ∩ BC . Din teorema lui Ceva rezultă A ' B ' AB ,
deci BAA ' ≡ AA ' B ' şi ABB ' ≡ BB ' A ' . Atunci, ΩA ' B ' ≡ ΩCB ' , deci patrulaterul ΩA ' CB '
este inscriptibil de unde ΩCA ' ≡ ΩB ' A ' ≡ B ' BA. . Astfel, m( B ) = m( ABB ') + m( B ' BC ) =
m(C ' CB) + m(C ' CA) = m(C ) , deci triunghiul ABC este isoscel.
32) Triunghiul OΩΩ ' este isoscel, unde O este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC , iar Ω şi Ω ' punctele lui Brocard ale acestuia.
Demonstraţie. Prin rotaţie de centru Ω şi unghi
90° − ω (în sens negativ) triunghiul Ω1Ω 2 Ω3 se A
transformă în triunghiul B ' A'C '
ω Ω2
( B ' ∈ BΩ, A ' ∈ AΩ, C ' ∈ C Ω ). Evident, triunghiurile A'
Ω1Ω 2 Ω3 şi B ' A ' C ' sunt congruente (Fig. 60). Deoarece Ω1
Ω
B ' Ω ΩΩ ' C 'Ω B'
= = sin ω = rezultă B ' C ' BC . Analog, ω C' ω
BΩ BΩ CΩ
A ' C ' AC şi A ' B ' AB . Centrul cercului circumscris Ω2 C
B
( O1 ) al triunghiului Ω1Ω 2 Ω3 se transformă prin rotaţia Fig. 60
'
dată în O - centrul cercului circumscris triunghiului
1
A ' B ' C ' , deci m(O1ΩO1' ) = 90° − ω. Deoarece triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt
omotetice, rezultă că O1' ∈ (ΩO, deci m(O1ΩO) = 90° − ω. . Printr-o rotaţie de centru Ω ' şi
unghi 90° − ω în sens trigonometric se arată, procedând ca mai sus, că
m(O1Ω ' O) = 90° − ω , deci triunghiul OΩΩ ' este isoscel.
Observaţie: Din proprietatea precedentă rezultă m(ΩOΩ ') = 180° − 2(90° − ω ) , adică
m(ΩOΩ ') = 2ω .
33) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale unui triunghi ABC, atunci
OΩ = OΩ ' = R 1 − 4sin 2 ω .
Demonstraţie. A
Avem 2 ⋅ A[Ω1Ω2Ω3 ] = Ω1Ω2 ⋅Ω1Ω3 ⋅ sin Ω2Ω1Ω3 =
B1
( C Ω sin C ) ⋅ ( Ω B ⋅ sin B ) ⋅ sin Ω 2 Ω 1 Ω 3 (1), Ω2
m(Ω2ΩΩ Ω3
1 3 ) = m(Ω2ΩΩ
1 ) + m(ΩΩΩ
1 3 ) = m(ABB1) + m(ΩCΩ2 ) =
Ω
m( ACB1 ) + m(ΩCΩ2 ) = m(ΩCB1 ) , m(ΩBC
1 ) = m( A)
teorema sinusurilor în triunghiul ΩCB1 dă

B Ω1 C
ΩC sin Ω 2 Ω1Ω3 = ΩB1 sin A (2) (Fig. 61). Din
relaţiile (1) şi (2) şi ţinând cont de puterea
punctului Ω faţă de cercul circumscris
Fig. 61
62
triunghiului ABC rezultă 2 ⋅ A[ Ω 1 Ω 2 Ω 3 ] = Ω B ⋅ Ω B 1 ⋅ s in A ⋅ s in B ⋅ s in C =
( R − ΩO ) ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C (3).
2 2
Conform teoremei (14) avem
A[ Ω 1 Ω 2 Ω 3 ] = A[ A B C ] ⋅ s in ω (4) şi A[ ABC ] = 2 R ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C (5), din relaţiile (3),
2 2
(4) şi (5) rezultă OΩ 2 = R 2 (1 − 4sin 2 ω ) , de unde OΩ = R 1 − 4sin 2 ω şi deoarece

ΩO ≡ Ω ' O obţinem concluzia.
O 34) Dacă Ω şi Ω ' sunt punctele lui Brocard ale unui
2ω triunghi ABC, atunci ΩΩ ' = 2 R sin ω 1 − 4sin 2 ω .

Demonstraţie. Deoarece triunghiul OΩΩ ' este isoscel (Fig.
OT
62) şi m(ΩOΩ ') = 2ω avem sin ω = (unde T este
OΩ
mijlocul segmentului ΩΩ ' ) şi ţinând cont că
Ω T Ω' OΩ = R 1 − 4sin 2 ω rezultă ΩΩ ' = 2 ⋅ OT = 2 ⋅ sin ω ⋅ OΩ =
Fig. 62 2 R sin ω 1 − 4sin 2 ω .
35) Fie Ω şi Ω ' punctele lui Brocard, G centrul de

greutate şi K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC . A
Tripletele de drepte ( AΩ, BK , CG ) , ( BΩ, CK , AG ) ,
(C Ω, AK , BG ) , ( AΩ ', CK , BG ) , ( BΩ ', AK , CG ) ,
(C Ω ', BK , AG ) sunt concurente. Mc
Kb
Demonstraţie.Fie {Ωa } = AΩ∩ BC,{Kb } = BK ∩ AC şi P
2 2
BΩa KbC M c A  c   a 
{Mc} = CG ∩ AB .Avem: ⋅ ⋅ =   ⋅   ⋅1 = 1
Ωa C Kb A M c B  a   c  Ωa C
B
şi din reciproca lui Ceva rezultă că dreptele AΩ, BK şi
Fig. 63
CG sunt concurente (Fig. 63). Analog, se arată concurenţa
celorlalte triplete de drepte.
Observaţie: Dacă P este punct de concurenţă al dreptelor AΩ, BK , CG atunci punctul de

concurenţă al dreptelor AΩ ' , CK , BG este izogonalul
punctului P . A
ω O1
36) Fie Ω primul punct al lui Brocard al unui triunghi O2
ABC şi O1 , O2 , O3 centrele cercurilor circumscrise
triunghiurilor ΩAC , ΩAB, ΩCB . Triunghiurile ABC şi Ω O
O1O2 O3 sunt asemenea. ω ω
Demonstraţie. Avem: m( O2 O1O3 ) = 180° − m( AΩC ) =
B C
m( A), m( O1O2 O3 ) = 180° − m( AΩB) = m( B) , deci
triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt asemenea (Fig. 64). O3
Fig. 64
63
37) Fie Ω' al doilea punct al lui Brocard şi O1' , O2' , O3' centrele cercurilor circumscrise
triunghiurilor Ω ' AB, Ω ' BC , respectiv Ω ' CA . Triunghiurile ABC şi O1O2 O3 sunt
asemenea.
Demonstraţie analoagă cu precedenta.
38) Fie Ω primul punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1 , O2 , O3 centrele

cercurilor circumscrise triunghiurilor ΩAC , ΩAB, ΩCB . Centrul cercului cercului
circumscris triunghiului ABC este primul punct al lui Brocard al triunghiului O1O2 O3 .
Demonstraţie. Dreptele OO1 , OO2 , OO3 sunt mediatoarele segmentelor AC, AB, respectiv
BC. Atunci, m( OO1O3 ) = m( ΩCA) = ω fiind unghiuri cu laturile perpendiculare două
câte două. Analog, m( OO1O3 ) = m( OO2 O1 ) = m( OO3O2 ) = ω , de unde rezultă
concluzia.
39) Fie Ω' al doilea punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1' , O2' , O3' centrele
cercurilor circumscrise triunghiurilor Ω ' AB, Ω ' BC , respectiv Ω ' CA . Centrul cercului
cercului circumscris triunghiului ABC este al doilea punct al lui Brocard al
triunghiului O1'O2' O3' .
40) Fie Ω primul punct al lui Brocard al unui triunghi ABC şi R1 , R2 , R3 razele
cercurilor circumscrise triunghiurilor ΩCA, ΩAB, respectiv ΩBC . Atunci, R1 R2 R3 = R3 ,
unde R este raza cercului cercului circumscris triunghiului ABC .
AC AC AC
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor rezultă R1 = = = ,
2sin AΩC 2sin(π − A) 2sin A
BA AB BC
R2 = = şi R3 = , de unde obţinem
2sin AΩB 2sin B 2sin C
1 abc a b c
R1 R2 R3 = ⋅ = ⋅ ⋅ = R3 .
8 sin A sin B sin C 2sin A 2sin B 2sin C
41) Fie Ω şi Ω ' punctele lui Brocard al triunghiului A

ABC , iar { A1} = BΩ ∩ C Ω ', {B1} = C Ω ∩ AΩ ',
{C1} = AΩ ∩ BΩ ' . Punctele A1 , B1 , C1 , Ω, Ω ' sunt ω Ω'
conciclice. C1 A1
Demonstraţie. Deoarece m( ΩAB) = m( Ω ' BA) = ω , Ω
rezultă că m( AC1 B ) = 180° − 2ω. Dar B1
ω ω
m( Ω ' A1Ω) = 180° − m( BA1C ) = 2ω , deci patrulaterul
B C
C1 , Ω ', A1 , Ω este inscriptibil. Analog se arată că
Fig. 65
patrulaterul B1ΩC1Ω ' este inscriptibil, deci punctele
A1 , B1 , C1 , Ω, Ω ' sunt conciclice (Fig. 65).
64
42) Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC . Numerele a 2 , b 2 , c 2 sunt în
progresie aritmetică dacă şi numai dacă ctgω = 3ctgB .
Demonstraţie. Relaţia ctgω = 3ctgB este echivalentă cu ctgA + ctgC = 2ctgB (1). Ţinând
cos A R(b 2 + c 2 − a 2 )
cont că ctgA = = şi de relaţiile analoage, relaţia (1) devine
sin A abc
2b 2 = a 2 + c 2 , adică numerele a 2 , b 2 , c 2 sunt în progresie aritmetică.
I.10. Punctele lui Nobbs. Dreapta lui Gergonne

„Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea; cunoaşterea este
limitată pe când imaginaţia îmbrăţişează întreaga lume.” – A. Einstein15
Teorema lui Nobbs

Fie Ca , Cb , Cc punctele de contact ale cercului înscris cu laturile BC, AC, respectiv AB
ale triunghiului ABC. Dacă {N A } = BC I Cb Cc , {N B } = CA I Cc Ca , {N C } = AB I Ca Cb ,
atunci punctele N A , N B , NC sunt coliniare.
NB
NC
A
Cc
Cb
C Ca C NA
Fig. 66
Demonstraţie.
Teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul ABC cu transversalele NA – Cb – Cc ,

N A B Cb C Ca A N B C Ca B Cc A
NB – Cc – Ca şi NC – Cb – Ca ne dă: ⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1,
N AC Cb A Cc B N B A Ca C Cc B
NC A Ca B Cb C
⋅ ⋅ = 1. Prin înmulţirea relaţiilor precedente şi ţininând cont de faptul că
NC B Ca C Cb A
Ca B Cb C Cc A N B N C N A
⋅ ⋅ = 1 , va rezulta că A ⋅ B ⋅ C = 1 , adică punctele N A , N B , N C sunt
Ca C Cb A Cc B N AC N B A N C B
coliniare (Fig. 66).
15
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Nobel
65
Observaţii:
1) Punctele N A , N B , N C se numesc punctele lui Nobbs.
2) Dreapta ce conţine punctele lui Noobs se numeşte dreapta lui Nobbs ( sau dreapta lui
Gergonne).
1) Consecinţă: Dreapta Gergonne este axa de omologie dintre un triunghi ABC şi

triunghiul său de contact.
( p − c ) z B + ( p − b ) zC
2) Afixele punctelor lui Nobbs sunt egale cu: zN A = ,
a
( p − c) z A + ( p − a ) zC ( p − a ) z B + ( p − b) z A
zNB = , z NC = .
b c
N B C A C B C B p −b ( p − c) z B + ( p − b) zC
Demonstraţie. Din A = b ⋅ a = a = rezultă z N A = .
N AC Cb C Cc A Cb C p − c a
Analog se obţin afixele celorlalte două puncte Nobbs.
3) Consecinţă: Coordonatele baricentrice ale punctelor Nobbs sunt:

 p −c p −b   p−c p−a  p−b p −a 
N A  0, ,  , NB  ,0,  , NC  , , 0 .
 a a   b b   a a 
4) Dreapta lui Gergonne este perpendiculară pe dreapta lui Soddy.

Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în triunghiul ABC
aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1
= 0 sau ( I Γ) : ( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0 .
p−a p −b p−c
a b c
x y z
Ecuaţia dreptei lui Gergonne în coordonate baricentrice este 0 p − c p − b = 0 , sau
p−c 0 p−a
x( p − a)( p − c) + y( p − b)( p − c) − z( p − c) = 0 .
2
Utilizând teorema: „Dreptele
(d1 ) : a1 x + b1 y + c1 z = 0, (d 2 ) : a2 x + b2 y + c2 z = 0 , având ecuaţiile scrise în coordonate
baricentrice, sunt perpendiculare dacă şi numai dacă
[ ( c1 − a1 )( a 2 − b2 ) + ( a1 − b1 )( c 2 − a 2 ) ] a 2 + [ (b1 − c1 )( a 2 − b2 ) + ( a1 − b1 )( a 2 − c 2 ) ] b 2 +
[ (b1 − c1 )(c2 − a2 ) + (c1 − a1 )(b2 − c2 )] c 2 = 0 ” (vezi [16]), pentru dreptele Soddy şi Gergonne
rezultă concluzia.
Observaţie: Punctul de intersecţie dintre dreptele Gergonne şi Soddy se numeşte punctul

lui Fletcher.
66
I.11. Punctele lui Soddy16. Punctele lui Eppstein17
„A rezolva o problemă înseamnă a găsi o ieşire dintr-o dificultate, înseamnă a găsi o cale de a ocoli un obstacol, de
a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil. A găsi soluţia unei probleme este o performanţă specifică
inteligenţei, iar inteligenţa este apanajul distinctiv al speciei umane; se poate spune că, dintre toate îndeletnicirile
omeneşti, cea de rezolvare a problemelor este cea mai caracteristică.” – George Polya18
Fie triunghiul ABC având lungimile laturilor a, b, respectiv c şi Ca Cb Cc triunghiul de

contact al triunghiului ABC. Considerăm cercurile C1 ( A, r1 ) , C2 ( B, r2 ) , C3 (C , r3 ) conţinând
punctele Cc şi Cb , Ca şi Cc , respectiv Cb şi Ca .
1) Cercurile C1 , C2 , C3 sunt tangente două câte două.

Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.
2) Razele cercurilor C1 , C2 , C3 sunt egale cu p − a, p − b, respectiv p − c.

Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.
Cc
A p−a B
Pa
p−b
E i Pb
Cb
Pc
Ca
p−c
Fig. 67
Observaţii:
1) Cercul tangent exterior cercurilor C1 , C2 , C3 aflat în interiorul triunghiului ABC se
numeşte cercul interior Soddy (Fig. 67). Centrul cercului interior Soddy îl vom nota cu Si .
2) Cercul tangent exterior cercurilor C1 , C2 , C3 astfel încât triunghiului ABC este situat în
interiorul său se numeşte cercul exterior Soddy (Fig. 70). Centrul cercului exterior Soddy îl
vom nota cu Se .
16
Frederick Soddy (1877-1956) – chimist, laureat al Premiului Nobel în anul 1921
17
David Eppstein (1871-1939) – matematician american, profesor la Universitatea din California
18
George Polya (1887-1985) – matematician ungur, profesor la Universitatea Stanford, contribuţii în teoria
grafurilor
67
3) Dreapta Si Se se numeşte dreapta lui Soddy. Punctele Si şi Se se numesc punctele lui
Soddy.
3) Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu:

r1r2 r3
Ri , e = (semnul „ + ” se ia pentru raza cercului
r1r2 + r2 r3 + r3 r1 ± 2 r1r2 r3 (r1 + r2 + r3 )
interior şi semnul „ − ” se ia pentru raza cercului exterior).
Demonstraţie. Din formula lui Descartes 2(ε 12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 ) = (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) 2 unde
1 1 1 1 1
ε1 = , ε 2 = , ε 3 = , iar ε 4 = (pentru cercul Soddy interior) şi ε 4 = − (pentru
r1 r2 r3 Ri Re
cercul Soddy exterior), rezolvând ecuaţia de gradul al doilea ce se obţine, va rezulta
concluzia.
4) Consecinţă: Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu:

r1r2 r3
Ri , e = (semnul „ + ” se ia pentru raza cercului interior şi semnul
r1r2 + r2 r3 + r3 r1 ± 2 A[ ABC ]
„ − ” se ia pentru raza cercului exterior).
Demonstraţie. Deoarece A[ ABC ] = p( p − a)( p − b)( p − c) = (r1 + r2 + r3 )r1r2 r3 rezultă
concluzia.
A[ ABC ]
5) Consecinţă: Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu: Ri , e =
4R + r ± 2 p
(semnul „ + ” se ia pentru raza cercului interior şi semnul „ − ” se ia pentru raza cercului
exterior).
Demonstraţie.
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Ri ,e = = = .
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] ra + rb + rc + 2( r1 + r2 + r3 ) 4 R + r ± 2 p
2
+ + ±
r1 r2 r3 r1r2 r3
6) Distanţele de la centrul Soddy interior la laturile BC, CA, AB ale triunghiului ABC
 A[ ABC ]   A[ ABC ]   A[ ABC ] 
sunt egale cu: 2 Ri 1 +  , 2 Ri 1 +  , respectiv 2 Ri 1 + .
 a( p − a)   b ( p − b)   c( p − c) 
Demonstraţie. Paralela dusă prin punctul A la BC intersectează cercul C1 în punctele R2 şi
R3 (Fig. 68). Deoarece triunghiurile AR3Cb şi CCa Cb sunt isoscele şi R3 ACb ≡ Ca CCb
(unghiuri alterne interne) rezultă că R3Cb A ≡ Ca Cb C , deci punctele R3 , Cb , Ca sunt
coliniare; analog punctele R2 , Cc , Ca sunt coliniare. Fie inversiunea T de centru Ca şi
putere k = Ca Cb ⋅ Ca R3 ( prin această inversiune cercul C1 se transformă în el însuşi). Prin
această inversiune cercurile C2 şi C3 se transformă în două drepte perpendiculare pe BC şi
68
tangente în punctele R2 şi R3 la R3 A R R2
cercul C1 . Fie { X } = BI ∩ Ca Cc şi
{R} = Ca I ∩ R2 R3 . Deoarece
Cb
m( BXC ) = m( R3 RC ) = 90° rezultă Cc
că patrulaterul XIRR3 este
inscriptibil. Atunci,
I
k = C a C b ⋅ C a R3 = 2 C a X ⋅ C a R3 = X
2Ca I ⋅ Ca R = 2rha . Prin inversiunea
de centru Ca şi putere k = 2rha
cercul lui Soddy interior se B Ca C
transformă într-un cerc C’ congruent Fig. 68
cu C1 şi tangent acestuia. Centrul M
Q2
M
R2
Q1
Q3 A p−a B
Cc
Pa
Pb p−b
R1 Ei
Cb Ca
R3 Pc
Ha
p−c
Fig. 69
C
al acestui cerc C’ se află pe înălţimea AH a . Fie d a distanţa de la Si la dreapta BC. Atunci,

da R
din asemănarea cercului Soddy interior cu cercul C’ rezultă = i , de unde obţinem
MH a r1
Ri (2r1 + ha )  h   A[ ABC] 
că : da = = 2Ri 1+ a  = 2Ri 1+  . Analog se arată că distanţele de la
r1  2r1   a( p − a) 
69
 A[ ABC ] 
punctul Si la dreptele CA şi AB sunt egale cu d b = 2 Ri 1 +  , respectiv
 b( p − b) 
 A[ ABC ] 
d c = 2 Ri  1 + .
 c ( p − c) 
7) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy interior sunt

 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
a+ b+ c+ 
p−a p −b p−c 
Si  , , .
 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
 
 Ri Ri Ri 
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale punctului Soddy interior sunt
Si (ad a , bdb , cd c ) = Si  a + ,b + ,c +  şi ţinând seama de proprietatea (5)
 p−a p −b p−c 
A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
avem: a + +b+ +c+ = 4R + r + 2 p = şi de aici rezultă concluzia.
p−a p −b p −c Ri
8) Consecinţă: Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată
A A A
a + [ ABC ] b + [ ABC ] c + [ ABC ]
uuuur p−a uuur p −b uuur p − c uuuur
relaţia: MSi = MA + MB + MC.
Ri Ri Ri
9) Afixul punctului Soddy interior corespunzător unui triunghi ABC este egal cu
a+ b+ c+
p−a p −b p−c
z Si = zA + zB + zC .
Ri Ri Ri
10) Dacă Si , I, Γ sunt punctele Soddy interior, centrul cercului înscris, respectiv
punctul lui Gergonne corespunzătoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice punct M
din planul unui triunghi ABC este adevărată relaţia:
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI + (ra + rb + rc ) M Γ
MSi = .
A[ ABC ]
Ri
70
A[ A B C ] A[ A B C ] A[ A B C ]
uuuur a+ uuur b+ uuur c+
p−a p−b p − c uuuur
Demonstraţie. Avem: M S i = MA + MB + MC =
A[ A B C ] A[ A B C ] A[ A B C ]
Ri Ri Ri
uuur uuur uuuur  1 uuu
r 1 uuur 1 uuuu
r  uuu
r  1 1 1  uuuur
(aMA+bMB + cMC) + A[ ABC]  MA+ MB + MC (a +b + c)MI + A[ ABC]  + +  MΓ
 p −a p −b p −b 
=  p − a p −b p − c 
A[ ABC] A[ ABC]
Ri Ri
uuur uuuur
sau MSi = (unde am utilizat relaţiile:
A[ ABC ]
Ri
uuur uuur uuuur uuur uuuur 1  1 uuur 1 uuur 1 uuuur 
aMA + bMB + cMC = (a + b + c)MI şi MΓ =  MA+ MB + MC  cu
s  p −a p −b p −c 
1 1 1
s= + + ).
11) Punctele Soddy interior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui Gergonne
S I 4R + r
corespunzătoare unui triunghi ABC, sunt coliniare şi i = .
Si Γ 2p
uuur uuuur
Demonstraţie. Deoarece MSi = , rezultă că punctele I, Si , Γ
A[ ABC ]
Ri
sunt coliniare, în această ordine, iar punctul Si împarte segmentul I Γ în raportul
ra + rb + rc 4 R + r
= .
a+b+c 2p
12) Distanţele de la centrul Soddy exterior la laturile BC, CA, AB ale triunghiului ABC
 A[ ABC ]   A[ ABC ]   A[ ABC ] 
sunt egale cu: −2 Re 1 −  , −2 Re 1 −  , respectiv −2 Re 1 − .
 a( p − a)   b( p − b)   c( p − c) 
13) Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy exterior sunt

a− b− c− 
p−a p −b p−c 
Se  , , .
 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
 
 Re Re Re 
71
14) Consecinţă: Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adevărată
A A A
a + [ ABC ] b + [ ABC ] c + [ ABC ]
uuuur p − a uuur p − b uuur p − c uuuur
relaţia: MSi = MA + MB + MC.
Ri Ri Ri
15) Dacă Se , I, Γ sunt punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris, respectiv
uuur uuuur
uuuur (a + b + c) MI − (ra + rb + rc ) M Γ
MSi = .
A[ ABC ]
Ri
16) Punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui Gergonne
S I 4R + r
corespunzătoare unui triunghi ABC, sunt coliniare şi e = .
Se Γ 2p
17) Consecinţă: Centrul cercului înscris, punctul lui Gergonne şi punctele lui Soddy
corespunzătoare unui triunghi ABC sunt coliniare.
SI S I
Demonstraţie. Din teoremele (11) şi (16) rezultă i = e .
Si Γ S e Γ
Observaţie: Teorema precedentă poate fi reformulată astfel: centrul cercului înscris şi

punctul lui Gergonne aparţin dreptei lui Soddy.
18) Punctele lui Soddy sunt conjugate armonic cu centrul cercului înscris şi cu punctul
lui Gergonne.
Demonstraţia rezultă din teoremele (11) şi (16).
19) Dacă Se este punctul Soddy exterior şi a + b + c > 4 R + r , atunci triunghiurile

Se BC , Se CA şi Se AB au acelaşi perimetru, agal cu 2 Re .
Demonstraţie. Avem Se B + Se C + BC = ( Re − r2 ) + ( Re − r3 ) + (r2 + r3 ) = 2 Re . Analog,
Se C + Se A + CA = 2 Re şi Se A + Se B + AB = 2 Re , deci triunghiurile Se BC , Se CA şi Se AB
au acelaşi perimetru.
Punctul Se se numeşte punctul izoperimetric al triunghiului ABC.
20) Dreaptele lui Soddy şi Gergonne sunt perpendiculare.

Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Gergonne”.
21) Fie Pa , Pb , Pc punctele de tangenţă dintre cercul Soddy interior şi cercurile C1 , C2 ,

respectiv C3 . Dreptele Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc sunt concurente.
72
CCa r3 ε 2
Demonstraţie. Deoarece = = rezultă că afixul punctului Ca este:
BCa r2 ε 3
ε 2 z B + ε 3 zC ε z +ε z ε z +ε z ε1 z A + ε 4 z S
zCa = . Analog, zC = 3 C 1 A , zC = 1 A 2 B , z P = , i
ε 2 + ε3 b
ε 3 + ε1 ε1 + ε2 c
ε1 + ε 4 a
ε 2 zB + ε 4 zS ε 3 zC + ε 4 zS
zP = i
, zP = i
. Vom arăta că punctul Ei de afix
b
ε2 + ε4 c
ε3 + ε 4
ε 1 z A + ε 2 z B + ε 3 zC + ε 4 z S
z Ei = i
aparţine dreptelor Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc . Deoarece
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
ε1 z A + ε 2 z B + ε 3 zC + ε 4 z S (ε1 + ε 2 ) zC + (ε 3 + ε 4 ) z P
i
= c c
rezultă că punctul Ei aparţine
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
dreptei Cc Pc . Analog, grupând convenabil termenii sumei de la numărătorul afixului
punctului Ei , se arată că punctul Ei aparţine şi dreptelor Ca Pa , Cb Pb , deci
dreptele Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc sunt concurente.
Punctul Ei de concurenţă al dreptelor Ca Pa , Cb Pb , Cc Pc se numeşte punctul Eppstein –

Oldknow interior. Triunghiul Pa Pb Pc se numeşte triunghiul Soddy interior.
22) Fie Pa' , Pb' , Pc' punctele de tangenţă dintre cercul Soddy exterior şi cercurile C1 , C2 ,
respectiv C3 . Dreptele Ca Pa' , Cb Pb' , Cc Pc' sunt concurente.
Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema precedentă.
Pb'
Pa'
A Cc
p−a B
p−b
Ee
Cb
Ca
p−c
Pc'
Fig. 70
73
Punctul Ee de concurenţă al dreptelor Ca Pa' , Cb Pb' , Cc Pc' se numeşte punctul Eppstein -
Oldknow exterior. Triunghiul Pa' Pb' Pc' se numeşte triunghiul Soddy exterior.
23) Punctele Soddy interior, Eppstein – Oldknow interior şi Gergonne, corespunzătoare

unui triunghi ABC sunt coliniare.
ε z + ε 2 z B + ε 3 zC
Demonstraţie. Deoarece afixul punctului lui Gergonne este zΓ = 1 A (vezi
ε1 + ε 2 + ε 3
ε1 z A + ε 2 zB + ε 3 zC + ε 4 zSi (ε1 z A + ε 2 zB + ε 3 zC ) + ε 4 zSi
„Punctul lui Gergonne”) şi zEi = = =
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
(ε1 + ε 2 + ε 3 ) zΓ + ε 4 zSi
rezultă că punctele Ei , Si şi Γ sunt coliniare.
ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4
24) Punctele Soddy exterior, Eppstein – Oldknow exterior şi Gergonne, corespunzătoare

Demonstraţia este analoagă cu cea din teorema precedentă.
25) Punctele lui Eppstein – Oldknow aparţin dreptei lui Soddy.

Demonstraţia rezultă din teoremele (18), (23) şi (24).
26) Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow interior sunt:
 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
Ei  a + ,b + ,c + .
 r1 r2 r3 
Demonstraţie. Deoarece Pa , Pb , Pc sunt punctele de tangenţă dintre cercul Soddy interior şi
uuuur uuur
Si Pa Ri uuuur r1 MSi + Ri MA
cercurile C1 , C2 , respectiv C3 rezultă = , deci MPa = sau
APa r1 r1 + Ri
uuuur r1 Ri  2 A[ ABC ]  uuur  A[ ABC ]  uuur  A[ ABC ]  uuuur 
MPa =  a +  MA +  b +  MB +  c +  MC  (unde am
A[ ABC ] (r1 + Ri )  r1   r2   r3  
utilizat teorema 14). Atunci, coordonatele baricentrice relative ale punctului Pa sunt
 2 A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] 
a + ,b + ,c +  . Coordonatele baricentrice relative ale punctului Ca
 r1 r2 r3 
2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]
a+ b+ c+
r1 r2 r3
 1 1 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]
sunt  0, ,  . Deoarece a + b+ c+ = 0 rezultă că punctele
 r2 r3  r1 r2 r3
0 1/ r2 1/ r3
Ca , Pa şi Ei sunt coliniare. Analog se arată că punctul Ei aparţine dreptelor Cb Pb , Cc Pc ,

 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
deci Ei  a + ,b + ,c +  este punctul Eppstein interior.
 r1 r2 r3 
74
27) Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow exterior sunt:
 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 
Ei  a − ,b − ,c − .
 r1 r2 r3 
28) Dacă Ei , I, Γ sunt punctele Eppstein interior, centrul cercului înscris, respectiv
uuur uuuur
uuuur ( a + b + c ) MI + 2( ra + rb + rc ) M Γ
MEi = .
a + b + c + 2( ra + rb + rc )
Demonstraţie. Ţinând cont de teorema (25) şi de faptul că
2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ] 2 A[ ABC ]  1 1 1 
a+ +b+ +c+ = 2 p + 2 A[ ABC ]  + +  = 2( p + 4 R + r ) = α
r1 r2 r3  p −a p −b p −c 
rezultă că pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adevărată egalitatea
uuuur 1  2 A[ ABC ]  uuur  2 A[ ABC ]  uuur  2 A[ ABC ]  uuuur 
MEi =  a +  MA +  b +  MB +  c +  MC  , egalitate echivalentă cu
α  r1   r2   r3  
uuuur 1  uuur uuur uuuur  1 uuur 1 uuur 1 uuuur  
ME i =  ( a MA + bMB + cMC ) + 2 A[ ABC ]  MA + MB + MC   sau
α  p−a p−b p−b 
uuur  1 1 1  uuuur
(a + b + c) MI + 2 A[ ABC ]  + + MΓ uuur uuuur
uuuur  p − a p −b p −c  (a + b + c) MI + 2(ra + rb + rc ) M Γ
MEi = =
 1 1 1  a + b + c + 2(ra + rb + rc )
a + b + c + 2 A[ ABC ]  + + 
 p −a p −b p −c 
29) Consecinţă: Punctul Eppstein interior împarte segmentul IΓ în raportul

2(ra + rb + rc )
.
a+b+c
E I 2( ra + rb + rc )
Demonstraţie. Din teorema precedentă rezultă i = .
Ei Γ a+b+c
30) Dacă Ee , I, Γ sunt punctele Eppstein exterior, centrul cercului înscris, respectiv
uuur uuuur
uuuur ( a + b + c ) MI − 2( ra + rb + rc ) M Γ
MEe = .
a + b + c − 2( ra + rb + rc )
Ee I 2(ra + rb + rc )
31) Consecinţă: = .
Ee Γ a+b+c
75
32) Punctele lui Eppstein sunt conjugate armonic cu centrul cercului înscris şi cu
punctul lui Gergonne.
EI E I
Demonstraţie. Din teoremele (28) şi (30) rezultă i = e .
Ei Γ Ee Γ
33) Ecuaţia dreaptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:

( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în triunghiul ABC
aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1
= 0 sau ( I Γ) : ( p − a)2 (c − b) x + ( p − b)2 (a − c) y + ( p − c)2 (b − a) z = 0 .
p−a p −b p−c
a b c
I.12. Punctul lui Steiner19

„Adevărul nu stăluceşte decât în ochii celui care l-a căutat îndelung,
destul de îndelung ca să merite să –l vadă.” - Henri Lebesgue20
1) Paralelele duse prin vârfurile unui triunghi la laturile respective ale primului triunghi
Brocard sunt concurente într-un punct situat pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A1 B1C1 primul triunghi Brocard al
triunghiului ABC şi S punctul de intersecţie dintre A
paralelele duse din B şi C la laturile A1C1 , T σ
respectiv A1 B1 (Fig. 71). Atunci,
m ( BSC ) = 180 ° − m ( B1 A1C1 ) = 180 ° − m ( BAC ) C1

A1
(vezi „Triunghiurile Brocard”), relaţie ce arată că K
patrulaterul ABSC este inscriptibil, deci S este pe B1 O
S3 S1
cercul circumscris triunghiului ABC (1). Analog, fie
S ' punctul de intersecţie dintre paralelele duse prin S2
B şi A la A1C1 , respectiv B1C1 . Atunci, S
m(BS ' A) =180°− m(BC
1 1A1) = 180°− m(BCA) ,adică punctul
Fig. 71
S ' aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
(2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă S ≡ S ' .
Observaţie: Punctul S de concurenţă al celor trei paralele se numeşte punctul lui Steiner al
triunghiului ABC.
19
Jakob Steiner (1796-1863) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii importante
în geometrie
20
Henri Lebesgue (1875 -1941) – matematician francez, contribuţii importante în analiza matematică
76
2) Punctele lui Steiner (S) şi Lemoine (K) al triunghiului ABC sunt puncte omoloage în
triunghiul ABC, respectiv A1 B1C1 - primul triunghi Brocard al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Punctul S aparţine cercului circumscris triunghiului ABC, K aparţine cercului
circumscris primului triunghi Brocard A1 B1C1 (vezi „Triunghiurile lui Brocard”), iar
m( SBC ) = m( KA1C1 ) = m( KB1C1 ) , deoarece BS A1C1 şi KA1 BC.
3) Punctul lui Steiner al triunghiului ABC este punctul diametral opus în cercul
circumscris triunghiului ABC punctului lui Tarry.
Demonstraţie. Punctul lui Tarry (T) se află la intersecţia perpendicularelor coborâte din
vârfurile triunghiului ABC pe laturile respective ale primului triunghi Brocard. Deoarece
m(TBS ) = m(TAS ) = m(TCS ) = 90° rezultă că punctul lui Tarry este punctul diametral opus
lui S în cercul circumscris triunghiului ABC.
4) Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi ABC este paralelă
cu dreapta OK.
Demonstraţie. Fie S1 , S2 , S3 proiecţiile punctului lui Steiner S pe laturile BC, CA, respectiv
AB . Avem m( S2 S1C ) = m( S2 SC ) = m( A1 B1O) = m( A1 KO) = θ deoarece SS 2 OB1 şi
SC A1 B1 , iar patrulaterul OB1 KA1 este inscriptibil. Atunci,
m( KOA1 ) = 90° − θ = m( SS1 S2 ) şi deoarece SS1 A1O , rezultă că S1 S2 OK .
5) Fie K punctul lui Lemoine şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC.
Paralela dusă prin A la dreapta OK intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în
punctul σ . Perpendiculara dusă din punctul σ pe dreapta BC trece prin punctul lui
Steiner al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie σ ' punctul de intersecţie dintre perpendiculara dusă din punctul lui
Steiner (S) pe dreapta BC şi cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 71). Dreapta Aσ '
este paralelă cu dreapta lui Simson a punctului lui Steiner (cf. th. 1– „Dreapta lui Simson”),
de unde Aσ ' OK (cf. th. 4), deci σ ' ≡ σ .
Observaţie: Teorema de mai sus ne dă un mod practic de construcţie al punctului lui

Steiner al unui triunghi: ducem prin vârful A paralela la dreapta OK şi notăm cu σ punctul
de intersecţie al acesteia cu cercul circumscris triunghiului ABC; din punctul σ ducem
perpendiculara pe latura BC, al doilea punct de intersecţie al acesteia cu cercul circumscris
este punctul lui Steiner.
6) Consecinţă: Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul σ , determinat de
intersecţia paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralelă cu dreapta BC.
Demonstraţia este evidentă deoarece ST este diametru în cercul circumscris, deci
m(T σ S ) = 90° , şi cum Sσ ⊥ BC , rezultă T σ BC.
7) Dreapta OΩ este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩΩ " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC, iar Ω şi Ω " sunt primul, respectiv
cel de-al treilea punct al lui Brocard..
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.
77
8) Dreapta OΩ ' este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩ ' Ω " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC, iar Ω şi Ω " sunt primul, respectiv
cel de-al treilea punct al lui Brocard.
I.13. Punctul lui Tarry 21
„Matematica este partea exactă a cunoaşterii umane.” - G. Moisil22
Punctul lui Tarry al triunghiului ABC este punctul diametral opus punctului lui Steiner în
cercul circumscris triunghiului ABC.
A
1) Perpendicularele duse din vârfurile T
triunghiului ABC pe laturile opuse ale primului
triunghi Brocard corespunzător triunghiului ABC
sunt concurente în punctul lui Tarry al C1 A1
triunghiului ABC. K
Demonstraţie. Fie A1 B1C1 primul triunghi Brocard O
B1
al triunghiului ABC, iar S punctul lui Steiner, T B C
punctul lui Tarry (Fig. 72). Avem,
m(TBS ) = 90°, deci BT ⊥ BS şi cum BS A1C1 S
rezultă BT ⊥ A1C1 . Analog se arată că AT ⊥ B1C1
şi CT ⊥ A1 B1 . Fig. 72
2) Dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în raport cu triunghiul ABC este
perpendiculară pe dreapta OK.
Demonstraţie. Deoarece dreapta lui Simson a punctului lui Steiner este paralelă cu dreapta
OK, iar punctele lui Tarry şi Steiner sunt diametral opuse, atunci conform teoremei 5 de la
capitolul „Dreapta lui Simson”, rezultă că dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în
raport cu triunghiul ABC este perpendiculară pe dreapta OK.
3) Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul σ , determinat de intersecţia
paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralelă cu dreapta BC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.
4) Poligoanele TACSB şi OA1C1 KB1 sunt invers asemenea.

Demonstraţie: Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt asemenea (vezi „Triunghiurile
lui Brocard”), iar punctele T şi O, respectiv S şi K sunt puncte omoloage în cele două
triunghiuri rezultă concluzia.
5) Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard corespunzător
21
Gaston Tarry (1843-1913) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi teoria numerelor
22
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române
78
6) Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate şi O
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, OG 2 = GL ⋅ GT .
7) Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate şi O
R cos ω
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, GT = ⋅ GO.
1 − 4sin 2 ω
8) Al treilea punct Brocard Ω " aparţine dreptei ce uneşte punctele lui Tarry şi Steiner
corespunzătoare unui triunghi ABC.
I.14. Puncte izodinamice

„Geometria practică dedusă din experienţă nu se confundă cu geometria axiomatică. Întrebarea dacă geometria
practică a universului este euclidiană sau nu are o importanţă evidentă şi răspunsul poate să fie dat numai de
experienţă.” – Albert Einstein23
Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC (unde a,b,c sunt
lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB) se numeşte punct izodinamic al triunghiului
ABC .
S' A
K
S
O
B C
La
Fig. 73
1) Distanţele de la un centru izodinamic la vârfurile triunghiului sunt invers

proporţionale cu lungimile laturilor opuse.
Demonstraţia rezultă din definiţia punctului izodinamic.
2) Centrele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral sunt puncte inverse faţă
de cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este ortogonal cercurilor lui
Apollonius rezultă că puterea lui O (centrul cercului circumscris triunghiului ABC) faţă de
aceste cercuri este egală cu raza cercului circumscris, deci OS ⋅ OS ' = R 2 , ceea ce arată că
punctele S şi S ' sunt inverse faţă de cercul circumscris triunghiului ABC.
23
Nobel
79
O mulţime formată din patru puncte, având proprietatea că fiecare dintre ele este centru
izodinamic al triunghiului determinat de celelalte trei puncte se numeşte patrupunct
izodinamic.
3) Dacă S este un punct izodinamic al triunghiului ABC , atunci mulţimea { A, B, C , S}

este un patrupunct izodinamic.
Demonstraţia rezultă din simetria relaţiei BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC .
4) Triunghiurile podare ale punctelor izodinamice sunt triunghiuri echilaterale.

Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul podar
A al punctului izodinamic S în raport cu
triunghiul ABC (Fig. 74). Din teorema
sinusurilor în triunghiul ASb Sc avem:
Sc Sb
Sc Sb AS = , de unde
S sin A
a a ⋅ AS
Sc Sb = AS ⋅ = . Analog,
2R 2R
c ⋅ CS b ⋅ BS
S a Sb = şi Sa Sc = relaţii care
B Sa C 2R 2R
împreună cu a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC dau:
Fig. 74 Sa Sb ≡ Sb Sc ≡ Sc Sa , adică Sa Sb Sc este
triunghi echilateral.
5) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de intersecţie

dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Cum OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius, fie că punctul K
aparţine interiorului cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al triunghiului ABC ,
atunci dreapta OK intersectează acest cerc în punctele distincte S şi S ' , puncte care se
află pe cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor B, respectiv C. Deoarece S şi
S ' aparţin tuturor cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC
rezultă că a ⋅ SA = b ⋅ SB = c ⋅ SC , respectiv a ⋅ S ' A = b ⋅ S ' B = c ⋅ S ' C , adică punctele S şi
S ' sunt punctele izodinamice ale triunghiului ABC .
Punctul S - interior triunghiului ABC - se numeşte punctul izodinamic interior al

triunghiului ABC, iar S ' punctul izodinamic exterior al triunghiului ABC .
Observaţii:
i) Dacă triunghiul A BC este echilateral atunci a = b = c şi atunci punctul S ' este “aruncat
la infinit”.
ii) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral pot fi determinate de
dreapta OK prin relaţiile: ρ (O) = OS ⋅ OS ' = R 2 şi ρ ( K ) = KS ⋅ KS ' = KA ⋅ KT , unde
{T } = AK I C(O,R).
iii) Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK .
80
6) Simetricele punctului izodinamic S
faţă de laturile triunghiului ABC A
determină un triunghi echilateral
omologic cu triunghiul ABC. S'b
Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul S'c
podar al punctului izodinamic S în Sb
Sc
raport cu triunghiul ABC şi S a' , Sb' , S c' S
simetricele punctului S faţă de laturile
BC, CA, respectiv AB (Fig. 75).
Deoarece triunghiul Sa Sb Sc este
echilateral (cf. th. (4)), iar triunghiurile B Sa C
Sa Sb Sc şi S a' Sb' Sc' sunt omotetice – prin
omotetia de centru S şi raport 2 – S'a
rezultă că triunghiul S a' Sb' Sc' este
Fig. 75
echilateral.
7) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral ABC simetrice faţă de
dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OK este axă radicală a cercurilor lui Apollonius rezultă că
dreapta OK este perpendiculară pe dreapta centrelor – adică pe dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC - deci SS ' este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine, ceea ce arată că
punctele izodinamice S şi S ' sunt simetrice faţă de dreapta lui Lemoine a triunghiului
ABC .
8) Punctele izodinamice şi izologice ale unui triunghi neechilateral ascuţitunghic sunt

conciclice.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izologice”.
9) Coordonatele unghiulare ale punctului izodinamic S sunt: m( A) + 60°,

m( B) + 60°, m( C ) + 60°.
Demonstraţie. Coordonatele unghiulare ale lui S sunt date de măsurile unghiurilor
ASB, BSC respectiv CSA (Fig.75). Vom demonstra că m( ASB ) = m( ACB ) + 60°.
După cum am arătat triunghiul podar al lui S este un triunghi echilateral (fie Sa Sb Sc acest
triunghi). Avem m( ASB) = 180°− m( SAB) − m( SBA). Dar m( ACB) = 180°− m( A) − m( B) =
180° − [m( SAB ) + m( SAC )] − [m( SBA) − m( SBC )] = m( ASB) − m( SAC ) − m( SBC )
(1). Deoarece patrulaterele SS a BSc şi SSb ASc sunt inscriptibile rezultă SASb ≡ SSc Sb
şi SBS a ≡ SSc Sa , relaţia (1) devenind: m( ASB) = m( C) + m( SSc Sb ) + m( SSc Sa ) =
m( C ) + 60°. Analog, se arată că m( BSC ) = m( A) + 60° şi m( CSA) = m( B ) + 60°.
Observaţie: Analog se determină coordonatele unghiulare ale celui de-al doilea punct
izodinamic S ' : m( A) − 60°, m( B ) − 60°, m( C ) − 60°, făcând consideraţia că dacă
aceste unghiuri sunt negative sau mai mari decât 180° se vor considera complementele lor.
81
10) Punctele izodinamice S şi S ' sunt punctele izogonale punctelor F1 şi F2 ale lui
Fermat.
Demonstraţie. Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele unghiulare (λ , µ ,ν ),
respectiv (λ ', µ ',ν ') ,atunci λ + λ ' = 180° + m( C), µ + µ ' = 180° + m( A),ν +ν ' = 180°+ m( B)
(vezi „Drepte izogonale”). Fie S * izogonalul conjugat al primului punct izodinamic S.
Atunci, m( BSC ) + m( BS ∗C ) = m( A) + 180° , de unde rezultă că
m( BS ∗C ) = 180° + m( A) − m( BSC ) sau m( BS ∗C ) = 180° + m( A) − m( BSC ) =
180° + m( A) − [m( A) + 60°] = 120° . Analog se arată că m( AS ∗C ) = 120° şi
∗ ∗
m( AS B) = 120° , deci punctul S coincide cu primul punct al lui Fermat. Analog se
arată că izogonalul celui de-al doilea punct izodinamic este al doilea punct al lui Fermat.
11) Triunghiul podar Sa Sb Sc al primului punct izodinamic S al triunghiului ABC este

omotetic cu triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c .
Demonstraţie. Punctele S şi F1 sunt izogonale (cf. proprietăţii precedente). Triunghiul
antipodar A " B " C " al punctului F1 este omotetic cu triunghiul N a N b N c . ; cum triunghiul
podar al unui punct este omotetic cu triunghiul antipodar al izogonalului său rezultă că
triunghiurile Sa Sb Sc şi A " B " C " sunt omotetice. Deoarece relaţia de omotetie este
tranzitivă rezultă că triunghiurile N a N b N c şi Sa Sb Sc sunt omotetice.
12) Triunghiul podar al celui de al doilea punct izodinamic S al triunghiului ABC este
omotetic cu triunghiul interior al lui Napoleon.
13) Punctele S ' , K, S, O formează o diviziune armonică.

Demonstraţie.
A
Lema 1. Fie T punctul de intersecţie dintre tangenta în
A la cercul circumscris unui triunghi neisoscel ABC şi
2
TB  AB 
dreapta BC. Atunci, =  . T B C
TC  AC 
1 Fig. 76
Demonstraţie: Avem m( TAB) = m( ACB) = m( AB)
2
şi m( TAC) = m( BAC) + m( BCA) = 180° − m( ABC) (Fig. 76). Din teorema sinusurilor
2
TB AB sin TAB AB sin C TB  AB 
rezultă: = ⋅ = ⋅ de unde =  .
TC AC sin TAC AC sin B TC  AC 
Lema 2. Fie un cerc ς (O, R) , punctele A, B ∈ ς , O ∉ AB , iar T punctul de intersecţie al

tangentelor în A şi B la ς . O dreapta d ce trece prin T intersectează cercul ς în punctele
TM SM
M şi N, {S} = d ∩ AB. Atunci, = .
TN SN
82
2 2
TM  AM   BM 
Demonstraţie: Avem: =  =  (1) (Fig.
TN  AN   BN  d A
77) (conform lemei precedente), de unde T
AM ⋅ BN = AN ⋅ BM . Din teorema sinusurilor rezultă S
M
MB BN MS AM sin MAB N
= şi = ⋅ , deci B
sin MAB sin BAN SN AN sin BAN
SM AM BM  MA 
2 Fig. 77
= ⋅ =  (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
SN AN BN  NA 
2 2
TM SM  MA   MB 
= =  =  .
TN SN  NA   NB 
TM SM
Observaţie: Punctele coliniare T, M, S, N ce verifică relaţia = spunem că
TN SN
formează o diviziune armonică.
Demonstraţia teoremei: Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este ortogonal

cercurilor lui Apollonius corespunzătoare triunghiului ABC, rezultă conform lemei 2 că
S ' K SK
= , adică punctele S ' , K, S şi O formează o diviziune armonică.
S ' O SO
I.15. Punctul izogon

„Geometria reprezintă eterna sclipire în mintea lui Dumnezeu. Împărtăşirea acesteia şi omului reprezintă motivul
pentru care omul este imaginea lui Dumnezeu.” – Johannes Kepler24
Conform teoremei lui Toricelli – Fermat, pentru un triunghi ABC ale cărui unghiuri sunt
mai mici decât 120° , există un punct T pentru care suma TA + TB + TC este minimă.
Punctul T pentru care se realizează minimul sumei TA + TB + TC se numeşte punct izogon
sau punctul lui Toricelli-Fermat al triunghiului ABC.
1) Într-un triunghi există cel mult un punct izogon.

Demonstraţie. Presupunem prin absurd că triunghiul ABC are T M T'
două puncte izogone T ≠ T ' (Fig.78). Dacă M este mijlocul
TA + T ' A TB + T ' B
segmentului TT ' , atunci MA < , MB < ,
2 2
TC + T ' C A
MC < , de unde rezultă:
2 Fig. 78
TA + TB + TC + T ' A + T ' B + T ' C
MA + MB + MC < = TA + TB + TC
2
ceea ce contrazice faptul că T este punct izogon.
24
Johannes Kepler (1571-1630) – matematician şi astronom german, considerat precursor al calculului integral
83
2) Dacă triunghiul ABC are un punct izogon, atunci acest punct se află în interiorul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd că punctul izogon T ar fi în exteriorul
triunghiului ABC, fie că T şi A se află în semiplane diferite determinate de dreapta BC şi
{P} = AT ∩ BC (Fig. 79). Fie T ' simetricul lui T faţă de
A dreapta BC. Atunci, AT ' < AP + PT ' = AP + PT = AT .
Totodată BT = BT ', CT = CT ' (BC fiind mediatoarea
T segmentului TT ' ). Astfel, AT '+ BT '+ CT ' < AT + BT + CT
relaţie ce este în contradicţie cu faptul că T este punctul
izogon al triunghiului ABC .
B P C
3) Coordonatele unghiulare ale centrului izogon sunt
egale cu 120°.
T' Demonstraţie. m( ATB) = m( BTC ) = m( CTA) = 120°
Fig. 79 (vezi „Teorema lui Fermat”).
4) Centrul izogon al unui triunghi echilateral este centrul cercului circumscris

triunghiului.
Demonstraţia este evidentă, deoarece m( AOB) = m( BOC ) = m( COA) = 120° , unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
M
5) Triunghiul antipodar al centrului izogon T al unui

triunghi este un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Fie MNP triunghiul antipodar al punctului B C"
T faţă de triunghiul ABC (Fig. 80). Din patrulaterul A
S
inscriptibil TAMB rezultă m( BMA) = 180°− m( BTA) = T
A" B"
180° − 120° = 60°. Analog, m( MNP) = m( MPN ) = 60°, P
ceea ce arată că triunghiul MNP este echilateral. N C
Fig. 80
6) Triunghiul podar al izogonalului centrului izogon T al triunghiului ABC relativ la

triunghiul ABC, este un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul podar al unui punct P relativ la triunghiul ABC este
asemenea cu triunghiul antipodar al izogonalului său relativ la triunghiul ABC, atunci
utilizând proprietatea precedentă rezultă concluzia.
7) Centrul izogon T al triunghiului ABC este izogonalul unuia dintre centrele

izodinamice ale triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece singurele puncte din planul unui triunghi ale căror
triunghiuri podare sunt echilaterale sunt centrele izodinamice ale triunghiului ABC
(vezi„Puncte izodinamice”).
84
8) Fie ABC un triunghi ale cărui unghiuri sunt fiecare mai mici decât 120° , T punctul
izogon al triunghiului ABC şi A ' B ' C ' triunghiul podar al lui T. Dacă cercul circumscris
triunghiului A ' B ' C ' mai intersectează laturile BC, CA şi AB în A ", B " respectiv
C ", atunci triunghiul A " B " C " este echilateral.
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului
A ' B ' C ' este cercul podar al punctului izogon B A ' A"
C
T în raport cu triunghiul ABC şi conform
teoremei celor 6 puncte (vezi „Drepte
S
izogonale”) rezultă că A " B " C " este triunghiul
podar al punctului S – izogonalul T B"
punctului T (Fig. 81). Deci, C"
m( B " A " C ") = m( SA " B ") + m( SA " C ") = C' B'
m( SCB") + m( SBC ") = m( A"CT ) + m( TBA") A
m( B" A"C ") = 180° − m( BTC) = 180° −120° = 60°. Fig. 81
Analog, se arată că m( A " B " C ") = 60°, adică
triunghiul A " B " C " este echilateral.
9) Într-un triunghi ABC, izogonalul punctului izogon T este un punct S pentru care
BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC .
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al punctului S (Fig. 81). Conform proprietăţii
precedente triunghiul A " B " C " este echilateral. Din teorema sinusurilor în triunghiul
BC AC AB
A " B " C " rezultă: B " C " = AS ⋅ sin A = AS ⋅ . Analog, C " A" = BS ⋅ , A" B " = CS ⋅ .
2R 2R 2R
BC
Deoarece A " B " = B " C " = C " A " rezultă B " C " = AS ⋅ sin A = AS ⋅ .
2R
Observaţie: Punctul S cu proprietatea BC ⋅ SA = CA ⋅ SB = AB ⋅ SC se numeşte punct

izodinamic.
10) Triunghiul antipodar al centrului izogon T este omotetic cu triunghiul podar al

punctului izodinamic S.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al punctului S în raport cu triunghiul ABC şi
MNP triunghiul antipodar al punctului T în raport cu triunghiul ABC. Patrulaterul SB " AC "
este inscriptibil, deci AB " C " ≡ ASC " şi cum SAC " ≡ TAB " rezultă
m( AB " C ") + m( TAB ") = m( ASC ") + m( SAC ") = 90°, adică dreptele AT şi B " C "
sunt perpendiculare, de unde rezultă C " B " MP. Analog se arată că A " C " MN şi
A " B " NP, deci triunghiurile A " B " C " şi MNP sunt omotetice.
85
I.16. Puncte izotomice
„Nu s-ar putea oare reprezenta muzica drept matematică a simţurilor
şi matematica drept muzică a raţiunii? Muzicianul simte matematica,
iar matematicianul concepe muzica. Muzica este vis, matematica
este viaţă practică.” – James Sylvester25
Teorema lui Neuberg26
1) Fie P un punct interior în triunghiul ABC şi { P1 }= AP ∩ BC , { P2 }= BP ∩ AC ,
{ P3 }= PC ∩ AB , iar Q1 , Q2 şi Q3 sunt simetricele punctelor P1 , P2 şi P3 faţă de
mijloacele laturilor BC , AC , respectiv AB . Dreptele AQ1 , BQ2 şi CQ3 sunt
concurente.
A
Demonstraţie.
Q3
Q2
P2
P3
P
B C
P1 M Q1
Fig. 82
BP1 P2 C P3 A
Din teorema lui Ceva rezultă: ⋅ ⋅ =1 (1). Cum
PC
1 P2 A P3 B
BP1 = CQ1 , PC
1 = BQ1 , P2 C = AQ2 , P2 A = CQ , P3 B = AQ3 relaţia (1) devine
2
CQ1 AQ2 BQ3
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AQ1 , BQ2 şi
BQ1 CQ2 AQ3
CQ3 sunt concurente într-un punct Q.
Observaţii:
1) Punctele P şi Q se numesc izotomic conjugate .
2) Dreptele AP1 şi AQ1 ( P1 , Q1 ∈ ( BC ) ) se numesc drepte izotomice dacă punctele P1 şi
Q1 sunt simetrice faţă de mijlocul laturii BC .
2) Retrocentrul unui triunghi este punctul izotomic al ortocentrului triunghiului.

Demonstraţie. Vezi „ Retrocentrul unui triunghi”.
3) Punctele Gergonne () şi Nagel (N) ale unui triunghi sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne”.
25
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii importante în
algebră
26
Joseph Neuberg (1840-1926) – matematician luxemburghez, membru al Academiei Regale Belgiene, contribuţii
importante în geometrie
86
4) Punctul lui Lemoine (K) şi centrul cercului circumscris (O) al unui triunghi ABC
sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Lemoine”.
5) În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.

Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.
6) Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.

7) Într-un triunghi ascuţitunghic izotomicele ortocentrului (H), punctului lui Lemoine

(K) şi centrului cercului circumscris (O) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece O,G,H sunt punctele izogonale ale lui H, K respectiv O – conform
proprietăţii precedente - rezultă că izotomicele punctelor H, K, O sunt coliniare.
8) Fie P(α , β , γ ) şi Q(α ', β ', γ ') două puncte izotomice în raport cu un triunghi ABC,
exprimate în coordonate baricentrice. Atunci, αα ' = ββ ' = γγ '.
Demonstraţie.Fie {P1}= AP∩BC , {P2 } = BP ∩ AC , {P3 } = PC ∩ AB , {Q1}= AQ ∩ BC ,
uuur γ uuur
{Q2 } = BQ ∩ AC şi {Q3 } = QC ∩ AB (Fig. 82). Avem: P1 B = − PC1 ,
β
uuuur α uuur uuur β uuur uuuur γ ' uuuur uuuur α ' uuuur uuuur β ' uuuur
P2C = − P2 A, P3 A = − P3 B, Q1 B = − Q1C, Q2 C = − Q2 A, Q3 A = − Q3 B. Deoarece
γ α β' γ' α'
uuur uuuur uuur uuuur
BP1 ≡ CQ1 şi CP1 ≡ BQ1 rezultă P1 B ≡ CQ1 şi PC
1 ≡ BQ1 , deci
uuur uuuur  γ   γ '  uuur uuuur
1 ⋅ Q1 B =  −
PB 1 ⋅ Q1C , de unde ββ ' = γγ ' . Analog,
 ⋅  −  ⋅ PC αα ' = ββ ' = γγ '.
 β   β '
9) Consecinţă: Dacă punctele P şi Q sunt izotomice şi coordonatele baricentrice ale lui P

1 1 1
sunt (α , β , γ ) , atunci coordonatele baricentrice ale lui Q sunt , , .
α β γ
10) Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi Q simetricul lui P faţă de centrul de
greutate (G) al triunghiului ABC. Dacă P ' şi Q ' sunt izotomicele punctelor P şi Q,
atunci PQ P ' Q ' .
Demonstraţie. Fie (α , β , γ ) coordonatele baricentrice ale punctului P; cum G(1,1,1) rezultă
coordonatele baricentrice ale punctului Q sunt (2 − α , 2 − β , 2 − γ ) . Atunci,
 1 1 1  1 1 1 
P '  , ,  şi Q ' , ,  . Ecuaţiile dreptelor PQ şi P 'Q ' sunt:
α β γ   2 − α 2 − β 2 − γ 
87
x y z
x y z
1 1 1
α β γ = 0 , respectiv = 0 , relaţii echivalente cu
α β γ
2 −α 2−β 2−γ
1 1 1
2 −α 2−β 2 −γ
(P Q ) : x (β − γ ) + y (γ − α ) + z (α − β ) = 0 şi
x(β − γ ) y (γ − α ) z (α − β )
( P ' Q ') : + + = 0 .
β γ ( 2 − β )( 2 − γ ) γ α ( 2 − α )( 2 − γ ) α β ( 2 − α )( 2 − β )
1 1 1
Deoarece β −γ γ −α α −β =0, rezultă că
β −γ γ −α α −β
βγ (2 − γ )(2 − β ) γα (2 − γ )(2 − α ) αβ (2 − α )(2 − β )
PQ P ' Q ' .
11) Fie un punct T şi M , N , P proiecţiile lui pe laturile

triunghiului ABC . Simetricul punctului T faţă de centrul A
cercului circumscris triunghiului ABC se proiectează pe
laturile triunghiului în punctele M ', N ', P ' . Punctele T
M ', N ', P ' sunt izotomicele punctelor M, N, respectiv P. O
Demonstraţie. În trapezul dreptunghic MTT ' M ' T'
perpendiculara din O pe latura MM ' trece prin mijlocul
segmentului MM ' ,deci mediatoarea laturii BC este şi B M M' C
mediatoarea segmentului MM ' , adică punctele M şi Fig. 83
M ' sunt izotomice. Analog se arată şi pentru celelalte
puncte (Fig. 83).
12) Punctele Gergonne şi Nagel sunt izotomic conjugate.

Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci
{Γ} = ACa ∩ BCb ∩ CCc şi N1 , N 2 , N 3 punctele de contact ale cercurilor A -exînscris,
B -exînscris, C -exînscris cu laturile BC , CA respectiv AB, deci
{N } = AN1 ∩ BN 2 ∩ CN 3 . Deoarece BCa = CN1 = p − b , CCb = AN 2 = p − c şi
ACb = BN 3 = p − a rezultă că punctele Gergonne ( Γ ) şi Nagel ( N ) sunt izotomic
conjugate.
13) Fie M , N , P puncte pe laturile BC , AC , respectiv AB ale triunghiului ABC , astfel

încât perpendicularele în M , N , P pe laturile triunghiului sunt concurente. Dacă
M ', N ', P ' sunt izotomicele punctelor M , N , P , atunci şi perpendicularele în punctele
M ', N ', P ' pe laturile triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie.Fie T punctul de concurenţă al perpendicularelor duse în M , N , P pe laturile
triunghiului şi notăm BM = a1 , M C = a 2 , CN = b1 , N A = b2 , AP = c1 , PB = c2 . Din
teorema lui Carnot rezultă a12 + b12 + c12 = a22 + b22 + c22 (1). Cum BM ' = a2 , CM ' = a1 ,
88
CN ' = b2 , AN ' = b1 , AP ' = c2 , BP ' = c1 atunci relaţia (1) este adevărată şi pentru punctele
M ', N ', P ' , adică perpendicularele duse din aceste puncte pe laturile triunghiului sunt
concurente într-un punct T ' .
A
P'
N
T'
P
N'
T
B C
M M'
Fig. 84
13) Consecinţă: Punctele T şi T ' sunt simetrice faţă de centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Mediatoarea segmentului MM ' este şi mediatoarea laturii BC (deoarece M
şi M ' sunt puncte izotomice). Din trapezele dreptunghice MTT ' M ' şi NTT ' N ' rezultă că
mediatoarele laturilor BC şi AC se intersectează în mijlocul segmentului TT ' .
15) Ceviana izotomică unei ceviene de rangul k este ceviana de rang (-k).
Demonstraţie. Fie AD o ceviană de ordinul k şi AE izotomica sa, ( D, E ∈ BC ). Atunci,
k k −k
BD  c  BE DC  b   c 
=  , = =  =  .
DC  b  EC BD  c   b 
16) Fie AD o ceviană de ordinul k şi AE izotomica acesteia. Izogonala dreptei AE este o

ceviană de rang (k+2).
Demonstraţie. Ceviana izotomică a unei ceviene de rang k este ceviana de rang (-k),
conform proprietăţii precedente. Izogonala cevienei de rang (-k) este ceviana de rang
2 − (−k ) = 2 + k (vezi „Drepte izogonale”).
17) Punctele lui Lemoine (K) şi al treilea punct Brocard ( Ω " ) sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izotomice”.
89
I.17. Puncte izologice
„Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă, tocmai pentru că matematica
permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.” - Grigore Moisil 27
Punctele izologice ale unui triunghi sunt punctele de intersecţie dintre simetricele cercurilor
lui Apollonius faţă de mediatoarele laturilor triunghiului.
Un punct U din planul unui triunghi ABC având laturile de lungimi a, b, c se numeşte
UA UB UC
izologic dacă: = = .
a b c
Observaţie: Distanţele de la un punct izologic la vârfurile triunghiului sunt direct

proporţionale cu lungimile laturilor opuse ale triunghiului.
Simetricul cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al triunghiului ABC faţă de

mediatoarea segmentului BC este un cerc Apollonius pentru segmentul BC şi conţine
PB PC
punctele P pentru care = .
b c
A"
A С 'A
Lb
S'
G
K S O D1' L'a
La D '2
D2 A' U C
B D1
U'
СA
T
Fig. 85
PB PC
1) Fie (C A' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = şi L'a centrul
b c
2
L'a C  c 
acestui cerc. Centrul cercului (C A' ) verifică relaţia: =  .
L'a B  b 
Demonstraţie. Fie D1' şi D2' punctele de intersecţie dintre dreapta BC şi cercul (C A' ) ,
iar A " simetricul punctului A faţă de mediatoarea segmentului BC (evident A " ∈ C A' ).
Atunci, dreapta D2' A " ⊥ OA " şi D2 ' A " D1 ' ≡ CAB. Dacă La este cercul lui Apollonius
27
Române, contribuţii importante în informatică
90
2
La B  AB 
corespunzător vârfului A atunci =  (vezi „Cercurile lui Apolonius”). Din
La C  AC 
motive de simetrie avem La B = L'a C şi La C = L'a B , de unde rezultă
' 2 2
L C  AB   c 
a
'
=  =  .
L B  AC   b 
a
PA PC
Observaţie: Fie (CB' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = , respectiv
a c
PB PA
(CC' ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care = şi fie Lb respectiv Lc
b a
centrele acestor două cercuri. Prin permutări circulare a relaţiei din proprietatea precedentă
2 2
L' A  a  L'c B  b 
se obţin relaţiile 'b =   şi ' =   .
Lb C  c  Lc A  a 
2) Centrele cercurilor C A' , CB' , CC' sunt coliniare.

L'a C L'b A L'c B c 2 a 2 b 2
Demonstraţie. Avem ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
L'a B L'b C L'c A a 2 c 2 a 2
Menelaus rezultă că punctele L'a , L'b , L'c sunt coliniare.
Observaţii:
1) Dreapta pe care se găsesc punctele L'a , L'b , L'c se numeşte dreapta lui Longchamps a
triunghiului ABC.
2) Deoarece punctul O (centrul cercului circumscris triunghiului ABC) are aceeaşi putere –
egală cu R 2 - faţă de fiecare dintre cercurile C A' , CB' , CC' rezultă că O aparţine axei lor
radicale.
3) Centrul de greutate G al triunghiului ABC este şi centrul de greutate al triunghiului

ALa L'a .
Demonstraţia este evidentă deoarece mijlocul segmentului BC este şi mijlocul segmentului
La L'a .
4) Centrul de greutate G al triunghiului neechilateral ABC aparţine axei radicale dintre

cercurile (C A' ) şi (CB' ) .
Demonstraţie. Puterea centrului de greutate G al triunghiului ABC faţă de cercul (C A' ) este
ρ (G ) = GP 2 = GL'a 2 − PL'a 2 = GL'a 2 − L'a D1'2 , unde P este punctul de contact dintre tangenta
dusă din G la cercul (C A' ) , deci ρ (G ) = GL'a 2 − La D12 (1). Fie A ' mijlocul laturii BC care
a
coincide cu mijlocul segmentului La L'a . Atunci, 2 RA + 2 D1 A ' = La L'a şi = BD1 + D1 A ' ,
2
a(b − c) ac a(b 2 + c 2 )
de unde DA ' = ( unde BD1 = ). Atunci La L'a = 2 (2) (unde am
2(b + c) b+c b − c2
considerat fără a restrânge generalitatea că b > c ). Relaţia lui Stewart aplicată în triunghiul
91
2 1 1 2
ALa A ' ne dă A ' La ⋅ ma + La A2 ⋅ ma − La G 2 ⋅ ma = ma ⋅ ma ⋅ ma , de unde
3 3 3 3
3( La A ' + La A ) − 2ma
2 2
La G 2 = (3). Teorema medianei în triunghiul GLa L'a dă:
9
2
1  2(GL2a + L'a G 2 ) − L'a L2a
 m a  = (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) şi ţinând cont că
3  4
abc
La D1 = RA = 2 2 rezultă că ρ (G ) = 2(a 2 + b 2 + c 2 ) (5). Datorită simetriei relaţiei (5)
b −c
rezultă că punctul G aparţine axei radicale cercurilor C A' , CB' , CC' . Cum O este punct pe
această axă radicală rezultă că axa radicală a cercurilor C A' , CB' , CC' este dreapta lui Euler
OG a triunghiului ABC.
Consecinţe:
5) Dacă un triunghi neechilateral ABC admite puncte izologice, atunci acestea aparţin
dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
6) Punctele izologice U şi U ' ale unui triunghi ABC neechilateral sunt punctele de
intersecţie dintre dreapta lui Euler a triunghiului ABC şi – de exemplu – cercul (C A' ) .
7) Un triunghi obtuzunghic ABC nu are puncte izologice.

Demonstraţie. Un punct oarecare U de pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC este bine
uuuur uuur
determinat de numărul real λ pentru care GU = λ ⋅ GO. Aplicând relaţia lui Stewart în
triunghiul AGU rezultă: AG2 ⋅ OU + AU 2 ⋅ GO − AO2 ⋅ GU = GO ⋅ OU ⋅ GU , adică
2(a + b + c2 )
2 2
AU 2 = λ AO2 + (1 − λ ) AG2 − λ (1 − λ )GO2 . Din relaţia lui Leibnitz OG2 = R2 −
9
a 2
+ b 2
+ c 2
rezultă: 9AU 2 = (9R2 − 2k)λ2 + (3a2 − 2k)λ + (4k − 3a2 ), unde k = . Punctul U va fi
2
UA UB UC
izologic dacă există un număr pozitiv t pentru care: = = = t , de
a b c
unde rezultă: 9a 2 t 2 = a 2 (3λ − 3) + (9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k şi de aici:
3t = λ − 1
2
 . Ecuaţia (∗) are rădăcini reale dacă şi numai dacă

(9 R − 2k )λ − 2k λ + 4k = 0 (∗)
2 2
∆ = 36k (k − 4 R 2 ) ≥ 0 ( ∗∗) , adică 4 R 2 ≤ k = p 2 − r 2 − 4 Rr sau 4 R 2 + r 2 + 4 Rr ≤ p 2 , deci

(2 R + r ) 2 ≤ p 2 , de unde 2 R + r ≤ p , condiţie care nu este adevărată pentru triunghiurile
obtuzunghice.
8) Un triunghi dreptunghic are un singur punct izologic.

Demonstraţie. Fie că m( BAC ) = 90° . Atunci a 2 = b 2 + c 2 şi 2 R = a. Astfel,
a +b +c
2 2 2
2a 2
k= = = a 2 şi din relaţia (**) din problema precedentă rezultă ∆ = 0,
2 2
adică triunghiul dreptunghic ABC are un singur punct izologic.
92
Consecinţă: Din ecuaţia (9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k = 0 rezultă λ = 4, deci punctul izologic
uuuur uuur
U este bine determinat de relaţia GU = 4 ⋅ GO.
9) Un triunghi neechilateral ascuţitunghic admite două puncte izologice U şi U ' , iar

1 1 1
+ = .
GU GU ' 2GO
Demonstraţie. Deoarece într-un triunghi ascuţitunghic 2R + r < p rezultă că ecuaţia
(9 R 2 − 2k )λ 2 − 2k λ + 4k = 0 admite două rădăcini λ1 şi λ2 , iar din relaţia 3t 2 = λ − 1
rezultă că λ = 1 + 3t 2 , adică rădăcinile ecuaţiei sunt supraunitare. Atunci, GU = λ1GO şi
1 1 1
GU ' = λ2 GO , relaţia de demonstrat devenind: + = echivalentă cu
λ1 λ2 2
2k 4k
2 ( λ1 + λ2 ) = λ1 ⋅ λ2 , adică 2 ⋅ = relaţie evidentă.
9 R − 2k 9 R − 2k
2 2
10) Punctele izologice şi izodinamice ale unui triunghi neechilateral ascuţitunghic sunt
conciclice.
Demonstraţie. Fie S şi S ' punctele izodinamice, iar U şi U ' punctele izologice ale
OS OU '
triunghiului ABC de centru O. Atunci, OS ⋅ OS ' = OU ⋅ OU ' = R 2 , deci = şi cum
OU OS '
SOU ≡ S ' OU ' rezultă că triunghiurile SOU şi U ' OS ' sunt asemenea. Atunci,
m( OSU ) = m( OU ' S ') , deci patrulaterul SUU ' S ' este inscriptibil.
11) Consecinţă: Dreptele SU şi S 'U ' sunt antiparalele.
Observaţie: Dacă triunghiul ABC este echilateral atunci S ≡ U ≡ O şi S ' şi U ' sunt
„aruncate la infinit”.
I.18. Retrocentrul unui triunghi

„Matematica este o formă de poezie care transcende poezia prin aceea că proclamă adevărul.” - Solomon
Bochner28
Retrocentrul (R) al unui triunghi ABC este punctul izotomic al ortocentrului H al

triunghiului ABC. B'
C' A" A
1) Retrocentrul unui triunghi ABC este punctul
lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al E
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B 'C ' triunghiul R
anticomplementar al triunghiului ABC, H a H b H c B C
D Ha
triunghiul ortic al triunghiului ABC şi A " B " C "
triunghiul ortic al triunghiului anticomplementar
Fig. 86
A ' B ' C ' . Fie {D} = A ' A "∩ BC. Din congruenţa
28 A'
Solomon Bochner (1899-1982) – matematician polonez, profesor universitar la Princeton
93
triunghiurilor dreptunghice BDA ' şi AH a C ( BA ' ≡ AC , DA ' B ≡ H a AC ) rezultă
BD ≡ H a C , adică punctele H a şi D sunt izotomice pe BC, deci retrocentrul R al
triunghiului ABC aparţine dreptei AD. Cum BC este linie mijlocie în triunghiul
anticomplementar rezultă că D este mijlocul înălţimii A ' A ", deci în triunghiul A ' B ' C ', AD
este o dreaptă Schwatt. Analog se arată că retrocentrul (R) al triunghiului aparţine şi
celorlalte drepte Schwatt şi deoarece dreptele Schwatt ale unui triunghi sunt concurente în
punctul lui Lemoine al triunghiului, rezultă că retrocentrul triunghiului ABC coincide cu
punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar.
2) Triunghiul pedal al retrocentului R al unui A

triunghi ABC este triunghiul podar al C' B'
Rc
punctului lui Longchamps corespunzător Rb
triunghiului ABC. L
Demonstraţie. Punctul lui Longchamps al R
triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
anticomplementar A ' B ' C ' al triunghiului
ABC. Fie Ra , Rb , Rc punctele de intersecţie B C
dintre înălţimile triunghiului anticomplementar Ra
cu laturile triunghiului ABC. Deoarece
BC B ' C ' rezultă LRa ⊥ BC şi analog,
LRb ⊥ AC şi LRc ⊥ AB, deci Ra Rb Rc este
Fig. 87
triunghiul podar al punctului lui Longchamps.
Din proprietatea precedentă rezultă că dreptele
ARa , BRb şi CRc se intersectează în A'
retrocentrul triunghiului ABC, deci Ra Rb Rc este triunghiul pedal al lui R.
3) Coordonatele baricentrice ale retrocentului R al unui triunghi ABC sunt:

(ctgA, ctgB, ctgC ).
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale ortocentrului H al triunghiului ABC
sunt (tgA, tgB, tgC ) şi cum retrocentrul R este punctul izotomic al ortocentrului triunghiului
 1 1 1 
ABC rezultă că R are coordonatele baricentrice relative  , ,  adică
 tgA tgB tgC 
(ctgA, ctgB, ctgC ).
4) Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul triunghiului ABC sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie a,b,c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p semiperimetrul său.
Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Nagel sunt N ( p − a, p − b, p − c ) , iar
 1 1 1 
ale izotomicului său – punctul lui Gergonne – sunt Γ  , ,  . Condiţia de
 p − a p − b p −c
94
p-a p -b p-c
1 1 1
coliniaritate a punctelor Γ, N şi R este echivalentă cu = 0 (egalitate
p-a p -b p-c
ctgA ctgB ctgC
b2 + c2 − a2 c2 + a2 − b2 a 2 + b2 − c2
adevărată utilizând relaţiile ctgA = , ctgB = , ctgC = ).
4 A[ ABC ] 4 A[ ABC ] 4 A[ ABC ]
I.19. Punctul anti-Steiner29

”Nous voyons expérience qu’entre esprits égaux et toutes
choses pareilles, celui qui a de la Géométrie l’emporte et
acqulert une vigueur toute nouveile” - Blaise Pascal30
Teorema lui Collings
Fie o dreptă d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC. Simetricele dreptei d faţă de
laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului.
Demonstraţie. Fie d a , db , d c
simetricele dreptei d faţă de laturile A Bh
BC, CA, respectiv AB, D1 , D2 , D3 d
punctele de intersecţie dintre db
dreapta d şi laturile BC, CA,
respectiv AB, Ah , Bh , Ch simetricele
ortocentrului H faţă de laturile dc D2
triunghiului (Fig. 88). Notăm cu H
Ch
{Σ} = d a ∩ db , {E} = db ∩ BC , D3
α = m(ΣD1C ) , β = m( Bh D2 A) şi D1
B C
γ = m( Ah ΣBh ). Punctele Ah , Bh , Ch Ah
aparţin cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi Σ
da
„Ortocentrul unui triunghi”).
Evident, punctele D1 , D2 , D3 aparţin Fig. 88
dreptelor BC, CA, respectiv AB.
Avem, m( Ah ABh ) = 2m(CABh ) = 2[90° − m( HBh A)] = 2[90° − m( ACB )] = 180° − 2m( ACB)
(1). Deoarece unghiul D1 D2 Bh este exterior triunghiului D1 D2 Σ , rezultă γ + 2α = 2 β
(triunghiurile HAh D1 şi HBh D2 fiind isoscele), deci
γ = 2(β −α ) = 2{[180°− m(C) − m(D2 EC)] −[180°− γ − m(D1EΣ)]} de unde γ = 2γ − 2m(C ) , deci
γ = 2m(C ) (2). Din realţiile (1) şi (2) rezultă m( Ah ABh ) + m( Ah ΣBh ) = 180° , deci punctul
Σ aparţine cercului circumscris triunghiului ABC. Analog se arată că punctul Σ aparţine şi
29
Jakob Steiner (1796-1863) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii importante
în geometrie
30
Blaise Pascal (1623-1662) – matematician francez, contribuţii importante în toate ramurile matematicii
95
dreptei d c , deci dreptele d a , db , d c se intersectează într-un punct de pe cercul circumscris
triunghiului ABC.
Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor d a , db , d c se numeşte punctul anti-Steiner31
corespunzător dreptei d.
2) Orice dreaptă ce trece prin ortocentrul triunghiului ABC admite un punct anti-Steiner.
1) Consecinţă: Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile
triunghiului ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din teorema de mai sus, o a doua demonstraţie este prezentată în
subcapitolul „Dreapta lui Euler”.
2) Dreapta lui Steiner a punctului Σ este dreapta d.

Demonstraţia este evidentă ţinând cont de definiţia dreptei lui Steiner.
3) Punctul anti-Steiner al înălţimii din A a triunghiului ABC este vârful A.

Demonstraţia este evidentă deoarece simetricele înălţimii din A faţă de laturile
triunghiului trec prin punctul A.
4) Fie P un punct pe o dreaptă d ce trece prin ortocentrul H al unui triunghi ABC, iar
P1 , P2 , P3 simetricele punctului P faţă de laturile BC, CA, respectiv AB. Punctul anti-
Steiner al dreptei d aparţine cercurilor circumscrise patrulaterelor AP2 P3 , BP3 P1 , CP1 P2 .
Demonstraţie. Din teorema lui Collings rezultă că m( Ah ΣBh ) = 2m(C ). Deoarece
db
A Bh
d
dc P2
P3 P
Ch H
da
B C
Ah
Σ
P1
Fig. 89
m ( P2 CP1 ) = m ( P2 CP ) + m ( P1CP ) = 2[m( PCA) + m( PCB )] = 2m(C ) , de unde
31
Denumirea a fost dată de matematicianul german Darij Grinberg
96
m( Ah ΣBh ) = m( P2 CP1 ) , adică patrulaterul CP1ΣP2 este inscriptibil, deci punctul Σ aparţine
cercului circumscris triunghiului CP1 P2 . Analog, se arată că punctul Σ aparţine cercurilor
circumscrise triunghiurilor AP2 P3 şi BP3 P1 .
I.20. Punctul lui Bevan

„Dacă mă simt nefericit, rezolv o problemă de matematică pentru a deveni fericit ... dacă sunt fericit, atunci
compun o problemă de matematică pentru a mă menţine fericit.” - Turan
Fie I a , I b , I c centrele cercurilor A,B,C - exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC şi

I a I b I c triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC . Cercul circumscris
triunghiului I a I b I c se numeşte cercul lui Bevan. Centrul cercului circumscris triunghiului
I a I b I c se numeşte punctul lui Bevan (V).
1) Perpendicularele duse din punctele I a , I b , I c pe laturile BC , CA, respectiv AB ale

triunghiului ABC sunt concurente în punctul lui Bevan.
Demonstraţie.
Ic
A
V
Ib
τc τb
B τa
C
Ia
Fig. 90
97
Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului exînscris (vezi “Cercurile exînscrise”).
Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui triunghi XYZ pe laturile triunghiului ortic
corespunzător sunt concurente în centrul cercului exînscris triunghiului XYZ, atunci
perpendicularele duse din centrele cercurilor exînscrise I a , I b , I c pe laturile BC , CA
respectiv AB sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c , adică în
punctul lui Bevan.
2) Consecinţă: Triunghiul podar al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este

triunghiul cotangentic τ aτ bτ c al triunghiului ABC.
3) Punctul lui Bevan este centrul de omologie între triunghiul cotangentic τ aτ bτ c al

triunghiului ABC şi triunghiul antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Avem I aτ a I I bτ b I I cτ c = {V } şi conform teoremei lui Desargues rezultă că
triunghiurile τ aτ bτ c şi I a I b I c sunt omologice.
4) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi O centrul cercului circumscris

triunghiului ABC . Punctele I, O şi V sunt coliniare.
Ia Demonstraţie. Punctul I este
ortocentrul triunghiului
antisuplementar I a I b I c , V centrul
cercului circumscris triunghiului,
iar O este centrul cercului Euler al
triunghiului I a I b I c , deci punctele I,
O şi V sunt coliniare, ele aparţinând
B
dreptei lui Euler a triunghiului
V
I a I b I c (Fig. 91).
C
I O
5) Consecinţă: Segmentele IO şi
OV sunt congruente, deoarece
centrul cercului lui Euler este
Ib A Ic mijlocul segmentului determinat
de ortocentru, respectiv centrul
cercului circumscris unui
triunghi.
Fig. 91
6) Punctul lui Bevan este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar

I a I b I c corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC este ortocentrul triunghiului
I a I b I c . Punctul lui Bevan (V) al triunghiului ABC este simetricul lui I faţă de centrul
cercului circumscris triunghiului ABC (centrul cercului lui Euler al triunghiului I a I b I c ),
deci V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar I a I b I c .
98
abc
7) Lungimea segmentului OV este egală cu R2 − , unde R este raza cercului
a+b+c
circumscris triunghiului ABC , iar a, b, c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din relaţia lui Euler pentru triunghiul ABC avem: OI 2 = R 2 − 2 Rr ,
abc abc abc
OI 2 = R 2 − 2 ⋅ r = R2 − , de unde OI = OV = R 2 − (unde r este
4 ⋅ A  ABC 
  a+b+c a+b+c
a+b+c
raza cercului înscris în triunghiul ABC şi p = ).
2
Observaţie: Anticomplementul punctului lui Bevan se numeşte punctul lui Longuet –

uuuur uuur
Higgins (Lo), deci Lo G = 2GV .
8) Complementul V ∗ al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este mijlocul

segmentului IH, unde I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi H ortocentrul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {V ∗ } = VG I IH . Deoarece HG = 2GO şi IG = 2GS p ( unde S p este
punctul lui Spieker al triunghiului ABC) rezultă că G este centrul de greutate al triunghiului
IVH, deci VV ∗ este mediană, de unde VG = 2GV ∗ , relaţie ce arată că V ∗ - mijlocul
segmentului IH – este complementul punctului lui Bevan
9) Raza cercului lui Bevan este egală cu 2R, unde R este raza cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie RV raza cercului Bevan şi a ', b ', c ' lungimile laturilor triunghiului
1 1 1
I a I b I c . Deoarece m(BIaC) = 90°− m( A), m(CIb A) = 90°− m(B) şi m( AI c B) = 90° − m(C )
2 2 2
(vezi„Triunghiul antisuplementar”), iar triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului
1 A a
I a I b I c , rezultă a = a 'cos BI a C = a 'cos(90° − m( A)) = a 'sin , de unde a ' = .
2 2 A
sin
2
b c a 'b ' c '
Analog, b' = , şi c' = . Atunci, RV = =
B C 4 A[ I aIbIc ]
sin sin
2 2
abc abc
= = 2R (unde am utilizat formulele:
4sin sin sin ⋅ R (a + b + c) 2 ⋅ A[ ABC ]
A B C
2 2 2
A B C abc
A[ Ia IbIc ] = R ( a + b + c ) , A[ ABC ] = 4 Rp sin sin sin şi R = ).
2 2 2 4 A[ ABC ]
10) Punctul lui Bevan (V) al triunghiului ABC şi I centrul cercului înscris triunghiului
ABC se află la aceeaşi distanţă faţă de dreapta lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul circumscris O al
triunghiului ABC , iar cum V şi I sunt egal depărtate de O, rezultă că V şi I se află la
aceeaşi distanţă faţă de dreapta lui Euler a triunghiului ABC .
99
11) Punctul lui Nagel (N), Longchamps (L) şi Bevan (V) ale triunghiului ABC sunt
coliniare şi NV ≡ VL .
Demonstraţie. Fie H, G, I, O ortocentrul, centrul de greutate, centrul cercului înscris,
respectiv centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig. 92). Avem HN OI şi
HN = 2OI , V este simetricul lui I faţă de O, iar L
L
este simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC
NI 3 VO 1 LG 4
faţă de O. Avem = , = , = ,
NG 2 VI 2 LO 3 I O
NI VO LG V
de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei V∗ G
NG VI LO
lui Menelaus aplicată în triunghiul IGO rezultă că Sp
punctele L, V şi N sunt coliniare. Mai mult, deoarece H N
OI HN rezultă OV HN şi cum O este mijlocul
segmentului HL rezultă că V este mijlocul Fig. 92
segmentului LN, deci LV ≡ VN .
Consecinţă: HN = 2OV = IV .
12) Ortocentru H, punctul lui Spieker Sp, punctul lui Bevan V ale unui triunghi ABC sunt
coliniare şi HSp ≡ SpV .
Demonstraţie. Punctul lui Spieker este coliniar cu I şi N şi ISp ≡ SpNa . Avem
S pI HG 2 VO 1 SpI HG VO
= 3, = , = ,de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
S pG HO 3 VI 2 SpG HO VI
Menelaus aplicată în triunghiul IGO rezultă că punctele H, Sp şi V sunt coliniare. Deoarece
IV HN şi ISp ≡ SpN rezultă HSp ≡ SpV .
Consecinţă: Triunghiurile HSpNa şi VSpI sunt congruente.
13) Paralelele duse prin punctul lui Bevan al triunghiului ABC la bisectoarele
interioare ale unghiurilor triunghiului ABC intersectează laturile opuse în punctele
A ', B ', C ' . Dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar
I a I b I c , iar dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic respectiv cu punctele de
intersecţie dintre mediatoarele laturilor triunghiului de referinţă sunt concurente ( vezi
“Triunghiul ortic”) rezultă concluzia.
100
I.21. Punctul lui Exeter
„Unu şi cu unu nu fac doi,
Unu şi cu unu fac trei
sau patru, sau cinci...
Matematica s-o fi scriind cu cifre
dar pozia nu se scrie cu cuvinte.”
Nichita Stănescu
Fie TATBTC triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului ABC şi A ', B ', C ' punctele
în care medianele duse din vârfurile A,B,C intersectează cercul circumscris triunghiului
ABC. Dreptele TA A ', TB B ', TC C ' sunt concurente.
Demonstraţie. Notăm cu α1 = m( BTA A '), α 2 = m(CTA A '), x = m( BAA '), y = m(CAA ') şi fie
M a mijlocul laturii BC.Avem: BAA ' ≡ BCA ' ≡ A ' BTA şi CAA ' ≡ CBA ' ≡ A ' CTA . Din
teorema sinusurilor în triunghiurile BA ' TA şi
TC A TB
sin α1 sin x
CA ' TA rezultă: = şi C'
BA ' A ' TA
B'
sin α 2 sin y sin α1 sin x BA '
= , de unde = ⋅ X
CA ' A ' TA sin α 2 sin y CA ' C
B Ma
(1) (Fig. 93). Din teorema sinusurilor în
triunghiurile BA ' M a şi CA ' M a rezultă: A'
sin BM a A ' sin y sin CM a A ' sin x
= şi =
BA ' A'Ma CA ' A'Ma
TA
BA ' sin x
de unde = (2) (unde Fig. 93
CA ' sin y
s – a folosit faptul că
sin CM a A ' = sin(180° − BM a A ') = sin( BM a A ') ). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
2
sin α1  sin x 
=  . Notăm β 1 = m ( C T B B '), β 2 = m ( A T B B '), γ 1 = m ( A T C C '),
sin α 2  sin y 
γ 2 = m( BTC C '), z = m( B ' BC ), t = m( B ' BA), u = m(C ' CA), v = m(C ' CB ) . Analog se arată
sin β1  sin z 
2
sin γ 1  sin u 
2
că =  şi =  . Din forma trigonometrică a teoremei lui Ceva

sin β 2  sin t  sin γ 2  sin v 
sin x sin z sin u
avem că ⋅ ⋅ =1 (datorită concurenţei medianelor); atunci,
sin y sin t sin v
2
sin α1 sin β1 sin γ 1  sin x sin z sin u 
⋅ ⋅ =  ⋅ ⋅  = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă
sin α 2 sin β 2 sin γ 2  sin y sin t sin v 
că dreptele TA A ', TB B ', TC C ' sunt concurente într-un punct X.
Observaţie: Punctul X de concurenţă al dreptelor TA A ', TB B ', TC C ' se numeşte punctul lui
Exeter.
101
1) Triunghiul tangenţial al unui triunghi ABC şi triunghiul circumpedal al centrului de
greutate al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţia rezultă din teorema de mai sus.
2) Consecinţă: Punctul lui Exeter al triunghiului ABC este centrul de omologie dintre
triunghiul tangenţial şi triunghiul circumpedal al centrului de greutate al triunghiului
ABC.
3) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Exeter sunt

X (a (b + c − a ), b (c + a − b ), c (a + b − c )) (vezi [26]).
2 4 4 4 2 4 4 4 2 4 4 4
4) Punctul lui Exeter al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vom demonstra teorema utilizând coordonatele baricentrice; astfel,
G (1,1,1) , O(sin 2 A,sin 2 B,sin 2C ) şi X (a2 (b4 + c4 − a4 ), b2 (c4 + a4 − b4 ), c2 (a4 + b4 − c 4 )) .
a 2 (b 4 + c 4 − a 4 ) b 2 (c 4 + a 4 − b 4 ) c 2 ( a 4 + b 4 − c 4 )
Deoarece 1 1 1 = 0 , rezultă că punctele G,O
sin 2 A sin 2 B sin 2C
a b2 + c2 − a2
şi X sunt coliniare (am ţinut cont că sin 2 A = 2 sin A cos A = 2 ⋅ ⋅ ).
2R 2bc
I.22. Punctul lui Gob

„Nu te poţi rupe în două ci numai în trei,
nu ocolirea ci ruptura închide.
Triunghiul, vă zic dragii mei,
e izbăvirea unei oglinde.”
Nichita Stănescu32
1) Triunghiurile ortic şi tangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie: vezi „Triunghiul tangenţial”.
TC A TB
Centrul de omotetie dintre triunghiurile ortic şi Hc Hb
tangenţial ale unui triunghi ABC se numeşte punctul
lui Gob (Φ ) corespunzător triunghiului ABC. Φ
B C
2) Punctul lui Gob al triunghiului ABC aparţine Ha
dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Prin omotetia triunghiurilor ortic şi
tangenţial, rezultă că centrele cercurilor circumscrise
acestor două triunghiuri se corespund; deci, centrul
cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC, centrul TA
cercului circumscris triunghiului tangenţial (OT ) şi Fig. 94
punctul lui Gob (Φ ) sunt coliniare. Deoarece
32
Nichita Stănescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
102
punctele O9 şi OT aparţin dreptei lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Triunghiul
tangenţial”), rezultă că şi punctul lui Gob aparţine dreptei lui Euler.
3) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Gob al unui triunghi ABC sunt:
 a2 b2 c2 
Φ 2 , 2 , 2 2 
.
 b + c 2
− a 2
c + a 2
− b 2
a + b 2
− c 
Demonstraţie. vezi [ 26].
I.23. Punctul lui Gray. Triunghiul lui Gray33

„Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.”
Grigore Moisil34
1) Fie X, Y, Z simetricele centrului cercului înscris în triunghiul ABC faţă de laturile BC,
CA , respectiv AB. Dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţie. Fie DEF triunghiul ortic al
A
triunghiului I1 I 2 I 3 . Deoarece dreptele Y
AI1 , BI 2 , CI 3 , respectiv I1 D, I 2 E , I 3 F sunt I2
D
concurente, atunci din teorema lui Dottl rezultă I3
că dreptele AD, BE şi CF sunt concurente într-un Z I F
J
punct U (Fig. 95). Deoarece AD, BE şi CF sunt E
izogonalele dreptelor AX, BY respectiv CZ – vezi
„Triunghiul I cevian” – rezultă că dreptele AX, B I1 C
BY şi CZ sunt concurente în punctul izogonal
X
conjugat al lui U.
Fig. 95
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor AX, BY şi CZ se numeşte punctul lui Gray

(J) al triunghiului ABC, iar XYZ se numeşte triunghiul lui Gray corespunzător triunghiului
ABC.
2) Punctul lui Gray al triunghiului ABC este coliniar cu centrul cercului înscris (I) în
triunghiul ABC şi cu ortocentrul triunghiului I – cevian.
Demonstraţie. Fie J punctul lui Gray al triunghiului ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I cevian, DEF
triunghiul ortic al triunghiului I1 I 2 I 3 , H ' ortocentrul triunghiului I1 I 2 I 3 , X, Y, Z
simetricele lui I faţă de laturile BC, CA respectiv AB şi A1 B1C1 triunghiul J – cevian în
raport cu triunghiul ABC. Triunghiurile DEF şi A1 B1C1 sunt omologice, I fiind centrul de
omologie (vezi „Triunghiul I - cevian”). Deoarece triunghiurile ABC şi I1 I 2 I 3 sunt
omologice , I fiind centrul omologiei, atunci conform teoremei (vezi „Triunghiuri
omologice”) rezultă că dreptele I1 D, I 2 E , I 3 F şi IJ sunt concurente, deci H ' ∈ IJ .
33
Andrew Gray (1847-1925) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Glasgow
34
103
3) Fie XYZ triunghiul Gray corespunzător triunghiului ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I – cevian
corespunzător triunghiului ABC, Ha Hb Hc triunghiul său ortic,
{M } = XY ∩ BC ,{M } = YZ ∩ AB,{ A1} = H b I 3 ∩ BC ,{C1} = AB ∩ H a H b . Bisectoarea
interioară a unghiului I 3 A1 B intersectează latura AB în N " , iar bisectoarea interioară a
unghiului BC1 H a intersectează latura BC în M ". Dreptele MN şi M " N " sunt paralele.
Demonstraţie. Deoarece BH a este bisectoarea
exterioară a unghiului C1 H a I 3 rezultă că M " A Y
este centrul cercului înscris în triughiul Hb
C1 H a H c rezultă H c M " este bisectoarea N
I3
unghiului C1 H c H a . Rezultă că I 3 M " ⊥ BC Z Hc I
(vezi „Triunghiul ortic”) şi I1 N " ⊥ AB, adică β
N" I1
patrulaterul N " M " I1 I 3 este inscriptibil (Fig. A1 M"
B Ha M C
96). Patrulaterul MNI 3 I1 este inscriptibil
(conform consecintei precedente). Cercurile
circumscrise patrulaterelor N " M " I1 I 3 X
şi MNI 3 I1 se intersectează în punctele I1 şi I 3 , C1
Fig. 96
deci MN M " N " (conform teoremei lui
Reim – demonstrată mai jos).
Teorema lui Reim

C Fie C, D punctele de intersecţie dintre cercurile
A F T C1 şi C2 . Fie A,B ∈ C1 şi E,F ∈ C2 astfel încât
punctele A, C, F şi B, D, E sunt coliniare.
Dreptele AB şi EF sunt paralele.
Demonstraţie. Fie T ∈ AF astfel încât
E
B D F ∈ [CT ] (Fig. 97). Avem
m( BDC ) = m( EFC ) de unde rezultă că:
Fig. 97 m( BAC ) = m( EFT ) = 180° − m( BDC ), deci
EF AB.
4) Fie A1 N "∩ C1 M " = {β }. Punctele B, β şi Y sunt coliniare.

Demonstraţie. Dreptele A1 N " şi AI sunt perpendiculare fiind bisectoarele unghiurilor
H b A1C şi respectiv BAC (patrulaterul BH c H b C fiind inscriptibil). Cum AI ⊥ ZY
rezultă A1 N " ZY şi analog C1 M " XY . Conform proprietăţii precedente MN M " N " şi
cum MM "∩ NN " = {B} rezultă că triunghiurile N " M " β şi NMY sunt omotetice (centrul
de omotetie fiind punctul B), deci punctele B, β şi Y sunt coliniare.
5) Fie XZY triunghiul lui Gray al triunghiului ABC, {M } = XY ∩ BC . Punctele M, C, Y şi

centrul cercului (I) înscris în triunghiul ABC sunt conciclice.
104
Demonstraţie. Deoarece IX = IY = 2r rezultă că IC ⊥ XY ( XC ≡ YC ≡ CI ), de unde
rezultă IYX ≡ ICY (1) (unghiuri cu laturile perpendiculare două câte două). Cum
ICY ≡ ICM rezultă IYM ≡ ICM , deci patrulaterul IMCY este inscriptibil.
Consecinţe:
1) Dreapta IX este tangentă cercului circumscris patrulaterului IMCY.
Demonstraţie. Deoarece MIX ≡ IXM ≡ IYM rezultă concluzia.
2) Dacă {Ca } = IX ∩ BC , atunci din puterea unui punct faţă de un cerc rezultă
r2
Ca I 2 = Ca M ⋅ Ca C sau de unde Ca M = (relaţie care determină poziţia punctului M
p−c
pe latura BC).
6) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător A Y

unui triunghi ABC, I centrul cercului înscris
în triunghiul ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul I –
N Y'
cevian în raport cu triunghiul ABC, Y ' N'
simetricul lui Y faţă de dreapta BI, Z I3 I
{M '} = XY '∩ BC ,{N '} = ZY '∩ AB. Dreptele
M ' N ' şi I1 I 3 sunt paralele. M
B C a I1 M ' C
Demonstraţie.
Fie { M } = X Y ∩ B C ,{ N } = Z Y ∩ A B
X
IB c
(Fig. 98). Din teorema bisectoarei 1 = şi Fig. 98
I1C b
I3 B a ab ac
= , de unde BI1 = , BI 3 = . Avem: r 2 = Ca M ⋅ Ca C , sau
I3 A b b+c a+b
r2
r 2 = Cc N '⋅ Ca C = Ca M '⋅ Cc A , deci Ca M ' = . Dar BM ' = BCa + Ca M ' =
p−a
r2 ( p − b)(b + a) ( p − b)(b + c)
( p − b) + = . Analog, BN ' = şi de aici rezultă
p−a p p
BI1 BM '
= şi din reciproca teoremei Thales rezultă I1 I 3 M ' N '.
BI 3 BN '
Consecinţe:
i) Patrulaterul MM ' NN ' este trapez isoscel.
Demonstraţie. Deoarece punctele M şi N ' respectiv M ' şi N sunt simetrice faţă de BI,
rezultă concluzia.
ii) Punctele M , N , I 3 , I1 sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece MM ' NN ' este trapez isoscel rezultă MM ' N ' ≡ MNN ' (1) ;
din I1 I 3 M ' N ' rezultă BI1 I 3 ≡ BM ' N ' (2). Din (1) şi (2) rezultă BI1 I 3 ≡ MNI 3
adică patrulaterul MNI 3 I1 este inscriptibil.
7) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC. Triunghiurile XYZ şi
ABC sunt bilogice, centrul de ortologie fiind centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţia este evidentă.
105
Teorema lui Ayme
8) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC şi A1 B1C1 axa ortică a sa, b ', b ", b '''
bisectoarele interioare ale unghiurilor H a B1 A, H c A1 B, respectiv H a C1 A , iar
{α } = b '∩ b ''',{β } = b ''∩ b ''',{γ } = b '∩ b ''. Triunghiurile ABC şi αβγ sunt omologice,
punctul lui Gray al triunghiului ABC fiind centrul omologiei.
Demonstraţie. Deoarece α ∈ AX , β ∈ BY , γ ∈ CZ - conform teoremei lui Casey (vezi
„Triunghiuri omologice”) – şi cum AX ∩ BY ∩ CZ = {J } rezultă că Aα ∩ B β ∩ Cγ = {J } ,
unde J este punctul lui Gray al triunghiului ABC, deci triunghiurile ABC şi αβγ sunt
omologice, punctul lui Gray al triunghiului ABC fiind centrul omologiei.
Observaţie: Din teorema precedentă rezultă că triunghiurile ABC, αβγ şi XYZ sunt
omologice, punctul lui Gray fiind centrul omologiei.
9) Fie XYZ triunghiul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC, H a H b H c triunghiul
ortic al triunghiului ABC. Axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi XYZ este paralelă
cu axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie { A1} = H b H c ∩ BC ,{B1} = H a H c ∩ AC şi {C1} = H a H b ∩ AB; dreapta
A1 B1C1 este axa ortică a triunghiului ABC (vezi „Axa ortică”). Deoarece
AX ∩ BY ∩ CZ = {J } (J – punctul lui Gray) atunci triunghiurile ABC şi XYZ sunt
omologice, fie d axa lor de omologie. Fie A1 A2 YZ , B1 B2 ZX , C1C2 XY ,
{A3 } = B1 B2 ∩ C1C2 ,{B3} = A1 A2 ∩ C1C2 ,{C3} = A1 A2 ∩ B1 B2 . Din teorema lui Ayme rezultă că
triunghiurile ABC, XYZ şi A3 B3C3 sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Gray (J) al triunghiului ABC. Axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi A3 B3C3 este axa
ortică a triunghiului ABC şi conform teoremei lui Casey rezultă că dreapta d A1 B1 .
Teorema lui Gray

10) Fie J punctul lui Gray corespunzător unui triunghi ABC şi I centrul cercului înscris
în triunghiul ABC. Dreapta lui Euler a triunghiului ABC este paralelă cu dreapta IJ.
Demonstraţie. Punctul I este centrul de ortologie al triunghiurilor ABC şi XYZ şi J este
centrul de omologie dintre aceste triunghiuri. Din teorema lui Sondat rezultă IJ ⊥ d (unde
d este axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi XYZ), cum d A1 B1 (unde A1 B1 este axa
ortică a triunghiului ABC) rezultă IJ ⊥ A1 B1 . Deoarece dreapta lui Euler a triunghiului ABC
este perpendiculară pe axa ortică a triunghiului ABC (vezi „Axa ortică”) rezultă că dreapta
lui Euler este paralelă cu dreapta IJ.
Observaţie: Dreapta IJ se numeşte dreapta lui Gray.
106
I.24. Punctul lui Hexyl
„Matematica este calea de înţelegere a Universului.”- Pitagora35
1) Fie Oa , Ob , Oc simetricele centrului cercului circumscris (O) al unui triunghi ABC faţă
de laturile BC, CA respectiv AB şi H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC. Dreptele
Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente.
A
Demonstraţie. Dacă M a este mijlocul lui BC, atunci
2OM a = AH (vezi „Triunghiul ortic”), deci AH = OOa ; Ob
cum AH ⊥ BC şi OOa ⊥ BC rezultă AH ≡ OOa adică Oc A'
patrulaterul AHOa O este paralelogram. Mijlocul Hc O O9 Hb
diagonalei AOa este O9 - mijlocul segmentului [OH ]. H
Hx
Fie A ', B ', C ' simetricele punctelor H a , H b respectiv H c C
B Ma Ha
faţă de centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului
ABC. Patrulaterul AHOa A ' este paralelogram (deoarece
O9 este mijlocul diagonalelor AOa şi H a A ' ), deci Oa
AA ' H a Oa . Analog, se arată că BB ' H b Ob şi Fig. 99
CC ' H c Oc . Deoarece dreptele AA ', BB ', CC ' sunt
concurente în punctul lui Prasolov (vezi „Punctul lui Prasolov”) rezultă că şi simetricele
acestora faţă de centrul lui Euler sunt concurente.
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor Oa H a , Ob H b , Oc H c se numeşte punctul lui

Hexyl ( H x ) al triunghiului ABC.
Consecinţă:
2) Punctul lui Hexyl este simetricul punctului lui Prasolov ( Pv ) faţă de centrul cercului
triunghiului ABC.
Observaţie: Punctele H x , O9 şi Pv sunt coliniare şi H x O9 ≡ O9 Px .
3) Punctul lui Hexyl este ortocentrul triunghiului tangenţial al triunghiului ABC.

Demonstraţie. Vezi „Triunghiul tangenţial”.
4) Punctul lui Hexyl al unui triunghi ABC este coliniar cu punctul lui Lemoine şi centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este ortologic şi omologic cu
triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC, centrele de ortologie fiind
punctul lui Hexyl ( H x ) şi centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC, centrul de
35
Pitagora (580-500 î .Hr.) – filosof şi matematician grec
107
omologie fiind punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi „Triunghiul tangenţial”).
Conform teoremei lui Sondat punctele H x , K şi O9 sunt coliniare.
Observaţie: Din proprietatea precedentă rezultă că punctele H x , K , O9 şi Pv sunt coliniare.

I.25. Punctul lui Prasolov
„Un matematician încearcă în munca sa aceeaşi plăcere ca şi un artist;
plăcerea este tot atât de mare şi de aceeaşi natură.” – Henri Poincaré36
Fie A ', B ', C ' simetricele vârfurilor triunghiului ortic al unui triunghi ascuţitunghic ABC
faţă de centrul cercului lui Euler ( O9 ) al triunghiului ABC.
Teorema lui Prasolov

Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ABC, O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC şi { A "} = AA '∩ BC , {B "} = BB '∩ AC , {C "} = CC '∩ AB (Fig. 100). Deoarece
patrulaterul H a OA ' H este paralelogram şi HH a ⊥ BC , rezultă că A ' O ⊥ BC - unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC – deci punctul A ' este situat pe mediatoarea
segmentului BC. Fie A ' D ⊥ AH a , D ∈ AH a . Din asemănarea triunghiurilor ADA ' şi
A
D A'
H O9
O
B Ha Ma C A"
Fig. 100
a
− c cos B
A' D AD R cos A
AH a A " rezultă = , adică 2 = (deoarece A ' D ≡ H a M a ), deci
H a A " AH a H a A" c sin B
(2 R sin A − 2 ⋅ 2 R sin C cos B ) sin C sin B
H a A" = . Atunci, C A " = H a A " − H a C =
cos A
b cos B R sin 2 B cos 2C R[sin 2 B cos 2C + sin 2 A]
⋅ (1 − 2sin 2 C ) = şi A " B = CA "+ BC = ,
cos A cos A cos A
A" B sin 2B cos 2C + sin 2 A sin(2B − 2C) + sin 2 A sin 2C ⋅ (− cos 2B) tg 2C
de unde = = = =− .
A"C sin 2B cos 2C 2sin 2B cos 2C sin 2B cos 2C tg 2B
36
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
108
B "C tg 2 A C " A tg 2 B A" B B "C C " A
Analog, =− şi = . Atunci, ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
B" A tg 2C C " B tg 2 A A"C B " A C " B
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ", B ", C " sunt coliniare, iar din teorema lui
Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
Observaţie: Teorema s-a demonstrat pentru cazul corespunzător figurii date mai sus,
teorema rămâne adevărată pentru orice configuraţie a punctelor A, B, C (triunghiul ABC
rămânând ascuţitunghic), calculele suferind unele modificări. Centrul de omologie al
triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' se numeşte punctul lui Prasolov Pv .
2) Punctul lui Prasolov este simetricul punctului lui Hexyl faţă de centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Hexyl”.
3) Punctul lui Prasolov, punctul lui Lemoine şi centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC sunt coliniare.
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Hexyl”.
I.26. Punctul lui Kariya

„Noi venerăm Grecia antică drept leagăn al culturii, acolo lumea a asistat pentru prima oară la miracolul unui
sistem logic în care paşii se succed cu o asemenea precizie încât propoziţiile lui apăreau ca absolul indubitabile
– am în vedere geometria lui Euclid.” – Albert Einstein37
1) Fie Ca , Cb , Cc punctele de contact cu laturile BC , CA, AB ale cercului înscris

triunghiului ABC şi I centrul acestui cerc. Pe dreptele ICa , ICb , ICc se consideră în
acelaşi sens segmentele congruente IA ', IB ', IC ' . Să se arate că dreptele AA ', BB ' şi
CC ' sunt concurente.
Demonstraţie.
A
Q
Cc Cb
B' A1
C'
A2
M
I
D
37 A ' universitar la Berlin şi Princeton, laureat al Premiului
Albert Einstein (1879-1955) – fizician german, profesor
Nobel
P
B 109 C
Ca
Fig. 101
Se proiectează punctul A ' în A1 pe AC şi în A2 pe AB ; punctul B ' în B1 pe BC şi în
B2 pe AB; punctul C ' în C1 pe şi în C2 pe BC . Fie D punctul de întâlnire al paralelei
prin I la AC cu A ' A1 (Fig. 101). Patrulaterul A ' A1CCa este inscriptibil, din
Ca A ' A1 ≡ ACB . Atunci A ' A1 = Ca D + DA1 = IA 'cos C + OCb . Analog, se obţin relaţiile
A ' A2 = IA ' cos B + ICc , B ' B1 = IB ' cos C + ICa , B ' B2 = IB ' cos A + ICc ,
C ' C1 = IC ' cos B + ICa , C ' C2 = IC ' cos A + ICb . Cum ICa = ICb = ICc = r şi
IA ' = IB ' = IC ' rezultă A ' A1 = B ' B1 , A ' A2 = C ' C1 , B ' B2 = C ' C2 (1). Dacă M este
punctul comun dreptelor BB ' şi CC ' şi fie P, Q, R proiecţiile lui M pe
MP C ' C1 MR B ' B2
laturile BC , CA, AB avem: = , = (2). Înmulţind egalităţile (1) şi (2)
MQ C ' C2 MP B ' B1
MR C ' C1 ⋅ B ' B2 C ' C1 A ' A2
rezultă: = = = , ceea ce arată că M ∈ AA ' .
MQ C ' C2 ⋅ B ' B1 B ' B1 A ' A1
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor AA ', BB ' şi CC ' este un punct al lui
Kariya.
2) Fie A ', B ', C ' punctele unde bisectoarele interioare ale unghiurilor triunghiului ABC
intersectează cercul circumscris şi A ", B ", C " simetricele centrului cercului circumscris
O al triunghiului ABC faţă de laturile B ' C ', C ' A ' , respectiv A ' B '. Triunghiurile
A " B " C " şi ABC sunt omologice, centrul de omologie fiind un punct al lui Kariya al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. A
A" ≡ A '''
P
B'
C'
O
I
C"
B
C
B"
A'
Fig. 102
110
Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC (Fig. 102). Fie A ''' al doilea punct de
intersecţie dintre perpendiculara din I pe BC cu cercul circumscris triunghiului AIO.
Deoarece patrulaterul AA ''' IO este inscriptibil rezultă IAO ≡ IA ''' O şi
OAI ≡ OA ' I ,deci OA''' I ≡ OA' I (3). Întrucât IA ''' ⊥ BC şi OA ' ⊥ BC rezultă
IA ''' OA ' (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă că patrulaterul A ' OA ''' I este paralelogram, de
unde A ''' O IA ', adică A ''' O AI , deci patrulaterul AIOA ''' este trapez isoscel. Cum I este
ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' (vezi „Cercul înscris într-un triunghi”) şi O este centrul
cercului circumscris triunghiului A ' B ' C ' rezultă că A ''' O este mediatoarea segmentului
B ' C '. Din AI A " O rezultă IAO ≡ AOA "; cum A " este simetricul lui O faţă de B ' C '
rezultă AOA " ≡ IA " O, de unde IAO ≡ IA " O (5). Din relaţiile (3) şi (5) rezultă
IA " O ≡ IA ''' O, iar cum A ", A ''' aparţin mediatoarei segmentului B ' C ' avem că
punctele A " şi A ''' coincid. Deoarece A ", B ", C " sunt centrele cercurilor lui Carnot
corespunzătoare triunghiului A ' B ' C ' rezultă că ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' - adică
punctul I – este centrul cercului circumscris triunghiului A " B " C " (vezi „Cercurile
Carnot”) deci IA " = IB " = IC ", iar întrucât IA " ⊥ BC , IB " ⊥ CA , IC " ⊥ AB rezultă că
dreptele AA ", BB ", CC " sunt concurente într-un punct al lui Kariya al triunghiului ABC.
3) Consecinţă: Centrul de omologie P dintre triunghiurile A " B " C " şi ABC aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Avem: m( CAA") + m( ACC ") = m( PAC) + m( ACP) = 180°− m( APC) (6)
m ( C AA ") + m ( AC C ") = [ m ( IAA ") − m ( IAC )] + [ m ( IC C ") − m ( IC A )] =
1 1
= [ m ( IAA ") + m ( ICC ")] − [ m ( A) + m ( C )] = m ( AIC ) − [ m ( A) + m ( C )] =
2 2
1 1
180° − [m( A) + m( C )] − [ m( A) + m( C )] , deci m ( C AA ") + m ( AC C ") =
2 2
180° − [m( A) + m( C )] = m( B) (7) . Din relaţiile (6) şi (7) rezultă că
m( APC ) + m( B) = 180°, adică patrulaterul ABCP este inscriptibil, deci P aparţine
Observaţii:
1) Demonstraţia suferă modificări dacă triunghiul ABC este obtuzunghic, proprietatea
rămânând, însă, adevărată.
2) Punctele A ", B ", C " sunt centrele cercurilor Carnot ale triunghiului A ' B ' C ' , iar
vârfurile triunghiului ABC sunt punctele unde înălţimile triunghiului A ' B ' C ' intersectează
cercul circumscris triunghiului ABC.
111
I.27. Punctul lui Schiffler
„Infinitul e mult mai mare
Decât ne închipuim
N – o să putem niciodată
Să-l umplem cu sufletul nostru.”
Marin Sorescu38
Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele lui Euler ale
triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice. Astfel,
O (sin 2 A, sin 2 B , sin 2C ), H (tgA, tgB , tgC ), G (1,1,1), I ( a , b , c ) (unde a, b, c reprezintă
lungimile laturilor BC, CA respectiv AB). Ecuaţia dreptei lui Euler OH a triunghiului
x y z
ABC în coordonatele baricentrice este : 1 1 1 =0, adică
x(sin2C − sin2B) + y(sin2A − sin2C) + z(sin2B − sin2A) = 0 . Fie O1 , O2 , O3 şi G1 , G2 , G3 centrele
cercurilor circumscrise, respectiv centrele de greutate ale triunghiurilor BCI, CAI respectiv
ABI. Avem: O1 (sin (π + A) ,sin B,sin C ) ≡ O1 (− sin A,sin B,sin C ) şi G 1 ( a ,1 + b ,1 + c ).
x y z
Ecuaţia dreptei lui Euler a triunghiului BCI este: a 1 + b 1 + c = 0 , sau
− sin A sin B sin C
(O1G1 ) : x[(1 + b)sin C − (1 + c)sin B] − y[(1 + c) sin A + a sin C ] + z[(1 + b) sin A + a sin B] = 0.
Analog, O2 (sin A, −sin B,sin C), G2 (1+ a, b,1+ c) şi O3 (sin A,sin B, − sin C), G3 (1+ a,1+ b, c) rezultă
(O2G2 ) : x[−b sin C − (1 + c)sin B] − y[(1 + a)sin C − (1 + c)sin A] + z[b sin A + (1 + a)sin B] = 0 şi
(O3G3 ) : x[−c sin B − (1 + b)sin C ] − y[c sin A − (1 + a)sin C ] + z[(1 + a)sin B − (1 + b)sin A] = 0.
(1 + b)sin C − (1 + c)sin B −(1 + c)sin A − a sin C a sin B + (1 + b)sin A
Deoarece −b sin C − (1 + c)sin B (1 + a)sin C − (1 + c)sin A b sin A + (1 + a)sin B = 0,
−c sin B − (1 + b)sin C c sin A − (1 + a)sin C (1 + a)sin B − (1 + b)sin A
rezultă că dreptele O1G1 , O2 G2 , O3G3 sunt concurente (1). Analog se arată că :
(1 + b)sin C − (1 + c)sin B −(1 + c)sin A − a sin C a sin B + (1 + b)sin A
−b sin C − (1 + c)sin B (1 + a)sin C − (1 + c)sin A b sin A + (1 + a)sin B = 0, deci
sin 2C − sin 2B sin 2 A − sin 2C sin 2 B − sin 2 A
dreptele OH, O1G1 , O2 G2 sunt concurente (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că dreptele lui
Euler ale triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.
Observaţie: Punctul Sh de concurenţă al dreptelor lui Euler ale triunghiurilor BCI, CAI,
ABI şi ABC se numeşte punctul lui Schiffler.
Consecinţă: Punctul lui Schiffler, ortocentrul şi centrul de greutate al unui triunghi ABC
sunt coliniare.
38
Marin Sorescu (1936-1996) – scriitor român
112
I.28. Punctul lui Weill39
Punctul lui Weill (W) al unui triunghi este centrul de greutate al triunghiului de contact al
său (Fig.103).
A
1) Dreapta WI este dreapta lui Euler a triunghiului de
contact Ca Cb Cc , unde I este centrul cercului înscris în Cb
Cc
triunghiul ABC.
I O
Demonstraţie. Deoarece W este centrul de greutate al W
triunghiului Ca Cb Cc şi I este centrul cercului circumscris
triunghiului Ca Cb Cc rezultă că WI este dreapta lui Euler a B Ca C
triunghiului Ca Cb Cc . Fig. 103
2) Centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC

aparţine dreptei WI.
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc (vezi „Dreapta lui Euler”).
3) Dacă W este punctul lui Weill al unui triunghi ABC, atunci

uuuur 1  p − c p − b  uuur 1  p − a p − c  uuur 1  p − a p − b  uuuur
MW =  +  MA +  +  MB +  +  MC
3 b c  3 c a  3 b a 
Demonstraţie. Deoarece W este centrul de greutate al triunghiului ABC, rezultă
uuuur 1 uuuuur uuuuur uuuuur
MW = ( MCa + MCb + MCc ) (1) pentru orice punct M din planul triunghiului ABC. Dar
3
BCa p − b uuuuur 1 uuur uuuur
= de unde MCa = [( p − c) MB + ( p − b) MC )] (2). Analog, se obţin relaţiile:
CCa p − c a
uuuuur 1 uuuur uuur uuuuur 1 uuur uuur
MCb = [( p − a) MC + ( p − c ) MA)] (3) şi MCc = [( p − b) MA + ( p − a) MB)] (4). Din
b c
relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă concluzia.
4) Consecinţă: Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Weill al unui triunghi
 p −c p −b p −a p −c p −a p −b
ABC sunt : W  + , + , + .
 b c c a b a 
5) Consecinţă: Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Weill al unui

 1  p − c p −b  1  p − a p − c  1  p − a p − b 
triunghi ABC sunt : W   + ,  + ,  +  .
9 b c  9 c a  9 b a 
Demonstraţie. Pentru a determina coordonatele baricentrice absolute ale punctului
lui Weill efectuăm suma coordonatelor sale şi obţinem:
1  p − c p −b p − a p − c p − a p −b  1  ( p − c)(2 p − c) ( p − b)(2 p − b) ( p − a)(2 p − a) 
 + + + + + =  + + =
3 b c c a b a  3 ab ca cb 
39
André Weill (1906-1998) – matematician francez, profesor la Universitatea Princeton, contribuţii importante în
algebră, analiză şi geometrie
113
12 Rrp
= = 3 , unde am folosit relaţiile a 3 + b 3 + c 3 = 2 p ( p 2 − 3r 2 − 6 Rr ) şi
abc
a 2 + b 2 + c 2 = 2( p 2 − r 2 − 4 Rr ) , de unde rezultă concluzia.
6) Centrul cercului înscris, centrul cercului circumscris şi punctul lui Weill sunt
coliniare.
Demonstraţie. Demonstrăm teorema utilizănd coordonatele baricentrice. Avem I ( a, b, c )
p −c p−b p−a p−c p −a p −b
+ + +
b c c a b a
şi O ( sin 2 A,sin 2 B,sin 2C ) . Deoarece a b c =0
rezultă că punctele W,O şi I sunt coliniare.
WI r
7) Consecinţă: = .
WO 3R + r
uuur uuuur
uuuur (3R + r ) MI + rMO
Demonstraţie. Se arată că MW = , utilizând relaţiile:
2r + 3R
uuur uuur uuuu
r
uuuur R 2 uuur uuur uuuur uuur aMA + bMB + cMC
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ) şi MI = .
2S a+b+c
I.29. Punctele lui Pelletier

„Matematicienii sunt ca francezii: orice le spui traduc în limba
lor şi drept urmare rezultă ceva complet diferit.” – J. W. Goethe40
Teorema lui Pelletier

Într-un triunghi ABC , dreptele care unesc picioarele înalţimilor corespunzătoare
vârfurilor B şi C , picioarele bisectoarelor corespunzătoare vârfurilor B şi C şi punctele
de tangenţă ale cercului înscris cu laturile AB şi AC sunt concurente.
Demonstrăm teorema utilizând coordonatele baricentrice.
Lemă: Fie punctele Qi (α i , βi , γ i ) , i = 1,3 în planul unui triunghi ABC . Prin fiecare punct
Qi , i = 1,3 , ducem cevienele AAi , BBi , CCi , i = 1,3 . Dreptele B1C1 , B2 C2 , B3C3 sunt
1/ α1 1/ β1 1/ γ 1
concurente dacă şi numai dacă 1/ α 2 1/ β 2 1/ γ 2 = 0 .
1/ α 3 1/ β 3 1/ γ 3
40
Johann Goethe (1749-1832) – poet, scriitor german
114
Demonstraţie lemă. Avem Bi (α i , 0, γ i ) , i = 1,3 , Ci (α i , βi , 0) , i = 1,3 . Ecuaţiile dreptelor
x y z
Bi Ci sunt: − + + = 0 , i = 1,3 . Condiţia de concurenţă a trei drepte conduce la
αi βi γi
concluzia problemei.
Demonstraţia teoremei. Coordonatele baricentrice ale ortocentrului, centrului cercului
înscris şi ale punctului lui Gergonne corespunzătoare triunghiului ABC sunt:
a b c  ( p −b)( p −c) ( p −c)( p −a) ( p −a)( p −b) 
H (ctgB ⋅ ctgC, ctgC ⋅ ctgA, ctgA ⋅ ctgB) , I ( , , ) , Γ , , .
2p 2p 2p  r(4R+r) r(4R+r) r(4R+ r) 
1 1 1
tgA tgB tgC
1 1 1
Conform lemei, dreptele sunt concurente dacă: ∆ = = 0 . Utilizăm
a b c
p−a p −b p−c
A A
2tg tg
2 A 2 . Notăm tg A = m ,
formulele tgA = , r = ( p − a)tg , a = 2 R sin A = 2 R
A 2 A 2
1 + tg 2 1 + tg 2
2 2
1 1 1
−m −n −p
m n p
−m −n − p
B C 1 1 1
tg = n , tg = p . ∆ = = m n p =0.
2 2 a b c
1 1 1
p−a p −b p −c
m n p
Observaţii:
1) Fie A' punctul de intersecţie al celor trei drepte. Analog se definesc punctele B ' şi C ' .
Punctele A' , B ' şi C ' se numesc punctele lui Pelletier, iar A' B ' C ' se numeşte triunghiul
lui Pelletier.
2) Analog se arată că dreptele care unesc picioarele înalţimilor corespunzătoare vârfurilor
B şi C , picioarele bisectoarelor corespunzătoare B şi C şi punctele de contact ale
cercurilor exînscrise triunghiului ABC cu laturile AB şi AC sunt concurente (se
consideră punctele I , H şi punctul lui Nagel N ( , , )) .
p p p
1) Triunghiul ABC şi triunghiul lui A

Pelletier corespunzător sunt omologice. Cb
Demonstraţie : Fie I1 , I 2 , I 3 picioarele I2
Cc
bisectoarelor interioare ale unghiurilor A , A' I3
B , respectiv C şi Ca Cb Cc triunghiul de
I
contact al triunghiului ABC
(Fig. 104), atunci { A } = Cb Cc ∩ I 2 I 3 ,
'
A" B C
{B ' } = Ca Cc ∩ I1 I 3 şi {C ' } = Ca Cb ∩ I1 I 2 iar
Fig. 104
115
{ A'' } = AA' ∩ BC , {B '' } = BB ' ∩ AC , {C '' } = CC ' ∩ AB şi fără a restrânge generalitatea
presupunem că a > b > c . Considerând triunghiul ABC , transversala Cc Cb şi ceviana AA''
ACc AC A'Cc A'' B
avem: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (1). Din teorema lui Menelaus în triunghiul ACb Cc şi
AB Cb C A'Cb A''C
A'Cc I 3 A I 2 Cb
transversala A' − I 3 − I 2 avem: ⋅ ⋅ = 1 (2). Din teorema bisectoarei rezultă:
A'Cb I 3Cc I 2 A
bc bc (a − c)( p − b)
I2 A = , I3 A = , de unde rezultă I 2 Cb = I 2 A − Cb A = şi
a+c a+b a+c
(a − b)( p − c) A' C c a − b p − c
I 3Cc = (3). Din relaţiile (2) şi (3) rezultă = ⋅ (4). Din
a+b A'Cb a − c p − b
A'' B c p − a ( p − b)(a − c) c a − c ( p − a)( p − b)
relaţiile (1) şi (4) rezultă = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ .
A''C b p − c ( p − c)(a − b) b a−b ( p − c) 2
B ''C a (a − b) ( p − b)( p − c)
Analog, se demonstrează că = ⋅ ⋅ şi
B '' A c (b − c) ( p − a) 2
C '' A b (c − b) ( p − c)( p − a) A'' B B ''C C '' A
= ⋅ ⋅ , de unde '' ⋅ '' ⋅ '' = 1 , iar din reciproca teoremei
C B a (c − a )
''
( p − b) 2
AC B A C B
lui Ceva rezultă că dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt concurente. Atunci, din teorema lui
Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi A' B ' C ' sunt omologice.
I.30. Punctul lui Kenmotu

„Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu” - Euclid41
Fie pătratele congruente M 1 K e N1 P1 , M 2 N 2 P2 K e , P3 M 3 N 3 K e aflate în interiorul

triunghiului ABC , astfel încât M 1 , M 2 ∈ ( BC ), P2 , P3 ∈ ( AC ), N1 N 3 ∈ ( AB). Punctul K e
comun pătratelor date se numeşte punctul lui Kenmotu (Fig.105).
A
M3
P3
N3 P2
N1
Ke
N2
P1 C
M1 M2
B
Fig. 105
41
Euclid din Alexandria (330 – 275 î.e.n.) – matematician grec, contribuţii în geometrie
116
1) Punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece K e M 1 ≡ K e M 2 ≡ K e P2 ≡ K e P3 ≡ K e N 3 ≡ K e N1 (= l ) , unde cu l am
notat lungimea laturii pătratelor congruente, punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 se află pe un
cerc cu centrul în punctul K e şi rază l.
Observaţie: Cercul pe care se află punctele M 1 , M 2 , P2 , P3 , N1 , N 3 se numeşte cercul lui

1
Kenmotu şi are raza egală cu ⋅l .
2
2) Diagonalele pătratelor Kenmotu determinate de vârfurile acestora ce aparţin laturilor

triunghiului ABC sunt antiparalele cu laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Notăm x = m( BM 1 P1 ) = m(CM 2 N 2 ) , y = m( AP3 M 3 ) = m(CP2 N 2 ) şi
z = m( AN 3 M 3 ) = m( BN1 P1 ) . Din triunghiul BN1 M 1 rezultă m(B) + (45°+ x) + (45°+ z) =180° ,
de unde x + z = 90° − m( B) . Analog, z + y = 90° − m( A) şi y + x = 90° − m(C ) . Sumând
relaţiile precedente rezultă x + y + z = 45° şi de aici se obţin egalităţile: m( A) = 45° + x ,
m( B) = 45° + y , m(C ) = 45° + z. Atunci, m( AP3 N 3 ) = m( B ) şi m( AN 3 P3 ) = m(C ) , deci
dreptele N 3 P3 şi BC sunt antiparalele. Anolog se arată că N1 M 1 şi M 2 P2 sunt antiparalele
cu laturile CA, respectiv AB.
3) Cercul Kenmotu este un cerc Tucker.

Demonstraţie. Din teorema precedentă şi din faptul că N1 M 1 ≡ M 2 P2 ≡ N 3 P3 rezultă
concluzia.
4) N1 P2 BC , N 3 M 2 CA, P3 M 1 AB.
Demonstraţie. Deoarece N1 M 1 ≡ M 2 P2 rezultă că patrulaterul N1 M 1 M 2 P2 este trapez
isoscel, deci N1 P2 BC . Analog se arată N 3 M 2 CA, P3 M 1 AB.
5) Patrulaterele M 1 M 2 P2 P3 , N 3 N1 P2 P3 şi M 1 M 2 N 3 N1 sunt inscriptibile.

Demonstraţie. Deoarece N1 P2 BC rezultă m( N1 P2 P3 ) = m(C ) şi cum
m( AN 3 P3 ) = m(C ) rezultă m( N1 P2 P3 ) = m( AN 3 P3 ) , relaţie ce arată că patrulaterul
N 3 N1 P2 P3 este inscriptibil.
6) Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC.

Demonstraţie. Deoarece cercul Kenmotu este un cerc Tucker, cum centrul unui cerc Tucker
aparţine dreptei lui Brocard (vezi „Cercul lui Tucker”), rezultă concluzia.
7) Dacă α , β , γ sunt centrele pătratelor Kenmotu, atunci triunghiurile αβγ şi ABC

sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece α , β , γ sunt mijloacele antiparalelor N1 M 1 , M 2 P2 , N 3 P3 ,
triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul lui Lemoine al
triunghiului ABC (vezi „Cercul lui Taylor”).
117
I.31. Dreapta lui Euler.Cercul lui Euler42
„Citiţi pe Euler! Citiţi pe Euler, el este Maestrul nostru, al tuturor.” - P. S. Laplace43
1) În triunghiul ABC fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor, M a , M b , M c mijloacele

laturilor BC, CA respectiv AB şi A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH.
Punctele H a , H b , H c , M a , M b , M c , A ', B ', C ' sunt conciclice.
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic
AH a B , H aC este mediană, deci A
AB
HaMc = (1), M a M b este linie mijlocie în
2
AB Hb
triunghiul ABC, deci M a M b = (2) A'
2 Mc Mb
(Fig.106). Din (1) şi (2) rezultă că G O
Ma Mb = HaMc şi cum M c M b BC
Hc H O9
(deoarece M c M b este linie mijlocie în
B' C'
triunghiul ABC) rezultă că patrulaterul
M c H a M a M b este trapez isoscel, deci punctele B Ha Ma C
M a , M b , M c şi H a aparţin unui cerc C. A"
Analog, se arată că punctele H b şi H c aparţin
Fig. 106
cercului C. În triunghiul BHC, M a C ' este linie
mijlocie, deci M a C ' BH , de unde HBC ≡ C ' M a C (3). Patrulaterul BH a HH c fiind
inscriptibil (m( BH a H ) + m( BH c H ) = 180°) rezultă că HBH a ≡ HH c H a (4). Din
relaţiile (3) şi (4) rezultă că C ' M a C ≡ H a H c H , adică patrulaterul C ' M a H a H c este
inscriptibil, deci C ' aparţine cercului C. Analog, se demonstrează că punctele A ' şi B '
sunt pe cercul C.
Observaţii:
i) Cercul pe care se găsesc cele nouă puncte M a , M b , M c , H a , H b , H c , A ', B ', C ' se numeşte
cercul lui Euler sau cercul celor nouă puncte sau cerc medial.
ii) Centrul cercului lui Euler îl vom nota în continuare cu O9 .
iii) Punctele A ', B ', C ' - mijloacele segmentelor AH, BH, CH – se numesc punctele
euleriene ale triunghiului ABC.
2) Într-un triunghi, dreptele care unesc mijloacele laturilor, respectiv cu punctele

euleriene ale înălţimilor ce pleacă din vărfurile opuse sunt diametre în cercul lui Euler
al triunghiului.
42
Leonhard Euler (1707-1783) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Petesburg, contribuţii
fundamentale în toate ramurile matematicii
44
P. S. Laplace (1749-1827) – matematician şi astronom francez , contribuţii în algebră şi analiză
118
3) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului OH, unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul acestuia.
Demonstraţie. Deoarece OM a ⊥ BC rezultă OM a HH a , adică patrulaterul HOM a H a este
trapez, perpendicularele ridicate din mijloacele coardelor H a M a , H b M b şi H c M c ale
cercului lui Euler trec prin mijlocul segmentului OH, deci prin O9 .
Observaţii:
i) Dreapta OH se numeşte dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
ii) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului
ABC.
iii) Perpendicularele ridicate pe laturile unui triunghi în mijloacele segmentelor cuprinse
între picioarele înălţimilor şi mijloacele laturilor, sunt concurente în centrul cercului lui
Euler al triunghiului.
4) Centrul de greutate G al triunghiului ABC se află pe dreapta lui Euler a triunghiului

ABC şi GH=2OG.
Demonstraţie. Fie {G} = AM a ∩ HO. Din asemănarea triunghiurilor AHG1 şi M a OG1
AG1 AH HG1
avem: = = (1). Fie { A "} = AO ∩ C(ABC). Avem m( A " CA) = 90°, deci
G1 M a OM a G1O
A " C ⊥ CA, dar BH ⊥ AC de unde BH A " C. Analog, CH A " B, deci patrulaterul
BHA " C este paralelogram, deci punctele H , M a şi A " sunt coliniare. Din asemănarea
AH AA " 2 R
triunghiurilor OM a A " şi AHA " rezultă = = = 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2)
OM a OA " R
AG1 HG1
rezultă = = 2 , sau AG1 = 2G1 M a , adică G1 este centrul de greutate G al
Ga M a G1O
triunghiului ABC şi HG = 2GO (unde R este lungimea razei cercului circumscris
triunghiului ABC).
Observaţie: Din aplicaţia precedentă rezultă 12GO9 = 6GO = 4OO9 = 3HO.
5) Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au acelaşi
cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au acelaşi triunghi ortic
(vezi „Triunghiul ortic”) rezultă că ele au acelaşi cerc al lui Euler.
6) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, atunci dreptele lui Euler ale triunghiurilor
ABC, AHC, AHB şi BHC sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, AHC, AHB şi BHC au acelaşi cerc medial,
atunci dreptele lui Euler ale acestor triunghiuri trec prin punctul O9 (centrul cercului lui
Euler).
7) Raza cercului lui Euler a triunghiului ABC are lungimea egală cu jumătate din
lungimea razei cercului circumscris a triunghiului ABC.
1
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă avem OM a = AH = A ' H ( A ' - mijlocul
2
segmentului AH) şi cum OM a A ' H rezultă că patrulaterul A ' HM a O este paralelogram,
119
deci diagonalele sale se înjumătăţesc, adică A ' M a trece prin O9 mijlocul segmentului OH,
adică prin centrul cercului lui Euler. Cum în triunghiul AHA ", A ' M a este linie mijlocie
1 A'Ma 1
rezultă A ' M a = AA " = R, de unde A ' O9 = = R.
2 2 2
8) Punctele H , O9 , G şi O determină o diviziune armonică.

HO9 1 GO9
Demonstraţie. Deoarece = = rezultă că punctele H , O9 , G şi O formează o
HO 2 GO
diviziune armonică.
9) Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin punctele lui Euler
sunt mediatoarele laturilor triunghiului ortic corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul OM a HA ' este paralelogram rezultă că A ' M a este
diametru în cercul lui Euler corespunzător triunghiului ABC şi A ' M a AO. Cum
AO ⊥ H b H c (vezi „Triunghiul ortic”) rezultă A ' M a ⊥ H b H c .
10) Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin mijloacele laturilor
triunghiului sunt paralele cu razele cercului circumscris ce trec prin vârfurile opuse
laturilor considerate.
Demonstraţie. Dacă A ', B ', C ' sunt punctele euleriene, atunci OM a AA ' şi OM a ≡ AA ' ,
deci patrulaterul AA ' M a O este paralelogram, de unde rezultă că A ' M a AO.
11) Tangentele în punctele euleriene la cercul lui Euler a triunghiului ABC sunt
antiparalele cu laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece H b H c este antiparalelă lui BC şi tangenta în A ' la cercul lui Euler
este paralelă cu H b H c rezultă că tangenta în A ' este paralelă cu H b H c .
12) Perpendicularele duse din mijloacele laturilor unui triunghi, respectiv pe laturile
triunghiului ortic sunt concurente în centrul cercului celor două puncte ale triunghiului
dat.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul ortic”.
13) Într-un cerc dat se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să aibă acelaşi cerc al
lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece într-un cerc dat C se pot înscrie o infinitate de triunghiuri care să
aibă acelaşi ortocentru H (vezi „Ortocentrul unui triunghi”), iar centrul cercului C este
punctul fix O, atunci mijlocul segmentului OH – punctul O9 - este centrul cercului lui
Euler corespunzător triunghiurilor înscrise în cercul C, având ortocentrul H, raza acestui
cerc având lungimea egală cu jumătate din lungimea razei cercului C.
14) Cercul lui Euler al unui triunghi ABC este locul geometric al mijloacelor
segmentelor HM, când M parcurge cercul circumscris triunghiului ABC (unde H este
ortocentrul triunghiului ABC).
120
Demonstraţie. Fie O centrul cercului
circumscris triunghiului ABC şi O9 centrul A
cercului lui Euler al triunghiului ABC. Fie M
un punct pe cercul C(O,R), iar P mijlocul
Hb
segmentului HM (Fig. 107). Cum O9 este
mijlocul segmentului HO, atunci O9 P este O M
linie mijlocie în triunghiul HOM, deci O9
OM 1 P
O9 P = = R, adică P aparţine cercului H
2 2
lui Euler al triunghiului ABC. Reciproc, dacă Ha
B C
P este un punct pe cercul lui Euler al
triunghiului ABC şi M este punctul de
intersecţie dintre HP cu cercul circumscris
Fig. 107
R OM
triunghiului ABC , atunci O9 P = = ,
2 2
deci P este mijlocul segmentului HM.
15) Cercul lui Euler al unui triunghi dreptunghic trece prin vârful care are măsura de
90° şi este tangent în acest punct cercului circumscris.
Demonstraţie. Deoarece ortocentrul triunghiului dreptunghic ABC este chiar vârful A
(m( A) = 90°) rezultă că centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul
medianei AO (O fiind centrul cercului circumscris triunghiului ABC ), deci A este punct pe
AO R
cercul lui Euler al triunghiului ABC. Avem AO9 = = = O9 O, deci cercul lui Euler al
2 2
triunghiului ABC este tangent interior cercului circumscris triunghiului ABC.
16) Triunghiurile dreptunghice înscrise într-un cerc C (O, R) având vârful unghiului
drept fix şi ipotenuza variabilă, au acelaşi cerc medial.
Demonstraţie. Cercurile lui Euler corespunzătoare triunghiurilor dreptunghice au acelaşi
R
centru O9 – mijlocul medianei AO şi aceeaşi rază egală cu .
2
17) Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC. Prin inversiunea de centru M a şi

raport k ∈ * cercul lui Euler (fără punctul M a ) se transformă într-o dreaptă
antiparalelă cu BC.
Demonstraţie. Fie O9 centrul cercului lui Euler al A
triunghiului ABC şi A∗ punctul diametral opus lui A în
cercul circumscris (Fig.108). Prin inversiunea I ( M a , k ) O9
cercul lui Euler se transformă într-o dreaptă d H O
∗
perpendiculară pe dreapta M a O9 . Deoarece M a O9 AA şi B C
Ma
d ⊥ M a O9 rezultă că d ⊥ AA∗ . Fie D punctul de intersecţie ∗
A
dintre AB şi tangenta în A∗ la cercul circumscris
triunghiului ABC. Atunci, d DA∗ . Avem:
m( ADA∗ ) = 90°− m( A∗ AD) = m( AA∗ B) = m( ACB), adică D
Fig. 108
121
dreptele BC şi A∗ O sunt antiparalele, de unde rezultă că dreptele d şi BC sunt antiparalele.
18) Fie A1 , B1 , C1 mijloacele segmentelor AO, BO respectiv CO – unde O este centrul

cercului circumscris unui triunghi ABC. Centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului
ABC este ortocentrul triunghiului A1 B1C1 .
A
Demonstraţie. Fie AH a înălţimea triunghiului ABC şi
A1
A1 A " AH a ( A " ∈ BC ) (Fig. 109). Deoarece B1C1 BC
O9 O
rezultă că A1 A " ⊥ B1C1 şi A " este mijlocul segmentului B1 C1 C
H a M a , ceea ce arată că O9 - centrul cercului lui Euler al B H a A"
triunghiului ABC aparţine dreptei A1 A ". Deci, O9 aparţine

înălţimii din A1 a triunghiului A1 B1C1 . Analog se arată că O9 Fig. 109
aparţine şi înălţimii din B1 a triunghiului A1 B1C1 , deci O9 este
ortocentrul triunghiului A1 B1C1 .
A 19) Fie O centrul cercului circumscris

triunghiului ABC. Dreptele care unesc mijloacele
segmentelor OA,OB,OC cu mijloacele laturilor
BC,CA, respectiv AB ( M a , M b , M c ) sunt dreptele
A'
lui Euler ale triunghiurilor M b OM c ,
Mc Mb
M c OM a , M a OM b .
O Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele
C' segmentelor AO,BO, respectiv CO. Punctul A '
B'
este centrul cercului circumscris triunghiului
M b OM c , iar punctul M a este ortocentrul
B Ma C triunghiului M b OM c , deci A ' M a este dreapta lui
Fig. 110 Euler a triunghiului M b OM c . Analog, B ' M b şi
C ' M c sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor
M c OM a , respectiv M a OM b .
Observaţie: Dreptele A ' M a , B ' M b şi C ' M c sunt concurente în centrul cercului lui Euler
al triunghiului median, deoarece dreptele lui Euler ale unui patrupunct ortocentric (patru
puncte în care fiecare punct este ortocentrul triunghiului determinat de celelalte trei puncte)
sunt concurente – conform proprietăţii 6, punctul de concurenţă fiind centrul cercului lui
Euler al triunghiului M a M b M c .
20) Triunghiul ABC şi triunghiul lui Carnot au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi
dreaptă a lui Euler.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul lui Carnot”.
21) Cercul circumscris unui triunghi este cercul celor nouă puncte al triunghiului
anticomplementar.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul anticomplementar al triunghiului median
M a MbM c .
122
22) Cercul circumscris unui triunghi ABC şi cercul lui Euler al acestui triunghi sunt
omotetice.
Demonstraţie. Dacă A ', B ', C ' sunt punctele lui Euler al triunghiului ABC, atunci
A ' B ', B ' C ', C ' A ' sunt linii mijlocii în triunghiurile ABH, BHC, respectiv CHA;deci
A ' B ' AB, B ' C ' BC , C ' A ' CA şi AA '∩ BB '∩ CC ' = {H }, adică triunghiurile ABC şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, de unde rezultă că cercurile circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind ortocentrul triunghiului ABC.
Observaţie: Deoarece triunghiul ABC are cu triunghiul A ' B ' C ' înălţimile comune, iar cu
triunghiul median M a M b M c medianele comune rezultă că G este centrul de omotetie
invers dintre triunghiul ABC şi M a M b M c , deci G este centrul de omotetie invers dintre
cercul circumscris triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului M a M b M c - adică
cercul lui Euler al triunghiului ABC.
23) Triunghiurile echilaterale înscrise într-un cerc dat au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Într-un triunghi echilateral ABC picioarele înălţimilor coincid cu mijloacele
laturilor, deci cercul lui Euler este cercul înscris în triunghiul ABC. Deoarece triunghiurile
echilaterale înscrise într-un cerc au acelaşi cerc înscris, concluzia este evidentă.
24) Fie triunghiul dreptunghic ABC ( m( BAC ) = 90° ) şi M un punct pe cercul

circumscris triunghiului ABC astfel încât A şi M se află în semicercuri diferite
determinate de diametrul BC. Triunghiurile AMB şi AMC au cercurile lui Euler
tangente.
Demonstraţie. Fie O1 şi O2 centrele cercurilor
M
lui Euler ale triunghiurilor AMB şi AMC, iar P
mijlocul segmentului AM (Fig. 111). Tangenta T1
(T) în P la cercul lui Euler al triunghiului AMB T2
O2 P O1
este paralelă cu tangenta ( T1 ) în B la cercul
circumscris triunghiului ABM, iar tangenta în P C B
la cercul lui Euler al triunghiului AMC este O
paralelă cu tangenta ( T2 ) în C la cercul A
circumscris triunghiului AMC. Cum BC este T
diametru în cercul circumscris triunghiului ABC Fig. 111
rezultă că BT1 CT2 de unde PT BT1 CT2 ,
adică cercurile lui Euler sunt tangente exterior în punctul P.
Observaţie: Patrulaterele BOO2 O1 şi COO1O2 sunt paralelograme, deoarece

R R
O1 P + PO2 = + = R = BO şi OB PO1 .
2 2
25) Fie α , β , γ punctele diametral opuse vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC în

cercul circumscris acestui triunghi. Cercurile lui Euler ale triunghiurilor α BC , β AC şi
γ AB sunt tangente cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă utilizând proprietatea precedentă.
123
26) Raza cercului lui Euler a unui triunghi ABC este medie geometrică între raza
cercului circumscris şi raza cercului lui Euler al triunghiului său ortic.
Demonstraţie. Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC , R1 şi R2 razele cercurilor
lui Euler ale triunghiurilor ABC şi H a H b H c (triunghiul ortic al triunghiului ABC). Avem
R 1 R 1
= şi 1 = , de unde R12 = R ⋅ R2 .
R1 2 R2 2
27) Raza cercului lui Euler a triunghiului ortic al unui triunghi ABC este medie
geometrică între razele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi cea a triunghiului
median.
Demonstraţie. Fie R1 , R2 , R3 razele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor ABC, H a H b H c
(triunghiul ortic al triunghiului ABC) respectiv H1 H 2 H 3 (triunghiul ortic al triunghiului
R1 1 R 1
median). Avem = şi 2 = , de unde R12 = R1 R3 .
R2 2 R3 2
28) Fie H a H b H c triunghiul ortic şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, O

centrul cercului circumscris triunghiului ABC, {α } = AO ∩ M b M c , {β } = BO ∩ M a M c ,
{γ } = CO ∩ M a M b . Dreptele H aα , H b β , H c γ sunt concurente în centrul cercului lui
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie dintre AO, A
BO, CO cu BC, CA respectiv AB şi A ' mijlocul segmentului A'
Mc α Mb
AH (Fig. 112). În triunghiul dreptunghic AH a A1 , H aα este O9 O
H
mediană, iar în triunghiul A ' H a M a , H a O9 este mediană ( O9 Ha M a A1
B C
fiind centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC). Deoarece
AO A ' M a (patrulaterul AOM a A ' fiind paralelogram)
Fig. 112
rezultă că punctele H a , O9 şi α sunt coliniare. Analog se
arată că dreptele H b β şi H c γ trec prin O9 .
29) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 , B1 , C1 punctele de

intersecţie dintre AO, BO, CO cu BC, CA respectiv AB. Cercurile având diametrele
AA1 , BB1 , CC1 sunt tangente cercului circumscris triunghiului ABC şi cercului lui Euler
al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece punctele A, O şi A1 sunt coliniare rezultă că cercul circumscris
triunghiului ABC şi cercul de diametru AA1 sunt tangente interior. Deoarece punctele
H a , O9 şi α sunt coliniare ( α fiind centrul cercului de diametru AA1 şi O9 centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC) rezultă că cercul lui Euler şi cercul de diametru AA1
sunt tangente interior în punctul H a .
30) Axa radicală a cercurilor circumscris şi a celor două puncte ale unui triunghi ABC
este axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Axa ortică”.
124
31) Cercul circumscris al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al triunghiului
antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antisuplementar”.
32) Dreapta lui Euler a triunghiului antisuplementar I a I b I c trece prin centrul cercului
circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC - este ortocentrul
triunghiului I a I b I c şi O este centrul cercului medial al triunghiului I a I b I c rezultă că
dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c este dreapta OI.
33) În triunghiul ABC, fie H a H b H c triunghiul ortic şi Ca Cb Cc triunghiul de contact.

Triunghiul Ca Cb Cc şi triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AH b H c , BH c H a , CH a H b au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Fie I ', I ", I "' centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AH b H c , BH c H a
respectiv CH a H b . Punctele I ', I ", I "' sunt simetricele centrului cercului înscris în
triunghiul ABC faţă de laturile triunghiului de contact (vezi „Triunghiul lui Carnot”) şi cum
I este centrul cercului circumscris triunghiului Ca Cb Cc rezultă că I ', I ", I "' sunt centrele
cercurilor lui Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc , deci triunghiurile I ', I ", I "' şi Ca Cb Cc au
acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi dreaptă a lui Euler (vezi „Triunghiul lui Carnot”).
34) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie ale bisectoarelor interioare ale unghiurilor
A, B, C ale unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia şi A ", B ", C " punctele
unde perpendicularele din I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC – pe laturile BC,
CA, AB intersectează a doua oară cercurile circumscrise triunghiurilor AIO, BIO, CIO.
Triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Punctele A ", B ", C " sunt centrele cercurilor lui Carnot ale triunghiului
A ' B ' C ' (vezi „Punctul lui Karyia”) şi cum triunghiul lui Carnot al unui triunghi dat şi
triunghiul dat au acelaşi cerc al lui Euler (vezi „Triunghiul lui Carnot”) rezultă concluzia.
35) Într-un triunghi ABC se proiecteză două

A
vârfuri pe bisectoarea interioară a celui de-al
doilea vârf şi pe bisectoarea unghiului format de
înălţimile ce pleacă din primele două vârfuri; cele
patru puncte obţinute aparţin unui cerc cu centrul Hb
pe cercul lui Euler al triunghiului ABC.
A'
Demonstraţie. Fie D şi E respectiv D ' şi E ' T
proiecţiile punctelor B şi C pe bisectoarele
unghiurilor BAC , respectiv BHC (Fig. 113). H D
Avem m( BHC ) = 180° − m( A) ( AH c HH b D'
fiind patrulater inscriptibil), deci B Ha F Ma C
1
m( BHD ') = 90° − m( A). Fie {T } = BH ∩ AD. E
2 E'
1 Fig. 113
m( ATH b ) = m( BTD) = 90° − m( A), de unde
2
BHD ' ≡ BTD, deci HD ' AD. Atunci, patrulaterul DD ' E ' E este dreptunghi şi fie F
125
centrul acestuia. Arătăm că F aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC. Fie A '
mijlocul lui AH şi M a mijlocul lui BC. În trapezul AHD ' E , A ' F este linie mijlocie, deci
A' F AE. Din trapezul BDCE ' rezultă FM a CE. Cum CE ⊥ AE rezultă AF ⊥ FM a ,
deci m( AFM a ) = 90°, adică F aparţine cercului Euler al triunghiului ABC.
Observaţie: Proprietatea de mai sus rămâne adevărată şi pentru bisectoarele exterioare.
36) Într-un triunghi oarecare, cercul lui Euler este tangent cercului înscris şi cercurilor
exînscrise corespunzătoare.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Feuerbach”.
37) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC. Triunghiurile ABC, HAB, HBC, HCA au
acelaşi cerc al lui Euler tangent celor 16 cercuri înscrise sau exînscrise acestor patru
triunghiuri.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC, HAB, HBC, HCA au acelaşi cerc al lui Euler
rezultă că cercul lui Euler - conform teoremei lui Feuerbach – este tangent celor 4 cercuri
înscrise în aceste triunghiuri şi celor 12 cercuri exînscrise corespunzătoare celor patru
triunghiuri.
38) Dreptele lui Euler ale celor patru triunghiuri ale unui patrupunct ortocentric sunt
concurente.
Demonstraţia rezultă din faptul că cele patru triunghiuri considerate au acelaşi cerc al lui
Euler, deci dreptele lui Euler ale lor sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului dat.
39) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul ortic al acestuia. Cercul
lui Euler al triunghiului ABC se obţine prin inversiunea de centru H şi raport HH a ⋅ HA
a cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din egalitatea HH a ⋅ HA = HH b ⋅ HB = HH c ⋅ HC = k (vezi „Triunghiul
ortic”) rezultă că punctele A, B, C se obţin din H a , H b , H c prin inversiunea de centru H şi
raport − k , deci prin inversiunea J (H,-k) cercurile circumscrise acestor triunghiuri se
corespund, adică cercul lui Euler se obţine prin inversiunea J (H,-k) a cercului circumscris
triunghiului ABC.
40) Fie O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Atunci:

R
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C , unde R este lungimea razei cercului circumscris
2
triunghiului ABC.
Demonstraţie. În triunghiul AHO, AO9 este mediană. Din teorema medianei avem:
2( AO 2 + AH 2 ) − OH 2
AO92 = . Dar, AO = R, AH = 2 R cos A, OH 2 = R2 (1− 8cos Acos B cos C)
4
(vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”), de unde rezultă:
126
R2 R2
AO92 = [1 + 8cos A(− cos ( B + C ) + cos B cos C)] sau AO92 = (1 + 8cos A sin B sin C ) , deci
4 4
R
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C .
2
Observaţii:
i) Ţinând cont că raza cercului H a - exînscris corespunzător triunghiului ortic al
triunghiului ascuţitunghic ABC este ρ a = 2 R cos A sin B sin C (vezi „Triunghiul ortic”)
R
putem scrie AO9 = ⋅ R + 4ρa .
2
1 R
ii) Din cele de mai sus rezultă OO9 = OH = 1 − 8cos A ⋅ cos B ⋅ cos C .
2 2
iii) Aplicând teorema cosinusului în triunghiul OAO9 obţinem:
AO − AO − OO
2 2 2
1+ 2cos A( sin BsinC + cos BcosC) 1+ 2cos A⋅ cos(B −C)
cos OAO9 = 9 9
= = sau
2 AO9 ⋅ AO 1+8cos Asin BsinC 1+8cos A⋅ sin B⋅ sinC
B −C
cos [2cos A + 1]
cos OAO9 = 2 .
1 + 8cos A sin B ⋅ sin C
iv) Din formula fundamentală a trigonometriei rezultă:
sin2 OAO9 = 1− cos2 OAO9 =

4cos 2
A ⋅ [1 − cos 2
( B − C )]
, deci sin OAO9 =
2cos A sin ( B − C)
.
1 + 8cos A⋅ sin B ⋅ sin C 1+ 8cos A⋅ sin B⋅ sin C
41) Fie O9 şi I centrul cercului lui Euler, respectiv centrul cercului înscris în triunghiul
R − 2r
ABC. Atunci, O9 I = , unde R şi r sunt razele cercurilor circumscris, respectiv
2
înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Din teorema cosinusului aplicată în triunghiul IAO9 rezultă:
O9 I 2 = AO92 + AI 2 − 2 AO9 ⋅ AI ⋅ cos O9 AI (1). Ţinând cont că
R B C
AO9 = 1 + 8cos A sin B sin C , AI = 4 R sin sin (vezi „Cercul înscris”) şi
2 2 2
B −C
cos [ 2cos A +1]
cos O9 AI = 2 relaţia (1) devine:
1 + 8cos A ⋅ sin B ⋅ sin C
R 2
O 9I 2 =
4
{1 + 8 c o s A s i n B s i n C + 6 4 s i n 2 B2 ⋅ s i n 2 C2 −
B C  B C B C  B C B C B C 
2 ⋅16cos Asin sin ⋅ cos cos + sin sin  − 16sin 2 sin 2 + 16sin sin cos cos  
2 2  2 2 2 2  2 2 2 2 2 2 
R2  2 B 2 C  A B C B C B C
O9 I 2 = 1 + 48sin cossin − 32 1 − 2sin 2  sin 2 sin 2 − 16sin sin cos cos 
4  2 2  2  2 2 2 2 2 2
127
R2  2 A B C B C B C B C 
sau O9 I 2 = 1 + 64sin sin 2 sin 2 + 16sin sin sin sin − cos cos   , de
4  2 2 2 2 2 2 2 2 2 
R 
2
A B C 2 A B C
unde O9 I 2 = 1 − 16sin sin sin + 64sin sin 2 sin 2  şi de aici rezultă că:
4  2 2 2 2 2 2
2 2
R2  A B C R 2  2r  R
O9 I 2 =  1 − 8sin sin sin  = 1 −  de unde O9 I = − r.
2
4  2 2 2 4  R 2
Observaţii:
R R R 
i) Ţinând cont că raza cercului lui Euler este egală cu şi −  − r  = r rezultă că
2 2 2 
cercurile lui Euler şi cel înscris în triunghiul ABC sunt tangente interior.
ii) Deoarece O9 AI ≡ O9 AI a (punctele A,I şi I a - centrul cercului A – exînscris fiind
B C
coliniare) rezultă cos O9 AI = cos O9 AI a şi ţinând cont că AI a = 4 R cos cos (vezi
2 2
„Cercurile exînscrise”) printr-o demonstraţie analoagă celei mai de sus se obţine
R R  R
O9 I a = + ra . Întrucât  + ra  − = ra rezultă că cercurile lui Euler şi cel A – exînscris
2 2  2
corespunzătoare triunghiului ABC sunt tangente exterior.
iii) Din cele de mai sus rezultă o demonstraţie trigonometrică a teoremei lui Feuerbach.
42) Cercul lui Euler al triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului tangenţial al
triunghiului ABC se corespund prin inversiunea de centru O şi centru R 2 .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul
tangenţial”. A
43) Fie triunghiul ABC, triunghiul de

contact Ca Cb Cc al său şi
triunghiurile extangentice Da Db Dc ,
Ea Eb Ec şi Fa Fb Fc . Dreptele lui Euler
ale celor cinci triunghiuri sunt S1 P
concurente în centrul cercului A2
circumscris triunghiului ABC. B A3 C
Demonstraţie. Fie O centrul cercului
Da
circumscris triunghiului ABC şi R raza
acestuia, I a centrul cercului exînscris
S2 S3 Db
corespunzător punctului A, iar ra raza M A1
acestui cerc, H1 ortocentrul Dc
1
triunghiului Da Db Dc şi O centrul Ia
9
cercului lui Euler al triunghiului
Da Db Dc (Fig. 114). Fie A1 A2 A3
triunghiul ortic al triunghiului
Da Db Dc în care cercul său
circumscris este cercul lui Euler al Fig. 114
128
ra
triunghiului Da Db Dc , de rază şi de centru N1 . Fie S1 S2 S3 triunghiul simetric
2
triunghiului A1 A2 A3 faţă de punctul N1 . Evident A1 A2 A3 ≡ S1 S2 S3 şi cercul circumscris
triunghiului S1 S2 S3 este tot cercul lui Euler al triunghiului Da Db Dc . Fie M mijlocul laturii
Db Dc , P mijlocul segmentului H1 Da . Punctele P, S1 , A1 şi M aparţin cercului lui Euler al
triunghiului Da Db Dc , iar patrulaterul PS1 MA1 este dreptunghi având centrul în punctul N1 .
Deoarece PA1 ⊥ Dc Db şi PA1 S1 M rezultă S1 M este mediatoarea segmentului Db Dc , deci
punctul S1 aparţine bisectoarei interioare a unghiului A. Analog, punctele S2 şi S3 aparţin
bisectoarelor exterioare ale unghiurilor B respectiv C ( S2 ∈ BI a şi S3 ∈ CI a ). Deoarece
Db I a ⊥ CA şi A1 A3 ⊥ Db I a (deoarece A1 A3 este antiparalela laturii Da Dc ). Atunci
A1 A3 AC. Dar S1 S3 A1 A3 datorită faptului că dreptele sunt simetrice faţă de N1 , deci
S1 S3 AC. Analog S1 S2 AB şi S2 S3 BC , deci triunghiurile S1 S2 S3 şi ABC sunt
omotetice, prin omotetia de centru I a şi rază 2 R / ra (deoarece omotetia transformă
triunghiul S1 S2 S3 cu raza cercului circumscris ra / 2 în ABC cu raza cercului circumscris
R). Prin această omotetie centrul cercului lui Euler al triunghiului Da Db Dc - adică punctul
N1 - se transformă în O, deci punctele I a , N1 şi O sunt coliniare, deci dreapta lui Euler a
triunghiului Da Db Dc trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Analog, se
arată că şi dreptele lui Euler ale celorlalte patru triunghiuri trec prin O.
44) Într-un triunghi ABC cevienele concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor extangentice ale triunghiului ortic
Demonstraţie. Deoarece vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise
corespunzătoare triunghiului ortic al triunghiului ABC, iar centrul cercului lui Euler al
triunghiului ABC este centrul cercului circumscris al triunghiului ortic, teorema este o
consecinţă a teoremei precedente.
45) Fie un triunghi ABC înscris în cercul de centru O. Dacă Oa , Ob , Oc sunt simetricele
lui O faţă de BC, CA şi respectiv AB, să se arate că dreptele AOa , BOb , COc sunt
concurente în O9 , centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie D punctul
diametral opus lui A pe cercul circumscris A
triunghiului ABC, H ortocentrul
OC
triunghiului ( H a , H b , H c sunt picioarele
perpendicularelor coborâte din vârfurile A
respectiv B, C), iar M a , M b şi M c Mc Hb
OB
mijloacele laturilor BC, AC respectiv AB
(Fig. 115). DA fiind diametru, rezultă că Hc Mb
H O9
BD ⊥ AB şi DC ⊥ AC . Deoarece O
BH b ⊥ AC şi CH c ⊥ AB rezultă că
B
BH b DC şi CH c BD , deci BDCH Ha
este paralelogram; atunci diagonala DH Ma C
trece prin mijlocul M a al lui BC (deci
OA
D
129 Fig. 115
BC ∩ HD = {M a } ). Cum O este punctul de intersecţie al mediatoarelor triunghiului ABC,
rezultă că OM a ⊥ BC, AH ⊥ BC ,deci AH OOA . Deoarece AO ≡ OD , rezultă că OM a
AH
este linie mijlocie în triunghiul AHD; de aici avem OM a = , adică
2
OOA = 2OM a = AH . Patrulaterul AHOA O fiind paralelogram diagonalele HO şi AOA se
înjumătăţesc, deci AOA ∩ OH = {O9 } . Analog se demonstrează că BOB ∩ OH = {O9 } şi
COC ∩ OH = {O9 } ;deci AOA ∩ BOB ∩ COC = {O9 } .
Soluţia 2. Notăm mijloacele segmentelor AOA , BOB , COC , BC ,OH respectiv cu
uuuur uuur uuur uuur
A* , B* , C * , M a , O9 . Din relaţia lui Sylvester rezultă: OH = OA + OB + OC , rezultă
uuur uuur uuur
uuuur OA + OB + OC
OO9 = . Întrucât BM a = M a C , M a O = OA M a , rezultă că BOCOA este
2
uuuur uuur uuur
paralelogram, deci OOA = OB = OC ; A* fiind mijlocul lui AOA , avem
uuur uuuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuuur OA + OOA AO + OB + OC uuuur OA + OB + OC
OA * = = . Analog, obţinem OB * = şi
2 2 2
uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuuuur OA + OB + OC uuuur uuuuur uuuuur uuuuur OA + OB + OC
OC * = . Deci, OO9 = OA * = OB * = OC * = . De aici deducem
2 2
O9 = A* = B* = C * şi prin urmare OA A ∩ OB B ∩ OC C = {O9 }.
46) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele lui Euler ale
triunghiurilor BCI, CAI, ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Schiffler”.
47) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentului ce uneşte
punctele lui Hexyl şi Prasolov.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Hexyl”.
48) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H ortocentrul triunghiului ABC.

Paralelele duse prin H la dreptele H b H c , H a H c şi H a H b intersectează dreptele BC, CA
respectiv AB în D, E, F iar paralelele duse prin H la dreptele BC, CA, AB intersectează
dreptele H b H c , H a H c , H a H b în D ', E ' respectiv F '. Punctele D, E , F şi D ', E ', F '
aparţin unor drepte perpendiculare pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul ortic”.
49) Fie M un punct pe un cerc C (O, R), H simetricul lui O faţă de M şi P un punct
 R
arbitrar ales pe cercul C '  M ,  dar aflat în interiorul discului D (O, R ). Dacă
 2
{ A} = HP ∩ C iar perpendiculara pe dreapta HP în P intersectează cercul C în punctele B
şi C, atunci punctul M este centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului ABC.
130
Demonstraţie. Evident O este centrul cercului
circumscris triunghiului ABC (Fig. 116). Fie M a H
mijlocul segmentului BC. Atunci
OM a ⊥ BC , OM a HP. În trapezul OM a HP , M
este mijlocul diagonalei OH, deci perpendiculara M
dusă din M pe PM a cade în mijlocul
segmentului PM a , de unde rezultă că A
 R Ma
PM ≡ MM a  =  , adică punctul M a ∈ C’ C
 2 B
P M'
Atunci cercul C’ ce trece prin piciorul înălţimii
din A, prin mijlocul laturii BC şi are raza
jumătate din raza cercului circumscris
triunghiului ABC este cercul lui Euler al Fig. 116
triunghiului ABC, deci M este centrul cercului lui
50) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, X ∈ ( BC ), Y ∈ (CA), Z ∈ ( AB )

astfel încât M a X = 2d a ⋅ tg ( B − C ), M bY = 2db ⋅ tg (C − A), M c Z = 2 d c ⋅ tg ( A − B ),
d a , db , d c fiind distanţele de la centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC la laturile
BC, CA, respectiv AB. Dreptele AX, BZ şi CY sunt concurente.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC şi O9 centrul cercului
circumscris triunghiului ABC şi P proiecţia lui O9 pe BC (Fig.117) . Avem:
a
Ma Ha = BHa − BMa = c cos B − . Din triunghiul O9 PM a avem:
2
 R  ( c cos B − a / 2) R [2Rsin C cos B − Rsin(B + C)] R R [sin C cos B − sin BcosC]
2 2 2 2 2 2 2
da =   −
2
= − = − =
 2 4 4 4 4 4
R 2 R 2 sin 2 ( B − C ) R 2
− = cos 2 ( B − C ) de unde
4 4 4 A
R
rezultă d a = cos( B − C ). Atunci,
2
a
XB = BMa − Ma X = − Rsin(B − C) = Rsin A− Rsin(B −C) =
2 O9
2 R cos B sin C. Analog se arată că
BX tgB
XC = 2 R cos C sin B, deci = . Analog se da
CX tgC
X Ma P Ha C
YC tgC ZA tgA B
arată că = şi = , de unde
YA tgA ZB tgB
Fig. 117
BX YC ZA
⋅ ⋅ = 1 iar din reciproca teoremei lui
CX YA ZB
Ceva rezultă că dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.
131
51) Fie M a M b M c şi H a H b H c triunghiul median, respectiv triunghiul ortic al unui
triunghi neisoscel şi nedreptunghic ABC, iar {X } = Hb M c ∩ Hc Mb ,
{Y } = H a M c ∩ H c M a , {Z } = H a M b ∩ H b M a . Punctele X, Y, Z aparţin dreptei lui Euler a
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din teorema lui Pappus aplicată punctelor coliniare B, H c , M c , respectiv
C, M b , Hb , rezultă că punctele {H } = BH b ∩ CH c ,{G} = BH b ∩ CM c şi
{ X } = H c M b ∩ H b M c sunt coliniare. Analog se arată că punctele Y şi Z aparţin dreptei HG.
52) Fie triunghiul ABC şi punctul M situat pe cercul circumscris triunghiului ABC. Să
se arate că triunghiul ale cărui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Euler corespunzătoare
triunghiurilor MAB, MBC şi respectiv MCA este asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare şi fie O91 , O92 , O93
centrele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor MAB, MBC şi respectiv MCA . Afixele
m+a+b m+b+c m+a+c
punctelor O91 , O92 , O93 sunt: ω1 = , ω2 = , ω3 = . Atunci,
2 2 2
a−c AC |b−a| AB
| ω1 − ω 2 |= sau O91O92 = , | ω 2 − ω 3 |= sau O92 O93 = şi
2 2 2 2
| c −b| BC O1O 2 O 2 O 3 O 3O1 1
| ω 3 − ω1 |= sau O91O93 = . Avem: 9 9 = 9 9 = 9 9 = , deci triunghiurile
2 2 CA AB BC 2
O91O92 O93 şi ABC sunt asemenea.
53) Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile triunghiului
ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie E1 , E2 , E3
punctele de intersecţie dintre Bh
dreapta lui Euler a triunghiului A
ABC şi dreptele BC,CA, respectiv
AB (Fig. 118). Simetricele
ortocentrului H al triunghiului ABC
Oc Ch Ob
faţă de laturile triunghiului sunt
punctele Ah , Bh , Ch de intersecţie a O E2
înălţimilor AH,BH,CH cu cercul H
circumscris (vezi „Ortocentrul unui E3
triunghi”). Demonstrăm că dreptele
Ah E1 , Bh E2 , Ch E3 sunt concurente. E1
B C
Centrele cercurilor Carnot Ah
(Oa , Ob , Oc ) aparţin dreptelor
P
Ah E1 , Bh E2 , Ch E3 . Deoarece Oa
triunghiurile Ah Bh Ch şi Oa Ob Oc Fig. 118
sunt omologice, centrul de
omologie aparţinând cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Triunghiul lui Carnot”),
rezultă concluzia.
132
54) Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile triunghiului
având vârfurile în punctele euleriene ale triunghiului ABC sunt concurente într-un
punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH,BH, respectiv CH. Punctul H este
şi ortocentrul triunghiului A ' B ' C ' , iar centrul cercului circumscris triunghiului A ' B ' C '
este O9 (centrul cercului lui Euler), deci dreapta lui Euler a triunghiului A ' B ' C ' este HO9 ,
adică tocmai dreapta lui Euler a triunghiului ABC. Conform proprietăţii precedente rezultă
că simetricele dreptei lui Euler triunghiului A ' B ' C ' în raport cu laturile acestuia sunt
concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului A ' B ' C ' , adică
cercul lui Euler al triunghiului ABC.
55) Dreapta lui Euler a unui triunghi ABC este perpendiculară pe axa de omologie dintre
triunghiul tangenţial şi triunghiul median al triunghiului ABC.
56) Fie M a M b M c triunghiul median corespunzător unui triunghi ABC şi O centrul

cercului circumscris triunghiului ABC . Pe dreptele OM a , OM b , OM c se consideră
OA1 OB1 OC1
punctele A1 , B1 , C1 astfel încât = = . Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt
OM a OM b OM c
concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Boutin”.
57) Dacă centrul cercului înscris (I) al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului, atunci triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Presupunem că triunghiul ABC nu este isoscel şi fie A ', B ' punctele de
intersecţie al bisectoarelor AI, BI cu cercul circumscris triunghiului ABC. Atunci,
OI OA ' OI OB '
= , = şi cum OA ' ≡ OB '(= R ) rezultă AH ≡ BH , adică AC ≡ BC ,
IH AH IH BH
contradicţie.
58) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC. Dreapta lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H1 ortocentrul triunghiului de contact
A
şi Ca A1 , Cb B1 , Cc C1 înălţimile triunghiului de contact
(Fig.119). Atunci, dreapta lui Euler a triunghiului
Ca Cb Cc este dreapta IH1 , iar H 1 este centrul cercului A1 Cb
Cc
înscris în triunghiul A1 B1C1 (vezi „Triunghiul ortic”). I
H1
Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt omotetice B1 C1
(vezi „Triunghiul de contact”) rezultă că prin această B C
Ca
omotetie punctele H1 şi I se corespund şi totodată
centrele cercurilor lui Euler ale celor două triunghiuri, Fig. 119
deci centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC
aparţine dreptei IH1 .
133
I.32. Dreapta lui Gauss44
„Cel mai frumos lucru pe care-l putem experimenta este misterul...
este sursa tuturor adevărurilor şi ştiinţei” – Albert Einstein45
Teorema lui Gauss

Fie triunghiul ABC. O dreaptă d intersectează dreptele BC, CA, AB în punctele
A ' ∈ [ BC , B ' ∈ [CA], A ' ∈ [ AB ]. Mijloacele segmentelor AA ', BB ' şi CC ' sunt coliniare.
Demonstraţie.
A
C'
Mb A"
Mc
B'
C"
B"
A'
B Ma C
Fig. 120
Soluţia 1. Fie A ", B ", C " mijloacele segmentelor AA ', BB ' respectiv CC ' şi M a , M b , M c
mijloacele segmentelor BC, CA, respectiv AB (Fig. 120). Din teorema lui Menelaus pentru
A' B B 'C C ' A
triunghiul ABC şi transversala A '− B '− C ' rezultă: ⋅ ⋅ = 1 relaţie care este
A 'C B ' A C ' B
A' B / 2 B 'C / 2 C ' A / 2 A" M c B " M a C " M b
echivalentă cu ⋅ ⋅ = 1, adică ⋅ ⋅ = 1 , (deoarece
A 'C / 2 B ' A / 2 C ' B / 2 A" M b B " M c C " M a
punctele A ", M b , M c ; B ", M c , M a , respectiv C ", M a , M b sunt coliniare) şi din
reciproca teoremei lui Menelaus pentru triunghiul M a M b M c şi punctele
A " ∈ [ M c M b \ [ M c M b ], B " ∈ [ M a M b ], C " ∈ [ M b M a ] rezultă că punctele A ", B ", C " sunt
coliniare.
BA ' BA uuur r uuuur r uuuur r uuur r
Soluţia 2. Notând = p şi = q, BC = u, BC ' = v , atunci BA ' = pu, BA = qv,
BC BC '
uuuuur 1 r r uuuur 1 r r B ' A' B 'C
BC" = (u + v), BA " = ( pu + qv) . Notând = r, =t , avem
2 2 B 'C ' B' A
r r r r
uuuur pu + rv tqv + u p 1 r tq r
BB ' = = , de unde rezultă că = , = . Obţinem t = şi
1+ r 1+ t 1+ r 1+ t 1+ r 1+ t pq
q( p − 1) uuuur uuuur uuuur 1 r r
r= înlocuind în BB ' = 2 BB " obţinem BB " = ( p − 1)u + q( p − 1)v  . Din
q −1 2( pq − 1)  
44
Carl Friedrich Gauss (1777-1855) – matematician german, profesor la Universitatea Göttingen, contribuţii
majore în toate ramurile matematicii
45
Nobel
134
uuuuuur uuuuur uuuur 1 r r uuuuuur uuuur uuuur
C " A " = C " B + BA " =  ( p − 1)u + (q − 1)v  rezultă B " A " = B " B + BA " =
2
pq r r pq uuuuuur
( p − 1)u + (q − 1)v  = C " A " . Prin urmare punctele A ", B ", C " sunt
2( pq − 1)   2( pq − 1)
coliniare.
Observaţii:
1) Dreapta pe care se află punctele A ", B ", C " se numeşte dreapta lui Newton – Gauss.
2) BCB ' C ' A ' A se numeşte patrulater complet.
Fie DEF triunghiul cevian al unui punct T în raport cu triunghiul ABC

( D ∈ BC , E ∈ AC , F ∈ AB ). Dreptele care unesc mijloacele laturilor triunghiului DEF cu
mijloacele laturilor triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie.
A
F M
Mc D'
E
Mb
N T
F'
E' P
B
Ma D C
Fig. 121
Fie M, N, P mijloacele segmentelor AT, BT, respectiv CT; D ', E ', F ' mijloacele
segmentelor EF, DF, respectiv DE; M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA respectiv AB.
Teorema lui Gauss aplicată patrulaterului complet AETFBC ne dă faptul că mijloacele
diagonalelor AT, EF şi BC (adică punctele M , D ' şi M a ) sunt coliniare. Analog, punctele
CT
N , E ', M b sunt coliniare şi P, F ', M c sunt coliniare. Deoarece MM b = NM a = şi
2
MM b NM a ( MM b , NM a fiind linii mijlocii în triunghiurile ATC şi BTC) rezultă că
patrulaterul MM b M aT este paralelogram, deci diagonalele sale MM a şi NM b se
înjumătăţesc şi fac {Q} = MM a ∩ NM b . Analog, patrulaterul PM a M c M este paralelogram
şi deci dreapta PM c trece tot prin mijlocul lui MM a , adică prin Q. Dreptele M a D ', M b E ' ,
respectiv M c F ' sunt concurente în punctul Q.
135
I.33. Dreapta lui Brocard46
„Cel ce caută metode de rezolvare fără a avea o problemă bine definită
în minte, caută în cea mai mare parte în zadar.”- David Hilbert47
Dreapta care uneşte centrul cercului circumscris (O) cu punctul lui Lemoine (K) se numeşte
dreapta lui Brocard.
1) Dacă K
este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci
3a b 2 c 22
OK 2 = R 2 − 2 .
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + b 2 MB 2 + c 2 MC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Egalitatea MK 2 = − 2 (vezi
a +b +c
2 2 2
(a + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
„Teorema lui Van-Aubel”) pentru M ≡ O , devine OK 2 = R 2 − .
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
R 1 − 4 sin 2 ω
2) KO = , ω este unghiul lui Brocard.
cos ω
Demonstraţie. Vezi „Punctele lui Brocard”.
3) Centrul cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard a triunghiului

ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul lui Grebe”.
4) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de intersecţie

dintre dreapta lui Brocard şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.
5) Consecinţă: Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK .

6) Dreapta lui Brocard OK este perpendiculară pe dreapta Lemoine a triunghiului ABC.

Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Lemoine”.
Observaţie: Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Brocard şi dreapta lui Lemoine se
numeşte punctul lui Schoute.
7) Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi ABC este paralelă
cu dreapta lui Brocard..
8) Paralela dusă prin A la dreapta lui Brocard intersectează cercul circumscris

triunghiului ABC în punctul σ . Perpendiculara dusă din punctul σ pe dreapta BC trece
prin punctul lui Steiner al triunghiului ABC.
46
47
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, contribuţii
remarcabile în geometrie şi analiza matematică
136
9) Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kenmotu”.
I.34. Dreapta ortică

„Matematica este cea mai educativă dintre toate materiile şcolare, deoarece atinge în gradul cel mai înalt şi
elementele cele mai fine ale inteligenţei şi părţile cele mai cristaline ale sufletului omenesc.” Gh. Ţiţeica48
1) Fie ABC un triunghi neisoscel şi nedreptunghic, iar H a H b H c triunghiul său ortic.

Dacǎ { A '} = BC ∩ H b H c ,{B '} = AC ∩ H c H a ,{C '} = AB ∩ H a H b , atunci punctele
A ', B ', C ' sunt coliniare.
Demonstraţie.
B'
A
Hb
Hc
H
A'
B Ha C
Fig. 122
C'
Din teorema lui Menelaus aplicată în

triunghiul ABC cu transversalele
A ' B HbC Hc A B ' C Hc A H a B
A '− Hc − Hb , B '− Hc − H a , C '− Ha − Hb rezultă: ⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1,
A ' C Hb A Hc B B ' A Hc B H a C
C ' A H a B HbC
⋅ ⋅ = 1 . Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezultă:
C ' B H aC Hb A
A' B B ' C C ' A
⋅ ⋅ = 1 (deoarece dreptele AH a , BH b şi CH c sunt concurente în ortocentrul
A' C B ' A C ' B
48
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
137
Ha B HbC Hc A
triunghiului ABC, deci ⋅ ⋅ = 1 ). Din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă
HaC Hb A Hc B
ca punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta pe care se găsesc punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta (axa)
ortică a triunghiului ABC.
2) Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul său ortic, dreapta de omologie fiind axa
ortică a triunghiului ABC.
3) Axa ortică a unui triunghi este axa radicală a fasciculului lui Griffiths al triunghiului
(fasciculul de cercuri determinat de cercul circumscris şi de cercul lui Euler al unui
triunghi).
Demonstraţie. Fie B'
{ A '} = BC ∩ H b H c ,
{B '} = AC ∩ H c H a ,
{C '} = AB ∩ H a H b , unde
H a H b H c este triunghiul
ortic al triunghiului ABC
A
(Fig. 123). Pentru a arăta că
axa ortică A ' B ' este axa
radicală a fasciculului lui
Hb
Griffiths al triunghiului
ABC este suficient sa arătăm
că punctele A ' şi B ' au
O
puteri egale faţă de cercul
circumscris şi cercul lui Hc H O9
Patrulaterul BCH b H c fiind A'
B Ha C
inscriptibil rezultă
A ' Hc ⋅ A ' Hb = A ' B ⋅ A ' C ,
C'
adică puterile punctului A '
faţă de cele două cercuri sunt Fig. 123
egale. Analog, se arată că
puterile punctului B ' faţă de cercul circumscris şi cercul lui Euler al triunghiului ABC sunt
egale.
4) Axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului.
Demonstraţie. Proprietatea este evidentă deoarece axa radicală a doua cercuri este
perpendiculară pe dreapta care trece prin centrele cercurilor.
5) Axa ortică a triunghiului antisuplementar I a I b I c este dreapta determinată de

picioarele bisectoarelor exterioare ale triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c este triunghiul
ABC şi I -centrul cercului înscris în triunghiul ABC - este ortocentrul triunghiului I a I b I c .
138
Observaţie: Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a
triunghiului rezultă ca dreapta ce uneşte picioarele bisectoarelor exterioare ale unui triunghi
(dreapta antiortică) este perpendiculară pe dreapta OI.
6) Diametrele ce pleacă din vârfurile triunghiului ABC, în cercul circumscris

triunghiului ABC, intersectează laturile opuse în punctele A1 , B1 , respectiv C1 ; L, M şi N
sunt mijloacele segmentelor AA1 , BB1 , respectiv CC1 . Triunghiurile LMN şi ABC sunt
omologice, axa de omologie fiind axa ortică a triunghiului ABC.
Demonstraţie.
Q
A
C1
L Mb
Mc B1
O
N
M
B C
M a A1
Fig. 124
Triunghiurile ABC şi LMN sunt evident omologice, centrul de omologie fiind centrul
cercului circumscris triunghiului ABC. Fie {P} = LM I AB şi M a , M b , M c mijloacele
laturilor BC, CA, respectiv AB. Fără a restrânge generalitatea presupunem că BC < CA şi
{Q} = M a M b I LM (Fig. 124). Din asemănarea triunghiurilor PMM c cu QMM a ,
Ma Mb QMa QMb MMa LMb BC AC
respectiv PLM c cu QLM b avem: = − = − = 1 − 1 =
PMc PMc PMc MMc LMc B1 A AB1
sin 2 A sin 2 B 2sin( A − B) cos( A + B ) − sin( A − B) −tgA + tgB

− = = = . Atunci,
sin 2C sin 2C 2sin C cos C sin( A + B) tgA + tgB
PA PM c + M c A PM c + M a M b tgB
= = = , deci punctul P împarte latura AB, exterior, în
PB PM c − M c A PM c − M a M b tgA
tgB
raportul . Deoarece înălţimea din C împarte AB, înterior, în aceeaşi raţie rezultă că P
tgA
aparţine axei ortice a triunghiului ABC.
139
I.35. Dreapta antiortică
„Matematica este arta de a da aceleaşi nume la diferite lucruri.” - Henri Poincaré49
1) Fie ABC un triunghi neisoscel. Bisectoarea exterioară corespunzătoare vârfului A

intersectează dreapta BC în A ' şi analog se obţin punctele B ' şi C '. Punctele
Demonstraţie. Notăm cu
a, b, c lungimile laturilor A
triunghiului ABC .Din
teorema bisectoarei avem: b
c
A ' B c B 'C a
= , = şi
A'C b B ' A c
A'
C'A b
= . Atunci, B a
C'B a C
A ' B B 'C C ' A Fig. 125
⋅ ⋅ = 1 şi din
A'C B ' A C ' B
reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că puntele A ', B ', C ' sunt coliniare.
Observaţii:
i) Dreapta pe care se găsesc punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta (axa) antiortică a
triunghiului ABC .
ii) Punctele de intersecţie dintre bisectoarele exterioare ale unghiurilor unui triunghi
neisoscel cu dreptele suport ale laturilor opuse aparţin axei antiortice.
2) Dreapta antiortică a triunghiului ABC este axa ortică a triunghiului antisuplementar

corespunzător triunghiului ABC.
3) Dreapta antiortică a triunghiului ABC este perpendiculară pe dreapta OI , unde O

şi I sunt centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler
a triunghiului ( vezi „Dreapta ortică” ) rezultă că dreapta antiortică a triunghiului ABC -
care este axa ortică a triunghiului I a I b I c al triunghiului ABC - este perpendiculară pe
dreapta OI , deoarece O este centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului I a I b I c şi
I este ortocentrul aceluiaşi triunghi ( vezi „Triunghiuri exînscrise” ).
4) Dreapta antiortică a unui triunghi ABC este axa de omologie dintre triunghiul ABC şi
triunghiul său extangenţial.
Demonstraţie. vezi „Triunghiul extangenţial”.
5) Axa antiortică a unui triunghi este polara triliniară a centrului său înscris.
49
matematicii
140
Demonstraţie. Fie A ' punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioară a unghiului A şi
dreapta BC, A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare şi a, b, c lungimile laturilor BC,
A ' B c C1 A b B1C a
CA, respectiv AB (Fig.125). Din teorema bisectoarei rezultă = , = , = ,
A ' C b C1 B a B1 A c
A ' B C1 A B1C
de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele
A ' C C1 B B1 A
A ', B1 , C1 sunt coliniare, deci dreapta B1C1 intersectează dreapta BC în punctul A ' ce
aparţine axei antiortice a triunghiului ABC. Analog se arată că punctul de intersecţie dintre
dreapta A1C1 şi dreapta AC coincide cu punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioară
a unghiului B şi dreapta AC, deci axa antiortică coincide cu polara triliniară a centrului
cercului înscris în triunghiul ABC.
I.36. Dreapta lui Simson50

„De la toţi am îınvăţat. Mă surprind uneori vorbind olimpian ca Pompeiu, apăsat ca Ţiţeica, senin şi simplu ca
David Emanuel. Căci noi nu suntem numai fiii părinţilor noştri, ci şi fiii profesorilor noştri.”- Miron Nicolescu51
Teorema lui Simson

Proiecţiile unui punct de pe cercul circumscris unui triunghi, pe laturile acestuia, sunt
coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC şi
A ', B ', C ' proiecţiile punctului M pe dreptele BC, CA respectiv AB (Fig. 126). Patrulaterele
MC ' AB ', MB ' A ' C sunt inscriptibile. Avem: m( AB ' C ') = m( AMC ') = 90°− m( C ' AM ) =
90° − m( BCM ) = m( A ' MC ) = m( A ' B ' C ), adică unghiurile AB ' C ' şi A ' B ' C sunt
opuse la vârf, deci punctele A ', B ' şi C ' sunt coliniare.
Soluţia 2. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Pentru ca punctele
A ', B ', C ' să fie coliniare este suficient să arătăm că:
b '− a ' C'
∈ . Patrulaterul MCA ' B ' fiind inscriptibil,
b '− c ' A M
punctele M , C , A ', B ' sunt conciclice,
b '− a ' c − m
adică: ⋅ ∈ (1). Patrulaterul MCA ' B ' este
b '− m c − a B'
b '− m a − c '
inscriptibil, deci ⋅ ∈ (2). Înmulţind relaţiile
b '− c ' a − m B
b '− a ' c − m a − c ' A' C
(1) şi (2) rezultă: ⋅ ⋅ ∈ (3). Punctele A,
b '− c ' c − a ' a − m
a −m c−b
B, C şi M fiind conciclice rezultă: ⋅ ∈ (4). Fig. 126
a −b c −m
Înmulţind relaţiile (3) şi (4) rezultă:
50
Robert Simson (1687-1768) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Edinburgh, contribuţii în
geometrie
51
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician ramân, membru al Academiei Române, contribuţii în analiza
matematică
141
b '− a ' a − c ' c − b a −c'
⋅ ⋅ ∈ (5). Punctele A, C ', B fiind coliniare rezultă ∈ (6) şi
b '− c ' a − b c − a ' a −b
c−b
analog punctele B, A ', C fiind coliniare ∈ (7). Din relaţiile (5), (6) şi (7) rezultă
c − a'
b '− a '
∈ , adică punctele A ', B ' şi C ' sunt coliniare.
b '− c '
Reciproca teoremei lui Simson

Dacă M este un punct situat în exteriorul triunghiului ABC şi proiecţiile A ', B ', C ' ale
punctului M pe dreptele BC, AC respectiv AB sunt coliniare, atunci punctul M se află pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' fiind coliniare rezultă m( AB ' C ') = m( A ' B ' C ).
Atunci, m( AB ' C ') = m( AMC ') = 90° − m( MAC ') şi
m( A ' B ' C ) = m( A ' MC ) = 90° − m( A ' CM ) , de unde rezultă
m( MAC ') = m( MCB ), adică patrulaterul MABC este inscriptibil, deci punctul M se află
pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Observaţie: Dreapta care conţine punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta lui Simson a
punctului M în raport cu triunghiul ABC, iar punctul M se numeşte polul dreptei lui Simson.
1) Perpendiculara coborâtă dintr-un punct M situat pe cercul circumscris triunghiului

ABC intersectează din nou cercul în M '. Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu
triunghiul ABC este paralelă cu AM '.
1
Demonstraţie. Avem m( M ' AC ) = m( M ' MC ) = m( M ' C ), iar din patrulaterul
2
inscriptibil A ' B ' MC rezultă A ' B ' C ≡ A ' MC ≡ M ' MC de unde
M ' AC ≡ A ' B ' C , adică AM ' A ' C '.
Teorema lui Steiner

2) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu triunghiul ABC trece prin mijlocul
segmentului determinat de punctul M şi ortocentrul H al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' dreapta lui Simson a
punctului M, H a piciorul înălţimii din A pe BC, C'
{ A1} = AH a I C, {M '} = MA 'I C (unde C este cercul A M
circumscris triunghiului ABC), {P} = MA1 I BC şi
{S} = AM '∩ BC (Fig. 127). Este cunoscut faptul că B'
A1 este simetricul ortocentrului H faţă de latura BC. E
Din MM ' AA1 rezultă m( A1 AM ) = m( A1MM ') = L
O
1
m( AM ), iar m( AA1 M ) = m( A1 MM ') (alterne
2 H
interne), deci AA1M ≡ A1 AM (1). Atunci, Ha A'
C
m( ASP) = 90°− m( Ha AS) (2) şi B P S
m( H a PA1 ) = 90° − m( H a A1 P ) = m( MPC ) (3). A1 M'
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă MPS ≡ ASP
142 Fig. 127
(4). Deoarece A ' C ' AS rezultă că triunghiul LPA ' este isoscel (unde {L} = MP I A ' C ' ),
deci LP ≡ LA ' ≡ LM (deoarece triunghiul PA ' M este dreptunghic în A ' ). Cum L este
mijlocul lui PM şi HP AM ' A ' C ' rezultă că dreapta lui Simson trece prin mijlocul
segmentului HM.
3) Mijlocul segmentului determinat de punctul M şi ortocentrul triunghiului ABC

aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, O9 mijlocul
segmentului OH este centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Dacă E este mijlocul
segmentului HM, atunci EO9 este linie mijlocie în triunghiul HOM, deci
OM R
O9 E = = , adică E este punct pe cercul lui Euler al triunghiului ABC.
2 2
4) Dreptele lui Simson în raport cu triunghiul ABC S

a două puncte M şi N fac între ele un unghi
A N
congruent cu acela a cărui măsură pe cercul
M
circumscris triunghiului ABC este jumătatea
cercului MN .
Demonstraţie. Fie M ' şi N ' intersecţiile
perpendicularelor duse din M şi N pe latura BC cu
cercul circumscris triunghiului ABC (Fig.128).
Conform proprietăţii (1) unghiul dintre cele două
drepte ale lui Simson este egal cu unghiul
M ' AN ' şi deoarece MM ' NN ' rezultă
C
m( MN ) = m( M ' N ') de unde se obţine: B
1 1
m( M ' AN ') = m(M ' N ') = m( MN ). M' N'
2 2 Fig. 128
5) Dreptele lui Simson a două puncte diametral opuse de pe cercul circumscris unui
triunghi sunt perpendiculare şi se intersectează într-un punct ce aparţine cercului lui
Euler al triunghiului.
A
Demonstraţie. Fie P şi Q mijloacele segmentelor M
MH respectiv HN (unde H este ortocentrul P
triunghiului ABC , iar M şi N punctele diametral
opuse) (Fig. 129). Conform proprietăţii
precedente unghiul dintre dreptele lui Simson ale H
1 O
punctelor M şi N are măsura m( MN ) = 90°. S
2 Q
Deci cele două drepte Simson sunt B C
perpendiculare. Conform proprietăţii 2) dreapta
lui Simson corespunzătoare punctului M trece
prin P (mijlocul lui MH), iar dreapta lui Simson N
corespunzătoare punctului N trece prin Q
(mijlocul lui NH), deci PQ este linie mijlocie în Fig. 129
1
triunghiul MNH, adică PQ = MN = R.
2
Conform proprietăţii (3) punctele P şi Q aparţin cercului lui Euler al triunghiului ABC, deci
143
PQ este diametru în cercul lui Euler al triunghiului. Dacă S este punctul de întâlnire a celor
două drepte Simson, cum m( PSQ) = 90°, rezultă că S aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC.
6) Dreptele lui Simson ale vârfurilor unui triunghi sunt înălţimile triunghiului.
Demonstraţie. Picioarele perpendicularelor duse din A pe AB şi AC coincid cu A, iar
perpendiculara pe BC este înălţimea din A, deci dreapta lui Simson corespunzătoare
vârfului A al triunghiului ABC este înălţimea din A a triunghiului.
7) Dreptele lui Simson ale punctelor diametral opuse A

vârfurilor unui triunghi sunt laturile triunghiului.
Demonstraţie. Fie A ' punctul diametral opus vârfului A
al triunghiului ABC (Fig. 130). Atunci
O
m( A ' BA) = m( A ' CA) = 90°, deci dreapta lui Simson
corespunzătoare punctului A ' este dreapta BC.
C
B
8) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie ale A'
înălţimilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris
acestuia sunt paralele cu tangentele duse în vârfurile Fig. 130
triunghiului ABC la cercul circumscris şi trec prin
vârfurile triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie { A '} = AH a I C , C este cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 131).
A Evident dreapta lui Simson corespunzătoare punctului
A ' trece prin H a (deoarece A ' H a ⊥ BC ). Fie TA
T tangenta în A la cercul circumscris triunghiului ABC.
1
O A2 Atunci, m( TAA ') = m( ACA') = m( ABA ') (1) Fie
2
Ha
B C A1 şi A2 proiecţiile lui A ' pe AB respectiv AC. Avem:
A1 m( A1 H a A ') = m( A ' CA2 ) (2) (deoarece patrulaterul
A'
A' Ha A2C este inscriptibil având
Fig. 131
m( A ' H a C ) = m( A ' A2C ) = 90° ). Din relaţiile (1) şi
(2) rezultă TAA ' ≡ A1 HA ', adică TA A1 A2 .
Observaţie: Proprietatea precedentă poate fi reformulată astfel: „Într-un triunghi ABC,

dreptele lui Simson ale punctelor unde înălţimile intersectează cercul circumscris
triunghiului ABC sunt antiparalele laturilor opuse vârfurilor din care plecă înălţimile şi trec
prin picioarele acestora.”
9) Dreptele lui Simson ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de

144
10) Dreptele lui Simson ale punctului de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale
unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia trec prin mijloacele laturilor
triunghiului ABC şi sunt perpendiculare pe bisectoarele interioare ale triunghiului.
Demonstraţie. Fie A ' punctul de intersecţie al
bisectoarei din A ' cu cercul circumscris A"
A
triunghiului ABC şi A1 , A2 , A3 proiecţiile
A"3
punctului A ' pe laturile AB, BC respectiv CA..
Deoarece A ' este mijlocul arcului BC rezultă
că A2 este mijlocul laturii BC (Fig. 132).
Patrulaterele A ' A1 BA2 şi A ' A2 CA3 fiind A3
inscriptibile rezultă A2
BA1 A2 ≡ BA ' A2 ≡ A2 A ' C ≡ A2 A3 A , deci B
C
triunghiul A1 AA3 este isoscel, de unde A1
AA ' ⊥ A1 A3 . A'
Fig. 132
11) Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie dintre bisectoarele exterioare ale
unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin mijloacele
laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului şi sunt
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului.
Demonstraţie. Fie A " punctul de intersecţie al bisectoarei exterioare a unghiului A cu
cercul circumscris triunghiului ABC (Fig. 132). Deoarece A " este punctul diametral opus
lui A ' rezultă (conform proprietăţii 5) că dreapta lui Simson a lui A " este perpendiculară
pe dreapta lui Simson a punctului A ' ; conform proprietăţii precedente rezultă că dreapta lui
Simson a lui A " este paralelă cu bisectoarea interioară a unghiului A. Deoarece A " este
mijlocul arcului BAC rezultă că proiecţia lui A " pe BC este mijlocul laturii BC. Fie
A2 B2 C2 triunghiul median al triunghiului ABC şi A "3 proiecţia lui A " pe latura AC. Avem
1
A2 A3" AA ', A2 B2 AB şi A2 C2 AC , deci m( A3" A2 B2 ) = m( C2 A2 A3" ) =
m( BAC ) ,
2
adică dreapta lui Simson corespunzătoare lui A " este bisectoarea unghiului
B2 A2 C2 . Analog, se arată că bisectoarele unghiurilor B2 şi C2 ale triunghiului median
sunt dreptele lui Simson ale punctelor B " şi C " (punctele de intersecţie ale bisectoarelor
exterioare ale unghiurilor B şi C cu cercul circumscris) şi cum bisectoarele triunghiului
median sunt concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC rezultă concluzia.
12) Fie punctele conciclice A, B, C, D. Dacă drepta lui A(a)

Simson a punctului A în raport cu triunghiul BCD este
perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului BCD, D(d)
atunci dreapta lui Simson a punctului B este
perpendiculară pe dreapta lui Euler a triunghiului X(x)
CDA . Z(z) Y(y)
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în B(b)
centrul cercului circumscris patrulaterului ABCD. Notăm
cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare (Fig.133). C(c)
Atunci, ortocentrul triunghiului BCD are afixul
b + c + d . Picioarele perpendicularelor duse din A pe Fig. 133
145
1 1
BC , CD şi DB au afixele: x= (a + b + c − abc) , y= (a + c + d − acd ) ,
2 2
1
z= (a + d + b − adb) . Punctele X ( x) , Y ( y ) , Z ( z ) aparţin dreptei lui Simson a
2
punctului A în raport cu triunghiul BCD. Dreapta lui Euler a triunghiului BCD este
perpendiculară pe dreapta lui Simson a punctului A în raport cu triunghiul BCD dacă
2(x − y) a(a − c)(b − d)
numărul α = = ∈ * , adică α = α sau ab + ac + ad + bc + bd + cd = 0
b+c +d b+c + d
şi cum această relaţie este simetrică în a , b , c şi d rezultă concluzia.
13) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ) al triunghiului ABC , în raport
cu triunghiul de contact C a C b C c al triunghiului ABC este paralelă cu dreapta OI ( O
şi I fiind centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC ).
Demonstraţie. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC (Fig. 134), O9
ϕ
Cc
C' Mb
Mc
Cb
Fig. 134
I B'
B Ma Ca C
A'
centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC , A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre
dreptele ϕ Ca , ϕ Cb , respectiv ϕ Cc cu cercul lui Euler al triunghiului ABC . Deoarece cercul
înscris şi cercul lui Euler sunt tangente în punctul lui Feuerbach, laturile triunghiurilor
C a C b C c şi A' B ' C ' sunt paralele două câte două, deci triunghiurile C a C b C c şi A' B ' C '
sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul ϕ . Deoarece dreptele lui Simson ale
punctului ϕ în raport cu triunghiurile C a C b C c şi A' B ' C ' sunt paralele rezultă concluzia.
14) Într-un triunghi ABC, dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ ) în raport cu
triunghiul median al triunghiului ABC, este paralelă cu dreapta OI (O şi I fiind centrele
cercurilor circumscris şi înscris ale triunghiului ABC).
146
Demonstraţie. Ortopolul diametrului cercului circumscris triunghiului ABC ce trece prin I
este punctul lui Feuerbach (vezi „Ortopolul unui triunghi”) – punct ce aparţine cercului lui
Euler al triunghiului ABC. Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC şi α , β , γ
simetricele punctului lui Feuerbach (ϕ ) faţă de laturile M b M c , M a M c , M a M b ale
triunghiului median. Punctele α , β , γ aparţin dreptei OI deoarece ϕ este ortopolul acestei
drepte. Dacă α ', β ', γ ' sunt proiecţiile lui ϕ pe laturile triunghiului median atunci α ' β '
este dreapta lui Simson a punctului ϕ şi este paralelă cu OI, deoarece α ' β ' este linie
mijlocie în triunghiul ϕαβ .
15) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al unui triunghi ABC, în raport cu
triunghiul ortic este paralelă cu dreapta OI (O şi I fiind centrele cercurilor circumscris şi
înscris al triunghiului ABC).
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ortic H a H b H c şi triunghiul median M a M b M c al
triunghiului ABC sunt două triunghiuri S, dreptele lui Simson ale punctului lui Feuerbach
(ϕ ) al triunghiului ABC în raport cu triunghiurile H a H b H c şi M a M b M c sunt paralele,
deci conform proprietăţii precedente, paralele cu OI.
16) Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC , iar A' , B ' , C ' punctele în
care dreapta lui Simson (d M ) a punctului M intersectează laturile BC, CA respectiv AB.
Simetricele vârfurilor A, B, C în raport cu mijloacele segmentelor B' C ' , C ' A' respectiv
A' B ' aparţin unei drepte perpendiculare pe dreapta d M .
Demonstraţie. Notăm A" , B" , C " simetricele vârfurilor A, B, C în raport cu mijloacele
C'
M B"
A
F' E
A"
F dD
C" B'
E'
B C B C
A' D'
D
dF dE
Fig. 135 Fig. 136
segmentelor B' C ' , C ' A' , A' B ' (Fig. 135). Deoarece patrulaterul AC" A" C ' este
paralelogram rezultă A" B' || AC ' şi A" C ' || B' A ; cum MC ' ⊥ AB şi MB' ⊥ AC rezultă
A" B ' ⊥ MC ' şi CA" ⊥ MB' , relaţii ce arată că A" este ortocentrul triunghiului MB' C ' , deci
MA" ⊥ B ' C ' , adică MA" ⊥ d M . Analog, MB" ⊥ d M şi MC" ⊥ d M , de unde rezultă că
punctele A" , B" , C " sunt coliniare.
17) Fie ABC şi DEF două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele lui Simson ale
punctelor D, E , F în raport cu triunghiul ABC determină un triunghi D' E ' F '
asemenea cu triunghiul DEF.
147
Demonstraţie. Fie d D , d E , d F dreptele lui Simson ale punctelor D, E respectiv F în
1
raport cu triunghiul ABC (Fig.136). Avem: m( d E , d D ) = m( ED) = m( DFE ),
2
1
m( d E , d F ) =
m( EF ) = m( FDE ) , de unde rezultă că triunghiurile DEF şi D' E ' F '
2
(determinat de dreptele d D , d E , d F ) sunt asemenea.
Observaţie: Analog, triunghiul determinat de dreptele lui Simson ale punctelor A, B, C în

raport cu triunghiul DEF determină un triunghi A' B ' C ' asemenea cu ABC .
18) Triunghiul determinat de intersecţiile dreptelor lui Simson ale punctelor unde
înălţimile unui triunghi ABC taie cercul circumscris triunghiului ABC este
anticomplementarul triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al dc
triunghiului ABC şi Ah , B h , C h punctele de intersecţie A
Bh
dintre înălţimile triunghiului ABC cu cercul
circumscris acestui triunghi. Notăm cu d a , d b , d c Ch Hb da
Hc
dreptele lui Simson ale punctelor Ah , B h , C h în raport H
cu triunghiul ABC (Fig.137). Atunci dreapta d a este B H C a
antiparalela laturii BC ce trece prin punctul H a .
Ah db
Analog, d b si d c sunt antiparalele laturilor CA
respectiv AB şi trec prin H b respectiv H c , deci
d a || H b H c , db || H a H c , d c || H a H b , de unde rezultă că Fig. 137
triunghiul determinat de dreptele d a , d b , d c este
anticomplementarul triunghiului ortic.
Teorema lui Droz-Farny

19) Fie două triunghiuri ABC şi DEF înscrise în cercul C (O, R ) şi M un punct oarecare
pe cercul C. Să se arate că dreptele lui Simson ale punctului M în raport cu triunghiurile
ABC şi respectiv DEF se intersectează sub un unghi constant.
Demonstraţie. Fie N,P proiecţiile
punctului M pe BC şi EF iar K şi L M
A
punctele în care MN, respectiv MP
intersectează cercul C (O, R ) . L
Dreptele lui Simson ale lui M în
raport cu triunghiurile ABC şi DEF P
T
sunt paralele cu AK şi DL. Fie S F
punctul de intersecţie al dreptelor lui
Simson (NS pe PS) (Fig. 138). D S
Unghiul dintre ele este egal cu
unghiul dintre dreptele AK şi DL. Fie
{T } = AK ∩ DL. Considerăm arcele
de pe cercul C în sens trigonometric. N C
B
148 K
E
Fig. 138
m( AD ) + m( KL)
Atunci, m( ATD) = şi cum m ( BNM ) = m (CNK ) = 90°
2
rezultă m(KC) + m(MB) = 180° şi m(ME) − m(FL) = 180°
m ( KL ) = m ( KC ) + m (CF ) + m ( FL ) = 180° − m(MB) + m(CF ) + m(ME) − 180° , deci
m( AD ) + m( BE ) + m(CF )
m ( K L ) = m ( C F ) + m ( B E ) . Astfel, m( ATD) = care arată
2
că unghiul ATD este constant.
Consecinţă: Unghiul pe care îl fac două drepte ale lui Simson ale unui punct oarecare în
raport cu două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc este egal cu unghiul care subîntinde
un arc egal cu suma algebrică a celor trei arce cuprinse între vârfurile acestor
triunghiuri,luate câte două.
20) Fie ABC şi DEF două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului ABC în raport cu triunghiul DEF şi dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului DEF în raport cu triunghiul ABC , determină cu înălţimile care
pleacă din vârfurile considerate, unghiuri egale între ele.
Demonstraţie. Din teorema lui Droz - Farny rezultă
că dreptele lui Simson ale punctelor A şi D în A
raport cu triunghiurile ABC şi DEF determină un E
unghi egal (Fig.139). Dar, dreptele lui Simson d A D'
F dA
şi d D ale punctelor A şi D în raport cu
triunghiul ABC , respectiv triunghiul DEF sunt A'
înălţimile AA' , respectiv DD' . Deci, unghiul B C
dintre dreapta lui Simson a punctului A în raport
cu DEF şi AA' este egal cu unghiul dintre dreapta D
lui Simson a punctului D în raport cu ABC şi
DD' . Fig. 139
21) În cercul circumscris triunghiului ABC , ducem coarda MM ' paralelă cu BC.
Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC este perpendiculară pe
dreapta M ' A .
Demonstraţie. Fie B' punctul diametral opus lui B în
A dM
cercul circumscris triunghiului ABC , d M dreapta lui
Simson a punctului M şi T proiecţia lui M pe AC, P
1 T
{P} = d M I AM ' . Avem: (d M , CA) = ( MB '),
2 M M'
m(CM ') = m( BM ) de unde rezultă că B C
m ( A P T ) = 1 8 0 ° − [ m (T A P ) + m ( A T P ) ] =
1 1 1 Fig. 140
180°−[ m(CM ') + m(MB ')] = 180°− [m(BM ) + m(MB ')] =
2 2 2
1
180° − ⋅180° = 90° .
2
149
22) Într-un triunghi ABC , dreapta lui Simson a unui punct M este perpendiculară pe
izogonala dreptei AM .
Demonstraţie. Fie d dreapta lui Simson a
punctului M şi AM ' izogonala dreptei AM A
M
(Fig.141). Avem: m(d , BC ) + m( BC , AM ') = M'
1 80 ° − m ( A M ', d ). Dacă A' este punctul
O
diametral opus lui A, atunci
1
m ( BC , d ) = m ( A ' M ) , m( BC , AM ') = B C
2
1 1 A' d
[m( AC ) − m( BM ')] = m( AM ). Atunci,
2 2 Fig. 141
1
m(d, BC) + m(BC, AM ') = [m( A' M ) + m(MA)] =
2
1
⋅180° = 90° , de unde rezultă că m( AM ', d ) = 90° .
2
23) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri ortoomologice şi τ centrul lor de omologie.
Dreptele lui Simson ale punctului τ faţă de triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt paralele
cu axa de omologie.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri ortoomologice”.
24) Fie H a H b H c şi M a M b M c triunghiul ortic, respectiv triunghiul median al unui

triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul
H a H b H c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH. Punctele A ' şi
M a sunt diametral opuse în cercul lui Euler
al triunghiului ABC, deci proiecţia lui M a A
pe H b H c este punctul A " mijlocul
segmentului H b H c , adică A" ∈ ( A ' M a ). Hb
Atunci dreapta Simson a punctului M a va fi A'
Mc Mb
paralelă cu H a A ' (conform proprietăţii (1)) S3 A" S2
(Fig. 142). Fie B " şi C " mijloacele
T C"
segmentelor H a H c , respectiv H a H b . Hc H
Triunghiul A " B " C " este triunghiul median B"
al triunghiul ortic H a H b H c . Atunci, dreptele B Ha Ma C
lui Simson considerate sunt bisectoarele S1
unghiurilor triunghiului median A " B " C " şi
deci concurente în punctul lui Taylor – T al Fig. 142
triunghiului ABC.
150
25) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC şi A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AH, BH, CH, unde H este
ortocentrul triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor A ', B ', C ' raport cu
triunghiul H a H b H c determină un triunghi S1 S2 S3 ortologic şi omotetic cu triunghiul
ABC şi congruent cu M a M b M c .
Demonstraţie. Laturile triunghiului S1 S2 S3 trec prin mijloacele A ", B ", C " ale laturilor
triunghiului H a H b H c (Fig. 142). Dreptele lui Simson ale punctelor diametral opuse A ' şi
M a în cercul lui Euler sunt perpendiculare (conform proprietăţii 5), deci S2 S3 ⊥ A "T , iar
cum TA " AA ' şi AH a ⊥ BC rezultă că S2 S3 BC. Analog S1 S2 AB şi S1 S3 AC. Deci,
triunghiurile ABC şi S1 S2 S3 sunt omotetice. Perpendicularele din A, B, C pe S2 S3 , S3 S1 ,
respectiv S1 S2 sunt concurente în H ceea ce arată că triunghiurile ABC şi S1 S2 S3 sunt
ortologice. Avem B " A " S3 ≡ H b H a C ≡ BAC ≡ S3 S1 S2 , deci A " B " C " este triunghiul
ortic al lui S1 S2 S3 şi fiind congruent cu triunghiul ortic al triunghiului M a M b M c rezultă că
triunghiurile S1 S2 S3 şi M a M b M c sunt congruente.
Observaţie: Dreptele AS1 , BS2 , CS3 sunt concurente în centrul de greutate al triunghiului
Ha Hb Hc .
1
Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor S1 S2 S3 şi M a M b M c rezultă S1 A " =AH a ,
2
iar din asemănarea triunghiurilor A " S1G1 şi A " AG1 (unde {G1} = AS1 ∩ H a A " ) rezultă
A " G A " S1 1
= = , deci G1 este centrul de greutate al triunghiului H a H b H c . Analog, se
G1 H a AH a 2
arată că dreptele BS2 şi CS3 trec prin G1 .
26) Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c , mijloacele laturilor BC, CA, respectiv
AB ale unui triunghi ABC, în raport cu triunghiul ortic H a H b H c sunt înălţimi în
triunghiul S1 S2 S3 . Demonstraţie. Deoarece T este centrul cercului înscris în triunghiul
A " B " C ", triunghiul ortic triunghiului S1 S2 S3 (cf. th (21)), rezultă că T este ortocentrul
triunghiului S1 S2 S3 , de unde rezultă concluzia.
Consecinţă: Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
S1 S2 S3 .
27) Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt
laturile triunghiului A ' B ' C ' .
Demonstraţie. Deoarece M a A ' este diametru în cercul lui Euler al triunghiului ABC, iar
B ' şi C ' sunt puncte pe acest cerc rezultă că proiecţiile lui M a pe A ' B ' şi A ' C ' cad în
B ' , respectiv C ' adică B ' C ' este dreapta lui Simson a punctului M a . Analog se arată că
A ' C ' şi A ' B ' sunt dreptele lui Simson ale punctelor M b , respectiv M c .
151
28) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, M a M b M c triunghiul median al
triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor H a , H b , H c în raport cu triunghiul
M a M b M c sunt paralele cu dreptele AO,BO,
respectiv CO. A
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele
segmentelor AH, BH, CH, unde H este ortocentrul
triunghiului ABC şi D,E,F proiecţiile punctului Hb
A'
H a pe dreptele M a M b , M b M c , respectiv M a M c Mc Mb
(Fig. 143). Conform proprietăţii (1) dreapta lui E
Simson a punctului H a este paralelă cu dreapta O
Hc H
M a A ' şi întrucât M a A ' AO (vezi „Cercul lui F
Euler”) rezultă DE AO . Ma
B Ha C
D
29) Dreptele lui Simson ale punctelor
H a , H b , H c în raport cu triunghiul M a M b M c Fig. 143
sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.
30) Fie P un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, Pa , Pb , Pc picioarele

înălţimilor duse din P pe dreptele BC, CA, respectiv AB. Pe înălţimile AH a , BH b , CH c ale
uuuur uuur uuuur uuur
triunghiului ABC se consideră punctele A ', B ', C ' astfel încât AA ' = PPa , BB ' = PPb şi
uuuur uuur
CC ' = PPc . Punctele A ', B ', C ' aparţin
dreptei lui Simson a punctului P ' diametral Pc P
opus punctului P în cercul circumscris P"
triunghiului ABC.
A
Demonstraţie. Fie D proiecţia lui P ' pe BC şi Pb
P " al doilea punct de intersecţie dintre P ' D
cu cercul circumscris triunghiului ABC
(Fig.144). Atunci P " D ≡ PPa (deoarece P şi
C'
P ' sunt diametral opuse şi P " D PPa ) şi cum B
A' D Pa C
PP ≡ AA ' rezultă P " D ≡ AA ' şi P " D AA ' ,
a
deci patrulaterul AP " DA ' este paralelogram P'
de unde AP " DA ' şi conform proprietăţii 1) B'
Fig. 144
rezultă că A ' D este dreapta lui Simson a
punctului P '. Analog se arată că punctele B '
şi C ' aparţin acestei drepte.
H3
H4 D
31) Fie A, B, C, D patru puncte conciclice. Dreptele lui A
Simson ale fiecărui punct în raport cu triunghiul
determinat de celelalte trei puncte, sunt concurente. O'
Demonstraţie. Fie H1 , H 2 , H 3 , H 4 ortocentrele O H2
triunghiurilor ABC, BCD, CDA, respectiv DAB şi H1
d A , d B , dC , d D dreptele lui Simson ale punctelor A, B, C, D B C
în raport cu triunghiurile BCD, ACD, ABD, respectiv ABC
152 Fig. 145
(Fig. 145). Dreptele d A , d B , dC , d D trec prin mijloacele segmentelor AH 2 , BH 3 , CH 4 ,
respectiv DH1 . Patrulaterele ABCD şi H1 H 2 H 3 H 4 sunt congruente şi omotetice (vezi
„Ortocentrul unui triunghi”), deci segmentele DH1 , AH 2 , BH 3 şi CH 4 - care unesc
vârfurile omoloage – sunt concurente în centrul de omotetie O '. Deoarece patrulaterul
AH1 H 2 D este paralelogram rezultă că O ' este mijlocul segmentelor DH1 , AH 2 , BH 3 , CH 4
- punct comun dreptelor d A , d B , dC , d D .
32) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport D'

cu un triunghi ABC intersectează laturile şi F
înălţimile triunghiului în D şi D ', E şi E ' ,
A M
respectiv F şi F '. Segmentele DD ', EE ' şi FF ' au
acelaşi mijloc ce aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC. E
Demonstraţie. Dreapta lui Simson a punctului M P
trece prin punctul P – mijlocul segmentului HM.
Atunci, triunghiurile DPH şi MPD sunt congruente E'
( HPD ' ≡ MPD, D ' HP ≡ DMP, HP ≡ PM ) , H
deci D ' P ≡ PD. Analog, HPE ' ≡ MPE şi
F'
HPF ≡ MPF ' de unde E ' P ≡ PE şi C
F ' P ≡ PF ', adică segmentele DD ', EE ' şi FF ' au B D
acelaşi mijloc P. Dar prin P – mijlocul segmentului
MH – trece cercul lui Euler al triunghiului ABC. Fig. 146
33) Două drepte Simson perpendiculare sunt transversale izotomice.

Demonstraţie. Vezi „Puncte izotomice”.
34) Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiului ABC şi X, Y, Z proiecţiile

BC AC AB
punctului M pe dreptele BC,CA, respectiv AB. Atunci, = + .
MX MY MZ
Demonstraţie.
Z
B M
A
Y C
Fig. 147
153
Avem: m( ABM ) = 180° − m( ACM ) = α , m( BAM ) = m( BCM ) = β şi
m( CAM) = m( CBM) = γ , deci MX = MB sin γ = 2 R sin β sin γ , MY = 2 R sin α sin γ şi
MZ = 2 R sin α sin β ,iar BC = 2R sin BAC = 2R sin(β + γ ), AC = 2Rsin(α −γ ), AB = 2Rsin(α + β) .
sin( β + γ ) sin(α − γ ) sin(α + β )
Egalitatea de demostrat devine: = + care rezultă prin
sin β sin γ sin α sin γ sin α sin β
calcul direct.
35) Fie M un punct pe cercul circusmscris al unui triunghi ABC, iar A ' şi B ' proiecţiile
lui M pe BC, respectiv AC. Atunci, MA ⋅ MA ' = 2 Rd , unde R este raza cercului
circumscris triunghiului ABC şi d este distanţa de la M la dreapta A ' B ' .
Demonstraţie. Fie m( MCA) = ϕ . Atunci, MA = 2 R sin ϕ şi
d
m( MA ' B ') = m( MCB ') = ϕ , deci MA ' = , de unde MA ⋅ MA ' = 2 Rd .
sin ϕ
Observaţie: Deoarece proiecţiile lui M pe laturile triunghiului sunt puncte coliniare rezultă
MA ⋅ MA ' = MB ⋅ MB ' = MC ⋅ MC ' = 2 R ⋅ d .
36) Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, iar A ', B ', C ' proiecţiile lui
M pe BC, CA, respectiv AB. Lungimea segmentului A ' B ' este egală cu lungimea
proiecţiei segmentului AB pe dreapta A ' B '.
Demonstraţie. Deoarece punctele A ' şi B ' aparţin unui cerc de diametru MC, rezultă
A ' B ' = MC sin A ' CB ' = MC sin ACB (1) (Fig. 148). Fie
C'
m( BC ' A ') = ϕ şi M ' proiecţia lui M pe A ' B ' .
Conform teoremei precedente MC ⋅ MC ' = 2 R ⋅ MM ' . În A M
d
MM '
triunghiul MM ' C ' avem: sin(90° − ϕ ) = , de unde M'
MC '
MM ' MC B'
cos ϕ = = (2). Lungimea proiecţiei
MC ' 2 R
segmentului AB pe dreapta A ' B ' este egală cu B
MC MC A' C
AB cos ϕ = AB ⋅ = 2 R sin ACB ⋅ = MC sin ACB (3).
2R 2R
Din realaţiile (1) şi (3) rezultă concluzia. Fig. 148
154
I.37. Dreapta lui Lemoine52
„O notaţie bună are o subtilitate şi o sugestivitate care
uneori o face să pară un profesor viu.” – Bertrand Russell53
Teorema lui Lemoine

1) Tangentele la cercul circumscris unui B1
triunghi neisoscel în vârfurile acestuia
intersecteazā laturile opuse în trei puncte
coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de A
intersecţie dintre tangentele date cu laturile
opuse ale triunghiului ABC. Triunghiurile
A1 AB şi A1 AC au unghiul A1 comun şi
m( A1 AB) = m( A1CA) , deci sunt asemenea. O
A1 B AB A1 A
Atunci, = = , de unde A1 B C
A1 A AC A1C
2 2
A1 B  AB  B1C  BC 
=  . Analog, =  şi
A1C  AC  B1 A  BA 
2
C1 A  CA  A1 B B1C C1 A
=  . Cum ⋅ ⋅ =1,
C1 B  CB  A1C B1 A C1 B
din reciproca teoremei lui Menelaus
rezultă că punctele A1 , B1 , C1 sunt
coliniare. Fig. 149
Dreapta A1 B1 se numeşte dreapta lui
Lemoine a triunghiului ABC.
2) Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt

simedianele exterioare ale vârfurilor C1
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Simediane exterioare”.
3) Triunghiul ABC şi triunghiul său tangenţial sunt omologice, dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC fiind axa de omologie.
Demonstraţie. Din teorema lui Lemoine rezultă că dreapta lui Lemoine este axa de
omologie dintre triunghiul ABC şi triunghiul său tangenţial, centrul de omologie fiind
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC (vezi „Punctul lui Lemoine”).
Observaţie: Teorema precedentă poate fi reformulată astfel: „Dreapta lui Lemoine a unui
triunghi ABC este polara triliniară a punctului simedian al triunghiului ABC.”
52
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
53
literatură
155
4) Centrele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC sunt
punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu laturile acestui
triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.
5) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi K punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC, atunci dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC este perpendiculară
pe dreapta OK .
Demonstraţie. Deoarece OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius, rezultă dreapta
OK este perpendiculară pe dreapta centrelor – adică pe dreapta lui Lemoine a triunghiului
ABC (vezi „Cercurile lui Apollonius”).
Observaţii:
i) Dreapta OK se numeşte dreapta lui Brocard. Proprietatea precedentă se mai poate
enunţa astfel: „Dreptele lui Lemoine şi Brocard ale triunghiului ABC sunt perpendiculare.”
ii) Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Lemoine şi dreapta lui Brocard se numeşte
punctul lui Schoute.
6) Punctele izodinamice S şi S ' ale unui triunghi neechilateral ABC sunt simetrice
faţă de dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OK (unde O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi
K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC) este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC rezultă că SS ' este perpendiculară pe dreapta lui Lemoine, ceea ce arată
că punctele izodinamice S şi S ' sunt simetrice faţă de dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC .
156
I.38. Transversala izotomică
„Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.” – Lev Tolstoi54
1) Fie A ', B ', C ' punctele de intersecţie ale unei drepte d cu laturile BC , AC respectiv AB
ale unui triunghi ABC . Fie A " simetricul punctului A ' faţă de mijlocul segmentului
BC . Analog se construiesc punctele B " şi C " . Punctele A ", B ", C " sunt coliniare.
A d
B'
C"
C'
B"
A' B C A"
Fig. 150
Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' fiind coliniare, din reciporca teoremei lui Menelaus
A' B B 'C C ' A
rezultă: ⋅ ⋅ = 1 (1). Din A ' B = A " C , A ' C = A " B , B ' C = B " A ,
A 'C B ' A C ' B
A"C B " A C " B
B ' A = B " C , C ' A = BC ", C ' B = C " A şi din relaţia (1) rezultă ⋅ ⋅ = 1 , care
A" B B "C C " A
arată că punctele A ", B ", C " sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta ce conţine punctete A ", B ", C " se numeşte transversala izotomică a
dreptei d.
2) Fie M şi M ' două puncte diametral opuse în cercul circumscris unui triunghi ABC.
Dreptele lui Simson ale punctelor M şi M ' sunt transversale izotomice.
3) Transversala izotomică a unei drepte a lui Simson este o altă dreaptă a lui Simson.
Demonstraţie. Fie M 1 proiecţia unui punct M de pe
cercul circumscris unui triunghi ABC pe latura BC , N
punctul diametral opus lui M , {P} = MN I BC , N1 A M
proiecţia lui N pe BC şi O1 proiecţia lui O pe BC.
N1 P NP M2
Arătăm că N1O1 = O1M 1 . Avem: = , de unde
PO1 PO O N2
N1O1 NO N1O1 PO1 O1M 1
= , deci = = . Deoarece N1
PO1 PO NO PO OM P
B O1 M1 C
54
Lev Tolstoi (1828-1910) – scriitor rus N
157
Fig. 151
ON = OM rezultă N1O1 = O1M 1 , adică punctele M 1 şi N1 sunt izotomice, deci transversala
izotomică a punctului M este dreapta lui Simson a punctului diametral opus lui M.
4) Consecinţă: Transversala izotomică a unei drepte a lui Simson d este o dreaptă

perpendiculară pe dreapta d.
Observaţie: Punctul de intersecţie dintre transversalele izotomice perpendiculare aparţine

cercului medial al triunghiului ABC, deoarece punctul de intersecţie al dreptelor lui Simson
a două puncte diametral opuse aparţine cecului medial al triunghiului.
I.39. Dreapta lui Steiner

„Am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute
ale intelectului şi viziunii: starea de geometrie şi deasupra ei, extaza.”
Ion Barbu55
Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi M 1 , M 2 , M 3

simetricele acestuia faţă de laturile BC, CA, respectiv AB. Punctele M 1 , M 2 , M 3 sunt
coliniare. M3
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' proiecţiile punctului M pe
laturile BC, CA , respectiv AB (Fig. 152). Deoarece C'
punctele A' , B ' , C ' sunt coliniare (aparţin dreptei lui
Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC ) A M
rezultă că punctele M 1 , M 2 , M 3 sunt coliniare deoarece P
B ' A ' || M 2 M 1 şi B ' C ' || M 2 M 3 ( B ' A ' şi B ' C ' fiind
linii mijlocii în triunghiurile MM 2 M 1 şi MM 2 M 3 ). H B'
M2
Observaţie: Dreapta pe care se afla punctele M 1 , M 2 şi B
M 3 se numeşte dreapta lui Steiner a punctului M în A' C
raport cu triunghiul ABC .
1) Dreapta lui Steiner corespunzătoare punctului M

este paralelă cu drepta lui Simson a punctului M în
raport cu un triunghi ABC. M1
Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentă. Fig. 152
2) Dreapta lui Steiner a punctului M trece prin ortocentrul H al triunghiului ABC .

Demonstraţie. Deoarece punctul P - mijlocul segmentului MH - aparţine dreptei lui Simson
a punctului M (vezi „Dreapta lui Simson”) şi B ' este mijlocul segmentului MM 2 rezultă că
PB ' este linie mijlocie în triunghiul MHM 2 , deci PB ' || HM 2 , adică paralelele prin M 2 la
dreapta lui Simson a punctului M trece prin H, deci dreapta lui Steiner a punctului M
conţine ortocentrul triunghiului ABC .
55
Ion Barbu (1895-1961) –matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră şi
geometrie
158
3) Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului ABC faţă de
Demonstraţie. Fie A1 , simetricul lui H faţă de latura BC . Punctul A1 aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC (vezi „Ortocentrul unui triunghi”). Deoarece dreapta lui
Simson a punctului A1 este paralelă cu latura H b H c a triunghiului ortic (vezi „Dreapta lui
Simson”), atunci utilizând proprietatea 1) rezultă concluzia.
I.40. Drepte izogonale. Puncte izogonale

„Matematica este regina ştiinţelor.” - Carl Gauss56
Semidreptele [ AM şi [ AM ' se numesc izogonale faţă de unghiul BAC dacă sunt

simetrice faţă de bisectoarea unghiului BAC (Fig. 153).
Observaţie: Dacă AM şi AM ' sunt izogonale în raport cu unghiul BAC , atunci

BAM ≡ M ' AC şi BAM ' ≡ CAM .
A
A E
N"
N'
D
M N
O'
D' E'
C
B M M' M'
Fig. 153
B F F' C
Fig. 154
1) În triunghiul ABC fie izogonalele AM şi AM ' , D şi D ' , E şi E ' proiecţiile

MD M ' E '
punctelor M şi M ' respectiv pe AB şi AC. Atunci , = .
ME M ' D '
Demonstraţie. Fie N simetricul punctului M faţă de bisectoarea unghiului BAC , iar N ' şi
N " proiecţiile punctului N pe laturile AC, respectiv AB (Fig. 154). Avem:
NN ' M ' E '
= , NN ' ≡ MD, NN " ≡ ME (deoarece ∆ANN ' ≡ ∆AMD şi ∆ANN " ≡ ∆AME ),
NN " M ' D '
MD M ' E '
de unde: = .
ME M ' D '
56
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, fizician şi astronom german,contribuţii în teoria numerelor, geometrie
diferenţială, analiză matematică, statistică
159
Teorema celor şase puncte
2) Proiecţiile a două puncte izogonale pe laturile triunghiului de referinţă sunt şase
puncte conciclice.
AN ' AN " AD AE
Demonstraţie. Avem: = sau = , adică dreptele DE şi D ' E ' sunt
AE ' AD ' AE ' AD '
antiparalele, deci punctele D, D ', E , E ' aparţin unui cerc cu centrul în mijlocul segmentului
MM ' (perpendicularele ridicate din mijloacele segmentelor DD ' şi EE ' intersectându-se
în mijlocul segmentului MM ' ). Analog, punctele D, F , F ', D ' (unde F şi F ' sunt
proiecţiile punctelor M şi M ' pe latura BC ) sunt pe un cerc cu centrul în mijlocul
segmentului MM ' ,deci punctele D, E , F , D ', E ', F ' aparţin aceluiaşi cerc.
3) Dreptele DE şi AM ' respectiv D ' E ' şi AM sunt perpendiculare.

Demonstraţie. Patrulaterul DAEM fiind inscriptibil rezultă MDE ≡ MAE , deoarece
m( ADE ) + m( MDE ) = 90° rezultă
m( ADE ) + m( MAE ) = m( ADE ) + m( DAM ) = 90°, adică DE ⊥ AM '. Analog,
D ' E ' ⊥ AM .
A
Teorema lui Steiner57
4) Dacă AP şi AQ sunt două izogonale în raport cu
unghiul BAC al triunghiului ABC şi P, Q ∈ BC ,
BP BQ AB 2
atunci ⋅ = .
CP CQ AC 2
Demonstraţie. Fie BR AC, AB CS, R ∈ AP, S ∈ AQ
P Q
(Fig. 155). Din asemănarea triunghiurilor BPR şi B A' C
CPA; CSQ şi BAQ, respectiv ABR şi ACQ obţinem:
CP AC CQ CS AB BR R
= , = , = . Înmulţind membru
BP BR BQ AB AC CS
cu membru egalităţile precedente obţinem S
2
CP CQ AB AC BP BQ  AB  Fig. 155
⋅ ⋅ = , de unde ⋅ =  .
BP BQ AC AB CP CQ  AC 
5) Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi d o transversală ce trece prin P

izogonalele dreptei d faţă de unghiurile BPC, CPA şi APB intersectează dreptele BC, CA
şi AB în trei puncte coliniare A ', B ', C '.
A
Demonstraţie. Fie A ", B ", C " intersecţiile d
dreptei d cu laturile triunghiului ABC B"
(Fig. 156). Din teorema lui Steiner rezultă:
2 2 C"
BA " BA '  BP  AC " AC '  AP  A" P
⋅ =  , ⋅ =  ,
CA " CA '  CP  BC " BC '  BP 
2
CB " CB '  CP  B
⋅ =  . Înmulţind relaţiile A'
AB " AB '  AP  C
precedente membru cu membru rezultă: Fig. 156
57
Jacob Steiner (1796-1863) –matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii în geometrie
160
2 2 2
 BA " CB " AC "   BA ' CB ' AC '   BP   AP   CP 
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =  ⋅  ⋅  = 1. Din teorema lui
 CA " AB " BC "   CA ' AB ' BC '   CP   BP   AP 
BA " CB " AC " BA ' CB ' AC '
Menelaus rezultă ⋅ ⋅ = 1, de unde rezultă ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
CA " AB " BC " CA ' AB ' BC '
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.
Transversala izogonală a unei drepte

6) O transversală d intersectează dreptele suport ale laturii triunghiului ABC în punctele
A ', B ' şi C ' . Simetricele dreptelor AA ', BB ' şi CC ' faţă de bisectoarele AI, BI, respectiv
CI intersectează dreptele BC, AC şi AB în punctele A ", B ", respectiv C " ce aparţin unei
drepte d ' . A
B'
C'
I
A' B C A"
Fig. 157
Demonstraţie. Conform teoremei lui Steiner avem

2 2 2
BA ' BA "  BA  AC ' AC "  AC  CB ' CB "  CB 
⋅ =  , ⋅ =  , ⋅ =  . Înmulţind membru cu
CA ' CA "  CA  BC ' BC "  BC  AB ' AB "  AB 
 BA " CB " AC "   BA ' CB ' AC ' 
membru relaţiile precedente rezultă  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 1. Din
 CA " AB " BC "   CA ' AB ' BC ' 
BA ' CB ' AC '
teorema lui Menelaus în triunghiul ABC rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
CA ' AB ' BC '
BA " CB " AC "
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A ", B " şi
CA " AB " BC "
C " sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta d ' se numeşte transversala izogonală a dreptei d.
7) Într-un triunghi izogonalele a trei ceviene concurente sunt la rândul lor concurente.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Mathieu”.
Observaţie: Punctul de concurenţă al cevienelor concurente şi punctul de concurenţă al

izogonalelor acestora se numesc puncte izogonale.
Consecinţe:
8) Simedianele sunt concurente într-un punct numit punctul lui Lemoine58.
9) Centrul de greutate şi punctul lui Lemoine sunt puncte izogonale.
58
Emile Lemoine (1840-1912) – inginer francez, contribuţii în geometrie
161
10) Izogonalul centrului cercului înscris într-un triunghi este el însuşi.
11) Înălţimea coborâtă dintr-un vârf al A

triunghiului pe latura opusă şi diametrul cercului
circumscris triunghiului ce trece prin acel vârf
sunt drepte izogonale.
Demonstraţie. Fie AH a ⊥ BC , H a ∈ BC şi A '
punctul diametral opus punctului A în cercul O
circumscris triunghiului ABC. Avem:
1 B C
m ( AA 'B) = m ( ACB) = m ( AB) , Ha
2
m ( A B A ') = m ( A H a C ) = 9 0 ° , deci
BAA ' ≡ H a AC . A'
Fig. 158
12) Consecinţă: Într-un triunghi ABC, unghiul format de înălţimea şi diametrul cercului
circumscris ce pleacă din acelaşi vârf are măsura egală cu diferenţa măsurilor
unghiurilor triunghiului din celelalte două vârfuri.
Demonstraţie. m( A ' AH a ) = m( A) − 2[90° − m(C )] = m(C ) − m( B ) .
13) Izogonalul ortocentrului unui triunghi este centrul cercului circumscris triunghiului.
14) Fie P un punct nesituat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi

A ' B ' C ' triunghiul podar al lui P în raport cu triunghiul ABC. Perpendicularele din A, B,
C pe B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct P ', izogonalul punctului
P în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Triunghiul A ' B ' C ' este A
ortologic cu triunghiul ABC, centrul acestei
ortologii fiind P. Conform teoremei de B'
ortologie şi triunghiul ABC este ortologic cu
triunghiul A ' B ' C ' , centrul acestei ortologii C'
fie că este punctul P ' (Fig. 159). Patrulaterul P'
BA ' PC ' fiind inscriptibil rezultă: P
P
m( ABP') = 90°− m( A'C ' B) = 90°− m( BPA') =
= m ( PBA ') = m ( PBC ) , de unde B C
A'
ABP ≡ P ' BC adică dreptele BP şi BP '
sunt izogonale. Analog, se arată că dreptele Fig. 159
AP şi AP ' sunt izogonale, deci punctele P şi
P ' sunt izogonale.
15) Fie M şi M ' două puncte izogonale în raport cu triunghiul ABC, iar X , Y , Z şi
X ', Y ', Z ' proiecţiile acestor puncte pe laturile triunghiului ABC. Să se arate că: i) dacă
din punctele X , Y , Z ca centre descriem cercuri care trec prin punctul M ' , atunci
punctele A1 , A2 ; B1 , B2 ; C1 , C2 de intersecţie ale cercurilor cu laturile BC , CA , respectiv
162
AB se află pe un cerc cu centrul în M. ii) dacă prin punctele X ', Y ', Z ' ca centre
descriem cercuri care trec prin punctul M, atunci punctele A1' , A '2 ; B1' , B'2 ; C1' , C'2 de
intersecţie ale cercurilor respective cu laturile BC, CA şi AB se află pe un cerc cu
centrul în M ' şi egal cu precedentul.
Demonstraţie. i) MA12 = MX 2 + XA12 = MX 2 + XM '2 C1
( XM ' = XA1 ca raze în acelaşi cerc) (Fig. 160). Din B2
A
teorema medianei în triunghiul XMM ' rezultă:
2( XM 2 + XM '2 ) − MM '2
XT 2 = , T fiind mijlocul Z Y
4 M Y'
2 Z' T
MM '
segmentului MM ' , de unde MX 2 + XM '2 = 2XT2 + , C2 B1
2 M'
2
A2 A1
MM '
deci MA1 = 2 XT 2 + . Cum XT = YT = ZT C
2 B X' X
rezultă MA1 = MA2 = MB1 = MB2 = MC1 = MC2 . Fig. 160
ii) Demonstraţie analoagă cu cea de la subpunctul
precedent.
16) Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele normale (α , β , γ ) , respectiv

(α ', β ', γ ') , atunci α ⋅ α ' = β ⋅ β ' = γ ⋅ γ '.
Demonstraţie. Din proprietatea (1) rezultă α ⋅ α ' = β ⋅ β ' = γ ⋅ γ '.
Observaţie: Dacă punctul M este în interiorul (exteriorul) triunghiului, atunci izogonalul

său M ' va fi în interiorul (exteriorul) triunghiului, deoarece ambele izogonale sunt în
interiorul (exteriorul) unui unghi al triunghiului.
17) Fie P (α , β , γ ) şi Q(α ', β ', γ ') două puncte izogonale exprimate în coordonate
αα ' ββ ' γγ '
baricentrice în raport cu un triunghi ABC. Atunci, 2
= 2
= , unde a,b,c sunt
a b c2
lungimile laturilor BC,CA, respectiv AB.
A
Q3
Q2
P2
P3
P
B C
P1 M Q1
Fig. 161
163
Demonstraţie.Fie {P1}= AP∩BC , {P2 } = BP ∩ AC , {P3 } = PC ∩ AB , {Q1}= AQ ∩ BC ,
{Q2 } = BQ ∩ AC şi {Q3 } = QC ∩ AB (Fig. 161). Avem:
uuur γ uuur uuuur α uuur uuur β uuur uuuur γ ' uuuur
1 =−
PB PC, P2C = − P2 A, P3 A = − P3 B, Q1 B = − Q1C,
β 1 γ α β'
uuuur α' uuuu
r uuuu
r β' uuuur PB Q B c2
Q2 C = − Q2 A, Q3 A = − Q3 B. Din teorema lui Steiner rezultă 1 ⋅ 1 = 2 sau
γ' α' PC
1 Q1C b
γγ ' c 2 γγ ' ββ ' αα ' ββ ' γγ '
= 2 , de unde 2 = 2 . . Analog, 2 = 2 = 2 .
ββ ' b c b a b c
18) Dacă punctele izogonale M şi M ' au coordonatele unghiulare (λ , µ ,ν ), respectiv

(λ ', µ ',ν ') , atunci λ + λ ' = 180° + m( C ), µ + µ ' = 180° + m( A),ν + ν ' = 180° + m( B ).
Demonstraţie. Fie M în interiorul triunghiului ABC.
Conform observaţiei precedente, punctul M ' va fi A
situate tot în interiorul triunghiului ABC. Avem:
µ = 180° − m ( M BC ) − m ( M C B ) =
180° − [m( ABC) − m( MBA)] − [m( ACB) − m( MCA)] =
= m( BAC ) + m( MBA) + m( MCA) şi analog M
µ ' = 180° − m( M ' BC ) − m( M ' CB), de unde rezultă M'
că µ + µ ' = 180° + m( A). Analog,
B
λ + λ ' = 180° + m( C ) şi ν + ν ' = 180° + m( B).
C
Fig. 162
Observaţie: Dacă una dintre coordonate are valoare
negativă, vom considera suplementul său.
19) În triunghiul ABC se consideră izogonalele AA1 , AA2 , ( A1 , A2 ∈ BC ) . Atunci

2
 AA1  BA1 ⋅ CA1 A
  = .
 AA2  BA2 ⋅ CA2
Demonstraţie.Fie { A1' } = AA1 ∩ BC , { A2' } = AA2 ∩ BC.
Avem BAA1 ≡ CAA2 . Dar A '1 BA '2 ≡ A '1 CA '2 ,
BAA1 ≡ CAA2 ≡ BCA '1 ≡ CBA '2 de unde
rezultă că BCA '1 ≡ BCA '2 , deci BA '1 ≡ CA '2 (1)
(Fig. 163). Triunghiurile BA1 A '1 şi CA1 A sunt A1 A2
B C
BA '1 BA '
asemenea, rezultă = , de unde
AC AA1 A1' A '2
AC ⋅ BA1 Fig. 163
BA '1 = (2). Din asemănarea triunghiurilor
AA1
164
CA '2 CA2 AB ⋅ CA2
CA2 A '2 şi BA2 A rezultă = , adică CA '2 = (3). Din relaţiile (1), (2) şi
AB AA2 AA2
AC ⋅ BA1 AB ⋅ CA2 AB BA1 ⋅ AA2
(3) rezultă: = sau = (4). Din relaţia lui Steiner
AA1 AA2 AC CA2 ⋅ AA1
2 2
 AB  BA2 ⋅ BA1  AA  BA1 ⋅ CA1
  = şi relaţia (4) rezultă  1  = .
 AC  CA2 ⋅ CA1 AA
 2 BA2 ⋅ CA2
20) Consecinţă: Lungimea simedianelor triunghiului ABC.
Dacă A2 este mijlocul laturii BC, atunci AA1 devine simediana corespunzătoare laturii BC.
c 2 BA1 ⋅ ma 2b ⋅ ma ⋅ BA1
Astfel, din relaţia (4) rezultă = sau AA1 = . Din relaţia lui Steiner
b a ⋅ AA1 a⋅c
2
c BA ac 2 2bc
rezultă   = 1 , de unde BA1 = 2 . Atunci, sa = 2 ⋅ ma (unde prin sa am
 
b CA 1 b + c 2
b + c2
notat lungimea simedianei AA1 ). Analog, se obţin lungimile celorlalte două simediane, şi
2ac 2ab
anume: sb = ⋅ mb respectiv sc = 2 ⋅ mc .
a +c
2 2
a + b2 A
Fie triunghiul ABC şi C o curbă în planul triunghiului. Curba

trasată de izonalul unui punct ce variază pe curba C se
numeşte transformata izogonală a curbei. M'
α M β
B α β C
21) Transformata izogonală a unui cerc ce trece prin două
vârfuri ale triunghiului de referinţă este tot un cerc care
trece prin cele două vârfuri ale triunghiului.
Demonstraţie. Fie m( MBC ) = m( M ' BA) = α (Fig. 164)
şi m( MCB) = m( M ' CA) = β . Atunci,
m( M ) = π − β − α ,
m( M ') = 180° − (m( B) − α ) − (m(C ) − β ) = m( A) + β + α ,
Fig. 164
de unde rezultă că m( M ) + m( M ') = 180° + m( A) , deci
dacă punctul M descrie un cerc, atunci şi punctul M ' descrie
un cerc.
22) În triunghiul ABC se consideră izogonalele AM şi AN; M , N ∈ BC , iar cercul

circumscris triunghiului AMN intersectează laturile AB şi AC în E respectiv F. Dacă
{ X } = BF ∩ CE şi {P} = AX ∩ BC să se arate că pentru orice poziţie a izogonalelor AM
şi AN, intersecţia bisectoarei unghiului A cu perpendiculara din P pe segmentul BC este
un punct fix.
165
Demonstraţie. Din EAM ≡ FAN , de unde m( EM ) = m( FN ) şi de aici EF MN . Fie
A
{Q} = AP ∩ EF (Fig. 165). Deoarece
triunghiurile AEQ şi ABP, respectiv
AFQ şi ACP sunt asemenea, rezultă
EQ AQ FQ AQ
= şi = , de unde
E Q F BP AP CP AP
X EQ FQ EQ BP
= , deci = (1) . Din
BP CP FQ CP
B C asemănarea triunghiurilor EXQ şi PXC,
M P N
respectiv XQF şi XPB rezultă
Fig. 165 EQ XQ FQ XQ
= , respectiv = deci
CP XP BP XP
EQ FQ EQ CP
= sau = (2) .Din (1)
CP BP FQ BP
BP CP
şi (2) rezultă = , deci BP = CP şi EQ = FQ . Perpendiculara în P pe segmentul
CP BP
BC intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în mijlocul arcului BC , punct prin
care mai trece şi bisectoarea unghiului A.
23) Într-un triunghi ABC , dreapta lui Simson a unui punct M este perpendiculară pe
izogonala dreptei AM .
Demonstraţie. vezi „Dreapta lui Simson”.
24) În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice
relative.Dacă X este un punct de coordonate (k1 , k2 , k3 ) atunci izotomicul său X ' are
1 1 1
coordonatele  , ,  , iar izogonalul lui X ' are coordonatele X "(a 2 k1 , b 2 k2 , c 2 k3 ) -
 k1 k2 k3 
rezultă din teorema lui Steiner – (a,b,c fiind lungimile laturilor triunghiului dat). Fie
M (α1 , α 2 , α 3 ), N ( β1 , β 2 , β 3 ), P(γ 1 , γ 2 , γ 3 ) punctele coliniare. Atunci izogonalele
izotomicelor acestor puncte au coordonatele
M "(a 2α1 , b 2α 2 , c 2α 3 ), N "(a 2 β1 , b 2 β 2 , c 2 β3 ), P "(a 2γ 1 , b 2γ 2 , c 2γ 3 ) . Deoarece M , N , P sunt
α1 α 2 α a 2α 1 b 2α 2 c 2α 3
coliniare rezultă: β 1 β 2 β 3 = 0 , de unde a 2 β 1 b 2 β 2 c 2 β 3 = 0 , adică punctele
γ1 γ 2 γ 3 a 2γ 1 b 2γ 2 c 2γ 3
M " , N " , P" sunt coliniare.
25) Într-un triunghi ABC , izogonalele punctelor Gergonne ( Γ ) şi centrului antibisector

( Z ) se află pe aceeaşi dreaptă a punctului lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Nagel (N), iar centrul cercului înscris (I) în
triunghiul ABC şi centrul de greutate (G) al triunghiului ABC sunt punctele izotomice ale
lui Γ, Z , respectiv G , iar N , I şi G sunt coliniare, atunci – conform proprietăţii
166
precedente - izogonalele punctelor Γ, Z şi G sunt coliniare. Cum punctul lui Lemoine este
izogonalul centrului de greutate (G) al triunghiului ABC problema este demonstrată.
26) Într-un triunghi ABC , izogonalele centrului cercului înscris (I), punctului lui
Gergonne ( Γ ) şi punctul lui Nagel (N) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece centrul antibisector ( Z ) , Γ şi N sunt coliniare ( vezi
„Antibisectoare”) iar I , N şi T sunt punctele izotomice ale acestora - conform proprietăţii
(24) – rezultă concluzia.
27) Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt coliniare.
Demonstraţie analoagă cu cea din proprietatea (24).
28) Izogonalele a trei drepte care prin vârfurile unui triunghi sunt concurente pe cercul
circumscris.
Demonstraţie. Fie AM şi AA ' drepte izogonale A
(punctele M şi A ' sunt pe cercul circumscris
triunghiului ABC ). Avem: m( MB) = m( A ' C ) (1). Fie C'
BB ' AA ' , B ' fiind pe cercul circumscris triunghiului A'
ABC (Fig. 166). Atunci, m( AB) = m( A ' B ') , deci M
m( AM ) + m( MB) = m( A ' C ) + m(CB ') (2). Din

relaţiile (1) şi (2) rezultă m( AM ) = m(CB ') , relaţie ce C
B
arată că dreptele BM şi CB ' sunt izogonale. Analog se
arată că paralela dusă prin C la AA ' şi dreapta CM sunt
izogonale, deci izogonalele dreptelor AA ', BB ', CC ' B'
sunt concurente în punctul M de pe cercul circumscris
Fig. 166
triunghiului ABC.
A
29) Fie C cercul circumscris triunghiului ABC, C’ un T
cerc tangent interior în punctul A cercului C care D'
intersectează latura BC în punctele D şi E. Dreptele AD E'
şi AE sunt izogonale în raport cu unghiul BAC.
B E C
Demonstraţie. Fie {D '} = C ∩ AB şi {E '} = C '∩ AC. Fie D A'
(TA tangenta în A la cele două cercuri (Fig. 167). Avem:
O
1
m ( TAB ) = m ( ACB ) = m( AB) şi m( TAD ') =
2
1
m( AE ' D) = m( AD '), de unde rezultă că
2
ACB ≡ AE ' D ' adică dreptele D ' E ' şi BC sunt
Fig. 167
paralele, deci D ' E ' DE , adică m( DD ') = m( EE ') sau
m( BAD ') = m( EAE ') , deci dreptele AD şi AE sunt izogonale.
30) Cercul care trece prin picioarele unei perechi de drepte izogonale şi prin vârful
triunghiului, opus acestuia, este tangent cercului circumscris triunghiului considerat.
167
Demonstraţie. Fie O şi O ' centrele cercurilor C şi C’. Să demonstrăm că cercul circumscris
triunghiului ADE este tangent cercului circumscris C al triunghiului ABC (Fig. 167). Fie
A ' piciorul înălţimii din A pe latura BC. Dreptele AO şi AA ' fiind izogonale şi cum AD şi
AE sunt izogonale din ipoteză rezultă: O ' AE ≡ A ' AD şi EAB ≡ DAC care prin
sumare dau O ' AB ≡ A ' AC ≡ OAB, adică punctele O, O ' şi A sunt coliniare, adică
cercul C’ este tangent cercului C.
31) Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie ale unei transversale oarecare cu laturile

BC , CA , respectiv AB ale unui triunghi ABC şi Oa , Ob , Oc centrele cercurilor
circumscrise triunghiurilor AB1C1 , BC1 A1 , respectiv CA1 B1 . Dreptele AOa , BOb şi COc
sunt concurente într-un punct M situat pe cercul circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dreapta AOa şi înălţimea
AA ' a triunghiului AB C sunt izogonale A
1 1
(Fig. 168). Analog, BOb şi înălţimea BB ' a
triunghiului BA1C1 , COc şi înălţimea CC '
B1
a triunghiului CA1 B1 sunt drepte izogonale. Oa C'
Fie {M } = AOa I COc . Deoarece Ob B ' A'
AA ' BB ' CC ' rezultă A' AB1 ≡ BCC '≡ C1
1
BCM ≡ MAB ; deci M aparţine cercului A1
circumscris triunghiului ABC . Analog ,se B
C
arată că Ob B trece prin M. M Oc
32) Triunghiul antipodar al unui punct P Fig. 168

şi triunghiul podar al izogonalului său P '
sunt omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul antipodar”.
Fie (d1 ) : a1 x + b1 y − p1 = 0, (d 2 ) : a2 x + b2 y − p2 = 0 scrise sub formă normală (deci

a + b = a + b = 1 ). O dreaptă (d) care aparţine fasciculului determinat de dreptele d1 şi
2
1 1
2 2
2
2
2
d2 are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0, λ ∈ *

. Panta dreptei d este
a1 + λ a2
m=− .
b1 + λ b2
33) Dacă dreapta (d) are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0 (cu

a +b = a +b =1)
2
1 1
2 2
2
2
2 atunci izogonala sa, dreapta (d '), are ecuaţia
1
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0.
λ
Demonstraţie. O dreapta (d ') a acestui fascicul de drepte este izogonală dreptei d are
a1 + λ ' a2
ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ '(a2 x + b2 y + p2 ) = 0 şi panta m ' = − . Fie α şi β
b1 + λ ' b2
unghiul dintre dreptele d şi d1 respectiv d ' şi d 2 (Fig.169). Avem:
168
a1 + λ a2 a1
− + O
b1 + λ b2 b1 λ (a1b2 − a2b1 )
tgα = = (1)
a a + λ a2 1 + λ (a1a2 + b1b2 )
1+ 1 ⋅ 1 α β
b1 b1 + λ b2
a2 a1 + λ a2
− +
b2 b1 + λ b2 a1b2 − a2 b1
tg β = = (2) d1
a a + λ a2 a1a2 + b1b2 + λ ' d2
1+ 2 ⋅ 1
b2 b1 + λb2 d d'
deoarece a12 + b12 = a22 + b22 = 1. Drepta (d ') este izogonala Fig. 169
lui (d) dacă tgα = tg β şi din relaţiile (1) şi (2) rezultă
1
λ= . Deci, dacă dreapta (d) are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + λ (a2 x + b2 y + p2 ) = 0 atunci
λ'
1
izogonala sa, dreapta (d '), are ecuaţia a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0.
λ
34) Fie M un punct pe bisectoarea unghiului BAC a triunghiului ABC şi M '

izogonalul conjugat al lui M în raport cu triunghiul ABC. Cercul ce trece prin M , M ' şi
este tangent laturii BC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie că un cerc C este
tangent interior cercului circumscris F
triunghiului ABC în D şi tangent laturii
BC în punctul E, iar M şi M ' punctele
de intersecţie dintre bisectoarea
unghiului A şi cercul C. Dacă F, al O
doilea punct de intersecţie dintre dreapta C
DE şi cercul circumscris triunghiului E
ABC. Fie P punctul de intersecţie dintre M'
tangentele duse la cercul C în punctele D B
M
şi E. Atunci, PED ≡ PDE , adică
P A
1 1 D
[m( BD ) + m( FC )] = [m( BD) + m( BF )],
2 2
de unde Fig. 170
m( BF ) = m( FC ), m( BF ) = m( FC ) ,
relaţie ce arată că punctele F, M şi M ' sunt coliniare. Din puterea punctului faţă de un cerc
avem FE ⋅ FD = FM ⋅ FM ' (1) (Fig.170). Din asemănarea triunghiurilor BFE şi DFB
1
( m( BFD) = m( BFE ) şi m( FBE ) = m( BDF ) = m( BAC ) ) rezultă
2
FE ⋅ FD = FB 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă FM ⋅ FM ' = FB 2 relaţie ce arată că
triunghiurile BFM ' şi MFB sunt asemenea, deci FBM ' ≡ BMF (3). Atunci,
m( FBC ) + m( CBM ') = m( BAF ) + m( MBA), de unde CBM ' ≡ MBA, adică
punctele M şi M ' sunt izogonal conjugate.
169
35) Ceviana izogonală unei ceviene de rangul k este ceviana de rang (2-k) şi reciproc.
Demonstraţie. Fie AD o ceviană de ordinul k în triunghiul
k A
BD  c 
ABC şi AE izogonala sa, atunci =   . Din teorema
DC  b  ϕθϕ
sinusurilor rezultă:
sin (ϕ + θ ) sin B sin ϕ sin C
= , = , de unde
BE AE EC AE
BE sin(ϕ + θ ) sin C sin(ϕ + θ ) c
= ⋅ = ⋅ (1). Din
EC sin ϕ sin B sin ϕ b
B D E C
sin ϕ sin B sin(ϕ + θ ) sin C
= şi = , de unde Fig. 171
BD AD DC AD
k
BD sin ϕ sin C sin ϕ c c
= ⋅ = ⋅ =  , deci
DC sin(ϕ + θ ) sin B sin(ϕ + θ ) b  b 
k −1
sin ϕ c
=  (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
sin(ϕ + θ )  b 
k −1 k −2 2−k
BE  b  c b c
=  ⋅ =  =  .
EC  c  b c b
36) Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC, E , D ∈ ( BC ). Atunci,

3
BE  c 
=  .
EC  b 
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarea este ceviană de rangul (-1) rezultă conform
proprietăţii precedente că ceviana izogonală antibisectoarei este ceviana de rang
3
BE  c 
(2 − (−1)) = 3, deci =  .
EC  b 
37) Izogonalele punctelor F1 şi F2 ale lui Fermat sunt punctele izodinamice S şi S ' ale
triunghiului ABC.
170
I.41. Izogonale exterioare
„Specificul meseriei mele, matematica, e că se face oriunde, oricum şi că trebuie să o faci oriunde, oricând şi
oricum.” - Grigore Moisil59
Două drepte simetrice faţă de bisectoarea unui unghi, situate în exteriorul unghiului şi care
trec prin vârful acestuia se numesc izogonale exterioare.
Prin fiecare vârf al triunghiului ABC se construiesc izogonalele exterioare Ax şi Ax ' , By

şi By ' , Cz şi Cz ' ; fie { A1 } = By ∩ Cz' , { B1 } = Cz ∩ AX ' , { C1 } = Ax ∩ By' . Să se arate
că triunghiul A1 B1C1 este omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie.
A x'
B1
x
C1
C' B' z
y'
A'
B C
y z'
A1
Fig. 172
Fie { A '} = AA1 ∩ B C , {B '} = BB1 ∩ AC , {C '} = CC1 ∩ BA , m( BAC1 ) = m( CAB1 ) = α ,

m( A B C 1 ) = m ( C B A1 ) = β , m ( BC A1 ) = m ( AC B1 ) = γ . Avem:
A'B A[ ABA1 ] AB ⋅ BA1 ⋅ sin( B + β ) B 'C B C ⋅ C B1 ⋅ sin( C + γ )
= = , = , respectiv
A 'C A[ ACA1 ] AC ⋅ CA1 ⋅ sin( C + γ ) B'A A B ⋅ A B1 ⋅ sin( A + α )
C ' A AC ⋅ AC1 ⋅ sin( B + β )
= . Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezultă
C ' B BC ⋅ BC1 ⋅ sin( B + β )
A' B B 'C C ' A  AB BC CA   A1 B B1C C1 A  A1 B B1C C1 A
că: ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ (1) .
A ' C B ' A C ' B  AC BA CB   A1C B1 A C1 B  A1C B1 A C1 B
Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile BA1C , AB1C , AC1 B ne dă :
BA1 sin γ CB1 sin α AC1 sin β
= , = , = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
CA1 sin β AB1 sin γ BC1 sin α
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA1 , BB1 , CC1
A 'C B ' A C ' B
sunt concurente, deci triunghiurile A1 B1C1 şi ABC sunt omologice.
59
171
I.42. Dreptele lui Schwatt60
„În fiecare ştiinţă este numai atâta ştiinţă adevărată câtă matematică conţine.”
Immanuel Kant61
Dreptele care conţin mijloacele înălţimilor unui triunghi şi mijloacele laturilor

corespunzătoare se numesc dreptele lui Schwatt.
Teorema lui Schömilch

Dreptele lui Schwatt sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstraţie. Fie ABC , H a , H b , H c picioarele înălţimilor; D, E şi F mijloacele
înălţimilor
A
Mc D A' Mb
Hb
K
Mc D Mb E F
Hc O
K
E F B' C'
Ha Ma Ma
B C
Fig. 173 Fig. 174
AH a , BH b , respectiv CH c ; M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA, respectiv AB (Fig.

173); M a A ', M b B ' şi M c C ' înălţimi în triunghiul M a M b M c (ele sunt mediatoarele
laturilor triunghiului ABC ) şi {O} = M a A 'I M b B 'I M c C ' (Fig. 174). Din congruenţa
triunghiurilor AM c D şi M a A ' M b rezultă că M c D ≡ A ' M b , adică punctele D şi A ' sunt
simetrice faţă de mijlocul segmentului M b M c . Analog, punctele E şi B ' sunt izotomice pe
( M a M c ), F şi C ' sunt izotomice pe ( M a M b ). Cum dreptele M a A ', M b B ', M c C ' sunt
concurente, rezultă că şi dreptele M a D, M b E , M c F sunt concurente într-un punct K care este
izotomicul centrului cercului circumscris O al triunghiului ABC , în raport cu triunghiul
median (vezi „Simediane”), adică K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Consecinţă: Punctul simedian al unui triunghi dreptunghic este mijlocul înălţimii

corespunzătoare ipotenuzei.
60
Isaac Schwatt (1867-1934) – profesor la Universitatea din Pennsylvania
61
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german, profesor la Universitatea din Königsberg
172
I.43. Ortopolul unei drepte
„Matematica este ca dragostea... o simplă idee, dar poate să devină complicată.” - Robert Drabek62
Teorema ortopolului
Fie triunghiul ABC şi o dreaptă oarecare d ce nu trece prin vârfurile triunghiului ABC.
Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile vârfurilor A, B, C ale triunghiului ABC pe dreapta d. Să se
arate că proiecţiile duse din punctele A1 , B1 , C1 pe laturile BC, CA, respectiv BA sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie A1 A2 ⊥ BC ,
A
B1 B2 ⊥ AC şi C1C2 ⊥ AB , A2 ∈ BC ,
B2
B2 ∈ AC , C2 ∈ AB , {θ } = A1 A2 I B1 B2 ,
{θ '}=A1 A2 I C1C2 I AB , {D}=AA1 I BC ,
{E} = B1B2 I BC , {T}=AA1 I B1 B2 (Fig. 175). C2 T
Din asemănarea triunghiurile ACD şi θ C
B1θ A1 (( m(DCA) = m(B1θ A1 ) = 90°− m(B2 EC) E D
A2
B
şi m( DAC ) = m(θ B1 A1 ) = 90° − m( ATB2 ) ),
AD A1 B1 d
avem: = (1). Analog, din B1 A1 C1
CD θ A1
asemănarea triunghiurilor BAD şi θ 'C1 A1 Fig. 175
BD θ ' A1
rezultă = (2). Din faptul că
AD A1C1
AA1 || BB1 || CC1 rezultă că punctele θ şi θ ' coincid.
Observaţii: Punctul θ de concurenţă al celor trei perpendiculare se numeşte ortopolul

dreptei d.
1) Ortopolii a două drepte paralele între ele în raport A

cu acelaşi triunghi se află pe dreapta perpendiculară
pe cele două drepte, distanţa dintre cei doi ortopoli
fiind egală cu distanţa dintre dreptele paralele.
Demonstraţie: Fie d ' d '' , θ ' şi θ " ortopolii B
dreptelor d ' şi d " în raport cu triunghiul ABC
(Fig. 176). Deoarece d ' d '', B 'θ ' B ''θ '',
θ' C
C 'θ ' C "θ " rezultă că triunghiurile B 'θ ' C ' şi d'
B ''θ '' C '' sunt omotetice. Cum BB '' şi CC '' sunt
B' θ" C'
perpendiculare pe dreptele paralele d ' şi d " , avem că d"
B ' B '' ≡ C ' C '' şi de aici rezultă că triunghiurile
B" C"
B 'θ ' C ' şi B ''θ '' C '' sunt congruente, deci
B ' B '' ≡ C ' C '' ≡ θ 'θ ''. Fig. 176
62
Robert Drabek – matematician ceh
173
Fie M şi N intersecţiile unei drepte d cu cercul circumscris triunghiului ABC, O centrul
cercului circumscris triunghiului ABC, A ', B ', C ' proiecţiile vârfurilor A, B, C pe dreapta d,
M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA respectiv AB, R mijlocul segmentului PQ,
( Pa , Qa ), ( Pb , Qb ), ( Pc , Qc ) proiecţiile punctelor P şi Q pe BC, CA respectiv AB. Fie θ
ortopolul dreptei d în raport cu triunghiul ABC.
2) Patrulaterele B ' C ' Qa Pa , C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc sunt inscriptibile, iar cercurile
circumscrise lor se intersectează în ortopolul dreptei d.
Demonstraţie. Dreptele B ' Pa şi CQ sunt paralele, ambele fiind antiparalele cu coarda BP,
deci Pa B ' P ≡ CQC '. Patrulaterul QC ' CQa fiind inscriptibil rezultă
Qc sP
B θ
Pa O
Pc Ma
Qa C
sQ
R
B' P A' Q C' d

Oa
Fig. 177
CQC ' ≡ C ' Qa C , de unde Pa B ' C ' ≡ C ' Qa C , adică patrulaterul B ' C ' Qa Pa este
inscriptibil. Analog, C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc sunt patrulatere inscriptibile (Fig. 177). Fie
Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise acestor patrulatere. Punctul Oa aparţine
perpendicularei duse în mijlocul segmentului B ' C ', perpendiculară paralelă cu BB ' şi
CC '. Atunci, M a aparţine acestei perpendiculare, deci M a Oa OR. Deoarece Oa aparţine
şi perpendicularei duse din prin mijlocul segmentului Pa Qa , perpendiculară ce conţine
punctul R şi este paralelă cu OM a , rezultă că patrulaterul OM a Oa R este paralelogram, de
unde M a Oa ≡ OR şi M a Oa OR. Analog, M b Ob ≡ OR , M b Ob OR şi
M c Oc ≡ OR, M c Oc OR , deci patrulaterele Oa Ob M b M a , Ob Oc M c M b şi Oc Oa M a M c
sunt paralelograme, adică laturile triunghiurilor Oa Ob Oc şi A1 B1C1 sunt respectiv egale şi
paralele. Deoarece Oa Ob M a M b AB rezultă cercurile circumscrise patrulaterelor
B ' C ' Qa Pa şi C ' A ' Pb Qb (care trec prin C ' ) au axa radicală perpendiculară pe AB, deci axa
radicală este chiar perpendiculara dusă din C ' pe AB, adică cercurile circumscrise
174
patrulaterelor B ' C ' Qa Pa , C ' A ' Pb Qb şi A ' B ' Pc Qc se intersectează în ortopolul dreptei d
în raport cu triunghiul ABC.
Observaţie: Dacă dreapta d este un diametru în cercul circumscris triunghiului ABC, atunci
punctele Oa , Ob , Oc coincid cu punctele M a , M b , respectiv M c .
3) Triunghiurile Oa Ob Oc şi M a M b M c sunt omotetice şi congruente.

Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentă.
4) Triunghiul Oa Ob Oc este ortologic cu triunghiul ABC .

Demonstraţia este evidentă deoarece perpendicularele duse din Oa , Ob , Oc pe BC, CA,
respectiv AB sunt concurente în R.
Observaţie: Dacă în loc de trei lungimi egale cu OR se consideră pe cele trei perpendiculare
duse din M a , M b , M c pe d trei puncte A1 , B1 , C1 astfel încât A1 M a ≡ B1 M b ≡ C1 M c , atunci
se poate da următoarea generalizare:
5) Fie d o dreaptă în planul triunghiului ABC, A ', B ', C ' proiecţiile vârfurilor sale pe d şi
M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA, respectiv AB. Pe perpendicularele duse din
A ', B ', C ' pe dreapta d se consideră, în acelaşi sens, punctele A1 , B1 , respectiv C1 astfel
încât A1 M a ≡ B1 M b ≡ C1 M c . Cercurile având centrele în punctele A1 , B1 , respectiv C1 şi
trec prin punctele ( B ', C '), (C ', A ') respectiv ( A ', B ') se intersectează în ortopolul dreptei
d.
6) Ortopolul dreptei aparţine cercului circumscris triunghiului Oa Ob Oc .

Demonstraţia rezultă din reciproca teoremei lui Salmon.
7) Dacă prin proiecţiile A ', B ', C ' ale vârfurilor unui triunghi ABC, pe o dreaptă d,
ducem paralele la laturile triunghiului ABC, se formează un triunghi omotetic cu
triunghiul ABC şi pe al cărui cerc circumscris se află ortopolul dreptei d în raport cu
triunghiul ABC.
Demonstraţie. Proprietatea rezultă din faptul că triunghiul format şi triunghiul Oa Ob Oc sunt
omotetice, având ortopolul dreptei d drept centru de omotitie.
8) Dreptele lui Simson ale punctelor M şi N în raport cu triunghiul ABC, trec prin
ortopolul dreptei d.
Demonstraţie. Din patrulaterul inscriptibil BB ' QQa rezultă BQP ≡ BQa B ', iar în
cercul de centru Oa avem BQa B ' ≡ PC ' Qa , de unde BQP ≡ PC ' Qa , deci
BQ C ' Pa . Cum dreptele C 'θ şi QQc sunt paralele, fiind pependiculare pe AB, rezultă că
Pa Qaθ ≡ Qa C 'θ ≡ BQa Qc , deci dreapta lui Simson a lui Q trece prin ortopolul dreptei
d. Analog se arată că dreapta lui Simson a punctului P trece prin ortopolul dreptei d.
175
9) Ortopolii a două drepte paralele între ele în raport cu un triunghi aparţin unei drepte
a lui Simson.
Demonstraţie. Fie d d ' , θ şi sM
θ ' ortopolii dreptelor d şi d ' în M
raport cu triunghiul ABC (Fig. A
178). Fie M şi M ' punctele de sM '
intersecţie dintre dreapta d cu θ'
cercul circumscris M'
θ
triunghiului ABC . Dreapta θθ ' d'
este perpendiculară pe dreptele d şi
B C
d ' (conform proprietăţii 1).
d
Dreptele lui Simson sM şi sM ' se
intersectează în θ (cf. proprietăţii N
precedente), iar dreptele Fig. 178
prpendiculare duse din punctele M
şi M ' pe dreptele lui Simson sM '
şi sM sunt concurente într-un punct N ce aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi „Triunghiuri ortopolare”), triunghiul MNM ' fiind un triunghi S în
raport cu triunghiul ABC . Deoarece într-un triunghi S dreapta lui Simson a unui vârf în
raport cu celălalt triunghi este perpendiculară pe latura opusă vârfului considerat (vezi
„Triunghiuri ortopolare”) rezultă că dreapta lui Simson a punctului N este perpendiculară
pe MM ' , trece prin punctul comun dreptelor sM şi sM ' - adică prin θ - deci şi prin θ ' . Am
arătat astfel, că dreapta θθ ' este dreapta lui Simson a punctului N.
10) Dacă dreapta d trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
ortopolul dreptei d aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M şi M ' punctele de intersecţie dintre dreapta d cu cercul circumscris
triunghiului ABC . Deoarece dreptele lui Simson sM şi sM ' ale punctelor M şi M ' se
intersectează în ortopolul θ (cf. th. (8)), iar punctul de intersecţie al dreptelor lui Simson ale
punctelor M şi M ' , diametral opuse, aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC (vezi
„Dreapta lui Simson”) rezultă că ortopolul dreptei d aparţine cercului lui Euler al
triunghiului ABC.
11) Proiecţiile vârfurilor triunghiului ABC pe un diametru al cercului circumscris

triunghiului ABC sunt simetricele ortopolului respectiv faţă de laturile triunghiului
median al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie MM ' un diametru al cercului A
circumscris triunghiului ABC (Fig. 179). Fie A1 M'
θ
proiecţiile punctului A pe MM ' şi MaMbMc Mc A" Mb
triunghiul median al triunghiului ABC . Punctul A1 O
M A1
aparţine cercului circumscris triunghiului AM b M c
având AO drept diametru. Cercul este simetric cercului B C
Ha Ma
celor nouă puncte ale triunghiului ABC (vezi „Cercul
lui Euler”), deci θ simetricul lui A1 faţă de M b M c
Fig. 179
aparţine cercului celor nouă puncte al
triunghiului ABC . Întrucât ortopolul unui diametru
176
aparţine cercului lui Euler al triunghiului (cf. proprietăţii (10)), iar ortopolul unei drepte d
aparţine perpendicularei ridicate din proiecţia ( A1 ) pe d a unui vârf (A) al triunghiului pe
latura opusă rezultă că punctul θ este ortopolul dreptei d.
Observaţie: Fie B1 şi C1 simetricele ortopolului θ faţă de laturile M a M c ,

respectiv M a M b ; deci θ B1 ⊥ M a M c ,θ C1 ⊥ M a M b , iar θ aparţinând cercului celor nouă
puncte al triunghiului ABC , atunci punctele A '', B '', C '' de intersecţie a dreptelor
θ A1 ,θ B1 ,θ C1 cu laturile triunghiului median determină dreapta lui Simson a punctului θ
în raport cu cercul circumscris triunghiului median.
12) Fie θ ortopolul unui diametru (d) al cercului circumscris triunghiului ABC .
Dreapta lui Simson a punctului θ în raport cu triunghiul median M a M b M c al
triunghiului ABC este paralelă cu dreapta d şi echidistantă de θ şi diametrul d.
Demonstraţie. Deoarece A '' B '' este dreapta lui Simson a punctului θ , rezultă - conform
teoremei (1) - că este paralelă cu d şi va trece prin mijlocul distanţei dintre ortopolul θ şi
dreapta d.
13) Fie H a H b H c triunghiul ortic al unui triunghi ABC , θ ortopolul unui diametru al
cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 , B1 , C1 proiecţiile punctelor A, B, respectiv
C pe acest diametru. Patrulaterele AH a A1θ , BH b B1θ , CH c C1θ sunt trapeze isoscele.
Demonstraţie. Deoarece A1 şi H a sunt simetricele punctelor θ , respectiv H a faţă de
latura M b M c a triunghiului median M a M b M c al triunghiului ABC , rezultă că patrulaterul
AH a A1θ este trapez isoscel.
Observaţii:
1) Distanţa dintre un vârf al unui triunghi ABC şi ortopolul unui diametru al cercului
circumscris triunghiului este egală cu distanţa dintre proiecţiile aceluiaşi vârf pe latura
opusă şi pe diametru.
2) Într-un triunghi ABC , distanţa dintre ortopolul unui diametru al cercului circumscris şi
piciorul unei înălţimi este egală cu distanţa dintre vârful din care pleacă înălţimea şi
diametrul dat.
14) Fie B0 şi C0 punctele diametral opuse vârfurilor B şi C ale unui triunghi ABC , în
cercul circumscris acestui triunghi. Ortopolul dreptei B0 C0 în raport cu
triunghiul ABC este punctul A .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BCB0 C0 este A
dreptunghi, C0 şi B0 vor fi proiecţiile punctelor B, C0 B0
respectiv C pe dreapta B0 C0 (Fig.180). Cum CC0 şi BB0
O
sunt diametre în cercul circumscris triunghiului ABC
rezultă că m(C0 AC ) = m( B0 AB) = 90°, adică
B C
perpendicularele duse din punctele C0 şi B0 pe AC
respectiv AB se intersectează în punctul A care va fi Fig. 180
ortopolul dreptei B0 C0 .
177
Consecinţe:
15) Ortopolii diametrelor care trec prin vârfurile triunghiului sunt picioarele respective
ale înălţimilor.
16) Ortopolul unei laturi este ortocentrul triunghiului.
17) Ortopolul unui diametru paralel cu o latură, se află în punctul eulerian al înălţimii
care cade pe latura respectivă.
18) Ortopolul unui diametru paralel cu o înălţime se află în mijlocul laturii pe care cade
înălţimea respectivă.
19) Punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC este ortopolul diametrului ce trece prin
I - centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece ortopolul unei drepte se află la intersecţia dreptelor lui Simson ale
celor două puncte unde dreapta intersectează cercul circumscris triunghiului ABC , iar
dreptele lui Simson ale extremităţilor diametrului ce trece prin I se intersecteză în punctul
lui Feuerbach al triunghiului ABC (vezi „Punctele lui Feuerbach”), rezultă concluzia.
Observaţie: Ortopolul unui diametru al cercului circumscris unui triunghi ABC care trece
prin centrul unui cerc tritangent este punctul lui Feuerbach corespunzător.
20) Ortopolii corespunzători la doi diametri perpendiculari ai cercului circumscris unui

triunghi ABC sunt două puncte diametral opuse în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă θ şi θ ' sunt ortopolii corespunzători diametrelor perpendiculare d şi
d ' , atunci θ şi θ ' sunt puncte pe cercul lui Euler al triunghiului ABC . Dreapta lui Simson
d θ a punctului θ în raport cu triunghiul median este paralelă cu dreapta d ' , deci d θ ⊥ d θ ' .
Dacă θ " este punctul diametral opus lui θ , atunci dreptele lui Simson ale punctelor θ şi
θ " sunt perpendiculare, deci d θ ⊥ d θ " , de unde rezultă că punctele θ " şi θ ' coincid.
21) Fie MN coardă a cercului circumscris unui triunghi ABC , perpendiculară pe latura
BC . Distanţa dintre ortopolii θ M şi θ N ai dreptelor AM, respectiv AN în raport cu
triunghiul ABC este egală cu MN .
Demonstraţie. Fie {P} = MN ∩ BC . Ortopolii θM
θ M şi θ N sunt punctele de intersecţie dintre A M
înălţimea din A (dreapta lui Simson a
punctului A) şi dreptele lui Simson ale
punctelor M , respectiv N. Dreptele lui Simson
ale punctelor M şi N sunt paralele duse prin P
la AN respectiv AM, deci patrulaterele B
PNAθ M şi Aθ N CM sunt paralelograme. θN
P C
Atunci, Aθ M ≡ PN şi Aθ N ≡ MP, de unde
rezultă Aθ M + Aθ N = PN + PM adică N
θ Nθ M ≡ NM . Fig. 181
Consecinţă:
22) Distanţa dintre ortopolii celor două bisectoare ale unui unghi al triunghiului ABC
este egală cu diametrul cercului circumscris triunghiului ABC.
178
23) Ortopolul unei drepte în raport cu un triunghi coincide cu centrul radical al
cercurilor având centrele în vârfurile triunghiului anticomplementar şi tangente la
dreapta dată.
θ
C1 B"
B1 A" A1
C"
A
C' B'
B C
A'
Fig. 182
Demonstraţie.
Fie triunghiul ABC, A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC, A1 , B1 , C1 şi
A ", B ", C " proiecţiile punctelor A, B, C respectiv A ', B ', C ' pe dreapta d, iar θ ortopolul
dreptei d în raport cu triunghiul ABC. Dar A ", B ", C " sunt punctele de tangenţă dintre
cecurile având centrele în A ', B ', C ' şi dreapta d, iar axele radicale dintre aceste cercuri
luate câte două se obţin ducând perpendiculare din mijloacele segmentelor
A " B ", B " C ", C " A " pe linia centrelor A ' B ', B ' C ', respectiv C ' A ' , intersecţia acestor axe
fiind centrul radical al acestor cercuri. Deoarece mijloacele segmentelor
B " C ", C " A ", A " B " sunt punctele A1 , B1 , respectiv C1 , iar perpendicularele din A1 , B1 , C1
pe B ' C ', A ' C ', respectiv A ' B ' sunt perpendiculare BC, CA respectiv AB (pentru că
B ' C ' BC , A ' C ' AC şi A ' B ' AB ) , deci sunt concurente în ortopolul θ , rezultă
concluzia.
179
I.44. Dreapta lui Aubert
„Poezia este o creaţie, o compoziţie, o ficţiune, iar matematica a fost
numită cea mai sublimă şi mai prodigioasă dintre ficţiuni.” – Emil Picard63
Fie A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre o dreaptă d cu laturile BC, CA respectiv
AB ale unui triunghi ABC. Ortocentrele triunghiurilor ABC , A' BC ' , AB ' C ' şi A' B ' C
se află pe aceeaşi dreaptă.
Demonstraţie.
A
Hc
C'
B'
H Hb d
B Ha C A'
Fig. 183
Fie H ortocentrul triunghiului ABC , H a H b H c triunghiul ortic şi C1 , C 2 , C3 cercurile de

diametre AA ', BB ' respectiv CC '. Atunci rezultă că :
HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b = HC ⋅ HH c (vezi „Triunghiul ortic”), deci punctul H are
puteri egale fata de cercurile C1 ,C 2 şi C3 . Notăm cu d ij axa radicală a cercurilor Ci şi
Cj ( i, j = 1, b, i ≠ j ). Deoarece HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b rezultă că H ∈ d12 şi din
HH b ⋅ HB = HC ⋅ HH c rezultă că H ∈ d 23. Din teorema lui Gauss ştim ca mijloacele
segmentelor AA' , BB ' şi CC ' sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Gauss (g). Atunci
g ⊥ d 12 şi g ⊥ d 13 se cum {H } = d12 I d 23 rezultă că dreptele d 12 şi d 23 coincid. Deci
d 12 = d 23 = d13 şi d ' ⊥ g , deci H ∈ d '. Analog se arată că ortocentrele triunghiurilor
A' BC ' , AB ' C ' şi A' B ' C se afla pe dreapta d ' .
Observaţie: Dreapta d ' se numeşte dreapta lui Aubert.
63
Emil Picard (1856-1941) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi algebră
180
I.45. Antibisectoarea
„Ideile, ca şi plantele, au epoca lor, în care apar în diverse locuri,la fel cum primăvara
ghioceii răsar pretutindeni unde luminează soarele.” – János Bolyai64
Se numeşte antibisectoare a unui triunghi izotomica unei bisectoare interioare a unui unghi
al triunghiului.
A
Z3
B'
C'
I Z2
Z
B
A' Z1
C
Fig. 184
1) Antibisectoarele unui triunghi sunt concurente.

Demonstraţie. Fie AA ', BB ', CC ' bisectoarele triunghiului ABC şi AZ1 , BZ 2 , CZ 3
antibisectoarele ABC . Evident,
triunghiului BZ1 ≡ CA ', CZ1 ≡ BA ', AZ 2 ≡ CB ' ,
CZ 2 ≡ AB ' , AZ 3 ≡ BC ', BZ 3 ≡ AC ' . Deoarece bisectoarele sunt concurente, din teorema
BA ' AC ' CB ' CZ1 BZ 3 AZ 2
lui Ceva rezultă ⋅ ⋅ = 1 sau ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
A 'C C ' B B ' A BZ1 AZ 3 CZ 2
Ceva rezultă că antibisectoarele sunt concurente.
Punctul de concurenţă al antibisectoarelor îl vom nota cu Z şi îl vom numi centrul

antibisector al triunghiului ABC .
2) Consecinţă : Centrul cercului înscris I şi centrul antibisector Z al triunghiului ABC

sunt puncte izotomice.
−1
BZ1  AB 
Observaţie: Antibisectoarea este o ceviană de rang (-1), deoarece =  .
Z1C  AC 
3) Într-un triunghi ABC, izogonalele centrului antibisector Z şi punctului lui Gergonne

Γ se află pe aceeaşi dreaptă cu punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC.
4) Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector al triunghiului
uuur uuur uuuur
uuuur bcMA + caMB + abMC
ABC. Atunci: MZ = , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC,
ab + bc + ca
CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van – Aubel”.
64
János Bolyai (1802-1860) – matematician român, de origine maghiară, contribuţii fundamentale în geometrie
181
5) Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector al triunghiului
bcMA2 + caMB 2 + abMC 2 abc(a 3 + b3 + c 3 )
ABC. Atunci : MZ 2 = − .
ab + bc + ca (ab + bc + ca) 2
6) Consecinţă: Fie O centrul cercului circumscris al triunghiului ABC şi Z centrul său

abc(a3 + b3 + c3 )
antibisector. Atunci: OZ 2 = R 2 − , unde R este raza cercului circumscris
(ab + bc + ca) 2
triunghiului ABC.
Demonstraţie. În relaţia demonstrată în aplicaţia precedentă considerăm M ≡ O şi obţinem
concluzia.
7) În triunghiul ABC fie M ∈ ( AB), N ∈ ( AC ). Dreapta MN trece prin centrul

1 MA 1 NC 1
antibisector Z al triunghiului ABC dacă şi numai dacă: ⋅ + ⋅ = .
b MA c NA a
8) Centrul antibisector Z, punctul lui Gergonne Γ şi punctul lui Nagel N sunt coliniare.
9) Dacă Z este centrul antibisector al triunghiului ABC, iar x, y, z distanţele de la Z la

a −1ha b −1h
laturile BC, CA, respectiv AB atunci: x = −1 −1 −1
, y = −1 −1b −1 şi
a +b +c a +b +c
c −1hc
z = −1 −1 −1 (unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC).
a +b +c
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarele sunt ceviene de rang (-1) atunci
2a −1 A[ ABC ] a −1 h
x = −1 −1 −1 = −1 −1 a −1 (vezi „Teorema lui Van-Aubel”). Analog se arată şi
a +b +c a +b +c
celelalte două egalităţi.
10) Fie Z centrul antibisector al triunghiului ABC. Prin Z se duc paralelele la laturile
triunghiului ABC: M 1 M 4 AB , M 6 M 3 B C , M 2 M 5 AC ( M1, M2 ∈ BC; M3 , M4 ∈ AC;
M5 , M6 ∈ AB) . Atunci, M 1 M 2 ≡ M 3 M 4 ≡ M 5 M 6 .
Demonstraţie. Fie x distanţa de la A
Z la latura BC. Avem
−1
M 1M 2 x a
= = şi deci M5
a ha a −1 + b −1 + c −1 Z3 M4
1 M6
M 1M 2 = . Analog se Z2
a + b −1 + c −1
−1 ha
M3
demonstrează că M 3M 4 ≡ M 5M 6 x Z
 1  B
 = −1 −1 −1  . M1
 a +b +c  Z1 M2
C
Fig. 185
182
11) Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC, E , D ∈ ( BC ). Atunci,
3
BE  c 
=  .
EC  b 
12) Fie Z a , Z b , Z c proiecţiile centrului antibisector (Z) al triunghiului ABC pe laturile

ZZ a ZZ b ZZ c
BC, CA, respectiv AB. Atunci, = −2 = −2 .
a −2 b c
ZZ a ZZ b ZZ c
Demonstraţie. Antibisectoarea este o ceviană de rang (-1) şi rezultă = −2 = −2
a −2 b c
(vezi teorema (12) – Teorema lui Van – Aubel).
13) Fie AZ1 , BZ 2 şi CZ 3 antibisectoare în triunghiul ABC, Z centrul său antibisector,

A ' ∈ ( AZ1 ), B ' ∈ ( BZ 2 ), C ' ∈ (CZ 3 ) astfel încât AA ' ≡ ZZ1 , BB ' ≡ ZZ 2 , CC ' ≡ ZZ 3 . Prin
punctele A ', B ', C ' ducem respectiv paralelele M 1 M 2 , M 3 M 4 , M 5 M 6 la laturile BC, CA,
AB. Patrulaterul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 A
este hexagon regulat.
Demonstraţie. Fie x, y, z lungimile M2
distanţelor de la Z la laturile BC, CA, A'
Z3 M1
respectiv AB, iar ha , hb , hc lungimile
înălţimilor triunghiului ABC (Fig. 186). M3 ha Z2
Z M6
x ZZ1 AA ' M 1 M 2
Avem: = = = şi
ha AZ1 AZ1 a B' x C'
x a −1 B M4
deoarece = −1 −1 −1 (conform M 5 Z1
ha a + b + c C
proprietăţii (9)) rezultă Fig. 186
M1M 2 a −1
= −1 −1 −1 , adică
a a +b +c
1  1 
M 1 M 2 = −1 −1 −1 . Analog se arată că M 3 M 4 ≡ M 5 M 6  = −1 −1 −1  . Din
a +b +c  a +b +c 
a BZ 2 a −1 + b −1 + c −1
asemănarea triunghiurilor ABC şi M 3 BM 4 rezultă: = = de
BM 4 BB ' b −1
ab −1 ac −1
unde BM 4 = . Analog se arată că CM = , de unde rezultă
a −1 + b −1 + c −1 a −1 + b −1 + c −1
5
ab −1 ac −1 1
că M 4 M 5 = a − −1 −1 −1
− −1 −1 −1 = −1 −1 −1 . Analog se obţine faptul că
a +b +c a +b +c a +b +c
 1 
M 1 M 6 ≡ M 2 M 3  = −1 −1 −1  , deci hexagonul M 1 M 2 M 3 M 4 M 5 M 6 este regulat.
 a + b + c 
183
I.46. Simediane. Punctul lui Lemoine65
„Matematica nu este un edificiu ancorat undeva într-o absolută soliditate, ci o construcţie aeriană care rezistă ca
prin minune.., matematica reprezintă cea mai îndrăzneaţă şi mai neverosimilă aventură a spiritului.” – F. Gouseth
Numim simediană a unui triunghi izogonala medianei. Dacǎ AA ' este bisectoarea
interioarǎ a unghiului BAC a triunghiului ABC, atunci simetrica medianei
AM a , ( M a ∈ BC ) faţǎ de bisectoarea AA ' este simediana corespunzǎtoare laturii BC .
Analog se definesc şi simedianele corespunzǎtoare laturilor CA şi AB.
Teorema lui Grebe66

1) Simediana este locul geometric al A
punctelor a cǎror distanţe la laturile
adiacente sunt proporţionale cu lungimile
acestor laturi.
P"
Demonstraţie. Fie P un punct pe AK a , P ' şi
P'
P '' proiecţiile lui P pe AB respectiv AC; M a M"a
' ''
mijlocul laturii BC , M a , M a proiecţiile lui P
M 'a
M a pe AB respectiv AC (Fig. 187). Evident,
M a M a' ⋅ PP ' = M a M a" ⋅ PP '' (1). Cum
B Ka A ' Ma C
triunghiurile ABM a şi ACM a au aceeaşi arie
Fig. 187
rezultă M a M a' ⋅ AB = M a M a" ⋅ AC (2). Din
PP ' PP"
relaţiile (1) şi (2) rezultǎ = .
AB AC
2) Dacǎ PQ ( P ∈ AB, Q ∈ AC ) este o antiparalelǎ la latura BC a triunghiului ABC ,

atunci simediana din A determinǎ pe antiparalelă douǎ segmente congruente.
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , K a A
piciorul simedianei din A, {T } = PQ I AK a (Fig.
188). Din asemǎnarea triunghiurilor APT cu
AT PT Q
ABM a rezultǎ: = , respectiv
AM a M a C T
AT TQ
= , de unde ţinând cont cǎ P
AM a BM a
BM a = M a C , rezultǎ PT = TQ .
B Ka A ' Ma C
Observaţie. Rezultatul de mai sus poate fi
reformulat astfel: locul geometric al mijloacelor Fig. 188
antiparalelelor la una din laturile unui triunghi îl
reprezintǎ simediana ce pleacǎ din vârful opus acelei laturi ( Teorema lui Lhuilier67).
65
66
Ernst Wilhelm Grebe (1804-1874) - matematician german, contribuţii în geometrie
67
Simon Lhuilier (1750-1840) – matematician elveţian, membru al Academiei din Berlin, contribuţii în geometrie
184
3) Simediana corespunzǎtoare unei laturi împarte latura respectivǎ într-un raport egal
cu pǎtratul raportului lungimilor celorlalte douǎ laturi ale triunghiului.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M a mijlocul laturii BC a triunghiului ABC , A ' piciorul
bisectoarei din A pe latura BC , AK a simediana din A , K a ∈ BC (Fig. 188). Avem :
2
Ka B A[ ABKa ] AB ⋅ AKa ⋅ sin BAKa AB2 AC ⋅ AM a ⋅ sin BAKa AB2 A[ ACMa ]  AB 
= = = ⋅ = ⋅ =  
Ka C A[ ACKa ] AC ⋅ AKa ⋅ sin Ka AC AC 2 AB ⋅ AM a ⋅ sin M a AC AC 2 A[ ABMa ]  AC 
2
K B  AB 
deci a =   .
K a C  AC 
Ka B M a B c2
Soluţia 2. Din teorema lui Steiner (vezi „Drepte izogonale”) rezultǎ ⋅ = ,
K aC M aC b2
2
Ka B  c 
cum M a B = M a C , rezultǎ =  .
KaC  b 
Observaţie : Dacă Kb , K c sunt picioarele simedianelor corespunzǎtoare laturilor AC

2 2
Kb C  a  Kc A  b 
respectiv AB atunci: =   şi =  .
Kb A  c  Kc B  a 
4) Fie ma , mb , mc lungimile medianelor triunghiului ABC, iar sa , sb , sc lungimile

2bc 2ca
simedianelor corespunzătoare. Atunci: sa = ⋅ ma , sb = 2 ⋅ mb ,
b +c
2 2
c + a2
2ab
sc = ⋅ mc .
a + b2
2
Ka B c2 ac 2 ab 2
Demonstraţie. Din = 2 , rezultǎ BK a = 2 2 şi K a C = 2 . Din relaţia lui
KaC b b +c b + c2
Stewart aplicatǎ în triunghiul ABC rezultă:
2 2
b c
AB2 ⋅ KaC + AC 2 ⋅ BKa − BC ⋅ BKa ⋅ CKa = AKa2 ⋅ BC ,adică AKa2 = 2 2 2 2(b2 + c2 ) − a2  , de
(b + c )
2bc
unde sa = ⋅ ma , unde am utilizat formula medianei. Prin permutǎri circulare se obţin
b2 + c2
2ac
relaţiile ce dau lungimile celorlalte doua simediane : sb = 2 ⋅ mb , respectiv
a + c2
2ab
sc = 2 ⋅ mc .
a + b2
5) Lungimea simedianei duse din A este mai mică sau egală decât lungimea medianei
duse din acelaşi vârf.
2bc 2bc
Demonstraţie. Deoarece sa = 2 ⋅ ma şi 2 ≤ 1 , rezultă sa ≤ ma , cu egalitate dacă
b +c 2
b + c2
b=c.
185
6) Într-un triunghi simedianele sunt concurente.
Demonstraţie. Dacǎ AK a , BK b , CK c sunt simedianele triunghiului ABC (Fig. 189)
K a B KbC Kc A c2 a2 b2 A
atunci ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din
K a C Kb A K c B b 2 c 2 a 2
reciproca teoremei lui Ceva rezultă cǎ simedianele
sunt concurente. Kb
Mc
Mb
Punctul de concurenţǎ al simedianelor K, se Kc
numeşte punct simedian sau punctul lui Lemoine. K G
7) Centrul de greutate al unui triunghi şi punctul

lui Lemoine al triunghiului sunt puncte
izogonale. B K a A ' Ma C
Demonstraţia este evidentă datoritǎ proprietǎţii Fig. 189
precedente.
8) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC şi K a K b K c triunghiul său

AK b 2 + c 2 BK c 2 + a 2 AK a 2 + b 2
cevian, atunci = , = , = .
KK a a2 KKb b2 KK c c2
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezultă
AK AK b AK c c 2 b 2 c 2 + b 2
= + = + = . Analog se arată şi celelalte două egalităţi.
KK a K b C K c B a 2 a 2 a2
9) Consecinţă: Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci

(b 2 + c 2 ) sa (c 2 + a 2 ) sb (a 2 + b 2 ) sc
AK = 2 , BK = 2 şi CK = 2 .
a +b +c 2 2
a +b +c 2 2
a + b2 + c 2
AK b 2 + c 2 AK b2 + c2
Demonstraţie. Din relaţia = rezultă = 2 , de unde rezultă
KK a a 2
AK a a + b 2 + c 2
concluzia.
10) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci pentru orice
punct M din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
uuuur a2 uuur b2 uuur c2 uuuur
MK = 2 2 2 MA + 2 2 2 MB + 2 2 2 MC.
a +b +c a +b +c a +b +c
AK b 2 + c 2 Ka B c2
Demonstraţie. Din proprietăţile precedente avem: = şi = de unde
KK a a2 K aC b2
uuur b 2 + c 2 uuuuur
uuur uuuuur
uuuur MA + a 2 MK a a 2 MA + (b 2 + c 2 ) MK a
rezultă MK = = , respectiv
b2 + c2 a2 + b2 + c2
1+
a2
uuur c uuuur
2
uuur uuuur
uuuuur MB + b2 MC b2 MB + c2 MC
MKa = = de unde rezultă concluzia.
c2 b2 + c 2
1+ 2
b
186
11) Coordonatele baricentrice ale punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC sunt:
 a2 b2 c2 
K 2 , , 2 
.
 a +b +c a +b +c a +b +c 
2 2 2 2 2 2 2
12) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul punctului lui Lemoine al
a2 b2 c2
triunghiului ABC este egal cu z K = z + 2 z + 2 zC .
a +b +c
2 2 A
2
a +b +c
2 2 B
a + b2 + c2
13) Distanţele de la punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC la laturile acestuia sunt
proporţionale cu lungimile laturilor triunghiului.
Demonstraţie. Dacǎ x, y şi z sunt lungimile distanţelor de la punctul K la laturile BC, CA,
x y y z z x x y z
respectiv AB atunci, = , = şi = de unde rezultă: = = .
a b b c c a a b c
14) Suma pǎtratelor distanţelor de la punctul lui Lemoine al triunghiului ABC la

laturile acestuia este minimǎ.
Demonstraţie. Fie x, y, z distanţele de la un punct K la laturile BC , CA respectiv AB. Din
identitatea lui Lagrange rezultǎ: ( x 2 + y 2 + z 2 )( a 2 + b 2 + c 2 ) − ( ax + by + cz ) 2 =
(bz − cy ) 2 + (cx − az ) 2 + (ay − bx) 2 . Cum ax + by + cz = 2 ⋅ A[ ABC ] rezultǎ cǎ suma
x y z
x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ cand membrul al doilea se anuleazǎ, adicǎ = = ,deci când
a b c
K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
15) Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este triunghiul anticevian al punctului lui
Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie TATBTC triunghiul tangenţial TC TB
A
al triunghiului ABC . Dreptele ATA , BTB , CTC
sunt concurente (vezi „Triunghiul tangenţial”) şi
fie K punctul lor de concurenţǎ (Fig. 190).
Arătăm cǎ K este punctul lui Lemoine al K
B C
triunghiului ABC . Prin TA ducem antiparalela
PQ la BC , P ∈ AB şi Q ∈ AC . Din
m( PBTA ) = m( ABTC ) = m( ACB) = m( BPTA )
rezultǎ cǎ triunghiul BTA P este isoscel şi analog P
triunghiul CTAQ este isoscel, deci BTA = TA P şi TA
Q
CTA = TAQ . Cum TA B = TAC rezultǎ TA P = TAQ
Fig. 190
şi conform proprietǎţii 2) rezultǎ cǎ punctul TA
se aflǎ pe simediana din A a triunghiului ABC .
Analog se aratǎ cǎ BTB este simedianǎ, deci K este punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC .
187
Observaţie: Triunghiul ABC şi triunghiul sǎu tangenţial TATBTC sunt omologice, centrul
de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC iar axa de omologie este
dreapta lui Lemoine (vezi „Dreapta lui Lemoine).
Observaţie: Din aplicaţia precedentǎ rezultǎ un procedeu simplu de contrucţie a

simedianelor: simediana din A uneşte acest punct cu punctul de întâlnire al tangentelor în B
şi C la cercul circumscris triunghiului ABC.
A
16) Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului lui Lemoine
K. Medianele AM a , BM b , CM c sunt perpendiculare pe K3
M
dreptele K 2 K 3 , K 3 K1 , respectiv K1 K 2 . K2
K
Demonstraţie. Fie M a mijlocul segmentului BC şi A'
simetricul lui A faţǎ de M a . Dar AM a şi AK1 sunt Ma
simediane , deci BAK1 ≡ M a AC (Fig. 191). Din B K1 C
patrulaterul inscriptibil KK 3 AK 2 rezultǎ K 3 K 2 A ≡ AKK 3 ,
de unde rezultǎ că m( M a AK 2 ) + m( AK 2 K 3 ) =
m( K1 AK 3 ) + m( AKK3 ) = 90° , deci AA ' ⊥ K 2 K3 . Analog
Fig. 191 A'
se arată că BM b ⊥ K 2 K1 şi CM c ⊥ K1 K3 .
Teorema lui Lemoine

17) Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului lui Lemoine K. Punctul K este centrul de
greutate al triunghiului K1 K 2 K 3 .
Demonstraţie. Fie M a mijlocul segmentului BC şi A ' simetricul lui A faţǎ de M a
(Fig. 191). Din CA ' AB rezultǎ AA ' C ≡ K 3 AA ' . Atunci
m( AA ' C ) = 90° − m( AK 3 K 2 ) = m( KK 3 K 2 ) (1). Dar K 3 K 2 K ≡ KAK 3 ≡ A ' AC
(2), atunci din relaţiile (1) şi (2) rezultă cǎ triunghiurile KK 3 K 2 şi CA ' A sunt asemenea
(3). Fie {M } = K1 K I K 2 K 3 . Patrulaterele KK 2 CK1 şi KK1 BK3 fiind inscriptibile rezultǎ
MKC ≡ ACB şi MKK3 ≡ ABC ≡ BCA' (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă cǎ prin
asemǎnarea datǎ punctului M ∈ K 2 K3 îi corespunde punctul M a ∈ AA ' . Cum M a este
mijlocul segmentului AA ' rezultǎ cǎ M este mijlocul segmentului K 2 K3 , adicǎ KK a este
medianǎ în triunghiul K1 K 2 K 3 . Analog se aratǎ cǎ KK 2 este medianǎ şi deci K este centrul
de greutate al triunghiului K1 K 2 K 3 .
18) Dintre toate triunghiurile înscrise într-un triunghi ABC , triunghiul podar al
punctului lui Lemoine K are suma pătratelor laturilor minimǎ.
Demonstraţie. Fie K1 K 2 K 3 triunghiul podar al punctului K în raport cu triunghiul ABC şi
x , y , z distanţele de la K la laturile BC , CA respectiv AC . Din proprietatea 9 rezultă cǎ
suma x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ. Utilizând problema precedentǎ şi teorema medianei :
2 2 2
 3x  2(b' 2 + c ' 2 ) − a ' 2  3 y  2(a ' 2 + c ' 2 ) − b' 2  3z  2(b' 2 + c ' 2 ) − c ' 2
  = ,   = ,   = (unde am
 2  4  2  4  2 4
notat cu a ' , b ' , c ' lungimile segmentelor K 2 K3 , K1 K 3 ,respectiv K1 K 2 ). Sumând relaţiile
188
x2 + y 2 + z 2
precedente rezultǎ a '2 + b '2 + c '2 = suma fiind minimǎ deoarece
3
x 2 + y 2 + z 2 este minimǎ.
19) Triunghiul podar al punctului lui Lemoine şi triunghiul podar al centrului de

greutate sunt înscrise în acelaşi cerc.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul podar”.
20) Antiparalele duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC sunt egale
între ele.
Demonstraţie.
A Fie P1 P2 şi Q1Q2 antiparalelele duse prin punctul lui
Lemoine K la laturile BC respectiv AB. Atunci,
Q2 KP2 Q2 ≡ KQ2 P2 , deci KP2 ≡ KQ2 . Cum K se
P2 aflǎ la mijlocul fiecǎrei antiparalele rezultǎ
K P1 P2 = Q1Q2 .
P1
Consecinţe:
B Q1 C
1) Patrulaterul PQ 1 1 P2 Q2 este un dreptunghi cu
centrul în punctul lui Lemoine K.
Fig. 192
2) PQ
1 1 AC .
21) Construcţia punctului lui Lemoine.

Fie A ' şi B ' punctele de intersecţie dintre medianele
duse din A şi B ale triunghiului ABC şi cercul A
circumscris triunghiului ABC . Fie A " şi B " B"
punctele de intersecţie dintre paralelele duse din A ' şi B'
B ' la laturile BC , respectiv AC cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Vom arăta cǎ punctul Mb
lui Lemoine se aflǎ la intersecţia dreptelor AA " şi
K G
BB " . Deoarece A ' A " BC rezultǎ
A ' A " C ≡ A " CB (1) (alterne interne). Dar Ma
B C
1
m( A " CB ) = m( A " AB) = m( A " B ) (2) şi
2
1 A" A '
m( CA " A ') = m( A ' AC ) = m( A ' C ) (3). Din
2
relaţiile (1), (2) şi (3) rezultǎ Fig. 193
m( A " AB) = m( A ' AC ) , adicǎ dreptele AA ' şi
AA " sunt izogonale. Analog, se aratǎ cǎ BB ' şi BB " sunt izogonale, deci punctul lui
Lemoine este dat de intersecţia dreptelor AA " şi BB " (Fig. 193).
Teorema lui Schömilch

22) Dreptele care unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înǎlţimilor respective se
întâlnesc în punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstrăm mai întîi lema: Locul geometric al centrelor dreptunghiurilor avand o laturǎ
paralelǎ cu una din laturile unui triunghi dat şi înscris în acel triunghi este o dreaptǎ ce
uneşte mijlocul laturii şi mijlocul înǎlţimii perpendiculare pe laturǎ.
189
Demonstraţie. Fie AH a dreptunghiul înscris în
A
triunghiul ABC şi {L} = PR ∩ SQ , SR BC . Cand
SR se deplaseazǎ astfel încât tinde spre BC , Q2
centrul dreptunghiului tinde cǎtre mijlocul M a al
lui BC . Dar RQ se deplaseazǎ astfel încat tinde
cǎtre înǎlţimea AH a , atunci L tinde cǎtre P1 K
P2
M ,mijlocul înǎlţimii. Cum variaţia uneia dintre
cele douǎ laturi SR sau RQ implicǎ variaţia
celeilalte rezultǎ cǎ locul geometric este
segmentul ( MM a ) . B Q1 C
Demonstraţia teoremei. Dacǎ P1 P2 şi Q1Q2 sunt
Fig. 194
douǎ antiparalele ce trec prin K (Fig. 194), atunci
conform proprietǎţii precedente rezultǎ cǎ
patrulaterul PQ1 1 P2 Q2 este un dreptunghi înscris în triunghiul ABC şi P2 Q1 AB , deci
conform lemei, centrul său (adicǎ punctul lui Lemoine K) aparţine segmentului ce uneşte
mijlocul laturii AB şi mijlocul înǎlţimii din C . Analog se aratǎ cǎ K apartine şi celorlalte
douǎ drepte ce unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înǎlţimilor triunghiului.
Observaţie: Dreptele ce unesc mijloacele laturilor ce mijloacele înǎlţimilor corespunzǎtoare

se numesc dreptele lui Schwatt.
23) Punctul lui Lemoine şi centrul cercului circumscris unui triunghi ABC sunt douǎ
puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din aplicaţia precedentǎ.
24) Punctul lui Lemoine al unui triunghi dreptunghic este mijlocul înǎlţimii
corespunzǎtoare ipotenuzei.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţǎ a teoremei lui Schömilch.
25) În triunghiul ABC fie AD, D ∈ ( BC ) , bisectoarea A

interioarǎ a unghiului BAC . Simediana din B a
triunghiului ABD intersecteazǎ simediana din C a
triunghiului ADC într-un punct P situat pe ( AD ) . P'
Demonstraţie. Fie P şi P ' picioarele simedianelor duse din P
B respectiv C în triunghiurile ABD respectiv ACD .
2 2
AP  AB  AP '  AC  B D C
Avem =  şi =  . Din teorema
PD  BD  P ' D  DC 
BD AB  BD   AB 
2 2 Fig. 195
bisectoarei rezultǎ = , de unde   =  ,
DC AC  DC   AC 
2 2
 AB   AC  AP AP '
relaţie echivalentǎ cu   =  , adicǎ = , deci P ≡ P ' .
 BD   DC  PD P'D
190
26) În triunghiul ABC fie AD ( D ∈ ( BC )) bisectoarea interioarǎ a unghiului BAC .
Simediana din C a triunghiului ADC intersectează AB în E şi simediana din B a
triunghiului ABD intersecteazǎ AC în F. Dreapta EF trece prin punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Conform aplicaţiei precente dreptele AD , BF şi CE sunt concurente într-
BD c BD c
un punct P. Avem : = , de unde = , A
DC b a b+c
2 2
ac AP  AB   b + c 
BD = iar , =  =  . Din teorema lui F
b+c PD  BD   a  E
Menelaus în triunghiul ABD şi transversala EC rezultǎ P
EB PD BC a2
= ⋅ = . Analog se obţine relaţia
EA AP DC b(b + c) B D C
FC a2 EB 2 FC a 2 b + a 2 c
= . Atunci b2 +c = = a2 Fig. 196
FA c(b + c) EA FA b+c
relaţie care aratǎ cǎ punctul lui Lemoine al triunghiului ABC
aparţine dreptei EF (vezi „Relaţia lui Van - Aubel”).
27) Într-un triunghi ABC , punctul lui Lemoine (K) este coliniar cu izogonalele
punctului lui Gergonne ( Γ ) şi centrului antibisector (Z).
28) În triunghiul ascuţitunghic neisoscel A

ABC , fie înălţimea AH a , mediana AM a şi
simediana AK a , ( H a , M a , K a ∈ BC ) . Atunci,
Ka M a a2 c b
= 2 .
H a Ka b + c2 − a 2
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea,
a
putem presupune că b > c (Fig. 197). Din
K C b2 B Ha Ka Ma C
teorema lui Steiner avem a = 2 , de unde
Ka B c
Fig. 197
a ⋅ b2
KaC = 2 . Atunci, Ka M a = Ka C − M a C =
b + c2
ab2 a a(b2 − c2 ) a 2 + b2 − c 2
− = 2 2 (1). Deoarece H a C = b ⋅ cos C şi cos C = , deci
b + c 2 2(b + c )
2 2
2ab
a 2 + b2 − c 2 (b2 − c 2 )(b2 + c 2 − a 2 )
HaC = . Cum H a K a = H a C − K a C rezultă: H a K a =
2a 2 a (b 2 + c 2 )
Ka M a a2
(2). Din relaţiile (1) şi (2) se obţine: = 2 .
H a Ka b + c2 − a 2
29) Dacă A ' este simetricul lui A faţă de latura BC a triunghiului ascuţitunghic
neisoscel ABC şi L este proiecţia ortocentrului H al triunghiului ABC pe mediana
AM a , iar AK a este simediană, atunci punctele A ' , K a , L sunt coliniare.
191
Demonstraţie. Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AM a şi L1
este simetricul lui L faţă de M a , atunci L1 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
(vezi „Ortocentrul unui triunghi”), deci M a L ≡ M a L1 . Din puterea punctului M faţă de C -
a2 a2
cercul circumscris triunghiului ABC, avem AM a ⋅ M a L1 = sau AM a ⋅ M a L = (Fig.
4 4
b2 + c 2 − a 2
198). Deoarece AM a ⋅ AL = ( AM a − M a L = AL ) , de unde
2
AL 2(b 2 + c 2 − a 2 ) A ' Ha 1 AL NM a A ' H a
= . Deoarece = , rezultă ⋅ ⋅ =
MaL a2 A' A 2 LM a H a N A ' A
2(b 2 + c 2 − a 2 ) a2 1
⋅ ⋅ = 1 şi conform reciprocei teoremei lui Menelaus, rezultă că
a 2
b +c −a 2
2 2 2
punctele A ', K a , L sunt coliniare.
30) În triunghiul ascuţitunghic neisoscel ABC , fie L proiecţia ortocentrului H al

triunghiului mediana AM a , H a piciorul înălţimii duse din A pe BC , K punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC, {B '} = AC I BL , {C '} = AB I CL şi {Q} = AM a I B ' C ' .
Atunci, punctele H a , K şi Q sunt coliniare.
A
AQ B' A
Demonstraţie. Avem: = (1). Teorema lui
QM a B ' C
Menelaus aplicată în triunghiul AM a C ne dă:
C' Q Hb
B ' A LM a BC B' A LA 1 B'
⋅ ⋅ = 1 , de unde = ⋅ , Hc L
B ' C LA BM a B ' C LM a 2 H
egalitate care cu relaţia (1) ne dă : K
AL 2 ⋅ AQ 2(b 2 + c 2 − a 2 ) B C
= = (am utilizat Ha Ka Ma
LM a QM a a2
proprietatea precedentă), de unde
AQ b +c −a
2 2 2 L1
= . Deoarece K este punctul de A'
QM a a2
Fig. 198
intersecţie al simedianelor rezultă:
H a K a b2 + c2 − a 2
= . Astfel avem:
HaMa b2 + c2
QM a AK H a K a a2 b2 + c 2 b2 + c2 − a 2
⋅ ⋅ = 2 ⋅ ⋅ = 1 , adică punctele H a , K şi Q
QA KN H a M a b + c 2 − a 2 a2 b2 + c2
sunt coliniare.
Observaţie: Punctul de intersecţie al simedianelor K se găseşte la intersecţia lui AK a cu

H aQ .
192
Consecinţe: a) QN AH a , b) QN ⊥ BC .
AQ H N b2 + c2 − a 2
Proprietăţile sunt evidente deoarece = a = .
QM a NM a a2
31) Fie ABCD un patrulater inscriptibil şi P punctul de intersecţie a diagonalelor. Dacă

AP este simediană în triunghiul ABD, atunci BD este simediană în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BPC şi APD
2 A
BP PC BC BP ⋅ PC  BC 
rezultă = = , deci =  (1).
AP PD AD AP ⋅ PD  AD 
Deoarece AP este simediană în triunghiul ABD rezultă P D
2 2
BP  AB  PC  BC 
=  (2). Din relaţia (1) şi (2) rezultă =  , C
PD  AD  PA  AB  B
deci BP este simediană în triunghiul ABC.
Fig. 199
Observaţii:
1) Cercurile lui Apollonius intersectează cercul circumscris după simedianele triunghiului.
2) Triunghiul tangenţial este omologic cu triunghiul dat centru de omologie fiind punctul
lui Lemoine, iar axă de omologie este dreapta lui Lemoine (dreapta lui Lemoine este deci
polara triliniară a punctului lui Lemoine).
32) Fie a, b, c lungimile laturilor unui triunghi neisoscel ABC . Dacă cercul ce trece
prin picioarele simedianelor triunghiului ABC este tangent unei laturi a acestuia atunci
cantităţile b 2 + c 2 , c 2 + a 2 , a 2 + b 2 - considerate într-o anumită ordine- sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Demonstraţie. Fie că cercul circumscris
triunghiului simedian K a K b K c este
A
tangent laturii BC în K a şi Kb
Kc
intersectează a doua oară laturile CA şi K
AB în M respectiv N . Avem:
N
BK a c 2 CK b a 2 AK c b 2
= 2, = 2, = 2 , de M
K aC b Kb A c Kc B a
B
ab 2 ac 2
unde K a C = 2 , Ka B = 2 şi Ka
b + c2 b + c2
relaţii omoloage pentru CKb , Kb A, AK c
şi K c B . Din puterea unui punct faţă de Fig. 200
un cerc rezultă
C
BN ⋅ BK c = BK a 2 , CM ⋅ CK b = K a C 2 iar
din AN = AB − NB şi AM = AC − MC avem:
c (c 4 + b 2 c 2 + c 4 − c 2 a 2 ) b (b 4 + b 2 c 2 + c 4 − a 2 b 2 )
AN = şi AM = (Fig. 200).
(b + c )
2 2 2
b2 + c 2
Din AKb ⋅ AM = AK c ⋅ AN rezultă: (b 2 + c 2 ) 2 = (b 2 − c 2 )(b 2 + a 2 )(a 2 + c 2 ) şi cum
triunghiul ABC nu este isoscel, avem: (b + c ) = (b + a )(a + c ) .
2 2 2 2 2 2 2
193
33) Punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC
coincide cu retrocentrul triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiul anticomplementar”.
34) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC . Simetricele K1 , K 2 , K 3 în raport

cu punctul lui Lemoine al triunghiului ABC ale proiecţiilor lui K pe laturile
triunghiului ABC sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor AH b H c , BH c H a ,
respectiv CH a H b .
Demonstraţie. Fie A'
A
mijlocul segmentului AH a ,
K1
M a mijlocul laturii BC, K a Hb
piciorul simedianei din A,
K 'a
K1' piciorul perpendicularei A' A"
din K pe BC (Fig. 201). K
Din teorema lui Schömilch
rezultă că K ∈ A ' M a , iar Hc
H
cum K1 K1' AH a , rezultă că
C
punctul K1 aparţine B H a K1' K a Ma
medianei AM a . Simediana
AK a trece prin punctul A '' Fig. 201
- mijlocul antiparalelei
H b H c , iar AM a este simediană în triunghiul AH b H c şi fie {K a' } = AM a ∩ H b H c .
Deoarece A '' AH c ≡ M a AC , AH c H b ≡ ACB rezultă că
m( AA '' K a' ) = m( A '' AB) + m( AH c A '') = m( M a AC ) + m( ACM a ) = m( K a' M a K a ) ,
deci AA '' K a' ≡ K a' M a K a , relaţie ce arată că patrulaterul A '' K a M a K a' este inscriptibil.
Întrucât M a A '' ⊥ H b H c rezultă K a' K a ⊥ BC , deci K a' K a K1' K1 ; astfel punctele K şi K1
împart în acelaşi raport simedianele AK a şi AK a' ale triunghiurilor asemenea ABC ,
AH b H c , deci K1 este punctul lui Lemoine ale triunghiului AH b H c . Analog, se arată că
punctele K2 şi K3 sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor BH c H a , respectiv CH a H b .
35) Fie A1 , B1 , C1 simetricele vârfurilor A, B, C ale unui triunghi ABC în raport cu

punctele C , A, respectiv B. Tangentele duse în A, B, C la cercurile circumscrise
triunghiurilor AB1C , BC1 A, respectiv CA1 B sunt concurente în punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M punctul diametral opus lui A în cercul circumscris triunghiului AB1C ,
D un punct oarecare pe tangenta în A la cercul circumscris triunghiului AB1C , E şi F
proiecţiile lui D pe dreptele AC respectiv AB (Fig. 202). Deoarece B1 AM ≡ ADF ,
AM AB1
AB1 M ≡ AFD rezultă că triunghiurile AB1 M şi DFA sunt asemenea, deci =
AD DF
(1). Deoarece ACM ≡ DEA, AMC ≡ DAE rezultă că triunghiurile MAC şi AED sunt
194
AM AC
asemenea, de unde = (2).
AD DE B1
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
AB1 DF AB DF
= , adică = , A M
AC DE AC DE
relaţie ce arată că punctul D aparţine
simedianei vârfului A al
triunghiului ABC . Analog, se arată C1 B C
E
că tangentele în B şi C la cercurile
circumscrise triunghiurilor BC1 A ,
F
respectiv CA1 B sunt simedianele A1
vârfurilor B respectiv C, adică
tangentele sunt concurente în punctul D
lui Lemoine al triunghiului ABC .
Fig. 202
A
36) Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu
mijloacele corespunzătoare ale laturilor triunghiului
său ortic, sunt concurente în punctul lui Lemoine al
M1 Hb triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M1 , M 2 , M 3 mijloacele segmentelor
Hc K
H M3 H b H c , H c H a , respectiv H a H b (Fig. 203). Deoarece
M2 H b H c este o antiparalelă la latura BC rezultă că M 1
aparţine simedianei din A a triunghiului ABC (vezi
B Ha C
proprietatea (2)). Analog, punctele M 2 şi M 3 aparţin
Fig. 203 simedianelor vârfurilor B respectiv C, deci dreptele
AM 1 , BM 2 , CM 3 sunt concurente în punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC .
Observaţie: Punctul lui Lemoine al triunghiului ABC este centrul de omologie dintre
triunghiul ABC şi triunghiul median al triunghiului ortic corespunzător triunghiului ABC .
A
37) Paralelele la laturile unui triunghi ABC duse prin
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC intersectează
laturile triunghiului său ortic în puncte izotomice.
Demonstraţie. Deoarece H b H c este antiparalelă laturii A1 Hb
BC rezultă că mijlocul M 1 al segmentului H b H c A 2 M1
Hc
aparţine simedianei din A, deci AM1 este mediană în K
triunghiul AH b H c , atunci paralelele duse din K, punct al
medianei AM1 la laturile AH b , AH c intersectează latura
B Ha C
H b H c în punctele A1 şi A2 , egal depărtate de punctul
Fig. 204
M 1 , adică punctele A1 şi A2 sunt izotomice.
195
38) Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC , O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, R raza cercului circumscris triunghiului ABC . Atunci
3a 2 b 2 c 2
OK 2 = R 2 − 2 ( a, b, c sunt lungimile laturilor AB, AC , BC ).
(a + b 2 + c 2 ) 2
a 2 MA2 + bMB 2 + cMC 2 3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. În relaţia: MK 2 = − 2 valabilă pentru
a +b +c
2 2 2
(a + b 2 + c 2 )2
orice punct din planul triunghiului ABC ( vezi „Relaţia lui Van – Aubel”), pentru M ≡ O
rezultă concluzia.
39) Fie M , N puncte pe laturile AB, AC ale triunghiului ABC . Dreapta MN trece prin
MB NC
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC dacă şi numai dacă b 2 ⋅ + c2 ⋅ = a2 ,
MA NA
unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Vezi „Relaţia lui Van-Aubel”.
40) Triunghiul circumpedal al punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC are acelaşi
punct simedian ca şi triunghiul ABC .
Demonstaţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.
41) Dreapta care uneşte izotomicul punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC cu
ortocentrul (H) triunghiului ABC este paralelă cu dreapta care uneşte punctul lui
Lemoine (K) cu centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC şi T AT B TC
triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului A ' B ' C '. Atunci,
TA A '∩ TB B '∩ TC C ' = {K '}, K ' fiind punctul lui Lemoine al triunghiului A ' B ' C '.
Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind centrul de
greutate (G) al triunghiului ABC şi raportul de omotetie fiind egal cu 2, rezultă
K ' H KO (1) şi H este centrul cercului circumscris triunghiului A ' B ' C '. Fie
{ X } = B ' TB ∩ CA şi {Y } = C ' TC ∩ AB,{ X '} = BK ∩ CA,{Y '} = CK ∩ AB şi
{K1} = BX ∩ CY .
Observaţie: Deoarece punctul lui Lemoine al unui triunghi şi centrul cercului circumscris al
triunghiului sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului dat, rezultă
că punctele K ' şi H sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul ABC.
TB
O
K A' B
G C'
K'
K' C
X' X A
H
TC B' TA
Fig. 205
196
2 2
CX  B ' C   AB  AX '
Deoarece B ' K ' este simediană rezultă =  =  = , deci punctele X
XA  B ' A   BC  X 'C
şi X ' sunt izotomice faţă de mijlocul segmentului AC. Analog, punctele Y şi Y ' sunt
izotomice faţă de mijlocul segmentului AB, de unde rezultă că K1 este punctul izotomic al
punctului lui Lemoine (K). Fie {Z } = XY ∩ BC şi {Z '} = TBTC ∩ BC. Din teorema lui
Menelaus aplicată în triunghiurile ABC şi BCH tăiate de transversalele XYZ respectiv
2
ZC CX AY  AB  Z ' C TC C HTB
TBTC Z ' rezultă = ⋅ =  (2) şi = ⋅ (3). Din asemanarea
ZB AX BY  BC  Z ' B TC H TB B
TC C CA '
triunghiurilor dreptunghice CA ' TC şi A ' HTC rezultă = (4) iar din asemănarea
A ' TC A ' H
TC H A' H
triunghiurilor dreptunghice CA ' H şi A ' HTC rezultă = (5). Din relaţiile (4) şi
A ' TC CA '
2
TC C  CA ' 
(5) rezultă =  (6). Analog, din asemănarea triunghiurilor dreptunghice
TC H  A ' H 
2
TB H  A ' H 
BA ' TB , A ' HTB şi BA ' H , A ' HTB rezultă =  (7). Din relaţiile (3), (6) şi (7)
TB B  BA ' 
2 2
Z ' C  CA '   AB  ZC Z ' C
rezultă =  =  (8). Din relaţiile (2) şi (8) rezultă = , adică
Z ' B  BA '   AC  ZB Z ' B
punctele Z şi Z ' coincid. Atunci, din teorema lui Desargues rezultă că dreptele BX, CY şi
HK ' sunt concurente şi punctele H , K ' şi K1 sunt coliniare. Conform relaţiei (1) rezultă
atunci că HK1 KO.
42) Pe laturile unui triunghi ABC, se construiesc în exterior pătrate. Laturile acestor
pătrate opuse laturilor triunghiului formează un triunghi A ' B ' C ' omotetic cu ABC,
centrul de omotetie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiurile lui Vecten”.
43) Axa radicală a unui cerc Apollonius corespunzător unui vârf al triunghiului ABC şi
a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespunzătoare vârfului
comun celor două cercuri.
44) Punctul lui Lemoine are puteri egale faţă de cercurile lui Apollonius.
197
I.47. Dreapta lui Housel
„Ştiu că nu ştiu nimic” - Socrate68
Dreapta care uneşte centrul cercului înscris (I) într-un triunghi ABC cu centrul cercului
înscris ( I m ) în triunghiul său median M a M b M c se numeşte dreapta lui Housel (h).
A
În triunghiul ABC sunt adevărate relaţiile:
AI M a I m , BI M b I m , CI M c I m .
Demonstraţie: Deoarece patrulaterul AM c M a M b
Mc Mb
este paralelogram rezultă M b AM c ≡ M b M a M c , deci
1 1 Im
m( M b AM c ) = m( M b M a M c ) sau I
2 2 h
m( IAM c ) = m( I m M a M b ) şi cum M c A M a M b
rezultă AI M a I m . Analog se arată că BI M b I m şi B Ma C
CI M c I m . Fig. 206
I.48. Simediana exterioară

„Dacă geometria doreşte să devină o adevărată ştiinţă deductivă, este esenţial ca modul prin care sunt obţinute
deducţiile să fie complet independent de semnificaţia conceptelor geometrice ca şi de figuri; tot ceea ce este
necesar sunt relaţiile între conceptele geometrice afirmate prin propoziţii şi definiţii” - Moritz Pasch69
Se numeşte simediană exterioară a unui vârf al triunghiului ABC ,locul geometric al

punctelor exterioare triunghiului ale căror distanţă la laturile adiacente ale triunghiului sunt
proporţionale cu lungimile acestor laturi.
1) Simediana exterioară a vârfului A este M' A

tangentă în A la cercul circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M un punct pe tangenta în
A la cercul circumscris triunghiului ABC , iar M
M ' şi M " proiecţiile lui M pe laturile AC
respectiv AB (Fig. 207). Avem M" b
c
M ' AM ≡ ABC şi MAM " ≡ ACB .
O
Din triunghiurile dreptunghice MAM ' şi
MAM " rezultă MM ' = AM sin B şi
MM " = AM sin C , de unde a
B C
MM ' sin B b
= = .
MM " sin C c
Fig. 207
68
Socrate (470 -399 î.H.) – filosof al Greciei antice
69
Moritz Pasch (1843-1930) – matematician german, profesor universitar la Gissen, contribuţii importante în
geometrie
198
2) Două simediane exterioare şi o simediană interioară ale unui triunghi sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie TA punctul de intersecţie al simedianelor exterioare duse în B, respectiv
C. Prin TA ducem antiparalela PQ la BC , P ∈ AB, Q ∈ AC (Fig. 208). Din
1
m( PBTA ) = m( AB ) = m( ACB) = m( BPTA ) rezultă că triunghiul BTA P este isoscel,
2
deci PTA = BTA ; analog, triunghiul CTAQ este isoscel cu TA C = TA Q , de unde rezultă că
PTA = TAQ , adică TA aparţine simedianei din A.
B C
TA
P Fig. 208
Observaţii:
1) O simediană interioară trece prin punctul de întâlnire al tangentelor la cercul circumscris,
duse prin celelalte două vârfuri ale triunghiului.
2) Punctul TA aparţine cercului circumscris triunghiului BOC , deoarece patrulaterul
OBTA C este inscriptibil.
2
A' B  c 
3) Dacă A ' este piciorul simedianei exterioare pe dreapta BC , atunci=  .
A 'C  b 
Demonstraţie. Triunghiurile A ' AB şi A ' AC (Fig. 209) sunt asemenea deoarece au
A ' B AB A ' A
unghiul A ' comun şi A ' AB ≡ ACA ' , deci = = , de unde rezultă
A ' C AC A ' C
2 2
A ' B  AB  c A
=  =  .
A ' C  AC  b
A'
O
B
C
Fig. 209
199
Observaţii:
1) Dacă B ', C ' sunt punctele de intersecţie dintre simedianele exterioare ale vârfurilor
2 2
B 'C  a  C'A b
B, C ale triunghiului ABC , atunci =   şi =  .
B' A  c  C 'B  a 
2) Punctele A ', B ', C ' aparţin dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC .
I.49. Cercuri exînscrise

„Natura vorbeşte în limbajul matematicii: literele acestei limbi sunt
cercuri, triunghiuri şi alte figuri geometrice.” –Galileo Galilei70
1) Două bisectoare exterioare şi una interioară, trecând fiecare prin câte un vârf al
triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie. Fie I a este punctul de concurenţă dintre bisectoarele exterioare ale
unghiurilor B şi C, atunci punctul I a este egal depărtat de laturile BC şi AB, respectiv de
Ic
Cc Eb
Fc Ib
I Cb
B Da
Ca
C
Ia
Fig. 210
laturile BC şi AC, deci el este egal depărtat şi de laturile AB şi AC, adică I a aparţine
bisectoarei interioare a unghiului A.
70
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician şi astronom italian, profesor la Universitatea din Padova,
contribuţii remarcabile în fizică şi astronomie
200
Observaţie: Punctul I a fiind situat la aceeaşi distanţă – notată cu ra - faţă de laturile
triunghiului ABC este centrul unui cerc tangent exterior laturii BC şi prelungirilor laturilor
AB şi AC.
Un cerc care este tangent la o latură a unui triunghi şi la prelungirile celorlalte două laturi
ale triunghiului se numeşte cerc exînscris al triunghiului. Evident, un triunghi are trei
cercuri exînscrise
Observaţie: Cercurile exînscrise şi cercul înscris corespunzătoare unui triunghi se mai

numesc cercuri tritangente. Notăm cu A-exînscris, cercul exînscris tangent laturii BC a
triunghiului ABC; analog se notează cu B-exînscris şi C-exînscris celelalte două cercuri
exînscrise; I a , I b , I c sunt centrele cercurilor exînscrise corespunzătoare şi notăm cu
ra , rb , respectiv rc razele corespunzătoare cercurilor exînscrise (Fig. 210). Triunghiul
I a I b I c se numeşte triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC.
2) Consecinţă: Vârfurile triunghiului ABC aparţin laturilor triunghiului

antisuplementar.
3) Distanţele la laturile triunghiului ABC ale punctului I a sunt egale cu ra .
4) Distanţele de la punctul I a la vârfurile triunghiului ABC sunt egale cu

ra ra ra
AI a = , BI a = , CI a =
.
A B C
sin cos cos
2 2 2
Demonstraţie. Fie Da , Db , Dc proiecţiile lui I a pe laturile BC, CA, respectiv AB. Din
A
triunghiul dreptunghic Dc I a A rezultă ra = AI a sin , iar din triunghiurile dreptunghice:
2
B C
BI a Dc şi CI a Db avem ra = BI a sin(π / 2 − B / 2) = BI a cos şi ra = CI a cos .
2 2
5) Distanţele de la centrele cercurilor exînscrise respectiv la vârfurile triunghiului ABC

A B C
sunt egale cu: AI a = p ⋅ cos , BI b = p ⋅ cos , CI c = p ⋅ cos .
2 2 2
A ADb p
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AI a Db rezultă cos = = , de unde
2 AI a AI a
rezultă concluzia.
6) Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .

Demonstraţie. Evident m( I c AI a ) = m( I c AB) + m( BAI a ) = 90°, deci bisectoarea AI a
este înălţime în triunghiul I a I b I c . Analog, BI b ⊥ I a I c şi CI c ⊥ I a I b , deci ABC este
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .
Consecinţe:
7) Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este ortocentrul triunghiului I a I b I c .
8) Înălţimile unui triunghi sunt bisectoarele triunghiului ortic al triunghiului dat.
201
9) Fie Da , Db , Dc ; Ea , Eb , Ec ; Fa , Fb , Fc punctele de contact dintre cercurile A – exînscris,
B – exînscris, respectiv C – exînscris cu dreptele BC, CA şi AB. Atunci, ADc = ADb = p,
BDa = BDc = p − c şi CDa = CDb = p − b , unde p este semiperimetrul triunghiului
ABC.
Demonstraţie.
Ec
Fb
A
Ic Ib
Fc Eb
τ
Da
B C
Fa Ea
Dc Db
ra
Ia
Fig. 211
Avem: ADc = AB + BDc = c + BDc , ADb = AC + CDb = b + CDb (1) (Fig. 211). Sumând
relaţiile precedente şi ţinând cont că ADb = ADc , BDa = BDc , CDa = CDb rezultă
2 ADc = b + c + a = 2 p, adică ADc = p. Analog se arată că BEa = BEc = p şi
CFa = CFb = p. Din relaţiile (1) rezultă BDc = p − c şi CDb = p − b.
Observaţie: Analog CEa = CEb = p − a şi AEc = AEb = p − c.
10) Distanţele dintre punctele de contact aflate în prelungirea aceeaşi laturi determinate
de câte două cercuri exînscrise sunt egale cu a + b, b + c, respectiv c + a.
Demonstraţie. Ea Fa = Ea C + CB + BFa = p − a + a + p − a = 2 p − a = b + c. Analog,
Db Fb = a + c şi Ec Dc = a + b.
11) Distanţa între punctele interioare Ca şi Da este egală cu diferenţa celorlalte laturi.
Demonstraţie. Avem: Da Ca = CDa − CCa = ( p − b) − ( p − c) = c − b. Analog se arată că
Eb Cb = a − c şi Fc Cc = a − b
12) Distanţa de la punctul de contact Ca al cercului înscris la punctele exterioare Ea şi

Fa sunt respectiv egale cu b şi c.
Demonstraţie. Avem, Ca Ea = Ca C + CEa = ( p − c) − ( p − a) = b şi analog Ca Fa = c.
202
Teorema lui Nagel
13) Perpendicularele pe laturile unui triunghi duse din centrele cercurilor exînscrise
sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui triunghi ABC pe
laturile triunghiului ortic corespunzător sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, atunci, utilizând proprietatea 3) rezultă că perpendicularele duse din
centrele cercurilor exînscrise I a , I b , I c pe laturile BC, CA respectiv AB sunt concurente în
centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c .
Soluţia 2. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c (Fig. 211).
Fie Da , Eb , Fc proiecţiile punctelor I a , I b , respectiv I c pe laturile BC, AC, respectiv AB.
Atunci, BDa = p − c, CDa = p − b, AFc = p − b, BFc = p − a, AEb = p − c, CEb = p − a ,
de unde rezultă că BDa2 + CEb 2 + AFc2 = ( p − c) 2 + ( p − a ) 2 + ( p − b) 2 = AEb2 + BFc2 + CDa2
şi din teorema lui Carnot rezultă că dreptele I a Da , I b Eb şi I c Fc sunt concurente.
14) Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, R şi ra razele cercului
circumscris, respectiv A-exînscris în triunghiul ABC, atunci: OI a2 = R 2 + 2 Rra .
Demonstraţie. Fie A " cel de-al doilea punct în care dreapta AI a intersectează cercul
circumscris triunghiului ABC. Utilizând puterea punctului I a faţă de cercul circumscris
A r
triunghiului ABC obţinem: OI a2 − R 2 = AI a ⋅ A " I a (1). În triunghiul AI a Ac , sin = a
2 AI a
ra BA "
sau AI a = (2) iar în triunghiul ABA " din teorema sinusurilor rezultă = 2R ,
A A
sin sin
2 2
A
adică BA " = 2 R sin = A " I a (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă OI a2 − R 2 = 2 Rra , de
2
unde OI a2 = R 2 + 2 Rra .
Observaţie: OI a2 = R 2 + 2 Rra este relaţia lui Euler.
15) Patrulaterele BICI a , AICI b şi AIBI c sunt inscriptibile.

Demonstraţie. Deoarece m( I a BI ) = m( I a CI ) = 90° rezultă
m( I a BI ) + m( I a CI ) = 180°, adică patrulaterul BICI a este inscriptibil. Analog, se arată
patrulaterele AICI b şi AIBI c sunt inscriptibile.
16) Centrul cercului circumscris patrulaterului BICI a este mijlocul segmentului II a .

Demonstraţie. Evident, deoarece m( IBI a ) = 90° rezultă că II a este diametru în cercul
circumscris patrulaterului BICI a .
Teorema lui Beltrami

17) Mijlocul segmentului II a aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
203
Demonstraţie. Fie A " cel de-al doilea punct de intersecţie dintre II a şi cercul circumscris
1 1
triunghiului ABC (Fig. 212). Cum m( A" IB) = m( IAB) + m( IBA) = m( A) + m( B)
2 2
1 1
şi m( IBA") = m( IBC) + m( CBA") = m( B) + m( A) rezultă că triunghiul IA " B este
2 2
isoscel, deci A " I = A " B. Analog, IA " = A " C , adică A " este centrul cercului circumscris
patrulaterului BICI a .
A
18) Unghiul BI a C are măsura egală cu
1
90° − m( BAC ).
2
1 I
Demonstraţie. Deoarece m( BIC ) = 90° + m( A)
2
şi patrulaterul BICI a este inscriptibil rezultă B C
1
m( BI a C ) = 180° − m( BIC ) = 90° − m( A). A"
2
1
Observaţie: Analog, m( CIb A) = 90°− m( ABC) şi Ia
2
1
m( AI c B) = 90° − m( ACB). Fig. 212
2
19) Axa radicală a cercurilor înscris în triunghiul ABC şi A – exînscris corespunzător

triunghiului ABC este bisectoarea exterioară a vârfului M a a triunghiului median al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Fa Da este tangenta comună (diferită de laturile triunghiului)
cercurilor înscris şi A – exînscris, rezultă că axa radicală trece prin mijlocul segmentului
Fa Da , adică prin M a mijlocul laturii BC. Cum axa radicală este perpendiculară pe linia
centrelor II a rezultă că este perpendiculară şi pe bisectoarea interioară a mijlocului
M c M a M b , adică axa radicală este bisectoarea exterioară a vârfului M a a triunghiului
median M c M a M b .
Consecinţă: Centrele radicale ale cercurilor înscris, A – exînscris, B – exînscris şi C –

exînscris sunt centrele cercurilor înscrise şi exînscrise în triunghiul median al
triunghiului ABC.
20) Axa radicală dintre cercurile B – exînscris şi C – exînscris ale triunghiului ABC este
bisectoarea interioară a vârfului M a a triunghiului medial al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Ea Fa este tangenta exterioară comună cercurilor B – exînscris şi C
– exînscris, rezultă că axa radicală a acestor două cercuri trece prin mijlocul segmentului
Ea Fa , adică în punctul M a şi este perpendiculară pe linia centrelor I b I c , deci axa radicală
este paralelă cu bisectoarea unghiului A, adică este bisectoarea unghiului McMaMb.
204
Observaţie: Analog, axele radicale dintre perechile de cercuri (C – exînscris, A - exînscris)
şi (A – exînscris, B - exînscris) sunt bisectoarele interioare ale vârfurilor M b , respectiv
M c ale triunghiului median.
21) Cercurile circumscrise triunghiurilor II a I b , II b I c şi II c I a sunt congruente.

Demonstraţie. Deorece I este ortocentrul triunghiului I a I b I c (vezi „Triunghiul
antisuplementar”) rezultă concluzia (vezi „Ortocentrul unui triunghi”- th. (25) ).
22) Centrul radical al cercurilor exînscrise este centrul cercului înscris în triunghiul
median.
23) Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise şi centrul cercului înscris într-un
triunghi ABC sunt egale cu:
a A b B c C
II a = = 4 R sin , II b = = 4 R sin , II c = = 4 R sin .
A 2 B 2 C 2
cos cos cos
2 2 2
A A
Demonstraţie. Din teorema (16) rezultă că II a = 2 IA " = 2 BA " = 2 ⋅ 2 R sin = 4 R sin .
2 2
A sin A a
Dar, 4 R sin = 2 R = , de unde rezultă concluzia.
2 A A
cos cos
2 2
24) Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise într-un triunghi ABC sunt egale cu:
A B C
I b I c = 4 R cos , I c I a = 4 R cos , I a I b = 4 R cos .
2 2 2
Demonstraţie. Deoarece măsurile unghiurilor triunghiului antisuplementar I a I b I c sunt
1 1 1
egale cu: 90° − m( A), 90° − m( B ), 90° − m( C ) şi raza cercului circumscris
2 2 2
acestui triunghi este 2R (vezi „Triunghiul antisuplementar”) din teorema sinusurilor rezultă
Ib Ic Ic I a Ia Ib
= = = 2 ⋅ 2R sau
sin(90°− A/ 2) sin(90°− B / 2) sin(90°− C / 2)
A B C
Ib Ic = 4Rcos , Ic Ia = 4Rcos , Ia Ib = 4Rcos .
2 2 2
25) Punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică, unde { A '} = II a ∩ BC.

A' I r AI p−a
Demonstraţie. Deoarece = şi = , iar A[ ABC ] = pr = ( p − a )ra , rezultă
A ' I a ra AI a p
A' I AI
= , deci punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică.
A ' I a AI a
205
26) Punctele de contact Ca şi Da sunt conjugate armonic în raport cu picioarele
bisectoarei interioare ( A ') şi a înălţimii din A ( H a ) .
Demonstraţie. Deoarece punctele I , I a , A ', A formează o diviziune armonică, rezultă că şi
proiecţiile lor Ca , Da , A ' , respectiv H a formează o diviziune armonică.
27) Punctele I b , I c , A, P formează o diviziune armonică, unde {P} = I b I c ∩ BC.

AI b p − c PI b rb
Demonstraţie. Deoarece = şi = , iar A[ ABC ] = ( p − c ) rc = ( p − b) rb ,
AI c p − b PI c rc
AI b PI b
rezultă = .
AI c PI c
28) Punctele B, C , A ', P formează o diviziune armonică, unde {P} = I b I c ∩ BC.

A ' B PB AB
Demonstraţie. Avem: = = ,deci punctele B , C , A ', P formează o diviziune
A ' C PC AC
armonică
29) Aria unui triunghi ABC este egală cu

A[ ABC ] = pr = ( p − a)ra = ( p − b)rb = ( p − c)rc = rra rb rc , unde r este raza cercului înscris,
iar ra , rb , rc sunt razele cercurilor exînscrise.
Demonstraţie. Vezi „Aria unui triunghi”.
30) Lungimile razelor cercurilor tritangente corespunzătoare triunghiului ABC sunt

A B C A B C A B C
egale cu: ra = 4 R sin cos cos , rb = 4 R cos sin cos , rc = 4 R cos cos sin .
2 2 2 2 2 2 2 2 2
2
A[ A B C ] 2 R sin A sin B sin C
Demonstraţie. Avem ra = = , de unde rezultă
p−a A B C
4 R cos sin sin
2 2 2
A A B B C C
R ⋅ (2sin cos ) ⋅ (2sin cos ) ⋅ (2sin cos )
ra = 2 2 2 2 2 2 = 4 R sin A cos B cos C . Analog se
A B C 2 2 2
2 R cos sin sin
2 2 2
arată şi celelalte două egalităţi.
31) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: i) ra + rb + rc = r + 4 R ; ii)

1 1 1 1
+ + = ;
ra rb rc r
abc A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ] A[ ABC ]
Demonstraţie. i) Avem: R = , r= , ra = , rb = si rc = ,
4 ⋅ A[ ABC ] p p−a p −b p−c
a+b+c 2 p 3 − ap 2 − bp 2 − cp 2 + abc
unde p= , deci ra + rb + rc − r = =
2 A[ ABC ]
p 2 [2 p − (a + b + c)] + abc abc
= = 4 R . Analog se arată că ii).
A[ ABC ] A[ ABC ]
206
Observaţie: Ecuaţia ra + rb + rc = r + 4 R se numeşte relaţia lui Steiner.
32) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: OI 2 + OI a2 + OI b2 + OI c2 = 12 R 2 .

Demonstraţie. Din relaţiile lui Euler avem OI 2 = R 2 − 2 Rr , OI a2 = R 2 + 2 Rra , şi
analoagele. Avem:
OI 2 + OI a2 + OI b2 + OI c2 = 4 R 2 + 2 R(ra + rb + rc − r ) = 4 R 2 + 2 R ⋅ 4 R = 12 R 2 , unde am utilizat
relaţia ra + rb + rc = 4 R + r .
33) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile:

1) ra rb + rb rc + rc ra = p 2 ;
2) ( ra + rb )( rb + rc )( rc + ra ) = 2 Rp 2 ;
3) r (ra − rb )(rb − rc )(rc − ra ) = p (a − b)(b − c)(c − a ) ;
4) ( ra − r )( rb − r )( rc − r ) = 4 Rr 2 ;
a ⋅ A[ ABC ]
5) ra − r = ;
p( p − a)
6) (ra + r)(rb + r)(rc + r)/ r = (a + b)(b + c)(c + a)/ p
7) ra rb = p ( p − c) ;
1 1 1 1 a 2 + b2 + c2
8) + + + = ;
r 2 ra2 rb2 rc2 A[2ABC ]
a2 b2 c2
9) + + =2;
ra ( rb + rc ) rb ( ra + rc ) rc (ra + rb )
10) ra (rb + rc ) + rb (rc + ra ) + rc (ra + rb ) = 2 p 2 .
Demonstraţie. Se utilizează egalităţile
A[ ABC ] = pr = ( p − a)ra = ( p − b)rb = ( p − c)rc = rra rb rc .
34) În triunghi ABC

orice sunt adevărate egalităţile:
A B C
p = ra ⋅ ctg = rb ⋅ ctg = rc ⋅ ctg .
2 2 2
A
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AI a Dc , avem imediat p = ra ctg . Analog se
2
obţin celelalte egalităţi.
35) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile:

C B A B C
p − a = rb ⋅ tg = rc ⋅ tg = ra ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg ,
2 2 2 2 2
C A B C A
p − b = ra ⋅ tg = rc ⋅ tg = rb ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg ,
2 2 2 2 2
B A C A C
p − c = ra ⋅ tg = rb ⋅ tg = rc ⋅ ctg tg tg .
2 2 2 2 2
207
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic BI a Dc , de exemplu, avem: BI a = p − c =
B
ra ⋅ ctg (90 ° − B / 2) = ra ⋅ tg . Pentru următoarele relaţii: p + p −b+ p −c =
2
 A B C A B C
ra  ctg + tg B + tg  = ra ⋅ ctg ⋅ tg ⋅ tg . Analog se arată celelalte egalităţi.
 2 2 2 2 2 2
36) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia 1/ r − 1/ ra = 2 / ha , unde ha reprezintă

lungimea înălţimii duse din vârful A.
Demonstraţie. Avem 1/ r − 1/ ra = p / S − ( p − a) / S = a / S = 2 / ha , unde S reprezintă aria
triunghiului ABC.
37) Consecinţe:
1 − r / ra 1 − r / rb 1 − r / rc 1
1) = = = ; 2) (ha + hb )/ rc + (hb + hc )/ ra + (hc + ha ) / rb = 6.
a b c p
Demonstraţie. Se utilizează relaţia 1/ r − 1/ ra = 2 / ha şi analoagele.
38) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: rrb + rrc + rb rc = p 2 − a 2 ,

rrc + rra + rc ra = p 2 − b 2 , rra + rrb + ra rb = p 2 − c 2 .
Demonstraţie:
rrb + rrc + rb rc = ( p − a )( p − c ) + ( p − a )( p − b) + p ( p − a ) = ( p − a )( p + a ) = p 2 − a 2 .
39) În orice triunghi ABC sunt adevărate egalităţile: : ar = ( p − a )(ra − r ) şi

a ⋅ A[ ABC ] ar ar
ara = p(ra − r ). Demonstraţie. Avem ra − r = = = a.
p( p − a) p−a p
40) Consecinţă: ara + brb + crc = 2 p( R − r ).

Demonstraţie. Se utilizează teorema precedentă.
208
I.50. Cercurile lui Lemoine71
„Matematica este nici mai mult, nici mai puţin decât partea exactă a gândirii noastre.” – L. Brower72
1) Punctele de intersecţie dintre laturile triunghiului ABC şi paralelele duse la laturile

triunghiului prin punctul său simedian aparţin unui cerc.
Demonstraţie. Fie M, N, P, Q, R, S punctele de
intersecţie (Fig. 213) şi K punctul lui Lemoine al A
triunghiului ABC. Deoarece ARKQ este paralelogram Q
rezultǎ cǎ mijlocul diagonalei RQ aparţine simedianei
AK, deci RQ este antiparalelǎ cu BC . Analog, dreptele R V
SM şi NP sunt antiparalele cu laturile AC , respectiv S K L P
O
AB. Atunci, ARQ ≡ ACB ≡ BSM şi cum MQ AB
rezultǎ cǎ patrulaterul SMQR este trapez isoscel, deci
B M N C
punctele S, M, Q,R sunt pe un cerc L. Din RN AC
Fig. 213
rezultǎ BRN ≡ BAC (1); din MQ AB rezultǎ
QMC ≡ ABC (2) şi BSM ≡ SMQ ≡ ACB
(3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultǎ
m( SRN ) + m( SMN ) = m( BAC ) + m( ABC ) + m( BCA) = 180° , adicǎ patrulaterul
SMNR este inscriptibil, deci punctul N ∈ L. Analog, patrulaterul SMNP este trapez isoscel,
deci şi P ∈ L. Astfel punctele M,N,P,Q,R,S sunt conciclice.
Observaţii:
i) Cercul L se numeşte primul cerc al lui Lemoine.
ii) Paralelele duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC se numesc
paralelele lui Lemoine.
2) Centrul primului cerc al lui Lemoine este mijlocul segmentului OK (O este centrul
cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Fie V şi L mijloacele segmentelor RQ, respectiv KO. Atunci VL este linia
mijlocie în triunghiul AKO , deci VL AO şi VO = AO / 2 = R / 2. Deoarece AO ⊥ RQ
rezultǎ VL ⊥ RQ , deci triunghiul RLQ este isoscel, de unde RL ≡ LQ. Analog, se aratǎ cǎ
LS ≡ LM ≡ LN ≡ LP ≡ LR , adicǎ mijlocul segmentului KO este centrul primului cerc al
3) Consecinţă: Primul cerc al lui Lemoine şi cercul lui Brocard sunt concentrice.
Demonstraţia este evidentă ambele cercuri având centrul în mijlocul segmentului OK.
4) Primul cerc al lui Lemoine determină pe laturile triunghiului ABC segmente

proporţionale cu pătratul lungimilor laturilor triunghiului ABC .
71
72
L. Brower (1881-1966) – matematician danez, contribuţii în logica matematică
209
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor BC , CA respectiv AB. Avem:
2
BM RK c BM MN MN KM a 2
= = 2 , deoarece ( MK BR ) sau 2
= 2 (1) şi = = , adică
MN KN a c a NC KQ b 2
MN NC MN NC BM
2
= 2 (2). Din relaţiile (1 ) şi (2) rezultă = 2 = 2 .
a b a2 b c
5) Coardele MN , PQ şi RS sunt proporţionale cu a 3 , b3 , respectiv c3 .

Demonstraţie. Din proprietatea precedentă avem
MN NC BM MN + NC + BM a a 3
= 2 = 2 = = , de unde MN = 2 .
a2 b c a2 + b2 + c2 a 2 + b2 + c2 a + b2 + c2
b3 c3 MN PQ RS
Analog, PQ = şi RS = , deci = 3 = 3 .
a +b +c
2 2 2
a +b +c
2 2 2
a3 b c
6) Triunghiurile RMP şi SNQ sunt congruente şi asemenea cu triunghiul ABC .

1 1
Demonstraţie.Avem: m( MRP) = m( MNP) = m( MSP) = m( BAC ) , m(MPR) = m(RSM ) =
2 2
m( RQM ) = m( ACB) , deci triunghiurile RMP şi ABC sunt asemenea. Analog se arată că
triunghiurile QSN şi ABC sunt asemenea. Deoarece SN ≡ MP (ca diagonale într-un trapez
isoscel) şi SQ ≡ RM rezultă că triunghiurile RMP şi SNQ sunt congruente.
7) Antiparalelele RQ , SM şi NP sunt congruente.

Demonstraţie. Deoarece patrulaterele SMNP şi NPQR sunt trapeze isoscele, rezultă că
RQ ≡ SM ≡ NP.
8) Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.

Demonstraţie. Vezi „Cercurile Tucker”.
9) Punctele de intersecţie dintre antiparalelele la laturile

unui triunghi duse prin punctul lui Lemoine al A
triunghiului sunt şase puncte conciclice.
Demonstraţie. Fie S ' P ', R ' N ' şi M ' Q ' antiparalele duse
la laturile BC , CA respectiv AB prin punctul K al lui
Lemoine al triunghiului ABC (Fig. 214). Atunci, K este R'
mijlocul segmentelor S ' P ', R ' N ', M ' Q ' . Dar Q'
ABC ≡ S ' P ' Q ' ≡ M ' Q ' C , deci triunghiul KP ' Q ' P'
este isoscel, de unde KP ' ≡ KQ ' adică S ' P ' ≡ M ' Q '. K
S'
Analog, M ' Q ' ≡ R ' N ', deci antiparalelele S ' P ', R ' N ' şi
M ' Q ' sunt congruente şi au acelaşi mijloc K, deci
B M' N' C
punctele M ', N ', P ', Q ', R ', S ' aparţin unui cerc L’.
Fig. 214
Observaţii:
i) Cercul L’ este al doilea cerc al lui Lemoine.
ii) Centrul cercului L’ este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .
210
10) Coardele M ' N ', P ' Q ' şi R ' S ' sunt proporţionale cu cos A, cos B, respectiv cos C.
M 'N '
Demonstraţie. Din triunghiul KM ' N ' rezultă cos KM ' N ' = cos A = sau
2 ⋅ KN '
M 'N '
= 2 KN ' = 2 ρ ' ( unde ρ ' este raza celui de al doilea cerc Lemoine). Analog,
cos A
P 'Q ' R ' S '
= = 2ρ ' .
cos B cos C
11) Triunghiurile R ' M ' P ' şi Q ' S ' N ' au laturile paralele două câte două şi
perpendiculare pe laturile triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece R ' N ' şi M ' Q ' sunt diametre în cercul L’ rezultă că
m( R ' M ' N ') = m(Q ' N ' M ') = 90° , deci R ' M ' Q ' N ' şi R ' M ' ⊥ BC , N ' Q ' ⊥ BC .
Analog, pentru celelalte perechi de laturi.
Observaţie: Deoarece patrulaterele B ' N ' Q ' R ', N ' P ' R ' S ' şi S ' M ' P ' Q ' sunt
dreptunghiuri rezultă că R ' Q ' BC , N ' P ' AB şi S ' M ' AC.
12) Triunghiurile R ' M ' P ' şi Q ' S ' N ' sunt congruente şi asemenea cu triunghiul
ABC .
Demonstraţie.Avem m( S ' N ' Q ') = m( S ' P ' Q ') = m( B) , m( M ' R' P') = m( M 'Q' P') = m( B) ,
deci S ' N ' Q ' ≡ M ' R ' P ' , iar deoarece M ' R ' N ' Q ' şi M ' R ' ⊥ BC , N ' Q ' ⊥ BC rezultă
că patrulaterul M ' N ' Q ' R ' este dreptunghi, R ' M ' ≡ N ' Q '. Analog, R ' P ' ≡ S ' N ' , de
unde rezultă că triunghiurile R ' M ' P ' şi N ' Q ' S ' sunt congruente şi asemenea cu
triunghiul BCA.
13) Într-un triunghi ABC, dreapta KH care uneşte punctul lui Lemoine cu ortocentrul
triunghiului ABC este paralelă cu dreapta LO9 care uneşte centrul primului cerc al lui
Lemoine cu centrul cercului celor nouă puncte al triunghiului ABC şi KH = 2 LO9 .
Demonstraţie. Deoarece L şi O9 sunt mijloacele segmentelor OK, respectiv OH, rezultă că
segmentul LO9 este linie mijlocie în triunghiul OHK, deci KH LO9 şi KH = 2 LO9 .
211
I.51. Cercul lui Taylor73
„În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi.” - Euclid74
1) Proiecţiile pe laturile unui triunghi ABC ale picioarelor înălţimilor triunghiului

ABC sunt situate pe acelaşi cerc.
Demonstraţie. Fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor triunghiului ABC şi
H a ' , H a" , H b ' , H b" , H c ' , H c" proiecţiile punctelor, H a , H b , H c pe laturile triunghiului
ABC (Fig. 215) ( H a ' , H a" ∈ BC ; H b ' , H b" ∈ AC ; H c ' , H c" ∈ AB) . Patrulaterul AH a" H a H a'
fiind inscriptibil rezultă AH a '' H a ' ≡ AH a H a ' , dar H a AH a ' ≡ ACB (fiind
complemente ale unghiului H a AC ), deci AH a H a ≡
'' '
ACB , adică
' '' "
patrulaterul CH a H a B este inscriptibil, de unde rezultă că H aparţine cercului circumscris
a
triunghiului H c ' H b" H a ' . Analog, se arată că punctele H b ' şi H c" aparţin aceluiaşi cerc.
A
H 'b H"c
Hb
A'
Hc H 'a
H
C'
Y
B'
H"a
B H 'c Ha H"b C
Fig. 215
Observaţie: Cercul pe care se găsesc punctele H a ' , H a" , H b ' , H b" , H c ' , H c" se numeşte cercul
lui Taylor al triunghiului ABC . Notăm centrul cercului lui Taylor cu Y.
2) Dreptele H a ' H b" , H b ' H c" , H c ' H a" sunt paralele cu laturile AB, BC , respectiv CA ale
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece H a H b este antiparalelă cu BC , iar H a ' H b" este antiparalelă cu
H a H b rezultă că H a" H b" AB . Analog se arată că H b" H c" BC şi H a" H c" CA .
73
Brook Taylor (1685-1731) – matematician englez, profesor la Universitatea din Cambridge, contribuţii
importante în analiza matematică şi geometrie
74
Euclid din Alexandria (330 – 275 î.e.n.) – matematician grec, contribuţii în geometrie
212
3) Triunghiurile H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt asemenea cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Deoarece H a' H a" este antiparalelă cu BC rezultă H a" H a' H c" ≡ ABC . În
cercul lui Taylor avem H H H ≡
"
a
"
b
"
c
" ' '
H H a H c , de unde rezultă
a H H H ≡
"
a
"
b
"
c ABC .
Analog H H H ≡
"
a
"
c
"
b ABC , deci triunghiurile ABC şi H H H "
a
"
b
"
c sunt asemenea.
Analog se arată că H H H ≡
'
b
'
c
'
a H H H ≡
"
b
"
a
'
a ABC şi H H H ≡
'
a
'
b
'
c ABC , adică
' ' '
triunghiurile H H H şi ABC sunt asemenea .
a b c
4) Triunghiurile H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt congruente.

Demonstraţie. Deoarece punctele H a ' , H a '' , H b ' , H b '' , H c ' , H c '' aparţin cercului lui Taylor şi
triunghiurile H a' H b' H c' şi H a" H b" H c" sunt asemenea, atunci din
Hc Ha Hb ≡ Hc Ha Hb rezultă congruenţa coardelor H H şi H H , adică triunghiurile
' ' ' '' '' '' '
b
"
c
"
b
'
c
H a" H b" H c" şi H a' H b' H c' sunt congruente.
5) Centrul cercului lui Taylor (Y) al triunghiului ascuţitunghic ABC este centrul
cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele laturilor H b H c , H a H c , H a H b ale triunghiului ortic.
Deoarece dreptele H b' H b" şi H c' H c" trec prin A ', C ' , respectiv A ', B ' (vezi Triunghiul
ortic”) iar coardele H b' H c" şi H c' H b" sunt paralele, rezultă că triunghiurile A ' H b' H c" şi
A ' H c' H b" sunt isoscele, deci bisectoarea unghiului H b' A ' H c" - adică bisectoarea unghiului
B ' A ' C ' - este perpendiculară pe mijlocul coardei H b' H c" , ceea ce arată că bisectoarea
unghiului B ' A ' C ' trece prin centrul cercului lui Taylor. Analog se arată că bisectoarea
unghiului A ' B ' C ' trece prin centrul cercului lui Taylor, deci centrul cercului înscris în
triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC este centrul cercului lui Taylor
(Y) al triunghiului ABC .
Observaţie: Centrul cercului lui Taylor (Y) al triunghiului ascuţitunghic ABC este punctul
lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului ABC .
6) Consecinţă: YA ' ⊥ BC , YB ' ⊥ CA şi YC ' ⊥ AB.

Demonstraţie. Deoarece YA ' este bisectoarea interioară a unghiului B ' A ' C ' , patrulaterul
A ' B ' H a C ' este paralalogram şi AH a bisectoarea unghiului B ' H a C ' , rezultă că
YA ' AH a . Dar AH a ⊥ BC , de unde rezultă că YA ' ⊥ BC.
7) Fie H1 , H 2 , H 3 ortocentrele triunghiurilor AH b H c , BH c H a , respectiv CH a H b .

Triunghiurile YB ' C ', YC ' A ', YA ' B ' sunt respectiv omotetice cu triunghiurile
H1 H b H c , H 2 H c H a , H 3 H a H b .
Demonstraţie. Deoarece YB ' H c H1 , YC ' H b H1 şi H b H c B ' C ' , rezultă că triunghiurile
B 'C ' 1
H1 H b H c şi YB ' C ' sunt omotetice, raportul de omotetie fiind ½ deoarece = .
Hb Hc 2
213
8) Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este mijlocul segmentelor
H a H1 , H b H 2 , respectiv H c H 3 .
YB ' 1 Ha B ' 1
Demonstraţie. Deoarece = şi = , rezultă că triunghiurile H aYB ' şi
H c H1 2 Ha Hc 2
H a H1 H c sunt omotetice, raportul de omotetie fiind ½ , deci prin această omotetie punctele
H a , Y , H1 sunt coliniare şi H aY ≡ YH1 . Analog se arată că Y este mijlocul segmentelor
H b H 2 şi H c H 3 .
9) Triunghiurile H1 H 2 H 3 şi H a H b H c sunt congruente.

Demonstraţie. Deoarece Y este mijlocul segmentelor H a H1 , H b H 2 rezultă că patrulaterul
H a H b H1 H 2 este paralelogram, deci H a H b ≡ H1 H 2 . Analog se arată că H b H c ≡ H 2 H 3 şi
H c H a ≡ H 3 H1 , de unde rezultă că H1 H 2 H 3 ≡ H a H b H c .
10) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.

Demonstraţie. Deoarece antiparalelele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" (vezi „Triunghiul ortic”)
sunt congruente, rezultă că cercul lui Taylor este un cerc Tücker.
11) Raza cercului lui Taylor are lungimea egală cu

RT = R sin A sin B sin C + cos A cos B cos B.
2 2 2 2 2 2
Demonstraţie. Fie P proiecţia lui Y pe dreapta H a' H a" , atunci YP este raza cercului înscris în
triunghiul median al triunghiului ortic H a H b H c , deci are lungimea jumătate din lungimea
razei cercului înscris în triunghiul ortic, astfel YP = R cos A cos B cos C (vezi „Triunghiul
ortic”). Deoarece H a' H a" = 2 R sin A sin B sin C (vezi „Triunghiul ortic”), din triunghiul
dreptunghic YH a' P rezultă concluzia.
12) Dreptele lui Simson ale punctelor A ', B ', C ' , mijloacele segmentelor AH, BH,
respectiv CH unde H este ortocentrul triunghiului ABC, în raport cu triunghiul
H a H b H c determină un triunghi S1 S2 S3 .Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC
este ortocentrul triunghiului S1 S2 S3 .
13) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este ortogonal cercurilor exînscrise
triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscise
corespunzătoare triunghiului ortic H a H b H c . Din triunghiurile AH a H a' şi AH a C rezultă
AH a' = AH a sin C = b sin 2 C , iar din triunghiurile AH c H c" şi ACH c rezultă
AH = AH c cos A = b cos A .
"
c
2
Atunci,
AH ⋅ AH = b sin C cos A = 4 R sin B sin C cos A
'
a
"
c
2 2 2 2 2 2 2
şi ţinând cont că
AH b = c cos A = 2 R sin C cos A rezultă AH ⋅ AH = AH b sin B = AZ , unde Z este
'
a
"
c
2 2 2
proiecţia lui A pe H b H c (adică pătratul razei cercului H a - exînscris), deci cercul lui Taylor
este ortogonal cercului H a - exînscris; analog se arată şi ortogonalitatea celorlalte cercuri
exînscrise cu cercul lui Taylor.
214
triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor M a , M b , M c în raport cu triunghiul
H a H b H c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.

triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor H a , H b , H c în raport cu triunghiul
M a M b M c sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie.
A
Hb
E H1
Mc Mb
F O
Hc H
Ma
B Ha D C
Fig. 216
Fie D, E, F proiecţiile punctului H a pe dreptele M a M b , M b M c , respectiv M a M c .

Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
median M a M b M c , deci dreapta DE trece prin punctul Q - mijlocul segmentului OH a (cf.
th. (1)- „Dreapta lui Simson”) şi deoarece AE ≡ EH a rezultă că EQ este linie mijlocie în
triunghiul AH a O . Cum ortocentrul triunghiului AH b H c - punctul H1 - aparţine dreptei AO
(deoarece AO ⊥ H b H c - vezi „Triunghiul ortic”) rezultă că mijlocul segmentului H a H1 -
adică centrul cercului lui Taylor corespunzător triunghiului ABC – aparţine liniei mijlocii
EQ, adică dreptei lui Simson a punctului H a în raport cu triunghiul median. Analog se
arată că şi dreptele lui Simson ale punctelor H b , H c în raport cu triunghiul M a M b M c sunt
concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
215
I.52. Cercul lui Tücker75
„Un matematician încearcă în opera sa aceeaşi plăcere ca şi un artist;
plăcerea este tot atât de mare şi de aceeaşi natură. – Henri Poincaré76
Numim antiparalelă a laturii BC a triunghiului ABC , o dreaptă paralelă cu

tangenta în vârful A la cercul circumscris triunghiului ABC .
1) Dacă A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt trei A

antiparalele la laturile BC, CA , respectiv AB,
( A1 , B 2 ∈ AB; B1 , C 2 ∈ BC ; C1 , A2 ∈ CA ), ale
triunghiului ABC , astfel încât A1 α A2
A1 A2 ≡ B1 B 2 ≡ C1C 2 , atunci punctele
A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 sunt conciclice.
Demonstraţie. Avem: AA1 A2 ≡ ACB ≡ B1 B2 B A'
şi A1 A2 ≡ B1 B 2 , deci patrulaterul A1 A2 B1 B 2 B' K C' C1
B2
este trapez isoscel (Fig. 217), deci punctele γ
A1 , A2 , B1 , B 2 sunt conciclice. Analog, β C
C2
C 2 C1 A2 A1 este trapez isoscel, de unde rezultă B1
B
A1C 2 || A2 C1 şi de aici A1C2 B ≡ ACB ≡ BB2 B1 , Fig. 217
adică patrulaterul A1 B 2 B1C 2 este inscriptibil,
deci punctul C 2 aparţine cercului circumscris patrulaterului A1 A2 B1 B 2 . Analog se arată că
C1 este punct pe acest cerc, deci punctele A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 sunt conciclice.
Cercul determinat de punctele A1 , A2 , B1 , B 2 , C1 , C 2 se numeşte cercul lui Tücker.
2) Dacă α , β , γ sunt mijloacele antiparalelor A1 A2 , B1 B 2 respectiv C1C 2 , atunci

triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Dreptele Aα , Bβ si Cγ sunt simedianele triunghiului ABC , deci sunt
concurente în punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi „Simediane”). Atunci,
αβ , βγ şi γα sunt linii mijlocii în trapezele A1 A2 B1 B 2 , B1 B 2 C1C 2 , respectiv
C1 A2 A1C 2 , deci αβ || AB, βγ || BC , γα || CA , deci triunghiurile αβγ şi ABC sunt
omotetice, centrul de omotetie fiind punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC .
3) Centrul cercului lui Tücker aparţine dreptei lui Brocard.

Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Deoarece A1 A2 ,
B1 B 2 şi C1C 2 sunt antiparalele la laturile triunghiului ABC , rezultă că perpendicularele
duse din vârfurile A, B respectiv C pe acestea sunt concurente în O (vezi „Drepte
75
Robert Tücker (1832-1905) – matematician englez, contribuţii în geometrie
76
matematicii
216
izogonale”). Deoarece triunghiurile αβγ şi ABC sunt omotetice rezultă că
perpendicularele duse din α , β , γ pe dreptele A1 A2 , B1 B 2 , respectiv C1C 2 sunt
concurente într-un punct Ü care aparţine dreptei OK . Cum Ü aparţine mediatoarelor
segmentelor A1 A2 , B1 B 2 şi C1C 2 rezultă că Ü este centrul cercului lui Tücker.
4) Centrul cercului lui Tücker este centrul cercului circumscris triunghiului αβγ .
Demonstraţie. Evident, deoarece Ü se află la egale distanţe de coardele A1 A2 , B1 B 2 şi
C1C 2 în cercul lui Tücker.
5) Triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B 2 C 2 sunt congruente.

Demonstraţie. Avem A1 B1 ≡ A2 B 2 , B1C1 ≡ B 2 C 2 , C1 A1 ≡ C 2 A2 ca diagonale în trapeze
isoscele, deci triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B2 C2 sunt congruente.
6) Triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B 2 C 2 sunt asemenea cu triunghiul ABC .

Demonstraţie. Deoarece A1 B1C1 ≡ A1 B2 C1 ≡ ABC , B1C1 A1 ≡ B1C2 A1 ≡ ACB ,
rezultă că triunghiurileABC şi A1 B1C1 sunt asemenea. Analog se arată că triunghiurile
ABC şi A2 B2 C2 sunt asemenea.
7) Un cerc Tücker determină cu laturile triunghiului ABC trei coarde paralele şi trei
coarde antiparalele laturilor triunghiului ABC .
Demonstraţie. Evident A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt antiparalele laturilor BC, CA , respectiv
AB, iar B 2 C1 || BC , C 2 A1 || CA , A2 B1 || AB.
8) Fie { A '} = A1C2 I A2 B1 ,{B '} = B2 C1 I A2 B1 ,{C '} = B2 C1 I A1C2 . Triunghiurile A' B ' C '
şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Patrulaterul AA1 A' A2 este paralelogram, deci AA' trece prin mijlocul
segmentului A1 A2 , deci este simediană. Atunci, dreptele AA' , BB ' , CC ' sunt concurente în
punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC . Evident A ' B ' || AB, B ' C ' || BC , C ' A ' || CA ,
deci triunghiurile A' B ' C ' şi ABC sunt omotetice.
9) Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.

Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 sunt congruente în cercul lui Lemoine
(vezi „Cercul lui Lemoine”) deci primul cerc al lui Lemoine (L)este un cerc Tücker.
Observaţie: În acest caz triunghiul αβγ se reduce la punctul K , iar Ü este mijlocul
segmentului OK .
10) Al doilea cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.

Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 , B1 B 2 , C1C 2 fiind congruente în cercul (L’) rezultă că
(L’) este un cerc Tücker (vezi „Cercul lui Lemoine”).
Observaţie: Al doilea cerc al lui Lemoine este cercul Tücker în care antiparalelele sunt
congruente şi concurente.
217
11) Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.
I.53. Cercurile lui Lucas

„Universul este un cerc al cărui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri.” – Blaise Pascal77
1) Să se arate că există trei cercuri C1 , C2 , C3 tangente interior la cercul circumscris

triunghiului ABC în vârfurile A, B, C şi tangente între ele două câte două.
Demonstraţie. Presupunem cercurile
construite, fie C1 ( L1 , l1 ), C2 ( L2 , l2 ), C3 ( L3 , l3 ). C
Deoarece cercurile sunt tangente interior A
cercului circumscris C al triunghiului ABC L1
L3
rezultă că L1 ∈ OA; L2 ∈OB; L3 ∈OC (unde O
este centrul cercului circumscris triunghiului
ABC). Teorema cosinusului aplicată în
triunghiurile L2 L3O şi OBC ne dă:
O
cos L2 OL3 = cos BOC sau
( R − l2 ) 2 + ( R − l3 )2 − (l2 + l3 ) 2 R 2 + R 2 − a 2 L2
=
2( R − l2 )( R − l3 ) 2R2
de unde 4 R 2 l2 l3 = a 2 ( R − l2 )( R − l3 ) (1).
Analog, se demonstrează că
B
4 R l1l3 = b ( R − l1 )( R − l3 )
2 2
şi
4 R 2 l1l2 = c 2 ( R − l1 )( R − l2 ) (2). Înmulţind
membru cu membru relaţiile (1) şi (2) Fig. 218
rezultă 8R3l1 ⋅ l2 ⋅ l3 = abc(R − l1 )(R − l2 )( R − l3 )
(3), sau 4 R 2 l1 ⋅ l2 ⋅ l3 = aha ( R − l1 )( R − l2 )( R − l3 ) (4). Relaţile (4) şi (1) prin împărţire dau
ha ( R − l1 ) h ( R − l2 ) h ( R − l3 )
l1 = şi analog l2 = b , l3 = c , de unde se obţine
a b c
Rha Rhb Rhc
l1 = , l2 = , l3 = , (unde ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului
a + ha b + hb c + hc
ABC). Deci, cercurile având centrele pe razele OA, OB respectiv OC şi razele
AL1 = l1 , BL2 = l2 şi CL3 sunt cercurile căutate.
Observaţii:
1) Cercurile C1 ( L1 , l1 ), C2 ( L2 , l2 ), C3 ( L3 , l3 ) se numesc cercurile Lucas interioare ale
triunghiului ABC (Fig 218).
Rha Rhb Rhc
2) Razele cercurilor Lucas au lungimile l1 = , l2 = , l3 = (unde ha , hb , hc
a + ha b + hb c + hc
sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC, iar R raza cercului circumscris triunghiului
ABC).
77
Blaise Pascal (1623 – 1662) – matematician, fizician şi filosof francez, contribuţii în geometria proiectivă,
algebră şi teoria probabilităţilor
218
2) Să se arate că există trei cercuri C1' , C2' , C3' tangente exterior la cercul circumscris
triunghiului ABC şi tangente între ele, două câte două.
Demonstraţie. Presupunem cercurile construite. Fie L1' , L'2 , L'3 centrele lor şi l1' , l2' , respectiv
l3' razele acestor cercuri (Fig. 219). Printr-un raţionament analog celui precedent se
Rha Rhb Rhc
determină razele acestor cercuri ca fiind l1' = , l2' = , l3' = , (unde
a − ha b − hb c − hc
ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor triunghiului ABC, deci cele trei cercuri pot fi construite,
având centrele pe semidreptele (OA, (OB, (OC şi razele AL1' = l1' , BL'2 = l2' , respectiv
CL'3 = l3' ).
L'3 L'2
C B
A
Fig. 219
L'1
Observaţii:
1) Cercurile C1' ( L1' , l1' ), C2' ( L'2 , l2' ), C3' ( L'3 , l3' ) se numesc cercurile Lucas exterioare.
Rha Rhb Rhc
2) Razele cercurilor Lucas au lungimile: l1' = , l2' = , l3' = .
a − ha b − hb c − hc
3) Cercurile Lucas C1 , C2 , C3 , C1' , C2' , C3' sunt tangente la cercurile Apollonius ale
vârfurilor triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că cercurile Apollonius corespunzătoare vârfurilor
triunghiului ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC.
219
I.54. Cercurile lui Apollonius78
„Demonstraţia este idolul în faţa căruia matematicianul pur se torturează.”
Arthur Eddington79
1) Locul geometric al punctelor pentru care raportul distanţelor la două puncte fixe este
o constantă k ≠ 1 este un cerc.
Demonstraţie. Fie A şi B punctele fixe şi P un punct ce aparţine locului geometric, adică
PA
= k ≠ 1. Fie C şi D sunt picioarele E
PB P
bisectoarelor interioare şi exterioare a unghiului F
APB. Din teorema bisectoarei rezultă
PA CA DA
= = =k , deci punctele C A C B D
PB CB DB
şi D aparţin locului geometric.Deoarece
m( CPD) = 90° , rezultă că punctul P aparţine
cercului de diametru CD unde punctele C şi D Fig. 220
sunt punctele fixe determinate mai sus (Fig. 220).
CA DA
Fie C , D ∈ AB astfel încât = = k (1) şi
CD DB
PA
P un punct pe cercul de diametru CD . Vom arăta că = k , deci locul geometric va fi
PB
cercul de diametru CD . Fie BE PC şi BE PC , E , F ∈ AP. Atunci, din teorema lui
PA DA PA CA PA PA
Thales rezultă: = , = care împreună cu relaţia (1) dau = şi de
PF DB PE CB PF PE
aici PF = PE. Deoarece m( CPD) = 90° şi BF PD , BE PC rezultă
m( FBE ) = 90° , adică PB este mediană în triunghiul FBE, deci m( PBF ) = m( PFB)
(2). Dar m( PBF ) = m( BPD) (3) (unghiuri alterne interne), iar m( EPD) = m( EPB )
(4) (unghiuri corespondente). Din relaţiile (2) , (3) şi (4) rezultă că
m( BPD) = m( EPD ) , adică PD este bisectoarea exterioară a unghiului APB şi din
PA DA (1)
teorema bisectoarei rezultă = = k , ceea ce arată că locul geometric căutat este
PB DB
cercul de diametru CD.
Fiind dat triunghiul ABC , se numeşte cerc al lui Apollonius corespunzător vârfului A ,
cercul loc geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru care bPB = cPC
(unde b , c sunt lungimile laturilor AC , respectiv AB).
78
Apollonius (262-190 î.H.) – matematician grec, contribuţii fundamentale în geometrie
79
Arthur Eddington (1882-1944) – astrofizician englez, contribuţii importante în teoria relativităţii
220
Observaţii: i) Analog, se defineşte cercul lui Apollonius corespunzător vârfului B (respectiv
C ) ca fiind locul geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru care
PC a PA b
= (respectiv = ).
PA c PB a
ii) Cercul lui Apollonius corespunzător vârfului A , conţine punctul A şi are ca diametru
segmentul determinat de picioarele bisectoarelor interioare şi exterioare ale unghiului A .
2) Centrele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC sunt

punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu laturile acestui
triunghi.
Demonstraţie. Fie D1 şi D2 picioarele
A
bisectoarelor interioare, respectiv exterioare
ale unghiului A şi M mijlocul
segmentului D1 D2 , adică centrul cercului lui O
Apollonius corespunzător vârfului A (Fig.
221). Deoarece D A⊥D A avem D2 La B D1 C
1 2
La A = La D1 = La D2 şi de aici rezultă că
m( D2 ALa ) = m( La AD2 ) şi Fig. 221
m( La AD1 ) = m( La D1 A) . Atunci,
m( ACB) = m( La D1 A) − m( D1 AC ) = m( La AD1 ) − m( BAD1 ) = m( La AB) , ceea ce
arată că dreapta La A este tangentă în A la cercul circumscris triunghiului ABC , adică
punctul La aparţine dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC . Analog, se arată că şi centrele
celorlalte două cercuri ale lui Apollonius aparţin dreptei lui Lemoine.
Consecinţă: Centrele cercurilor lui Apollonius aparţin dreptei lui Lemoine al

triunghiului.
3) Cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului sunt ortogonale

cercului circumscris.
Demonstraţia este evidentă (de exemplu pentru cercul A-Apollonius avem La A ⊥ OA ).
4) Dacă S este un punct comun cercurilor lui Apollonius corespunzător vârfurilor A şi

B ale unui triunghi ABC, atunci punctul S aparţine şi cercului lui Apollonius
corespunzător vârfului C.
Demonstraţie. Deoarece S este un punct comun cercurilor lui Apollonius corespunzătoare
vârfurilor A şi B, avem: bSB = cSC şi respectiv aSA = cSC ,de unde rezultă aSA = bSB ,
adică punctul S aparţine şi cercului lui Apollonius corespunzător vârfului C .
Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care aSA = bSB = cSC (unde a,b,c sunt
lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB) se numeşte punct izodinamic al triunghiului
ABC .
5) Raza cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al unui triunghi ABC este
abc
egală cu RA = 2 .
b − c2
221
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea presupunem că AC > AB (b > c) (Fig. 221).
ac
Folosind teorema bisectoarei şi proporţiile derivate din aceasta rezultă BD1 = şi
b+c
ac 2abc
D2 B = . Atunci, D1 D2 = D1 B + BD2 dau D1 D2 = 2 RA = , de unde
b−c b2 − c2
abc
RA = 2 2 .
b −c
Observaţie: Analog se arată că razele cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor

abc abc
B şi C sunt RB = 2 2 , respectiv RC = 2 .
a −c b − a2
6) Axa radicală a unui cerc Apollonius corespunzător unui vârf al triunghiului ABC şi
a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespunzătoare vârfului
comun celor două cercuri.
Demonstraţie. Fie T al doilea punct de
intersecţie dintre cercul lui Apollonius
corespunzător vârfului A şi cercul A
circumscris triunghiului ABC . Atunci
T2
b ⋅ TB = c ⋅ TC , iar din teorema sinusurilor
TB = 2 R sin( BAT ) , TC = 2 R sin( TAC ) , B O
C
deci b sin( BAT ) = c sin( TAC ) . Dacă T1 D2 La D1
şi T2 sunt proiecţiile lui T dreptele AB, T1
T
T1T
respectiv AC, atunci sin( TAB) = şi
AT
TT Fig. 222
sin( TAC ) = 2 , iar relaţia precedentă
AT
b c
devine = , adică distanţele de la punctul T la laturile AB, respectiv AC sunt
TT2 TT1
respectiv proporţionale cu lungimile acestora , adică AT este simediana din A, adică axa
radicală a cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A şi a cercului circumscris
triunghiului ABC este simediana din A.
Observaţie: Cercurile lui Apollonius intersectează cercul circumscris după simedianele

triunghiului.
7) Punctul lui Lemoine are puteri egale faţă de cercurile lui Apollonius.
Demonstraţia este evidentă, punctul lui Lemoine fiind punctul de intersecţie al
simedianelor – privite ca axe radicale pentru cercurile lui Apollonius şi cercul circumscris
triunghiului.
8) Dreapta OK este axa radicală a cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece cercurile lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului
ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC rezultă că puterea lui O faţă
222
de cercurile lui Apollonius este egală cu R 2 , deci O aparţine axei radicale a cercurilor lui
Apollonius. Cum şi punctul lui Lemoine K aparţine acestei axe rezultă că OK este axa
radicală a cercurilor lui Apollonius corespunzătoare vârfurilor triunghiului ABC .
9) Fie P şi P ' două puncte, simetrice faţă de BC, ale cercului lui Apollonius
corespunzător vârfului A al triunghiului ABC. Dreptele PA şi P ' A sunt izogonale.
Demonstraţie. Fie P şi P ' puncte ce
aparţin cercului lui Apollonius A
corespunzător vârfului A şi aparţin
discului având centrul în centrul P
circumscris triunghiului ABC şi raza
egală cu raza cercului circumscris B O
D1 C
triunghiului ABC, iar D1 şi D2 D2 La P'
picioarele bisectoarelor interioare,
respectiv exterioare ce pleacă din A.
(Fig. 223). Deoarece m(PD1 ) = m(P ' D1 )
rezultă m( D1 AP) = ma ( P ' AD1 ) adică Fig. 223
dreptele AP şi AP ' sunt izogonale.
Dacă punctele P şi P ' sunt în exteriorul discului considerat anterior, atunci AP şi AP ' sunt
izogonale faţă de bisectoarea exterioară a unghiului A .
10) Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius, în raport cu

Pb
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul podar
al punctului P situat pe cercul lui
Apollonius al punctului A. Patrulaterele
P A
PPb CPa şi PPa BPc fiind inscriptibile
rezultă: m ( Pa PPb ) = 180 ° − m ( ACB )
Pc
şi m( Pa PPc ) = m( ABC ) , de unde B
obţinem Pa Pb = CP sin( C) şi C
Pa
BP c sin C
Pa Pc = BP sin( B) . Cum = = ,
CP b sin B
rezultă Pa Pb = Pa Pc , adică triunghiul Fig. 224
Pa Pb Pc este isoscel.
11) Dacă La este centrul cercului lui Apollonius corespunzător vârfului A al

2
La B  AB 
triunghiului ABC , atunci =  .
La C  AC 
Demonstraţie. Deoarece La A este tangentă la cercul circumscris triunghiului ABC şi
m( La AB) = m( ACLa ) rezultă că triunghiurile La AB şi La AC sunt asemenea deci,
2
La B AB La A L B L A AB AB L B  AB 
= = , de unde rezultă a ⋅ a = ⋅ , deci a =   .
La A AC La C La A La C AC AC La C  AC 
223
12) Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele de
intersecţie dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
13) Cercurile Lucas L1,L2,L3,L’1,L2’,L3’ sunt tangente la cercurile Apollonius ale

vârfurilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Lucas”.
I.55. Cercurile adjuncte

„Poezia este o ştiinţă la fel de exactă ca şi geometria.”- Gustave Flaubert80
Un cerc ce trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din
laturile triunghiului se numeste cerc adjunct. Unui triunghi îi corespund şase cercuri
adjuncte. Notăm, de exemplu, cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu
C A . Atunci, cercurile adjuncte C A, AB, BC trec prin primul punct al lui Brocard (Ω) - fie
OA, OB, respectiv OC centrele lor- , iar cercurile adjuncte AC ,C B, B A trec prin al doilea
punct al lui Brocard (vezi „Punctele lui Brocard”) -
' ' '
fie OC , OB , respectiv OA centrele lor.
1) Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Razele cercurilor adjuncte

c b a c b a
corespunzătoare triunghiului ABC sunt egale cu R , R , R , R , R , R (unde a,b,c
b c c a a b
sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB ).
Demonstraţie. Fie RB şi RC' razele cercurilor adjuncte AB , respectiv AC , iar O centrul
A
OB
O 'C
O
A'
B C
Fig. 225
cercului circumscris triunghiului ABC. În triunghiul OOC' C avem OOC' C ≡ ACB , având
1
Gustave Flaubert (1821-1880) – scriitor francez
224
 1 
laturile respectiv perpendiculare, iar OC' OC ≡ ABC  = m( AOC )  , deci triunghiurile ABC
 2 
'
R R b c
şi OOC' C sunt asemenea, de unde C = , adică RC = R ⋅ şi analog RB = R ⋅
'
.
b c c b
Procedând analog se determină razele celorlalte patru cercuri adjuncte.
Observaţie: Aplicaţia de mai sus nu permite să determinăm razele cercurilor adjuncte

atunci când cunoaştem laturile triunghiului şi raza cercului circumscris acestuia.
2) Raza cercului circumscris unui triunghi este medie geometrică a razelor a două
cercuri tangente la aceeaşi latură a triunghiului.
c b
Demonstraţie. Din RB = R ⋅ şi RC' = R ⋅ rezultă RB ⋅ RC' = R 2 , adică R = RB ⋅ RC' .
b c
3) Cubul razei cercului circumscris triunghiului ABC este egal cu produsul razelor
cercurilor adjuncte care trec prin acelaşi punct Brocard.
b c a c a b
Demonstraţie. Avem RA = R ⋅ , RB = R ⋅ , RC = , R ' A = R ⋅ , R ' B = R ⋅ , R ' C = R ⋅ de
a b c a b c
unde R = RA ⋅ RB ⋅ RC = RA ⋅ RB ⋅ RC .
3 ' ' '
4) Linia centrelor a două cercuri adjuncte, tangente la aceeaşi latură a triunghiului,

intersectează latura în acelaşi punct cu simediana exterioară a vârfului opus acestei
laturi.
Demonstraţie. Fie { A '} = OB OC' I BC. Din asemănarea triunghiurilor OBBA ' şi OC' CA '
2
A ' C RC'  b 
rezultă = =   , deci A ' coincide cu punctul în care simediana exterioară a
A ' B RB  c 
vârfului A intersectează dreapta BC (vezi „Simediane exterioare”).
5) Punctele de intersecţie dintre dreptele ce unesc centrele perechilor de cercuri adjuncte,

tangente la aceeaşi latură a triunghiului, şi laturile respective coliniare.
Demonstraţie. Fie A’, B’, C’ punctele căutate. Conform proprietăţii precedente avem:
2 2 2
A' B  c  B 'C  a  C ' A  b  A' B B 'C C ' A
=  , =  , =   , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
A 'C  b  B ' A  c  C ' B  a  A 'C B ' A C ' B
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A’, B’, C’ sunt coliniare.
6) Triunghiurile OAOBOC şi OA' OB' OC' sunt asemenea cu triunghiul ABC.

Demonstraţie. Dacă Ω este primul punct Brocard, atunci m( AΩB) = 180° − m( ABC ),
m( BΩC ) = 180° − m( ACB ), m( C ΩA) = 180° − m( BAC ) (vezi „Punctele lui
Brocard”). Fie {M } = OA OB I AΩ şi {N } = OA OC I ΩC . Cum OA OB ⊥ AΩ şi
OA OC ⊥ ΩC rezultă că patrulaterul OA M ΩN este inscriptibil, deci
m( NOA M ) = 180° − m( M ΩN ) = m( BAC ) , de unde OB OAOC ≡ BAC . Analog se
arată că OAOB OC ≡ ABC , deci triunghiurile OAOB OC şi ABC sunt asemenea. Analog
se arată că triunghiurile OA' OB' OC' şi ABC sunt asemenea.
225
7) Triunghiurile OAOBOC şi OA' OB' OC' au acelaşi unghi Brocard.
Demonstraţia este o consecinţă a proprietăţii precedente.
8) Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este un punct Brocard pentru
triunghiurile OAOB OC şi OA' OB' OC' .
Demonstaţie. Avem OOA ⊥ AC , OOA ⊥ OC OA , iar m( ΩCA) = ω , de unde rezultă că
m(OOAOC ) = ω .Analog m( OOB OA ) = m( OOC OB ) = ω , deci O este punct Brocard în
triunghiul OAOB OC . Analog se arată că O este punct Brocard şi în triunghiul OA' OB' OC' .
9) Primul punct Brocard (Ω) al triunghiului ABC este primul punct Brocard şi în
triunghiul OAOB OC .
Demonstaţie: Fie {P} = OB OC I AB. Deoarece PM este linie mijlocie în triunghiul ABΩ
rezultă PM AB , de undem ( PM Ω) = m( BAΩ) = ω . Din patrulaterul
inscriptibil OB PΩM rezultă POB Ω ≡ PM Ω , deci m( POB Ω) = ω. Analog,
m( ΩOC OA ) = m( ΩOA OB ) = ω , deci Ω este primul punct Brocard al triunghiului
OAOB OC .
10) Al doilea punct Brocard (Ω’) al triunghiului ABC este al doilea punct Brocard şi în
triunghiului OA' OB' OC' .
Demonstraţie analoagă cu cea precedentă.
Observaţii:
i) Din cele prezentate mai sus rezultă că în triunghiul OAOB OC primul punct Brocard este
Ω şi al doilea punct Brocard este O - centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
ii) În triunghiul OA' OB' OC' primul punct Brocard este O, centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, şi al doilea punct Brocard este Ω’ (al doilea punct Brocard al
triunghiului ABC).
11) Fie ρ raza cercului circumscris triunghiului OAOB OC . Este adevarată relaţia:
OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8 ρ 3 sin 3 ω .
3 3
Demonstraţie. Din formula cunoscută AΩ ⋅ BΩ ⋅ C Ω = 8 R sin ω (vezi “Punctele lui
Brocard”) şi asemănarea triunghiurilor OAOB OC şi ABC rezultă:
OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8ρ 3 sin 3 ω .
12) Dacă ρ este raza cercului circumscris triunghiului OAOB OC , atunci R = 2 ρ sin ω .
a
Demonstraţie.Din paralelogramul OOB BOB' rezultă OOB = BOB' = RB' = R . Analog
b
c b
OOA = R şi OOC = R . Utilizând relaţia OOA ⋅ OOB ⋅ OOC = 8ρ 3 sin 3 ω rezultă
a c
R3 = 8ρ 3 sin 3 ω , de unde R = 2 ρ sin ω .
226
R
Observaţii: i) Relaţia R = 2 ρ sin ω este echivalentă cu = 2sin ω şi cum triunghiurile
ρ
ABC şi OAOB OC sunt asemenea rezultă că raportul de asemănare dintre acestea este egal
cu 2 sin ω .
ii) Deoarece unghiul lui Brocard este acelaşi şi pentru triunghiul OA' OB' OC' rezultă că
raportul de asemănare dintre triunghiurile ABC şi OA' OB' OC' este egal tot cu 2 sin ω , de unde
rezultă că triunghiurile asemenea OAOB OC şi OA' OB' OC' sunt congruente.
13) Dacă A2 este punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte C A şi B A , atunci

punctul A2 aparţine cercului circumscris triunghiului BOC.
Demonstaţie. Vezi „Triunghiurile lui Brocard”.
14) Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului ABC sunt intersecţiile
dintre cercurile adjuncte corespunzătoare vârfurilor A, B respectiv C.
15) Axa radicală dintre două cercuri adjuncte tangente, în acelaşi vârf, a două laturi ale
triunghiului ABC este simediana acestui vârf.
16) Axa radicală dintre două cercuri adjuncte ce trec prin acelaşi vârf şi sunt tangente la
aceeaşi latură unui triunghi este mediana ce pleacă din vârful considerat.
Demonstraţie. Fie La punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte ce trec prin A şi sunt
tangete în B, respectiv în C la BC, iar {M a } = ALa I BC. Din puterea punctului M a faţă de
cele două cercuri rezultă M a' B 2 = M a La ⋅ M a A = M a C 2 , de unde M a B ≡ M a C , deci AM a
este mediană în triunghiul ABC.
Observaţie: Punctul La aparţine cercului ortocentroidal al triunghiului ABC (vezi “Cercul

ortocentroidal”).
I.56. Cercul ortocentroidal

„Fiecare posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic el se transformă în punct şi atunci
zice: Acesta este punctul meu de vedere.” - David Hilbert81
Prin vârful A al triunghiului ABC se duc două cercuri tangente la latura BC în vârfurile B
respectiv C şi fie La al doilea punct de întâlnire al lor. Analog, se obţin punctele Lb şi Lc .
Cercul circumscris triunghiului La Lb Lc se numeşte cercul ortocentroidal al
triunghiului ABC.
81
227
1) Punctele La , Lb , Lc aparţin medianelor triunghiului ABC.
Demonstraţie.
H La
G
B Ha Ma C
Fig. 226
Fie {M a } = ALa ∩ BC (Fig. 226). Din puterea punctului M a faţă de cele două cercuri
rezultă: M a B 2 = M a La ⋅ M a A = M a C 2 , de unde rezultă că M a B = M a C , adică AM a este
mediană în triunghiul ABC. Analog se demonstrează că punctele Lb şi Lc aparţin
medianelor BM b şi CM c ale triunghiului ABC.
2) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BHC, AHC respectiv

AHB, unde H este ortocentrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din m( La BC ) = m( BALa ) şi m( La CB) = m( La AC ) rezultă:
m( La BC ) + m( La CB) = m( A). Atunci m ( BLa C ) = 180° − m ( La BC ) − m ( La CB ) =
180° − m( A), şi cum m( BHC ) = 180° − m( A) rezultă La CB ≡ BHC , adică punctul
La aparţine cercului circumscris triunghiului BHC. Analog, Lb şi Lc aparţin cercurilor
circumscrise triunghiurilor AHC, respectiv AHB.
A
3) Fie {B1} = BLa I AC şi {C1} = CLa I AB .
Patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil.
Demonstraţie. m( BLaC) = m( B1LaC1 ) = 180°− m( A) B1
C1
rezultă că patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil
(Fig. 227). La
B A' C
4) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercului de diametru
HG, unde H este ortocentrul şi G centrul de
Fig. 227
greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie BB1 ⊥ AC , B1 ∈ AC. Patrulaterul
BHLa C fiind inscriptibil rezultă BCLa ≡ B1 HLa . Dar BCLa ≡ La AC , de unde
La HB1 ≡ La AB1 adică patrulaterul HLa B1 A este inscriptibil, deci
228
m( HB1 A) = m( HLa A) = 90° rezultă că m( HLa G ) = 90° (deoarece La aparţine
medianei AA ' ). Am demonstrat că punctul La aparţine cercului de diametru HG. Analog,
se demonstrează că şi punctele Lb şi Lc aparţin acestui cerc.
Observaţie: Cercul ortocentroidal al triunghiului ABC mai poate fi definit ca fiind cercul
având diametrul segmentul HG, unde H este orocentrul, iar G centrul de greutate al
triunghiului ABC.
Consecinţe:
5) Punctele La , Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce au ca vârfuri
mijloacele segmentelor AH, BH respectiv CH, mijloacele segmentelor H b H c , H a H c
respectiv H a H b şi punctele A, B, respectiv C ( H a , H b , H c sunt picioarele înălţimilor
triunghiului ABC ).
6) Punctele La Lb , Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce conţin ortocentrul

triunghiului şi mijloacele înălţimilor duse din vârfurile B şi C, A şi C respectiv B şi A.
7) Punctul La aparţine arcurilor AB1C1 , A ' BC1 ', A ' A1 H , A ' C ' B " şi A ' B ' C " ( B " şi C "
fiind intersecţiile cercului BHC cu laturile AB şi AC).
8) Dacă K a este punctul în care axa ortică a triunghiului ABC intersectează latura BC
atunci cercurile circumscrise triunghiurilor K a C1C şi K a B1 B se întâlnesc în punctul La .
Demonstraţie. Punctele B şi B1 sunt inversele punctelor C şi C1 în inversiunea de centru
K a şi raport K a B , respectiv K a C. Astfel, dreptele BB1 şi CC1 sunt inversele cercurilor
K a C1C , respectiv K a B1 B. Dar dreptele BB1 şi CC1 sunt concurente în H care este inversul
lui La , de unde rezultă concluzia.
9) Fie H ortocentrul şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC , B1 piciorul

înălţimii din B şi {B2 } = CO ∩ BB1 . Cercurile circumscrise triunghiurilor AB2 B şi BHC
se intersectează în punctul La al cercului ortocentroidal.
Demonstraţie. Avem: m( AOB) = m( HAC ) = m( HBC ) = 90° − m( ACB) , ceea ce
arată că cercul circumscris triunghiului AB2 B este tangent laturii BC în B. Punctul de
intersecţie La dintre cercurile circumscrise triunghiurilor ABB2 şi BHC se află pe cercul
ortocentroidal după cum s-a definit acest cerc.
229
I.57. Cercurile lui Neuberg82
„Pythagoras a sacrificat pe altarul lui Zeus o sută de boi şi acesta numai pentru un singur adevăr geometric. Dar
dacă în zilele noastre am proceda în acelaşi fel, este puţin probabil că am putea găsi atâtea vite cornute pe întreg
globul pământesc.” - M. V. Lomonosov83
1) Fie un triunghi ABC cu baza fixă BC. Să se determine locul geometric al vârfului A,
dacă unghiul lui Brocard al triunghiului ABC este constant.
Demonstraţie. Fie M punctul de intersecţie dintre
paralela prin A la BC şi mediatoarea segmentului BC A2
(Fig. 228). Din teorema medianei rezultă M A
1 T1
b + c = 2ma + a .
2 2 2 2
Utilizând egalitatea Na
2
a 2 + b 2 + c 2 3a 2 + 4ma2 D
ctgω = = ( M a fiind mijlocul
4 ⋅ A[ ABC ] 4a ⋅ MM a A'
A1
3
laturii BC) obţinem ma2 − a ⋅ MM a ⋅ ctgω + a 2 = 0 .
4
Considerăm punctul N a pe MM a astfel încât
1
Na M a = a ⋅ ctgω şi astfel BN a M a = CN a M a = ω .
2
Din teorema lui Pitagora generalizată rezultă: B Ma C
N a A 2 = A M a2 + N a M a 2 − 2 N a M a ⋅ M M a = Fig. 228
2
1  1 3a + 4m 2 2
ma2 +  actgω  − 2 actgω ⋅ , a
relaţie
 2  2 4actgω
1
echivalentă cu: N a A2 = a 2 (ctg 2ω − 3) = k . Egalitatea precedentă arată că locul
4
geometric căutat este un cerc (Na) cu centrul aflat în punctul N a şi raza egală cu
1
na = a ctg 2ω − 3 .
2
Observaţii:
1) Analog, pe laturile AC şi AB se construiesc triunghiurile cu acelaşi unghi Brocard ca şi
cel al triughiului ABC, vârful liber va descrie câte un cerc (Nb) şi (Nc), de raze
1 1
nb = b ctg 2ω − 3 , respectiv nc = c ctg 2ω − 3 .
2 2
2) Cercurile (Na), (Nb) şi (Nc) se numesc cercurile lui Neuberg.
3) Triunghiul N a N b N c ale carui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Neuberg se numeşte
triunghiul lui Neuberg.
2) Razele cercurilor lui Neuberg, ale unui triunghi ABC sunt proporţionale cu lungimile
laturilor triunghiului ABC.
82
Joseph Neuberg (1840-1926) – matematician luxemburghez, preşedinte al Academiei Regale Belgiene,
contribuţii importante în geometrie
83
Mihail Lomonosov (1711-1765) – savant, poet şi filolog rus
230
na nb nc 1
Demonstraţia este evidentă deoarece = = = ctg 2ω − 3.
a b c 2
3) Ecuaţia carteziană a cercului lui Neuberg (Na) în raport cu latura BC şi mediatoarea

3a 2
sa este: x 2 + y 2 − ayctgω + = 0.
4
Demonstraţie. Considerăm un reper cartezian cu centrul în mijlocul segmentului BC, axa
 1 
absciselor fiind dreapta BC. Atunci, N a  0, ctgω  , deci ecuaţia cercului cu centrul în
 2 
2
1  1  1
punctul N a şi rază a ctg 2ω − 3 este ( x − 0) 2 +  y − actgω  = a 2 (ctg 2ω − 3) sau
2  2  4
3a 2
x 2 + y 2 − ayctgω + = 0.
4
4) Distanţele de la centrele cercurilor lui Neuberg la centrul circumscris triunghiului

ABC sunt proporţionale cu cuburile lungimilor laturilor triunghiului ABC.
ON a R
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor în triunghiul ON a B rezultă = , de
sin( A − ω ) sin ω
sin( A − ω ) a2
unde ON a = R = R ⋅ = a 3 ⋅ A[ ABC ] . Analog, ONb = b3 ⋅ A[ ABC ] , ON c = c 3 A[ ABC ] .
sin ω bc
5) Consecinţă: ON a ⋅ ON b ⋅ ON c = R 3 .
6) Cercul lui Neuberg (Na) este ortogonal cercurilor cu raza a şi centrele în punctele B
şi C.
Demonstraţie: Din teorema lui Pitagora în triunghiul Na M a B
a2
avem: N a2 B = N a M a2 + BM a2 = (ctg 2ω + 1) = a 2 + na2 , deci cercul (Na) şi cercurile având
4
centrele în B şi C sunt ortogonale.
Observaţie: Proprietăţi analoge se obţin pentru cercurile (Nb) şi (Nc).
7) Fie D şi D ' puncte pe mediatoarea laturii BC a triunghiului ABC, astfel încât

triunghiurile BCD şi BCD ' sunt echilaterale. Pentru diferite valori ale unghiului lui
Brocard al triunghiului ABC cercurile lui Neuberg au pe BC drept axă radicală.
Demonstraţie. Fie A1 , A2 punctele de intersecţie dintre M a D şi cercul (Na), iar
3
{T1} = CA1 ∩ (Na),. Avem: M a A1 ⋅ M a A2 = M a Na2 − na2 = a2 = Ma D2 şi
4
CA1 ⋅ CT1 = CN a2 − na2 = a 2 = CB 2 = CD 2 , adică triunghiurile CBA1 şi CBT1 sunt asemenea,
BT1 BC
deci = . Cum A1 B ≡ A1C rezultă BT1 ≡ BC ≡ BD , deci BT1 este tangentă
BA1 A1C
231
cercului (Na) în punctul T1 . Analog, dacă {T2 } = BA2 ∩ (Na) , atunci CT2 este tangent
cercului (Na) în punctul T2 .
8) Dacă A1 , A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii BC a triunghiului

sin(ϕ1 + ω ) sin(ϕ 2 + ω )
ABC cu cercul lui Neuberg (Na) , atunci = 2 şi = 2 , unde
sin ω sin ω
ϕ1 = m( BA1C ) şi ϕ 2 = m( BA2 C ) .
Demonstraţie. Din asemanarea triunghiurilor BA1C şi T1 BC rezultă T1 BC ≡ BA1C. Din
patrulaterul inscriptibil BT1 N a M a rezultă BT1 M a ≡ BN a M a (= ω ). Unghiul T1 M a C
fiind exterior triunghiului T1 M a B rezultă: m ( T1 M a C ) = m ( BT1 M a ) + m ( T1 BM a ) =
sin(ϕ1 + ω ) sin( T1 M a C ) BT1 BC
ω + m( BA1C ), de unde = = = = 2. Analog se arată
sin ω sin( BT1 M a ) BM a BM a
sin(ϕ 2 + ω )
că =2.
sin ω
9) Dacă A1 , A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii BC a triunghiului

ϕ1
ABC cu cercul lui Neuberg ( Na ) , atunci ctg = ctgω − ctg 2ω − 3,
2
ϕ2
ctg = ctgω + ctg 2ω − 3, unde ϕ1 = m( BA1C ) şi ϕ 2 = m( BA2 C ) .
2
AM M N N A ϕ
Demonstraţie. Avem: 1 a = a a − a 1 sau ctg 1 = ctgω − ctg 2ω − 3 şi analog
MaB MaB MaB 2
A2 M a M a N a N a A2 ϕ
= + sau ctg 2 = ctgω + ctg 2ω − 3.
MaB MaB MaB 2
ϕ1 ϕ
Observaţie: Unghiurile şi 2 se numesc unghiurile lui Steiner.
2 2
10) Dreptele AN a , BN b , CN c sunt concurente.

Lemă: Pe laturile triunghiului ABC se
construiesc în exterior (sau în interior) A
B'
triunghiurile BC ' A, AB ' C , BA ' C isoscele şi C'
asemenea. Dreptele AA ', BB ', CC ' sunt
concurente. C" B"
Demonstraţie. Fie { A " } = A A ' ∩ B C ,
{ B "} = B B '∩ A C , {C "} = CC '∩ AB
şi m( A ' BC ) = m( A ' CB) = m( B ' CA) = B A" C
m( B ' AC ) = m( C ' AB ) = m( C ' BA) = α
A" B A[ ABA'] AB ⋅ A ' B sin( B + α )
Avem: = = =
B " A A[ ACA'] AC ⋅ A ' C sin(C + α )
A'
Fig. 229
232
AB ⋅ sin( B + α ) B " C BC sin(C + α ) C " A CA sin( A + α )
. Analog se arată că = şi = , de
AC ⋅ sin(C + α ) B " A BA sin( A + α ) C " B CB sin( B + α )
A" B B "C C " A
unde rezultă că ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că
A"C B " A C " B
dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente.
Demonstraţia teoremei. Deoarece triunghiurile BCN a , CAN a , ABN a sunt isoscele, având
unghiurile de la bază egale cu 90° − ω , atunci rezultă că dreptele AN a , BN b , CN c sunt
concurente conform lemei.
11) Triunghiul lui Neuberg N a N b N c şi triunghiul ABC au acelaşi centru de greutate.

Lemă: Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior (sau în interior) triunghiurile
BC ' A, AB ' C , BA ' C isoscele şi asemenea. Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' au acelaşi centru
de greutate.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare şi α = m( A ' BC ) .
Punctul B se obţine prin rotaţia de centru A ' şi unghi (180° − 2α ) a punctului C, deci
b − kc
b = a '+ k (c − a ') , unde k = cos(π − 2α ) + i sin(π − 2α ) şi de aici rezultă a ' = .
1− k
c − ka a − kb
Analog obţinem relaţiile : b ' = şi c ' = . Afixul centrului de greutate al
1− k 1− k
a '+ b '+ c ' a + b + c
triunghiului A ' B ' C ' este egal cu: g ' = = = g , deci G ' ≡ G.
3 3
Demonstraţia teoremei rezultă din lema de mai sus.
I.58. Cercul lui Van Lamoen

„Cu intuiţia descoperi, cu logica stabileşti.” J. Hadamard84
Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC, G centrul de greutate al triunghiului

ABC, A+ , A− , B + , B − , C + , C − centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
GCM b , GM c B, GAM c , GM a C , GBM a , respectiv GM b A. şi P mijlocul segmentului C+ C−
(Fig. 230).
1) Fie {D} = B+ C− ∩ C+ A− şi {E} = A+ C− ∩ C+ B− . Patrulaterul DC+ EC− este

paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece DC− este mediatoarea segmentului AG rezultă DC− ⊥ AM a şi
C+ E este mediatoarea segmentului GM a rezultă C+ E ⊥ AM a , deci DC− C+ E. Analog
se arată că DC+ C− E , deci patrulaterul DC+ EC− este paralelogram.
84
J. Hadamard (1865-1963) – academician francez , profesor la Collége de France, contribuţii importante în
analiză şi geometrie
233
2) Punctele D, P, G şi E sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 , A2 , B1 , B2 mijloacele segmentelor AG, GM a , BG, respectiv GM b .
Atunci A1 B1 AB, M a M b AB, A2 B2 M a M b ( A1 B1 , M a M b şi A2 A2 fiind linii mijlocii), de
unde rezultă A1 B1 A2 B2 , deci triunghiurile DA1 B1 şi EA2 B2 sunt omotetice,
{G} = B1 B2 ∩ A1 A2 fiind centrul omotetiei. Atunci, punctele D, G şi E sunt coliniare.
A C−
A1 B−
B+ Mb
Mc B2
D P G
A− E
B1 A2
B Ma C
C+
A+
Fig. 230
Observaţie: Dreapta DG trece prin mijlocul segmentului C+ C− .
3) Punctul D este centrul cercului circumscris triunghiului ABG.

Demonstraţie. Deoarece DA1 şi DB1 sunt mediatoarele segmentelor AG, respectiv BG
rezultă concluzia.
Observaţie: Punctul D aparţine mediatoarei segmentului AB.
4) Dreapta M c D este simediana unghiului C+ DC− .

Demonstraţie. Deoarece AB C+ C− şi DM c ⊥ AB rezultă DM c ⊥ C+ C− . Deoarece
GA1 ⊥ DC− , GB1 ⊥ DC+ şi DM c ⊥ C+ C− rezultă că dreptele DG şi DM c sunt izogonale
(vezi „Drepte izogonale”). Cum DP este mediană în triunghiul DC+ C− rezultă că DM c
este simediana corespunzătoare C+ DC− .
5) Dreapta DM c trece prin mijlocul segmentului A− B+ .

Demonstraţie. Fie C 1 şi C 2 cercurile circumscrise triunghiurilor GM c B, respectiv
GAM c . Fie {Q} = DM c ∩ A− B+ . Fie A− A ' ⊥ AB şi B− B ' ⊥ AB , deci A ' A− B ' B+ .
Deoarece triunghiurile BM c A− şi AM c B+ sunt isoscele rezultă BA ' ≡ A ' M c şi
M c B ' ≡ B ' A; cum BM c ≡ M c A rezultă A ' M c ≡ M c B '. Deoarece M c Q ⊥ AB rezultă
M c Q A ' A− , deci M c Q este linie mijlocie în trapezul A ' A− B+ B ' adică Q este mijlocul
segmentului A− B+ .
234
Observaţie: Deoarece DM c este simediană în triunghiul DC+ C− şi Q este mijlocul
segmentului A− B+ rezultă că A− B+ este antiparalelă dreptei C+ C− (vezi „Simediane”).
6) Punctele A− , B+ , C+ şi C− sunt conciclice.

Demostraţie. Cum A− B+ este antiparalela dreptei C+ C− rezultă că patrulaterul A− B+ C− C+
este inscriptibil, deci punctele A− , B+ , C− , C+ aparţin unui cerc (α )
7) Punctele B− , C+ , A+ , A− respectiv C− , A+ , B+ , B− sunt conciclice.

Fie ( β ) şi (γ ) cercurile circumscrise patrulaterelor B− A+ C+ A− , respectiv C− B− A+ A− .
Teorema lui Van Lamoen

8) Punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece axele radicale A− C+ , A+ B− şi B+ C− ale perechilor de cercuri
considerate mai sus nu sunt concurente, rezultă că cercurile (α ),( β ) şi (γ ) coincid, deci
punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− sunt conciclice.
Observaţie: Cercul ce trece prin punctele A+ , A− , B+ , B− , C+ , C− se numeşte cercul lui Van

Lamoen.
I.59. Cercul lui Conway

„Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului.
Atât.” – Nichita Stănescu 85
1) În prelungirea laturilor triunghiului ABC se construiesc segmentele

AA1 ≡ AA2 ≡ BC , BB1 ≡ BB2 ≡ AC , CC1 ≡ CC2 ≡ AB. Punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 sunt
conciclice.
Demonstraţie. Fie m( A) = α , m( B ) = β , m( C ) = γ şi a, b, c lungimile laturilor BC, CA
respectiv AB. Deoarece BC2 = BA1 = a + c rezultă că triunghiul BA1C2 este isoscel, deci
180° − β
m( BC2 A1 ) = . Deoarece CA2 = CB1 = b + c rezultă că triunghiul CBA2 este
2
180° − γ
isoscel, deci m( CA2 B1 ) = . Triunghiul AA2 A1 fiind isoscel rezultă
2
180 ° − α
m ( AA2 A1 ) = . Atunci, m ( B 1C 2 A1 ) + m ( B 1 A 2 A1 ) =
2
85
235
180° − β 180° − α 180° − γ
+ + = 180° , deoarece α + β + λ = 180° , deci patrulaterul
2 2 2
B1C2 A1 A2 este inscriptibil. Analog, se arată că patrulaterul A2 B1 B2 C1 este inscriptibil, deci
punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 sunt conciclice (Fig. 231).
B'
A1
A2
C'
a
a
A
Cb
Cc r
c I b
b c
B1 a C2
B Ca C
c
b
C1
B2 D
Fig. 231
A'
Observaţie: Cercul pe care se află punctele A1 , A2 , B1 , B2 , C1 , C2 se numeşte cercul lui
Conway corespunzător triunghiului ABC.
2) Centrul cercului lui Conway este punctul I – centrul cercului înscris în triunghiul
ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AB2 C1 şi A1 BC2 sunt isoscele rezultă că bisectoarele
AI, respectiv BI sunt şi mediatoarele segmentelor B2 C1 , respectiv A1C2 deci I – centrul
cercului înscris în triunghiul ABC – este centrul cercului Conway corespunzător
triunghiului ABC.
3) Sunt adevărate relaţiile: A1 A2 B2 C1 , B1 B2 C2 A1 , C1C2 A2 B1 .

Demonstraţie. Deoarece AI ⊥ A1 A2 şi AI ⊥ B2 C1 rezultă A1 A2 B2 C1 . Analog
B1 B2 C2 A1 , C1C2 A2 B1 .
4) Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC şi p semiperimetrul triunghiului

ABC, atunci raza cercului Conway este egală cu r 2 + p2 .
236
Demonstraţie. În triunghiul isoscel B2 IA1 ( IA1 = IB2 = RC - raza Conway), fie P proiecţia
lui I pe A1 B2 , deci IP = r. Avem: IB22 = IP 2 + PB22 adică RC2 = r 2 + p 2 , de unde
1 1
RC = r 2 + p 2 (deoarece PB2 = A1 B2 = (a + b + c) = p ).
2 2
5) Intersecţiile dreptelor A1 A2 , B1 B2 , C1C2 determină un triunghi omotetic cu triunghiul

de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind punctul lui Gergonne
Demonstraţie. Fie { A '} = B1 B2 ∩ C1C2 ,{B '} = A1 A2 ∩ C1C2 ,{C '} = A1 A2 ∩ B1 B2 . Deoarece
180° − m( A)
triunghiul ACa Cb este isoscel rezultă că m( ACc Cb ) = , deci
2
A2 A1 A ≡ ACc Cb , de unde A1 A2 Cc Cb . Analog se arată că B1 B2 Ca Cc şi C1C2 Ca Cb ,
deci triunghiurile Ca Cb Cc şi A ' B ' C ' sunt omotetice. Fie {D} = ACa ∩ B2 C1 . În triunghiul
AB AC1 Ca C DB2
AB2 C1 , considerând ceviana AD şi secanta BC avem: ⋅ ⋅ ⋅ = 1 (vezi
AB2 AC Ca B DC1
DB2 ( p − b) ⋅ b
„Relaţia lui Van Aubel”) de unde = (1) (am ţinut cont că
DC1 ( p − c) ⋅ c
AB2 = AC1 = b + c, Ca C = p − c şi Ca B = p − b ). Fie {D1} = A ' Ca ∩ B2 C1 . Avem:
A ' B2 A ' C2 D1C1 Ca B1
⋅ ⋅ ⋅ = 1 (2). Din teorema sinusurilor aplicată triunghiurilor Ca Cb Cc
A ' B1 A ' C1 D1 B1 Ca C1
A ' B1 A ' C2 Ca Cc Ca Cb
şi A ' B1C2 rezultă = şi = de unde:
C B sin Ca Cb Cc sin Ca Cc Cb
sin(90° − )
sin(90° − )
2 2
C B
cos co s
A ' B1 2 şi C a C c = 2 (3). Deoarece B C C C B ' C ' rezultă
= 1 1 a b
A 'C2 B C C C
cos a b cos
2 2
A ' B2 A ' C ' Ca Cc A ' B2 A ' C2 Ca B1 D1 B2
= = (4). Din relaţiile (2), (3) şi (4) rezultă: ⋅ ⋅ =
A ' C1 A ' B ' Ca Cb A ' C1 A ' B1 Ca C2 D1C1
2
B B  B p ( p − b)
cos cos cos 
2 2 p D1 B2 D1 B2  2 ac ( p − b)b
adică ⋅ ⋅ = şi de aici =  = = (5).
C C p D1C1 D C  C  p ( p − c ) ( p − c ) c
cos cos 1 2
 cos 
2 2  2 ab
DB2 D1 B2
Din relaţiile (1) şi (5) rezultă = , adică D ≡ D1 . Deci, punctele A, Ca , D şi A '
DC1 D1C2
sunt coliniare. Analog, se arată că B, Cb şi B ' respectiv C , Cc şi C ' sunt coliniare, deci
centrul de omotetie este punctul Γ de intersecţie al dreptelor ACa , BCb şi CCc - adică
punctul lui Gergonne.
6) Intersecţiile dreptelor A1 A2 , B1 B2 , C1C2 determină un triunghi omologic cu triunghiul

ABC, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a aplicaţiei precedente.
237
I.60. Cercul lui Adams86
„Gândirea este o pasăre a înălţimilor care, în colivia cuvintelor,
izbuteşte doar să-şi desfăşoare aripile, dar nu poate zbura.”
Kahlil Gibran87
Teorema lui Adams
Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile
BC,CA, respectiv AB. Dreptele ACa , BCb , CCc sunt concurente în punctul Γ ( punctul lui
Gergonne). Prin punctul Γ se duc paralele la laturile triunghiului Ca Cb Cc care
intersecteaza laturile triunghiului ABC în punctele P, Q, R, S , T ,U . Punctele
P, Q, R, S , T , U aparţin unui cerc concentric cu cercul înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Vom arăta că punctele
P, Q, R, S , T , U se află la aceeaşi distanţa faţă de I.
Y W A Z X
Cum Ca , Cb , Cc sunt punctele podare ale lui I rămâne d
S
să demonstrăm că segmentele Ca P, Ca Q, T Cb
Cb R, Cb S , CcT , CcU au aceeaşi lungime (Fig.232). Cc
Γ R
Cum ACb şi ACc sunt tangente la cercul înscris U
rezultă ACb ≡ ACc , adică triunghiul ACb Cc este
isoscel. Cum Cb Cc UR rezultă UA ≡ RA , adică B P Ca Q C
CcU ≡ Cb R ; analog se arată că Ca Q ≡ CbT şi Fig. 232
Ca P ≡ Cb S . Ducem prin A o paralelă d la BC şi fie
{ X } = Ca Cb ∩ d ,{Y } = Cc Ca ∩ d ,{Z } = PS ∩ d ,{W } = TQ ∩ d . Atunci, triunghiurile
ACb X şi Ca Cb C sunt asemenea, de unde rezultă că ACb ≡ AX şi analog se arată că
AY ≡ ACc . Cum CaY ΓW şi Ca X ΓZ rezultă AW ≡ AZ , de unde WY ≡ ZX , sau
Ca Q ≡ Ca P ceea ce completează demonstraţia.
Cercul circumscris celor şase puncte se numeşte cercul lui Adams corespunzător
triunghiului ABC.
1) Centrul cercului Adams este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.

Demonstraţie: Din congruenţa triunghiurilor IC a P , IC a Q , IC b R , IC b S , IC c U , IC c T
rezultă IP ≡ IQ ≡ IR ≡ IS ≡ IT ≡ IU , deci centrul cercului înscris în triunghiul ABC este
centrul cercului lui Adams.
2) Sunt adevărate relaţiile: UR ⊥ AI , TQ ⊥ BI , PS ⊥ CI .

Demonstraţie: Deoarece triunghiul AUR este isoscel, iar dreptele AR şi AU sunt tangente
crecului înscris în triunghiul ABC, rezultă că UR ⊥ AI ; analog se arată că
TQ ⊥ BI , PS ⊥ CI .
86
Edwin Adams (1878-1956) - matematician ceh, profesor la Princeton, contribuţii în geometrieai
87
Kahlil Gibran (1883-1931) – poet libanez
238
CAPITOLUL II
TEOREME FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA

TRIUNGHIULUI
II.1. Teorema bisectoarei interioare

„Teorema este mai presus de constatare şi mai presus de greşeală.”-Gh. Ţiţeica89
Teorema bisectoarei
BD AB
Fie triunghiul ABC şi AD , D ∈ ( BC ) bisectoarea unghiului BAC . Atunci, = .
DC AC
Demonstraţie. E
B D C
Fig. 233
Fie CE AD , E ∈ AB (Fig. 233 ). Atunci ACE ≡ DAC ( unghiuri alterne interne) şi

BAD ≡ CEA . Cum BAD ≡ DAC , rezultă ACE ≡ AEC , adică triunghiul ACE este isoscel,
BD AB AB
deci AC ≡ AE . Din teorema lui Thales rezultă: = = .
DC AE AC
Reciproca teoremei bisectoarei interioare

DB AB
În triunghiul ABC, fie D ∈ ( BC ) astfel încât = , atunci (AD este bisectoarea
DC AC
interioară a unghiului BAC.
Demonstraţie. Fie CE AD, E ∈ AB. Din teorema lui Thales în triunghiul BCE rezultă
BD AB DB AB
= , iar cu relaţia din ipoteză = obţinem AE = AC , adică triunghiul AEC
DC AE DC AC
este isoscel, deci AEC ≡ ACE (1). Cum AD CE rezultă DAC ≡ ACE (2)
(unghiuri alterne interne) şi BAD ≡ AEC (3) (unghiuri corespondente). Din relaţiile (1),
(2) şi (3) rezultă BAD ≡ DAC , adică AD este bisectoarea unghiului BAC.
89
239
1) Segmentele determinate pe latura BC de bisectoarea AD au lungimea egală cu
ac ab
, respectiv .
b+c b+c
BD c BD CD a
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei avem = , sau = = , de unde
DC b c b b+c
ac ab
BD = , şi CD = .
b+c b+c
2) În triunghiul ABC, fie D piciorul bisectoarei interioare a unghiului A, D ∈ ( BC ) .

2bc A
Atunci la = cos , unde cu la am notat lungimea segmentului AD.
b+c 2
Demonstraţie. Soluţia1. Din A[ A B D ] + A[ A D C ] = A[ A B C ] A
1 A 1 A 1
rezultă c ⋅ la ⋅ sin + b ⋅ la ⋅ sin = bc sin A , adică
2 2 2 2 2
2bc A
la = cos .
b+c 2
Soluţia 2. Din teorema bisectoarei avem :
B C
BD c BD c ac D
= ⇒ = ⇔ BD = şi
DC b BD + DC b + c b+c
Fig. 234
ab
DC = . Teorema sinusurilor aplicată în ABD ne
b+c
ac
sin B
la
de unde la = + c
BD b a b 2bc A
dă: = . Dar = , de unde: la = ⋅ cos .
sin B sin A sin
A sin A sin B b + c 2
2 2
2ac B
Analog, se obţin lungimile celorlalte bisectoare interioare: lb = ⋅ cos şi
a+c 2
2ab C
lc = ⋅ cos .
a+b 2
II.2. Teorema bisectoarei exterioare

„Toate invenţiile unui om sunt adevărate, poţi fi sigur de asta. Poezia
este atât ştiinţă cât şi geometrie.” – Gustave Flaubert (1821-1880)
Teorema bisectoarei exterioare
Fie triunghiul ABC şi AB ≠ AC. Dacă ( AE este bisectoarea exterioară a unghiului A,
EB AB
E ∈ BC , atunci = . T
EC AC
A
Demonstraţie. Fie b > c, deci
B ∈ ( EC ). Paralela prin B la AE
B1
intersectează latura AB în B1 (Fig. 235). Din
EB AB1 E
teorema lui Thales rezultă = (1). B
EC AC C
240 Fig. 235
Dar TAE ≡ AB1 B (unghiuri corespondente) şi EAB ≡ ABB1 (unghiuri alterne
interne), deci AB1 B ≡ ABB1 , adică triunghiul ABB1 este isoscel, de unde AB = AB1 (2).
EB AB
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = .
EC AC
Observaţii:
1) Condiţia AB ≠ AC din teoremă este esenţială pentru că dacă AB = AC , atunci
bisectoarea exterioară a unghiului A este paralelă cu BC, deci nu ar mai exista punctul E.
EB c c EB EB
2) Din teorema bisectoarei = (presupunând b > c ) rezultă = = ,
EC b b − c EC − EB a
ac ab
adică EB = şi analog EC = .
b−c b−c
Reciproca teoremei bisectoarei exterioare

EB AB
Fie triunghiul ABC şi E ∈ BC \ [ BC ] astfel încât = , atunci ( AE este
EC AC
bisectoarea exterioară a unghiului A.
Demonstraţie. Evident AB ≠ AC , deoarece astfel ar rezulta EB = EC ceea ce este imposibil
datorită faptului că E ∈ BC \ [ BC ] . Fie BB1 AE , B1 ∈ AC. Din teorema lui Thales în
EB AB1
triunghiul EAC rezultă = , care cu relaţia din ipoteză dă AB = AB1 , adică
EC AC
triunghiul ABB1 este isoscel, de unde obţinem că AB1 B ≡ ABB1 . Din AE BB1 rezultă
TAE ≡ AB1 B (unghiuri corespondente) şi EAB ≡ ABB1 (unghiuri alterne interne) şi
de aici obţinem că TAE ≡ EAB, adică (AE este bisectoarea exterioară a unghiului A.
1) Segmentele determinate pe dreapta BC de bisectoarea exterioară a unghiului A au

ac ab
lungimile egale cu , respectiv .
b−c b−c
EB c EB EC a
Demonstraţie. Din teprema bisectoarei exterioare avem: = , sau = =
EC b c b b−c
(unde am considerat b > c ).
B'
2) Fie A' , B ' , C ' picioarele bisectoarelor exterioare ale
unghiurilor triunghiului isoscel ABC. Punctele A
A' , B ' , C ' sunt coliniare.
Demonstraţie: A'
B C
Din teorema bisectoarei obţinem:
A 'B A B B ' C BC C ' A CA
= , = şi = . Avem:
A 'C A C B ' A BA C ' B CB
A' B B ' C C ' A AB BC CA
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca
A' C B' A C ' B AC BA CB
teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A' , B ' , C ' sunt
coliniare. C'
241
Fig. 236
Observaţie: Teorema de mai sus aparţine geometrului grec Pappus 90.
3) În triunghiul ABC, fie D ' piciorul bisectoarei exterioare a unghiului A, D ' ∈ (CB .
2bc A
Atunci la' = sin , unde cu la' am notat lungimea segmentului AD ' .
b−c 2
Demonstraţie. Deoarece:
A [ A D ' C ] − A[ A D ' B ] = A [ A B C ] rezultă
 A A A
b ⋅ l 'sin  90° +  − c ⋅ l 'cos = bc sin A
 2 2
2bc A
adică la ' = sin .
b−c 2
D' C
B D
Fig. 237
II.3. Teorema lui Pitagora91

„După ce a descoperit celebra sa teoremă, Pitagora a sacrificat o sută de boi. De atunci, de fiecare dată, când se
descoperă vreun adevăr nou, vitele cornute mari au palpitaţii.” - Ludwig Björne
C
Într-un triunghi dreptunghic pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu
suma pătratelor lungimilor catetelor.
Demonstraţia 1. În triunghiul dreptunghic ABC ( m( BAC ) = 90° ) fie
înălţimea AD , D ∈ ( BC ) (Fig. 238). Din asemănarea triunghiurilor
AB BD D
ABD şi CBA rezultă = şi de aici AB 2 = BC ⋅ BD (1), iar din
BC AB
AC DC
asemănarea triunghiurilor ADC şi BAC rezultă = , de unde B
BD AC A
AC 2 = BC ⋅ DC (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă : Fig. 238
AB 2 + AC 2 = BC ( BD + DC ) = BC ⋅ BC = BC 2 . R Q P
b c
Demonstraţia 2. Pe ipotenuza BC se construieşte c
pătratul CBNQ (Fig. 239). În prelungirea catetelor c
a a
AB şi AC se construieşte pătratul AMPR având C
latura de lungime b+c. Atunci,
bc N
A[ AMPR ] = A[ BCQN ] + 4 A[ ABC ] sau (b + c)2 = a2 + 4⋅ a a
2 b b
de unde rezultă a 2 = b 2 + c 2 .
A c B b M
90
Pappus (290 – 350) – matematician şi filosof grec; a pus bazele geometriei proiectiveFig. 239
91
Pitagora (Pythagoras) (c. 560 – c. 500 î. Hr.) – matematician, om politic şi filosof grec
242
II.4. Teorema lui Pitagora generalizată
„Când apa frânge o vargă, raţiunea o îndreaptă
Raţiunea mi-e stăpână înţeleaptă
Şi astfel, ochi-mi, ajutaţi de gând,
Nici nu mă înşeală, deşi mă mint oricând.”
La Fontaine92
Fie triunghiul ABC şi D proiecţia punctului A pe dreapta BC. Dacă

m( ACB) < 90°, atunci AB 2 = CA2 + CB 2 − 2CB ⋅ CD. Dacă m( ACB) > 90°, atunci
AB 2 = CA2 + CB 2 + 2CB ⋅ CD.
Demonstraţie.
A A
B C D
B D C
Fig. 241
Fig. 240
Din triunghiurile dreptunghice ABD şi ACD (Fig. 240) rezultă

AB = BD + AD , AC = AD + DC .
2 2 2 2 2 2
Dacă m( ABC ) < 90°, atunci
D ∈ ( BC ) şi BD = BC − CD. Dacă m( ABC ) > 90°, atunci B ∈ (CD ) şi BD = DC − BC ,
deci AB 2 = AD 2 + ( BC − CD )2 = ( AD 2 + CD 2 ) + BC 2 − 2 BC ⋅ CD , de unde rezultă
AB 2 = CA2 + CB 2 − 2CB ⋅ CD. Dacă m( ACB) > 90°, atunci BD = BC + CD (Fig. 241).
Avem: AB 2 = AD 2 + ( BC + CD) 2 = ( AD 2 + DC 2 ) + BC 2 + 2 BC ⋅ CD = CA2 + CB 2 + 2CB ⋅ CD.
1) Consecinţă: Teorema cosinusului

În orice triunghi ABC, având laturile de lungimi a, b, c, au loc relaţiile:
i) a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A,
ii) b 2 = a 2 + c 2 − 2ac cos B,
iii) c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C.
Demonstraţie.
A i) Fie D proiecţia lui A pe BC. Dacă m( ACB) < 90°, atunci
din teorema lui Pitagora generalizată avem:
c = a + b − 2a ⋅ CD .
2 2 2
Cum CD = b cos C rezultă
c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C. Dacă m( ACB) = 90° atunci
c = a +b ,
2 2 2
adică teorema lui Pitagora. Dacă
B D C m( ACB) > 90°, atunci c = a + b − 2a ⋅ CD,
2 2 2
Fig. 242
92
La Fontaine (1621-1695) – poet, dramaturg francez
243
CD = CA cos(180° − C ) = −b cos C adică c 2 = a 2 + b 2 − 2ab cos C.
ii) şi iii) se demonstrează analog cu i).
Observaţii:
b2 + c2 − a2 a 2 + c2 − b2 b2 + a 2 − c2
1) În orice triunghi ABC, cos A = , cos B = , cos C = .
2bc 2ac 2ba
2) i) Dacă m( BAC ) < 90° , atunci cos A > 0 ⇔ a 2 < b 2 + c 2 .
ii) Dacă m( BAC ) = 90° , atunci cos A = 0 ⇔ a 2 = b 2 + c 2 .
iii) Dacă m( BAC ) > 90° , atunci cos A < 0 ⇔ a 2 > b 2 + c 2 .
2) Teorema lui Pappus. Formula medianei

Dacă M este mijlocul laturii BC a triunghiului ABC atunci:
AB 2 + AC 2 = 2( AM 2 + BM 2 ). A
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicată în
triunghiurile ABM şi AMC dă:
AB = BM + AM − 2 BM ⋅ AM ⋅ cos AMB (1)
2 2 2
AC 2 = MC 2 + AM 2 − 2 AM ⋅ MC ⋅ cos(π − AMB) =
MC 2 +AM 2 +2AM ⋅ MC ⋅ cos AMB (2) . Din relaţiile
(1) şi (2) prin sumare obţinem: C
AB + AC = 2( AM + BM ) , unde am ţinut cont că
2 2 2 2
B M
BM = MC.
Fig. 243
Observaţii:
1) Expresia AB 2 + AC 2 = 2( AM 2 + BM 2 ) se numeşte relaţia lui Pappus.
2) Dacă a,b,c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC iar ma lungimea medianei AM,
2
2(b + c ) − a
2 2
relaţia lui Pappus devine: ma2 = ( Formula medianei ).
4
3) Prin permutări circulare ale relaţiei precedente se obţin următoarele egalităţi:
2(c 2 + a 2 ) − b 2 2(b 2 + a 2 ) − c 2
mb2 = , mc2 = .
4 4
4) Teorema lui Pappus ne oferă un mod de a determina lungimile medianelor în funcţie de
lungimile laturilor triunghiului.
3) Consecinţă: Dacă a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC şi ma , mb , mc

sunt lungimile medianelor triunghiului ABC, atunci: i)
4(ma + mb + mc ) = 3(a + b + c ) ,
2 2 2 2 2 2
ii)
16(ma4 + mb4 + mc4 ) = 9(a 4 + b 4 + c 4 ) ( Relaţia lui Cesaro)
Demonstraţia se realizează înlocuind formula medianei în relaţiile date.
244
II.5. Teorema lui Stewart93
„Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea
mai potrivită să dea inflexibilitate judecăţii şi raţiunii.” – Denis Diderot94
Fie triunghiul ABC şi M un punct pe latura BC. Atunci:

AB 2 ⋅ MC + AC 2 ⋅ BM − AM 2 ⋅ BC = BC ⋅ BM ⋅ MC.
Demonstraţie.
Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile
A ABM şi AMC obţinem:
AB 2 = AM 2 + BM 2 − 2 AM ⋅ BM ⋅ cos AMB
AC 2 = AM 2 + MC 2 − 2 AM ⋅ MC ⋅ cos AMC.
Cum cos( AMC) = cos(180° − AMB) = − cos AMB,
B C rezultă:
M AB2 ⋅ MC = AM 2 ⋅ MC + BM 2 ⋅ MC − 2AM ⋅ BM ⋅ CM ⋅ cos AMB
Fig. 244 AC2 ⋅ MB = AM 2 ⋅ MB + CM 2 ⋅ MB + 2AM ⋅ BM ⋅ CM ⋅ cos AMB.
Sumând egalităţile precedente obţinem:
AB2 ⋅ MC + AC2 ⋅ BM = AM2 (MC + MB) + BM ⋅ MC(MB + MC)
adică AB 2 ⋅ MC + AC 2 ⋅ BM = AM 2 ⋅ BC + BM ⋅ MC ⋅ BC .
Consecinţe:
1) Teorema medianei
2(b 2 + c 2 ) − a 2
Fie M mijlocul laturii BC a triunghiului ABC. Atunci, ma2 = (unde ma
4
reprezintă lungimea medianei AM).
a
Demonstraţie. Avem BM = MC = . Din relaţia lui Stewart aplicată în triunghiul ABC şi
2
2(b 2
+ c 2
) − a2
punctului M rezultă ma2 = .
4
2) Lungimea bisectoarei interioare

Fie triunghiul ABC, ( AD bisectoarea interioară a unghiului BAC , unde D ∈ BC ).
4bc
Atunci AD 2 = p( p − a) , unde p este semiperimetrul triunghiului ABC.
(b + c) 2
c BD
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezultă = , de A
b DC
c + b BD + DC ab ac
unde = DC = (1) şi BD = (2)
b DC b+c b+c
(Fig. 245). Teorema lui Stewart în ABC pentru M ≡ D dă:
AD 2 ⋅ a = c 2 ⋅ DC + b 2 ⋅ BD − a 2 ⋅ DB ⋅ DC (3). Din relaţiile (1), B
D C
Fig. 245
93
Matthew Stewart (1714-1785) – geometru scoţian, profesor la Universitatea din Edinburgh
94
Denis Diderot (1713-1784) – scriitor şi filosof francez
245
4bc
(2) şi (3) rezultă la2 = p( p − a) (unde prin la am notat lungimea bisectoarei AD).
(b + c ) 2
3) Lungimea bisetoarei exterioare

Fie triunghiul ABC, (AE bisectoarea exterioară a unghiului A, E ∈ BC ). Atunci,
4bc( p − b)( p − c)
AE 2 = .
(b − c ) 2
Demonstraţie.Fie b > c, deci B ∈ ( EC ) (Fig. 246). Din teorema lui Stewart aplicată în
triunghiul AEC rezultă: AE ⋅ BC + AC ⋅ EB − AB2 ⋅ EC = AB⋅ EB⋅ BC (∗).
2 2
Din teorema
bisectoarei exterioare avem:
A
c EB
= de unde rezultă:
b EC
c EB EB
= = şi
b − c EC − EB a
ac ab E
EB = ; analog EC = . B C
b−c b−c
Relaţia (∗) devine Fig. 246
ac ab ac
AE 2 ⋅ a + b 2 ⋅ − c2 ⋅ = c⋅ ⋅a
b−c b−c b−c
4bc( p − b)( p − c) a+b+c
de unde rezultă: AE 2 = , unde p = .
(b − c)2 2
II.6. Teorema sinusurilor

„Fiecare problemă pe care am rezolvat-o a devenit o regulă care pe
urmă mi-a servit la rezolvarea altor probleme.” – René Descartes95
În orice triunghi ABC, raza R a cercului circumscris verifică egalitatea:

a b c
= = = 2 R.
sin A sin B sin C A
Demonstraţie. Vom demonstra teorema pentru cele D
trei cazuri date de natura triunghiului ABC.
i) Triunghiul ABC este ascuţitunghic (Fig. 247).
Fie diametrul BD. Atunci BCD este dreptunghic .
1
Avem: m( BAC ) = m( BDC ) = m( BXC ) de unde C
2
BC a
sin(BAC) = sin(BDC) = = . Analog, avem : B
BD 2 R •
b c X
sin( ABC ) = şi sin( ACB) = .
2R 2R Fig. 247
ii) Triunghiul ABC este dreptunghic. Fie
95
René Descartes (1596-1650) – matematician şi filosof francez, contribuţii în geometrie
246
b c
m( BAC ) = 90° . Avem sin( BAC ) = 1, sin( ABC ) = şi sin( BCA) = . Cum a = 2 R
a a
concluzia este evidentă.
iii) Triunghiul ABC este obtuzunghic (Fig. 248).
A
Fie sin( BAC ) > 90°. În triunghiul BCD
a C
(m( BCD ) = 90°) , avem: . sin( BDC ) =
2R
Deoarece patrulaterul ABCD este inscriptibil
B D
rezultă m( BAC ) + m( BDC ) = 180°, deci O
a
sin(π / 2 − BAC) = sin(BAC) = . Pentru unghiurile
2R
ascuţite ABC şi BCA se repetă demonstraţia de la
subpunctul i). Fig. 248
II.7. Teorema lui Ceva96

„Geometria este ştiinţa care restaurează situaţia dinainte de creaţia lumii
şi încearcă să umple "golul", renunţând la oficiile materiei.” - L. Blaga97
Teorema lui Ceva
Fie triunghiul ABC şi punctele D ∈ BC , E ∈ CA , F ∈ AB . Dacă dreptele AD, BE şi CF
AF BD CE
sunt concurente, atunci ⋅ ⋅ = 1.
FB DC EA
Demonstraţie: Fie {K } = AD ∩ BE ∩ CF .
Prin A ducem o paralelă la BC, iar G şi F A
sunt punctele de intersecţie dintre dreptele BE
respectiv CF cu această paralelă. Din H G
AF AH F
AHF ∼ BCF rezultă = (1),
FB BC E
CE BC K
BCE ∼ AEG rezultă = (2),
EA AG
AG AK B D C
AGK ∼ BDK rezultă = (3),
BD DK Fig. 249
AH AK
CDK ∼ AHK rezultă = (4). Din
DC DK
AG AH AG BD
relaţiile (3) şi (4) obţinem = de unde = (5). Din relaţiile (1) , (2) şi (5)
BD DC AH DC
AF BD CE AH AG BC
rezultă ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =1
FB DC EA BC AH AG
96
Giovanni Ceva (1647-1734) – matematician italian, profesor la Universitatea din Mantua, contribuţii în
geometrie
97
Lucian Blaga (1895-1961) - filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg, traducător, profesor universitar şi
diplomat român, membru titular al Academiei Române
247
Reciproca teoremei lui Ceva
AF BD CE
Fie triunghiul ABC şi punctele D ∈ BC , E ∈ CA , F ∈ AB . Dacă ⋅ ⋅ = 1,
FB DC EA
atunci dreptele AD, BE şi CF sunt concurente.
Demonstraţie. Fie {K } = BE ∩ CF şi {D '} = AK ∩ BC . Conform primei părţi rezultă
AF BD ' CE BD ' BD
⋅ ⋅ = 1 care împreună cu relaţia din ipoteză dă : = de unde
FB D ' C EA D ' C DC
BD '+ D ' C BD + DC BC BC
= deci = şi de aici rezultă că D ' C = DC , adică D ≡ D '.
D 'C DC D ' C DC
Observaţii:
1) Reciproca teoremei lui Ceva este adevărată şi în cazul în care unul din punctele D,E, sau
F aparţine unei laturi – de exemplu D ∈ BC - şi celelalte două puncte E ∈ CA , F ∈ AB
verifică condiţia: “dreapta BE nu este paralelă cu dreapta CF.
2) Dacă BE CF reciproca teoremei lui Ceva nu mai este
adevărată, aşa cum o arată următorul exemplu: „Fie D E F
mijlocul segmentului BC, F simetricul lui B faţă de A şi E A
simetricul lui C faţă de A. Atunci,
AF BD CE 1
⋅ ⋅ = ⋅1 ⋅ 2 = 1 , dar dreptele AD, BE, CF nu
FB DC EA 2 B D C
sunt concurente (deoarece AD BE CF , AD fiind linie
Fig. 250
mijlocie în triunghiurile BEC şi BFC.”
II.8. Teorema lui Menelaus98

„Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis.”
Omar Khayyam99
Teorema lui Menelaus
Fie triunghiul ABC şi punctele A ' ∈ BC , B ' ∈ CA , C ' ∈ AB . Punctele A ', B ', C ' sunt
coliniare dacă şi numai dacă
A' B B 'C C ' A A
⋅ ⋅ =1.
A 'C B ' A C ' B
Demonstraţie. Presupunem că C1
punctele A ', B ', C ' sunt coliniare. B '
Conform axiomei lui Pasch, cel puţin P
A1
unul din punctele A ', B ', C ' se află pe
C'
prelungirea laturilor triunghiului
ABC . Fără a restrânge generalitatea B1
putem presupune că
A' B C
Fig. 251
98
Menelaus (70-130) – mathematician grec, contribuţii importante în geometrie
99
Omar Khayyam (1048-1122) – matematician, poet, filosof, astronom persan, contribuţii în algebră şi geometrie
248
B ' ∈ ( AC ) , C ' ∈ ( AB) şi A ' ∈ [CB \ [CB ] (Fig. 251).
Soluţia 1. Fie A1 , B1 , C1 proiecţiile punctelor A, B, C pe dreapta A ' B '. .Din asemănările
triunghiurilor: A ' BB1 şi A ' CC1 ; B ' CC1 şi B ' AA1 ; C ' AA1 şi C ' BB1 rezultă egalităţile
A ' B BB1 B ' C CC1 C ' A AA1 A' B B 'C C ' A
= , = , = care prin înmulţire dau: ⋅ ⋅ =1.
A ' C CC1 B ' A AA1 C ' B BB1 A 'C B ' A C ' B
A[ AC ' B '] A[ BC ' A '] A[ CA ' B ']
Soluţia 2. Egalitatea evidentă ⋅ ⋅ =1 este echivalentă cu:
A[ BC ' A '] A[ CA ' B '] A[ AC ' B ']
C ' A⋅C ' B '⋅sin AC ' B ' A ' C '⋅ A ' B⋅sin C ' A ' B B ' A '⋅B ' C⋅sin A ' B ' C
⋅ ⋅ = 1, adică
C ' B⋅C ' A '⋅sin A ' C ' B A ' B '⋅ A 'C ⋅sin CA ' B ' B ' A⋅B ' C '⋅sin(π − A ' B ' C )
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1.
A 'C B ' A C ' B
Soluţia 3. Fie BP A ' B ' ( P ∈ AC ) . Din asemănarea triunghiurilor BPC cu A ' B ' C ,
B ' P A' B B'A C'A
respectiv a triunghiurilor AC ' B ' cu ABP rezultă: = şi = care prin
B 'C A 'C B'P C 'B
înmulţire dau concluzia.
A' B B 'C C ' A
Reciproc, presupunem că ⋅ ⋅ = 1 (1) şi demonstrăm că punctele A ', B ', C '
A 'C B ' A C ' B
sunt coliniare. Fie A ' ∈ [CB \ [CB ] , C ' ∈ ( AB) şi {B "} = A ' C '∩ AC . Atunci, conform
A ' B B "C C ' A B ' C B "C
primei părţi rezultă: ⋅ ⋅ = 1 care cu relaţia (1) dă = şi de aici
A 'C B " A C ' B B ' A B" A
B ' C B "C
= ,adică B ' C = B " C şi cum există doar un punct interior laturii AC pentru care
AC AC
B ' C = B " C , rezultă B ' ≡ B " , deci punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.
Soluţia 4. Considerăm cazul când două puncte sunt pe laturi şi unul pe prelungirea unei
A' B B 'C C'A A 'C 1 A 'C 1
laturi Notăm: α = ,β = ,γ = . Din = rezultă = , deci
A'C B'A C 'B A' B α BC 1 + α
uuuur 1 uuur B 'C uuuur β uuur
CA ' = ⋅ CB . Din =β rezultă CB ' = CA , iar
1+α B' A 1+ β
uuuur uuur uuuur uuur AC ' uuur uuur γ uuur uuuuur
CC ' = CA + AC ' = CA + ⋅ AB = CA + ⋅ AB . Putem exprima acum vectorii B ' A '
AB γ −1
uuuuur uuuuur uuuur uuuur 1 uuu
r β r uuuuur uuuur uuuur uuur γ uuur β uuur
uuu
şi B ' C ' : B ' A' = CA' − CB ' = CB − CA , B ' C ' = CC ' − CB ' = CA + AB − CA =
1+ α 1+ β γ −1 1+ β
1 uuur γ uuur uuur −1− βγ uuur γ uuur uuuuur uuuuur
CA + ( AC + CB) = CA + CB . Din condiţia ca vectorii B ' A ' şi B ' C '
1+ β γ −1 (1+ β )(γ −1) γ −1
γ −1 β (1 + β )(γ − 1)
să fie coliniari, rezultă = , de unde obţinem αβγ = 1 sau
(1 + α )γ (1 + β )(1 + βγ )
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1 .Analog se tratează cazul când punctele A ', B ', C ' sunt pe prelungirile
A 'C B ' A C ' B
laturilor. Pentru demonstraţia afirmaţiei reciproce, fie αβγ = 1 şi notând
249
A' B B 'C C'A 1 uuuuur uuuur uuuur 1 uuur β uuur
α= ,β = ,γ = = , avem B ' A ' = CA ' − CB ' = CB − CA (1),
A 'C C 'B C ' B αβ 1+α 1+ β
uuuuur uuuur uuuur 1 + βγ uuur γ uuur 1
B ' C ' = CC ' − CB ' = − CA + CB şi înlocuind γ = obţinem
(1 + β )(γ − 1) γ −1 αβ
uuuuur α + 1  1 uuur β uuur  uuuuur α uuuuur
B 'C ' =  CB − CA  (2). Din (1) şi (2) avem B ' C ' = B ' A ' , deci
1 − αβ  1 + β 1+ β  1 − αβ
A ', B ', C ' sunt puncte coliniare.
Teorema lui Menelaus pentru patrulatere
Dacă X, Y, Z, W sunt puncte coliniare pe laturile AB, BC, CD, respectiv DA ale
AX BY CZ DW
patrulaterului ABCD, atunci ⋅ ⋅ ⋅ = 1.
XB YC ZD WA
Demonstraţie.
D
X W
A
T
B Y C
Fig. 252 Z
Fie {T } = BD ∩ XY . Din teorema lui Menelaus aplicată în triunghiurile ABD şi BCD

XA WD TB TD ZC YB
rezultă: ⋅ ⋅ = 1 şi ⋅ ⋅ = 1, relaţii care prin înmulţire dau concluzia.
XB WA TD TB ZD YC
II.9. Teorema transversalei

„Matematica nu se face în stare de urgenţă.” – Ion Cucurezeanu100
Teorema transversalei
Dacă într-un triunghi ABC se duce o ceviană AD, iar o secantă oarecare intersectează
AM AC PN DB
dreptele AB, AC şi AD în punctele M, N, respectiv P, atunci ⋅ ⋅ ⋅ = 1.
AB AN PM DC
Demonstraţie. Fie B ', C ', M ' şi N ' proiecţiile punctelor B, C, M, respectiv N pe AD. Din
asemănarea triunghiurilor AMM ' şi ABB ' , ACC ' şi ANN ' , PNN ' şi PMM ' , BB ' D şi
100
Ion Cucurezeanu – matematician român, profesor la Universitatea din Constanţa,contribuţii în studiul ecuaţiilor
diofantice
250
AM MM ' AC CC ' PN NN ' DB BB '
CC ' D rezultă: = , = , = şi = . Înmulţind
AB BB ' AN NN ' PM MM ' DC CC '
AM AC PN DB
membru cu membru relaţiile precedente rezultă: ⋅ ⋅ ⋅ = 1.
AB AN PM DC
1) Dacă într-un triunghi ABC se duce A

o ceviană AD, D ∈ ( BC ) şi o secantă
intersectează pe AB, AC şi AD în M'
punctele M, N, respectiv P, atunci:
MB NC PD P
⋅ DC + ⋅ BD = ⋅ BC. M N
MA NA PA
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă B' N'
în triunghiurile ABD şi ADC cu D
cevianele AC respectiv AB şi secanta
NP AP AB DC B C
MN rezultă: = ⋅ ⋅ şi C'
NM AM AM BC
Fig. 253
MP AP AC BD
= ⋅ ⋅ . Sumând relaţiile
MN AD AN BC
AP  AB DC AC BD  AD AB DC AC BD
precedente obţinem 1 =  ⋅ + ⋅  , de unde = ⋅ + ⋅ .
AD  AM BC AN BC  AP AM BC AN BC
Cum AB = AM + MB, AC = AN + NC , BC = BD + DC şi AD = AP + PD rezultă
MB NC PD
⋅ DC + ⋅ BD = ⋅ BC.
MA NA PA
2) Fie triunghiul ABC şi punctele D ∈ ( BC ), E ∈ ( AB ), F ∈ ( AC ), M ∈ ( AD ). Dacă

EB FC MD
DC ⋅ + BD ⋅ = BC ⋅ , atunci M ∈ EF .
EA FA MA
Demonstraţie. Fie {M '} = AD ∩ EF . Din teorema transversalei rezultă
EB FC M 'D MD M ' D
DC ⋅ + BD ⋅ = BC ⋅ care împreună cu relaţia din ipoteză dă: = sau
EA FA M 'A MA M ' A
MD + MA M ' D + M ' A AD AD
= , adică = . Din relaţia precedentă avem : MA = M ' A ,
MA M 'A MA M ' A
deci M ≡ M ' .
Observaţie: Teorema lui Menelaus este o consecinţă a teoremei transversalei.
251
II.10. Teorema lui Leibniz101
„Sub aspect elementar, numeroase teoreme interesante sunt create mereu fie de către amatori devotaţi, fie de către
marii matematicieni, care ori de câte ori au înţelegerea să revină la problemele elementare, le-au privit sub aspecte
noi, dând demonstraţii mai simple sau încadrări mai naturale.” – N. Mihăileanu102
Fie G centrul greutate al triunghiului ABC. Pentru orice punct M

de
din planul triunghiului ABC este adevărată relaţia:
AB 2
+ BC 2
+ CA 2
MA2 + MB 2 + MC 2 = + 3MG 2 (∗).
3
Demonstraţie.
Fie A ' mijlocul laturii BC. Relaţia lui Stewart
A aplicată în triunghiul AMA ' dă:
MA2 ⋅ A ' G + MA '2 ⋅ AG − AA '⋅ AG ⋅ GA ' = MG2 ⋅ AA '
AA ' 2
Egalităţile A ' G = , AG = A A ',
M 3 3
G 2(M B 2 + M C 2 ) − B C 2
M A '2 = ,
4
B 2( AB2 + AC2 ) − BC2
A' C AA'2 = înlocuite în relaţia
4
precedentă dau concluzia.
Fig. 254
Consecinţe:
AB 2 + BC 2 + CA2
1) Dacă M ≡ G, atunci GA2 + GB 2 + GC 2 = şi relaţia din teorema lui
3
Leibniz devine MA2 + MB 2 + MC 2 = GA2 + GB 2 + GC 2 + 3MG 2 .
AB 2 + AC 2 + BC 2
2) Din relaţia lui Leibniz rezultă că MA2 + MB 2 + MC 2 ≥ cu egalitate
3
dacă punctul M coicide cu G.
3) Dacă M coincide cu O – centrul cercului circumscris triunghiului ABC - atunci relaţia
a2 + b2 + c 2 a2 + b2 + c2
(∗) devine: 3OA2 = + 3OG 2 , adică OG 2 = R 2 − .
3 9
4) În orice triunghi ABC este adevărată relaţia: 9 R 2 ≥ a 2 + b 2 + c 2 .
a2 + b2 + c2
Demonstraţie: Cum OG 2 ≥ 0 avem: R 2 ≥ , adică 9R 2 ≥ a 2 + b 2 + c 2 .
9
5) Fie H şi O ortocentrul respectiv centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci:
4(a 2 + b 2 + c 2 )
i) OH 2 = 9 R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 ), ii) GH 2 = 4 R 2 − unde R este lungimea razei
9
cercului circumscris triunghiului ABC şi a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC.
101
Gottfried von Leibniz (1646-1716) – matematician şi filosof german, contribuţii importante în analiza
matematică
102
Nicolae Mihăileanu (1912-1998) – matematician român
252
Demonstraţie: i) Din relaţia cunoscută OH = 3OG rezultă OH 2 = 9OG 2 care împreună cu
1
relaţia de la observaţia 3) ne dă OH 2 = 9 R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 ) . ii) Cum OG = HG rezultă
2
1 4( a 2
+ b 2
+ c 2
)
OG 2 = HG 2 , de unde HG 2 = 4 R 2 − .
4 9
II.11. Teorema lui Toricelli - Fermat

„În matematică nu există ignorabimus, nu vom şti...., trebuie să ştim şi vom şti!” - David Hilbert103
Să se găsească punctul P din planul unui triunghi ABC pentru care suma PA + PB + PC
este minimă.
Demonstraţie. Soluţia 1. Prin rotaţia de
centru B şi unghi de 60° a triunghiului ABP A
se obţine triunghiul C ' BP ' . Atunci,
PB = P ' P şi PA = C ' P ' , de unde C'
P'
PA + PB + PC = P ' P + PC ≥ C ' C . Suma
este minimă atunci când punctul P ∈ C ' C ,
P
adică m( BPC ') = 60° . Analog, prin 60°
rotaţia de centru A şi unghi de 60° a
B C
triunghiului ABP se obţine:
m( APC ') = 60° , deci m( APB ) = 120° . Fig. 255
Analog, se arată că punctul P aparţine
dreptelor BB ', AA ' ( B ' şi A ' se obţine ca mai sus), deci punctul P căutat se află la
intersecţia dreptelor AA ', BB ', CC ' .
Soluţia 2: Fie P punctul pentru care suma PA + PB + PC este minimă şi d a dreapta ce
conţine punctele P şi A. Arătăm că dacă, de exemplu, punctul P se plimbă pe dreapta d a
punctul căutat P rămâne acelaşi. Fie că A1 ∈ AP şi presupunem că P1 este punctul pentru
care suma P1 A1 + P1 B + PC
1 este minimă. Astfel, pentru triunghiul ABC avem:
PA + PB + PC < P1 A + P1 B + PC 1 şi pentru : P1 A1 + P1 B + PC
1 < PA1 + PB + PC relaţii care
sumate dau PA + P1 A1 < PA1 + P1 A , sau PA1 + A1 A + P1 A1 < PA1 + P1 A , de unde
rezultă A1 A + P1 A1 < P1 A , absurd. Deci, dacă A ∈ d a , atunci poziţia punctului P pentru care
se realizează minimul nu se schimbă. Analog, se demonstrează proprietatea de mai sus şi
pentru punctele B şi C . Astfel, putem alege punctele B ∈ db şi C ∈ d c astfel încât
triunghiul ABC să fie echilateral, acest lucru poate fi realizat. De exemplu, alegem A ∈ d a
astfel încât AB = BC . Evident, dacă triunghiul ABC este isoscel, punctul P aparţine axei de
simetrie a triunghiului ABC. Plimbăm acum punctul B ∈ db ( iar P ∈ db ) astfel încât
triunghiul ABC devine echilateral şi atunci m( APB ) = m( APC ) = m( BPC ) = 120° .
103
253
Soluţia 3: Fie P un punct situat în interiorul
triunghiului ABC astfel încât m( APB) = m( APC )
Presupunem că lungimea segmentului [ PA] este A
constantă. Fie cercul cu centrul în A şi rază PA şi
tangenta d în P la cerc. Fie P1 ∈ d , P1 ≠ P, R
d
AP1 ∩ C(A,PA) = {R}. Cum APB ≡ APC rezultă: P1 P
PB + PC < P1 B + PC
1 < RB + RC şi de aici
PA + PB + PC < PA + RB + RC = RA + RB + RC . B C
Repetând raţionamentul pentru PB sau PC
constante rezultă că minimul se obţine pentru Fig. 256
APB ≡ APC ≡ BPC (= 120°) .
Observaţii:
1) Punctul P se numeşte punctul lui Fermat104 sau punctul izogon al triunghiului ABC.
2) Demonstraţia de mai sus nu mai este valabilă dacă un unghi al triunghiului ABC are
măsura mai mare de 120° (vezi „Triunghiurile lui Napoleon. Punctele lui Fermat”).
Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat

Fie ABC şi DEF două triunghiuri de laturi a, b, c respectiv d, e, f. În exteriorul
triunghiului ABC se construiesc triunghiurile A ' B C , A B ' C , A B C ' asemenea
cu DEF, m( A) + m( B ) < 180°, m( B ) + m( E ) < 180°, m(C ) + m( F ) < 180° . Atunci:
a) d ⋅ AA ' = e ⋅ BB ' = f ⋅ CC ' ;
b) cercurile circumscrise triunghiurilor A ' BC , AB ' C şi ABC ' au un punct comun T;
c) dreptele AA ', BB ' şi CC ' sunt concurente în punctul T;
d) d ⋅ TA '+ e ⋅ TB '+ f ⋅ TC ' = 2(d ⋅ TA + e ⋅ TB + f ⋅ TC ) ;
e) suma d ⋅ MA + e ⋅ MB + f ⋅ MC este minimă când M coincide cu T;
f) 2(d ⋅ TA + e ⋅ TB + f ⋅ TC)2 = a2 (−d 2 + e2 + f 2 ) + b2 (d 2 − e2 + f 2 ) + c2 (d 2 + e2 − f 2 ) + 16 ⋅ S ⋅ S ',
unde S şi S ' sunt ariile triunghiurilor ABC respectiv DEF ;
g) Dacă OA , OB , OC sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A ' BC , AB ' C
respectiv ABC ', triunghiurile OAOB OC şi DEF sunt asemenea.
CA ' BC
Demonstraţie. a) Din asemănarea triunghiurilor A ' BC şi AB ' C rezultă = şi
AC B ' C
cum A ' CA ≡ BCB ' rezultă că triunghiurile A ' CA şi BCB ' de unde
AA ' AC DF e
= = = , adică d ⋅ AA ' = e ⋅ BB '. Analog se arată că e ⋅ BB ' = f ⋅ CC ' de
BB ' B ' C EF d
unde rezultă d ⋅ AA ' = e ⋅ BB ' = f ⋅ CC ' .
b) Fie T al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise triunghiurilor BCA ' şi
AB ' C. Atunci, m( BTC ) = 180° − m( BA ' C ) = 180° − m( D) şi
m( ATC) =180°− m( CB' A) =180°− m( E). Pentru că m( E ) + m( B) < 180° rezultă că T
aparţine arcelor cercurilor considerate aflate în interiorul triunghiului ABC. Atunci:
m( ATB) = 360° − m( BTC) − m( ATC) = 360° − (180° − m( D )) − (180° − m( E )) =
104
Pierre de Fermat (1601-1665) – matematician francez, contribuţii în teoria probabilităţilor şi teoria numerelor
254
180° − m( F ) = 180° − m( AC ' B ) , adică patrulaterul TAC ' B este inscriptibil, deci T
aparţine şi cercului circumscris triunghiului ABC '.
c) Deoarece patrulaterul BTCA ' este inscriptibil rezultă
BTA ' ≡ BCA ' ≡ DFE ≡ AC ' B şi cum m( AC ' B) + m( ATB) = 180° rezultă
m( BTA ') + m( BTA) = 180°, adică punctele A, T şi A ' sunt coliniare. Analog se arată că
punctele B, T , B ' şi respectiv C , T , C ' sunt
A
coliniare, deci {T } = AA '∩ BB '∩ CC '.
d) Din teorema lui Ptolemeu pentru patrulaterul
inscriptibil TBA ' C rezultă OC
TA '⋅ BC = TB ⋅ A ' C + TC ⋅ A ' B (1). Din P OB
C' B'
asemănarea triunghiurilor A ' BC şi DEF avem: T
A ' B A ' C BC
= = = k (2). Din relaţiile (1) şi B Q R C
DE DF EF
(2) rezultă TA '⋅ k ⋅ d = TB ⋅ e ⋅ f + TC ⋅ f ⋅ k , adică
TA '⋅ d = TB ⋅ e + TC ⋅ f . Analog se arată că:
OA
TB '⋅ e = TA ⋅ d + TC ⋅ f şi TC '⋅ f = TA ⋅ d + TB ⋅ e.
Sumând ultimele trei egalităţi membru cu
membru rezultă:
TA'⋅ d +TB'⋅ e +TC'⋅ f = 2(TA⋅ d +TB⋅ e +TC⋅ f ). A'
e) Fie M un punct arbitrar situat în planul
triunghiului ABC. Atunci, Fig. 257
d ⋅ AA ' ≤ d ( AM + MA ') = d ⋅ AM + e ⋅ BM + f ⋅ CM
cu egalitate atunci când M ∈ BTC I AA ', adică când M coincide cu T.
f) Din subpunctul precedent d ⋅ AA ' = d ⋅ AM + e ⋅ BM + f ⋅ CM . Determinăm pe AA ' din
triunghiul BAA ' aplicând teorema cosinusului: AA'2 = BA2 + BA'2 − 2BA⋅ BA'cos( B + E) ,
adică ( d ⋅ AA ') 2 = ( dc ) 2 + ( d ⋅ BA ') 2 − 2( d ⋅ BA ) ⋅ ( d ⋅ BA ') ⋅ [cos B cos E − sin B sin E ]
 a2 + c2 − b2 d 2 + f 2 − e2 
sau ( d ⋅ AA ') 2 = d 2 c 2 + a 2 f 2 − 2 d ⋅ c ⋅ a ⋅ f  ⋅ − sin B ⋅ sin E  ,
 2 ac 2 df 
( a 2 + c 2 − b 2 )( d 2 + f 2 − e 2 )
de unde ( d ⋅ AA ') 2 = d 2 c 2 + a 2 f 2 − − 2( ac sin B ) ⋅ ( df sin E ) şi
2
deci: 2(d ⋅ TA + e ⋅ TB + f ⋅ TC)2 = a2 (−d 2 + e2 + f 2 ) + b2 (d 2 − e2 + f 2 ) + c2 (d 2 + e2 − f 2 ) + 16 ⋅ S ⋅ S '.
g) Fie {P} = AT ∩ OB OC ,{Q} = BT ∩ OAOC ,{R} = CT ∩ OAOB . Deoarece OAOB ⊥ CT şi
OAOC ⊥ BT rezultă că patrulaterul OA RTQ este inscriptibil, deci
m( QOA R) = 180° − m ( QTR ) = 180° − m( BTC ) = 180° − [180° − m( BA ' C )] = m( BA ' C ) = m( D).
Analog se arată că m( OAOB OC ) = m( E ) şi m( OAOC OB ) = m( F ), adică triunghiurile
OAOB OC şi DEF sunt asemenea.
255
Observaţii:
1) Dacă ρ este raza cercului circumscris triunghiului DEF atunci OB C = b ⋅ ρ şi
ρ ⋅ AA' ρ ⋅ d ⋅ AA' ρ ⋅ d ⋅ AA'⋅ f d ⋅ AA' e ⋅ BB '
OAOB = = = = ⋅ f. Analog OBOC = ⋅d şi
e d ⋅e 4ρ S ' 4S ' 4S '
f ⋅ CC ' OO OO O O d ⋅ AA '
OC OA = ⋅ e, deci A B = B C = C A = ( d ⋅ AA ' = e ⋅ BB ' = f ⋅ CC ' ).
4S ' f d e 4S '
2) Dacă triunghiul DEF este echilateral se obţine teorema lui Toricelli.
II.12. Teorema lui Feuerbach105

„Ca să te îndoieşti de linia dreaptă
trebuie să ştii mai întâi din câte puncte
e făcută.” – Nichita Stănescu106
Teorema lui Feuerbach
Într-un triunghi, cercul lui Euler este tangent cercului înscris şi cercurilor exînscrise
corespunzătoare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A ' intersecţia A
bisectoarei interioare a unghiului BAC cu latura Cb
ϕ
BC, H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, Cc I
M a , M b , M c mijloacele laturilor BC , AB respectiv
A ' Ma B
AC ale triunghiului ABC , Ca Cb Cc triunghiul de C H a C a ϕa D a Db
contact, iar Da , Db , Dc proiecţiile punctului I a –
centrul cercului A - exînscris - pe dreptele BC, CA D'a
respectiv AB (Fig. 258). Vom demonstra mai întâi
că: M a Ca2 = M a H a ⋅ M a A ' . Din teorema bisectoarei Dc Ia
BA ' c a−c
rezultă = , de unde BA ' = . Avem:
A 'C b b+c
a ac a (b − c)
Ma A' = − = (1). Din triunghiul
2 b + c 2(b + c)
dreptunghic AH a B şi AH a C rezultă
Fig. 258
AH a
2
= AB 2
− BH 2
= AC 2
− CH a
2
b 2 − c 2 = ( H a C + H a B )( H a C − H a B ) , b 2 − c 2 = a(a − 2 H a B) , de unde
a +c −b
2 2 2
b −c2 2
HaB = şi de aici M a H a = M a B − BH a = (2). Deoarece
2a 2a
a+b+c
BCa = CDa = p − b unde p = , (vezi „Cercul înscris într-un triunghi” ) rezultă
2
a b−c
M a Ca = M a B − BCa = − ( p − b) = (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3)
2 2
105
Karl Feuerbach (1800-1834) – matematician german, contribuţii importante în geometrie
106
256
rezultă M a Ca2 = M a H a ⋅ M a A ' (4). Egalitatea (4) arată că punctul H a (care aparţine
cercului lui Euler al triunghiului ABC ) se transformă prin inversiunea de centru M a şi
raport M a Ca2 în punctul A ' . Prin aceasta inversiune, cercul lui Euler (fără punctul M a ) se
transformă într-o dreaptă d antiparalelă cu BC în raport cu A ce trece prin A ' (vezi „Cercul
lui Euler”). Dreapta d este a doua tangentă comună interioară a cercului înscris şi A –
exînscris. Prin această inversiune cercul înscris se transformă în el însuşi deoarece modulul
inversiunii este egal cu puterea polului inversiunii faţă de cercul considerat.
Deoarece M a Ca = M a Da rezultă că şi cercul A – exînscris se transformă în el
însuşi. Dreapta d fiind tangentă cercului înscris şi A –exînscris (invariante în inversiunea
considerată) rezultă că şi cercul lui Euler ar fi tangent acestor cercuri în punctele ϕ şi ϕ a
(punctele de intersecţie dintre dreapta d şi cercurile inverse şi A – exînscris). Analog se
arată că cercul lui Euler este tangent cercurilor exînscrise corespunzând vârfurilor B şi C.
Soluţia 2. Fie C ( I , r ) cercul înscris în triunghiul ABC (Fig. 259). Utilizăm teorema lui
c b a
Casey, considerând cercurile ( M a , M b , M c ,C) obţinem: tM a M b = , t AM c = , tM b M c = ,
2 2 2
a b−c b a−c c b−a
t M a = − ( p − b) = , tM b = − ( p − c) = , tM c = − ( p − a ) = (unde
2 2 2 2 2 2
prin distanţa tangenţială tij dintre cercurile Ci şi C j înţelegem lungimea tangentei comune
exterioare duse la cele două cercuri, cele două cercuri aflându-se de aceeaşi parte a
tangentei). Pentru ca cercul
ϕ
Hc
Mb
Mc
Fig. 259
Hb
B Ma Ha C
înscris C şi cercul medial să fie tangente trebuie să demonstrăm că pentru o combinaţie a

semnelor + şi – rezultă ± c(b − a) ± a(b − c) ± b(a − c) = 0 , ceea ce este evident. Din
teorema lui Casey rezultă că există un cerc care trece prin M a , M b , M c şi C. Cum cercul
circumscris triunghiului median este cercul lui Euler urmează ca cercul celor nouă puncte şi
C sunt tangente.
257
Soluţia 3. Fie M c mijlocul laturii AB, H c piciorul înălţimii din H, O9 centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC, DE diametrul perpendicular pe AB, F şi K mijloacele
DE
segmentelor HD respectiv HE (Fig. 260). Deoarece KF = = R şi cum O9 ∈ KF
2
E
A
K
X
L
KX ϕ
ϕ
O O9 I O9 I
H
Y Hc
B C
Mc S F M Y
F
D
Fig. 260
rezultă că KF este diametru în cercul lui Euler al triunghiului ABC, deci m( KM c F ) = 90°.
Fie XY ⊥ AB, XY diametru în cercul înscris în triunghiul ABC (Y ∈ AB) şi
XL ⊥ MK ( L ∈ KF ). Atunci, LM = XY = 2r unde {M } = KF ∩ AB. Drepta FM c este
dreapta lui Simson a punctului D şi este perpendiculară pe dreapta CD în punctul S (vezi
„Dreapta lui Simson”). Avem H c CB ≡ SM c M ≡ DIY ≡ M c DS (= α ). Fie
{T } = FY ∩ KX . Arătăm că m( KTY ) = 90°, deci cercurile de diametre KF şi XY – adică
cercul lui Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC – sunt tangente în ϕ . Din
M cY = DI sin α , YH c = IC sin α rezultă M cY ⋅ YH c = DI ⋅ IC ⋅ sin 2 α = 2 Rr sin 2 α ; dar
R sin α = FK sin α = M c F sin α = MF , de unde M c Y ⋅ YH c = 2r ⋅ MF = LM ⋅ MF . Din
2 2
puterea unui punct M faţă de cercul lui Euler rezultă

MM c ⋅ MHc = MM c = MF ⋅ MK = MF ( KL + LM ) = MF ⋅ KL + MF ⋅ LM = MF ⋅ KL + M cY ⋅ YHc (1).
2
Dar M H c
2
− MY 2
= (M H c − M Y )( M H c + M Y ) = YH c ⋅YM c, deci
MH = MM = MY + YH c ⋅ YM c (2).
2
c
2
c
2
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
LX MF
MY 2 = MF ⋅ KL = LX 2 , adică = relaţie care arată că K ϕ ⊥ FY , deci cercul lui
KL MY
Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC sunt tangente în punctul ϕ .
OI 2 + IH 2 OH 2
Soluţia 4. Teorema medianei aplicată în triunghiul OIH ne dă: IO92 = −
2 4
R 2 − 2 Rr + 2r 2 − 2rh R R 2 − 4rh R
sau IO92 = − , unde rh este raza cercului înscris în
2 4
triunghiul ortic al triunghiului ABC (vezi „Cercul înscris” şi „Cercul circumscris”), şi de
258
R 2 − 4 Rr + 4r 2 ( R − 2r ) 2 R R
aici rezultă că IO92 = = , deci O9 I = − r . Cum este raza
4 4 2 2
cercului Euler rezultă cercul lui Euler şi cercul înscris sunt tangente interior.
Observaţii:
1) Punctele ϕ , ϕa , ϕb , ϕc de tangenţă dintre cercul lui Euler şi cu cercurile tritangente se
numesc punctele lui Feuerbach ale triunghiului ABC.
2) Într-un triunghi ABC se duce cea de-a doua tangentă interioară a cercului înscris cu
fiecare cerc exînscris (primele tangente fiind laturile triunghiului). Dreptele ce unesc
punctele de contact ale acestor trei tangente cu mijloacele laturilor corespunzătoare trec
prin punctele lui Feuerbach.
1) Dreptele care unesc punctelele lui Feuerbach ale cercurilor exînscrise cu punctul lui
Feuerbach al cercului înscris trec prin piciorul bisectoarei situate pe laturile respective.
Demonstraţie. Piciorul bisectoarei interioare a unghiului BAC - punctul A ' - este centrul de
omotetie inversă dintre cercurile înscris şi A - exînscris; punctul lui Feuerbach ϕ este
centrul de omotetie directă dintre cercurile lui Euler şi cercul înscris, iar ϕa cetrul de
omotetie inversă între cercul lui Euler şi cercul A - exînscris, deci punctele A ' , ϕ şi ϕa
sunt coliniare.
Triunghiul lui Feuerbach ϕaϕbϕc este triunghiul a cărui vârfuri sunt punctele de tangenţă
dintre cercul celor nouă puncte cu cercurile exînscrise unui triunghi ABC.
2) Cercul ce trece prin picioarele bisectoarelor interioare ale unui triunghi conţine
punctul lui Feuerbach al triunghiului.
Demonstraţie. Vom arăta că triunghiul determinat de picioarele bisectoarelor este asemenea
şi omologic cu triunghiul lui Feuerbach.Vom utiliza în demonstraţia teoremei două leme:
Lema 1. Cercul C (O, R ) este tangent exterior cercurilor C1 (O1 , r1 ) şi C2 (O2 , r2 ) în punctele
A , respectiv B. Dacă A1 şi B1 sunt punctele de tangenţă ale tangentei exterioare comune
R
cercurilor C1 şi respectiv C2 , atunci AB = ⋅ A1 B1 .
( R + r1 )( R + r2 )
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicată în triunghiurile AOB şi O1OB (Fig. 261)
2 R 2 − AB 2 AB 2
ne dă: cos AOB = 2
= 1− ,
2R 2R 2
1 2 = (R + r1) + (R + r2 ) − 2(R + r1)(R + r2 ) ⋅ cos(OOO
2 2 2
OO 2)
1 O
Din relaţiile precedente rezultă: R B O2
2
 AB  r2
O1O22 = (r1 − r2 ) 2 + ( R + r1 )( R + r2 ) ⋅   . Din R
 R 
A
trapezul A1 B1O2 O1 avem: B1
O1 r1
OO22 = (r1 − r2 ) 2 + A1 B12 , de unde rezultă
concluzia.
A1
Fig. 261
259
Lema 2. Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului
A
ABC şi C (O, R ) cercul circumscris triunghiului
ABC. Dacă ( I a , ra ) este A -cercul exînscris, iar B1
şi C1 picioarele bisectoarelor interioare ale B1
C1 O
abc R ( R + 2ra ) I C
unghiurilor B şi C, atunci B1C1 = .
(a + b)(a + c) ⋅ R B
Demonstraţie. Fie I a B2 ⊥ AC , B2 ∈ AC şi C2 B2
I a C2 ⊥ AB , C2 ∈ AC , OQ ⊥ I a B2 , Q ∈ I a B2 ,
P
a+b+c Q
OP ⊥ I a C2 , P ∈ I a C2 , AB2 = AC2 = =p Ia
2
c a+b
(Fig. 262). Atunci, OP = p − = şi
2 2
b a+c Fig. 262
OQ = p − = . Din teorema bisectoarei
2 2
bc cb AB1 a + b OP
rezultă: AB1 = , AC1 = , de unde: = = . Cum POQ = C2 AB2
a+c a+b AC1 a + c OQ
B1C1 AB1 2bc
rezultă că triunghiurile AB1C1 şi OPQ sunt asemenea şi = = (∗) .
PQ OP (a + c)(a + b)
Ţinând cont că punctele O, P, Q, I a sunt pe cercul de diametru OI a , din teorema sinusurilor
a
rezultă PQ = OI a ⋅ sin POQ = OI a ⋅ sin A = OI a ⋅ care împreună cu (∗) dă:
2R
abc
B1C1 = OI a ⋅ . Utilizând relaţia lui Euler OI a2 = R ( R + 2ra ) rezultă.
R(a + c )(a + b)
abc R ( R + 2ra )
B1C1 = . ϕ
R(a + c)(a + b)
C1 B1
Demonstraţia teoremei. Fie ϕ punctul lui
Feuerbach al triunghiului ABC şi O9 centrul ϕc ϕb
cercului lui Euler. Fie ϕ a , ϕb , ϕc punctele de
tangenţă al cercului lui Euler al triunghiului
ABC cu cercurile sale exînscrise şi X , Y
punctele de tangenţă ale cercurilor A - A1
exînscris şi B – exînscris cu latura AB. Avem:
a +b + c a +b +c
ZY = AY + BX − AB = + −c = a +b
2 2 ϕa
Din lema 1, rezultă :
R Fig. 264
( a + b) ⋅
2 ( a + b) R
ϕ aϕb = =
R  R  ( R + 2ra )( R + 2rb )
 + ra  + rb 
 2  2 
260
abc R ( R + 2rc
Din lema 2 rezultă A1 B1 = (Fig. 264).
(c + a)(c + b) R
Ic X
A
ϕc ϕ
Ib
ϕb
I
B
ϕa C
Y Ia
Fig. 263
A1 B1 abc R ( R + 2ra )( R + 2rb )( R + 2rc )

Atunci, = . Din simetria relaţiei precedente rezultă
ϕ aϕb (a + b)(c + a )(b + c) R 2
A1 B1 B1C1 C1 A1
că: = = ,adică triunghiurile A1 B1C1 şi ϕ aϕbϕc sunt asemenea (1). Arătăm
ϕ aϕb ϕbϕc ϕ cϕ a
O9ϕ R IB1 r Iϕ 2r
că punctele ϕ , B1 şi ϕb sunt coliniare. Din faptul că = , = , b b = b
ϕ I 2r B1 I b rb ϕb O9 R
O9ϕ IB1 I bϕb
rezultă : ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele
ϕ I B1 I b ϕb O9
ϕ , B1 şi ϕb sunt coliniare. Analog se arată că punctele ϕ , C1 şi ϕc şi ϕ , A1 şi ϕ a sunt
coliniare, ceea ce arată că triunghiurile A1 B1C1 şi ϕ aϕbϕc sunt omologice (2). Din relaţiile
(1) şi (2) rezultă m(C1ϕ B1 ) + m(C1 A1 B1 ) = m(ϕcϕϕb ) + m(ϕcϕ aϕb ) = 180° adică ϕ aparţine
cercului circumscris triunghiului A1 B1C1 .
261
3) În triunghiul ABC fie Ca , Cb , Cc punctele de contact ale cercului înscris cu laturile
BC , AC, respectiv AB, X şi Y punctele de intersecţie dintre paralela dusă prin A la BC
cu dreptele Ca Cb , respectiv Ca Cc . Dreapta lui Euler a triunghiului Ca XY trece prin
punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vom arata mai întâi că punctele A, Cb , Cc , X ', Y ', I (Fig. 265) sunt conciclice
(unde X ' şi Y ' sunt mijloacele segmentelor Ca X , respectiv CaY ), ele aparţinând cercului
celor nouă puncte al triunghiului Ca XY . Avem, AXCb ≡ CCaCb ≡ CCbCa ≡ ACb X de unde
AX ≡ ACb şi analog AY ≡ ACc .
Y A
Cum ACb ≡ ACc rezultă X
AY ≡ AX , deci A este mijlocul
segmentului XY . Cercul celor nouă H'
puncte al triunghiului Ca XY Cb
conţine punctele A, X ', Y ' (fiind Y '
Cc
mijloacele laturilor X'
triunghiului Ca XY ). Din I
AY = AX = ACb rezultă că Cb
este piciorul înălţimii din X pe
YCa ; analog Cc este piciorul B Ca
C
înălţimii din X pe YCa , deci Fig. 265
punctele Cb şi Cc aparţin cercului
celor nouă puncte al triunghiului Cc XY . Fie H ' ortocentrul triunghiului Ca XY . Atunci,
H ' Cb Ca ≡ H ' Cc Ca , deci punctul H ' aparţine cercului înscris în triunghiul ABC şi mai
mult este diametru în acest cerc,
Y A adică I este mijlocul
X segmentului H ' C , ceea ce arată
O' a
H ' O9' că I aparţine cercului lui Euler al

triunghiului Ca XY .
Cb
D M Demonstraţia teoremei. Fie
Cc O, H şi O9 centrul cercului
I O
H O9 circumscris, ortocentrul şi
I'
centrul cercului lui Euler al
triunghiului ABC ( O9 este
B mijlocul segmentului HO ) şi d
Ca Da C dreapta lui Euler a triunghiului
Ca XY . Fie O9 O9' IH a , O9' ∈ d şi
J d I AH = {H '} , iar O ' punctul
de intersecţie dintre paralela prin
Fig. 266 O la IH ' cu dreapta d. Cum
AD IH ' şi M este mijlocul
lui AI rezultă că AD = IH ' = r
(raza cercului înscris în ABC ).
Ia Dacă M a este mijlocul laturii
BC , atunci AH = 2OM a . Fie
262
I a centrul cercului exînscris corespunzător laturii BC şi ra – raza sa. Cum punctele A , I
şi I a sunt coliniare (vezi „Cercuri exînscrise”), atunci J, punctul de intersecţie dintre AIa cu
cercul circumscris triunghiului ABC , este mijlocul arcului BC (Fig. 266). Fie I '
simetricul lui I faţǎ de O . Deoarece I ' I a trece prin punctul Da de tangenţǎ a cercului
exînscris corespunzǎtor laturii BC . Din asemǎnarea triunghiurilor MAD şi MJO ' ,
JO ' MO '
respectiv MIH ' cu MJO ' avem = , de unde rezultă că
AD MD
MO ' MO ' MJ 2MJ AI r
JO ' = IH '⋅ =r⋅ = r⋅ =r⋅ = r ⋅ a = r ⋅ a = ra În trapezul HOO ' D avem:
MD MH ' MI 2MI AI r
2 O 9 O 9' = O O ' + H D = ( J O ' − R ) + ( H A − D A ) = ra − R + 2 O M a − r =
ra − ( R + r ) + Ca I + Da I ' , de unde 2O9 O9' = ra − ( R + r ) + r + (2 R − ra ) = R , rezultă că
O9 O9' = R / 2 , adică O9' aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC . Cum O9 O9' IH a ,
dreptele O9' H a şi O9 I se intersecteazǎ în centrul de asemǎnare al cercurilor înscris,
respectiv al lui Euler al triunghiului ABC . Dar cele două cercuri sunt tangente interior în
punctul lui Feuerbach care este centrul de asemǎnare pentru cele două cercuri. Astfel,
dreapta lui Euler a triunghiului Ca XY conţine punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC.
Observaţii :
1) Vom nota triunghiul Ca XY cu Ta . Analog cu Ta se construiesc triunghiurile Tb şi Tc .
Punctul lui Feuerbach este punctul de intersecţie dintre dreptele lui Euler corespunzătoare
triunghiurilor Ta , Tb şi Tc .
P
2) Punctul H ' este punctul antipodal al punctului
Ca al triunghiului ABC.
3) Centrul cercului lui Euler al triunghiului Ca XY
este punctul M, mijlocul segmentului IA . Q
4) Dreapta MH ' este dreapta lui Euler a
triunghiului Ca XY .
4) Punctul lui Feuerbach ϕa de pe cercul A - A

exînscris se află pe bisectoarea unghiului A a
triunghiului ABC dacă m( A) = 60° sau
m( B ) = m(C ) . A"
B Ma C
Demonstraţie. Fie H a piciorul înalţimii din A, I a Ha T
A1 ϕa Da Db
centrul cercului A - exînscris şi Da , Db , Dc punctele
de tangenţă ale acestuia cu dreptele BC, CA
respectiv AB , A ' punctul diametral opus lui Da în
cercul A - exînscris { A1} = AA '∩ BC , M a mijlocul Dc Ia
laturii BC, A" mijlocul segmentului
AI a , {Q} = A ' A "∩ AH a , T intersecţia dintre BC şi
A'
tangenta în ϕa la cercul A - exînscris,
{P} = I aT ∩ AH a , unde {ϕa } = A ' A "∩ C ( I a , ra ) Fig. 267
263
(Fig. 267). Deoarece T ϕ a = TDa rezultă TI a ⊥ Daϕ a şi cum Daϕ a ⊥ ϕ a A '
rezultă A ' Q I a P deci patrulaterul A ' QPI a este paralelogram, deci
QP ≡ A ' I a ≡ I a A1 .Cum I a Da QP rezultă că I a Da PQ este paralelogram Da P QI a (1).
Cum A ' I a AQ şi A " este mijlocul segmentului A ' I a rezultă că patrulaterul QAA ' I a
este paralelogram,deci I a Q AA ' (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă Da P AA ' . Deoarece
punctele Da şi A1 sunt izotomice rezultă că I a Q trece prin punctul M a . Din asemănarea
TM TI a TDa
triunghiurilor TM a I a şi TPDa , respectiv TDa I a şi TH a P rezultă = = şi de
TDa TP TH a
aici TDa2 = TH a ⋅ TM a = T ϕa2 , adică T este pe axa radicală a cercului lui Euler a triunghiului
ABC şi a cercului A -exînscris, această axă este tangenta în ϕa la cercul A-exînscris , ceea
ce arată că punctul ϕa de intersecţie al cercului A-exînscris cu dreapta A ' A " este punctul
lui Feuerbach de pe cercul A - exînscris. Punctul lui Feuerbach se află pe bisectoarea A ' I a
AI a
dacă şi numai dacă ϕa coincide cu A " ceea ce este echivalent cu AA " = = ra . Din
2
ra ra A 1
triunghiul ADc I a rezultă AI a = , de unde ra = , adică sin = , deci
A A 2 2
sin 2sin
2 2
m( A) = 60° . Dacă dreptele A ' A" şi AH a coincid – adică triunghiul ABC este isoscel,
atunci punctele Da , M a şi A " coincid cu ϕa şi reciproc.
5) Punctul ϕ al lui Feuerbach este ortopolul dreptei OI în raport cu triunghiul ABC.

Demonstraţie. Cercul înscris în triunghiul ABC conţine ortopolul dreptei OI (vezi
„Ortopolul unei drepte). Deoarece ortopolul unui diametru al cercului circumscris unui
triunghi ABC aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC rezultă că ortopolul dreptei OI
în raport cu triunghiul ABC aparţine atât cercului înscris cât şi cercului lui Euler al
triunghiului ABC, deci ortopolul dreptei OI este punctul lui Feuerbach ( ϕ ) triunghiului
ABC.
6) Distanţele de la punctul lui Feuerbach corespunzător unui triunghi ABC la picioarele

înălţimilor triunghiului sunt egale, respectiv, cu perpendicularele coborâte din vârfurile
triunghiului pe dreapta OI.
Demonstraţia rezultă din faptul că punctul ϕ al lui Feuerbach este ortopolul dreptei OI în
raport cu triunghiul ABC, iar distanţa dintre ortopolul unui diametru al cercului circumscris
şi piciorul unei înălţimi este egală cu distanţa între vârful din care pleacă această înălţime şi
vârful considerat (vezi „Ortopolul unei drepte”).
7) Distanţele de la punctul lui Feuerbach corespunzător unui triunghi ABC la vârfurile

triunghiului sunt egale, respectiv, cu distanţele de la picioarele înălţimilor la proiecţiile
vârfurilor pe dreapta OI.
Demonstraţia rezultă din faptul că punctul ϕ al lui Feuerbach este ortopolul dreptei OI în
raport cu triunghiul ABC, iar distanţa între un vârf al triunghiului ABC şi ortopolul unui
diametru al cercului circumscris este egală cu distanţa între proiecţiile aceluiaşi vârf pe
latura opusă şi pe diametru (vezi „Ortopolul unei drepte”).
264
8) Punctul lui Feuerbach ϕ al triunghiului ABC este punctul anti - Steiner al dreptei IO
în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul anti-Steiner”.
9) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach ϕ al triunghiului ABC în raport cu

triunghiul median al acestuia este paralelă cu dreapta OI.
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC este ortopolul dreptei
OI, dreapta lui Simson a punctului ϕ în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC se
află la egală distanţă de punctul ϕ şi dreapta OI, deci dreapta lui Simson a punctului ϕ este
paralelă cu OI.
10) Fie ϕ punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC şi M a , M b , M c mijloacele laturilor

BC, AC respectiv AB. Una din distanţele ϕ M a , ϕ M b , ϕ M c este egală cu suma celorlalte
două.
Demonstraţie. Fără a restrânge generalitatea presupunem A
că b > c > a. Fie P punctul de intersecţie dintre ϕ M a şi
cercul înscris în triunghiul ABC şi Ca punctul de contact ϕ
al cercului înscris cu latura BC. Atunci,
I
(b − c ) 2
M ϕ R
M a P ⋅ M aϕ = M a Ca2 = , iar a = , deoarece
4 Pϕ 2r P
ϕ este centrul de asemănare dintre cercul medial şi B Ca Ma C
cercul înscris în triunghiul ABC. Astfel,
M aϕ R (b − c) R Fig. 268
= , de unde M aϕ = , distanţa
M a P R − 2r 2 R − 2r
(c − a ) R
M aϕ este proporţională cu diferenţa b − c . Analog, se arată că M bϕ = şi
2 R − 2r
(b − a) R
McF = . Evident, M aϕ + M bϕ = M cϕ .
2 R − 2r
11) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al triunghiului ABC în raport cu
triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC este paralelă cu OI.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile H a H b H c şi M a M b M c sunt triunghiuri S în cercul
median (vezi „Triunghiuri ortopolare”) cum dreapta lui Simson a unui punct în raport cu
triunghiurile S din aceeaşi familie păstrează aceeaşi direcţie rezultă concluzia.
265
12) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach în raport cu triunghiul de contact
Ca Cb Cc al triunghiului ABC este paralelă cu dreapta OI.
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul determinat
A
de mijloacele arcelor H a M a , H b M b , H c M c ale
cercului medial. Triunghiurile Pa Pb Pc şi
Hb
MaMbMc sunt triunghiuri S deoarece Pb
Mc
1 Mb
m ( Pa M a ) = m( B) − m( C) ,
2 Pc
1 Hc
m ( Pb M b ) = m ( C ) − m ( A) ,
2
1
c c) =
m(PM m( A) − m( B) , deci suma algebrică a B Ha Ma C
2 Pa
măsurilor lor este egală cu zero. Deoarece Fig. 269
triunghiul de contact Ca Cb Cc este omotetic cu
triunghiul Pa Pb Pc (centrul de omotetie fiind
punctul lui Feuerbach ) rezultă că dreapta lui Simson a punctului ϕ în raport cu triunghiul
Ca Cb Cc este paralelă cu OI.
13) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al triunghiului ABC în raport cu
triunghiul de contact Ca Cb Cc coincide cu dreapta lui Simson punctul lui Feuerbach al
triunghiului ABC în raport cu triunghiul median M a M b M c .
Demonstraţie. Deoarece dreapta lui Euler a triunghiului Ca Cb Cc este OI, ortocentrul
triunghiului Ca Cb Cc aparţine dreptei OI şi cum O este ortocentrul triunghiului median
M a M b M c , rezultă că dreapta lui Simson comună este paralelă cu OI şi trece la o distanţă
egală de punctul lui Feuerbach şi de dreapta OI.
14) Fie P mijlocul segmetului HI şi O centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Punctul lui Feuerbach ( ϕ ) şi centrul cercului înscris ( I ) al triunghiului ABC sunt
puncte inverse în cercul de centru O9 şi raza PO9 .
H
Demonstraţie. Deoarece punctele O9 , I şi ϕ sunt coliniare
rezultă: OI = 2 PO9 , OI 2 = 4 PO92 (1), iar din teorema lui P O9
R
Euler avem : OI 2 = R 2 − 2 Rr (2). Deoarece O9 I = − r şi
2 ϕ I O
R
O9ϕ = (3) rezultă: 4O9 P 2 = 4O9ϕ ⋅ O9 I , adică Fig. 270
2
O9 P 2 = O9ϕ ⋅ O9 I , de unde rezultă concluzia.
15) Fie A1 proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe dreapta OI şi ϕ punctul lui

Feuerbach corespunzător triunghiului ABC. Punctele ϕ şi A1 sunt simetrice faţă de
latura M b M c a triunghiului median.
Demonstraţia rezultă din teorema 11- „Ortopolul unei drepte”.
266
16) Fie A1 proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe dreapta OI, ϕ punctul lui
Feuerbach corespunzător triunghiului ABC şi H a piciorul perpendicularei duse din A
pe BC. Dreapta H a φ şi perpendiculara AA1 coborâtă din A pe OI sunt simetrice în
raport cu înălţimea AH a şi se intersectează pe latura M b M c a triunghiului median.
Demonstraţia rezultă din simetria punctelor A1 şi φ în raport cu latura M b M c .
17) Fie M a M b M c triunghiul median, H a H b H c triunghiul ortic, Ca Cb Cc triunghiul de

contact al unui triunghi ABC şi ϕ punctul lui Feuerbach corespunzător. Dreapta ϕ Ca
este bisectoarea unghiului H aϕ M a .
D Ma Ca Ha C
B
E
Fig. 271
Demonstraţie. Fie D punctul în care tangenta în ϕ la cercul lui Euler intersectează latura
BC şi E punctul de intersecţie dintre dreapta ϕ Ca cu cercul lui Euler. Atunci, Dϕ ≡ DCa ,
1
deci Dϕ Ca ≡ DCaϕ . Dar m( DCaϕ ) = [m(ϕ H a ) + m( EM a )] şi
2
1 1
m(DϕCa ) = m(ϕCa ) = [m(ϕHa ) + m(HaCa )] , de unde rezultă că m( EH a ) = m( H a Ca )] , deci
2 2
H aϕ Ca ≡ Caϕ M a , adică ϕ Ca este bisectoarea unghiului H aϕ M a .
267
18) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC , I centrul cercului înscris în
triunghiul ABC şi Ca' , Cb' , Cc' punctele diametral opuse punctelor Ca , Cb , Cc în cercul
înscris, iar A ', B ', C ' mijloacele segmentelor AI , BI , respectiv CI . Dreptele
A ' Ca' , B ' Cb' , C ' Cc' sunt concurente în punctul lui Feuerbach (ϕ )
Demonstraţie. Fie A " punctul de intersecţie dintre paralela dusă din Ca la AI şi înălţimea
 1 
AH a . Atunci, A " AI ≡ H a A " Ca  = [m( B) − m( C )]  (vezi „Drepte izogonale”). Cum
 2 
A ' C'a
ϕ
Cb
Cc A"
B Ha Ca Ma C
Fig. 272
1
m ( H a ϕ Ca ) =[ m( B) − m( C )] rezultă H a AI ≡ H aϕ Ca ≡ H a A " Ca , deci
2
patrulaterul ϕ H a Ca A " este inscriptibil ,de unde A "ϕ Ca ≡ A " H a Ca (= 90°) şi cum
Ca Ca' este diametru în cercul lui Euler rezultă că punctele ϕ , A ", Ca' sunt coliniare. Cum
A ", A ' şi Ca' sunt colinire rezultă că punctele ϕ , A ', Ca' sunt coliniare.
19) Consecinţă: Fie Ca' , Cb' , Cc' punctele diametral opuse vârfurilor Ca , Cb , respectiv Cc
ale triunghiului de contact al triunghiului ABC, în cercul înscris triunghiului ABC.
Cercurile de diametru Ca Ca' , Cb Cb' , Cc Cc' se intersecteaza în puntul lui Feuerbach al
triunghiului ABC.
268
II.13. Teorema lui Desargues107
„Matematica a apărut şi se dezvoltă, printr-un continuu proces de modelare la nivelul Gândirii a fenomenelor lumii
fizice,Matematica servind, pe această cale, înţelegerii acestor fenomene.” - Aristotel108
Teorema lui Desargues

Punctele de intersecţie ale dreptelor omologe, a două triunghiuri omologe coplanare,
sunt coliniare.
Demonstraţie.
M
N
A'
A
O B
B'
C
C'
L
Fig. 273
Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri coplanare astfel încât AA '∩ BB '∩ CC ' = {O} .
Teorema lui Menelaus aplicată triunghiurilor OBC , OCA, OAB şi transversalelor B ' C ' ,
LC B ' B C ' O MA C ' C A ' O
C ' A' respectiv A' B ' dă: ⋅ ⋅ =1, ⋅ ⋅ =1,
LB B ' O C ' C MC C ' O A ' A
NB A ' A B ' O
⋅ ⋅ = 1 , relaţii care prin înmulţire membru cu membru dau:
NA A ' O B ' B
LC NB MA
⋅ ⋅ = 1 şi conform teoremei lui Menelaus aplicată triunghiului ABC şi
LB NA MC
punctelor L, M , N rezultă că punctele L, M , N sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta ce conţine punctele L, M , N se numeşte axa de omologie.

Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' se numesc omologice.
107
Gérard Desargues (1591-1661) – matematician francez , fondatorul geometriei proiective
108
Aristotel (384-322 î.e.n.) – filosof grec
269
Reciproca teoremei lui Desargues
Fie triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' cu proprietatea că există punctele L, M , N astfel
încât {L} = BC ∩ B ' C ' , {M } = AC ∩ A ' C ' şi {N } = AB ∩ A ' B ' , iar dreptele AA ' şi BB '
nu sunt paralele. Doar punctele L, M şi N sunt coliniare, atunci dreptele AA ' , BB ' şi
Demonstraţie. Fie {O} = AA '∩ BB ' . Dar {N } = AB ∩ A ' B '∩ MN şi conform teoremei lui
Desargues, dreptele suport ale laturilor triunghiului LB ' B şi MAA ' se intersectează doar
câte două în trei puncte coliniare O , C şi C ' : {O} = AA '∩ BB ' , {C} = LB ∩ MA .,
{C '} = MA '∩ LB ' , deci O ∈ CC ' , adică dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente în
punctul O .
Fie triunghiurile omologice ABC şi

A ' B ' C ', P centrul lor de omologie, M un Y
punct în planul triunghiului ABC,
M 1 M 2 M 3 triunghiul cevian al lui M în
raport cu triunghiul ABC şi Q
{M 1} = PM 1 ∩ B ' C ',{M 2 } = PM 2 ∩ C ' A ',
Z
{M 3 } = PM 3 ∩ A ' B '. Dreptele PM, A ' M 1' , A'
B ' M 2' şi C ' M 3 ' sunt concurente. A
M '3
Demonstraţie. Fie {X } = BC ∩ B ' C ', M2 M '2
B M3
{Y } = CA ∩ C ' A ', {Z } = AB ∩ A ' B '. Din P
M1 M M' B'
teorema lui Desargues rezultă că punctele X, '
Y, Z sunt coliniare. Din reciproca teoremei C M 1
lui Desargues rezultă că triunghiurile AA ' Y C'

şi M 1 M 1 ' X sunt omologice, PCC ' fiind
axa lor de omologie, deci dreptele X
AM 1 , A ' M 1 ' şi YX sunt concurente într-un
Fig. 274
punct Q. Analog, triunghiurile CC ' X şi
M 3 M 3 ' Z sunt omologice, PB ' B fiind axa
lor de omologie, deci dreptele CM 3 , C ' M 3 '
şi XZ sunt concurente într-un punct R . Fie
{M '} = A ' Q ∩ C ' R. Triunghiurile CC ' R şi R
AA ' Q sunt omologice, centrul de omologie
fiind punctul Y iar axa de omologie este PMM '. Atunci dreptele C ' M 3 ', A ' M 1 ' şi PM sunt
concurente şi analog A ' M 1 ', B ' M 2 ' şi PM sunt concurente de unde rezultă concluzia.
270
II.14. Teorema lui Döttl
„Lucrul cel mai uimitor este că raţionamentele matematice cele mai abstracte
sfârşesc prin a lărgi cunoaşterea noastră despre lume.” - Albert Einstein109
Fie triunghiul ABC şi A ' ∈ ( BC ), B ' ∈ (CA), C ' ∈ ( AB) astfel încât dreptele AA ', BB ', CC '
sunt concurente. Dacă A " ∈ ( B ' C '), B " ∈ (C ' A '), C " ∈ ( A ' B ') astfel încât dreptele
A ' A ", B ' B ", C ' C " sunt concurente, atunci dreptele AA ", BB ", CC " sunt concurente.
Demonstraţie. Fie { X } = AA "∩ BC ,{Y } = BB "∩ AC ,{Z } = CC "∩ AB (Fig. 275). Din
teorema lui Menelaus (pentru patrulatere) aplicată
patrulaterului BCB ' C ' şi punctelor coliniare A
BX CA B ' A " C ' A
X , A , A " , A avem: ⋅ ⋅ ⋅ = 1, Z A"
XC AB ' A " C ' AB
B'
BX AB ' AB A " C ' C'
de unde = ⋅ ⋅ (1). Analog,
XC AC ' AC A " B ' C" Y
CY BC ' BC B " A ' AZ CA ' CA C " B ' B"
= ⋅ ⋅ (2) şi = ⋅ ⋅
YA BA ' BA B " C ' ZB CB ' CB C " A '
B
(3). Deoarece dreptele AA ', BB ', CC ' respectiv A' X C
A ' A ", B ' B ", C ' C " sunt concurente, din teorema lui
A' B B 'C C ' A Fig. 275
Ceva rezultă: ⋅ ⋅ =1 şi
A 'C B ' A C ' B
A" B ' B " C ' C " A '
⋅ ⋅ = 1 (4). Înmulţind relaţiile (1), (2) şi (3) membru cu membru şi ţinând
A"C ' B " A ' C " B '
BX YC ZA
cont de relaţiile (4) rezultă ⋅ ⋅ = 1, iar din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că
XC YA ZB
dreptele AA ", BB ", CC " sunt concurente.
II.15. Teorema lui Van - Aubel

„Învăţând matematica, înveţi sa gandeşti.” – Grigore Moisil110
Teorema lui Van-Aubel
Dacă AD, BE şi CF sunt trei ceviene concurente într-un punct P interior triunghiului
AP AF AE
ABC, atunci = + .
PD FB EC
AP A[ A P B ] A[ A P C ] A[ A P B ] + A[ A P C ]
Demonstraţie. Avem: = = = de unde rezultă că:
PD A[ B P D ] A[ P C D ] A[ B P D ] + A[ P C D ]
109
Nobel
110
Române
271
AP A[ APB] + A[ APC] A[ APB] A[ APC] AF A[ ACF] A[ APF] A[ ACF] − A[ APF] A[ APC]
= = + (1). Dar = = = = (2)
PD A[ BPC] A[ BPC] A[ BPC] FB A[ FCB] A[ FPB] A[ FCB] − A[ FPB] A[ BPC]
AE A[ APB ]
şi analog = (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă concluzia.
EC A[ BPC ]
1) Dacă D, E, F sunt mijloacele laturilor triunghiului ABC, atunci P este centrul de

greutate al triughiului ABC şi relaţia lui Van - Aubel devine AG = 2GD.
2) Dacă P este I, centrul cercului înscris triunghiului A

AF b AE c
ABC, atunci = , = , relaţia lui Van Aubel
FB a EC a
E
AI b + c
devenind = > 1, relaţie ce arată că I este mai P
ID a F
„aproape” de piciorul bisectoarei D, decât de vârful A.
B D C
3) Dacă P este H, ortocentrul triunghiului ABC, atunci
AF tgB AE tgC Fig. 276
= , = , relaţia lui Van Aubel devenind
FB tgA EC tgA
AH cos A
= .
HD cos B ⋅ cos C
4) Dacă P este punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC, atunci

AF b 2 AE c 2 AK b 2 + c 2
= 2, = 2 , relaţia lui Van - Aubel devenind = .
FB a EC a KD a2
AF p − a AE p−a
5) Dacă P este punctul lui Gergonne Γ, atunci = , = , de unde
FB p − b EC p−c
AΓ a ( p − a)
= .
ΓD ( p − b)( p − c)
AF b 2 AE b 2
6) Dacă P este primul punct Brocard Ω , atunci = , = , de unde
FB c 2 EC a 2
AΩ a 2 b 2 + b 2 c 2
= .
ΩD a2c2
AF c 2 AE c 2
7) Dacă P este al doilea punct al lui Brocard Ω ' , atunci = , = şi relaţia lui
FB a 2 EC b 2
AΩ ' b 2 c 2 + a 2 c 2
Van Aubel devine = .
Ω'D a 2b 2
272
8) În triunghiul ABC fie cevienele AD, BE şi CF concurente într-un punct P astfel încât
k k k
BD  AB  AF  AC  AE  AB  AP AC k + AB k
=  , =  şi =  , k ∈ . Atunci: = .
DC  AC  FB  BC  EC  BC  PD BC k
Demonstraţie: Notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC, CA respectiv AB. Din teorema lui
AP AF AE AC k + AB k
Van – Aubel rezultă că = + = .
PD FB EC BC k
Observaţii:
1) Dacă pe latura BC a triunghiului ABC se consideră un punct D astfel încât
k
BD  AB 
=  ,k ∈ atunci dreapta AD se numeşte ceviană de rang k.
DC  AC 
0
BD  AB 
2) i) Mediana AD este o ceviană de rang 0, (k = 0), deoarece =  = 1.
DC  AC 
1
BD  AB 
ii) Bisectoarea AD este o ceviană de rang 1, (k = 1), deoarece = .
DC  AC 
2
BD  AB 
iii) Simediana AD este o ceviană de rang 2, (k = 2) , deoarece =  .
DC  AC 
−1
BD  AB 
iv) Antibisectoarea AD este o ceviană de rang (−1), (k = −1), deoarece =  .
DC  AC 
9) Dacă P este punctul de concurenţă a trei ceviene de rang k şi M este un punct din
uuur uuur uuuur
uuur a k ⋅ MA + b k ⋅ MB + c k ⋅ MC
planul triunghiului ABC, atunci: MP = , (unde a, b, c sunt
ak + bk + c k
lungimile laturilor BC, CA respectiv AB).
Demonstraţie. Fie cevienele AD, BE şi CF ceviene de rang k . Din triunghiul MAD:
uuur uuur
uuur MA + λ MB AP
MP = , unde λ = . Conform teoremei
1+ λ PD A
uuur uuuu
r
AP b k + c k uuur a k ⋅ MA + (b k + c k ) MD
(1), = , deci MP = .
PD a k
ak + bk + ck E
k k M
BD  AB   c  P
În triunghiul MBC, = =
   , deci F
DC  AC   b 
uuur  c k uuuur B D C
uuuur MB +   MC uuuur uuuur
 b b k MD + c k MC
MD = = de unde Fig. 277
c
k
bk + ck
1+  
b
uuur k uuur k uuuur
uuur a ⋅ MA + b ⋅ MB + c ⋅ MC
k
MP = .
a k + bk + ck
273
Cazuri particulare:
uuur uuur uuuur
uuuur MA + MB + MC
1) Pentru k = 0, P ≡ G relaţia din teoremă devine MG = .
3
uuur uuur uuuur
uuur aMA + bMB + cMC
2) Pentru k = 1, P ≡ I , relaţia din teoremă devine: MI = .
a+b+c
3) Pentru k = 2, P ≡ K (punctul lui Lemoine), relaţia din teoremă devine:
uuur uuur uuuur
uuuur a 2 MA + b 2 MB + c 2 MC
MK = .
a2 + b2 + c2
4) Pentru k = −1, P ≡ Z (punctul de recurenţă al antibisectoarelor), relaţia din teoremă
uuur uuur uuuur
uuur bcMA + acMB + abMC
devine: MZ = .
ab + bc + ac
10) Fie P punctul de concurenţă a trei ceviene de rang k, M un punct din planul unui
a k MA2 + b k MB 2 + c k MC 2 a k b k c k (a 2 − k + b 2 − k + c 2 − k )
triunghi ABC. Atunci: MP 2 = − .
ak + bk + ck (a k + b k + c k ) 2
uuur uuur
Demonstraţie. Utilizând teorema precedentă avem: MP ⋅ MP = MP 2 =
uuur uuur uuur uuuur uuur uuuur 1
(a2k MA2 + b2k MB2 + c2k MC 2 + 2ak bk MA ⋅ MB + 2bk ck MB ⋅ MC + 2ak ck MA ⋅ MC) ⋅ k k k 2
(a + b + c )
uuur uuur MA2 + MB2 − AB2 1
Dar MA ⋅ MB = MA ⋅ MB ⋅ cos AMB = MA ⋅ MB ⋅ = (MA2 + MB2 − AB2 ) şi
2MA ⋅ MB 2
analoagele. Înlocuind în relaţia precedentă va da relaţia cerută.
Cazuri particulare:
1) Pentru k = 0, P ≡ G , relaţia din teoremă
MA2 + MB 2 + MC 2 a 2 + b 2 + c 2
devine: MG 2 = − (relaţia lui Leibniz).
3 9
aMA2 + bMB 2 + cMC 2 − abc
2) Pentru k = 1, P ≡ I , relaţia devine MI 2 = .
a+b+c
a 2 MA2 + b 2 MB 2 + c 2 MC 2 3a 2 b 2 c 2
3) Pentru k = 2, P ≡ K , relaţia devine MK 2 = − 2 .
a +b +c
2 2 2
(a + b 2 + c 2 ) 2
4) Pentru k = −1, P ≡ Z , relaţia devine
bcMA + acMB + abMC
2 2
abc(a + b + c )
2 3 3 3
MZ 2 = − .
ab + bc + ac (ab + bc + ac)2
11) În triunghiul ABC fie cevienele de ordin k AD, BF şi CE (k ∈ ) concurente într-un

punct P. Dacă M ∈ ( AB) şi N ∈ ( AC ) dreapta MN trece prin P dacă şi numai dacă:
MB k NC
bk ⋅ +c ⋅ = a k , (unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB).
MA NA
Demonstraţie. Utilizând teorema transversalei în triunghiul ABC cu ceviana AD şi secanta
MB DC NC BD PD
MN rezultă ⋅ + ⋅ = (1). Din relaţia lui Van-Aubel avem:
MA BC NA BC PA
274
AE AF AP b k + c k AP PD ak DC b k
+ = adică = , deci = k . Din = rezultă
EB FC PD a k
PD AP b + c k
BD c k
DC bk BD ck MB k NC
= k şi = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă b k ⋅ +c ⋅ = ak .
BC b + c k
BC b + c
k k
MA NA
MB k NC
Reciproc, fie bk ⋅ +c ⋅ = ak . Fie {R} = MN ∩ AD. Atunci,
MA NA
k k
MB DC NC BD RD  b  MB  c  NC
⋅ + ⋅ = . Din ipoteză avem   ⋅ +  ⋅ = 1, adică
MA BC NA BC RA  a  MA  a  NA
AE MB AF NC
⋅ + ⋅ = 1. Din teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul ABD şi
EB MA FC NA
AE AP DC AF AP BD
transversala EC rezultă = ⋅ şi analog = ⋅ . Atunci,
EB PD BC FC PD BC
MB DC NC BD PD PD RD
⋅ + ⋅ = , deci = , de unde rezultă că P ≡ R.
MA BC NA BC PA PA RA
Cazuri particulare:
MB NC
1) Dacă P ≡ G, atunci k = 0. Dreapta MN trece prin G dacă şi numai dacă + = 1.
MA NA
2) Dacă P ≡ I , atunci k = 1 . Dreapta MN trece prin I dacă şi numai dacă
MB NC
b⋅ + c⋅ = a.
MA NA
3) Dacă P ≡ K , atunci k = 2 . Dreapta MN trece prin punctul lui Lemoine al triunghiului
MB 2 NC
ABC dacă şi numai dacă b 2 ⋅ +c ⋅ = a2 .
MA NA
4) Dacă P ≡ Z (punctul de concurenţă al antibisectoarelor), atunci k = −1 . Dreapta MN
1 MB 1 NC 1
trece prin Z dacă şi numai dacă ⋅ + ⋅ = .
b MA c NA a
12) Orice ceviană de ordinul k este locul geometric al punctelor pentru care distanţele la
două laturi ale triunghiului sunt proporţionale cu acele laturi la puterea (k-1).
Demonstraţie. Fie AD o ceviană de ordinul k, D ∈ ( BC ), M ∈ ( AD) , iar M 1 , M 2 , M 3
proiecţiile lui M pe AC, AB, respectiv BC. Notăm cu x, y, z lungimile segmentelor
MM 1 , MM 2 şi MM 3 , iar cu ϕ1 şi ϕ 2 măsurile unghiurilor
k
BD  c  A
BAD , respectiv CAD. Avem: =  ,
DC  b 
M3 ϕ1 ϕ2 M2
A[ BAD ] BD AD ⋅ c ⋅ sin ϕ1 c sin ϕ1
= = = ⋅ , de unde
A[ DAC ] DC AD ⋅ b ⋅ sin ϕ 2 b sin ϕ 2 z y
k −1
M
sin ϕ1  c  x
=  (1) (Fig. 278). Din triunghiurile
sin ϕ 2  b  B M1 D C
z
dreptunghice AM 2 M şi AM 3 M rezultă sin ϕ1 = şi Fig. 278
AM
275
y sin ϕ1 z z y
sin ϕ 2 = , de unde = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă k −1 = k −1 . Analog,
AM sin ϕ 2 y c b
z y z y z
se arată că k −1
= k −1
, de unde k −1
= k −1
= k −1
.
a b a b c
13) Fie AD, BE, CF ceviene de ordinul k în triunghiul ABC, {M } = AD ∩ BE ∩ CF şi x,

y, z proiecţiile lui M pe laturile BC, CA, respectiv AB. Atunci,
z y z 2 A[ ABC ]
k −1
= k −1 = k −1 = k .
a b c a + bk + ck
z y z ax by cz ax + by + cz 2 A[ ABC ]
Demonstraţie: Din k −1 = k −1 = k −1 rezultă k = k = k = k = k .
a b c a b c a +b +c
k k
a + bk + ck
II.16. Teorema lui Descartes 111
„Esenţa Matematicii constă în libertatea sa”- Georg Cantor112
1) Fie triunghiul ABC şi I centrul cercului înscris în acest triunghi. Există doar trei
cercuri care să aibă centrele în vârfurile triunghiului, sunt tangente exterioare două câte
două şi I are puteri egale faţă de cele trei cercuri.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' punctele de tangenţă dintre cele trei cercuri (Fig. 279).
Evident, punctele de tangenţă sunt situate pe laturile triunghiului. Notând
AB ' = AC ' = r1 , BA ' = BC ' = r2 şi CA ' = CB ' = r3 obţinem
r2 + r3 = a, r3 + r1 = b, r1 + r2 = c , de unde r1 = p − a, r2 = p − b, r3 = p − c ( p = r1 + r2 + r3
fiind semiperimetrul triunghiului ABC) relaţii care arată că cercurile sunt unic determinate.
Punctele A ', B ', C ' coincid cu punctele de tangenţă ale cercului înscris cu laturile
triunghiului (vezi „Cercul înscris”), deci I are puteri egale faţă de cele trei cercuri.
2) Consecinţă: Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci

r1r2 r3
r2 = .
r1 + r2 + r3
Demonstraţie. Din relaţiile A[2ABC ] = p ( p − a)( p − b)( p − c) = (r1 + r2 + r3 )r1r2 r3 şi A[ ABC ] = rp
rezultă concluzia.
Fie patru cercuri C1 , C2 , C3 , C4 tangente două câte două în şase puncte distincte. Fiecărui
1
cerc îi corespunde numărul ε i = , i = 1, 4 , unde Ri reprezintă raza cercului Ci , i = 1, 4.
Ri
Dacă toate cercurile sunt tangente exterior, atunci numerele ε i se consideră cu semnul „+”,
(Fig. 279), iar dacă trei dintre aceste cercuri sunt tangente interior celui de-al patrulea cerc,
111
René Descartes (1596-1650) – matematician şi filosof francez, contribuţii în geometrie
112
Georg Cantor (1845-1918) – matematician german, creator al teoriei mulţimilor
276
atunci numărul ε i corespunzător cercului ce are raza de lungime maximă este egală
1
cu ε i = − (Fig. 280) .
Ri
C'
A p−a B B
p−c
p−b p−b
C A p
B'
A'
p−c
Fig. 279 Fig. 280
C
Teorema lui Descartes

2(ε12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 ) = (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 )2 .
Demonstraţie. Cercurilor C1 , C2 , C3 , C4 le corespund cercurile C1' , C2' , C3' , C3' , tangente două
1
câte două în şase puncte (Fig. 281) şi notăm cu ηi numerele , i = 1, 4 , unde Ri' sunt
Ri'
razele cercurilor Ci' , i = 1, 4 . Cercul C1' - de exemplu – are trei puncte de tangenţă în comun
cu cercurile C2 , C3 , C4 ; analog se definesc cercurile C2' , C3' , C3' . Dacă A, B, C sunt centrele
cercurilor C1 , C2 , respectiv C3 , atunci C4' este cercul înscris sau un cerc exînscris al
triunghiului ABC . Corespunzător primului caz (Fig.279) avem:
1 1 1 1
ε1 = ,ε2 = ,ε3 = ,η 4 = − , iar corespunzător celui de-al doilea caz
p−a p −b p−c r
1 1 1 1 1 1 1
avem: ε1 = − , ε 2 = , ε3 = ,η4 = − .Atunci: ε2ε3 + ε1ε2 + ε1ε3 =  + +  ⋅ ε1ε2ε3 =
p p −c p −b ra  ε1 ε2 ε3 
( p − a ) + ( p − b) + ( p − c ) p 1
= = 2 = η 42 (în primul caz); sau
( p − a )( p − b)( p − c ) ( p − a)( p − b)( p − c) r
277
C1
C3
'
C4'
C3
C2'
C4
4
'
C1
C2
Fig. 281
p −b−c p−a
ε 2ε 3 + ε1ε 2 + ε1ε 3 = = = η 42 , deci ε 2ε 3 + ε1ε 2 + ε1ε 3 = η 42 .
− p ( p − c)( p − b) p ( p − b( p − c)
Analog se arată că η 2η3 + η3η1 + η1η 2 = ε 42 , iar permutând indicii se obţine altă relaţie
4 4
derivată. Atunci, (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) 2 = ε12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 + 2 ∑ ε ε = ∑ ε + ∑η
1≤ i < j ≤ 4
i j
i =1
i
2
i =1
i
2
=
(η1 + η 2 + η3 + η 4 )2 (datorită simetriei relaţiilor precedente), de unde

ε1 + ε 2 + ε3 + ε 4 = η1 +η2 +η3 +η4 > 0 , (ε1 + ε 2 + ε3 − ε 4 )(ε1 + ε 2 + ε3 + ε 4 ) = (ε1 + ε 2 + ε3 ) − ε 42 = 2
ε 12 + ε 22 + ε 32 − ε 42 − 2η 42 = (η 2η 3 + η 3η 4 + η 4η 2 ) + (η1η 3 + η 3η 4 + η 4η1 ) + (η1η 2 + η 2η 4 + η1η 4 ) −

(ηη
1 2 + η2η3 +η3η1 ) + 2η4 = 2(ηη
2
1 4 +η2η4 +η3η4 ) + 2η4 = 2η4 (η1 +η2 + η3 +η4 ) = 2η4 (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 )
2
de unde ε1 + ε 2 + ε 3 − ε 4 = 2η 4 . Analog se arată că

−ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 = 2η1 , ε1 − ε 2 + ε 3 + ε 4 = −2η 2 , ε1 + ε 2 − ε 3 + ε 4 = −2η3 . Ridicând relaţiile
precedente la pătrat şi sumându-le rezultă: ε 12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 = η12 + η 22 + η32 + η42 , de unde
4 4
2(ε12 + ε 22 + ε 32 + ε 42 ) = ∑ ε i2 + ∑ηi2 = (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) 2 .
i =1 i =1
Soluţia 2. Fie A,B,C,D centrele cercurilor C1 , C2 , C3 , respectiv C4 şi R1 , R2 , R3 , R4 razele

acestor cercuri. Semiperimetrul triunghiului BCD este egal cu R2 + R3 + R4 . Din teorema
cosinusului şi formula unghiului pe jumătate rezultă:
BDC 1 + cos BDC R ( R + R + R )
cos 2 = = 4 2 3 4
şi
2 2 ( R2 + R4 )( R3 + R4 )
1 − cos BDC R2 R3
sin 2 = = . Utilizând egalitatea
2 ( R2 + R4 )( R3 + R4 )
sin2 x − sin2 y − sin2 z + 2sin x sin y sin z = 0 pentru
278
1 1 1
x= m( BDC ), y = m( ADC ), z = m( ADB) relaţia precedentă devine:
2 2 2
R2 R3 R1 R3 R1 R2 2 R R R R ( R + R3 + R4 )
− − + 1 2 3 4 2 =0
( R2 + R4 )( R3 + R4 ) ( R1 + R4 )( R3 + R4 ) ( R1 + R4 )( R2 + R4 ) ( R1 + R4 )( R2 + R4 )( R3 + R4 )
R1 + R4 R2 + R4 R3 + R4 R ( R + R3 + R4 )
sau − − +2 4 2 = 0, egalitate echivalentă cu
R1 R2 R3 R2 R3
ε1 − ε 2 − ε 3 − ε 4 + 2 ε 2ε 3 + ε 3ε 4 + ε 4ε 2 = 0 . Atunci (ε1 + ε 2 + ε3 + ε 4 )2 = (ε1 − ε 2 − ε 3 − ε 4 )2 +
4(ε1ε2 + ε1ε3 + ε1ε4 ) + 4(ε2ε3 + ε3ε4 + ε4ε2 ) + 4(ε1ε2 +ε1ε3 + ε1ε4 ) = 2(ε1 + ε2 + ε3 +ε4 )2 − 2(ε12 + ε22 + ε32 + ε42 )
de unde rezultă 2(ε12 + ε 2 2 + ε 3 2 + ε 4 2 ) = (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) 2 .
Observaţie: Cantităţile ε i şi ηi , i = 1, 4 se numesc numerele lui Beecroft..
Consecinţe:
i) ε1 + η1 = ε 2 + η 2 = ε 3 + η3 = ε 4 + η 4 .
ii) ε1 ⋅η1 + ε 2 ⋅η2 + ε 3 ⋅η3 + ε 4 ⋅η 4 = 0 .
Demonstraţie.
1
i) Avem −ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 = 2η1 , deci (ε1 + ε 2 + ε 3 + ε 4 ) = η1 + ε1 = ε 2 + η 2 =
2
ε 3 + η3 = ε 4 + η 4 .
2
4 4
1 4 
4 4
ii) Avem: ∑ ε iηi = ∑ ε i (ε i + ηi ) −∑ ε =  ∑ ε i  + ∑ ε i2 = 0 .
i
2
i =1 i =1 i =1 2  i =1  i =1
II.17. Teorema lui Pompeiu113

„Dimitrie Pompeiu ştia să privească lucrurile vechi cu ochi noi.” – Paul Montel114
Fie triunghiul echilateral ABC şi M un punct în

planul sau ce nu aprţine cercului circumscris M'
triunghiului. Distanţele MA, MB, MC reprezintă
lungimile laturilor unui triunghi.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M ' punctul obţinut A
60°
din M prin rotaţia de centru A şi unghi de 60º.
Atunci MM ' ≡ MA (deoarece triunghiul AMM’
este echilateral). Din congruenţa triunghiurilor
BAM şi CAM ' ( AM ≡ AM ' , BA ≡ CA , M
m(BAM ) = m(CAM ') = 60° + m(CAM ) ), rezultă

MB ≡ CM ', deci lungimile laturilor triunghiului
B C
113
Fig. 282
Dimitrie Pompeiu (1873-1954) –matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei
Române, contribuţii importante în analiza matematică
114
Paul Montel (1876-1975) – matematician francez, membru al Academiei Franceze, contribuţii în analiza
matematică
279
MM ' C sunt egale cu cele ale segmentelor MA, MB, MC (Fig.282).
Observaţie: Dacă punctul M se află pe centrul cercului circumscris triunghiului echilateral
ABC, atunci conform teoremei lui Schooten segmentul cu cea mai mare lungime dintre
segmentele MA, MB, şi MC au lungimea egală cu suma lungimilor celorlalte două.
Soluţia 2. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Plecând de la relaţia
evidentă: ( m − a ) ( b − c ) + ( m − b ) ( c − a ) + ( m − c ) ( a − b ) = 0 (1) rezultă:
(m − a)(b − c) = −(m − b)(c − a) − (m − c)(a − b) . Trecând la modul în egalitatea precedentă
obţinem: m − a b − c = (m − a)(c − a ) + (m − c)(a − b) ≤ m − b c − a + m − c a − b , de
unde: m−a ≤ m−b + m−c adică MA ≤ MB + MC . Cum M nu aparţine cecului

circumscris triunghiului ABC rezultă MA < MB + MC . Din simetria relaţiei (1) rezultă
inegalităţile MB < MC + MA şi MC < MA + MB , adică segmentele MA, MB, MC
determină un triunghi.
II.18. Teorema lui Erdös – Mordell

„Nu poate exista un limbaj mai universal şi mai simplu, mai lipsit de greşeli şi de confuzii, adică mai
demn de a exprima raporturile invariabile dintre realităţile naturale. Matematica este tot atât de cuprinzătoare ca
însăşi natura. Ea defineşte toate raporturile sensibile, măsoară timpul, spaţiile, forţele şi temperaturile. Ştiinţa
aceasta dificilă se formează cu încetul, dar păstrează toate principiile odată ce şi le-a însuşit. Ea creşte şi se
consolidează fără încetare, în mijlocul atâtor erori ale spiritului uman.” - Baptiste Joseph Fourier 115
Dacă P este un punct în interiorul unui triunghi ABC , atunci

PA + PB + PC ≥ 2( PA1 + PB1 + PC1 ) , unde A1 , B1 , C1 sunt proiecţiile punctului P pe
laturile BC, AC, BA ale triunghiului ABC .
Demonstraţie. Soluţia 1. Notăm cu
A
a ', b ', c ' lungimile segmentelor PA, PB,
PC şi cu x, y, z lungimile segmentelor C2
PA1 , PB1 , PC1 . Din teorema cosinusului a' B1
B2 C1
în triunghiul PB C rezultă: z y
1 1
B1C1 = y + z + 2 yz cos A
2 2
(1). Cum b' P c'
patrulaterul AC1 PB1 este inscriptibil x
rezultă AB1C1 = APC1 (2). Deoarece B C
A1
AC1 BC
sin APC1 = , atunci PA = a ' = 1 1 Fig. 283
AP sin A
y 2 + z 2 + 2 yz cos A
de unde a' = .
sin A
x 2 + z 2 + 2 xz cos B x 2 + y 2 + 2 xy cos C
Analog se arată că b ' = , c' = , de unde rezultă:
sin B sin C
115
Baptiste Joseph Fourier (1768-1830) – matematician şi fizician francez, membru al Academiei Franceze,
contribuţii în toate domeniile matematicii
280
( y sin C + z sin B ) 2 + ( y c o s C − z co s B ) 2
P A + P B + P C = a '+ b '+ c ' = +
sin A
( z sin A + x sin C)2 + ( z cos A − x cos C)2 ( x sin B + y sin A)2 + ( x cos B − y cos A)2
+ + şi de
sin B sin C
y sin C + z sin B z sin A + x sin C x sin B + y sin A
aici avem: a '+ b '+ c ' ≥ + + ,
sin A sin B sin C
 sin C sin A   sin B sin A   sin B sin C 
adică a '+ b '+ c ' ≥ y  + + z +  + x + , deci
 sin A sin C   sin A sin B   sin C sin B 
x y
a '+ b '+ c ' ≥ 2( x + y + z ) (unde am utilizat inegalitatea + ≥ 2, ∀x, y > 0 ), cu egalitate
y x
dacă triunghiul ABC este echilateral.
Soluţia2. Fie B2 şi C2 proiecţiile punctelor B şi C pe dreapta B1C1 . Avem
BC ≥ B2 C2 = B2 C1 + C1 B1 + B1C2 (1') . Cum B2 C1 B = AC1 P = APB1 , rezultă că
triunghiurile dreptunghice BB2 C1 şi AB1 P sunt asemenea, de unde rezultă că
BC1 B1C
B2 C1 = PB1 ⋅ (2') şi analog se arată că B1C2 = PC1 ⋅ (3') . Cum patrulaterul
AP AP
AC1 PB1 este inscriptibil, din inegalitatea lui Ptolemeu rezultă:
PB1 PC
AC1 ⋅ PB1 + AB1 ⋅ PC1 = AP ⋅ B1C1 , de unde B1C1 = AC1 ⋅ + AB1 ⋅ 1 (4') . Din relaţiile
AP AP
PB1 PB1 PC1 PC
(1'), (2 '), (3') şi (4 ') rezultă: BC ≥ BC1 ⋅ + AC1 ⋅ + AB1 ⋅ + B1C ⋅ 1 , de unde :
AP AP AP AP
BC ⋅ AP ≥ PB1 (BC1 + C1 A) + PC1 ( AB1 + B1C) inegalitate echivalentă cu
AB AC
BC ⋅ AP ≥ PB1 ⋅ AB + PC1 ⋅ AC , deci AP ≥ PB1 ⋅ + PC1 ⋅ (5') . Urmărind acelaşi
BC BC
BA BC
raţionament se obţin inegalităţile: BP ≥ PA1 ⋅ + PC1 ⋅ (6') şi
AC AC
AC BC
PC ≥ PA1 ⋅ + PB1 ⋅ (7') . Sumând inegalităţile ( 5 ') , ( 6 ') , ( 7 ')
AB AB
x y
şi ţinem cont de inegalitatea + ≥ 2, ∀ x, y > 0 , rezultă:
y x
 AB AC   AB BC   AC BC 
PA + PB + PC ≥  +  ⋅ PA1 +  +  ⋅ PB2 +  +  ⋅ PC2 ≥ 2( PA1 + PB1 + PC1 )
 AC AB   BC AB   BC CA 
Consecinţe:
1) Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic şi H este ortocentrul triunghiului ABC ,
atunci HA + HB + HC ≥ 6r , unde r este raza cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic şi P coincide cu ortocentrul H al
triunghiului ABC din inegalitatea lui Erdös obţinem:
HA + HB + HC ≥ 2( HA1 + HB1 + HC1 ) (4) . Dacă ha , hb , hc sunt lungimile înălţimilor
triunghiului ABC , atunci (4) devine: HA + HB + HC ≥ 2(ha − HA + hb − HB + hc − HC ) ,
281
2
adică HA + HB + HC ≥ (ha + hb + hc ) (5) , de unde se obţine inegalitatea
3
2  2 S 2S 2 S  4S  1 1 1 
HA + HB + HC ≥  + + =  + +  . Aplicând inegalitatea mediilor
3 a b c  3 a b c
4S 9 12 S
rezultă HA + HB + HC ≥ ⋅ = = 6r , deci: HA + HB + HC ≥ 6r (5) .
3 a +b+c 2p
3
2) Într-un triunghi ascuţitunghic ABC, cos A + cos B + cos C ≤ .
2
Demonstraţie. Dacă P coincide cu centrul cercului circumscris (O) al triunghiului
 a2 b2 c2 
ascuţitunghic ABC , avem: 3R ≥ 2(OA1 + OB1 + OC1 ) = 2  R2 − + R2 − + R2 −  ,
 4 4 4 
adică: 3R ≥ 4R2 − a2 + 4R2 − b2 + 4R2 − c2 inegalitate echivalentă cu

3
3R ≥ 2 R(cos A + cos B + cos C ) , deci cos A + cos B + cos C ≤ (6) (unde am ţinut cont de
2
a = 2 R sin A şi de relaţiile analoage).
3) Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic şi H este ortocentrul triunghiului atunci

HA + HB + HC ≤ 3R .
Demonstraţie. Avem: HA + HB + HC = 2 R (cos A + cos B + cos C ) ≤ 2 R ⋅ 3 / 2 = 3R (7) , unde
am utilizat relaţia (6).
4) În orice triunghi ABC este adevărătă relaţia: 2r ≤ R (Relaţia lui Euler).

Demonstraţie. Din relaţiile (5) şi (7) rezultă 6r ≤ HA + HB + HC ≤ 3R, de unde rezultă
relaţia lui Euler: 2r ≤ R (8) .
5) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci

6r ≤ AI + BI + CI ≤ 4 R − 2r .
Demonstraţie. Dacă P coincide cu centrul cercului înscris I al triunghiului ABC , atunci
r
relaţia lui Erdös devine: AI + BI + CI ≥ 6r (9) . Cu AI = şi analoagele rezultă
A
sin
2
   A B B C C A
 1 1 1   sin 2 ⋅ sin 2 + sin 2 ⋅ sin 2 + sin 2 ⋅ sin 2 
AI + BI + CI = r  + +  = r .
 sin A sin B sin C   A B
sin ⋅ sin ⋅ sin
C 
 2 2 2  2 2 2 
A B C r
Ţinând cont că sin ⋅ sin ⋅ sin = şi de inegalitatea
2 2 2 4R
x y + y z + zx ≤ x 2 + y 2 + z 2 , ∀ x , y , z ∈ rezultă:
4R  2 A B C 1 − cos A 1 − cos B 1 − cos C 
AI + BI + CI ≤ r ⋅  sin + sin 2 + sin 2  = 4 R  + +  de
r  2 2 2  2 2 2 
 A B C
unde: AI + BI + CI ≤ 2 R 3 − ( cos A + cos B + cos C )  = 2 R 3 − 1 − 4sin sin sin  ,
 2 2 2
282
 r
deci AI + BI + CI ≤ 2 R  2 −  = 4 R − 2r (10) . Din relaţiile (9) şi (10) rezultă:
 R 
6r ≤ AI + BI + CI ≤ 4R − 2r .
6) Dacă G este centrul de greutate al triunghiului ABC, atunci GA + GB + GC ≥ 6r.

Demonstraţie. Dacă punctul P coincide cu centrul de greutate al triunghiului ABC , relaţia
lui Erdös devine: GA + GB + GC ≥ 2(GA1 + GB1 + GC1 ) . Ţinând cont de faptul că
1
GA1 = ha şi de relaţiile analoage avem:
3
( ha + hb + hc ) =  + +  ,
2 2 2S 2S 2S
GA + GB + GC ≥ adică:
3 3 a b c 
4S  1 1 1  4S 9 12S
GA + GB + GC ≥  + + ≥ ⋅ = = 6r .
3  a b c  3 a +b+c 2p
7) Dacă P este un punct în interiorul unui triunghi ABC , atunci

PAm + PB m + PC m ≥ 2( PA1m + PB1m + PC1m ), ∀m ∈ * , unde A1 , B1 , C1 sunt proiecţiile
punctului P pe laturile BC, AC, BA ale triunghiului ABC .
sin C sin B
Demonstraţie. Din teorema lui Erdös rezultă: PA ≥ y +z şi analoagele.
sin A sin A
 sinm C sinm A   sinm C sinm B   sinm B sinm A 
Obţinem: PAm +PBm + PCm ≥ xm  m + m  + ym  m + m  + zm  m + m  ≥
 sin A sin C   sin B sin C   sin A sin B 
≥ 2 ( x m + y m + z m ) , ∀m ∈ *
unde am aplicat inegalitatea dintre media aritmetică şi
geometrică.
8) Generalizarea teoremei lui Erdös - Mordell

Fie P un punct arbitrar în planul triunghiului ABC şi a ', b ', c ' distanţele de la P la
vârfurile A,B respectiv C şi x, y, z distanţele de la P la laturile BC, CA, respectiv AB.
b c c a a b
Atunci, a '+ b '+ c ' ≥  +  x +  +  y +  +  z , cu egalitate dacă P este centrul
c b a c b a
cercului circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie h1 lungimea înălţimii duse din A pe latura BC. Avem:
2 A[ ABC ] = a ⋅ h1 = ax + by + cz. Evident, a '+ x ≥ h1 cu egalitate dacă şi numai dacă punctul P
aparţine înălţimii din A. Avem aa '+ ax ≥ ah1 = ax + by + cz , de unde aa ' ≥ by + cz (11) .
Px Ox B'
B C
Fig. 284
283
C'
Fie AB ' C ' simetricul triunghiului ABC faţă de bisectoarea unghiului A (Fig.284 ). Atunci,
aplicând inegalitatea (11) pentru triunghiul AB ' C ' obţinem: aa ' ≥ cy + bz adică
c b
a'≥ y + z (12) cu egalitate dacă punctul P aparţine înălţimii din A a
a a
triunghiului AB ' C ' , dreaptă ce trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
a c b a
Analog, se obţin relaţiile: b ' ≥ z + x (13) şi c ' ≥ x + y (14) . Sumând inegalităţile
b b c c
(12), (13) şi (14) rezultă concluzia.
Observaţie: Dacă P este un punct interior triunghiului ABC , x, y, z > 0 , avem:

a b
a '+ b '+ c ' ≥ 2( x + y + z ) (unde am utilizat faptul că + ≥ 2, ∀a, b > 0 ) care este
b a
inegalitatea lui Erdös-Mordell. Egalitatea are loc dacă a = b = c , adică dacă
triunghiul ABC este echilateral şi P este centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
Teorema lui Barrow

9) Dacă P este un punct interior triunghiului ABC , atunci
PA + PB + PC ≥ 2( PA '+ PB '+ PC ') , unde P A ', P B ', P C ' sunt bisectoarele
unghiurilor B P C , C P A , A P B ( A ' ∈ ( BC ), B ' ∈ ( AC ), C ' ∈ ( AB )) .
Demonstraţie. Notăm cu a,b,c lungimile A
segmentelor PA,PB respectiv PC şi cu
α , β , γ măsurile unghiurilor BPC , CPA,
respectiv APB . Prin A[ XYZ ] notăm aria B'
C'
triunghiului XYZ. Din
A [ P B C ] = A [ P B A '] + A [ P C A '] rezultă: P
α α
PB ⋅ PC sin α = PB ⋅ PA'sin + PC ⋅ PA'sin ,
2 2 B C
2bc α A'
deci PA ' = cos . Utilizând
b+c 2 Fig. 285
2
inegalitatea ≤ xy , x, y > 0 , rezultă
1 1
+
x y
α α β γ
PA ' ≤ bc cos şi analoagele.Atunci, 2(PA'+ PB'+ PC') ≤ 2 bc cos + 2 ca cos + 2 ab cos
2 2 2 2
α β γ
(*). Rămâne să demonstrăm că a + b + c ≥ 2 bc cos + 2 ac cos + 2 bc cos .
2 2 2
α β γ α β α β
Deoarece α + β + γ = 2π = − cos  +  = − cos cos + sin sin ,
rezultă cos
2 2 2 2 2 2 2
inegalitatea de mai sus fiind echivalentă cu:
2
 β α  β α 
 a sin − b sin  +  a cos − b cos − c  ≥ 0 , ceea ce este adevărat.
 2 2   2 2 
284
Egalitatea din (∗) se obţine pentru a = b = c , adică dacă P este centrul cercului
circumscris triunghiului.
Generalizare a teoremei lui Erdös116
Fie λ1 , λ2 , λ3 ∈ + şi t ∈ [ 0,1] , iar P un punct în interiorul triunghiului ABC. Se notează
distanţele PA, PB, PC cu x1 , x2 respectiv x3 şi cu d1 , d 2 , d3 distanţele de la laturile AB,
 dt dt dt 
BC, respectiv CA. Atunci: λ1 x1t + λ2 x2t + λ3 x3t ≥ 2t λ1λ2 λ3  1 + 2 + 3  cu egalitate
 λ λ2 λ3 
 1
λ1 λ2 λ3
dacă şi numai dacă 2t
= 2t
= şi P este centrul cercului circumscris triunghiului
a b c 2t
ABC.
c b a c b b
Demonstraţie. Se cunoaşte că x1 ≥ d1 + d3 , x2 ≥ d3 + d1 , x3 ≥ d1 + d 2 .
a a b b c a
t t
c b 
t
c t b t
 d + d 3    ⋅ d1 +   ⋅ d3
t a a
1
Pentru 0 < t < 1 rezultă x1t ≥ 2t  a a
 ≥2 ⋅ şi analoagele.
 2  2
 
1
Utilizând inegalitatea x+ ≥2 pentru x > 0 rezultă: λ1 x1t + λ2 x2t + λ3 x3t ≥
x
  c t b
t
a
t
c
t
b
t
a
t

   ⋅ λ 2 +   ⋅ λ3 ⋅ λ
  3   1 + ⋅ λ   1   ⋅ λ2
⋅ λ + 
2t    c ⋅ d 1t +   a ⋅ d 2t +   b
b c a
⋅ d 3t  ≥
 2 2 2 
 
 
2t ( λ2 λ3 ⋅ d1t + λ3 λ1 ⋅ d 2t + λ1λ2 ⋅ d3t ) .
 dt dt dt 
Observaţie: Dacă t > 1 atunci, λ1 x1t + λ2 x2t + λ3 x3t ≥ 2 λ1λ2 λ3  1 + 2 + 3 
 λ λ2 λ3 
 1
Consecinţe:
λ1 λ2 λ3  1 1 1 
1) + + ≥ 2t λ1λ2 λ3  + + 
 λ3 x3t 
 λ1 x1 λ2 x2
t t t t t
d1 d 2 d 3
λ1 λ2 λ3 2t λ1λ2 λ3  x1t x2t x3t 

2) + + ≥  + + 
( x1d1 ) ( x2 d 2 ) ( x3 d3 ) ( x1 x2 x3 )  λ1 λ2 λ3 
t t t t
t  1 1 1 
3) λ1 ( x1d1 ) + λ2 ( x2 d 2 ) + λ3 ( x3 d3 ) ≥ 2t λ1λ2 λ3 ( d1d 2 d3 ) 
t t t
+ + 
 λ dt λ2 d 2
t
λ3 d3t 
 1 1 
116
Paul Erdös (1913-1996) – matematician ungur, profesor la Universitatea Notre Dame, contribuţii importante în
teoria numerelor şi matematici discrete
285
t  1 1 1 
4) λ1d1t + λ2 d 2t + λ3 d3t ≥ 2t λ1λ2 λ3 ( d1d 2 d3 )  + + 
 λd t
λ2 d 2
t
λ3 d3t 
 1 1
i) Dacă P este centrul cercului înscris în triunghiul ABC , atunci d1 = d 2 = d3 = r şi
A B C
x1 = r cos , x2 = r cos , x3 = r cos . Din consecinţa (2) şi utilizând egalitatea
2 2 2
A B C r A B C
sin sin sin = obţinem: λ1 sin t + λ2 sin t + λ3 sin t ≥
2 2 2 4R 2 2 2
t
 2  1 t A 1 t B 1 t C
λ1λ2 λ3    cos + cos + cos  (t ∈ (0,1]).
 2 R   λ1 2 λ2 2 λ3 2
hi
ii) Dacă P este centrul de greutate al triunghiului ABC , atunci di = ( hi , i = 1,3 reprezintă
3
2 2 2
înălţimile ABC ,) şi x1 = AG = ma , x2 = mb , x3 = mc . Din consecinţa (1) pentru
3 3 3
λ1 λ2 λ3  1 1 1 
t ∈ (0,1] rezultă: + + ≥ + +  . Dacă înlocuim λi = λit
ht
1 ht
2 h  λ1 mat
t
3 λ2 mb
t
λ3 mct 

t t t
 hh   h3 h1   h1h2 
obţinem:  2 3  +  +  ≤3
 ma     
   mb   mc 
II.19. Teoremele lui Fagnano117

„În univers urla un punct
de durerea unui cerc
care-l înconjoară.”
N. Stănescu118
1) Fiind dat triunghiul ascuţitunghic ABC să se determine triunghiul înscris XYZ în

triunghiul ABC a cărui perimetru este minim.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie X ' şi X '' simetricele punctului X ∈ ( BC ) faţă de laturile
AC, respectiv AB (Fig. 286). Atunci, XZ = ZX '' şi XY = YX ' , deci perimetrul
triunghiului XYZ este egal cu XY + YZ + ZX = X ' Y + YZ + ZX '' . Dacă X este fixat pe
BC, atunci triunghiul cu perimetrul minim
A
înscris în triunghiul ABC se obţine atunci
X'
când punctele Y şi Z aparţin dreptei X ' X " .
Deoarece AB şi AC sunt mediatoarele Z
segmentelor XX " , respectiv XX ' rezultă
X"
YAX ' ≡ YAX şi XAZ ≡ ZAX " , de unde Y
m( X ' AX ") = 2[m(YAX ) + m( XAZ )] = 2m( BAC ).
Cum AX ' = AX = AX '' rezultă că triunghiul B X C
Fig. 286
117
Giovanni Fagnano (1715-1797) – matematician italian, contribuţii în geometrie
118
286
AX ' X " este isoscel. Cum unghiul X ' AX " este constant pentru orice alegere a lui X
rezultă că toate triunghiurile AX ' X " sunt asemenea. Latura X ' X " are lungimea
minimă atunci când latura AX ' are lungimea minimă. Dar AX ' = AX = AX " care
are lungimea minimă atunci când X este proiecţia lui A pe BC. Analog, Y este
proiecţia lui B pe AC şi Z este proiecţia lui C pe AB. Perimetrul minim al unui
triunghi înscris este acela al triunghiului ortic.
Observaţie: Dacă m( A) = 90° , atunci punctele Z şi Y coincid cu A, iar dacă

m( BAC ) > 90° , atunci triunghiul XYZ este triunghiul degenerat XAA.
Soluţia 2. A
Z Hb
Hc Y
H
B C
Ha X
Fig. 287
Fie AH a , BH b , CH c înălţimile triunghiului ABC,H ortocentrul său şi

punctele X ∈(BC) , Y ∈ ( AC ) , Z ∈ ( AB), (Fig. 287). Avem:
YZ ⋅ H bH c XZ ⋅ H cH a XY ⋅H aH b
YZ + ZX + XY = + + ≥
H bH c H cH a H aH b
uur uuuuuur uuur uuuuuuur uuur uuuuuuur
YZ ⋅ H b H c XZ ⋅ H cH a XY ⋅ H aH b
+ + sau YZ + ZX + XY ≥
HbH c H cH a H aHb
uuuur uuuuuur uuuur uuuuuur uuuur uuuuuur uuuuur uuuuuur uuuuur uuuuuur uuuur uuuuuur
(YH b + H b H c + H c Z ) ⋅ H b H c (ZHc + Hc Ha + Ha X ) ⋅ Hc Ha ( XHa + Ha Hb + HbY ) ⋅ Ha Hb
+ + =
HbHc Hc Ha Ha Hb
uuuuuur uuuuuur uuuuuur uuuuuur uuuuuur uuuuuur
uuuuur  H a Hb H a H c  uuuur  Hb Hc Hb H a  uuuur  Hc H a Hc Hb 
Hb H c + H c H a + H a Hb + XH a  +  + YHb  +  + ZH c  + 
 H a Hb H a H c   Hb Hc Hb H a   Hc H a Hc Hb 
(1). Deoarece triunghiul ABC este ascuţitunghic, înălţimile sale sunt bisectoarele
uuuuuuur uuuuuuur uuuuuur uuuuuuur uuuuuuur uuuuuur
Ha Hb H a Hc Hb Hc Hb H a Hc H a Hc Hb
triunghiului ortic, deci vectorii + , + , + sunt
Ha Hb H a Hc Hb Hc Hb H a Hc H a Hc Hb
uuuuur uuuur uuuur
perpendiculari pe vectorii XH a , YH b , respectiv ZH c , deci din relaţia (1) rezultă
uur uur uur
XY + ZX + XY ≥ H b H c + H c H a + H a H b (2). Dacă vectorii YX , ZX , XY au aceeaşi
uuuuuur uuuuuuur uuuuuuur
direcţie cu vectorii H b H c , H c H a , respectiv H a H b , atunci există numerele pozitive
α , β , γ astfel încât Y Z = α H b H c , Z X = β H c H a , X Y = γ H a H b . Avem
uuuuuur uuuuuuur uuuuuuur r uuuuuur uuuuuuur uuuuuuur r
α H b H c + β H c H a + γ H a H b = 0 şi H b H c + H c H a + H a H b = 0 , de unde rezultă că
287
α = β = γ , deci YZ = α H b H c , Z X = α H c H a , X Y = α H a H b , ceea ce implică
YZ = α Hb Hc , ZX = α Hc Ha , XY = α Ha Hb . Astfel, YZ + ZX + XY = α (Hb Hc + Hc H a + Ha Hb ) (3)
care cu relaţia (2) ne dă α = 1 . Atunci , YZ = H b H c , ZX = H c H a , XY = H a H b ,ceea ce
înseamnă că punctele X, Y, Z coincid cu punctele H a , H b , respectiv H c . În concluzie,
cel mai mic perimetru al unui triunghi înscris este cel al triunghiului ortic.
2) Fie M un punct variabil în planul triunghiului ABC. Suma MA2 + MB 2 + MC 2 este

minimă dacă şi numai dacă M coincide cu centrul de greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC şi a, b, c lungimile
laturilor triunghiului. Din teorema lui Leibniz rezultă:
M
G
D C
B
Fig. 288
1 2
MA 2 + MB 2 + MC 2 = 3 MG 2 + ( a + b 2 + c 2 ) ≥ 0, minimul sumei se realizează atunci
3
când punctul M coincide cu G.
3) Fie x, y şi z distanţele de la un punct M situate în interiorul triunghiului ABC la

laturile BC, CA respectiv AB. Produsul x ⋅ y ⋅ z este minim dacă M coincide cu centrul de
greutate G al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Produsul x⋅ y⋅z este minim când produsul
(abc) ⋅ ( xyz ) = (ax) ⋅ (by ) ⋅ (cz ) este minim. Cum ax + by + cz = 2 ⋅ A[ ABC ] rezultă că minimul
se realizează atunci când ax = by = cz , adică când M coincide cu G.
288
II.20. Dreapta lui Droz – Farny119
„Dacă cineva va găsi demonstraţia axiomei paralelelor, ar merita un diamant cât Pământul de mare. Celui care îi
va reuşi aceasta, acestuia, muritori, să-i ridicaţi un monument nepieritor.” – Farkaş Bolyai120
Teorema lui Droz - Farny

Fie d ' şi d " două drepte perpendiculare ce trec prin ortocentrul H al unui triunghi
ABC. Fie A ' şi A " , B ' şi B ", C ' şi C " punctele de intersecţie ale dreptelor d ' şi
d " cu laturile BC, AC, respectiv AB. Să se arate că mijloacele segmentelor A ' A " , B ' B "
şi C ' C " sunt trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Dacă triunghiul ABC este dreptunghic, teorema este evidentă.
Presupunem că triunghiul ABC este oarecare. Fie C cercul circumscris triunghiului ABC ,
α , β , γ mijloacele segmentelor A ' A" , B ' B " , respectiv C ' C " . Fie Ca, Cb, Cc cercurile
circumscrise triunghiurilor HA ' A " , HB ' B " , respectiv HC ' C " şi
H a (respectiv H b , H c ) simetricele punctului H faţă de dreapta BC (respectiv CA, AB).
Cercurile Ca, Cb, Cc au centrele în punctele α , β , respectiv γ . Cum H a ∈ C, H ∈ Ca şi A ' A"
este diametrul în Ca, , rezultă că punctul H a ∈ Ca , deci punctul H a aparţine cercurilor C şi
Ca şi perpendicularei duse din H pe BC. Analog, H b aparţine cercurilor C şi Cb precum şi
dreptei BH. Fie punctul H c simetricul lui H faţă de AB. Punctul H c ∈ C. Din lemă rezultă
că dreptele H a A ', H b B ' şi H c C ' se intersectează în punctul N ∈ C. Din teorema lui Miquel
B" Cb
A
Hb
C
B'
Hc
H
A" C
B
A' N
Ha
Ca
Fig. 289
aplicată triunghiului A ' NB ' cu H a ∈ A ' N , H b ∈ NB ', H ∈ A ' B ' , rezultă că cercurile trec
printr-un punct comun M. Analog se poate demonstra că C , Cc şi Cb conţin punctele H şi M,
de unde rezultă că cercurile sunt coaxiale, deci au centrele coliniare.
119
Arnold Droz -Farny (1856-1912) – matematician elveţian, contribuţii în geometrie
120
Farkaş Bolyai (1775-1856) – matematician român de origine maghiară, contribuţii fundamentale în geometrie
289
A' B ' B 'C ' C ' A '
Soluţia 2. Deoarece transversalele sunt ortogonale rezultă: = = (1)
A" B " B "C " C " A"
(vezi „Ortocentrul unui triunghi”). Fie β E A " B " , E ∈ A " B ' , {D} = B ' C "I β E. Avem
A '' B " B "C " A' B ' B 'C '
βE = , βD = , αE = , γD= (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
2 2 2 2
βE αE
= . Relaţia precedentă arată că triunghiurile dreptunghice βγ D şi βα E sunt
βD αD
asemenea, deci punctele α , β , γ sunt coliniare.
Observaţie: Dreapta αβγ se numeşte dreapta Droz-Farny.
Generalizarea teoremei lui Droz - Farny

Printr-un punct oarecare P din planul unui triunghi ABC , se duc două drepte
perpendiculare d ', d '' care intersectează laturile BC , CA, AB , respectiv în punctele
( A ', B ', C '), ( A '', B '', C '') . Dacă α , β , γ sunt proiecţiile punctelor A ', B ', C ' pe dreptele
PA, PB, PC , iar A1 , B1 , C1 sunt punctele de intersecţie dintre dreapta d '' cu dreptele
α A ', β B ', respectiv γ C ' , atunci mijloacele segmentelor A ' A1 , B ' B1 , C ' C1 sunt coliniare.
Demonstraţie. Triunghiurile
C1
PA1 A ', P B1 B ', P C 1 C ' sunt
dreptunghice. Fie ωa , ωb , ωc
mijloacele segmentelor
A ' A1 , B ' B1 , C ' C1 şi µa , µb , µc d"
mijloacele segmentelor ωc
PA ', PB ', PC ' . Dreapta A1 µa A
intersectează perpendiculara în B1 A2
A' pe d ' în punctul A2
şi fie B2 , C2 punctele analog ωb
γ
construite. Patrulaterul PA1 A ' A2 P β
este paralelogram deoarece C' B ' µa d'
laturile opuse sunt paralele şi
congruente. Deci PA2 A1 A ' şi B C A'
cum A1 A ' ⊥ PA rezultă
ωa
PA2 ⊥ PA . Fie A3 , B3 , C3 α
simetricele punctelor A2 , B2 , A1
respectiv C2 faţă de dreapta d ' .
Fig. 290 A3
Atunci, patrulaterul PA1 A3 A '
este dreptunghi, deoarece
PA1 A ' A3 , PA1 = A ' A2 = A ' A3 , PA1 ⊥ PA ' , deci cercul circumscris al său este punctul
ωa - mijlocul segmentului A ' A1 . Deoarece punctele A2 , B2 şi C2 sunt coliniare, rezultă şi
simetricele lor în raport cu dreapta d ' - punctele A3 , B3 , C3 - sunt coliniare, deci şi punctele
ωa , ωb , ωc sunt coliniare.
Observaţie: Dacă punctul P este ortocentrul triunghiului ABC, atunci se obţine teorema lui
Droz – Farny.
290
II.21. Teorema lui Steiner - Lehmus121
„Steiner este cel mai mare geometru de la Apollonius încoace.” – W. Ball
Un triunghi care are două bisectoare interioare egale (măsurate de la vârf la latura
opusă) este isoscel.
Demonstraţie.
Soluţia 1. Fie BE şi CF bisectoarele
A unghiurilor B, respectiv C ale ABC
G (Fig. 291). Presupunem că AB ≠ AC
şi anume fie AB < AC , atunci
m( ACB) < m( ABC) de unde rezultă
E m( ACB) m( ABC)
F că < . În
2 2
triunghiurile BEC şi BFC, rezultă
CE > BF (1) construim
paralelogramul BEGF. Astfel
B C m( ABC )
EG ≡ BF , m( FGE ) = ,
Fig. 291 2
FG = BE = FC , de unde
m( ABC ) m( ACB )
m( FGC ) = m( FCG ) . Din m( FGE ) = > m( FCE ) = rezultă că
2 2
m( EGC ) < m( ECG ) , de unde : CE < EG = BF contradicţie cu (1). Deci, presupunerea
făcută că AB < AC este falsă. Analog se tratează cazul în care AB > AC şi atunci rezultă
AB = AC , adică triunghiul ABC este isoscel.
2bc A
Soluţia 2. Utilizăm faptul că la = cos (unde la este lungimea bisectoarei interioare a
b+c 2
B
cos
unghiului BAC ). Fie că lb = lc adică 2 = b(a + c) . Presupunem prin absurd că B > C ,
C c ( a + b)
cos
2
c (a + b) B C
adică b > c şi atunci > 1 , de unde cos > cos ,deci B < C absurd. Analog,
b( a + c ) 2 2
dacă B < C se ajunge la o contradicţie. Urmează că m( ABC ) = m( ACB) , adică triunghiul
ABC este isoscel.
Observaţie: Dacă bisectoarea exterioară a unghiului B întâlneşte prelungirea laturii AC în

punctul F atunci segmentul BF se numeşte bisectoare externă a lui B. Fie CG bisectoarea
externă a lui C. Este uşor de demonstrat că dacă AB = AC atunci FB = CG.
120
Jakob Steiner (1796 – 1863) – matematician german, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii în
geometria proiectivă
Daniel Lehmus (1780 – 1863) – matematician german, profesor la Universitatea din Berlin
291
Reciproca (dacă doua bisectoare externe ale unui triunghi sunt egale, atunci triunghiul este
isoscel) nu este neaparat adevarată. Un exemplu elocvent în acest sens este triunghiul lui
Emmerich.Triunghiul lui Emmerich are unghiurile de masuri egale cu 132° , 36° şi
respectiv 12° şi are două bisectoare externe egale. Fie triunghiul ABC în care
m( ABC) = 132° , m(CAB) = 36°, m(BCA) = 12° . Fie BF şi CG bisectoarele externe ale
180 ° − 132 °
unghiurilor B, respectiv C. Avem: m ( FBA) = = 24 °
2°
m ( F B C ) = 2 4 ° + 1 3 2 ° = 1 5 6 ° , m(BCF ) = 12° , m(BFC) =180°−156°−12° =12° adică
triunghiul FBC este isoscel, cu FB = BC (1) . În triunghiul BCG avem:
180° − 12°
m( BCG) = = 84° , m(GBC ) = 48° , m( BGC ) = 180° − 86° − 48° = 48° , de unde
2
rezultă că triunghiul BCG este isoscel cu CG = BC (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
FB = CG .
C
B
Fig. 292
292
II.22. Teorema lui Barbilian122
Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri echilaterale de acelaşi centru (O), cu vârfurile
notate în acelaşi sens de rotaţie. Să se arate că triunghiurile sunt de trei ori omologice în
ordinele: ( ABC , C ' B ' A '), ( ABC , B ' A ' C '), ( ABC , A ' C ' B ').
Demonstraţie.
B3
A
A' C2
B2
C'
C3
B1
A3
B A1 C A2
B'
C1 Fig. 293
Fie { A1 } = BC ∩ B ' C ',{ A2 } = A ' C '∩ BC ,{ A3 } = A ' B '∩ BC ,{ B1 } = B ' C '∩ AC ,

{B2 } = A ' C '∩ AC , {B3 } = A ' B '∩ AC , {C1} = AB ∩ B ' C ',{C2 } = A ' C '∩ AB,{C3} = A' B '∩ AB.
Pentru ca triunghiurile ( ABC , C ' B ' A ') să fie omologice vom arăta că dreptele AC ', BB ' şi
CA ' sunt concurente. Din congruenţa triunghiurilor OAA ', OBB ' şi OCC ' rezultă
AA ' ≡ BB ' ≡ CC '. Deoarece C2 AA ' ≡ A3 BB ' ≡ B1CC ' rezultă AC2 ≡ BA3 ≡ CB1 şi de
aici B1 A ≡ C2 B ≡ A3C (1). Deoarece AB2 C2 ≡ BA3C3 ≡ CA1 B1 rezultă AB2 ≡ BC3 ≡ CA1 ,
de unde B2 C ≡ C3 A ≡ A1 B (2) (unde am utilizat faptul că
m( AOA ') = m( BOB ') = m( COC ') = m( AB2 A ') = m( BC3 B ') = m( CB2 C ') ). Din
teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul ABC şi transversalei B ' C ' rezultă:
A1 B B1C C1 A C1 A A1C B1 A
⋅ ⋅ = 1, de unde se obţine egalitatea = ⋅ . Atunci,
A1C B1 A C1 B C1 B A1 B B1C
C1 A A3 B B2 C A1C B1 A B2 C
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 (unde am utilizat relaţiile (1) şi (2)), de unde rezultă
C1 B A3C B2 A A1 B B1C B2 A
că punctele C1 , A3 şi B2 sunt coliniare, adică triunghiurile ABC şi C ' B ' A ' sunt omologice.
Analog, se arată omologia celorlalte perechi de triunghiuri.
122
Dan Barbilian (1895-1961) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii în algebră
şi geometrie
293
II.23. Teorema lui Bottema
„În larg azur ca Sfinxul stau mândră şi ciudată.
Mi-i inima de gheaţă şi trupul cum sunt crinii.
Urăsc tot ce e zbucium, tulburător de linii
Şi nu plâng niciodată, şi nu râd niciodată.”
Charles Baudelaire123
Pe laturile ABC se construiesc în exterior pătratele ABDE şi ACFG. Fie M mijlocul

segmentului DF. Să se arate că triunghiurile BMC şi EMG sunt dreptunghice şi isoscele.
Demonstraţie.
G
E
A F
M
D
B T C
Fig. 294
π
Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Din D = RB2 ( A )
π
π
rezultă d = b + i ( a − b ) (unde prin RB2 ( A) am notat rotaţia de centru B şi unghi a
2
π
− d + f b + c + i (c − b)
punctului A), iar F = RC 2 ( A) , deci f = c − i (a − c ), de unde m = = .
2 2
2 2
Atunci BM = m − b = c − b şi CM = m − c = c − b , de unde rezultă că triunghiul
2 2
m−b
BMC este isoscel. Din = −i ∈ i ⋅ * , rezultă că BM ⊥ MC , adică triunghiul BMC
m−c
este dreptunghic isoscel. Analog, se demonstrează că şi triunghiul EMG este dreptunghic
isoscel.
123
Charles Baudelaire (1821 – 1867) – poet francez
294
II.24. Teorema lui Goormaghtigh
„Fără a o baza pe intuiţie, geometria are totuşi un caracter intuitiv. Se pare, că idea de figură, figurile elementare:
cercul, triunghiul, sfera etc., formate în practica milenară a omului, fac parte din zestrea informaţională a celulei
nervoase, sunt transmise ereditar şi dau o mare mobilitate intuiţiei.” – Radu Miron124
1) Fie TATBTC
triunghiul tangenţial al triunghiului ABC şi punctele X , Y , Z
OX OY OZ
aparţinând dreptelor OTA , OTB respectiv OTC astfel încât = = =t.
OTA OTB OTC
Dreptele AX , BY , CZ sunt concurente în izogonalul conjugat al punctului P ce
OP 1
aparţine dreptei lui Euler astfel încât = .
PH 2t
A
Demonstraţie. Izogonala dreptei AX intersectează OTA în
punctul X ' . Triunghiurile OAX şi OX ' A sunt asemenea, H P
OX OA O
deci = de unde rezultă OX ⋅ OX ' = OA , adică
2
Ma C
OA OX ' B
punctele X şi X ' sunt inverse în cercul circumscris. De X'
asemenea punctele M a (mijlocul laturii BC) şi TA sunt
inverse. Fie {P} = AX 'I OH . Avem, X
OP OX ' OX ' 1 OTA 1

= = = ⋅ = . Urmând acelaşi TA
PH AH 2OM 2 OX 2t
raţionament se arată că dreptele BTB , CTC conţin punctul P,
Fig. 295
adică izogonalele dreptelor AX , BY , CZ sunt concurente, de
unde rezultă că şi dreptele AX , BY , CZ sunt concurente.
1
Observaţie: Pentru t = , X, Y, Z sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
2
OBC, OCA, respectiv OAB. Dreptele AX, BY, CZ sunt concurente în punctul izogonal
conjugat al mijlocului segmentului OH (centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC)
– punctul de concurenţă se numeşte punctul lui Coşniţă .
Teorema lui Goormaghtigh

Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC, punctele A1 , B1 , C1 pe dreptele OA,
OA1 OB1 OC1
OB, respectiv OC astfel încât = = = t. i) Intersecţiile perpendicularelor
OA OB OC
din A1 pe OA, B1 pe OB şi C1 pe OC cu laturile BC, CA respectiv AB se află pe o
dreaptă d. ii) Dacă M este proiecţia lui O pe dreapta d, M ' un punct pe OM astfel
încât OM = t ⋅ OM ' ,atunci punctul invers al punctului M ' în raport cu punctul O
este izogonalul conjugat al punctului P de pe dreapta lui Euler ce are proprietatea
OP 1
= .
PH 2t
Demonstraţie. i) Triunghiul XYZ determinat de intersecţiile perpendicularelor în A1 , B1 , C1 ,
se obţine prin omotetia de centru O şi raport t a triunghiului tangenţial (Fig. 296).
Vârfurile X, Y, Z aparţin dreptelor OA ', OB ', respectiv OC '.
124
Radu Miron (1927- ) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române
295
Din teorema 1) dreptele AX, BY, CZ sunt concurente în punctul izogonal conjugat al
OP 1
punctului P de pe dreapta OH pentru care = . Fie
PH 2t
{ X '} = BC I YZ , {Y '} = CA I ZX , {Z '} = AB I XY . Vom arăta că punctele X ', Y ', Z '
aparţin unei drepte d. Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Considerăm
inversiunea J de centru O şi raport t ⋅ R 2 , iar M ' = J(M). Inversiunea J transformă
punctele A, B, C în A1 , B1 respectiv C1 . Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, CA,
respectiv AB. Deoarece patrulaterul BB1 M a X este inscriptibil rezultă
OM a ⋅ OX = OB1 ⋅ OB = t ⋅ R 2 . Analog, OM b ⋅ OY = OM c ⋅ OZ = t ⋅ R 2 ceea ce arată că
prin inversiunea J punctele X, Y, Z
se transformă respectiv în
M a , M b , M c . Imaginea punctului
X ' prin inversiunea J este
A
punctul A2 , al doilea punct de Y
intersecţie dintre cercurile
circumscrise triunghiurilor
OM b M c şi OB1C1 . Analog, Mc A1
Z O
imaginea punctelor Y ' şi Z ' prin C1
inversiunea J sunt respectiv B1
A2
punctele B2 (al doilea punct de B X' Ma C
intersecţie dintre cercurile
circumscrise triunghiurilor X
OM a M c şi OA1C1 şi C2 (al doilea
punct de intersecţie dintre
cercurile circumscrise
triunghiurilor OM b M a şi OB1 A1 . Fig. 296
Deci, punctele X ', Y ', Z ' aparţin
unei drepte d iar punctele O, A2 , B2 , C2 aparţin unui cerc C. ii) Prin inversiunea, J
dreapta AX se transformă în cercul OA1 M a de diametru OX ' şi conţine punctul M,
proiecţia lui O pe dreapta d. Analog, imaginile dreptelor BY şi CZ sunt cercurile de
diametru OY ' şi OZ ' ce-l conţin şi pe M. Deci punctul comun dreptelor AX, BY şi
CZ este imaginea lui M prin inversiunea J, adică intersecţia dintre OM şi cercul C.
Acesta este punctul diametral opus punctului O în cercul C .
Teorema lui Musselman

Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, H ortocentrul triunghiului ABC
şi A∗ , B∗ , C ∗ simetricele vârfurilor A, B, respectiv C faţă de laturile BC, CA şi AB.
Cercurile circumscrise triunghiurilor AOA∗ , BOB ∗ şi COC ∗ se întâlnesc într-un
punct care este inversul punctului izogonal conjugat al centrului cercului lui
Euler.
296
Demonstraţia rezultă din teorema lui Goormaghtigh pentru t = 1/ 2 . Centrele cercurilor
circumscrise triunghiurilor BOB ∗ şi COC ∗ sunt coliniare, cercurile având un al
doilea punct comun, simetricul lui O faţă de linia care uneşte centrele cercurilor.
Acest punct este inversul punctului izogonal al centrului cercului lui Euler .
II.25. Teorema lui Dergiades

„Nu există ramură a matematicii – oricât de abstractă ar fi ea – care să nu
se poată aplica într-o zi fenomenelor lumii reale.” – Nikolai Lobacevski125
Fie C1 (O1 , R1 ), C2 (O2 , R2 ), C3 (O3 , R3 ) trei cercuri care trec prin vârfurile B şi C, C şi A,
respectiv A şi B ale unui triunghi ABC şi D, E, F al doilea punct de intersecţie dintre
cercurile (C2 ) şi (C3 ) , (C3 ) şi (C1 ) , respectiv (C1 ) şi (C2 ) . Perpendicularele duse în D,
E, F pe AD, BE, respectiv CF intersectează laturile BC, CA, AB în punctele X, Y,
respectiv Z. Punctele X, Y şi Z sunt coliniare.
Demonstraţie.
Z
Fie M a M b M c triunghiul median
al triunghiului ABC (Fig. 297). Y A
Dreptele O1 M a , O 2 M b , O 3 M c
fiind mediatoarele laturilor A ' O3
O2
triunghiului ABC sunt concurente Mc F
X E
în centrul cercului circumscris (O) Mb
al triunghiului ABC, deci D
triunghiurile M a M b M c şi O1O2 O3 B
sunt omologice. Fie A ', B ', C ' Ma C
mijloacele segmentelor AX, BY
respectiv CZ. Deoarece O1
O2 O3 ⊥ AD rezultă O2 O3 DX şi
cum O2 O3 este mediatoarea
segmentului AD rezultă că
A ' ∈ O2 O3 . Deoarece M b M c BC Fig. 297
rezultă că A'∈ MbMc , deci
{ A '} = O2 O3 ∩ M b M c . Analog se
arată că {B '} = O1O3 ∩ M a M c , {C '} = OO 1 2 ∩ M a Mb . Conform teoremei lui Desargues
punctele A ', B ', C ' sunt coliniare. Din teorema lui Newton – Gauss aplicată patrulaterului
BCYZ rezultă că punctele X, Y şi Z sunt coliniare.
125
Nikolai Lobacevski (1792-1856) – matematician rus, profesor la Universitatea din Kazan, contribuţii
fundamentale în geometrie
297
II.26. Teoremele lui Pappus126
„Cea mai neglijată teoremă de existenţă în matematică este existenţa oamenilor. Matematica a fost creată de
oameni şi ea poartă amprenta lor.” – Hammer Presten
Fie triunghiul ABC şi punctele M ∈ ( BC ), N ∈ ( AC ), P ∈ ( BA) care împart aceste

segmente în acelaşi raport. Să se arate că triunghiurile ABC şi MNP au acelaşi centru de
greutate.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M a mijlocul laturii
A
BC şi M ' simetricul lui M faţă de M a (Fig.
298). Fie G centrul de greutate al
P
triunghiului ABC , G1 centrul de greutate al
Q
triunghiului MNP şi G2 centrul de greutate al
G G2 N triunghiului M ' NP. Cum punctele M,N,P împart
laturile triunghiului ABC în acelaşi raport rezultă
B C că patrulaterul APM ' N este paralelogram de
M M a M'
centru Q, de unde rezultă că GG2 M a M ' şi
Fig. 298 3GG2 = 2 M a M ' = MM ' . În QMM ' avem:
1
G1G2 MM ' şi G1G2 = MM ', de unde rezultă
3
că punctele G şi G1 coincid. Soluţia 2 .Fie k raportul în care sunt împărţite laturile. Atunci,
uuur uuur uuuur uuuur uuur uuur
AP = k ⋅ PB, BM = k ⋅ MC , CN = k ⋅ NA. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC .
uuur uuur uuur uuur uuur uuur
uuur GA + k ⋅ GB uuuur GB + k ⋅ GC uuur GC + k ⋅ GA
Atunci, GP = , GM = , GN = . Sumând relaţiile
1+ k 1+ k 1+ k
uuuur uuur uuur uuur uuur uuur r
precedente rezultă: GM + GN + GP = GA + GB + GC = 0 , deci G este şi centrul de greutate
al triunghiului MNP.
Reciproca teoremei lui Pappus

Dacă un triunghi MNP înscris într-un triunghi ABC are acelaşi centru de greutate ca şi
triunghiul ABC, atunci vârfurile triunghiului MNP împart laturile triunghiului ABC în
acelaşi raport.
Demonstraţie. Fie M a , M b , M c mijloacele A
laturilor triunghiului ABC, G centrul de greutate
comun triunghiurilor ABC şi MNP, iar P ' P
piciorul medianei PG a triunghiului MNP
(Fig. 299). Vom demonstra că
P" G N
AP BM CN PG BG
= = . Evident, = =2,
PB MC NA P ' G M bG P'
deci M b P ' BP . Cum M b M a BP rezultă că B Ma M' C
M
punctele M b , P ', M a sunt coliniare. Fie
{P "} = CP 'I AB . Deoarece MP ' ≡ NP ' şi Fig. 299
CP ' ≡ P ' P " rezultă că patrulaterul MCEP " este
126
Pappus din Alexandria (290-350) – matematician grec, contribuţii în geometrie
298
BM BP " CN
paralelogram, deci MP " CE şi EP " BC , de unde = = . Analog se arată
MC AP " NA
BM AP
că = , de unde rezultă concluzia.
MC PB
Soluţia 2. Notăm afixele punctelor cu litere mici corespunzătoare, fie
AP BM CN a + bx b + cy c + az
= x, = y, = z. Atunci, p = , m= , n= . Trebuie să
PB MC NA 1+ x 1+ y 1+ z
a+b+c m+n+ p
demonstrăm că = dacă şi numai dacă x = y = z . Dacă x = y = z ,
3 3
atunci evident că a + b + c = m + n + p . Reciproc, fie a + b + c = m + n + p . Atunci,
 1 1   1 1   1 1 
a −  + b −  + c −  = 0. Cum
 1+ x 1+ z   1+ y 1+ x   1+ z 1+ y 
 1 1   1 1   1 1 
 1 + x − 1 + z  +  1 + y − 1 + x  +  1 + z − 1 + y  = 0 şi punctele A,B,C nu sunt coliniare,
     
1 1 1 1 1 1
rezultă că : − = − = − , de unde : x = y = z .
1+ x 1+ z 1+ y 1+ x 1+ z 1+ y
2) În triunghiul ABC, fie D ∈ ( AC ), E ∈ ( AB ), astfel încât {M } = BD ∩ CE ,

NB PB
{N } = DE ∩ BC , {P} = AM ∩ BC. Atunci = .
NC PC
Demonstraţie. Din teorema lui Menelaus aplicată în triunghiul ABC şi transversalei
EA DC NB
N – E – D rezultă: ⋅ ⋅ = 1 (1) (Fig. 300). Teorema lui Ceva aplicată în
EB DA NC
EA DC PB NB PB
triunghiul ABC ne dă: ⋅ ⋅ = (2) . Din relaţiile (1) şi (2) rezultă = .
EB DA PC NC PC
A
E
M
N B P C
Fig. 300
NB PB
Observaţie: Relaţia = ne arată că punctele N, B, P, C sunt conjugate armonic.
NC PC
299
II.27. Teorema lui Salmon127
„Matematica este formată din insule de cunoaştere într-un ocean de ignoranţă.”
Fie M un punct pe cercul circumscris unui

C'
triunghi ABC. Cercurile de diametre A M
( AM ), ( BM ), (CM ) se intersectează două câte
două în trei puncte coliniare. B'
Demonstraţie. Fie A' , B ' , C ' proiecţiile
punctului M pe laturile BC , CA respectiv AB.
Punctele A' , B ' , C ' sunt punctele de intersecţie
dintre cercurile de diametre ( AM ), ( BM ) şi
(CM ) , iar conform teoremei lui Simson rezultă B
A' C
că punctele A' , B ' , C ' sunt coliniare.
Fig. 301
II.28. Teorema lui Pedoe

„Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciţii; nici un om nu se învaţă a judeca
citind judecăţile scrise de alţii, ci judecând singur şi dându – şi singur seama de natura lucrurilor.” – Mihai
Eminescu128
Fie triunghiul ABC şi A ' B ' C ' situate în acelaşi plan. Dacă laturile lor au lungimile a, b,
c respectiv a ', b ', c ' , atunci: a2 (−a '2 + b '2 + c '2 ) + b2 (a '2 − b '2 + c '2 ) + c2 (a '2 + b '2 − c '2 ) ≥ 16S ⋅ S ' ,
cu egalitate dacă triunghiurile sunt asemenea ( unde cu S şi S ' am notat ariile
triunghiurilor ABC , respectiv A ' B ' C ' ).
Demonstraţie.
A"
A'
A
b c' b'
c
a' C'
B'
B a C Fig. 303
Fig. 302
127
George Salmon (1819-1904) – matematician irlandez, contribuţii în algebră şi geometrie
128
Mihai Eminescu (1850-1889) – poet, jurnalist român, considerat cel mai important scriitor romantic din
literatura română
300
Pe latura BC se construieşte triunghiul A " BC asemenea cu ABC, de unde:
BC CA " A " B a CA " A " B ab '
= = , adică = = , deci: A " C = (1) (Fig.302). Din
B 'C ' C ' A' A ' B ' a' b' c' a'
teorema cosinusului în triunghiul A " CA rezultă:
AA "2 = b 2 + A " C 2 − 2b ⋅ A " C ⋅ cos ACA " (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
2
 ab '  ab '
AA " = b + 
2 2
 − 2b ⋅ cos( A ' C ' B ' − ACB) egalitate echivalentă cu
 a '  a'
a ' 2 ⋅ A A " 2 = a ' 2 b 2 + a 2 b ' 2 − 2 a a ' b b '  c o s C ⋅ c o s C ' + sin C ⋅ sin C '  ≥ 0 (3).
 
ab sin C a ' b 'sin C ' a 2 + b2 − c2
Dar S ⋅ S ' = ⋅ 4 SS ' = aa ' bb 'sin C ⋅ sin C ' (4), iar cos C = şi
2 2 2ab
a ' 2 + b '2 − c '2
cos C ' = (5). Din relaţiile (3), (4) şi (5) rezultă concluzia. Egalitatea are loc
2a ' b '
atunci când AA "2 = 0, adică A ≡ A ", deci când triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt
asemenea.
Consecinţe:
1) Dacă triunghiul A ' B ' C ' este echilateral, atunci inegalitatea devine:
a +b +c ≥ 4 3⋅S .
2 2 2
2) Dacă triunghiul A ' B ' C ' este CBA, deci a ' = b, b ' = c, c ' = a, atunci S = S ' şi inegalitatea
devine a 4 + b 4 + c 4 ≥ 16 S 2 .
3) Dacă triunghiul A ' B ' C ' este dreptunghic în A ' , atunci: b 2 c '2 + c 2 b '2 ≥ 8SS '.
II.29. Teorema lui Simson generalizată

„Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund mai pur.”
Ion Barbu129
Teorema lui Simson generalizată
Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiului ABC , A ' ∈ BC , B ' ∈ CA, C ' ∈ AB .
Dacă m( MC ' A) ≡ m( MB ' C ) ≡ m( MA ' C ) = ϕ , ϕ ∈ (0, π ) , atunci punctele A ', B ', C '
sunt coliniare.
Demonstraţie. Patrulaterele ABMC , AB ' MC ', A ' B ' MC sunt inscriptibile
(Fig. 304). Atunci, C ' B ' M ≡ C ' AM ≡ MCB de unde rezultă:
m ( A ' B ' M ) + m ( M B ' C ') = m( A ' B ' M ) + m( MCA ') = 180° adică punctele
129
geometrie
301
Observaţii:
1) Teorema de mai sus aparţine lui Lazare Carnot.
2) Dreapta ce conţine punctele A ', B ', C ' se numeşte dreapta lui Simson generalizată de
unghi ϕ a punctului M faţă de triunghiul ABC (notaţie cu dM ).
3) Pentru a determina de exemplu
poziţia punctului M pe cercul C'
circumscris triunghiului ABC
procedăm astfel: alegem punctele N şi P
arbitrar pe cerc, construim dreapta A
AA1 astfel încât măsura unghiului dintre
AA1 şi NP să fie egală cu π − ϕ
( A1 aparţine cercului circumscris M
triunghiului ABC), iar din A1 construim B'
N
dreapta A1 M astfel încât
m( A1 M , BC ) = ϕ (M aparţinând
cercului circumscris triunghiului
B A'
ABC ).
Fie M , N , P puncte pe cercul P C

circumscris al unui triunghi ABC astfel A1
încât unghiul dintre dreapta lui Simson
generalizată de unghi ϕ a punctului M dM
şi dreapta NP să aibă măsura π − ϕ . Fig. 304
Triunghiul MNP se numeşte triunghi
ϕ − S faţă de triunghiul ABC .
Dreapta lui Simson generalizată de unghi de măsură ϕ a punctului M faţă de

triunghiul ABC este paralelă cu dreapta AA1 .
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' proiecţiile de unghi ϕ ale punctului M pe dreptele BC , CA
respectiv AB şi A1 punctul de intersecţie dintre MA ' cu cercul circumscris triunghiului
ABC . Deoarece patrulaterul AB ' MC ' este inscriptibil rezultă:
m( AC ' B ') = m( AMB ') = ϕ − m( B ' AM ) = ϕ − m( MBC ) = m( BMA1 ) = m( BAA1 ) ,
deci AA1 d M .
302
II.30. Teorema lui Sondat
„Pe linie de cercetare, geometria cuprinde domenii abstracte foarte generale, dar geometria elementară rămâne
foarte importantă în învăţământ fie prin aplicaţiile ei derecte diverse, fie ca o verigă în înţelegerea problemelor
moderne de teoria spaţiilor generalizate.” - Nicolae Mihăileanu130
Fie triunghiurile ABC , A1 B1C1 ortologice şi omologice, Q, Q1 centrele de ortologie şi

P centrul de omologie, iar d axa de omologie a acestor două triunghiuri. Punctele P, Q
şi Q1 aparţin unei drepte perpendiculare pe dreapta d .
Q
Fig. 305
A1
B1
C1
C' B' A'
C d
B
Demonstraţie. Punctul Q aparţine perpendicularelor duse din A1 , B1 , C1 respectiv pe laturile

BC , CA, AB , iar punctul Q1 aparţine perpendicularelor duse din A, B, C pe laturile
uuuur uuuur uuuur uuuur
1 = α A1 A, B1P = β B1B,
B1C1 , A1C1 , A1 B1 .Fie {B '} = CA ∩ C1 A1 ,{C '} = AB ∩ A1B1 , B ', C ' ∈ d. Avem AP
uuuur uuuur
C 1 A = γ C 1 C , P A − Q A = l a , P B − Q B = l b , P C − Q C = l c .Arătăm
2 2 2 2 2 2
că
B ' C A1 P C1C α
B ' P2 − B ' Q2 = C ' P2 − C ' Q2 (1), ceea ce implică PQ ⊥ d . Avem = ⋅ = .
B ' A A1 A C1 P γ
Din teorema lui Leibniz rezultă : PC 2 ⋅ γ − PA2 ⋅ α = PB '2 ⋅ (γ − α ) + B ' C 2 ⋅ γ − B ' A2 ⋅ α şi
lc γ − laα
QC 2 ⋅ γ − QA2 ⋅ α = QB '2 ⋅ (γ − α ) + B ' C 2 ⋅ γ − B ' A2 ⋅ α , iar de aici PB '2 − QB '2 = .
γ −α
Relaţia (1) este echivalentă cu βγ (lb − lc ) + γα (lc − la ) + αβ (la − lb ) = 0 (2). Deoarece
lb − lc
BC ⊥ A1Q rezultă BA2 − CA2 + CQ 2 − BQ 2 = (3). Din relaţia lui Leibniz rezultă
α
BA2α − BP2 = BA22 (α − 1) + A1 A2α − A1 P 2 , CA2α − CP 2 = CA12 (α − 1) + A1 A2α − A1 P 2 (4).
130
N. Mihăileanu (1912-1998) – matematician român
303
lb − lc
Din relaţiile de mai sus rezultă BA2 − CA2 + CQ 2 − BQ 2 = . Analog rezultă că
α
lc − la la − lb
CB 2 − AB 2 + AQ 2 − CQ 2 = , AC 2 − BC 2 + BQ 2 − AQ 2 = . Sumând relaţiile
β γ
lb − lc lc − la la − lb
precedente rezultă + + = 0 , adică tocmai relaţia PQ ⊥ d . Analog se
α β γ
arată că PQ1 ⊥ d , deci punctele P, Q, Q1 sunt coliniare.
II.31. Teoremele lui Maxwell131

„Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria
Săbiilor trase la Alexandria,
Libere, sub ochiul de senin oţel,
În neclătinatul idol El Gahel.”
- Ion Barbu132
1) Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A ' B ' C ' un triunghi care are laturile
paralele cu cevienele punctului P în raport cu triunghiul ABC . Cevienele triunghiului
A ' B ' C ' paralele cu laturile triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Sunt o infinitate de triunghiuri A ' B ' C ' asemenea, deci este suficient să
demonstrăm problema pentru unul din aceste triunghiuri. Fie A1 , B1 , C1 picioarele
cevienelor corespunzătoare punctului P. Fie A ' A2 AB , B ' B2 BC , C ' C2 AC ,
A'
A C2
Q
C1 B1 B' B2
A2
P
C C'
B A1
Fig. 306
( A2 ∈ B ' C ' , B2 ∈ A ' C ' , C2 ∈ A ' B ' ). Din asemănarea triunghiurilor PC1 B şi B ' A2 A ' ,
C1 B PC1 AC1 PC1
respectiv PAC1 cu C ' A ' A2 rezultă = şi = , de unde :
A ' A2 B ' A2 A ' A2 A2 C '
C1 B A2C ' B A C B' A C B A'
= . Analog, se obţin relaţiile 1 = 2 şi 1 = 2 . Deoarece dreptele
C1 A A2 B ' B1C C2 A ' A1 B B2 C '
131
James Clerk Maxwell (1831-1879) – matematician şi fizician scoţian, profesor la Cambridge
132
geometrie
304
A1C B1 A C1 B B A' C B ' A C '
AA1 , BB1 şi CC1 sunt concurente rezultă ⋅ ⋅ = 1 adică 2 ⋅ 2 ⋅ 2 = 1 ,
A1 B B1C C1 A B2 C ' C2 A ' A2 B '
deci dreptele AA2 , BB2 şi CC2 sunt concurente.
2) Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A ' B ' C ' un triunghi ce are laturile
perpendiculare pe cevienele punctului P în raport cu triunghiul ABC . Cevienele
triunghiului A ' B ' C ' perpendiculare pe laturile triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţia este evidentă deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice (vezi
„Triunghiuri ortologice”).
II.32. Teorema trisecţiei
În triunghiul ABC fie medianele BB’ şi CC’. Printr-un punct T ∈ ( BC ) se duc paralelele
TD şi TE la medianele BB’, respectiv CC’,( D ∈ (AB), E ∈ (AC) ). Atunci, medianele BB’ şi
CC’ împart segmentul DE în trei segmente congruente.
Demonstraţie.
A
C' B'
N E
M
D L
K
B T C
Fig. 307
Fie {M}=DE∩BB’ , {N}=DE∩CC’ , {G} = BB '∩ CC ' , {K}=DT∩BB’, {L}=TE∩CC’.

1
Din DT CC ' rezultă că triunghiurile BKT şi BGC sunt asemenea şi cum C ' G = CC '
3
1 1
rezultă DK = DT . Din asemănarea triunghiurilor DKM şi DTE rezultă DM = DE .
3 3
1 1
Analog, NE = DE , de unde rezultă DM = MN = NE = DE.
3 3
305
II.33. Teoremele lui Harcourt
„Dacă numai aş avea teoremele! Atunci aş putea destul
de uşor să găsesc demonstraţiile.” - Bernhard Riemann133
1) Dacă distanţele de la vârfurile A, B, C ale unui triunghi ABC la o tangentă dusă la

cercul înscris în triunghiul ABC au lungimile a1 , b1 respectiv c1 , atunci
aa1 + bb1 + cc1 = 2 A[ ABC ] . (a, b, c sunt lungimile laturilor BC, AC respectiv AB).
A A
C'
P
A' d1
B' P
I d3
d1'
d2
B C B A' C
Fig. 308 Fig. 309
Demonstraţie. Fie ( x, y, z ) coordonatele baricentrice ale unui punct P şi l o dreaptă ce trece

prin P, iar d1 , d 2 şi d3 sunt distanţele de la vârfurile A, B, C la dreapta l (Fig.309). Vom
arăta că d1 ⋅ x + d 2 ⋅ y + d3 ⋅ z = 0. Fie { A '} = AP ∩ BC şi considerăm d1 negativ iar d 2 şi
AP x BA ' z
d3 pozitive. Atunci, = şi = ,deci distanţa de la A ' la l este egala cu
PA ' y + z A 'C y
yd 2 + zd3 −d1 AP y + z
d1' = , de unde = = , relaţie echivalentă cu
y+z d1' PA ' x
d1 ⋅ x + d 2 ⋅ y + d3 ⋅ z = 0 . Revenind, presupunem că dreapta l trece prin I (a, b, c) şi este
paralelă cu tangenta la cercul înscris. Atunci,distanţele de la A la l sunt: d1 = a1 − r ,
d 2 = b1 − r , d3 = c1 − r . Avem: aa1 + bb1 + cc1 =
a (d1 + r ) + b(d 2 + r ) + c(d 3 + r ) = (ad1 + bd 2 + cd 3 ) + (a + b + c)r = 0 + 2 A[ ABC ] = 2 A[ ABC ] .
2) Dacă distanţele de la vârfurile A, B, C la o tangentă dusă la cercul exînscris

corespunzător laturii BC a triunghiului ABC , au lungimile a1 , b1 respectiv c1 , atunci
− aa1 + bb1 + cc1 = 2 AABC (relaţii analoge se obţin prin celelalte două cercuri exînscrise).
Demonstraţie. Prin centrul I a (− a, b, c) ducem o paralelă la tangenta considerată şi fie
d1 , d 2 , d3 distanţele de la A, B, C la această paralelă. Atunci, − ad1 + bd 2 + cd3 = 0 iar
c1 = d3 + ra , b1 = d 2 + ra , c1 = d3 + ra , unde ra este raza cercului A -exînscris. Avem:
− aa1 + bb1 + cc1 = (−ad1 + bd 2 + cd 3 ) + ra (−a + b + c) = 0 + 2ra ⋅ ( p − a ) = 2 A[ ABC ] .
133
Bernhard Riemann (1826-1866) – matematician german, profesor la Universitatea Göttingen, contribuţii
fundamentale în analiza matematică şi geometria diferenţială
306
I.34. Teorema lui Zaslavsky
„Geometria proiectivă ne - a deschis cu cea mai mare usurinţă teritorii noi în ştiinţa noastră, a fost şi numită pe
bună dreptate un drum regal, conducând în domeniul său particular de cunostiinţe.” - Poncelet134
Fie P un punct în planul triunghiului ABC şi A ' B ' C ' simetricul triunghiului ABC faţǎ
de punctul P. Prin punctele A ', B ', C ' ducem trei drepte paralele care intersecteazǎ
dreptele BC, AC şi AB în punctele X ,Y respectiv Z. Sǎ se arate cǎ punctele X,Y şi Z sunt
coliniare.
A
C' d3
Z
P B' d2
Y
B
N Z' d K
C
X A' d1
Fig. 310
BX CY AZ
Demonstraţie. Vom arata cǎ ⋅ ⋅ = 1 . Prin punctul C ducem o paralelǎ (d) la
XC AY BZ
dreptele paralele date. Fie Z ' simetricul lui Z fatǎ de P. Atunci, BZB ' Z ' este paralelogram,
deci BZ ≡ B ' Z ' şi BZ B ' Z ' B ' A ' de unde rezultǎ cǎ punctele B ', A ', Z ' sunt coliniare
AZ A' Z '
si AZ ≡ A ' Z ' . Astfel,= (1). Fie { N } = BA' ∩ d şi { K } = AB ' ∩ d . Atunci, din
BZ B ' Z '
BX BA' CY B ' K BX CY AZ
teorema lui Thales rezultǎ: = ' şi = . Avem, ⋅ ⋅ =
XC A N AY B ' A XC AY BZ
BA' B ' K AZ B ' K AZ B ' Z ' AZ BZ AZ
'
⋅ '
⋅ = '
⋅ = ' '⋅ = ⋅ = 1 , unde am utilizat faptul cǎ
A N B A BZ A N BZ A Z BZ AZ BZ
triunghiurile A ' NZ ' şi B ' KZ ' sunt coliniare. Din reciproca teoremei lui Menelaus rezultǎ
cǎ punctele X,Y şi Z sunt coliniare.
134
Jean Poncelet (1788 - 1867) – matematician francez, contribuţii importante în geometria proiectivă
307
II.35. Teorema lui Zajic
„Ne vom aminti de Arhimede când îl vom fi uitat pe Eschil fiindcă limbile mor, iar ideile matematice sunt fară
moarte. Nemurirea poate părea un cuvânt inept, dar matematicianul are, probabil, cea dintâi şansă de a se bucura
de binefacerile ei, oricare ar fi acelea.” - G.H. Hardy135
În triunghiul ABC, fie X ∈ ( BC ) şi Ca punctul de tangenţă al cercului înscris în

triunghiul ABC cu latura BC. Dacă cercurile înscrise în triunghiurile ABX şi ACX sunt
tangente laturii AX în punctele T1 , respectiv T2 , atunci Ca X = T1T2 .
Demonstraţie. Fie a, b, c lungimile laturilor
triunghiurilor ABC şi p, pb , pc semiperimetrele A
triunghiurilor ABC, ABX respectiv ACX.
În triunghiul ABC avem:
BX = BCa + Ca X = p − b + Ca X şi
CX = CCa − Ca X = p − c − Ca X . În triunghiul
ABX, XT1 = pb − c şi în triunghiul ACX, T1
I2 I1
XT2 = pc − b. Atunci, T1T2 = XT1 − XT2 =
pb − pc + b − c . Dar, 2( pb − pc ) = T2
2[( c + A X + B X ) − ( b + A X + C X )] = C X Ca B
2(c − b + Ca X ) , de unde rezultă că
Fig. 311
pb − pc = c − b + C a X , deci
T1T2 = c − b + Ca X + b − c = Ca X .
Consecinţă: Dacă Ca este punctul de tangenţă al cercului înscris în triunghiul ABC cu

latura BC, atunci cercurile înscrise în triunghiurile ABCa şi AC Ca sunt tangente laturii
ACa în acelaşi punct.
Demonstraţia rezultă din teorema lui Zajic pentru X = Ca .
II.36. Teorema lui Viviani136

Suma distanţelor de la un punct, situat în interiorul A
unui triunghi echilateral la laturile triunghiului este
egală cu înalţimea triunghiului.
Demonstraţie. Fie P un punct în interiorul ABC şi P2
P3
P1 , P2 , P3 proiecţiile lui P pe laturile BC, AC respectiv AB
(Fig. 312). Fie a lungimea laturii AB şi h lungimea P
triunghiului echilateral ABC. Avem:
A [ A B C ] = A[ P B C ] + A[ P A C ] + A [ P A B ] , adică
B P1 C
a ⋅ h PP1 ⋅ a PP2 ⋅ a PP3 ⋅ a
= + + , de unde rezultă Fig. 312
2 2 2 2
h = PP1 + PP2 + PP3 .
135
G.H. Hardy (1877-1947) – matematician englez, profesor la Universitatea Cambridge, contribuţii importante
în teoria numerelor şi analiza matematică
136
Vincenzo Viviani (1622-1703) – inginer italian, contribuţii în fizică şi geometrie
308
II.37. Teorema lui Véronèse137
„Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stăpâneşte
şi nu vrea să fie stăpânită, fiindcă iubirii îi este de ajuns iubirea.” - Gibran Kahlil138
Fie triunghiurile omologice ABC şi A ' B ' C ', { A "} = BC '∩ CB ', {B "} = CA '∩ AC ',
{C "} = AB '∩ BA '. Triunghiul A " B " C " este omologic cu fiecare din triunghiurile
ABC , A ' B ' C ' iar cele trei centre de omologie sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie { A1} = BC ∩ B ' C ',{B1} = AC ∩ A ' C ',{C1} = AB ∩ A ' B ' (Fig.313).
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' fiind omologice rezultă că punctele A1 , B1 , C1 sunt coliniare.
B"
B1
A"
C1 C'
C"
A B' A'
B C A1
Fig. 313
Omologia triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' implică omologia triunghiurilor ABC ' şi
A ' B ' C de unde rezultă că punctele C1 , A ", B " sunt coliniare. Analog, punctele
( A1 , B ", C ") şi ( B1 , C ", A ") sunt coliniare, deci triunghiul A " B " C " este omologic cu
fiecare din triunghiurile ABC şi A ' B ' C ', având drept axă de omologie dreapta A1C1 , iar
cum dreapta AA " nu trece prin centrul O de omologie dintre triunghiurile ABC şi A ' B ' C '
rezultă că centrele de omologie O1 şi O2 - dintre triunghiurile A " B " C " şi ABC respectiv
A " B " C " şi A ' B ' C ' - şi punctul O sunt coliniare.
137
Giuseppe Véronèse (1854-1917) – matematician italian, profesor la Universitatea din Roma, contribuţii
importante în geometria proiectivă
138
Gibran Kahlil (1883-1931) – poet, filosof, sculptor libanez
309
II.38. Teorema lui Coşniţă139
„Matematica este o ştiinţă în care nu se ştie niciodată despre ce se
vorbeşte şi nici dacă este adevărat ce se vorbeşte.” – Bertrand Russel140
Teorema lui Coşniţă
Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC şi X, Y, Z centrele cercurilor
circumsrise triunghiurilor BOC, COA, respectiv AOB. Dreptele AX, BY şi CZ sunt
concurente.
Demonstraţia1. Fie { A1 } = A X ∩ B C ,
A
{B1} = BY ∩ CA, {C1} = CZ ∩ AB (Fig. 314). Deoarece
1
m ( BOX ) = m ( OCX ) = m ( BOC ) = m ( A), Z
2 Y
rezultă m( OBC ) = 90° − m( BOX ) = 90° − m( A) şi O B1
m ( CBX ) = m ( BCX ) = m ( A ) − m ( OBC ) = C1 O∗
2m( A) − 90° = α . Analog, m( ACY) = 2m( B) − 90° = β A1 C
BA1 A[ ABX ]
şi m( AZB) = 2( C ) − 90° = γ . Avem: = = B
A1C AACX X
1 Fig. 314
⋅ A B ⋅ B X ⋅ s in ( B + α )
2 A B s in ( B + α )
=
1
⋅ A C ⋅ C X ⋅ s in (C + α ) A C s in (C + α )
2
BA1 AB ⋅ cos(C − A) CB1 CB ⋅ cos( A − B) C A CA ⋅ cos( B − C )
sau = . Analog, = şi 1 = .
A1C AC ⋅ cos( B − A) B1 A BA ⋅ cos(C − B) C1 B CB ⋅ cos( A − C )
BA1 CB1 C1 A
Atunci, ⋅ ⋅ = 1 (unde am ţinut cont că cos(− x) = cos x, ∀x ∈ ) şi din
A1C B1 A C1 B
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţia 2: Fie { A* } = ZY ∩ BC ,{B* } = XZ ∩ AC şi {C * } = XY ∩ AB. Deoarece ZY,
XZ, XY sunt mediatoarele segmentelor AO, BO respectiv CO din teorema lui Ayme rezultă
că punctele A* , B* , C * sunt coliniare şi din reciproca teoremei lui Desergues aplicată
triunghiurilor ABC şi XYZ rezultă că dreptele AX, BY şi CZ sunt concurente.
Observaţii:
i) Punctul de concurenţă al dreptelor AX, BY şi CZ se numeşte punctul lui Coşniţă al
triunghiului ABC.
ii) Triunghiul XYZ se numeşte triunghiul lui Coşniţă al triunghiului ABC.
iii) AX, BY, CZ se numesc dreptele lui Coşniţă.
1) Într-un triunghi ABC, punctul lui Coşniţă ( O* ) şi centrul cercului lui Euler ( O9 ) sunt
izogonal conjugate.
Demonstraţie. Fie A ' şi A " punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioară şi
exterioară a unghiului A cu cercul circumscris triunghiului ABC şi Oa centrul cercului
139
Cesar Coaşniţă (1910-1962) – matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti
140
literatură
310
circumscris triunghiului BHC. Punctele A, O9 , Oa sunt coliniare (vezi „Cercurile lui
R
Carnot”) (Fig. 315). Avem: OX = , XA ' = XO − R, OOa = AH = 2 R cos A (vezi
2 cos A
A " Oa A ' Oa
„Cercurile lui Carnot”). Atunci, = = 2 R cos A, P
A" X A' X A ''
deci fasciculul ( A, NOa MO1 ) este armonic şi cum A
m( A ' AA ") = 90° rezultă că dreptele AA ' şi AA " sunt
bisectoarele unghiurilor XAOa , respectiv Oa AP, unde H
P ∈ ( BA \ [ AB]) (vezi „Centrul cercului înscris în triunghi”), O
C
deci XAA ' ≡ A ' AOa sau XAA ' ≡ A ' AO9 (1), adică B A1 O a
dreptele AX şi AO9 sunt izogonale. Analog se arată că A'
dreptele BY şi BO9 sunt izogonale, deci punctele lui Coşniţă X

*
( O ) şi centrul cercului lui Euler ( O9 ) sunt izogonal Fig. 315
conjugate.
R
2) Raza cercului circumscris triunghiului BOC are raza egală cu .
2 cos A
R⋅ R⋅a R2 ⋅ a a R
Demonstraţie. Avem: XO = = = = .
4 ⋅ A[ BOC ] R 2 ⋅ sin 2 A 2 sin 2 A 2 cos A
4⋅
2
3) Fie A∗ , B∗ , C ∗ simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţă de laturile opuse şi O

centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Cercurile circumscrise triunghiurilor
AOA∗ , BOB∗ şi COC ∗ se întâlnesc într-un al doilea punct care este inversul în cercul
circumscris al punctului lui Coşniţă.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Goormaghtigh - Musselman”.
Teorema lui Yiu

4) Fie A∗ , B∗ , C ∗ simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţă de laturile opuse.
Cercurile circumscrise triunghiurilor AB∗C ∗ , BC ∗ A∗ , CA∗ B∗ trec prin inversul punctului
lui Coşniţă în cercul circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie Q inversul punctului lui Coşniţă (O* ) în cercul circumscris
triunghiului ABC. Din teorema lui Musselman Q aparţine cercurilor circumscrise
triunghiurilor BOB ∗ şi COC ∗ (Fig. 316). Atunci, B∗QO ≡ B ∗ BO şi
C ∗QO ≡ C ∗CO, de unde rezultă că m( B∗QC ∗ ) = m( BQO) + m( C ∗QO ) =
m ( B ∗ BO ) + m ( C ∗ CO ) = [ m ( CBB ∗ ) − m ( CBO )] + [ m ( BCC ∗ ) − m ( BCO )] =
∗ ∗
[m ( C BB ) + m ( BC C )] − [ m ( C BO ) + m ( B C O )] =
∗ ∗ ∗
m( CBB ) + m( BCC ) − (180° − m( BOC )) . Dar m( CBB ) = 90° − m( C) = 90° − m( B)
m( BOC ) = 2m( BAC ). Astfel, m( B∗QC∗ ) = (90°− m( C)) + (90°− m( B)) −180° − 2m( A) =
2m( A) − m( B) − m( C ) = 3m( A) − 180°. Deci, 180° − m( B∗QC ∗ ) = 2 ⋅180° − 3m( A).
Pe de altă parte, BAC ∗ ≡ BAC şi CAB∗ ≡ BAC , de unde rezultă că
311
m( B∗ AC ∗ ) = 2 ⋅180° − [m( BAC ∗ ) + m( BAC ) + m( CAB∗ )] = 2 ⋅180° − 3m( BAC ). Ur
mează că, m( B∗ AC ∗ ) = 180° − m( B∗QC ∗ ), de unde rezultă că Q aparţine cercului
Z
Q
C∗
Y
B∗
D
O
E F
X
B C
A∗
Fig. 316
circumscris triunghiului AB ∗C ∗ . Analog, se arată că punctul Q aparţine şi cercurilor

circumscrise triunghiurilor BC ∗ A∗ şi CA∗ B ∗ .
Observaţie: În general, dat fiind un triunghi ABC şi punctele A∗ , B∗ , C ∗ astfel încât

cercurile circumscrise triunghiurilor A∗ BC , B∗CA şi C ∗ AB au un punct comun, atunci
cercurile circumscrise triunghiurilor AB∗C ∗ , BC ∗ A∗ şi CA∗ B ∗ au de asemenea un punct
comun.
5) Centrul cercului circumscris triunghiului de simetrie A∗ B ∗C ∗ al triunghiului ABC

este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului ABC faţă de punctul lui
Coşniţă.
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris O∗
triunghiului podar al unui punct P este mijlocul
segmentului PP* ( P* fiind izogonalul conjugat N∗
al lui P). Fie O∗ centrul cercului circumscris
T
triunghiului A∗ B∗C ∗ (Fig. 317). Cum O9 şi
N * sunt izogonal conjugate rezultă că O ∗ este H O9 G O
imaginea mijlocului segmentului O9 N * prin
Fig. 317
312
omotetie H (G , 4) (unde am folosit teorema lui Boutte – „Triunghiul celor trei imagini”).
Fie T mijlocul segmentului O9 N * . Din teorema lui Menelaus aplicată triunghiului O9TG
O ∗G OO9 N ∗T 4 3 1
avem: ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 rezultă punctele O, N * şi O ∗ sunt coliniare. Cum
O∗T OG O9 N ∗ 3 2 2
O∗T HO9
= = 3 rezultă O9T O∗ H , adică O9 N * O∗ H , deci N * este mijlocul segmentului
TG O9 G
OO ∗ .
II.39. Teorema lui Kiepert

„Cum se face că matematica - produs prin excelenţă al gândirii umane, independent de
experienţă – poate fi atât de admirabil adaptat obiectelor lumii reale?” – A. Einstein141
Pe laturile unui triunghi ABC, în exteriorul său, se construiesc triunghiurile isoscele

asemenea BA ' C , AB ' C , BC ' A . Dreptele AA ' , BB ' şi CC ' sunt concurente.
Demonstraţie.
A
B'
C'
A"
C
B
A'
Fig. 318
Notăm afixele punctelor cu litere mici corespunzătoare. Fie A ' CB = α şi A " mijlocul
A 'A" a "+ c sin α b + c + 2c sin α
laturii BC. Avem sin α = , deci a ' = sau a ' = şi analog
A 'C 1 + sin α 2(1 + sin α )
a + c + 2a sinα b + a + 2b sin α
se obţin egalităţile: b' = , c' = . Sumând ecuaţiile dreptelor
2(1+ sinα) 2(1 + sin α )
AA ' , BB ' ,respectiv CC ' obţinem :
 b + c + 2c sin α   b + c + 2c sin α  a(b + c + 2sin α c ) a (b + c + 2c sin α )
a − z −a − z + − = 0.
 2(1 + sin α )   2(1 + sin α )  2(1 + sin α ) 2(1 + sin α )
Obţinem identitatea a (c − b ) + c(b − a ) + b(a − c ) = 0 , de unde rezultă că dreptele
AA ' , BB ' şi CC ' sunt concurente.
141
Nobel
313
II.40. Teorema lui Gergonne142
„Infinitul este numai un fel de a vorbi.” – C. Gauss143
Dacă cevienele AD,BE şi CE sunt concurente într-un punct P interior triunghiului ABC,
atunci:
PD PE PE AP BP CP
i) + + = 1 ; ii) + + = 2.
AD BE CF AD BE CF A
Demonstraţie.
PD A[ BPD ] PE A[ APC ]
i) Avem: = , = şi
AD A[ ABC ] BE A[ ABC ] F
PF A[ APB ] P E
= , de unde prin sumare rezultă concluzia.
CF A[ ABC ]
PD AP− AP AP PE BP PF CP
ii) Cum = = 1− , = 1− , = 1− ,
AD AD AD BE BE CF CF
B D C
 AP BP CP 
prin sumare rezultă 1 = 3 −  + +  , adică Fig. 319
 AD BE CF 
AP BP CP
+ + = 2.
AD BE CF
II.41. Teorema lui Heron144

„Un matematician care nu are şi fire de poet nu poate fi niciodată un matematician complet.” - K. Weierstrass145
Fie a, b, c lungimile laturilor BC, CA respectiv AB ale unui triunghi ABC, iar 2p=a+b+c.
Aria triunghiului ABC este dată de formula A[ ABC ] = p ( p − a )( p − b)( p − c).
Demonstraţie. Fie D piciorul înălţimii din A a triunghiului ABC.
Notăm AD = ha . Din teorema lui Pitagora generalizată rezultă A
a2 + b2 − c2
c2 = a2 + b2 − 2a ⋅ DC, de unde DC = . Din triunghiul
2a
2
 a 2 + b2 − c2  B D C
dreptunghic ADC rezultă: ha2 = b 2 −   =
 2a 
Fig. 320
1
(2ab − a − b + c ) ⋅ (2ab + a + b − c ),
2 2 2 2 2 2
de unde
4a2
2 h ⋅a
ha = p( p − a )( p − b)( p − c ) şi de aici obţinem: A[ ABC ] = a p( p − a)( p − b)( p − c).
a 2
142
Joseph Gegonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathématiques în 1810
143
144
Heron (10-75) – geometru egiptean
145
Karl Weierstrass (1815-1897) – matematician german, contribuţii importante în analiza matematică
314
II.42. Teorema lui Catalan146
„Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate
judecăţii şi raţiunii.” - Denis Diderot147
Trei antiparalele egale relative la laturile unui triunghi determină pe laturi puncte
conciclice.
Demonstraţie. Fie A ' C ", B ' A ", C ' B " trei
antiparalele egale A ', A " ∈ ( BC ) , A
B ', B " ∈ (CA) , C ', C " ∈ ( AB ). Din
BA 'C " ≡ B AC ≡ C A " B ' rezultă
C'
C " A ' C ≡ BA " B ' ; cum A ' C " ≡ A" B ' B"
rezultă că A ' A " B ' C " este trapez isoscel,
deci inscriptibil (1), Atunci B ' C " BC , deci
dreapta C ' B " este antiparalelă cu B ' C " , de
C" B'
unde rezultă că patrulaterul B ' B " C ' C " este
inscriptibil (2). Analog, patrulaterul
A ' C " C ' B " este inscriptibil (3). Din relaţiile
(2) şi (3) rezultă că punctele
A ', C ", C ', B ", B ' sunt conciclice (4). Din B A' A" C
relaţiile (4) şi (1) rezultă că punctele
A ', C ", C ', B ", B ' C ", C ' sunt conciclice. Fig. 321
Observaţie: Cercul ce conţine punctele A ', C ", C ', B ", B ' C ", C ' se numeşte cercul lui
Taylor.
II.43. Teorema lui Blanchet

„Geometria se bazează pe această sinteză succesivă a imaginaţiei productive în generarea figurilor. Este o bază a
axiomelor care formulează condiţiile intuiţiei sensibile a priori, potrivit căreia două drepte nu pot încadra un
spaţiu.”- I. Kant148
Fie M un punct oarecare pe înalţimea Q A P

AD a triunghiului ABC, D ∈ ( BC ) şi
{E} ∈ BM ∩ AC , {F } ∈ CM ∩ AB . Să
se arate că AD este bisectoarea E
unghiului FDE .
Demonstraţie. Ducem prin A o paralelă F M
d la BC şi fie {P} = DE ∩ d ,
{Q} = FD ∩ d . Din asemănarea
B D C
triunghiurilor AFQ şi BFD, respectiv
Fig. 324
146
Éugéne Catalan (1814-1894) – matematician belgian, contribuţii în geometrie, algebră şi analiză
147
Denis Diderot (1713-1734) –filosof şi scriitor francez, figură centrală a iluminismului
148
Immanuel Kant (1724-1804) – filosof german
315
AQ AF AP AE AQ BD AF EC
AEP şi CED rezultă = şi = , de unde = ⋅ ⋅ = 1 (s-a utilizat
BD FB DC EC AP DC FB AE
teorema lui Ceva), deci AQ = AP . Cum BC PQ şi AD ⊥ BC rezultă AD ⊥ PQ . Din
relaţiile (1) şi (2) rezultă că triunghiul PDQ este isoscel,deci AD este bisectoarea unghiului
PDQ.
II.44. Teorema lui Alasia149

Un cerc intersectează laturile AB, BC, CA ale unui triunghi ABC în punctele
D, D '; E , E ', respectiv F , F '. Dreptele DE ', EF ' şi FD ' determină un triunghi A ' B ' C '
omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie.Fie B"
{A '} = DE '∩ EF ',{B '} = FD '∩ EF ',
{C '} = FD '∩ DE ', {A''} = B'C'∩BC,
{B"} = A' C '∩ AC, {C''} = A' B'∩ AB.
Teorema lui Menelaus aplicată
triunghiului ABC cu transversalele
A " − D ' − F , B " − D − E ', A
respectiv C "− E − F ' ne dă: F'
A " B D ' A FC D
⋅ ⋅ = 1 ,
A '' C D 'B FA
A'
B "C E 'B D A
⋅ ⋅ = 1 , F
B " A E 'C D B
C '' A F 'C EB
⋅ ⋅ = 1 , D' B' C'
C " B F ' A EC
A"
de unde rezultă: B E E' C
A " B B "C C " A
⋅ ⋅ =
A "C B " A C " B
 D' B FA   E'C DB   F ' A EC  Fig. 322
 ⋅  ⋅ ⋅  ⋅ ⋅  =1
 D' A FC   E' B DA   F 'C ED
(cf. th. lui Carnot) şi din reciproca
teoremei lui Menelaus rezultă că
punctele A ", B ", C " sunt coliniare, C"
iar din reciproca teoremei lui
Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
Observaţie: Din teoremă rezultă că dreptele AA ', BB ' şi CC ' sunt concurente.
149
Cristoforo Alasia (1869-1918) –matematician italian
316
II.45. Teorema lui Ayme
„Nu există pe lume un stadiu care să pună mai armonios în acţiune facultăţile spiritului decât cel al
matematicienilor. Matematicianul trăieşte mult timp şi totuşi rămâne tânăr; aripile sale nu se frâng de timpuriu şi
porii săi nu-s obturaţi de praful ce se ridică pe marile drumuri prăfuite de vieţi obişnuite.” – James Sylvester150
Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC şi X, Y, Z punctele de intersecţie

dintre mediatoarele segmentelor OA, OB, OC cu dreptele BC, CA respectiv AB.
Demonstraţie. Fie D, E, F mijloacele segmentelor OA, OB respectiv OC. Deoarece EF este
linie mijlocie în triunghiul isoscel BOC rezultă că patrulaterul BCFE este trapez isoscel,
Z
Gi
C∗
Y
B∗
D
O
E F
X
B C
A∗
Fig. 323
deci punctele B, C, F şi E sunt conciclice (Fig. 323). Analog, punctele C, A, F şi D

respectiv A, B, D şi E sunt conciclice. Conform teoremei lui Dergiades aplicată cercurilor
precedente rezultă că punctele X, Y şi Z sunt conciclice.
Teorema lui Musselman

Fie A* , B* , C * simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţă de laturile opuse şi O centrul
cercului circumscris triunghiului ABC. Cercurile circumscrise triunghiurilor
AOA* , BOB* , COC * se întâlnesc într-un al doilea punct.
Demonstraţie. Fie X, Y, Z centrele cercurilor considerate. Mediatoarele segmentelor OA,
OB, OC trec prin punctele X, Y respectiv Z şi conform teoremei lui Ayme punctele X, Y şi Z
150
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez , professor la Universitatea Oxford, contribuţii importante
în algebră
317
sunt coliniare. Cum punctul O aparţine cercurilor considerate şi centrele lor sunt coliniare,
rezultă că cercurile se întâlnesc într-un al doilea punct.
Observaţii:
i) Cercurile circumscrise triunghiurilor AOA* , BOB* , COC * se numesc cercurile lui
Musselman.
ii) Al doilea punct de intersecţie dintre cercurile considerate se numeşte punctul lui Gibert
(Gi ) al triunghiului ABC.
II.46. Teorema lui Bobillier151

„Ajung tot mai mult la concluzia că necesitatea geometriei noastre nu poate
fi demonstrată...Poate că în altă viaţă vom reuşi să definim spaţiul, pentru
că acum este practic imposibil.” - Carl Gauss152
Fie M un punct în planul triunghiului N

ABC. Perpendicularele ridicate din punctul
M pe dreptele MA, MB, MC intersectează
laturile BC, CA respectiv AB în trei puncte
coliniare. A
Demonstraţie. Fie N, P şi Q punctele de
intersecţie ale dreptelor AC, BC şi AB cu
perpendicularele duse din
M pe MB, MA respectiv MC. Avem:
A[ M BP ] M
PB M B ⋅ M P ⋅ sin BM P
= = =
PC A[ M PC ] M C ⋅ M P ⋅ sin PM C
MB ⋅ sin BMP P B C
PB MB ⋅ cos AMB
sau = .
MC ⋅ sin PMC PC MC ⋅ cos AMC
NC MC cos BMC
Analog se arată că = ⋅
NA MA cos AMB Fig. 325
QA MA cos AMC
şi = ⋅ . Deci,
QB MB cos BMC
PB NC QA
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei
PC NA QB
lui Menelaus rezultă că punctele N, P şi Q Q
sunt coliniare.
151
Étienne Bobiller (1898-1940) –geometru francez
152
318
II.47. Teorema lui Boutin
„O demonstraţie matematică nu înseamnă o simplă alăturare de silogisme, ci silogisme aşezate într-o anumită
ordine, iar ordinea în care sunt aşezate aceste elemente este mai importantă decât elementele însăşi.” - Henri
Poincaré153
Fie M a M b M c triunghiul median corespunzător unui triunghi ABC şi O centrul

cercului circumscris triunghiului ABC . Pe dreptele OM a , OM b , OM c se consideră
OA1 OB1 OC1
punctele A1 , B1 , C1 astfel încât = = . Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt
OM a OM b OM c
concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
OA1 OB1 OC1
Demonstraţie. Din = = rezultă că triunghiurile M a M b M c şi A1 B1C1 sunt
OM a OM b OM c
A
C1 B1
Mc
Mb
O
PG
B Ma C
A1
Fig. 326
asemenea, iar cum {O} = A1 M a ∩ B1 M b ∩ C1 M c rezultă că triunghiul M a M b M c şi A1 B1C1

sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul O (Fig. 326). Dar şi triunghiurile
M a M b M c şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul G centrul de greutate
al triunghiului ABC . Atunci, rezultă că triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt omotetice,
centrul de omotetie aparţinând dreptei determinate de celelalte două centre de omotetie -
dreapta OG - adică dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente într-un punct ce aparţine
dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor AA1 , BB1 şi CC1 se numeşte punctul lui
Franke.
153
matematicii
319
II.48. Teorema lui Cantor154
„Infinitul? Nici o întrebare nu a mişcat atât de profund spiritul omului.”- D. Hilbert155
Perpendicularele duse din mijloacele laturilor unui triunghi pe laturile opuse ale
triunghiului tangenţial corespunzător sunt concurente.
Demonstraţie.
Alegem ca reper complex cu originea în centrul triunghiului ABC şi fie TATBTC triunghiul
său tangenţial. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Fie A ', B ', C '
mijloacele laturilor BC, AC, respectiv AB.
TB
C" A
TC B’
C’
N O
B" C Fig. 327

A’
B A"
TA
b+c a+c a+b

Avem: a ' = ,b ' = ,c' = . Afixul centrului cercului lui Euler este egal cu
2 2 2
a+b+c b+c
−
a+b+c n−a' 2 2 =−1∈
n= . Deoarece = rezultă că A ' N AO.
2 o−a −a 2
Cum AO ⊥ TBTC rezultă că A ' N ⊥ TBTC . Analog, se demonstrează că şi perpendicularele
din B’ şi C’ pe laturile TATC respectiv TATB trec prin punctul N (centrul cercului lui lui
Euler al triunghiului ABC).
154
Georg Cantor (1845-1918) – matematician german, contribuţii remarcabile în teoria mulţimilor; este considerat
unul din fondatorii matematicii moderne.
155
320
II.49. Teorema Carnot156
„…dacă Dumnezeu există cu adevărat şi a creat lumea, atunci, după cum ştim cu toţii, a creat-o conform
Geometriei Euclidiene şi a înzestrat mintea umană cu concepţia a numai trei dimensiuni spaţiale. Cu toate acestea
au existat şi mai există încă matematicieni, unii chiar geniali, care se îndoiesc că întregul univers a fost creat
conform geometriei euclidiene.” – Feodor Dostoievski157
Teorema lui Carnot

Fie triunghiul ABC şi punctele A ' ∈ BC , B ' ∈ AC respectiv C ' ∈ AB . Perpendicularele
duse din punctele A ', B ', C ' pe laturile BC , AC , respectiv AB sunt concurente dacă şi
numai dacă AC '2 − BC '2 + BA '2 − CA '2 + CB '2 − AB '2 = 0 (0).
Demonstraţie.
A Presupunem că perpendicularele se
întâlnesc într-un punct P. Din teorema
lui Pitagora rezultă:
C' B' AC '2 + C ' P 2 = AP 2 (1)
BC '2 + C ' P 2 = BP 2 (2)
P BA '2 + A ' P 2 = BP 2 (3)
CA '2 + A ' P 2 = CP 2 (4)
CB '2 + B ' P 2 = CP 2 (5)
AB '2 + B ' P 2 = AP 2 (6)
B A' C
Din ecuaţiile (1), (3) şi (5) respectiv

Fig. 328 (2), (4) şi (6) prin sumare rezultă:
A C '2 + C ' P 2 + B A ' 2 + A ' P 2 + C B ' 2 + B ' P 2 = A P 2 + B P 2 + C P 2 (7), respectiv

BC '2 + C ' P 2 + CA '2 + A ' P 2 + AB '2 + B ' P 2 = BP 2 + CP 2 + AP 2 (8). Scăzând membru cu
membru relaţiile (7) şi (8) rezultă concluzia. Pentru a demonstra reciproca, fie
{P} = A ' P ∩ B ' P . Fie D piciorul perpendicularei duse din P pe latura AB. Conform primei
părţi avem AD 2 − BD 2 + BA '2 − CA '2 + CB '2 − AB '2 = 0 , care cu ipoteza dă
AD 2 − BD 2 = AC '2 − BC '2 (∗) . Fie BD = x, DC ' = y şi C ' A = z. Atunci, x + y + z = c şi
din relaţia (∗) rezultă D ≡ C '.
Consecinţe:
1) Fiecare din relaţiile următoare este echivalentă cu relaţia (0):
(9) c ⋅ AC '+ a ⋅ BA '+ b ⋅ CB ' = c ⋅ C ' B + a ⋅ A ' C + b ⋅ B ' A,
(10) 2(c ⋅ AC '+ a ⋅ BA '+ b ⋅ CB ') = c 2 + a 2 + b 2 ,
(11) AC '⋅ sin C + BA 'sin A + CB 'sin B = C ' B ⋅ sin C + A ' C sin A + B ' A sin B
Demonstraţie. Relaţia (0) este echivalentă cu
( AC '− C ' B)( AC '+ C ' B) + (BA '− A' C)(BA'+ A' C) + (CB '− B ' A)(CB '+ B ' A) = 0 sau
156
Lazare Carnot (1753-1823) – matematician şi inginer francez
157
Feodor Dostoievski (1821-1881) - scriitor rus
321
AC '⋅ c − C ' B ⋅ c + BA '⋅ a − A ' C ⋅ a + CB '⋅ b − B ' A ⋅ b = 0 (adică relaţia (9)). Relaţia (10) se
obţine din relaţia (9) astfel: 2(c ⋅ AC '+ a ⋅ BA'+ b ⋅ CB ') = 2(c ⋅ C ' B + a ⋅ A' C + b ⋅ B' A) =
= c ⋅ C ' B + a ⋅ A ' C + b ⋅ B ' A + c ⋅ AC '+ a ⋅ BA '+ b ⋅ CB ' = c 2 + a 2 + b 2 . Relaţia (11) este
echivalentă cu relaţia (9) utilizând teorema sinusurilor.
2) Fie punctele diferite A şi B. Să se determine locul geometric al punctului M din plan

care diferenţa AM 2 − BM 2 este constantă.
Demonstraţie. Fie MN ⊥ AB, {N } = MN ∩ AB . Atunci, AM 2 − AN 2 = MN 2 = BM 2 − BN 2
de unde rezultă că : A M 2 − B M 2 = A N 2 − B N 2 = co n st . Dacă M aparţine locului
geometric, atunci şi N aparţine locului geometric şi reciproc. Locul geometric este o dreaptă.
3) Mediatoarele laturilor unui triunghi sunt concurente.

Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele laturilor BC , AC respectiv AB ale triunghiului
ABC (Fig. 329). Din reciproca teoremei lui Carnot rezultă :
AC '2 − BC '2 + BA '2 − CA '2 + CB '2 − AB '2 = 0, deoarece BA ' = A ' C , B ' A = B ' C şi
C ' A = C 'B .
A A
B'
C' C'
B' H
O B C
A'
C Fig. 330
B A'
Fig. 329
4) Înălţimile unui triunghi sunt concurente.

Demonstraţie. Fie AA ', BB ', CC ' înălţimile triunghiului ABC (Fig. 330). Avem:
2 2 2 2 2 2 2 2 2
AB − BA ' = AA ' = AC − CA ' de unde AB − AC = BA ' − CA ' . Analog se obţin
relaţiile: AC 2 − BC 2 = AC '2 − BC '2 şi BC 2 − AB 2 = CB '2 − AB '2 . Sumând relaţiile
precedente obţinem : AC '2 − BC '2 + BA '2 − CA '2 + CB '2 − AB '2 = 0 , relaţie care arată că
înălţimile AA ', BB ', CC ' sunt concurente.
5) Perpendiculare duse în punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu

laturile acestuia pe laturile triunghiului sunt concurente .
322
6) Teorema lui Soons (Existenţa ortopolului unei drepte)
Vârfurile A, B, C ale triunghiului ABC se proiectează pe o dreaptă d oarecare ce nu
trece prin vârfurile triunghiului ABC în L, M respectiv N. Perpendicularele din L pe
BC , M pe AC şi N pe AB sunt concurente într-un punct numit ortopolul dreptei d a
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie AL, BM şi CN perpendicularele
C'
duse din A, B şi C pe dreapta d , ( L, M , N ∈ d ).
Fie LA ' ⊥ BC , MB ' ⊥ AC , NC ' ⊥ AB , A ' ∈ BC , B' A
N d
B ' ∈ AC , C ' ∈ AB (Fig. 331). Avem:
AM 2 − ML2 = AL2 = AN 2 − LN 2 , de unde rezultă M
L
AM 2 − AN 2 = LM 2 − LN 2 . Analog ,
2 2 2 2 2 2 2 2
BN − BL = MN − LM şi CL − CM = LN − MN .
Sumând relaţiile precedente rezultă B
AM 2 − AN 2 + BN 2 − BL2 + CL2 − CM 2 = 0 , adică A' C
( MB '2 + AB '2 ) − (C ' N 2 + AC '2 ) + (C ' B 2 + C ' N 2 ) −
( BA '2 + A ' L2 ) + ( A ' C 2 + LA '2 ) − ( B ' M 2 + B ' C 2 ) = 0 Fig. 331
egalitate echivalentă cu :
2 2 2 2 2 2
AB ' − AC ' + C ' B − BA ' + A ' C − B ' C = 0 şi din reciproca teoremei lui Carnot rezultă
concluzia.
II.50. Teoremele lui Carnot158

„există matematicieni.... care îndrăznesc să viseze că două paralele, care conform teoriei lui Euclid, nu se pot
întâlni niciodată pe pământ, se întâlnesc undeva la infinit. Eu.... am ajuns la concluzia că, din moment ce nu
înţeleg nici măcar atâta lucru, cum aş putea să - l înţeleg pe Dumnezeu? ” – Feodor Dostoievski159
Teorema lui Carnot

Într-un triunghi ascuţitunghic ABC suma distanţelor de la centrul cercului circumscris
(O) la laturile triunghiului este egală cu suma lungimilor razelor cercului înscris şi
circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie A1, B1, C1, proiecţiile lui O pe A
laturile BC, CA, respectiv AB. Avem de demonstrat
faptul că: OA1 + OB1 + OC1 = r + R . Notăm cu x, y, z
B1
lungimile distanţelor OA1 , OB1 , respectiv OC1 . Din C1
teorema lui Ptolomeu pentru patrulaterul inscriptibil
OB1 AC1 rezultă: OB1 ⋅ AC1 + OC1 ⋅ AB1 = OA ⋅ B1C1 , B
c b a A1
adică y ⋅ + z ⋅ = R⋅ , de unde cy + bz = Ra. C
2 2 2
Analog se demonstrează că ax + cz = Rb şi
bx + ay = Rc . Sumând relaţiile precedente rezultă:
Fig. 332
2( x + y + z ) − (ax + by + cz ) = 2 Rp ,unde
158
159
Feodor Dostoievski (1821-1881) - scriitor rus
323
a+b+c
p= . Deoarece ax + by + cz = 2 A[ ABC ] = 2rp rezultă x + y + z = R + r.
2
Observaţii:
1) Egalitatea OA1 + OB1 + OC1 = r + R se numeşte relaţia lui Carnot.
2) Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic (de exemplu fie m( A) > 90° )), atunci teorema
lui Carnot devine − x + y + z = R + r.
3) Cum m( BOA1 ) = m( BAC ) rezultă x = R cos A şi analog rezultă
y = R cos B , z = R cos C , care înlocuite în relaţia lui Carnot dau:
r
cos A + cos B + cos C = 1 + .
R
4) O formă echivalentă a teoremei lui Carnot este:
abc( cos A + cos B + cos C )
x+ y+z = .
4 ⋅ A[ ABC ]
Consecinţă:
Dacă ABCD este un patrulater inscriptibil şi r1, r2, r3, r4, sunt razele cercurilor înscrise în
triunghiurile ABC, BCD, CDA, respectiv DAB să se arate că r1 + r3 = r2 + r4 .
Demonstraţie.
A
B
D t v x
O
u
z y
Fig. 333
Notăm cu x, y, z, t, u, şi v distanţele de la centrul cercului circumscris patrulaterului (O) la

AB, BC, CD, DA, AC, respectiv DB. Fie R raza cercului circumscris patrulaterului. Teorema
lui Carnot aplicată triunghiurilor ABC, BCD, CDA, şi DAB dă: x + y + u = R + r (1),
y + z + v = R + r (2), z + t − u = R + r (3), x + t − v = R + r (4). Din relaţiile (1) şi (2)
respectiv (3) şi (4) x + y − z − v = r1 − r2 şi z − u − x + v = r3 − r4 , de unde:
r1 − r2 + r3 + r4 = 0 , adică r1 + r3 = r2 + r4 .
324
Teorema lui Carnot
Dacă un cerc taie laturile unui triunghi în punctele D, M, E, N, F, P atunci:
DB MB EC NC FA PA
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = 1.
DC MC EA NA FB PB A
Demonstraţie.
F N
Din puterea punctului faţă de un cerc avem:
ρ ( A) = AF ⋅ AP = AN ⋅ AE , ρ ( B ) = BD ⋅ BM = BP ⋅ BF ,
ρ ( B ) ρ ( C ) ρ ( A)
ρ ( C ) = CM ⋅ CD = CE ⋅ CN . Cum ⋅ ⋅ =1
ρ ( C ) ρ ( A) ρ ( B ) E
P C
DB MB EC NC FA PA M
rezultă : ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = 1.
DC MC EA NA FB PB B D
Fig. 334
II.51. Teorema lui Casey160

„Ca şi în geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă.
Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, nu am părăsit niciodată domeniul divin
al geometriei.” – Ion Barbu
Teorema lui Casey

Fie cercurile C (O, r ) , C (O1 , r1 ) , C (O2 , r2 ) , C (O3 , r3 ) , C (O4 , r4 ) . Dacă cercurile
C1 , C2 , C3 şi C4 sunt tangente interior la cercul C (orientarea fiind în ordinea
numerotării), atunci avem următoarea relaţie între distanţele tangenţiale dintre cercuri
: d12 ⋅ d34 + d 23 ⋅ d 41 = d13 ⋅ d 24 (prin distanţă tangenţială d ij dintre cercurile Ci şi C j
înţelegem lungimea tangentei comune exterioare duse la cele două cercuri, cele două
cercuri aflându-se de aceeaşi parte a tangentei).
Demonstraţie.
T4 T3
O4 O3
O1 O2
T1 T2
A B
Fig. 335
160
John Casey (1820-1891) – matematician britanic, profesor la Universitatea Dublin, contribuţii importante în
geometrie
325
Fie T1 , T2 , T3 , T4 punctele de tangenţă ale cercurilor C1 , C2 , C3 şi respectiv C4 cu cercul C .
Din teorema cosinusului în triunghiul Ti OT j şi Oi OO j obţinem :
2r 2 − Ti T j 2
cos( Ti OT j ) = şi Oi O j 2 = (r − ri )2 + (r − rj )2 − 2(r − ri )(r − rj ) cos( Ti OT j ) sau
2r 2
TiT j 2
Oi O j 2 = (ri − rj ) 2 + (r − ri )(r − rj ) . Fie tangenta comună interioară cercurilor C (Oi , ri )
r2
şi C (O j , rj ) , d ij = AB . Din trapezul dreptunghic ABO j Oi rezultă:
2
TT
i j
dij 2 = AB2 = Oi O j 2 − (Oi A − O j B)2 = (ri − rj )2 + (r − ri )(r − rj ) − (ri − rj )2 adică
r2
TiT j 2 TiT j
dij 2 = (r − ri )(r − rj ) , de unde rezultă dij = (r − ri )(r − rj ) . Egalitatea
r2 r
d 12 ⋅ d 34 + d 23 ⋅ d 41 = d 13 ⋅ d 24 este echivalentă cu
T1T2 TT TT TT
( r − r1 )( r − r2 ) ⋅ 3 4 ( r − r3 )( r − r4 ) + 2 3 ( r − r2 )( r − r3 ) ⋅ 4 1 ( r − r4 )( r − r1 ) =
r r r r
T1T3 T2T4
(r − r1 )(r − r3 ) ⋅ (r − r2 )(r − r4 ) , adică T1T2 ⋅ T3T4 + T2T3 ⋅ T4T1 = T1T3 ⋅ T2T4 care
r r
este teorema lui Ptolemeu.
A
C3
B C2
C
C1
Fig. 336
C
326
1) Fie triunghiul ABC înscris în cercul C şi cercurile C1 ,C2 ,C3 tangente interioare
cercului C şi laturilor BC, CA respectiv AB, astfel încât A şi C1 , B şi C2, C şi C3 să fie de
părţi diferite faţă de BC, CA, respectiv AB. Notăm cu l1 , l2 , l3 lungimile tangentelor din A,
B, C la cercurile C1 ,C2 respectiv C3 şi prin tij lungimea tangentei comune exterioare a
cercurilor Ci şi Cj , i, j = 1,3, i ≠ j .Atunci: t12 = t23 = t31 dacă şi numai dacă
b+c c+a a+b
l1 = ,l2 = ,l3 =
2 2 2
Demonstraţie. Cercurile C1 ,C2 ,C3 sunt tangente laturilor triunghiului ABC în mijlocul
acestora. Aplicând teorema lui Casey pentru cercurile: C şi A,C2, C1, C3 ; C şi B, C3 ,C1 ,C2;
C şi C, C1 ,C3 ,C2 se obţin egalităţile:
b c c a a b
⋅ d13 + ⋅ d12 = l1 ⋅ d 23 ; ⋅ d12 + ⋅ d 23 = l2 ⋅ d13 ; ⋅ d 23 + ⋅ d13 = l3 ⋅ d12 , (∗) de unde
2 2 2 2 2 2
b+c c+a a+b b+c c+a a+b
rezultă l1 = , l2 = , l3 = . Reciproc, dacă l1 = , l2 = , l3 = prin
2 2 2 2 2 2
înlocuirea acestora în relaţiile (∗) rezultă b(d13 − d 23 ) = c(d 23 − d12 ),
c(d12 − d13 ) = a (d13 − d 23 ) , a (d 23 − d12 ) = b(d12 − d13 ) şi de aici:
d12 − d13 d 23 − d12 d13 − d 23 0
= = = , de unde d12 = d 23 = d31 .
a b c a+b+c
2) În triunghiul ABC , fie C1 şi C2 două cercuri tangente exterior în punctul I, tangente

laturii BC a ABC şi tangente interior cercului circumscris triunghiului ABC . Să se
arate că punctul I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
c b
z
Fig. 337
B X α D α Y C
327
Demonstraţie. Fie C1 I BC ={X} , C2 I BC ={Y} , {D}=AI I BC . Fie AI = z ,
BX = x , CY = y , DX = DY = DI = α . Din teorema lui Casey aplicată cercurilor
( A, C1 , B, C ) şi respectiv ( A, C2 , C , B ) ne dă : az + bx = c(2α + y ) (1) şi
x +α c
az + cy = b(2α + x ) (2), de unde bx − cy = α (c − b) adică = , relaţie echivalentă cu
y +α b
BD AB ac
= , ceea ce implică că AI este bisectoarea unghiului A şi BD = . Din (1) şi
DC AC b+c
z b+c AI AB
(2) rezultă az = α (b + c) , de unde = , adică = , egalitate care arată că BI
α a ID BD
este bisectoarea ABC , deci I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
TEOREMA LUI CASEY ( T. GENERALIZATĂ A LUI PTOLEMEU)

Prin tij vom nota lungimea tangentei comune exterioare cercurilor C1 şi C2 (cele două
cercuri se afla de aceaşi parte a tangentei). Dacă cercurile C1 , C2 , C3 şi C4 toate tangente
interior (sau exterior) unui cerc C în ordinea ciclică C1 , C2 , C3 , C4 , atunci
t12 ⋅ t34 + t23 ⋅ t41 = t13 ⋅ t24 . Mai mult dacă există relaţiile ±t12 ⋅ t34 ± t14 ⋅ t23 ± t13 ⋅ t24 = 0 pentru
o anumită alegere a semnelor + sau - , există un cerc tangent (interior sau exterior) tuturor
celor 4 cercuri.
II.52. Teorema lui Clairaut161

„Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.” – Lucian Blaga162
Pe laturile AB şi AC ale unui triunghi ABC sc construiesc în exterior (sau în interior)

paralelogramele AA1 B1 B şi AA2C1C . Fie {M}= A1 B1 ∩ A2C1 , { A3 }= MA ∩ BC ; construim
punctul A4 astfel încat A3 ∈ ( AA4 ) , A3 A4 =AM şi paralelogramul BCC2 B2 cu
BB2 A3 A4 şi BB2 ≡ A3 A4 (Fig. 338).
Teorema lui Clairaut

Suma ariilor paralelogramelor AA1 B1 B şi AA2C1C este egală cu aria paralelogramului
BCC2 B2 .
Demonstraţie. Fie {B3 } = BB2 ∩ A1 B1 şi { C3 }= CC2 ∩ A2 C1 . Din
AM= BB2 = BB3 = CC2 = CC3 , MB3 = AB şi MC3 = AC rezultă că: A[ AA1B1B ] = A[ BB3 MA] ,
A[ AA2 C1C ] = A[ CC3 MA ] , A[ B B3 C 3 C ] = A[ B B 2 C 2 C ] şi A[ MB3C3 ] = A[ ABC ] . Avem:
A[ A A1 B1 B ] + A[ A A2 C 1 C ] = A[ B B 3 M A ] + A[ C C 3 M A ] = A[ B C C 3 M B 3 ] − A[ A B C ] =
A[ MB3C 3 ] + A[ BB3C 3 C ] − A[ ABC ] = A[ BB3C 3 C ] = A[ BB2 C 2 C ] .
161
Claude Clairaut (1713-1765) – matematician, fizician francez, membru al Academiei Franceze, contribuţii în
analiza matematică şi geometrie
162
328
Observaţie: O consecinţă a teoremei lui Clairaut este teorema lui Pitagora.
A2
A1 A
B3 C3
C1
A3
B C
B1
B2 A4 C2
Fig. 338
Astfel, dacă m( BAC ) = 90° , AA1 B1 B şi AA2C1C sunt pătrate şi MA = A3 A4 = BC

(Fig. 339). Din teorema lui Clairaut avem: A[ A A1 B1 B ] + A[ A A 2 C 1C ] = A[ B B 2 C 2 C ]
relaţie echivalentă cu: AB 2 + AC 2 = BC 2 .
C2
C1 C
A4
B2
C3
A3
A
A2
B
Fig. 339
M B1
B3 A1
329
II.53. Teorema lui Mathieu 163
„Istoria ne arată, că viaţa este doar un episod între două veşnicii ale morţii şi în acest episod gândirea conştientă
durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopţi lungi, dar această explozie
este totul.” - Henri Poincaré164
Într-un triunghi izogonalele a trei ceviene concurente sunt la rândul lor concurente.
A
B'
C'
M'
C"
M '' B"
B C
A' A"
Fig. 340
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi cevienele AA ', BB ', CC ' concurente în punctul M ' .
Fie AA ", BB ", CC " ( A'' ∈ BC , B'' ∈ AC , C'' ∈ AB ) izogonalele dreptelor AA ', BB ' ,
respectiv CC ' (Fig. 340). Atunci, m( BAA ') = m( A " AC ), m( B ' BA) = m( B " BC ) şi
m( ACC ') = m(C " CB). Din forma trigonometrică a teoremei lui Ceva aplicată pentru
sin BAA' sin ABB ' sin ACC '
cevienele concurente în M rezultă: ⋅ ⋅ =1 sau
sin A'AC sin B ' BC sin C ' CB
sin A '' AC sin B '' BC sin C '' CB
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că
sin BAA " sin ABB '' sin ACC ''
izogonalele AA'',B B '',C C '' sunt concurente într-un punct M ".
Observaţie : Punctele M ' şi M " se numesc puncte izogonale.
163
Claude Mathieu (1783-1875) – matematician francez, profesor la Ecole Polytechnique din Paris
164
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matematician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
330
II.54. Teorema lui Miquel
„Dincolo de pamânt şi infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit
Şi cerul şi infernul sunt în tine.”
Omar Khayyam165
Teorema lui Miquel
Pe laturile triunghiului ABC se consideră punctele necoliniare D, E, F
( D ∈ BC , E ∈ CA, F ∈ AB ) . Să se arate că cercurile circumscrise triunghiurilor AEF,
BFD, CDE au un punct comun P.
Demonstraţie. Fie P punctul comun cercurilor A
circumscrise triunghiurilor BDF şi DCE. Deoarece
patrulaterele FBDP şi CEPD sunt inscriptibile E
rezultă: m( FPE) = 360° − m(FPD) − m( DPE) = F
P
360° − [180° − m( B)] − [180° − m(C )] = 180° − m( A).
deci patrulaterul FPEA este inscriptibil, adică
punctul P aparţine cercului circumscris
B C
triunghiului AFE. D
Observaţii: Fig. 341

1) Punctul P de concurenţă a celor 3 cercuri se
numeşte punctul pivot al triunghiului DEF.
2) Triunghiul DEF se numeşte triunghiul lui Miquel .
3) Cercurile circumscrise triunghiurilor AFE, BFD, CDE se numesc cercurile lui Miquel.
4) Din teorema lui Miquel rezultă m( FPE ) = 180° − m( A), m( FPD ) = 180° − m( B ),
m( DPE ) = 180° − m(C ) .
5) Fie P un punct şi Pa Pb Pc triunghiul său cevian în raport cu triunghiul ABC. Cercurile
circumscrise triunghiurilor APb Pc , BPa Pc şi CPa Pb se intersectează într - un punct MP
numit punctul pivot asociat lui P.
1) Coordonatele unghiulare ale punctului pivot P sunt:

m( EDF ) + m( A), m( DEF ) + m( B), respectiv m( EFD) + m(C ).
Demonstraţie. Avem: m (BPC ) = m (BPD ) + m (DPC ) = m (BFD ) + m (DEC ) =
[180° − m( BDF ) − m( B)] + [180° − m( EDC ) − m(C )] = 360° − [m( BDF ) + m( EDC )] − [m( B ) + m(C )] =
360° − [180° − m( EDF )] − [180° − m( A)] = m( EDF ) + m( A). Analog se arată că
m(CPA) = m( FED ) + m( B ) şi m( APB) = m( EFD) + m(C ) .
2) În triunghiul ABC fie punctele D, D ' ∈ [ BC ], E , E ' ∈ [CA], F , F ' ∈ [ AB ]. Dacă P şi P '
sunt punctele pivot ale triunghiului DEF, respectiv D ' E ' F ' atunci punctele P şi P '
coincid dacă şi numai dacă triunghiurile DEF şi D ' E ' F ' sunt asemenea.
165
Omar Khayyam (1048-1122) – matematician, poet, filosof, astronom persan, contribuţii în algebră şi geometrie
331
Demonstraţie. Avem: m( BPC ) = m( BPD ) + m( DPC ) = m ( BF D ) + m ( D E C ) =
[180° − m( DFE ) − m( EFA)] + [180° − m( DEF ) − m( FEA)] = m( EDF ) + m( BAC ) . Analog se
arată că m(CPA) = m( DEF ) + m( ABC ) , m( APB) = m( EFD ) + m( ACB ) (Fig. 342). Dacă
punctele P şi P ' coincid, atunci m( BPC ) = m( BP ' C ) , de unde m( EDF ) + m( PAC ) =
m( E ' D ' F ') + m( BAC ) , adică m( EDF ) = m( E ' D ' F ') şi analoagele de unde rezultă că
triunghiurile DEF şi D ' E ' F ' sunt asemenea. Dacă triunghiurile DEF şi D ' E ' F ' sunt
asemenea atunci, m ( BPC ) = m ( BP ' C ), m ( APB ) = m ( AP ' B ), m ( APC ) = m ( AP ' C ),
deci P coincide cu P ' .
A A
P3 E P2
E'
F F P
E
F' xP
B
D B C
D' C P1 D
Fig. 342 Fig. 343
3) Triunghiul podar al punctului pivot P al triunghiului DEF este asemenea cu

triunghiul DEF.
Demonstraţie: Fie P1 P2 P3 triunghiul podar al punctului pivot P (Fig. 343). Deoarece
patrulaterele AP2 PP3 , BP1 PP3 şi CP1 PP2 sunt inscriptibile rezultă că punctul pivot al
triunghiului P1 P2 P3 este tocmai punctul P şi conform teoremei precedente rezultă că
triunghiurile P1 P2 P3 şi DEF sunt asemenea.
4) Centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC este punctul pivot asociat al
centrului de greutate (G) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă M a M b M c este triunghiul median al triunghiului ABC , atunci
patrulaterele AM c OM b , BM a OM c , M a CM b O sunt inscriptibile, deci O este punctul pivot
asociat al lui G.
5) Ortocentrul (H) al triunghiului ABC este punctul pivot asociat tot al lui H
Demonstraţie: Dacă H a H b H c este triunghiul ortic al triunghiului ABC ,atunci
patrulaterele HH b AH c , H c HH a B , HH b CH a sunt inscriptibile, deci H este punctul pivot
asociat al lui H.
332
6) Centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC este punctul pivot asociat al punctului
lui Gergonne ( ) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC , atunci
patrulaterele ACc ICb , BCa ICc , CCb ICa sunt inscriptibile, deci cercurile circumscrise
triunghiurilor ACc Cb , BCa Cc şi CCb Ca se interesectează în I şi cum
{Γ} = ACa I BCb I CCc rezultă concluzia.
7) Dreptele ce unesc punctul pivot (M) asociat unui punct P cu picioarele cevienelor lui P
intersecteaza laturile triunghiului ABC sub acelaşi unghi.
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul cevian al punctului P în raport cu triunghiul ABC .
Deoarece patrulaterele M Pa C Pb , M Pb A Pc , M Pc B Pa sunt inscriptibile rezultă că
m( MPa C ) = m( MPb A) = m( MPc B) .
II.55. Teorema lui Sawayama - Thebault

„Matematica e arta de a gândi prin teoreme.” - Ion Barbu166
Fie D un punct pe latura BC a triunghiului ABC, O ' centrul unui cerc (C’) tangent
dreptelor AD, DC şi cercului (C) circumscris triunghiului ABC în punctele M, N respectiv
P centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC aparţine dreptei MN.
Demonstraţie. Fie M ' şi N ' punctele de intersecţie dintre MP şi PN cu cercul circumscris
triunghiului ABC iar {J } = AN '∩ MN . Fie N " punctul de intersecţie dintre mediatoarea
segmentului BC şi dreapta NP, iar O centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Fig.
344). Atunci, O ' N ON " de unde rezultă că O ' NP ≡ ON " P (1). Dar
O ' NP ≡ O ' PN (2), triunghiul O ' NP
fiind isoscel O ' P ≡ O ' N . Din relaţiile (1) şi
(2) rezultă OPN ≡ ON " P, deci triunghiul A
OPN " este isoscel. Atunci ON " ≡ OP(= R),
adică punctul N" aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC, deci punctele
N " şi N ' coincid. Punctul N ' este astfel O O' P
mijlocul arcului BC, deci PN este bisectoarea
J M
unghiului BPC (3) şi AN ' este bisectoarea C
unghiului BAC. Deoarece cercurile (C) şi
M' D N
(C’) sunt tangente interior în punctul P, B
MN M ' N ', de unde rezultă că N'
 1 
MJA ≡ M ' N ' A ≡ M ' PA ≡ MPA = m(M ' A) 
 2  Fig. 344
deci patrulaterul MAPJ este inscriptibil (4).
166
geometrie
333
Din teorema lui Miquel aplicată triunghiului AMJ (cu M ∈ AM , J ∈ AJ şi N ∈ MJ )
rezultă că cercul circumscris triunghiului NPJ este tangent dreptei AJ în J (5). Cercul cu
centrul în N ' şi raza BN trece prin centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC (vezi
„Cercuri exînscrise”). Deoarece m( BPN ) = m( N ' AC ) = m( N ' BC ) rezultă că cercul
circumscris triunghiului BNP este tangent dreptei BN ' în B, de unde rezultă că cercul
C ( N ', N ' B) este ortogonal cercului circumscris triunghiului BNP, în consecinţă şi cercului
circumscris triunghiului MNP. Cum cercul C ( N ', N ' B) este ortogonal şi cercului
circumscris triunghiului JNP rezultă că N ' J = N ' I , deci J ≡ I , adică I aparţine dreptei
MN.
Teorema lui Sawayama – Thebault

Fie punctul D pe latura BC a triunghiului ABC, I centrul cercului înscris în acest
triunghi, C 1 (O1 , r1 ) un cerc tangent interior cercului circumscris triunghiului ABC şi
segmentelor AD şi BD, iar C 2 (O2 , r2 ) un cerc tangent interior cercului circumscris
triunghiului ABC şi segmentelor AD şi CD. Punctele O1 , I şi O2 sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie O1 N ⊥ BC , O2 N ' ⊥ BC ( N , N ' ∈ BC ) de unde O1 N O2 N '. Conform
teoremei de mai sus dreptele MN şi M ' N ' trec prin I (unde M şi M ' sunt punctele de
tangenţă ale cercurilor C 1 şi C 2 cu AD) (Fig. 345). Triunghiurile DMN şi O1 NM fiind
isoscele rezultă că DO1 este mediatoarea segmentului MN şi bisectoarea unghiului
MDN . Analog DO2 este bisectoarea unghiului N ' DM ', deci DO1 ⊥ DO2 , de unde
DO1 N ' M ' şi DO2 MN . Conform teoremei lui Pappus aplicată hexagonului
O1 NIO2 DO1 , punctele O2 , I şi O1 sunt coliniare.
Consecinţe:
O1 I
1) Dacă m( ADC ) = 2θ , atunci = tg 2θ .
IO2
Demonstraţie. Fie Ca proiecţia lui I pe
O1 I NCa A
BC. Avem: = (1). Deoarece
IO2 Ca N '
DO1 este bisectoarea unghiului ADN M'
O2
rezultă m( O1 DN ) = θ şi cum I
N ' I DO1 rezultă m( IN ' N ) = θ .
O1
ICa B
Atunci, tgθ = , deci N' M
N ' Ca Ca
N ' Ca = rctgθ (2). Iar în triunghiul
D N
r C
IC a N : tg (90 ° − θ ) = ctg θ = ,
Ca N
deci Ca N = rtgθ (3). Din relaţiile (1),
O1 I
(2) şi (3) rezultă = tg 2θ . Fig. 345
IO2
334
2) r = r1 cos 2 θ + r2 sin 2 θ .
Demonstraţie. Avem: N ' N = N ' Ca + Ca N = r (ctgθ + tgθ ) şi
r1ctgθ + r2 tgθ
N ' N = ND + DN ' = r1ctgθ + r2 tgθ , deci r = = r1 cos 2 θ + r2 sin 2 θ .
ctgθ + tgθ
3) În triunghiul ABC , fie C1 şi C2 două cercuri tangente exterior în punctul I, tangente

laturii BC a ABC şi tangente interior cercului circumscris triunghiului ABC . Să se
arate că punctul I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţia rezultă din teorema lui Sawayama – Thebault.
4) Fie patrulaterul inscriptibil ABCD şi C1 ( I1 , r1 ), C2 ( I 2 , r2 ), C3 ( I 3 , r3 ), C4 ( I 4 , r4 ) cercurile

înscrise în triunghiurile BCD, CDA, DAB, respectiv ABC. Atunci, patrulaterul I1 I 2 I 3 I 4
este dreptunghi şi r1 + r3 = r2 + r4 .
Demonstraţie.
D C
O3
I2 I1
O4 E
O2
I3 I4
O1
A
B
Fig. 346
Fie AC I BD = {E} , C '1 (O1 , ρ1 ), C '2 (O2 , ρ 2 ), C '3 (O3 , ρ3 ), C '4 (O4 , ρ 4 ) cercurile tangente
cercului circumscris triunghiului ABC şi laturilor AE, EB; BE, CE; CE, DE; respectiv DE
şi AE. Fie m( AEB) = m( CED) = θ , de unde m( AED) = m( CEB) = π − θ (Fig.
346). Conform teoremei lui Thébault rezultă I1 ∈ O2 O3 , I 2 ∈ O3O4 , I 3 ∈ O4 O1 , I1 ∈ O1O2 şi
O4 I 3 O2 I1  π −θ  2 θ O1 I 4 O3 I 2 θ
= = tg 2   = ctg 2 , = = tg 2 . Analog se arată că
I 3O1 I1O3  2  I 4 O2 I 2 O4 2
335
O4 I 3 O2 I 4 O1 I 4 O3 I1 O2 I1 O4 I 2 O3 I 2 O1 I 3
= , = , = , = , de unde rezultă
I 3O1 I 4 O1 I 4 O2 I1O2 I1O3 I 2 O3 I 2 O4 I 3O4
I 3 I 4 O2 O4 , I1 I 4 O1O3 , I1 I 2 O2 O4 , I 2 I 3 O1O3 . Deoarece O1O3 ⊥ O2 O4 ( O1O3 şi O2 O4
sunt bisectoarele unghiurilor DEC , respectiv CEB ) rezultă că patrulaterul I1 I 2 I 3 I 4
θ θ
este paralelogram. Avem: r1 + r3 = ( ρ1 + ρ3 ) cos 2 + ( ρ 4 + ρ 2 )sin 2 = r2 + r4 .
2 2
II.56. Teorema lui Schooten167

„Atâtea claile de fire stângi!
Găsi-vor gest închis, să le rezume,
Să nege, dreapta, linia ce frângi:
Ochi în virgin triunghi taiat spre lume?”
Ion Barbu168
Dacă M este un punct situat pe arcul BC al cercului circumscris triunghiului echilateral
ABC , atunci AM = BM + CM .
Demonstraţie. A
Soluţia 1. Fie D ∈ ( AM ) astfel încât MD ≡ BD .
Deoarece m( ACB) = m( AMB) = 60° rezultă că
triunghiul MBD este echilateral, deci MD ≡ BM .
Deoarece AB ≡ BC , BD ≡ BM şi ABD ≡ CBM
rezultă că ∆ABD ≡ ∆CBM , de unde AD ≡ MC. D
Atunci, AM = AD + DM = MC + MB.
B C
Soluţia 2. Din prima teorema a lui Ptolemeu
rezultă: AM ⋅ BC = AB ⋅ MC + AC ⋅ BM , adică
AM = MC + MB ( deoarece AB ≡ BC ≡ AC ) M
Fig. 347
Generalizarea teoremei lui Schooten

Fie ABC un triunghi echilateral. Pentru orice punct M din plan are loc relatia
MB ≤ MA + MC , cu egalitatea dacă şi numai dacă punctul M aparţine cercului
Demonstraţie. Avem MB ≤ MA + MC ⇔ MB ⋅ AC ≤ MA ⋅ BC + MC ⋅ AB, care reprezintă
inegalitatea lui Ptolemeu .
1
Frans van Schooten (1615 – 1660) – matematician olandez, promotor al geometriei carteziene
168
geometrie
336
II.57. Teorema lui Smarandache169
„Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fară o corabie
nu ştim cat face.” – N Stănescu170
Fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor unui triunghi ascuţitunghic ABC. Dacă a ', b ', c '
sunt lungimile laturilor triunghiului podar Ha Hb Hc , atunci
4 ( a ' b '+ a ' c '+ b ' c ') ≤ a 2 + b 2 + c 2 , unde a, b, c reprezintă lungimile laturilor triunghiului
ABC.
Demonstraţie.
Lemă: Daca p şi p ' sunt semiperimetrele triunghiurilor
A
p
ABC şi H a H b H c atunci p ' ≤ .
2
Hb Demonstraţie: Avem: AH c = bcosA, AH b = ccosA, de
Hc unde Hb Hc2 = AHb2 + AHc2 − 2AHb ⋅ AHc cos A = a2 cos2 A ,
adică H b H c = a cos A . Analog, H a H c = b co s B şi
a '+ b ' + c '
B H a H b = c cos C (Fig. 348). Astfel, p ' = =
Ha 2
C a cos A + b cos B + c cos C
sau
Fig. 348 2
R ( sin 2 A + sin 2 B + sin 2C )
p' = = 2 R sin A sin B sin C
2
(unde am utilizat teorema sinusurilor, R fiind raza cercului circumscris triunghiului ABC ),
a b c A[ ABC ]
deci: p ' = 2 R ⋅ ⋅ = , (unde A[ ABC ] reprezintă aria triunghiului ABC). Cum
2R 2R 2R R
r p
A[ ABC ] = r ⋅ p , (r–raza cercului înscris în triunghiul ABC) rezultă: p ' = ⋅ p ≤ (unde am
R 2
utilizat inegalitatea lui Euler 2r ≤ R).
Demonstraţia teoremei lui Smarandache. Utilizând inegalităţile cunoscute:
3( x y + x z + y z ) ≤ ( x + y + z ) 2 ≤ 3( x 2 + y 2 + z 2 ), ∀ x , y , z ∈ rezultă
1 ( 2 p ')
2
p2 (a + b + c ) 1 2 2 2
2
a ' b '+ a ' c '+ b ' c ' ≤ ( a '+ b '+ c ') 2 = ≤ = ≤ ( a + b + c ).
3 3 3 3⋅4 4
169
Florentin Smarandache (1954 - ) - matematician român, profesor la Universitatea New-Mexico contribuţii în
teoria numerelor şi statistică matematică
170
337
II.58. Teorema lui Snapper
„...poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.”
Nichita Stănescu171
Fie un punct oarecare Q în planul triunghiului ABC, M a , M b , M c mijloacele laturilor

BC,AC respectiv AB. Fie (a) o dreaptă ce trece prin M a şi este paralelă cu AQ, (b) o
dreaptă ce trece prin M b paralelă cu BQ şi ( c) o dreaptă ce trece prin M c paralelă cu
CQ. Atunci :
i) dreptele a,b,c sunt concurente într-un punct P;
ii) centrul de greutate G al triunghiului ABC se află pe dreapta PQ astfel încât
2PG=GQ.
c Mb Q
Mc
P
b
B Ma C
a
Fig. 349
 1
Demonstraţie. Prin omotetia de centru G şi raport −  triunghiul ABC se transformă în
 2
triunghiul M a M b M c . Omotetia H  G ,− 1  transformă dreptele AQ,BQ,CQ în dreptele a,b,c

 2
respectiv paralele. Cum dreptele AQ,BQ,CQ sunt concurente în Q rezultă că dreptele a,b,c
dreptele a,b,c sunt concurente şi fie P acest punct. Cum prin omotetia de centru G şi raport
 1
uuur 1 uuur
 −  punctul Q se transformă în punctul P rezultă : GP = − GQ de unde rezultă
 2 2
concluzia.
171
338
II.59. Teorema lui Urquhart - Pedoe
„Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă,tocmai pentru că matematica
permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.” – Grigore Moisil172
În triunghiul ABC fie transversala B '− D − C ' astfel încât B ∈ ( B ' A) , D ∈ ( BC ) ,

C ' ∈ ( AC ) . Să se arate că AB + BD = AC '+ C ' D dacă şi numai dacă
AB '+ B ' D = AC + CD .
Demonstraţie. Vom demonstra mai întîi teorema:
Lema lui Breusch

Fie triunghiurile A1 B1C1 şi A2 B2 C2 astfel încât m( A1 ) = 2α1 , m( A2 ) = 2α 2 , m( B1 ) = 2 β1 ,
m( B2 ) = 2β 2 , m(C1 ) = 2γ 1 , m(C2 ) = 2γ 2 şi B1C1 = B2 C2 . Atunci p( A1 B1C1 ) ≥ p( A2 B2 C2 )
dacă şi numai dacă tg β1 ⋅ tgγ 1 ≥ tg β 2 ⋅ tgγ 2 , unde am notat cu p( XYZ ) perimetrul
triunghiului XYZ .
Demonstraţie.
A
p ( A1 B 1 C 1 ) A B + A1 C 1
= 1+ 1 1 =
B1 C 1 B1C 1
2β ' 2γ
sin2γ1 +sin2β1 2sin(γ1 + β1)⋅ cos(γ1 − β1)
1+ =1+ =
sinα1 2sin(γ1 + β1)⋅ cos(γ1 + β1)
C'
2cos γ 1 ⋅ cos β1 2
= =
cos γ 1 ⋅ cos β1 − sin γ 1 ⋅ sin β1 1 − tgγ 1 ⋅ tg β1 2γ '
2β
(Fig. 350) şi analog,
B D C
p ( A2 B 2C 2 ) 2
= .
B2C 2 1 − tg γ 2 ⋅ tg β 2 Fig. 350
Condiţia p( A1 B1C1 ) ≥ p( A2 B2 C2 )
este echivalentă cu
B'
2 2
≥ adică cu
1 − tgγ 1 ⋅ tg β1 1 − tgγ 2 ⋅ tg β 2
tgγ 1 ⋅ tg β1 ≥ tgγ 2 ⋅ tg β 2 .
Demonstraţia teoremei. Fie m( BAD) = 2 β ' , m( BDA) = 2 β , m( DAC ') = 2γ ,
m( ADC ') = 2γ ' . Din lema lui Breusch rezultă că p( AB ' D) = p( ACD ) dacă şi numai dacă
tgβ '⋅ tg(90°−γ ') = tgγ ⋅ tg(90°− β) adică tg β '⋅ ctg γ ' = tg γ ⋅ ctg β sau tg β '⋅ tg β = tgγ ⋅ tg γ ' ,
condiţie echivalentă cu p( ABD) = p( AC ' D) , ceea ce trebuia demonstrat.
172
Române
339
II.60. Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic
„Lumea este o imensă problemă matematică. Dumnezeu este geometrul atotputernic care pune problema şi o
rezolvă.” – Gottfried Leibniz173
Teorema înălţimii: Într-un triunghi dreptunghic lungimea înălţimii duse din vârful
unghiului drept este medie proporţională între lungimile catetelor pe
ipotenuză.
Demonstraţie.
A
Fie triunghiul ABC cu m( BAC ) = 90° şi D piciorul înălţimii
duse din A pe latura BC. Deoarece ADB ≡ ADC şi
BAD ≡ ACD rezultă că triunghiurile ABD şi CAD să fie
AD BD
B D C asemenea, de unde = , adică AD 2 = BD ⋅ DC.
DC AD
Fig. 351
Reciproca teoremei înălţimii: Fie D ∈ ( BC ) proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe

latura BC. Dacă AD 2 = BD ⋅ DC , atunci triunghiul ABC
este dreptunghic.
AD BD
Demonstraţie. Deoarece ADB ≡ CDA şi = rezultă că triunghiurile ABD şi CAD
DC AD
sunt asemenea, de unde avem ABD ≡ DAC şi BAD ≡ ACD . Dar
m( ABC ) + m( BAC ) + m( ACB) = 180°
Adică 2  m( ABC ) + m( ACB )  = 180° , de unde rezultă
A  
m( ABC ) + m( ACB) = 90° şi de aici
m( BAC ) = 180° − 90° = 90°, adică triunghiul ABC este
C dreptunghic.
D B
Observaţie: Dacă D ∈ ( BC ) \ BC , atunci teorema reciprocă nu
Fig. 352 mai este adevărată. Se observă că triunghirile DAB şi DCB sunt
asemenea, de unde rezultă că AD 2 = BD ⋅ DC , dar triunghiul
ABC nu este dreptunghic. Deci, condiţia ca D ∈ ( BC ) este esenţială pentru ca triunghiul
ABC să fie dreptunghic.
A
Teorema catetei: Într-un triunghi dreptunghic lungimea
unei catete este medie proporţională
între lungimile ipotenuzei şi a proiecţiei
acestei catete pe ipotenuză.
B D C
Fig. 353
173
Gottfried Leibniz (1646-1716) – matematician şi filosof german, contribuţii importante în analiza matematică şi
algebră
340
Demonstraţie.Fie D proiecţia vârfului A al triughiului ABC ( m( BAC ) = 90° ) pe ipotenuza
BC. Deoarece BAD ≡ ACB şi ADB ≡ BAC rezultă că triunghiurile ABD şi CBA sunt
BD AB
asemenea, de unde = , adică Analog se arată că AC 2 = BC ⋅ DC.
AB BC
Reciproca teoremei catetei: Fie D ∈ ( BC ) proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe

latura BC. Dacă AB 2 = BC ⋅ BD (sau AC 2 = BC ⋅ DC )
atunci triunghiul ABC este dreptunghic.
AB BD
Demonstraţie. Deoarece ABD ≡ ABC şi = rezultă că triunghiurile ABD şi CAB
BC AB
sunt asemenea, de unde BDA ≡ BAC (1). Analog, din asemănarea triunghiurilor CDA şi
CAB rezultă CDA ≡ CAB (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă BDA ≡ CDA , iar
m( BDA) + m(CDA) = 180° , de unde : m( BDA) = 90° şi deci m( BAC ) = 90° .
Teorema lui Pitagora: Într-un triunghi dreptunghic pătratul lungimii ipotenuzei este
egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor.
Demonstraţie. Fie D proiecţia vârfului A pe ipotenuza BC a triunghiului ABC. Din teorema
catetei obţinem AB 2 = BD ⋅ BC şi AC 2 = CD ⋅ BC , de unde
AB + AC = BC ( BD + CD ) = BC .
2 2 2
Reciproca teoremei lui Pitagora: Dacă într-un triunghi pătratul lungimii unei laturi este
egal cu suma pătratelor lungimilor celorlalte două
laturi, atunci triunghiul este dreptunghic.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC în care BC 2 = AB 2 + AC 2 şi triunghiul dreptunghic
A ' B ' C ' astfel încât A ' B ' = AB şi A ' C ' = AC. Din teorema lui Pitagora aplicată în
triunghiul A ' B ' C ' rezultă B ' C '2 = A ' B '2 + A ' C '2 = AB 2 + AC 2 = BC 2 , de unde
BC = B ' C '. Din congruenţa triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' (conform cazului de congruenţă
LLL) rezultă m( A) = m( A ') = 90°.
II.61. Aria unui triunghi

„Ar fi trebuit sa fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost asa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa..."
Nichita Stănescu
În cele ce urmează notăm cu A[ ABC ] aria triunghiului ABC, cu a,b,c lungimile laturilor
BC,CA, respectiv AB, iar cu ha , hb , hc lungimile înălţimilor triunghiului duse din A,B,
a ⋅ ha b ⋅ hb c ⋅ hc
respectiv C. Din definiţia ariei unui triunghi avem: A[ ABC ] = = = .
2 2 2
341
A
A
ha
c Hb
b
Hc H b c
B a C
Ha
B a C
Ha Fig. 355
Fig. 354
1) Aria unui triunghi este egală cu jumătatea produsului a două laturi înmulţit cu
sinusul unghiului dintre ele.
h h
Demonstraţie. Din triunghiul ABH a avem sin B = a (Fig. 354), sau sin(π − B) = a
c c
a ⋅ c ⋅ sin B
(Fig. 355), de unde ha = c sin B , deci A[ ABC ] = .
2
c ⋅ b ⋅ sin A b ⋅ a ⋅ sin C
Observaţie: Prin permutări circulare obţinem A[ ABC ] = = .
2 2
a+b+c
2) Aria unui triunghi este egală cu A[ ABC ] = p ( p − a )( p − b)( p − c ) , unde p =
2
(formula lui Heron).
Demonstraţie. Avem
a ⋅ b ⋅ sin C ab C C ( p − a )( p − b ) p( p − c)
A[ ABC ] = = ⋅ 2 ⋅ sin ⋅ cos = ab ⋅ sau
2 2 2 2 ab ab
A[ ABC ] = p( p − a)( p − b)( p − c) .
abc
3) Aria unui triunghi este egală cu A[ ABC ] = , unde R este raza cercului circumscris
4R
triunghiului ABC.
a ⋅ c ⋅ sin B ac ac b abc
Demonstraţie. A[ ABC ] = = ⋅ sin B = ⋅ = .
2 2 2 2R 4R
4) Aria unui triunghi ABC este egală cu

A[ ABC ] = pr = ( p − a)ra = ( p − b)rb = ( p − c)rc = rra rb rc , unde r este raza cercului înscris,
iar ra , rb , rc sunt razele cercurilor exînscrise.
Demonstraţie: Aceste formule rezultă imediat din descompunerea triunghiului ABC.
Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC atunci:
1 1 1
A[ ABC ] = A[ AIB ] + A[ BIC ] + A[CIA] = ar + br + cr = pr şi A[ ABC ] = A[ ABI a ] + A[ ACI a ] − A[ BCI a ] =
2 2 2
342
c ⋅ ra b ⋅ ra a ⋅ ra (b + c − a) ⋅ ra
+ − = = ( p − a) ⋅ ra . Ultima formulă se obţine înmulţind
2 2 2 2
primele patru expresii ale ariei triunghiului ABC şi ţinând seama de formula lui Heron.
A B C A B C
5) Aria unui triunghi ABC este egală cu A[ ABC ] = r 2 ctg ctg ctg = ra2 ctg tg tg .
2 2 2 2 2 2
A B C
Demonstraţie. Din p = r ⋅ ctg ⋅ ctg ⋅ ctg . (vezi „Cercul înscris”) şi A[ ABC ] = pr rezultă
2 2 2
A B C
A[ ABC ] = r 2 ctg
ctg ctg . A doua egalitate se obţine utilizând teorema 27) – „Cercuri
2 2 2
exînscrise”, efectuând produsul p( p − a)( p − b)( p − c) .
6) Dacă vârfurile A,B,C ale triunghiului ABC au coordonatele carteziene

( x A , y A ), ( xB , yB ), respectiv ( xC , yC ) , atunci aria triunghiului ABC este egală cu:
xA yA 1
1
A[ ABC ] = ⋅ ∆ , unde ∆ = xB yB 1 .
2
xC yC 1
x y 1
Demonstraţie. Ecuaţia dreptei BC este: xB yB 1 = 0 , iar distanţa de la punctul A la
xC yC 1
∆
dreapta BC este egală cu: d ( A, BC ) = , deci aria triunghiului ABC
( xC − xB ) 2 + ( yC − yB ) 2
1
este egală cu: A[ ABC ] = ⋅∆ .
2
7) Consecinţă: Dacă vârfurile A,B,C ale triunghiului ABC au afixele z A , z B , respectiv zC

zA zA 1
i
atunci aria triunghiului ABC este egală cu: A[ ABC ] = ∆ , unde ∆ = ⋅ z B zB 1 . .
4
zC zC 1
zA + zA
Demonstraţia rezultă imediat utilizând proprietatea 5) şi faptul că x A = şi
2
zA − zA
yA = .
2i
8) Pe laturile triunghiului ABC se consideră punctele A1 , B1 , C1 astfel încât

BA1 CB AC
= p, 1 = q, 1 = r . Dacă {P} = AA1 ∩ CC1 ,{R} = BB1 ∩ CC1 ,{Q} = BB1 ∩ AA1 ,
A1C B1 A C1 B
(1 − pqr ) 2
atunci A[ PQR ] = ⋅ A[ ABC ] .
(1 + p + pq)(1 + q + qr )(1 + r + pr )
343
Lemă: Pe laturile BC şi AC ale unui triunghi ABC se consideră punctele A1 , respectiv B1
BA1 CB
astfel încât = p, 1 = q . Dacă {Q} = AA1 ∩ BB1 să se arate
A1C B1 A
AQ p + 1 BQ
că = , = p(q + 1).
QA1 pq QB1
Demonstraţie. Fie B1 B2 AA1 , B2 ∈ ( BC ) . Avem : A
BQ BA1 AC AC
= = p⋅ 1 = p⋅ = p(q + 1) . Analog,
B1Q A1 B2 A1 B2 AB1
B1
fie A1 A2 BB1 , A2 ∈ ( AC ) , Q A2
AQ AB1 CB1 p +1
avem: = = = (Fig. 356).
QA1 B1 A2 qB1 A2 pq
B A1 B2 C
BQ Fig. 356
Observaţie: Din = p(q + 1) rezultă
B1Q
BQ p + pq AQ p + 1 AQ p +1
= şi din = rezultă = .
BB1 1 + p + pq QA1 pq AA1 1 + p + pq
A[ PQR ] QR PR A[ RB1C ] B1C ⋅ d ( R, B1C ) B1C RB1
Demonstraţie teoremă. Avem = ⋅ , = = ⋅ ,
A[ RB1C ] RB1 RC A[ ABC ] AC ⋅ d ( B, AC ) AC BB1
de unde rezultă că
A[ PQR ] QR PR B1C QR PR CC1 B1C A
= ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ (1) .
A[ ABC ] BB1 RC AC BB1 CC1 RC AC
B1
Utilizând lema de mai sus obţinem:
CR pr CR q + qr CB1 Q
= , = (2). Din =q C1 P
CC1 1 + r + pr CC1 1 + q + qr B1 A R
B1C q B A1 C
rezultă = (3) . Mai mult,
AC q + 1
Fig. 357
Q R B Q B R B 1Q
= 1 − = 1 − − =
B B1 B B1 B B1 B B1
p + pq qr (1 + q)(1 − pqr ) PR RC PC
1− − = (4) şi = 1− 1 − =
1 + q + pq 1 + q + qr (1 + q + pq )(1 + q + qr ) CC1 CC1 CC1
(1 + r )(1 − pqr )
(5). Din relaţiile (1), (2), (3), (4) şi (5) rezultă concluzia.
(1 + q + qr )(1 + r + pr )
344
CAPITOLUL III
TRIUNGHIURI REMARCABILE
III.1. Triunghiul ortic

„Matematica poate să descopere o anumită ordine chiar şi în haos.” - Ch. Stein174
În triunghiul ABC, fie H a , H b , H c picioarele înălţimilor duse din vârfurile A, B, respectiv C

pe laturile triunghiului ABC. Triunghiul H a H b H c se numeşte triunghiul ortic al
triunghiului ABC.
1) Triunghiul ortic este triunghiul cevian A

al triunghiului ABC corespunzător
ortocentrului.
2) Triunghiul ortic este triunghiul podar Hb

al ortocentrului triunghiului ABC în
raport cu triunghiul ABC. Hc H
3) Triunghiurile AHb H c , H a BH c , Hb H a C
sunt asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul
B C
BCHb Hc este inscriptibil Ha
( BH b C ≡ BH c C ) rezultă că
AH c H b ≡ ACB şi AH b H c ≡ ABC , D
deci triunghiurile AH c H b şi ACB sunt
Fig. 358
asemenea. Analog se arată că triunghiurile
H a BH c şi H b H a C sunt asemenea cu
triunghiul ABC.
4) Dreptele H a H b , H b H c , H c H a sunt antiparalele cu dreptele AB, BC, respectiv CA.

5) Semidreptele [ AH a ,[ BH b ,[CH c sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic.

Demonstraţie. Deoarece BH a H c ≡ BH a H b ≡ BAC rezultă că
m( H c H a A) = m( H b H a A) = 90° − m( BAC ), iar AH a este bisectoarea unghiului
H b H a H c . Analog, BH b şi CH c sunt bisectoarele unghiurilor H a H b H c , respectiv
Hb Hc Ha .
174
Charles Stein (1920 - ) – matematician american, profesor la Universitatea Stanford, contribuţii în statistica
matematică
345
6) Ortocentrul H al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul ortic
Ha Hb Hc .
Demonstraţie. Deoarece AH a , BH b , CH c sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ortic
rezultă că punctul de intersecţie al lor (adică H) este centrul cercului înscris în triunghiul
ABC.
7) Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise triunghiului ortic

Ha Hb Hc.
Demonstraţie. Fie D ∈ Hc Ha astfel încât H a ∈ [ H c D] (Fig. 358). Avem
BH a H c ≡ DH a C ≡ H b H a C , deci H a C este bisectoarea exterioară a unghiului
DH a H b . Cum CH c este bisectoarea exterioară a unghiului H a H c H b rezultă că punctul
C este centrul cercului exînscris triunghiului H a H b H c tangent laturii H a H b .
8) Cercul circumscris triunghiului ortic al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler”. A B'
9) Raza cercului circumscris triunghiului
ortic are lungimea egală cu jumătate din Hb
C'
lungimea razei cercului circumscris
triunghiului ABC. Hc H
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' punctele de
intersecţie dintre înălţimile triunghiului ABC
(Fig. 359) cu cercul circumscris triunghiului O
ABC. Deoarece A ', B ', C ' sunt simetrice
ortocentrului faţă de laturile triunghiului B Ha C
ABC, rezultă că triunghiul ortic H a H b H c
este asemenea cu triunghiul A ' B ' C '. Cum
H b H c , H c H a , H a H b sunt linii mijlocii în
A'
triunghiul A ' B ' C ' rezultă că raportul de
Fig. 359
1 R
asemănare este , deci R ' = (R este
2 2
raza cercului circumscris triunghiului ABC şi R ' raza cercului circumscris triunghiului ortic
H a H b H c ).
10) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul

circumpedal A ' B ' C ' al ortocentrului H al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind
ortocentrul triunghiului ABC
11) Lungimile laturilor triunghiului ortic H a H b H c sunt egale cu a cos A , b cos B şi

c cos C , (a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB).
346
Demonstraţie. Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic atunci din asemănarea triunghiurilor
ABC şi Ha Hb Hc rezultă
H a Hb HbC H
= , de unde
c a
c c
H a H b = ⋅ H bC = ⋅ a cos C = c ⋅ cos C .
a a H b
Analog, H b H c = a cos A şi Hc
H c H a = b cos B. Fie triunghiul ABC A
obtuzunghic (Fig. 360) (m( A) > 90°).
Din asemănarea triunghiurilor ABC şi
H b H c aH b
AH c H b rezultă = , de B C
a b Ha
a
unde H b H c = ⋅ AH b . În triunghiul
b Fig. 360
AH
AH b C avem cos(180°− BAC) = b ,
b
adică AH b = −b cos A , de unde: H b H c = −a cos A = a cos A . Analog, H a H c = b cos B şi
H a H b = c cos C .
12) Perimetrul triunghiului ortic este egal cu a cos A + b cos B + c cos C .

Observaţie: Pentru un triunghi ascuţitunghic perimetrul triunghiului ortic este egal cu

po = R (sin 2 A + sin 2 B + sin 2C ) = 4 R sin A sin B sin C .
13) Fie p perimetrul unui triunghi ascuţitunghic ABC şi po perimetrul triunghiului

p R
ortic. Atunci, = , unde R şi r sunt razele cercului circumscris, respectiv înscris în
po r
triunghiul ABC.
2 A[ ABC ] rp p R
Demonstraţie. Avem po = = , sau = .
R R po r
14) Dintre toate triunghiurile înscrise într-un triunghi ascuţitunghic ABC, triunghiul
ortic are perimetrul minim.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Fagnano”.
15) Dacă tringhiul ABC este ascuţitunghic atunci m( H b H a H c ) = 180° − 2m( BAC ),
m( H a H b H c ) = 180° − 2m( ABC ) şi m( H a H c H b ) = 180° − 2m( ACB).
Demonstraţie. Din m( BHa Hc ) = m( Hb HaC) = m( BAC) rezultă m(Hb Ha Hc ) = 180°− 2m( BAC).
Analog se arată şi celelalte relaţii.
347
16) Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic (m( BAC ) > 90°) , atunci
m( HbHa Hc ) = 2m( BAC) −180° , m( H a H b H c ) = 2m( BCA) , m( H b H c H a ) = 2m( ABC ) .
Demonstraţie.
m ( H b H a H c ) = 180° − 2m ( BH a H c ) = 180° − 2(180° − m ( BAC )) = 2m ( BAC ) − 180°;
m( H a H b H c ) = m( H a H b A) + m( BH b H c ) = 2m( ACB ) şi m( Hb Hc Ha ) = 2m( ABC) .
abc cos A ⋅ cos B ⋅ cos C

17) Aria triunghiului ortic este egală cu A[ H a Hb H c ] = (R este raza
2R
cercului circumscris triunghiului ABC ).
H H ⋅ H H ⋅ sin Hb H a Hc
Demonstraţie. Avem A[ Ha Hb Hc ] = a c a b . Dar Ha Hc = b cos B ,
2
Ha Hb = c cosC . Dacă triunghiul ABC este ascuţitunghic, atunci
a a
sin H b H a H c = sin(180° − 2 A) = sin(2 A) = 2 sin A ⋅ cos A =
⋅ cos A = ⋅ cos A , de unde
R R
rezultă concluzia. Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic (m( BAC ) > 90°) , atunci
a a
sin H b H a H c = sin(2 A − 180°) = − sin(2 A) = −2 sin A ⋅ cos A = ⋅ ( − cos A) = ⋅ cos A ,
R R
de unde rezultă concluzia.
18) Fie H a H b H c triunghiului ortic al triunghiului ascuţitunghic ABC. Atunci:

A[ H a H b Hc ] = 2 cos A ⋅ cos B ⋅ cos C ⋅ A[ ABC ] .
abc
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, ţinând cont că A[ ABC ] = .
4R
Observaţii:
1) Aria triunghiului ortic este maximă când produsul 2 cos A cos B cos C este maxim, adică
m( A) = m( B ) = m( C ) = 60° , caz în care triunghiul ortic coincide cu triunghiul
median.
2) Dacă triunghiul ABC este obtuzunghic de exemplu m( A) > 90° , atunci
A[ H a H b H c ] = 2 cos (π − A ) ⋅ cos B ⋅ cos C ⋅ A[ ABC ] .
19) Aria triunghiului ortic al ortocentrului triunghiului ABC este egală cu:
R 2 − OH 2
A[ H a Hb H c ] = ⋅ A[ ABC ]
4R 2
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul podar”.
20) Raza cercului înscris în triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ascuţitunghic ABC

este egală cu 2 R cos A cos B cos C.
348
A B C
Demonstraţie. Deoarece în triunghiul ABC, r = 4 R sin ⋅ sin ⋅ sin (vezi „Cercul
2 2 2
R
înscris”), raza cercului circumscris triunghiului ortic este egală cu , rezultă:
2
R H H H π − 2A π − 2B π − 2C
rh = 4 ⋅ ⋅ sin a ⋅ sin b ⋅ sin c = 2 R sin ⋅ sin ⋅ sin =
2 2 2 2 2 2 2
2 R cos A cos B cos C.
abc
Observaţie: Deoarece A[ ABC ] = rezultă A 
= 2 A[ ABC ] ⋅ cos A cos B cos C.
4R  H a Hb H c 
21) Laturile triunghiului ortic al triunghiului ABC sunt paralele cu tangentele la cercul
circumscris triunghiului ABC duse prin vârfurile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie (TA tangenta în A la cercul circumscris triunghiului
1
ABC. Avem: m( TAB) = m( ACB) = m( AC ' B ). Dar ACB ≡ AH c H b , deci
2
TAH c ≡ AH c H b , de unde rezultă TA H c H b .
22) Triunghiul ortic şi triunghiul determinat de tangentele la cercul circumscris unui

triunghi ABC în vârfurile triunghiului ABC sunt omotetice.
23) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic, atunci
HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b = HC ⋅ HH c .
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor HH b A şi HH a B , respectiv HH a C cu
HH c A rezultă HA ⋅ HH a = HB ⋅ HH b şi HA ⋅ HH a = HC ⋅ HH c , de unde rezultă concluzia.
24) Dreptele ce unesc mijloacele laturilor triunghiului ortic H a H b H c corespunzător

unui triunghi ABC cu vârfurile corespunzătoare ale triunghiului ABC, sunt concurente
în punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
25) Dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic al triunghiului ABC cu proiecţiile
ortocentrului triunghiului ABC pe laturile triunghiului ortic sunt concurente în punctul
lui Gergonne al triunghiului ortic.
26) Dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic al unui triunghi ABC cu punctele de
intersecţie dintre laturile triunghiului ortic şi dreptele AO, BO respectiv CO (unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC) sunt concurente în punctul lui Nagel al
triunghiului ortic.
349
27) Fie H ortocentrul triunghiului ABC. Triunghiurile ABC, BHC, CHA şi AHB au
acelaşi triunghi ortic.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC. Deoarece
HH a ⊥ BC , CH b ⊥ BH , BH c ⊥ HC , H a ∈ BC , H b ∈ HB, H c ∈ HC rezultă că triunghiul
H a H b H c este triunghiul ortic al triunghiului ABC. Analog, se arată că triunghiurile CHA şi
AHB au acelaşi triunghi ortic.
28) Triunghiurile ortic şi extangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul extangenţial”.
29) Razele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ortic H a H b H c al

triunghiului ascuţitunghic ABC au lungimile: ρ a = 2 R cos A sin B sin C ,
ρb = 2 R sin A cos B sin C şi ρc = 2 R sin A sin B cos C.
A B C
Demonstraţie. Într-un triunghi ABC, ra = 4 R sin
cos cos (vezi „Cercurile
2 2 2
exînscrise”). Deoarece triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c , raza
R
cercului circumscris triunghiului este egală cu (vezi „Cercurile exînscrise) .Avem:
2
R H H H π − 2A π − 2B π − 2C
ρ a = 4 sin a cos b cos c , de unde ρ a = 2 R sin ⋅ cos ⋅ cos =
2 2 2 2 2 2 2
2 R cos A sin B sin C. Analog se determină ρb şi ρc .
Observaţie: Dacă triunghiul ABC este (m( BAC ) > 90°) atunci
obtuzunghic
ρ a = 2 R cos A ⋅ cos B ⋅ cos C , ρ b = 2 R sin A sin B cos C , ρ c = 2 R sin A cos B sin C
(deoarece m ( H b H a H c ) = 2 m ( B A C ) − 180 ° , m ( H a H b H c ) = 2 m ( C B A ),
m( H a H c H b ) = 2m( BCA) ).
30) Mediatoarele laturilor BC, CA, AB ale triunghiului ascuţitunghic ABC intersectează
laturile H b H c , H c H a respectiv H a H b ale triunghiului ortic H a H b H c în punctele A ', B ',
respectiv C '. Dreptele H a A ', H b B ', H c C ' sunt concurente.
Demonstraţie. Fie P şi Q proiecţiile punctelor H c şi H b pe A
BP BH c
BC (Fig. 361). Avem cos B = = , de unde
BH c BC
a a Hc Hb
BP = a cos 2 B şi Ma P = Ma B − Ma P = (1− 2cos2 B) = cos2B A'
2 2 H
a
şi analog obţinem: M a Q = cos 2C. Din teorema lui Thales
2
A ' H b M a Q cos 2C B P H a Ma Q C
avem: = = . Analog se arată că
A ' H c M a P cos 2 B
Fig. 361
B ' H c cos 2 A C ' H a cos 2 B
= şi = , deci
B ' H a cos 2C C ' H b cos 2 A
350
A ' Hb B ' Hc C ' Ha
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
A ' Hc B ' H a C ' Hb
H a A ', H b B ', H c C ' sunt concurente.
31) Fie O, Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC, BOC, COA

respectiv AOB. Triunghiul Oa Ob Oc este omotetic cu triunghiul ortic H a H b H c al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Ra , Rb , Rc razele cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC, COA
respectiv AOB. Deoarece AO = BO = CO = R şi m( BOOa ) = m( A) rezultă
R R R
Ra = şi analog Rb = , Rc = (Fig. 362). Deoarece Oa Ob , Ob Oc , Oc Oa
2 cos A 2cos B 2 cos C
sunt mediatoarele segmentelor OC, OA respectiv OB rezultă că O este centrul cercului
înscris în triunghiul Oa Ob Oc . Întrucât unghiurile triunghiurilor Oa Ob Oc şi H a H b H c sunt
respectiv congruente şi OOa H a H , OOb H b H , OOc H c H (H fiind centrul cercului
înscris în triunghiul ortic) rezultă că triunghiurile Oa Ob Oc şi H a H b H c sunt omotetice.
Cum punctele O şi H se corespund în această omotetie rezultă că dreptele
Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente într-un punct P ce aparţine dreptei
Ob
Oc
Hb
Hc Fig. 362
O
H
B Ha C
Oa
PH rh 2R cos A cos B cos C

HO. Deci, raportul de omotetie este: k = = = = 4cos A ⋅ cos B ⋅ cos C
PO ro R/2
R
unde rh = 2R cos A cos B cos C este raza cercului înscris în triunghiul H a H b H c şi ro =
2
este raza cercului Oa Ob Oc .
351
32) Fie H ortocentrul unui triunghi ascuţitunghic ABC , H a , H b , H c picioarele
înălţimilor duse din A, B, C şi A' , B ' , C ' picioarele perpendicularelor duse din H pe
HbHc, HcHa , respectiv HaHb .
A
Atunci, A[ ABC ] ≥ 16 ⋅ A[ A' B 'C '] .
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul
A' H c B' H este inscriptibil (Fig. 363) ,
Hb
rezultă că A 'B ' H c ≡ A 'HH c ≡
H b H c A ≡ B 'H c B , deci A' B' || AB . Hc A ' H
Analog, B' C ' || BC şi A' C ' || AC . Fie
O, O , O centrele cercurilor B' C'
1 2
circumscrise triunghiurilor ABC ,
B Ha C
H a H b H c şi A' B ' C ' iar R, R1 şi R 2
R Fig. 363
razele acestora. Atunci, R1 =
2
(deoarece C (O1 , R1 ) este cercul lui Euler al triunghiului ABC ), iar R 2 poate avea cel mult
R
lungimea razei cercului lui Euler al triunghiului H a H b H c , adică R 2 ≤ şi din asemărea
4
triunghiurilor A' B ' C ' şi ABC rezultă A[ ABC ] ≥ 16 ⋅ A[ A' B 'C '] . Egalitatea are loc atunci când
cercul lui Euler al triunghiului H a H b H c coincide cu cercul înscris în triunghiul
H a H b H c , adică când triunghiul H a H b H c este echilateral, adică când triunghiul ABC
este echilateral.
Teorema lui Nagel

33) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Dreptele AO, BO, CO sunt
perpendiculare pe laturile H b H c , H c H a , H a H b ale triunghiului ortic.
Demonstraţie. Din m( AH c C ) = m( AH a C ) = 90° rezultă că patrulaterul ACH a H c este
inscriptibil deci BH c H a ≡ ACB. Fie D punctul diametral opus lui B în cercul
circumscris triunghiului ABC (Fig. 362). Atunci, m( ABD) = 90° − m( ADB) =
90 ° − m ( ACB ) = 90 ° − m ( BH c H a ), de unde m( ABD) + m( BHc H a ) = 90°, adică
BO ⊥ H c H a . Analog, AO ⊥ H b H c şi CO ⊥ H a H b .
Observaţie: Perpendicularele din A, B, C pe H b H c , H c H a , respectiv H a H b sunt concurente

în punctul O, centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
34) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H 'a = prAC ( H a ), H "a = prAB ( H a ).
Dreapta H a' H a" trece prin mijloacele laturilor H a H b şi H a H c .
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' mijloacele laturilor H b H c , H a H c respectiv H b H a (Fig. 364).
Deoarece H a' H a" şi H b H c sunt antiparalele cu BC rezultă H a' H a" H b H c , de unde
H H Hb ≡
"
a
'
a ABC ≡ H a H b C şi Hb H a H ≡
'
a
"
a
'
H H H a (complemente la unghiuri
a
' "
congruente). Atunci, H H
a a trece prin mijlocul ipotenuzei Ha Hb a triunghiului
352
dreptunghic H a H a' H b . Cum H a' H a" H b H c rezultă că H a' H a" trece şi prin mijlocul laturii
Ha Hc .
Observaţii:
1) Dacă H b' = prAB ( H b ), H b" = prBC ( H b ), H c' = prBC ( H c ), H c" = prAB ( H c ) , atunci dreptele
H b' H b" şi H c' H c" trec prin mijloacele laturilor triunghiului ortic al triunghiului ABC.
2) Punctele de intersecţie dintre dreptele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" determină triunghiul
median al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
35) Dacă H a' şi H a" , H b' şi H b" , H c' şi H c" sunt proiecţiile punctelor H a , H b , respectiv H c
pe laturile triunghiului ABC, atunci dreptele H a' H a" , H b' H b" şi H c' H c" sunt antiparalele
dreptelor BC, CA, respectiv AB.
Demonstraţie. Fie H a H b H c triunghiul ortic A
al triunghiului ABC. Din teorema lui Thales D
AH c AH
rezultă: = ( HH c H a H a' ),
H c H a" HH a
AH b AH
'
= ( HH b H a H a' ) , de unde
H b H a HH a
Hb
AH c AH b
= , adică H b H c H a' H a" . Cum Hc H 'a
H c H a H b H a'
"
H C’
B’
H b H c este antiparalelă cu BC rezultă că H"a
H a' H a" este antiparalelă cu BC.
B Ha C
36) Segmentele H a' H a" , H b' H b" , H c' H c" sunt

Fig. 364
congruente.
Demonstraţie.
1 1 1
H a' H a" = H a' C '+ C ' B '+ B ' H a" = H a H b + H b H c + H a H c = p ' (unde p' este
2 2 2
semiperimetrul triunghiului ortic). Analog, H b' H b" ≡ H c' H c" (= 2 R sin A sin B sin C )
(cf. th. (9)).
37) Fie H a H b H c triunghiul ortic corespunzător triunghiului ABC, BB ' bisectoarea

interioară a unghiului ABC, B ' ∈ ( AC ) şi B " piciorul bisectoarei unghiului AH b H c .
Dreptele B ' B " şi AB sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Patrulaterul BCH b H c fiind inscriptibil rezultă H c H b A ≡ ABC , deci
 1 
B " H b A ≡ ABB '  = m( ABC )  , adică patrulaterul BB " H b B ' este inscriptibil, de
 2 
unde m( BB " B ') = m( BH b B ') = 90°.
353
38) Fie H a H b H c şi Ca Cb Cc triunghiurile ortic, respectiv de contact ale triunghiului
ABC. Triunghiul Ca Cb Cc şi triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AH b H c , BH a H c , CH a H b au aceeaşi dreaptă a lui Euler.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler”.
39) Fie A ", B ", C " punctele de intersecţie dintre înălţimile triunghiului ABC cu laturile
respective ale triunghiului ortic. Triunghiurile ABC şi A " B " C " sunt ortologice.
Demonstraţia este evidentă deoarece A " H a ⊥ BC , B " H b ⊥ CA şi C " H c ⊥ AB , iar
A " H a ∩ B " H b ∩ C " H c = {H } , al doilea centru de ortologie fiind centrul cercului lui Euler
40) Perpendicularele coborâte din mijloacele laturilor triunghiului ortic ale unui
triunghi ABC pe laturile respective ale triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţia rezultă din teorema lui Döttl.
III.2. Triunghiul median

„Geometria e liniştea întâmplării.” – Nichita Stănescu175
Fie triunghiul ABC şi M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC, AB. Triunghiul M a M b M c

se numeşte triunghi median (sau auxiliar) (Fig. 365).
A
1) Triunghiul median M a M b M c este triunghiul
cevian al triunghiului ABC corespunzător
centrului de greutate G al triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece medianele
AM a , BM b , CM c sunt concurente în G. Mc Mb
G
2) Triunghiul median este triunghiul podar al
centrului cercului circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţia. Mediatoarele laturilor triunghiului
ABC sunt concurente în O – centrul cercului
B Ma C
Fig. 365
3) Triunghiul median M a M b M c al triunghiului
ABC este asemenea cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Laturile triunghiului median sunt linii mijlocii în triunghiul ABC, deci
MaMb MbMc McMa 1
= = = , de unde rezultă că triunghiurile M a M b M c şi ABC sunt
AB BC CA 2
asemenea.
175
354
Consecinţe:
a b c
4) Laturile triunghiului median au lungimile: a ' = , b ' = , c ' = , unde am notat cu a,
2 2 2
b, c lungimile laturilor BC, CA, respectiv AB.
a '+ b '+ c ' a + b + c p
5) Semiperimetrul triunghiului median este: p ' = = = .
2 4 2
6) Măsurile unghiurilor triunghiului median sunt egale cu:
M a M b M c ≡ ABC , M b M c M a ≡ BCA, M c M a M b ≡ CAB.
7) Coordonatele baricentrice absolute ale vârfurilor triunghiului median sunt:
 1 1 1 1 1 1 
M a  0, ,  , M b  , 0,  şi M c  , , 0  .
 2 2 2 2 2 2 
8) Triunghiul ABC şi triunghiul median corespunzător au acelaşi centru de greutate.
9) Aria triunghiului median este egală cu o pătrime din aria triunghiului ABC.
1
Demonstraţie. Avem: A[Ma Mb Mc ] = A[ ABC] , deoarece Ma MbMc ≡ AMc Mb ≡ Mc BMa ≡ MbMaC .
4
Cercul înscris în triunghiul median se numeşte cercul Spieker, iar centrul acestui cerc se
numeşte punctul lui Spieker.
10) Raza cercului Spieker este jumătate din raza cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Spieker”.
Cercul circumscris triunghiului median se numeşte cerc medial (sau cercul celor nouă
puncte).
11) Orice triunghi omotetic cu triunghiul median al unui triunghi ABC în raport cu
punctul O, centrul cercului circumscris triunghiului ABC, este omologic cu triunghiul
ABC.
A
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul obţinut
din triunghiul median M a M b M c prin omotetia
de centru O şi raport k. Fie {T } = OH ∩ AA '
C' B'
(Fig. 366). Din asemănarea triunghiurilor AHT Mc Mb
TA ' TO OA ' H
şi TOA ' rezultă: = = = T O
TA TH AH
kOM a k
= . Analog, se arată că BB ' şi CC '
2OM a 2 B Ma C
trec tot prin punctul T care este centrul de
omologie. A'
Fig. 366
Observaţie: Centrul de omologie între triunghiul omotetic triunghiului median al

triunghiului ABC şi triunghiul ABC este situat pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
355
12) Proiecţiile unui vârf al unui triunghi ABC pe bisectoarele interioare şi exterioare
ale unghiurilor din celelalte două vârfuri aparţin dreptelor ce trec prin vârfurile
triunghiului median M a M b M c .
Demonstraţie. Fie M , M ' şi N , N ' P
proiecţiile vârfurilor B şi C pe bisectoarea
interioară, respectiv exterioară a unghiului A.
Deoarece patrulaterul BMAM ' este dreptunghi,
N'
rezultă că M c ∈ MM '. Fie {P} = BM '∩ AC . A
Triunghiul APB este isoscel deoarece AM ' M'
este bisectoare şi înălţime, deci M ' este
mijlocul segmentului BP (Fig. 367). Atunci Mc
M ' M c este linie mijlocie în triunghiul APB , Mb
deci M ' M c AP , adică MM ' AC , de unde M
Ma
rezultă că punctele M şi M ' aparţin dreptei
M a M c . Analog, se arată că punctele N şi N ' B N C
aparţin dreptei M a M b .
Fig. 367
13) Triunghiul median M a M b M c şi triunghiul
tangenţial TATBTC al unui triunghi ABC sunt
omologice.
14) Triunghiurile median şi antisuplementar ale unui triunghi ABC sunt omologice,
centrul de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie: vezi „Triunghiul antisuplementar”.
15) Triunghiul median al triunghiului cotangentic al unui triunghi ABC este omologic
cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul cotangentic”.
16) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC şi I a , I b , I c centrele

cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC . Dreptele I a M a , I b M b şi I c M c
sunt concurente.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c ; dreptele care
unesc mijloacele laturilor triunghiului ortic corespunzător unui triunghi XYZ cu vârfurile
corespunzătoare triunghiului XYZ sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului
XYZ (vezi „Triunghiul ortic”), deci dreptele I a M a , I b M b , I c M c sunt concurente în
punctul lui Lemoine al triunghiului I a I b I c .
17) Consecinţă: Triunghiurile median şi antisuplementar ale unui triunghi ABC sunt
omologice.
18) Bisectoarele interioare ale unui triunghi ABC intersectează laturile

necorespunzătoare ale triunghiului median în şase puncte care determină trei drepte ce
trec prin punctele de contact determinate de cercul înscris in triunghiul ABC şi laturile
triunghiului ABC .
356
Demonstraţie.Fie {A1} = A2 B2 I BC,{A2} = Ma Mc I AI ,
A
{B2 } = Mb Mc I BI , {B1} = A2 B2 I AC , M c B2 BC ,
m( M c B2 B ) = m( A1 BB2 ) = m( M c BB2 ) , deci
triunghiul BM c B2 este isoscel, deci
B1
c Mc B2 Mb
B2 M c = BM c = = A2 M c . Mai mult M b B1 A2 M c ,
2
de unde rezultă că triunghiul M b B1 B2 este isoscel, I
c a A2
deci M b B1 = M b B2 = − (Fig. 368). Atunci,
2 2
1 B A1 Ma C
B1C = (b + c − a) = p − a , deci B1 este un punct de
2
Fig. 368
contact al cercului înscris în triunghiul ABC cu
latura AC .
19) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, A ', B ', C ' mijloacele
segmentelor AO,BO, respectiv CO şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC.
Dreptele A ' M a , B ' M b şi C ' M c sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului median.
20) Fie M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC. Pentru orice punct M din
uuuuur uuuuur uuuuur uuur uuur uuuur
planul triunghiului ABC este adevărată relaţia: MM a + MM b + MM c = MA + MB + MC .
Demonstraţie. Teorema medianei scrisă sub formă vectorială aplicată în triunghiul
uuuuur 1 uuur uuuur uuuuur 1 uuuur uuur
MBC dă: MM a = ( MB + MC ). Analog se obţin egalităţile: MM b = ( MC + MA) şi
2 2
uuuuur 1 uuuur uuur
MM c = ( MC + MA) . Sumând aceste egalităţi obţinem:
2
uuuuur uuuuur uuuuur uuur uuur uuuur
MM a + MM b + MM c = MA + MB + MC .
21) Coordonatele baricentrice ale vârfurilor triunghiului median sunt:

 1 1 1 1 1 1 
M a  0, ,  , M b  , 0,  , M c  , , 0  .
 2 2 2 2 2 2 
uuuuur 1 uuur 1 uuuur  1 1
Demonstraţie. Din egalitatea MM a = ⋅ MB + ⋅ MC rezultă M a  0, ,  . Analog pentru
2 2  2 2
celelalte vârfuri.
357
22) Triunghiul ortic al triunghiul median corespunzător unui triunghi ABC este
omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' picioarele înălţimilor A
triunghiului median M a M b M c (Fig. 369) şi
{ A "} = AA '∩ BC ,{B "} = BB '∩ CA,{C "} = CC '∩ AB.
Cum M b M c BC rezultă că
BA " M c A ' M c M a cos C b cos C Mc A' Mb
= = = . Analog,
CA " M b A ' M b M a cos B c cos B B"
G
CB " c cos A AC " a cos B
= şi = , de unde rezultă că
AB " a cos C BC " b cos A B'
BA " CB " AC "
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremai lui B Ma
A" C
CA " AB " BC "
Ceva rezultă că dreptele AA ', BB ', CC ' sunt Fig. 369
concurente.
III.3. Triunghiul de contact

„O cameră fară cărţi este un trup fără suflet.” - Pitagora176
Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile

triunghiului. Triunghiul Ca Cb Cc se numeşte triunghiul de contact al triunghiului ABC
(sau triunghiul Gergonne).
A
x
x
Cb
Cc
Γ
z
y
I
y z
B Ca C
Fig. 370
176
Pitagora (580-500 î.e.n.) – matematician grec
358
1) Triunghiul de contact Ca Cb Cc este triunghiul podar corespunzător centrului cercului
înscris (I) în triunghiul ABC, în raport cu triunghiul ABC.
2) Unghiurile triunghiului de contact C a C b C c corespunzător triunghiului ABC au

1 1 1
măsurile egale cu: 90° − m( A) , 90° − m( B ) , respectiv 90° − m(C ).
2 2 2
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Deoarece patrulaterele
1
BC a IC c , CCbICa sunt inscriptibile rezultă m(ICaCb ) = m(IBCc ) = m(B) şi
2
1
m( ICa Cb ) = m( ICCb ) = m(C ) . Atunci, m (C c C a C b ) = m (C c C a I ) + m (C b C a I ) =
2
1 1 1 1
m( B ) + m(C ) = [180° − m( A)] = 90° − m( A) . Analog se arată că
2 2 2 2
1 1
m(Ca Cb Cc ) = 90° − m( B ) şi m(Ca Cc Cb ) = 90° − m(C ) .
2 2
3) Lungimile laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc sunt egale cu:

A B C
a ' = (−a + b + c)sin , b ' = (a − b + c)sin , c ' = (a + b − c)sin .
2 2 2
A a '/ 2
Demonstraţie. În triunghiul isoscel ACb Cc avem: sin = , unde p reprezintă
2 p−a
A
semiperimetrul triunghiului ABC, deci a ' = (−a + b + c)sin . Analog se determină
2
lungimile celorlalte două laturi ale triunghiului Ca Cb Cc .
A
4) Lungimile laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc sunt egale cu: Cb Cc = 2r cos ,
2
B C
Cc Ca = 2r cos , Ca Cb = 2r cos .
2 2
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor aplicată în triunghiul de contact rezultă
CbCc CcCa CaCb
= = = 2r , de unde rezultă concluzia.
sin(90°− A/ 2) sin(90°− B / 2) sin(90°− C / 2)
2r 2 (4 R + r )
5) Consecinţă: Ca Cb 2 + Cb Cc 2 + Cb Cc 2 = .
R
 A B C  2r 2 (4 R + r )
Demonstraţie. Ca Cb 2 + Cb Cc 2 + Cb Cc 2 = 4r 2  cos 2 + cos 2 + cos 2  = .
 2 2 2 R
359
6) Segmentele determinate de punctele de contact ale cercului înscris pe laturile
a+b+c
triunghiului ABC au lungimile p − a, p − b, respectiv p − c , unde p = .
2
Demonstraţie.
Fie ACb = ACc = x, BCa = BCc = y , CCa = CCb = z. Avem: 2( x + y + z) = a + b + c = 2 p de
unde x + y + z = p , deci x = p − a, y = p − b, z = p − c .
7) Triunghiul de contact al unui triunghi ABC neisoscel şi triunghiul ABC sunt

omologice, centrul de omologie fiind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC .
Demonstraţie: vezi „Punctul lui Gergonne”.
8) Punctul lui Lemoine al triunghiului de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC coincide

cu punctul lui Gergonne al triunghiului ABC.
9) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC . Atunci:

abc
A[ Ca Cb Cc ]
= ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C .
R(a + b + c)
Demonstraţie. Avem
A[ ACc Cb ]
=
ACc 2
,
A[BCa Cc ]
=
(c − ACc ) 2
,
A[ CCa Cb ]
=
(c − ACc ) 2
. Cu
A[ ABC ]
bc A[ ABC ]
ac A[ ABC ]
ab
relaţia A[ ] = A[
ABC Ca Cb Cc ]
+ A[ ACb Cc
+
] A[ BCa Cc ]
+ A[ CCa Cb ]
şi ţinând cont că
r
ACc =
r A2[ ABC] ( pr)2
ACc =
A
sau
( p − b)( p − c )
rezultă A[C C C ] =
a b c
2pR
=
2pR
sau
tg
2 p( p − a )
abc
A = ⋅sin A⋅sin B⋅sinC .
[CaCbCc ]
R(a +b + c)
Observaţie: Aria triunghiului de contact Ca Cb Cc este maximă când triunghiul ABC este
pr 2 pr 2 pr A[ ABC ]
echilateral deoarece ≤ A[ C C C ] =
= = (deoarece R ≥ 2r ). Cum relaţia
a b c
2 R 2 ⋅ 2r 4 4
R = 2r are loc doar în triunghiul echilateral, atunci afirmaţia este demonstrată.
A[2ABC ] r
10) Aria triunghiului de contact Ca Cb Cc este egală cu: A[ Ca Cb Cc ] = = ⋅A .
2R ⋅ p 2 R [ ABC ]
360
11) Perpendicularele duse din mijloacele laturilor triunghiului de contact Ca Cb Cc pe
laturile opuse ale triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Fie W centrul de
greutate al triunghiului Ca Cb Cc A
şi A ', B ', C ' mijloacele laturilor
triunghiului Ca Cb Cc . Punctele A’
Cb
Ca , Cb , Cc se obţin din punctele Cc
A ', B ', C ' printr-o omotetie de W
centru W şi raport (-2) S I
uuuur uuuur C’
( WCa = −2WA ' ). Printr-o B’
omotetie o dreaptă se transformă
într-o dreaptă paralelă cu cea
B C
dată. Atunci, dreapta Ca I se Ca
transformă într-o dreaptă d a ce Fig. 371
trece prin A ' şi este paralelă cu
Ca I ,deci d a ⊥ BC . Analog,
dreptele ICb şi ICc se transformă în dreptele db , d c paralele cu ICb , respectiv ICc şi
B ' ∈ db , C ' ∈ d c . Cum ICa , ICb , ICc sunt concurente în I, rezultă că dreptele d a , db , d c sunt
concurente şi fie S punctul de concurenţă al lor. Evident, punctul I se transformă prin
omotetia de centru W şi raport (-2) în punctul S, deci 2 SI = WI .
12) Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC, AC respectiv AB ale triunghiului ABC şi

Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Perpendicularele din punctele
M a , M b , M c pe laturile Cb Cc , Cc Ca respectiv Ca Cb sunt concurente.
A Demonstraţie. Fie P, Q, R picioarele
perpendicularelor duse din M a , M b
respectiv M c pe laturile triunghiului
Ca Cb Cc . Deoarece AI este bisectoarea
P Cb
Cc BAC şi Cc A = Cb A rezultă AI ⊥ Cb Cc .
Mb Cum şi M a P ⊥ Cb Cc rezultă că AI M a P.
Mc
I Patrulaterul M a M b AM c este
R
T paralelogram, deci BAC = M c M a M b
Q şi cum AI este bisectoarea unghiului A
B Ca M a C rezultă că M a P este bisectoarea unghiului
M c M a M b . Analog, se demonstrează că
Fig. 372
M bQ şi Mc R sunt bisectoarele
unghiurilor M a M b M c , respectiv M b M c M a . Cum bisectoarele interioare ale
unghiurilor unui triunghi sunt concurente, rezultă că dreptele M a P, M b Q şi M c R sunt
concurente.
361
13) Triunghiurile de contact Ca Cb Cc şi median M a M b M c corespunzătoare unui
triunghi ABC sunt ortologice.
14) Triunghiul de contact al triunghiului ABC şi primul triunghi Sharygin al

triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul Sharygin”.
15) Triunghiurile de contact Ca Cb Cc al unui triunghi ABC este omotetic cu triunghiul

antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
16) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul antisuplementar I a I b I c corespunzătoare

unui triunghi ABC au aceeaşi dreaptă a lui Euler OI.
Demonstraţie. Deoarece I este ortocentrul triunghiului I a I b I c şi O este centrul cercului
medial al triunghiului I a I b I c (vezi „Triunghiul antisuplementar”) rezultă că dreapta OI este
dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c . Deoarece triunghiurile I a I b I c şi Ca Cb Cc sunt
omotetice (cf. th. (13)), rezultă că omologul lui I – centrul cercului circumscris triunghiului
Ca Cb Cc - este punctul O ' – centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c şi evident O '
este punct pe dreapta lui Euler (OI) a triunghiului I a I b I c , deci centrul omotetiei (Q)
aparţine dreptei OI. Cum raza cercului circumscris triunghiului ortic unui triunghi are
R'
lungimea jumătate din raza cercului triunghiului de referinţă rezultă că R = adică
2
R ' = 2 R (unde R ' este raza cercului circumscris triunghiului I a I b I c , triunghiul ABC fiind
QO ' 2 R
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c ). Astfel, = (adică raportul de omotetie este
QI r
2R
egal cu ), iar punctul I – ortocentrul triunghiului I a I b I c - prin omotetia de centru Q şi
r
2R
raport se transformă în ortocentrul triunghiului Ca Cb Cc , care evident aparţine dreptei
r
QI adică dreapta OI, adică OI este dreapta lui Euler a triunghiului Ca Cb Cc .
17) Triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris

în triunghiul ABC sunt omotetice, centrul de omotetie fiind pe
drapta OI. A
Demonstraţie. Fie A ", B ", C " mijloacele arcelor BC , CA, B"
respectiv AB (Fig. 373). Cum OA " ICa , C" I

M O
OB " ICb , OC " ICc şi A"Ca ∩ B"Cb ∩C"Cc = {I} rezultă că
B C
triunghiurile A " B " C " şi Ca Cb Cc sunt omotetice, raportul de Ca
R
omotetie fiind , centrul omotetiei aparţinând liniei centrelor A"
r
celor două cercuri, adică dreptei OI. Dacă punctul M este centrul Fig. 373
362
r R 2 − 2 Rr R R 2 − 2 Rr
omotetiei considerate, atunci MI = şi MO = (vezi „Triunghiul
R−r R−r
circumpedal”).
18) Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (ϕ) al triunghiului ABC , în raport
cu triunghiul de contact C a C b C c al triunghiului ABC este paralelă cu dreapta OI
19) Fie C a C b C c triunghiul de contact al triunghiului ABC , I centrul cercului înscris

în triunghiul ABC şi M a M b M c triunghiul median al triunghiului ABC . Dreptele
C b I , C a C c şi BM b sunt concurente.
A
Demonstraţie. Fie H b piciorul înălţimii din B a
Hb
triunghiului ABC şi {M } = BM b I Cb I . Din Cb
BM H C Cc
MC b || BH b rezultă = b b . Dar I Mb
MM b C b M b
M
b
H b C b = p − a − c ⋅ cos A , Cb M b = − ( p − a) , deci B C
2 Ca
BM a − b + c Fig. 374
= . Fie {M '}= CaCb I BMb . Atunci,
MMb b
CC a C A MM b
⋅ M b A + c ⋅ M bC = ⋅ AC (vezi „Relaţia lui Van-Aubel” ), adică
Ca B Cc B BM '
p −c b p−a b M'Mb BM ' a −b+c
⋅ + ⋅ = ⋅ b , de unde = , deci M ≡ M ' .
p −b 2 p −b 2 BM ' M'Mb b
20) Triunghiul ortic al triunghiului de contact al unui triunghi ABC este omotetic cu
triunghiul ABC.
A
Demonstraţie. Fie H 1 ortocentrul triunghiului de contact
şi Ca A1 , Cb B1 , Cc C1 înălţimile triunghiului de contact.
A1 Cb
1 Cc
Dar m( ACcCb ) = m( AICb ) = 90°− m( A) = m( BC 1 aC1 ) , I
2 H1
iar m( Cc A1 B1 ) = m( B1Ca C1 ) (deoarece patrulaterul B1 C1
A1 B1Ca Cb este inscriptibil, deci ACc Cb ≡ Cc A1 B1 , B Ca C
adică AB A1 B1 . Analog se arată că Fig. 375
BC B1C1 , AC A1C1 şi cum triunghiul Ca Cb Cc este
ascuţitunghic rezultă că triunghiurile ABC , A1 B1C1 sunt omotetice.
21) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC. Dreapta lui Euler a
triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Euler. Dreapta lui Euler”.
363
III.4. Triunghiul extangenţial
„Omul pentru care faptul că 2 ⋅ 2 = 4 e de la sine înţeles nu
va deveni niciodată mare matematician.” - Bertolt Brecht177
Fie triunghiul ABC şi I a , I b , I c centrele cercurilor A -exînscris, B -exînscris, respectiv

C - exînscris corespunzǎtoare triunghiului ABC . Tangentele comune cercurilor exînscrise
Tc
B'
Ic
C'
Hc
IT Ib Tb
Hb
A' B
Ha
C A"
Ia
Fig. 376
Ta
(diferite de dreptele ce conţin laturile triunghiului ABC ) determinǎ triunghiul TaTbTc numit
triunghiul extangenţial al triunghiului ABC (Fig. 376). Cercul circumscris triunghiului
extangenţial se numeşte cercul extangenţial.
177
Bertolt Brecht (1898-1956) – poet german
364
1) Triunghiul extangenţial TaTbTc corespunzǎtor triunghiului ABC este omotetic cu
triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie {C '} = BA ∩ TbTc şi {B '} = AC ∩ TbTc . Din congruenţa triunghiurilor
ABC şi A ' B ' C ' rezultǎ cǎ ACB ≡ AC ' B '. Dar H a H b este antiparalelǎ laturii
BC , deci AH c H b ≡ ACB, de unde rezultǎ B ' C ' A ≡ AH c H b şi B ' C ' H c H b , adicǎ
TcTb H c H b . Analog se aratǎ cǎ TcTa H c H a şi TaTb H a H b .
Avem m( H a H b H c ) = 180° − 2m( A). Fie { A '} = BC ∩ TaTc şi { A"} = BC ∩ TaTb . Atunci,
H c H a A ' ≡ H a A 'Ta (= m( BAC )) şi H b H a C ≡ H a A ''Ta (= m( BAC )) (alterne
interne), de unde rezultǎ m( TcTaTb ) = 180° − 2m( A) , deci H c H a H b ≡ Tc TaTb . Analog,
H c H b H a ≡ Tc TbTa , unde rezultǎ cǎ triunghiurile TaTbTc şi H a H b H c sunt asemenea şi
deoarece au şi laturile respective paralele rezultǎ cǎ sunt omotetice.
Observaţie: Centrul de omotetie dintre triunghiurile TaTbTc şi H a H b H c se numeşte

punctul lui Clawson.
2) Triunghiurile extangenţial TaTbTc şi antisuplementar I a I b I c corespunzătoare unui

triunghi ABC sunt omologice.
Demonstraţia este evidentă deoarece dreptele I aTa , I bTb , I cTc sunt concurente în centrul
cercului înscris în triunghiul TaTbTc , fiind bisectoare în triunghiul extangenţial.
3) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial coincide cu centrul cercului

triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Fie IT centrul cercului înscris în triunghiul TaTbTc ; conform proprietăţii
precedente rezultă: {IT } = I aTa ∩ I bTb ∩ I cTc . Avem:
m( Ta IT Tc ) = 180° − [m( TcTa IT ) + m( TaTc IT )] =
180° − [(90° − m( A)) + (90° − m( C ))] = 180° − m( B) = 2m( I a I b I c ). Analog se arată că
m( Ta IT Tb ) = 2m( I a I b I c ) şi m( Tc IT Tb ) = 2m( I b I a I c ) , deci IT este centrul cercului
circumscris triunghiului antisuplementar I a I b I c .
Observaţie: Cum IT este centrul cercului circumscris triunghiului I a I b I c rezultă că

I T I a ≡ I T I b ≡ IT I c .
4) Raza cercului înscris în triunghiul extangenţial corespunzător unui triunghi ABC, are
lungimea egală cu 2 R + r , unde R şi r sunt razele cercurilor circumscris, respectiv înscris
în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie {B '} = AB ∩ TbTc şi {C '} = AC ∩ TbTc . Deoarece triunghiurile ABC şi

AB ' C ' sunt congruente (vezi „Cercuri exînscrise”) rezultă că raza cercului înscris în
triunghiul AB ' C ' este egală cu r. Fie I ' centrul cercului înscris în triunghiul AB ' C ' .
Atunci, distanţele de la A şi I ' la B ' C ' sunt egale cu ha (înălţimea din vârful A a
365
triunghiului ABC) şi r. Cum A este mijlocul segmentului II ' , atunci distanţa de la I la
B ' C ' este egală cu 2ha − r. Fie IT simetricul lui I faţă de O – centrul cercului circumscris
triunghiului ABC. Distanţele de la I şi O la TbTc sunt egale cu 2ha − r , respective ha + R
(deoarece AO = R ), deci distanţa de la IT la TbTc este egală cu
Tb
B'
Tc C'
r
I'
A
I
O IT
B C
Fig. 377
2( R + ha ) − (2ha − r ) = 2 R + r (unde am aplicat teorema liniei mijlocii într-un trapez).

Analog, se arată că distanţele de la punctul IT la TaTc şi sunt egale tot cu 2 R + r , deci IT
este centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial.
Observaţie: Deoarece 4 R + 2r = r + ra + rb + rc rezultă că raza cercului înscris în triunghiul

1
extangenţial este egală cu rT = 2 R + r = (r + ra + rb + rc ).
2
5) Centrul cercului înscris în triunghiul extangenţial al unui triunghi ABC este

simetricul centrului cercului înscris în triunghiul ABC, faţă de centrul cercului
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a aplicaţiei precedente.
6) Triunghiurile extangenţial şi tangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

omotetice.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile extangengenţial TaTbTc şi tangenţial TATBTC sunt
omotetice cu triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC, iar relaţia de omotetie fiind
tranzitivă, rezultă că şi triunghiurile TaTbTc şi TATBTC sunt omotetice.
Observaţie: Din omotetia triunghiurilor TaTbTc şi TATBTC rezultă că cercurile înscrise în

2R + r
aceste triunghiuri sunt omotetice, deci raportul de omotetie este egal cu , unde
R
2R + r şi R sunt lungimile razelor cercurilor înscrise în triunghiurile TaTbTc respectiv
TATBTC .
366
7) Triunghiul neisoscel ABC este omologic cu triunghiul său extangenţial.
Demonstraţie. Fie { A1} = TbTc ∩ BC ,{B1} = TaTc ∩ AC ,{C1} = TaTb ∩ AB. Din teorema
A1 B c B1C a CA b AB BC C A
bisectoarei exterioare rezultă: = , = şi 1 = . Atunci, 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1
A1C b B1 A c C1 B a A1C B1 A C1 B
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele A1 , B1 , C1 sunt coliniare, iar din
reciproca teoremei lui Desargues rezultă că triunghiurile ABC şi TaTbTc sunt omologice,
dreapta de omologie fiind axa antiortică a triunghiului ABC.
III.5. Triunghiul cotangentic

„Adevărul matematic indeferent unde, la Paris sau la Toulouse, este unul şi acelaşi.” – Blaise Pascal178
Triunghiul τ aτ bτ c care are ca vârfuri punctele de tangenţă dintre laturile BC, CA şi AB ale
unui triunghi ABC cu cercurile exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC, se numeşte
triunghiul cotangentic corespunzător triunghiului ABC.
Ic
A
τb
τc Ib
N
B τa
C
Ia
Fig. 378
178
Blaise Pascal (1623 – 1662) – matematician, fizician şi filosof francez, contribuţii în geometria proiectivă,
algebră şi teoria probabilităţilor
367
1) Dreptele Aτ a , Bτ b , Cτ c sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ABC.
2) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul cevian al punctului lui Nagel în raport

cu triunghiul ABC.
3) Triunghiul cotangentic τ aτ bτ c este triunghiul podar al punctului lui Bevan al

triunghiului ABC.
4) Laturile triunghiului cotangentic τ aτ bτ c al triunghiului ABC au lungimile egale cu:

2 2
τ bτ c = ( p − b) + ( p − c) − 2( p − b)( p − c) cos A ,
2 2
τ cτ a = ( p − c) + ( p − a) − 2( p − c)( p − a) cos B ,
2 2
τ aτ b = ( p − a ) + ( p − b) − 2( p − a )( p − b) cos C .
Demonstraţie. În triunghiul Aτ bτ c , din teorema cosinusului rezultă

2 2 2 2 2
τ bτ c = Aτ b + Aτ c − 2 Aτ b ⋅ Aτ c ⋅ cos A , adică τbτc = ( p −b) +( p −c) − 2( p −b)( p −c)cos A.
Analog se determină lungimile laturilor τ bτ a şi τ aτ c .
1 2
5) Aria triunghiului cotangentic este egală cu A[τ τ τ ] = ⋅ A[ ABC ] , unde R este
a b c 2 pR
raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie.
A [ Aτ b τ c ] Aτ c ⋅ Aτ b ⋅ s i n A ( p − b )( p − c )
Avem = = şi analoagele. Dar
A[ A B C ] A B ⋅ A C ⋅ sin A bc
A[ ABC ] = A [ Aτ τ ] + A[ Bτ τ ] + A[ C τ τ ] + A [τ τ τ ] adică,
b c a c a b a b c
A[τ τ τ ]
abc ( p − b)( p − c) ( p − a)( p − c) ( p − a)( p − b)
= 1− − − şi de aici rezultă
A[ ABC] bc ac ab
2 2
( a + b − c )( a − b + c )( − a + b + c ) 2r p A[ ABC ]
A[τ τ τ ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = .
a b c 4abc abc 2 pR
Observaţie: Aria triunghiului cotangentic este egală cu aria triunghiului de contact.
368
6) Aria triunghiului cotangentic este maximă când triunghiul ABC este echilateral.
2 2
pr pr pr A[ ABC ]
Demonstraţie. Avem A[τ τ τ ] = ≤ = = (deoarece R ≥ 2r ). Cum
a b c 2R 2 ⋅ 2r 4 4
relaţia R = 2r au loc doar în triunghiul echilateral rezultă că aria triunghiului cotangentic
este maximă atunci când triunghiul ABC este echilateral.
7) Triunghiul neisoscel ABC şi triunghiul său cotangentic τ aτ bτ c sunt omologice,

centrul de omologie fiind punctul lui Nagel al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Aτ a I Bτ b I Cτ c = {N } ,unde N este punctul lui Nagel al
triunghiului ABC rezultă că triunghiurile ABC şi τ aτ bτ c sunt omologice (consecinţă a
teoremei lui Desargues).
8) Triunghiul median al triunghiului cotangentic al unui triunghi ABC este omologic

cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie A ' , B ' , C ' mijloacele laturilor τ bτ c , τ aτ c , respectiv τ aτ b ale
triunghiului cotangentic şi { A "} = AA '∩ BC , {B "} = BB '∩ AC , {C "} = CC '∩ AB
(Fig. 379). Considerând ceviana AA " şi transversala τ bτ c avem:
Aτ c AC A 'τ b A " B
⋅ ⋅ ⋅ =1 (vezi „Relaţia lui Van- A
AB Aτ b A 'τ c A " C
p −b b A" B τb
Aubel”), deci ⋅ ⋅1 ⋅ =1 de unde
c p−c A "C τc
A " B c( p − c) B " C a ( p − a)
= . Analog, = şi
A " C b( p − b) B " A c( p − c)
C " A b ( p − b) A" B B "C C " A B A" τa C
= , de unde ⋅ ⋅ = 1 şi din
C " B a ( p − a) A"C B " A C " B
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA ' , Fig. 379
BB ' şi CC ' sunt concurente, deci triunghiurile ABC
şi τ aτ bτ c sunt omologice.
9) Fie A ' , B ' , C ' punctele diametral opuse vârfurilor A,B,C ale triunghiului ABC în
cercul circumscris. Dreptele I a A ' , I b B ' , I c C ' sunt respectiv perpendiculare pe laturile
triunghiului cotangentic al triunghiului ABC .
Im(z)
Demonstraţie. Notăm cu z x afixul punctului X .
Alegem un reper complex cu vârful în centrul A
cercului circumscris (O ) al triunghiului ABC ,
iar punctul A situat pe axa imaginară. Atunci τc τb
Re(z)
z A = iα , α ∈ , z A ' = −iα . Din BA ' ⊥ AB şi
*
O
CA ' ⊥ CA rezultă că există β , γ ∈ *
astfel încât
B C
z A ' − zB z A ' − zC
= iβ şi = iγ , de unde
zA − zB z A − zC
2αβ 2αγ Ia
zB = − iα şi zC = − iα (1).
1+ β 2 1+ γ 2 Fig. 380
369
τ bC p − a τc A p − b zC ( p − c) + z A ( p − a)
Deoarece = şi = rezultă zτ b = şi
τb A p − c τcB p − a b
z A ( p − a ) + z B ( p − b) 2αγ ( p − c) iα (c − a)
zτ c = , deci zτ b = + şi
c (1 + γ 2 ) ⋅ b b
2αβ ( p − b) iα (b − a )
zτ c = + (2). Fie {T } = CI a ∩ AB . Din teorema bisectoarei exterioare
(1 + β 2 ) ⋅ c c
TA b CI a BC ac CI a b − a az + bz B
avem = , = . Astfel TB = , = , de unde zT = A şi
TB a I aT BT b − a I aT c a+b
b−a
zC + ⋅ zT zI − z A '
c cz + (b − a) zT
zIa = = C (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă a = i ⋅θ ,
b−a b+c−a zτ b − zτ c
1+
c
unde θ ∈ , deci I a A ' ⊥ τ bτ c . Analog se arată că I b B ' ⊥ τ aτ c şi I c C ' ⊥ τ bτ a .
*
III.6. Triunghiul antipodar

„Am fost un lucrător conştiincios, nu am fost superficial, am muncit până acum la
bătrâneţe. Spiritul meu a fost geometric, m-a fermecat varietatea şi frumuseţea figurii.”
– Alexandru Miller179
Fie P un punct în planul unui triunghi ABC. Triunghiul A ' B ' C ' format de perpendicularele
duse prin vârfurile A, B, C pe cevienele PA, PB respectiv PC, se numeşte triunghiul
antipodar al punctului P (Fig. 381). Punctul P se numeşte punct antipodar.
1) Triunghiul ABC este triunghiul podar al A'

punctului P în triunghiul A ' B ' C ' .
Fig. 381
2) Triunghiul antipodar al ortocentrului H al
triunghiului ABC este triunghiul A"
C B
anticomplementar.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul P
anticomplementar”. C"
B"
3) Triunghiul antipodar al centrului cercului
înscris în triunghiul ABC este triunghiul B' A C'
antisuplementar corespunzător triunghiului
ABC.
4) Triunghiul antipodar al centrului cercului circumscris O al triunghiului ABC este

triunghiul tangenţial corespunzător triunghiului ABC.
179
Alexandru Miller (1879-1965) – matematician român , membru al Academiei Române
370
5) Triunghiul antipodar al unui punct P este ortologic cu triunghiul pedal al punctului P
în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul pedal corespunzător punctului P în raport cu
triunghiul ABC (Fig. 381). Deoarece A " A ⊥ B ' C ', B " B ⊥ A ' C ', C " C ⊥ A ' B ' şi
A " A ∩ B " B ∩ C " C = {P} rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt ortologice.
6) Triunghiul antipodar unui punct P este ortologic cu triunghiul anticevian al punctului

P.
Demonstraţie. Triunghiul anticevian al punctului P este triunghiul ABC. Cum
AP ⊥ B ' C ', BP ⊥ A ' C ', CP ⊥ A ' B ', AP ∩ BP ∩ CP = {P} rezultă că triunghiurile A ' B ' C '
şi ABC sunt ortologice.
7) Fie L, M, N punctele diametral opuse vârfurilor A, B, respectiv C ale unui triunghi

ABC, în cercul circumscris acestuia. Triunghiul LMN este omologic cu triunghiul
antipodar al oricărui punct P aflat în interiorul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie l, m , n dreptele ce trec prin
A, B, C şi sunt perpendiculare pe dreptele PA, A D l
PB respectiv PC şi D, E, F al doilea punct de
intersecţie dintre dreptele l, m, n şi cercul
M
circumscris triunghiului ABC (Fig. 382). N
Deoarece m( ADL) = 90° rezultă PA DL. P
O
Dacă {Q} = PO ∩ DL, din congruenţa
triunghiurilor APO şi LQO rezultă PO ≡ OQ. Q
Analog, se arată că dreptele EM, FN trec prin B C
Q, de unde rezultă că
QD ⋅ QL = QE ⋅ QM = QF ⋅ QN = p 2 relaţii ce
arată că punctele L, M şi N sunt polii dreptelor L
l, m şi n în raport cu cercul având centrul în Q Fig. 382
şi raza p.
8) Triunghiul antipodar al unui punct P şi triunghiul podar al izogonalului său P ' sunt
omotetice.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul podar al lui P '. Deoarece B " C " ⊥ AP (vezi
„Drepte izogonale”) şi B ' C ' ⊥ AP rezultă B ' C ' B " C " (Fig.383 ). Analog, A ' B ' A " B "
şi A ' C ' A " C ". Deoarece patrulaterul PBA ' C este inscriptibil rezultă
m ( BA ' C ) = 180° − m ( BPC ) = m( PBC ) + m ( PCB ) = m ( P ' BA) + m( P ' CB ") =
m( C " A " P ') + m( P ' A " B ") = m( C " A " B "). Deci C ' A ' B ' ≡ C " A " B " şi analog
A ' B ' C ' ≡ A " B " C ", de unde rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt
asemenea. Deoarece triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " au laturile paralele şi sunt
asemenea rezultă că ele sunt omotetice.
371
C' A B'
C" P B"
P'
B
A" C
Fig. 383
A'
9) Triunghiurile antipodare ale punctelor lui Fermat corespunzătoare unui triunghi ABC
sunt echilaterale.
Demonstraţie. Fie F1 primul punct al lui Fermat - Toricelli. Deoarece
m( AF1B) = m( BFC
1 ) = m( CF1 A) = 120° (vezi „Punctele lui Fermat”), iar patrulaterele
BF1 AC ' , CF1 BA ' şi AF1CB ' sunt inscriptibile, rezultă că

m( BA' C) = m( CB ' A) = m( AC ' B) = 60°, deci triunghiul A ' B ' C ' este echilateral. Analog
se arată că şi triunghiul antipodar al celui de-al doilea punct Fermat ( F2 ) este echilateral.
B'
C'
F1
120°
B C
Fig. 384
A'
372
III.7. Triunghiul podar
„Matematica este ştiinţa despre raporturile între formule, lipsite de oricare conţinut.” - David Hilbert180
Fie P un punct interior triunghiului ABC. Se numeşte triunghi podar al punctului P,

triunghiul A ' B ' C ' care are ca vârfuri picioarele perpendicularelor duse din P pe laturile
triunghiului ABC (Fig. 385). Punctul P se numeşte punct podar. Cercul circumscris
triunghiului podar al punctului P se numeşte cercul podar al punctului P. Dacă punctul P
aparţine unei laturi a triunghiului, atunci dreapta care uneşte picioarele perpendicularelor
din P pe celelalte două laturi ale triunghiului se numeşte dreaptă podară.
1) Punctul podar P aparţine cercurilor circumscrise patrulaterelor AB ' PC ', BC ' PA ',
CA ' PB '.
Demonstraţia este evidentă, deoarece patrulaterele AB ' PC ', BC ' PA ', CA ' PB ' sunt
inscriptibile.
A
C' B'
P
B A' C
Fig. 385
2) Dacă x, y, z sunt distanţele de la punctul podar P la vârfurile triunghiului ABC ,

ax by cz
atunci laturile triunghiului podar au lungimile a ' = ,b' = , c' = (a, b, c sunt
2R 2R 2R
lungimile laturilor triunghiului ABC şi R raza cercului circumscris triunghiului ABC ).
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicată în triunghiurile AC ' B ' şi ABC ne dă:
B 'C ' a AP BP
= AP şi = 2 R, de unde rezultă B ' C ' = a ⋅ . Analog, C ' A ' = b ⋅ şi
sin A sin A 2R 2R
CP
A' B ' = c ⋅ .
2R
Observaţie: Dacă x = y = z atunci punctul P coincide cu centrul cercului circumscris

ABC şi deci x = R.
3) Triunghiul podar A ' B ' C ' al unui punct P şi triunghiul ABC sunt ortologice.
Demonstraţia rezultă din definiţia triunghiurilor ortologice.
180
373
4) Triunghiul podar al centrului cercului circumscris triunghiului ABC este triunghiul
median al triunghiului ABC.
5) Triunghiul podar al ortocentrului triunghiului ABC este triunghiul ortic al

triunghiului ABC .
6) Cercul lui Euler este cercul podar al ortocentrului triunghiului ABC (sau al centrului
cercului circumscris triunghiului ABC).
7) Triunghiul podar al centrului cercului înscris este triunghiul de contact al

triunghiului ABC .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul de contact”.
8) Cercul podar al centrului cercului înscris într-un triunghi ABC este cercul înscris în
triunghiul ABC.
9) Triunghiurile podare ale punctelor Brocard ale triunghiului ABC sunt congruente.
10) Triunghiurile podare ale punctelor izodinamice ale triunghiului ABC sunt
echilaterale.
Demonstraţie. Vezi „Punctele izodinamice”.
11) Punctul lui Lemoine al triunghiului ABC este centrul de greutate al propriului
triunghi podar.
12) Teorema celor 6 puncte

Fie P ' şi P " două puncte izogonale în raport cu triunghiul ABC şi A ' B ' C ' şi A " B " C "
triunghiurile lor podare în raport cu triunghiul ABC. Punctele A ', B ', C ', A ", B ", C " sunt
conciclice.
Observaţie: Centrul cercului pe care se găsesc punctele A ', B ', C ', A ", B ", C " este mijlocul
segmentului P ' P " (vezi „Drepte izogonale”).
13) Fie P un punct nesituat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC şi A ' B ' C '
triunghiul podar al lui P în raport cu triunghiul ABC. Perpendicularele din A, B, C pe
B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct P ', izogonalul punctului P în
raport cu triunghiul ABC.
374
14) Teorema lui Oppenheim
Al treilea triunghi podar este asemenea cu triunghiul original.
Demonstraţie. Punctul P aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor AB1C1 ,
A2 B1C2 , A3 B3C2 , A2 B2 C1 şi A3 B2 C3 (Fig. 386). Avem:
A
A2
C1 B1
C3 P B3
C2
A3
B2
B A1 C
Fig. 386
m( C1 AP) = m( C1 B1 P) = m( A2 B1 P) = m ( A2 C 2 P ) = m ( B 3 C 2 P ) = m ( B 3 A3 P ),
m( PAB1 ) = m( PC1 B1 ) = m( PC1 A2 ) = m( PB2 A2 ) = m( PB2 C3 ) = m( PA3C3 ) de unde
rezultă că m( BAC ) = m( B3 A3C3 ) . Analog se arată că m( BCA) = m( B3C3 A3 ) , de
unde rezultă că triunghiurile ABC şi A3 B3C3 sunt asemenea.
15) Triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC este asemenea cu
triunghiul circumpedal al punctului P.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul circumpedal”.
16) Triunghiul podar al ortocentrului triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul

tangenţial al triunghiului ABC .
A
17) Aria triunghiului podar Pa Pb Pc al unui
punct P în raport cu un triunghi ABC este
R 2 − OP 2
Pb
egalǎ cu ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C , unde
2 Pc
R reprezintă lungimea razei cercului
circumscris triunghiului ABC şi O centrul P
cercului circumscris acestui triunghi.
Demonstraţie. Fie D al doilea punct de
intersecţie dintre dreapta AP şi cercul B Pa C
circumscris triunghiului ABC. Avem:
m( DBC ) = m( DAC ) = m( PPc Pb ) şi
D
m( PBPa ) = m( Pa Pc P) de unde rezultă cǎ
375 Fig. 387
m( DBP) = m( Pa Pc Pb ) .
Din teorema sinusurilor în triunghiul BPD avem:
sin PBD sin BDP sin ACB
= = (1) (unde am folosit faptul cǎ BDP ≡ ACB ). Deoarece
PD BP BP
PC este diametru în cercul circumscris patrulaterului PPa CPb avem Pa Pb = PC ⋅ sin ACB şi
analog se obţin relaţiile Pb Pc = PA ⋅ sin A , Pa Pc = PB ⋅ sin B (2). Din relaţiile (1) şi (2):
P a Pc ⋅ Pb P c ⋅ s i n P a Pc Pb PB ⋅ PA ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin DBP
A [ Pa Pb Pc ] = sau A[ Pa Pb Pc ] = =
2 2
PA ⋅ PD ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C
. Utilizând puterea punctului faţă de un cerc rezultă
2
R 2 − OP 2
PA ⋅ PD = R 2 − OP 2 şi atunci A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C .
2
Observaţii:
1) Ţinând cont că A[ ABC ] = 2 R ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C relaţia precedentă devine:
R 2 − OP 2
A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ A[ ABC ] .
4R2
2) Dacă P ≡ O , atunci aria triunghiului podar al centrului cercului circumscris triunghiului
1
ABC este egală cu A[Oa Ob Oc ] = ⋅ A[ ABC ] , ( Oa Ob Oc este de fapt triunghiul median al
4
triunghiului ABC).
3) Dacă P ≡ G , atunci aria triunghiului podar al centrului de greutate al triunghiului ABC
a2 + b2 + c 2
R − OG
2 2
9 a2 + b2 + c2
este egală cu A[Ga Gb Gc ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] .
4R 2 4R 2 36 R 2
4) Dacă P ≡ H , atunci aria triunghiului podar al ortocentrului triunghiului ABC devine:
R 2 − OH 2 R 2 − [9 R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 )] 8R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 )]
A[ H a Hb H c ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ]
4R2 4R 2 4R2
5) Dacă P ≡ I , atunci aria triunghiului de contact este egală cu:

R − OI 2
2
2 Rr r
A[ I a Ib Ic ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅A .
4R 2
4R 2
2 R [ ABC ]
6)Dacă P ≡ K , atunci aria triunghiului podar al punctului simedian al triunghiului ABC

este egală cu
3a 2 b 2 c 2
R 2 − OK 2 (a 2 + b 2 + c 2 ) 2 3a 2 b 2 c 2
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅ A[ ABC ] = ⋅A .
4R2 4R2 4 R 2 ( a 2 + b 2 + c 2 ) 2 [ ABC ]
7) Dacă notăm lungimile segmentelor PPa , PPb , PPc cu x , y respectiv z atunci
yz sin A + xz sin B + xy sin C
A[ Pa Pb Pc ] = A[ PPb Pc ] + A[ PPc Pa ] + A[ PPa Pb ] = .
2
376
18) Fie P un punct ce variază pe un cerc C ce are centrul în punctul O - centrul cercului
circumscris unui triunghi ABC . Triunghiurile podare ale punctelor de pe centrul C, în
raport cu triunghiul ABC , au aceeaşi arie.
R 2 − OP 2
Demonstraţie. Deoarece A[ Pa Pb Pc ] = ⋅ sin A ⋅ sin B ⋅ sin C , iar când P se plimbă pe
2
cercul C, segmentul OP are aceeaşi lungime fiind rază în cercul C, rezultă concluzia.
19) Dacă Pa Pb Pc este triunghiul podar al punctului P în raport cu triunghiul ABC

Pa Pb Pb Pc PP
atunci: = = a c .
AB ⋅ CP BC ⋅ AP CA ⋅ BP
Demonstraţie. În cercul circumscris triunghiului APb Pc punctul P este punctul diametral
Pb Pc
opus punctului A. Teorema sinusurilor ne dă: = AP , de unde
sin A
BC Pb Pc 1
Pb Pc = AP sin A = AP ⋅ şi de aici = (unde R este raza cercului circumscris
2R BC ⋅ AP 2 R
Pa Pb PP 1
triunghiului ABC ). Analog se arată că = a c = .
AB ⋅ CP CA ⋅ BP 2 R
20) Fie P un punct interior triunghiului ABC şi x, y, z distanţele de la P la laturile

triunghiului BC , CA , respectiv AB. Notăm cu p perimetrul triunghiului podar al
C
punctului P. Atunci, ∑ ( x + y) cos 2 ≤ p. A
Demonstraţie. Fie a ' , b' , c' lungimile laturilor
triunghiului podar Pa Pb Pc (Fig. 338). Avem:
c ' 2 = x 2 + y 2 − 2 xy co s(1 8 0 ° − C ) sau a'
Pc Pb
C z P y
c ' = x + y + 2 xy cos C = ( x − y ) + 4 xy cos
2 2 2 2 2
2
b' x c'
2 C
c ' ≥ [( x − y ) + 4 x y ] ⋅ c o s
2 2
sau
2
C C B Pa C
c '2 ≥ ( x + y ) 2 cos 2 de unde c ' ≥ ( x + y ) cos
2 2
cu egalitate dacă şi numai dacă x = y . Atunci Fig. 388
C
p = ∑ c ' ≥ ∑ ( x + y ) cos cu egalitate dacă şi
2
numai dacă x = y = z .
21) Triunghiul podar al punctului lui Lemoine al triunghiului automedian ABC este
asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul automedian”.
377
22) Proiecţia pe bisectoarea unghiului A a unui triunghi ABC a unui punct arbitrar P
de pe cercul circumscris triunghiului BIC - unde I este centrul cercului înscris in
triunghiul ABC - este centrul cercului circumscris triunghiului podar al punctului P în
raport cu triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie P ' simetricul lui P faţă de bisectoarea din A A
(Fig. 389). Deoarece centrul cercului circumscris triunghiului
BIC aparţine bisectoarei din A şi este mijlocul arcului BC al
cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Cercuri I P
P'
exînscrise”) rezultă că P ' aparţine cercului circumscris
B C
triunghiului, iar cum PBI ≡ P ' BI şi PCI ≡ P ' CI ,
rezultă că punctele P şi P ' sunt puncte izogonale. Proiecţiile
punctelor izogonale P şi P ' pe laturile triunghiului ABC sunt
conciclice pe un cerc cu centrul în mijlocul segmentului PP ' ,
deci proiecţia lui P pe bisectoarea din A este centrul cercului Fig. 389
circumscris triunghiului podar al punctului P în raport cu
triunghiul ABC .
23) Triunghiul podar al ortocentrului H al triunghiului ABC în raport cu triunghiul

ortic al triunghiului ABC este omotetic cu triunghiul ABC , centrul de omotetie fiind
punctul lui Gob.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gob”.
24) Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius, în raport cu

25) Fie A ' B ' C ' triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC şi A "
cel de-al patrulea vârf al paralelogramului B ' PC ' A ". Analog se determină punctele B "
şi C ". Triunghiurile ABC şi A " B " C " sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul
izogonal conjugat al punctului P.
Demonstraţie. Arătăm că dreptele PA şi AA "
A sunt izogonale. Fie { X } = CA "∩ AC şi
Y X {Y } = BA "∩ AB (Fig. 390). Deoarece
patrulaterul PB ' AC ' este inscriptibil, rezultă
A" B ' C ' A ≡ B ' PA şi B " AP ≡ B " C ' P.
C' B' Cum m( B ' AP) + m( B ' PA) = 90° şi
P
m( B ' C ' A) + m( A" AC ') = 90° rezultă că
PAB ' ≡ A " AC ' ( A " fiind ortocentrul
triunghiului B ' C ' A ). Analog, se arată că
dreptele PB şi BB " , respectiv PC şi CC " sunt
B A' C
izogonale, deci triunghiurile ABC şi A " B " C "
Fig. 390 sunt omologice, centrul de omologie fiind
izogonalul lui P.
378
26) Fie A ' B ' C ' triunghiul podar al unui punct P în raport cu un triunghi ABC.
Notăm cu d a dreapta ce trece prin mijloacele segmentelor PA şi B ' C ' . Analog definim
dreptele db , dc . Dreptele d a , db , d c sunt concurente.
Demonstraţie. Mijlocul segmentului PA este centrul cercului circumscris triunghiului
A ' B ' C ' , deci dreapta d a este mediatoarea segmentului B ' C ' . Analog, db , dc sunt
mediatoarele segmentelor C ' A ' , respectiv A ' B ' , deci dreptele d a , db , d c sunt concurente
în centrul cercului circumscris triunghiului podar A ' B ' C ' .
III.8. Triunghiul tangenţial

„Totul ar fi trebuit sa fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost asa.
Totul ar fi trebuit sa fie linii,
dar n-a fost, n-a fost asa.”
Triunghiul T A T B TC determinat de tangentele duse la cercul circumscris triunghiului ABC
în vârfurile acestuia se numeşte triunghiul tangenţial al triunghiului ABC .
1) Triunghiul tangenţial T A T B TC al triunghiului TC A TB

ABC este triunghiul antipodar al centrului
cercului circumscris O al triunghiului ABC în
K
raport cu triunghiul ABC.
O C
B A'
2) Centrul cercului circumscris O al triunghiului
ABC reprezintă centrul cercului înscris în TA" TA'
triunghiul tangenţial T A T B TC .
3) Dreptele AT A , BT B şi CTC sunt concurente. TA

Demonstraţie. Deoarece TA B ≡ TAC , TB A ≡ TB C ,
Fig. 391
AT A BTC CT A
TC A ≡ TC B avem: ⋅ ⋅ = 1 şi din
ATC BT A CT B
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AT A , BT B şi CTC sunt concurente. Fie K
punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC (Fig. 391).
4) Dreptele ATA , BTB , CTC sunt simedianele triunghiului ABC .

Demonstraţie. Fie A ' = prBC ( A), TA' = prAC (TA ) şi TA" = prAB (TA ) (Fig. 391). Cum
1
m( ABA ') = m(TACTA' ) = m( AC ) şi m( AA ' B) = m(CTA' TA ) = 90° rezultă că triunghiurile
2
T T' T C
A B A ' şi TA CTA' sunt asemenea, deci A A = A (1). Analog din asemănarea
AA ' AB
T T" T B
triunghiurilor AA' C şi TA BTA" rezultă A A = A (2). Împărţind relaţiile (1) şi (2)
AA ' AC
181
379
TATA' TAC CA CA
membru cu membru rezultă = ⋅ = , unde am utilizat BT A = CT A , relaţie
TATA" AB BTA AB
ce arată că punctul T A aparţine simedianei din A a triunghiului ABC . Analog se arată că
BT B şi CTC sunt simediane.
Observaţii:
1) Punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC este punctul de concurenţă al dreptelor
AT A , BT B , CTC , adică punctul lui Gergonne al triunghiului tangenţial.
2) Punctul lui Lemoine este centrul de omologie dintre triunghiul ABC şi triunghiului său
tangenţial.
5) Drepta lui Lemoine a triunghiului ABC este

B1
axa de omologie dintre triunghiul ABC şi TB
triunghiul său tangenţial T A T B TC .
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele de A
instersecţie dintre tangentele la cercul circumscris
TC KB
ABC , vârfurile acestuia şi laturile opuse. Din KC
teorema lui Lemoine rezultă că punctele A1 , B1 , C1
A1 B KA C
sunt coliniare (punctele aparţin dreptei lui
2
BA1  AB 
Lemoine). Avem =  (1). Fie
CA1  AC  TA
{C'} = ABI TATB , {B'} = AC I TATC , {A'} = BC I TBTC .
Să arătăm că punctele A' , B ' , C ' aparţin dreptei Fig. 392
A1C1 . Fie {K A } = ATA I BC ,{K B } = BTB I CA,
{K C } = CTC I AB , iar K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC (Fig. 392). Deoarece
2
BK A  AB 
AK A este simediană în triunghiul ABC rezultă =  (2). Din relaţiile (1) şi (2)
CK A  AC 
BK A BA1
rezultă = , adică punctele A1 şi K A sunt conjugate armonic faţă de punctele B şi
CK A CA1
C. Analog, se arată că şi perechile de puncte ( B1 , K B ), (C , K C ) sunt conjugate armonic faţă
de (C , A) , respectiv ( A, B ) , ceea ce demonstrează teorema.
6) Consecinţă: Triunghiul tangenţial T A T B TC este TC A TB

triunghiul anticevian al punctului lui Lemoine Hc Hb
corespunzător triunghiului ABC .
H
7) Laturile triunghiului ortic H a H b H c al B C
triunghiului ABC sunt respectiv paralele cu Ha
laturile triunghiului tangenţial T A T B TC .
Demonstraţie. m(TC AB ) = m( AH c H b ) = m( ACB )
rezultă că TC T B || H c H b . Analog T A T B || H a H b şi TA
T A TC || H a H c .
Fig. 393
380
8) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC şi triunghiul tangenţial T A T B TC al
triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Avem TC AB ≡ TC BA ≡ ACB , deci m( ATC B) = 180° − 2m(C ) . Dar
m(Hb Hc Ha ) = 180° − 2m(C) , deci TBTC TA ≡ H b H c H a şi analog T ATˆB TC ≡ H a Hˆ b H c .
Atunci triunghiurile TATBTC şi H a H b H c sunt asemenea şi deoarece triunghiurile au laturile
paralele (vezi proprietatea precedentă) rezultă că triunghiurile T AT B TC şi H a H b H c sunt
omotetice.
Observaţie: Centrul omotetiei dintre triunghiul ortic H a H b H c şi triunghiul tangenţial

T AT B TC aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Dreapta lui Euler”) şi se
numeşte punctul lui Gob.
9) Fie A∗ , B∗ , C ∗ mijloacele laturilor H b H c , H c H a , respectiv H a H b ale triunghiului ortic

al triunghiului ABC şi T AT B TC triunghiul său tangenţial. Punctele A, A∗ , TA ; B, B∗ ,
TB ; respectiv C, C ∗ , TC sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece A∗ este mijlocul antiparalelei H b H c la BC rezultă că aparţine
simedianei din A , adică dreptei ATA , de unde rezultă concluzia.
10) Triunghiul tangenţial T AT B TC şi triunghiul median al triunghiului ortic

corespunzător unui triunghi ABC sunt omotetice, punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC fiind centrul de omotetie.
11) Triunghiul tangenţial T AT B TC şi triunghiul median al triunghiului ortic

corespunzător unui triunghi ABC sunt ortologice, centrele de ortologie fiind ortocentrul
triunghiului tangenţial şi centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A∗ B ∗C ∗ triunghiul median al triunghiului ortic H a H b H c . Deoarece
O9 A∗ ⊥ H b H c şi TC T B || H c H b rezultă O9 A∗ ⊥ TC TB . Analog, se arată că O9 B∗ ⊥ TC TA şi
O9 C ∗ ⊥ TATB , deci triunghiurile A∗ B ∗C ∗ şi T AT B TC sunt ortologice, unul dintre centre
fiind centrul cercului lui Euler O9 . Deoarece TA H x ⊥ TBTC şi TBTC B∗C ∗ rezultă
TA H x ⊥ B∗C ∗ (unde H x este ortocentrul triunghiului tangenţial), analog TB H x ⊥ A∗C ∗ ,
deci H x este al doilea centru de ortologie.
a 2 tgA + b 2 tgB + c 2 tgC

12) Aria triunghiului tangenţial este egal cu: A[TATB TC ] = + A[ ABC ] ,
4
unde a, b, c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC .
Demonstraţie. În triunghiul isoscel BTAC (m(TA BC ) = m(TACB ) = m( A)) avem:
a a
cos Aˆ = , de unde CTA = . Atunci,
2CT A 2 cos A
BC ⋅ CTA ⋅ sin BCTA a 2 sin A a 2 tgA b 2 tgB
A[TA BC ] = = = . Analog, A[TB AC ] = şi
2 4 cos A 4 4
381
c 2 tgC
A[TC BA] = , de unde A[TATB TC ] = A[TA AC ] + A[TB AC ] + A[TC BA] + A[ ABC ] =
4
a 2 tgA + b 2 tgB + c 2 tgC
+ A[ ABC ] .
4
Observaţie: Dar triunghiul ABC este obtuzunghic, de exemplu m( Aˆ ) > 90° , atunci
a2
A[TA BC ] = ⋅ tgA .
4
13) Centrul cercului circumscris triunghiului tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC

aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dreapta determinată de centrul cercului circumscris, respectiv înscris într-un
triunghi XYZ este dreapta lui Euler a triunghiului de contact al triunghiului XYZ (vezi
„Dreapta lui Euler”). Cum triunghiul ABC este triunghiul de contact corespunzător
triunghiului tangenţial rezultă că dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul
cercului circumscris triunghiului tangenţial T AT B TC .
14) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Centrele O A , O B , OC ale

cercurilor circumscrise triunghiurilor BCO, ACO, respectiv BAO determină un
triunghi omotetic cu triunghiul tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC , centrul de
omotetie fiind punctul O .
Demonstraţie.
TB
A
OB
TC
OC
O
B C
OA
Fig. 394
TA
Deoarece OC ⊥ O A O B şi OC ⊥ T AT B rezultă O A O B || T AT B . Analog, O B OC || T B TC şi
OC O A || TC T A . Deoarece OO A ⊥ BC şi T A O ⊥ BC (triunghiul T A BC fiind isoscel)
rezultă că punctele O, O A şi T A sunt coliniare. Analog O, O B şi T B respectiv O, OC şi
TC sunt coliniare. Atunci, triunghiurile O A O B OC şi T AT B TC sunt omotetice, centrul
omotetiei fiind punctul O .
382
15) Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC şi triunghiul circumpedal al centrului de
greutate al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Exeter”.
16) Triunghiurile tangenţial şi extangenţial corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

2R + r
omotetice, raportul de omotetie fiind .
R
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul extangenţial”.
17) Fie T AT B TC triunghiul tangenţial, N a N b N c şi N a' N b' N c' triunghiurile lui Napoleon
ale unui triunghi ABC. Punctele N a , N a' , TA sunt coliniare.
Demonstraţia este evidentă deoarece punctele N a , N a' , TA aparţin mediatoarei segmentului
BC.
18) Triunghiul tangenţial T AT B TC al triunghiului ABC şi triunghiul median

M a M b M c al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. Deoarece BTA ≡ CTA , ATB ≡ CTB , ATC ≡ BTC (Fig. 395) rezultă că
M aTA , M b M B , M c M C sunt
mediatoarele laturilor triunghiului A'
ABC , deci ele sunt concurente în
centrul cercului circumscris O al
triunghiului ABC , deci
triunghiurile T AT B TC şi
M a M b M c sunt omologice.
TB
Observaţie: Centrul cercului
circumscris triunghiului ABC este A
polul de omologie al triunghiului Mb
T AT B TC şi M a M b M c .
Mc C
19) Axa de omologie dintre Ma
triunghiurile tangenţial şi median B'
ale unui triunghi ABC este
TC B TA
perpendiculară pe dreapta lui
Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A' B ' C ' axa de
omologie dintre triunghiurile
T AT B TC şi M a M b M c (Fig. 395).
Deoarece M b M c || BC , atunci
A ' AC ≡ ABC ≡ AM c M b , de unde
rezultă că triunghiurile AM b A ' şi Fig. 395
M c AA ' sunt asemenea, deci
AA ' A'Mb
= , egalitate
A'Mc AA '
383
C'
echivalentă cu AA '2 = A ' M b ⋅ A ' M c . Cum A' M c este secantă la cercul lui Euler, rezultă că
A' are aceeaşi putere faţă de cercul circumscris triunghiului ABC şi de cercul lui Euler al
triunghiului ABC , deci A' aparţine axei radicale a acestor cercuri. Analog se arată că B' şi
C ' aparţin acestei axe, deci axa de omologie este axa radicală a cercului circumscris
triunghiului ABC şi a cercului lui Euler a triunghiului ABC . Deoarece axa radicală este
perpendiculară pe linia centrelor OO9 , adică pe dreapta lui Euler, rezultă că axa de
omologie dintre triunghiurile T AT B TC şi M a M b M c este perpendiculară pe dreapta lui
Euler a triunghiului ABC .
20) Prin inversiunea de centru O şi raport R 2 , cercul circumscris triunghiului

tangenţial T AT B TC se transformă în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
OM a R
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor BOM a şi T A OB rezultă: = ,
R OT A
adică OM a ⋅ OT A = R 2 . Analog, se arată că OM b ⋅ OT B = OM c ⋅ OTc = R 2 , relaţii ce arată
că prin inversiunea J (O, R 2 ) cercul circumscris triunghiului tangenţial se transformă în
cercul circumscris triunghiului median, adică cercul lui Euler al triunghiului ABC .
21) Fie C cercul circumscris triunghiului ABC , A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre
înălţimile din A, B respectiv C şi laturile triunghiului ABC cu C, iar T AT B TC triunghiul
tangenţial al triunghiului ABC . Dreptele T A A' , T B B' , TC C ' sunt concurente într-un
punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie A1 , B1 , C1 punctele diametral opuse în C TB
ale punctelor A, B respectiv C , iar X punctul de X
intersecţie dintre cercul T A -exînscris, corespunzător A
triunghiului TATBTC cu latura T B TC . Analog se definesc TC
prin punctele Y şi Z . Deoarece în triunghiul ABC , AA' şi O
AA1 sunt izogonale (vezi „Drepte izogonale”) rezultă că B C
A' A1
dreptele T A A' şi T A A1 sunt izogonale conjugate în
triunghiul tangenţial. Deoarece TA este centrul de
TA
asemănare dintre cercurile C şi cercul T A -exînscris, rezultă
că punctele T A , A1 şi X sunt coliniare. Deoarece dreptele Fig. 396
T AX , T B Y şi TC Z sunt concurente în punctul lui Nagel al
triunghiului T AT B TC , rezultă că şi izogonalele lor - adică dreptele T A A' , TB B ' , TC C ' sunt
concurente într-un punct S care este centrul de asemănare dintre cercurile C şi cercul
circumscris triunghiului T AT B TC , deci S aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC .
384
III.9. Triunghiul anticomplementar
„Geometrii se servesc de figuri vizibile şi fac judecăţi asupra acestora, deşi ei nu se gândesc la aceste figuri, ci
la altele care se aseamănă, dar care nu pot fi sesizate decât cu mintea.”- Platon 182
Triunghiul anticomplementar (sau antimedian) al triunghiului ABC este triunghiul

A' B ' C ' determinat de paralelele duse prin vârfurile triunghiului ABC la laturile opuse.
Numim exmediană a unui triunghi o dreaptă ce trece prin vârful unui triunghi şi este
paralelă cu latura opusă. Triunghiul anticomplementar este determinat de intersecţiile
exmedianelor triunghiului ABC. Vârfurile triunghiului anticomplementar se numesc puncte
exmediane.
1) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC dacă
triunghiul ABC este triunghiul său median.
C' A B'
Mc Mb
G
B Ma C
A'
Fig. 397
2) Segmentele AB , BC , AC sunt liniile mijlocii ale triunghiului anticomplementar.
3) Dacă a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA respectiv AB ale triunghiului ABC ,

atunci laturile triunghiului aticomplementar A' B ' C ' sunt egale cu 2a,2b,2c.
4) Centrul de greutate al triunghiului anticomplementar al triunghiului ABC este

centru de greutate şi pentru triunghiul ABC .
Demonstraţie. Fie G centrul de greutate al triunghiului A' B' C ' şi M a M b M c triunghiul
său median. Deoarece patrulaterul ABA' C este paralelogram rezultă că diagonalele BC şi
AA' se înjumătăţesc, deci AM a este mediană în triunghiul ABC . Analog se arată că
BM b este mediană, deci G este centrul de greutate al triunghiul ABC.
Observaţie: Triunghiul anticomplementar A' B ' C ' este triunghiul anticevian al triunghiului
ABC corespunzător centrului de greutate G al acestuia.
5) Aria triunghiului anticomplementar A' B ' C ' este egal cu: A[ A ' B ' C '] = 4 A[ ABC ] .
182
Platon (428-348) – filosof, logician, matematician grec
385
Demonstraţie. Deoarece patrulaterele ABA' C , ABCB ' şi AC ' BC sunt paralelograme,
rezultă că A[ ABC ] = A[ BCA '] = A[ ACB '] = A[ ABC '] , de unde A[ A ' B ' C '] = 4 ⋅ A[ ABC ] .
Cercul circumscris triunghiului anticomplementar se numeşte cerc anticomplementar.
6) Centrul cercului anticomplementar este ortocentrul triunghiului ABC.

Demonstraţie. Fie AH a ⊥ BC. Din BC || B ' C ' rezultă că AH a ⊥ B' C ' , cum A este
mijlocul segmentului B' C ' obţinem că AH a este mediatoarea segmentului B' C '. Analog
se arată că înălţimea BH b este mediatoarea segmentului A' C ' , deci punctul de concurenţă
al înălţimilor triunghiului ABC este centrul cercului circumscris triunghiului
anticomplementar.
7) Raza cercului anticomplementar este egală cu dublul razei cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţie.
A
C' B'
Hc Hb
H
B" C"
A"
B C
Ha
Fig. 398
A'
Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC şi R A raza cercului circumscris

a '⋅ b '⋅ c ' 2a ⋅ 2b ⋅ 2c
triunghiului anticomplementar A ' B ' C '. Atunci: RA = = =
4 A[ A ' B ' C ' ] 4 ⋅ 4 ⋅ A[ A B C ]
abc
2⋅ = 2R .
4 A[ ABC ]
8) Fie A ' B ' C ' triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC şi A ", B ", C "
simetricele punctelor A, B respectiv C faţă de ortocentrul H al triunghiului ABC. Dreptele
A ' A ", B ' B ", C ' C " sunt concurente.
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Atunci
a + a" b + b" c + c"
O(o), A(a ), B(b), C (c), H (a + b + c), de unde rezultă h = = = şi de aici
2 2 2
c '+ b ' a '+ c ' a '+ b '
a " = a + 2b + 2c, b " = 2a + b + 2c, c " = 2a + 2b + c. Deoarece a = ,b = ,c =
2 2 2
rezultă a + b + c = a '+ b '+ c ', deci 2a = a + b + c − a ', de unde a ' = b + c − a şi analog,
386
z z 1
b ' = a + c − b, c ' = b + a − c. Ecuaţia dreptei A ' A" este: a' a' 1 = 0 sau
a" a" 1
z (2a − b − c) + z (b + c − 2a ) + 3[(ba − ab) + (ca − ac)] = 0 (1). Analog ecuaţiile dreptelor

B ' B " şi C ' C " sunt: ( B ' B ") : z (2b − a − c) + z (a + c − 2b) + 3[(ab − ba) + (cb − bc)] = 0 (2) ,
respectiv (C ' C ") : z (2c − a − b) + z (a + b − 2c) + 3[(ac − ca ) + (bc − cb)] = 0 (3). Sumând
ecuaţiile (1), (2) şi (3) obţinem o egalitate ceea ce arată că dreptele A ' A ", B ' B " şi C ' C "
sunt concurente
9) Cercul circumscris triunghiului anticomplementar al triunghiului ABC este tangent

cercurilor circumscrise triunghiurilor BHC, CHA şi AHB, unde H este ortocentrul
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul HBA' C este inscriptibil, iar m(HBA ') = 90° rezultă
că HA' este diametrul în cercul circumscris patrulaterului HBA' C . Cum HA' este raza în
cercul circumscris triunghiului anticomplementar rezultă cercul circumscris triunghiului
BHC este tangent interior în A' cercului anticomplementar. Analog se arată că cercurile
circumscrise triunghiurilor CHA şi AHB sunt tangente interior cercului anticomplementar.
10) Punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC este
retrocentrul triunghiului ABC.
Demonstratie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.
11) Într-un triunghi ABC , dreapta ON , care uneşte centrul cercului circumscris cu
punctul lui Nagel, al triunghiului ABC, trece prin punctul lui Feuerbach al triunghiului
anticomplementar.
12) Ortocentrul triunghiului anticomplementar al unui triunghi ABC este punctul lui
Longchamps al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Longchamps”.
13) Triunghiul antipodar al ortocentrului H al triunghiului ABC este triunghiul

anticomplementar.
Demonstraţia rezultă din cele de mai sus.
387
III.10. Triunghiul antisuplementar
„Definiţiile şi proprietăţile dreptei, ca şi dreptele paralele au ajuns să fie stâncile
sau , ca să spunem altfel, scandalul elementelor de geometrie.” - D’Alembert183
Triunghiul antisuplementar I a I b I c al unui triunghi ABC este triunghiul determinat de

bisectoarele exterioare ale triunghiului ABC (Fig. 399).
Ic
Cc τb
τc Ib
I Cb
B τa
Ca
C
Ia
Fig. 399
1) Triunghiul I a I b I c având vârfurile în centrele cercurilor exînscrise este triunghiul

antisuplementar al triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că punctele I a , I b , I c aparţin bisectoarelor
exterioare ale triunghiului ABC .
2) Unghiurile triunghiului antisuplementar au măsurile egale cu

1 1 1
90° − m( A), 90° − m( B ), 90° − m( C ) .
2 2 2
183
Jean d’Alembert (1717-1783) – matematician şi fizician francez, contribuţii importante în algebră şi analiza
matematică
388
Demonstraţie. În triunghiul BCI a , m ( BI a C ) = 180 ° − [ m ( I a BC ) + m ( I a CB )] =
 1 1  1
18 0 ° −  90 ° − m ( B ) + 9 0 ° − m ( C )  = 9 0 ° − m ( A ). Analog,
 2 2  2
1 1
m( AI b C ) = 90° − m( B ), m( AI c B) = 90° − m( C ).
2 2
3) Triunghiul antisuplementar corespunzător triunghiului ABC este triunghiul

anticevian corespunzător centrului cercului înscris (I) în triunghiul ABC.
4) Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului antisuplementar.

Demonstraţie. Deoarece AI a , BI b , CI c sunt înălţimile triunghiului I a I b I c (vezi„Cercurile
exînscrise”) rezultă că triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .
Consecinţe:
i) Triunghiurile ABC şi antisuplementar sunt omologice.
ii) Axa ortică a triunghiului antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC este axa ortică
a triunghiului ABC .
5) Cercul circumscris al unui triunghi ABC este cercul lui Euler al triunghiului
antisuplementar al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c rezultă
că cercul circumscris triunghiului ABC este cercul lui Euler al triunghiului I a I b I c .
6) Dreapta care uneşte centrele cercurilor înscris şi circumscris ale unui triunghi ABC
este dreapta lui Euler a triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Centrul cercului înscris I al triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului
antisuplementar, iar centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC este centrul
cercului lui Euler al triunghiului antisuplementar, deci dreapta OI este dreapta lui Euler a
Observaţie: Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul de contact Ca Cb Cc au aceeaşi

dreaptă a lui Euler OI.
7) Dreptele OI a , OI b , OI c sunt dreptele lui Euler ale triunghiului II b I c , II a I c ,

respectiv II a I b .
Demonstraţia este analoagă celei precedente.
8) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian I1 I 2 I 3 al centrului cercului

înscris într-un triunghi ABC sunt ortologice, dreapta lui Euler a triunghiului I a I b I c
fiind axa de ortologie.
389
9) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul de contact Ca Cb Cc al unui triunghi
ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Deoarece Cb Cc ⊥ AI şi I b I c ⊥ AI rezultă că Cb Cc I b I c (Fig. 399).
Analog , Ca Cc I a I c , Ca Cb I a I b , de unde rezultă că triunghiurile I a I b I c şi Ca Cb Cc sunt
omotetice.
10) Centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar coincide cu centrul

cercului înscris în triunghiul extangenţial.
11) Laturile triunghiului median M a M b M c al unui triunghi ABC trec prin proiecţiile
vârfurilor triunghiului ABC pe laturile triunghiului antisuplementar I a I b I c .
Demonstraţie. Fie B1 , B2 proiecţiile lui B pe laturile I c I b
şi I a Ib ale triunghiului antisuplementar şi P
{P} = BB1 I AC. Triunghiul APB este isoscel deoarece
Ib
AB este bisectoare şi înălţime, deci B1 este mijlocul A
B1
segmentului PB. În triunghiul APB, M c B1 este linie
mijlocie, deci M c B1 AP adică M c B1 AC M a M c ,de Ic Mb
C
unde rezultă că B1 ∈ M a M c analog se arată că
Ma
B2 ∈ M a M c . B B2
12) Consecinţă: Laturile triunghiului median al

triunghiului ortic trec prin proiecţiile picioarelor Ia
înălţimilor pe laturile triunghiului dat.
Demonstraţia este evidentă ţinând cont că ABC este Fig. 400
triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c .
13) Centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar al unui triunghi ABC este
simetricul cercului înscris în triunghiul ABC faţă de centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
14) Fie MaMbMc triunghiul median şi I a Ib Ic triunghiul antisuplementar al

triunghiului ABC . Dreptele I a M a , I b M b , I c M c sunt concurente în punctul lui Lemoine al
Demonstraţie. Vezi „Cercurile exînscrise”.
15) Triunghiurile antisuplementar şi median ale triunghiului ABC sunt omoloage,

centrul de omologie fiind punctul lui Lemoine al triunghiului antisuplementar.
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţă a celei precedente.
16) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian al centrului cercului înscris

într-un triunghi ABC sunt ortologice.
390
17) Aria triunghiului antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC este egală cu 2 pR ,
unde p este semiperimetrul triunghiului ABC şi R este raza cercului circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Soluţia1. A[ I a I b I c ] = A[ I a B C ] + A[ I b A C ] + A[ I c A B ] + A[ A B C ] =
ara brb crc aA[ ABC ] bA[ ABC ] cA[ ABC ]
+ + + A[ ABC ] = + + + A[ ABC ] = 2 pR .
2 2 2 2( p − a) 2( p − b) 2( p − c)
Soluţia2. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului I a Ib Ic . Dar
1 1 1
m( BI a C ) = 90o − m( BAC ), m( AIb C ) = 90o − m( ABC ), m( BI c A) = 90o − m( BCA)
2 2 2
A B C A[ ABC ]
A[ ABC ] = 2 A[ I a Ib I c ] ⋅ cos I a ⋅ I b ⋅ I c = 2 A[ I a I b I c ] ⋅ sin sin sin = A[ I a I b I c ] ⋅ , de unde
2 2 2 2 pR
rezultă concluzia.
18) Între ariile triunghiurilor antisuplementar, cotangentic şi aria triunghiului de

referinţă ABC există relaţia : A[2ABC ] = A[τ aτ bτ c ] ⋅ A[ I a Ib Ic ] .
A[ ABC ] A[2ABC ] A[2ABC ]
Demonstraţie. A[ I a Ib Ic ] = = = .
A B C A B C A[τ τ τ ]
2sin sin sin 2 A[ ABC ] sin sin sin a b c
2 2 2 2 2 2
19) Triunghiul antipodar al centrului cercului înscris în triunghiul ABC este triunghiul
antisuplementar corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţia este evidentă deoarece AI ⊥ I b I c , BI ⊥ I c I a , CI ⊥ I a I b .
20) Axa ortică a triunghiului I a I b I c este dreapta determinată de picioarele bisectoarelor

exterioare ale triunghiului ABC.
Demonstraţie. Evident, deoarece triunghiul ortic al triunghiului I a I b I c este triunghiul ABC
şi I este ortocentrul triunghiului I a I b I c .
Observaţie: Deoarece axa ortică a unui triunghi este perpendiculară pe dreapta lui Euler a
triunghiului rezultă că dreapta care uneşte picioarele bisectoarelor exterioare ale unui
triunghi ABC este perpendiculară pe OI.
391
III.11. Triunghiul ciclocevian
„Matematica este alfabetul după care Dumnezeu a scris Universul.” - Galileo Galilei184
Fie cevienele AA ', BB ', CC ' şi P punctul lor de concurenţă. Cercul circumscris
triunghiului A ' B ' C ' intersectează fiecare latură în două puncte (nu neapărat distincte):
A ', A "; B ', B " şi C ', C " .
A
B"
C"
C' Q
B'
P
B A' C
A"
Fig. 401
1) Dreptele AA ", BB " şi CC " sunt concurente.
A " B A ' B B "C B ' C C " A C ' A
Demonstraţie. Din teorema lui Carnot rezultă ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = 1 , adică
A "C A ' C B " A B ' A C " B C ' B
 A " B B "C C " A   A ' B B ' C C ' A 
 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 1 (1). Deoarece AA ', BB ', CC ' sunt concurente ,din
 A" C B " A C " B   A ' C B ' A C ' B 
A ' B B 'C C ' A
teorema lui Ceva rezultă ⋅ ⋅ = 1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
A 'C B ' A C ' B
A '' B B '' C C '' A
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AA ", BB " şi
A '' C B '' A C '' B
CC " sunt concurente.
Observaţii:
1) Punctul Q de concurenţă al dreptelor AA ", BB " şi CC " se numeşte ciclocevianul
punctului P .
2) Triunghiul A " B " C " se numeşte triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC ,

corespunzător punctului P .
2) Ortocentrul H şi centrul de greutate G al unui triunghi sunt puncte cicloceviene.

Demonstraţie. Punctele H a , H b , H c , M a , M b , M c aparţin cercului lui Euler al triunghiului
ABC (vezi „Cercul lui Euler”) (Fig. 402).
184
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician, astronom şi filosof italian
392
Observaţii:
1) Triunghiul median este triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC corespunzător
ortocentrului triunghiului ABC .
2) Triunghiul ortic este triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC corespunzător centrului
de greutate al triunghiului ABC .
A A
Hb Cb
Cc
Mc Mb
G Г
Hc
H
B Ca C
B C
Ha Ma Fig. 403
Fig. 402
3) Punctul lui Gergonne Γ al triunghiului ABC este propriul său punct ciclocevian.
Demonstraţie. Evident, deoarece cercul circumscris triunghiului de contact Ca Cb Cc este
tangent laturilor triunghiului ABC (Fig. 403).
Observaţie. Triunghiul ciclocevian corespunzător punctului lui Gergonne este triunghiul de

contact al triunghiului ABC .
III.12. Triunghiul I - pedal

„Aţi observat că cine este capabil la matematică are cunoştinţe perfecte
domeniul tuturor ştiinţelor legate de studiereanaturii?”-Platon185
Triunghiul I1 I 2 I 3 determinat de picioarele bisectoarelor A

interioare ale triunghiului ABC se numeşte triunghiul
I – pedal.
I3 I2
1) Triunghiul I1 I 2 I 3 este triunghiul cevian al
I
triunghiului ABC corespunzător centrului cercului
B I1 C
Fig. 404
185
Platon (428-348) – filosof, logician, matematician grec
393
abc 3+ 2(−cos A+ cos B + cosC)
2) Laturile triunghiului I – pedal, I1 I 2 I3 , au lungimile a' = ,
(a +b)(a + c)
abc 3 + 2(cos A − cos B + cos C ) abc 3 + 2(cos A + cos B − cos C )
b' = , c' = , (unde am
(b + c)(b + a ) (c + a )(c + b)
notat cu a ', b ', c ' lungimile laturilor I 2 I 3 , I 3 I1 , respectiv I1 I 2 şi cu a, b, c lungimile
laturilor triunghiului ABC ).
AI 2 c bc
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezultă = , de unde AI 2 = şi analog se
I 2C a a+c
bc
obţine AI 3 = . Teorema cosinusului aplicată în triunghiul AI 2 I 3 ne dă:
a+b
b2c2 b2c2 bc bc b2 + c2 − a2
I 2 I 32 = AI 22 + AI 32 − 2 AI 2 ⋅ AI 3 ⋅ cos A, sau a '2 = + − 2 ⋅ ⋅ ⋅ =
(a + c)2 (a + b)2 a +c a +b 2bc
b2c2 a2b2c2
[(a + b)2 bc + (a + c)2 bc − b2 − c2 + a2 ] = ⋅[3 + 2(− cos A + cos B + cos C)]
(a + b) (a + c)
2 2
(a + b)2 (a + c)2
abc 3 + 2(− cos A + cos B + cos C )
şi de aici rezultă: a ' = . Analog se determină şi
(a + b)(a + c)
lungimile celorlalte două laturi.
2abc
3) Aria triunghiului I – pedal este egală cu A[ I1 I 2 I3 ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b)(b + c)(c + a)
BI1 c CI 2 a AI 3 b
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei avem: = , = , = . Atunci,
I1C b I 2 A c I 3C a
A[ AI 2 I3 ] AI 2 ⋅ AI3 AI 2 AI 3 c b bc
= = ⋅ = ⋅ = (1), analog
A[ ABC ] AB ⋅ AC AC AB a + b a + b (a + b)(a + c)
A[ BI1 I3 ] ac A[CI 2 I1 ] ab
= (2) şi = (3), iar
A[ ABC ] (b + a )(b + c) A[ ABC ] (c + a)(c + b)
A[ I1 I 2 I3 ] = A[ ABC ] − A[ AI 2 I3 ] − A[ BI1 I3 ] − A[ CI 2 I1 ] (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
2abc
A[ I1 I 2 I3 ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b)(b + c)(c + a)
4) Triunghiul cevian I1 I 2 I3 al centrului cercului înscris într-un triunghi ABC şi

triunghiul antisuplementar I a I b I c şi sunt ortologice.
394
5) Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC, I1 I 2 I 3 triunghiul cevian al punctului
I, I ' simetricul lui I faţă de latura BC, { A1} = AI '∩ BC ,{ A '} = AI1 ∩ I 2 I 3 . Dreptele A ' A1
şi BC sunt perpendiculare.
Demonstraţie.
E
A
I∗
D I2
I3 A'
I
A" B A1 I1 C
I'
Fig. 405
Deoarece AA ' şi AI1 sunt bisectoare în triunghiurile AI 2 I 3 şi ABC rezultă:

2bc A 2bc A AI c b+c
AA ' = cos , AI1 = cos . Din teorema bisectoarei rezultă = =
2a + b + c 2 b+c 2 II1 BI1 a
2bc A A a+b+c
de unde AI = cos şi A ' I = AI − AA ' = 2bc cos ⋅ . Atunci,
a 2 2 a(2a + b + c)
AA ' IA '
= , deci punctele A, I , I ', I1 sunt conjugate armonic, atunci A ' şi I1 sunt
AI1 II1
picioarele bisectoarelor interioare, respectiv exterioare ale unghiului A1 al triunghiului
AA1 I , deci A ' A1 ⊥ BC.
6) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul cevian al centrului cercului înscris (I) în triunghiul ABC, I *

simetricul punctului I faţă de I 2 I 3 ,{D} = AI * ∩ I 2 I 3 . Dreptele I1 D şi I 2 I 3 sunt
perpendiculare.
Demonstraţie. Deoarece punctele A, A ', I , I1 sunt conjugate armonic (cf. th. 5), atunci
considerând fasciculul ( D; A, I , A ', I1 ) rezultă că DA ' este bisectoarea interioară a
unghiului IDA şi DI1 bisectoarea exterioară a unghiului IDA, deci DA ' ⊥ DI1 .
7) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul I – cevian al triunghiului oarecare ABC, D piciorul înălţimii din

I1 pe I 2 I 3 , I ' simetricul lui I faţă de BC şi { A1} = AI '∩ BC. Punctele A1 , I şi D sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie { A '} = AI1 ∩ I 2 I 3 ,{ A "} = I 2 I 3 ∩ BC şi {E} = AA "∩ AA '. Deoarece AA "
este bisectoarea unghiului BAC (vezi „Dreapta antiortică”) rezultă că AA " ⊥ AI1 . Din
EA1 ⊥ BC , I1 D ⊥ I 2 I 3 rezultă că A ' este ortocentrul triunghiului I1 A " E , deci A " D ⊥ I1 E.
Deoarece I1 D ⊥ A " D rezultă că punctele E, D şi I1 sunt coliniare. Fie {Y } = DA1 ∩ A ' I1 .
Deoarece A ' I 2 este bisectoarea interioară a unghiului ADA1 , I1 D bisectoarea exterioară a
395
AA ' JA '
unghiului ADA1 rezultă că punctele A, J , A ', I1 sunt conjugate armonic, deci = .
AI1 JI1
AA ' IA ' JA ' IA '
Dar = de unde = şi cum I , J ∈ ( AI1 ) rezultă I ≡ J . Deci, punctele A1 , I
AI1 IA1 JI1 IA1
şi D sunt coliniare.
Observaţie: Fie { A2 } = AD ∩ BC. Analog se demonstrează că punctele A2 , I , A ' sunt

coliniare.
8) Fie I1 I 2 I 3 triunghiul I cevian al triunghiului ABC, D piciorul înălţimii din I1 pe

latura I 2 I 3 şi I ' simetricul lui I faţă de BC. Dreptele AI ' şi AD sunt izogonale.
Demonstraţie. Punctele A1 , I , D sunt coliniare (conform proprietăţii precedente) şi
A2 , I , A ' sunt coliniare. Din teorema lui Pappus aplicată patrulaterului A1 A ' DA2 rezultă că
punctele A ", I1 , A1 şi A2 sunt conjugate armonic şi deoarece AA " ⊥ AI1 rezultă că AI1
este bisectoarea unghiului A ' AD, deci dreptele AA ' şi AD sunt izogonale.
III.13. Triunghiuri altimediale

„Poetul nu este al sieşi !
Viaţa lui este un cântec
un plâns pe buzele fiecăruia
dăruindu-se el se multiplică la infinit
şi intră în toate chipurile, în toate
sufletele!
Nu-l învăţaţi pe Poet pe dinafară
El se află înlăuntrul vostru,
ascultaţi – l !” - Radu Cârneci186
Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului ABC şi H a , H b , H c picioarele

înălţimilor sale. Triunghiurile H a M b M c , H b M c M a şi H c M a M b se numesc triunghiuri
altimediale.
1) Triunghiurile altimediale H a M b M c , H b M c M a şi H c M a M b sunt congruente cu

triunghiul median M a M b M c .
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AH a B , H a M c este mediana corespunzatoare
AB AC
ipotenuzei,deci M c H a = = M a M b . Analog, H a M b = = M c M a , de unde rezultă că
2 2
H a M b M c ≡ M a M b M c . Analog se arată că şi triunghiuri altimediale H c M a M b şi
H b M c M a sunt congruente cu triunghiul median M a M b M c .
186
Radu Cârneci186- (1928 - ) – poet român
396
2) Dacă Ga , Gb , Gc sunt centrele de greutate ale triunghiurilor altimediale H a M b M c ,
H b M c M a , respectiv H c M a M b , atunci dreptele M a Ga , M b Gb , M c Gc sunt concurente în
punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie M mijlocul segmentului M b M c şi { A '} = M a Ga ∩ AH a . Din teorema lui
Menelaus aplicată pentru transversala ( M a , Ba , A ') în triunghiul AH a M obţinem:
A ' A MM a Ga H a A' A 1
⋅ ⋅ = 1 , de unde ⋅ ⋅ 2 = 1 , adică A ' A ≡ A ' H a , deci A ' este
A ' H a M a A Ga M A' Ha 2
mijlocul înălţimii A ' H a , rezultă că A ' H a este o dreaptă Schwatt. Analog, se arată că
Mc M A' Mb
Ga
B Ma Ha C
Fig. 406
M b Gb şi M c Gc , sunt drepte Schwatt şi conform teoremei lui Schömilch, dreptele M a Ga ,

M b Gb , M c Gc sunt concurente în punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC .
3) Centrele cercurilor înscrise în triunghiurilor altimediale ale triunghiului ABC

determină un triunghi omologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie I1 , I 2 , I 3 centrele
cercurilor înscrise în triunghiurile A
Ha M b M c , Hb M c M a , Hc M a M b ,
{ A '} = AI1 I BC , {B '} = BI 2 I AC ,
{C '} = CI 3 I AB , m( M c I1 A") = α ,
m( M b I1 A ") = β (Fig.407). Deoarece Mc A" Mb
BA ' M c A " α β
M c M b BC rezultă = (1).
A ' C M b A" I1
Din teorema sinusurilor aplicată în
triunghiurile M c A " I1 şi M b A " I1
M c A " A " I1
rezultă : = , respectiv B A ' Ha C
sin α sin B
2
Fig. 407
397
C
sin
M b A " A " I1 M c A " sin α 2
= , de unde = ⋅ (2). Teorema sinusurilor aplicată în
sin β sin
C M b A " sin β sin
B
2 2
3B 3C
sin sin
sin α 2 , respectiv sin β 2 , de unde
triunghiurile AM c I1 şi AM b I1 ne dă : = =
AM c AI1 AM b AI1
3B 3B C
sin sin sin
sin α 2 ⋅c BA ' 2 2 ⋅c .
= (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă = ⋅
sin β sin 3C b A ' C sin 3C sin B b
2 2 2
3C A 3A B
sin sin sin sin
CB ' 2 ⋅ 2 ⋅a AC ' 2 ⋅ 2 ⋅b ,
Analog, = şi = de unde
B ' A sin 3 A sin C c C ' B sin 3B sin A a
2 2 2 2
BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AI1 , BI 2 , CI 3
A 'C B ' A C ' B
sunt concurente, deci triunghiurile ABC şi I1 I 2 I 3 sunt omologice.
III.14. Triunghiurile lui Brocard. Cercul lui Brocard187

„Operele matematice robesc şi încântă tocmai ca operele pasiunii şi imaginației.” - Ion Barbu
Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC . Paralele duse prin K la laturile BC , CA, AB
intersectează mediatoarele acestor laturi în punctele A1 , B1 , respectiv C1 . Triunghiul A1 B1C1
se numeşte primul triunghi al lui Brocard. Fie A2 , B2 , C2 proiecţiile punctului O -centrul
cercului circumscris triunghiului ABC - pe simedianele duse din vârfurile A, B, C .
Triunghiul A2 B2 C2 se numeşte al doilea triunghi al lui Brocard. Cercul având diametru
segmentul OK se numeşte cercul lui Brocard. Două triunghiuri care au acelaşi unghi
Brocard se numesc echibrocardiene.
1) Cercul lui Brocard este circumscris triunghiurilor lui Brocard.

Demonstraţie. Deoarece m( KA1O ) = m( KB1O) = m( KC1O) = 90° rezultă că punctele
A1 , B1 , C1 aparţin cercului lui Brocard. Analog pentru punctele A2 , B2 , C2 .
2) Triunghiurile AB1C , BC1 A, CA1 B sunt isoscele şi asemenea.

Demonstraţie. Deoarece punctele A1 , B1 , C1 aparţin mediatoarelor laturilor triunghiului
ABC , rezultă că triunghiurile AB1C , BC1 A, CA1 B sunt isoscele. Deoarece
A1 M a , B1 M b , C1 M c sunt egale cu distanţele de la K la laturile BC , CA, AB , rezultă
187
398
A1 M a B1 M b C1 M c
= = (unde M a , M b , M c sunt mijloacele laturilor BC , CA, AB ), adică
a b c
A1 M a B1 M b C1 M c
= = şi cum m( BMa A1 ) = m( CMb B1 ) = m( AM c C1 ) = 90° , rezultă că
BM a CM b AM a
triunghiurile BM a A1 , CM b A şi AM c C1 sunt asemenea. Atunci, triunghiurile BA1C , CB1 A
şi AC1 B sunt asemenea.
Mc Mb
C1A 2
K
A1
B2 O
C2
B1
B C
Ma
Fig. 408
3) Dreptele A1 B, B1C şi C1 A sunt concurente într-un punct Brocard.

A1 M a KK1
Demonstraţie. În triunghiul BA1 M a avem: tg ( A1 BM a ) = = = tgω , (unde
BM a BC / 2
K1 este proiecţia lui K pe BC), deci A1 BM a este egal cu unghiul lui Brocard ω , de unde
rezultă că A1 B, B1C , C1 A sunt ceviene ce determină unul din punctele lui Brocard.
4) Dreptele AB1 , BC1 , CA1 sunt concurente într-un punct Brocard.

B1 M b KK 2
Demonstraţie: În triunghiul AB1 M b avem: tg ( B1 AM b ) = = = tgω (unde
AM b AC / 2
K 2 este proiecţia lui K pe AC ), deci B1 AC este egal cu unghiul lui Brocard, adică
A1 B, B1C , C1 A sunt ceviene ce determină unul din punctele lui Brocard.
Observaţie: Dacă {Ω} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A , atunci {Ω '} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A ; dacă

{Ω} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A atunci {Ω '} = A1 B ∩ B1C ∩ C1 A.
5) Dreptele AA1 , BB1 , CC1 sunt concurente.

Demonstraţie. Fie {B '} = KA1 ∩ AC ,{C '} = KA1 ∩ AB , L mijlocul segmentului OK .
Deoarece punctele B ' şi C ' sunt puncte pe al doilea cerc al lui Lemoine (cu centrul în
punctul L) rezultă că proiecţia lui L pe coarda B ' C ' este punctul A " - mijlocul acestui
segment (1). În triunghiul dreptunghic KOA1 , (m( KA1O) = 90°) , LA '' este linie mijlocie,
deci A '' este şi mijlocul segmentului KA1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) obţinem că
C ' K = A1 B ' , deci dreapta AA1 este dreapta izotomică simedianei AK . Analog se arată că
399
BB1 şi CC1 sunt izotomicele simedianelor concurente în punctul izotomic punctului lui
Lemoine Ω " .
Observaţii:
i) Punctul de concurenţă al dreptelor AA1 , BB1 , CC1 se numeşte al treilea punct al lui
Brocard corespunzător triunghiului ABC.
ii) Din cele prezentate mai sus se poate spune că primul triunghi al lui Brocard A1 B1C1 este
triomologic cu triunghiul ABC , centrele de omologie fiind punctele lui Brocard Ω, Ω ' şi
izotomicul punctului lui Lemoine (al treilea punct al lui Brocard Ω " ).
6) Primul triunghi Brocard A1 B1C1 al triunghiului ABC este asemenea cu triunghiul

ABC .
Demonstraţie. Avem m( AΩB) = 180° − m( B) (vezi „Punctele lui Brocard”), deci
m ( C1 Ω A1 ) = m ( C1 B1 A1 ) = m ( B ) (1); m ( B Ω C ) = 180 ° − m ( C ), de unde:
m( B1ΩA1 ) = m( B1C1 A1 ) = m( C ) (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că triunghiurile
ABC şi A1 B1C1 sunt asemenea.
7) Primul triunghi al lui Brocard al unui triunghi ABC, triunghiul ΩΩ ' Ω " şi triunghiul
ABC au acelaşi centru de greutate.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri omologice”.
8) Cercul lui Brocard trece prin punctele Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC .
Demonstraţie. Din proprietatea (2) rezultă că triunghiul A1 M a C şi B1 M b A sunt asemenea,
deci M a A1C ≡ M b B1 A ≡ OB1Ω ' , adică patrulaterul A1OB1Ω ' este inscriptibil, deci Ω '
aparţine cercului lui Brocard. Analog se arată că Ω aparţine cercului lui Brocard.
9) Punctele lui Brocard Ω şi Ω ' ale triunghiului ABC sunt simetrice faţă de diametrul
OK .
1
Demonstraţie. Avem m( ΩOK ) = m( ΩB1 K ) = m( KA2 Ω) şi deoarece KB1 AC
2
rezultă m( ΩB1 K ) = m( ΩCA) = ω , deci m( ΩOK ) = ω . Analog,
m( Ω ' OK ) = m( Ω ' A1 K ) = m( Ω ' CB) = ω , deci ΩOK ≡ Ω ' OK , adică punctele
Ω şi Ω ' sunt simetrice faţă de dreapta OK .
R 1 − 4 sin 2 ω
10) Raza cercului lui Brocard este egală cu Rω = .
2 cos ω
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic K ΩO avem:
ΩO R 1 − 4 sin ω 2
KO = = = 2 Rω , de unde raza cercului Brocard este egală cu
cos ω cos ω
R 1 − 4 sin 2 ω
Rω = .
2 cos ω
400
1 3a 2 b 2 c 2
11) Raza cercului lui Brocard este egală cu Rω = R2 − 2
2 (a + b 2 + c 2 ) 2
3a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. Deoarece OK 2 = R 2 − (vezi „Punctul lui Lemoine”) rezultă
(a 2 + b 2 + c 2 ) 2
1 3a 2 b 2 c 2
Rω = R2 − 2 .
2 (a + b 2 + c 2 ) 2
Ω" H1 H
Ω'
O K
ω L Z
Fig. 409
12) Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui Brocard al
triunghiului ABC. Atunci, H Ω " OK .
Demonstraţie. Fie {Z } = ΩΩ '∩ OK (Fig. 409). Deoarece G este centrul de greutate al
OG 1 GZ 1
triunghiurilor ABC şi ΩΩ ' Ω " rezultă = şi = , de unde obţinem H Ω " OK .
GH 2 GΩ " 2
13) Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui Brocard al
triunghiului ABC. Atunci, H Ω " = 2 R cos ω 1 − 4 sin 2 ω .
Demonstraţie. Fie {Z } = ΩΩ '∩ OK . Din triunghiul OΩZ rezultă
OZ = OΩcosω = R cosω 1− 4sin2 ω , deci H Ω " = 2OZ = 2 R cos ω 1 − 4sin 2 ω (Cf. th. 12).
14) Ortocentrul primului triunghi Brocard aparţine dreptei H Ω ".

Demonstraţie. Fie L centrul cercului lui Brocard şi {H1} = LG ∩ H Ω " . Deoarece L este
centrul cercului circumscris triunghiului A1 B1C1 şi G centrul său de greutate rezultă că
OG 1 LG
dreapta LG este dreapta lui Euler a primului triunghi Brocard. Cum = = ,
GH 2 GH1
rezultă că H 1 este ortocentrul primului triunghi al lui Brocard A1 B1C1 .
401
15) Consecinţă: Patrulaterul KOH1 H este paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece HH1 OK şi HH1 = 2 LO = OK rezultă că KOH1 H este
paralelogram.
16) Consecinţă: Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC aparţine dreaptei KH1 .
Demonstraţie. Deoarece într-un paralelogram diagonalele se înjumătăţesc rezultă concluzia.
17) Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard corespunzător
Demonstraţie. Din asemănarea poligoanelor TACSB şi OA1C1 KB1 (cf. th. 4 – „Punctul lui
Tarry”), punctele G,O,T se corespunde cu punctele G,L, respectiv O şi de aici rezultă
OGT ≡ LGO , deci punctele T,L,G sunt coliniare.
18) Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul lui Tarry şi O
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, OG 2 = GL ⋅ GT .
Demonstraţie. Deoarece punctele G,O,T respectiv G,L,O formează figuri omoloage,
GO GT
rezultă = , deci OG 2 = GL ⋅ GT .
GL GO
19) Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul lui Tarry şi O
R cos ω
centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci, GT = ⋅ GO.
1 − 4sin 2 ω
GO GL LO Rω
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor GLO şi GOT rezultă = = =
GT GO OT R
R R cos ω
(Fig. 409), deci GT = ⋅ GO = ⋅ GO.
Rω 1 − 4sin 2 ω
20) Al treilea punct Brocard Ω " aparţine dreptei ce uneşte punctele lui Steiner şi Tarry
corespunzătoare unui triunghi ABC.
Demonstraţie. Fie H1 ortocentrul primului triunghi al lui Brocard şi
H1Ω " H1G
{Z } = ΩΩ '∩ OK (Fig.409). Atunci, = =2, iar ZL = OZ − OL =
ZL GL
R 1 − 4 sin 2 ω R 1 − 4sin 2 ω
R cos ω 1 − 4 sin 2 ω − = ⋅ cos 2ω şi de aici H1Ω " = 2LZ .
2 cos ω 2 cos ω
H1T TG + 2GL GT R 2 TG + 2GL R 2 + 2 Rω2
Avem: = ; din = 2 rezultă = şi
LT GT − LG GL Rω GL Rω2
TG − GL R 2 − Rω2 H1T R 2 + 2 Rω2 H1Ω "
= , de unde = 2 = 2 cos 2ω . Dar = 2 cos 2ω , deci
GL Rω2
LT R − Rω 2
LO
H1Ω " H1T
= şi cum H1Ω " LO rezultă că Ω " aparţine dreptei TO.
LO LT
402
21) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi Ω " al treilea punct al lui
Brocard al triunghiului ABC. Atunci, OΩ " = R(2cos 2ω − 1).
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor Ω " H1T şi OLT rezultă
T Ω " H1T T Ω "− TO
= = 2 cos 2ω şi de aici = 2 cos 2ω − 1 sau OΩ " = R(2 cos 2ω − 1).
TO LT TO
22) Dreapta OΩ este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩΩ " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din OΩ "⋅ OS = R 2 (2 cos 2ω − 1) = OΩ2 rezultă concluzia.
23) Dreapta OΩ ' este tangentă cercului circumscris triunghiului SΩ ' Ω " , unde S este
punctul lui Steiner corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din OΩ "⋅ OS = R 2 (2 cos 2ω − 1) = OΩ '2 rezultă concluzia.
24) Paralelele duse prin vârfurile unui triunghi la laturile respective ale primului
triunghi Brocard sunt concurente într-un punct situat pe cercul circumscris triunghiului
ABC.
25) Punctele lui Steiner (S) şi Lemoine (K) al triunghiului ABC sunt puncte omoloage în
triunghiul ABC, respectiv A1 B1C1 - primul triunghi Brocard al triunghiului ABC.
26) Perpendicularele duse din vârfurile triunghiului ABC pe laturile opuse ale primului
triunghi Brocard corespunzător triunghiului ABC sunt concurente în punctul lui Tarry
al triunghiului ABC
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Tarry”.
27) Consecinţă: Perpendicularele duse din miloacele laturilor primului triunghi Brocard
corespunzător triunghiului ABC pe laturile respective ale triunghiului ABC ale sunt
concurente.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă .
28) Punctele A2 , B2 , C2 aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC , COA, AOB .

Demonstraţie. Deoarece două simediane exterioare şi o
simediana interioară ale unui triunghi sunt concurente (vezi A
„Simediana exterioară”), atunci simediana AK şi tangentele în
B, respectiv C la cercul circumscris triunghiului ABC sunt O
A2
concurente în punctul TA (Fig. 410). Deoarece
m( OCTA ) = 90° rezultă că OTA este diametru în cercul K C
circumscris triunghiului BOC. Deoarece OA2 ⊥ ATA rezultă
m( OA2TA ) = 90° , adică A2 este punct pe cercul circumscris B
triunghiului BOC . Analog se arată că B2 şi C2 sunt pe TA
cercurile circumscrise triunghiurilor COA, respectiv AOB. Fig. 410
Un cerc care trece prin două vârfuri ale unui triunghi şi este
tangent la una din laturile triunghiului se numeşte cerc adjunct.
403
29) Punctul A2 se află la intersecţia cercurilor adjuncte vârfului A .
Demonstraţie. Deoarece BA2TA ≡ BCTA ≡ BAC rezultă că cercul circumscris
triunghiului BA2 A este tangent în A laturii AC . Analog, cercul circumscris triunghiului
CA2 A este tangent în A laturii AB .
Observaţii:
1) Punctele B2 şi C2 se află la intersecţia cercurilor adjuncte vârfurilor B, respectiv C.
2) Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului ABC sunt intersecţiile dintre
cercurile adjuncte corespunzătoare vârfurilor A, B, C .
30) Coordonatele unghiulare ale vârfurilor celui de al doilea triunghi Brocard A2 B2 C2

sunt:
(180 ° − m ( A ), 2 m ( A ),180 ° − m ( A )), ((180 ° − m ( B ),180 ° − m ( B ), 2 m ( B )),
respectiv (2m( C ),180° − m( C ),180° − m( C )) .
Demonstraţie. Avem m( BA2 A) = 180° − m( BA2TA ) = 180° − m( A),
m( CA2 A) = 180°− m( TA A2C) = 180° − m( A) , iar
m( BA2 C ) = 360° − [m( BA2 A) + m( CA2 A)] = 2m( A). Analog se determină
coordonatele unghiulare ale vârfurilor B2 şi C2 .
31) Cercul Brocard şi primul cerc Lemoine sunt concentrice.

Demonstraţia este evidentă deoarece ambele cercuri au centrul în punctul L, mijlocul
segmentului OK.
III.15. Triunghiul antiparalel determinat de o direcţie în raport cu

un triunghi
„Mă stimez mai mult ca practicant al matematicilor şi prea puţin ca poet, şi numai atât cât poezia aminteşte de
geometrie. Oricât ar părea de contradictorii aceşti doi termeni la prima vedere, există undeva, în domeniul înalt al
geometriei, un loc luminos unde se întîlneşte cu poezia.” – Ion Barbu188
În triunghiul ABC , fie A ', B ', C ' proiecţiile punctelor A, B, C pe o dreaptă oarecare d,
{D} = BC ∩ d , {E} = CA ∩ d , {F } = AB ∩ d . Fie M şi M ' , N şi N ' , P şi P ' proiecţiile
punctelor A ', B ', respectiv C ' pe laturile AC şi AB, BA şi BC, respectiv CB şi CA. Dreptele
MM ', NN ', PP ' - antiparalele dreptei d faţă de laturile triunghiului ABC - determină
triunghiul XYZ care se numeşte triunghiul antiparalel al dreptei d în rapot ce triunghiul
ABC. Dacă antiparalele MM ', NN ', PP ' sunt concurente atunci punctul Q de concurenţă al
acestora se numeşte antipol. Evident există o unică dreaptă care este paralelă cu d şi
conţine antipolul Q.
188
geometrie
404
E
C1
M
A"
A
A'
M'
B"
F B1
P'
N B'
Fig. 411
B N' C
X P A1
Z
Y
C"
C'
d1
d
1) Perpendicularele B ' N şi C ' P ' , C ' P şi A ' M ' , A ' M şi B ' N ' sunt respectiv
concurente în punctele coliniare A1 , B1 , C1 .
Demonstraţie. Fie ω ortopolul dreptei d faţă de triunghiul ABC . Atunci
ω A ' B ' N ' C ' P, ω B ' C ' P ' A ' M , ω C ' A ' M ' B ' N . Deoarece patrulaterul
ω A ' B1C ' este paralelogram (având laturile opuse paralele două câte două), atunci punctul
B1 este simetricul ortopolului ω faţă de mijlocul segmentului A ' C ' . Procedând analog
pentru punctele A1 şi C1 rezultă că punctele A1 , B1 , C1 aparţin unei drepte d1 paralele cu
dreapta d.
Consecinţă: Dreapta d se situează la o egală distanţă de ortopolul său ω în raport cu

triunghiul ABC şi cu dreapta d1 .
2) Triunghiul antiparalel XYZ este invers asemenea şi ortologic cu triunghiul ABC.

Demonstraţie. Perpendicularele duse din A, B şi C pe antiparalelele MM ', NN ' respectiv
PP ' sunt izogonalele perpendicularelor AA ', BB ' şi CC ' pe d, faţă de unghiurile
triunghiului ABC (patrulaterele AM ' A ' M , BN ' B ' N , CP ' PC ' fiind inscriptibile). Cum
AA ' BB ' CC ' rezultă că perpendicularele pe antiparalelele considerate sunt concurente.
Deoarece antiparalelele determină triunghiul XYZ, rezultă că triunghiurile ABC şi XYZ sunt
invers asemenea (după orientarea vârfurilor cu unghiuri egale ale celor două triunghiuri) şi
în acelaşi timp ortologice.
3) Cercurile de diametre AA1 , BB1 şi CC1 trec prin câte un vârf al triunghiului
antiparalel XYZ, iar linia centrelor este o dreaptă d ', perpendiculară pe d.
Demonstraţie. Cercul de diametru BB1 conţine punctele M ' şi P. Dacă {Y } = MM '∩ PP '
şi cum PYZ ≡ ABC rezultă că patrulaterul BPYM ' este inscriptibil, adică Y aparţine
405
cercului de diametru BB1 . Analog, cercurile de diametre AA1 şi CC1 trec respectiv prin
punctele X şi Z. Evident, proiecţiile A ", B ", C " ale punctelor A, B, respectiv C pe dreapta
d1 aparţin – câte unul – cercurilor considerate. Deoarece d d1 , A ' C1 C ' A1 , A ' A " C ' C "
rezultă C1 A " ≡ A1C " , adică segmentele A1 A " şi C1C " au acelaşi mijloc. Analog, se arată
că mijlocul segmentului B1 B " coincide cu mijlocul segmentului A1 A " . Rezultă că linia
centrelor este o dreaptă d ' perpendiculară pe d, trecând prin mijlocul segmentelor
A1 A ", B1 B " şi C1C ".
III.16. Triunghi automedian

„Există printre matematicieni o convingere intimă şi puternică, care-i susţine în cercetările lor abstracte, anume că
niciuna dintre problemele lor nu pot rămâne fără răspuns.” – Gh. Ţiţeica189
Se notează cu a, b, c lungimile laturilor BC, AC, respectiv AB ale triunghiului ABC şi cu

ma , mb , mc lungimile medianelor corespunzătoare acestora. Triunghiul ABC ( AB ≠ AC )
se numeşte automedian dacă 2a 2 = b 2 + c 2 sau 2b 2 = c 2 + a 2 sau 2c 2 = a 2 + b 2 . În cele ce
urmează vom considera cazul în care 2a 2 = b 2 + c 2 .
1) Să se arate că un triunghi ABC este automedian dacă şi numai dacă bmb = cmc .
Demonstraţie. Relaţia 2a 2 = b 2 + c 2 este echivalentă cu (2a 2 − b 2 − c 2 )(b 2 − c 2 ) = 0
(deoarece b ≠ c ) sau b 2 (2a 2 + 2c 2 − b 2 ) = c 2 (2a 2 + 2b 2 − c 2 ) sau bmb = cmc .
Observaţii:
mb m
i) Un triunghi este automedian dacă şi numai dacă = c .
1/ b 1/ c
ii) Ţinând cont de proprietatea anterioară putem da următoarea definiţie: „ Un triunghi în
care medianele şi laturile corespunzătoare sunt invers proporţionale se numeşte
automedian.”
2) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă 2ma = a 3.

Demonstraţie. Din 2a 2 = b 2 + c 2 rezultă 2b 2 + 2c 2 − a 2 = 3a 2 egalitate echivalentă cu
2ma = a 3.
3) Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci 2mb = c 3 şi 2mc = b 3.

Demonstraţie. Din formula medianei avem: 4mb2 = 2(a 2 + c 2 ) − b 2 = 3c 2 , de unde rezultă
2mb = c 3 ; analog se arată că 2mc = b 3.
189
406
Observaţie: Din proprietăţile 2) şi 3) rezultă că într-un triunghi automedian este adevărată
a b c
relaţia: = = .
ma mc mb
4) Într-un triunghi automedian avem : 2ma 2 = mb 2 + mc 2 .

Demonstraţie. Deoarece într-un triunghi automedian sunt adevărate egalităţile
2mb = c 3 , 2mc = b 3 şi 2ma = a 3 , atunci condiţia 2a 2 = b 2 + c 2 devine
2 ma 2 = mb 2 + mc 2 .
5) Un triunghi automedian având lungimile laturilor numere întregi nu poate avea

mediane de lungimi numere întregi.
a b c 2
Demonstraţie. Fie a, b, c ∈ , atunci = = = , de unde rezultă că medianele au
ma mc mb 3
valori iraţionale.
6) Un triunghi automedian având lungimile laturilor numere întregi nu poate avea aria
egală cu un număr întreg.
Demonstraţie. Din formula lui Heron rezultă: 16 S 2 = 2(a 2 c 2 + b 2 c 2 + a 2 b 2 ) − a 4 − b 4 − c 4 .
Utilizând faptul că 2a 2 = b 2 + c 2 , relaţia de mai sus devine: 16 S 2 = 4a 2 b 2 − 2a 4 − b 4 . Fără a
restrânge generalitatea putem presupune că (a, b) = 1 . Atunci, din relaţia precedentă rezultă
2 b , deci b = 2b1 , b1 ∈ . Astfel, obţinem 8S 2 = 8a 2 b12 − a 4 − 8b14 , de unde rezultă 2 a ,
contradicţie cu (a, b) = 1 .
7) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă 2ctgA = ctgB + ctgC .
cos A (b 2 + c 2 − a 2 ) ⋅ R
Demonstraţie. Avem: ctgA = = şi analoagele . Atunci, relaţia
sin A abc
2ctgA = ctgB + ctgC este echivalentă cu 2(b 2 + c 2 − a 2 ) = (a 2 + c 2 − b 2 ) + (b 2 + c 2 − a 2 ) sau
2a 2 = b 2 + c 2 .
1
8) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia: tgω = tgA , unde ω este
3
unghiul lui Brocard al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ABC este automedian rezultă 2ctgA = ctgB + ctgC şi
cum ctgω = ctgA + ctgB + ctgC (vezi „Punctele lui Brocard”) avem : ctgω = 3ctgA sau
1
tgω = tgA .
3
a2
9) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia A[ ABC ] = ⋅ tgA .
2
abc a 2 abc a2 abc
Demonstraţie: Avem 2a 2 = b 2 + c 2 şi A[ ABC ] = = ⋅ = ⋅ =
4R 2 R ⋅ 2a 2
2 R ⋅ (b + c 2 − a 2 )
2
a2 a 2bc a2 1 a2
⋅ ⋅ 2 = ⋅ sin A ⋅ = ⋅ tgA
2 2R b + c2 − a2 2 cos A 2
407
10) Într-un triunghi automedian ABC este adevărată relaţia (ra − r )(rb + rc ) = 2(rb rc − rra ) .
Demonstraţie: Se utilizează egalitaţile: 2a 2 = b 2 + c 2 , ra rb = p ( p − c) , rra = ( p − b)( p − c) şi
relaţiile analoage.
11) Un triunghi isoscel automedian este echilateral.

Demonstraţie. Dacă, de exemplu, a = c rezultă 2a 2 = b 2 + a 2 , deci a 2 = b 2 , de unde
a = b , adică triunghiul este echilateral. Analog se tratează şi celelalte cazuri.
12) Să se arate că triunghiul ABC este automedian dacă şi

numai dacă centrul de greutate G al triunghiului ABC este A
mijlocul segmentului AD, unde D este punctul în care
mediana corespunzătoare laturii BC intersectează cercul Mb
G O
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC şi AG ≡ GD . Din puterea punctului G faţă
B Ma C
de cercul circumscris triunghiului ABC , avem:
2
 2  2b + 2c − a
2 2 2
R − OG = AG =  ma  =
2 2 2
. Utilizând relaţia D
3  9
1 Fig. 412
OG 2 = R 2 − (a 2 + b 2 + c 2 ) obţinem: 2a 2 = b 2 + c 2 , adică
9
triunghiul ABC este automedian (Fig. 412). Reciproc, dacă triunghiul ABC este
automedian rezultă 2a 2 = b 2 + c 2 . Avem: R2 − OG2 = AG ⋅ GD sau
2
1 2 2 3a 2
(a + b 2 + c 2 ) = ma ⋅ GD , deci = ma ⋅GD , de unde rezultă
9 3 9 3
a2 a2 a 3 2
GD = = = = ma = AG.
2ma a 3 3 3
13) Dacă AM a şi BM b sunt mediane în triunghiul automedian ABC, atunci

m( BAM a ) = m(CBM b ) .
1
Demonstraţie. Avem m( BAM a ) = m( BCD ) = m( BD ) = m(CBM b ) , unde D este punctul
2
de intersecţie dintre mediana AM a şi cercul circumscris triunghiului ABC.
Consecinţă: Într-un triunghi automedian ABC , BM b CD , unde D este punctul de

intersecţie dintre mediana AM a şi cercul circumscris triunghiului ABC.
14) Triunghiul ABC este automedian dacă şi numai dacă ortocentrul H al

triunghiului ABC se proiectează pe mediana AM a , M a ∈ ( BC ) , în centrul de greutate
(G) al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC . Avem
2
a
OM a 2 = R 2 −   ,
2
408
2
a 2 + b2 + c2 1  2(b 2 + c 2 ) − a 2
OG 2 = R 2 − , GM a2 =  ma  = (1). Folosind ipoteza
9 3  36
b 2 + c 2 = 2a 2 şi faptul că punctele H,G,O sunt coliniare rezultă:
2 2 2 2
a a a a
OG 2 = R 2 − , GM a2 = , OM a2 = R 2 − , de unde OG2 + GMa2 = R2 − = OMa2 , adică
3 12 4 4
triunghiul M a GO este dreptunghic, deci H se proiectează pe mediana AM a în G. Reciproc,
dacă H se proiectează pe AM a în G, atunci GM a O este dreptunghic, adică
OM 2 = GO 2 + GM 2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă b 2 + c 2 = 2a 2 , adică
triunghiul ABC este automedian.
15) Într-un triunghi automedian ABC ( 2a 2 = b 2 + a 2 ) dreapta lui Euler este

perpendiculară pe mediana din A a triunghiului ABC.
Demonstraţia rezultă din proprietatea precedentă, deoarece HG ⊥ AM a .
16) În triunghiul ABC fie mediana AM a , înălţimea CH c , ( H c ∈ AB) şi G centrul de

greutate. Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci cercul circumscris triunghiului
BM a H c conţine punctul G.
A
Demonstraţie. Cum triunghiul ABC este automedian
avem: 2a 2 = b 2 + c 2 (Fig. 413). Din teorema
lui Pitagora generalizată rezultă:
b +c −a
2 2 2
2a − a
2 2
a 2 Hb
AH c = = = . Atunci, Hc
2c 2c 2c
a 2
2 H G
AB ⋅ AH c = . Dar, AG ⋅ AM a = ⋅ AM a2 =
2 3
B C
2 2(b + c ) − a
2 2 2
1
⋅ = ⋅ a 2 , adică AB ⋅ AHc = AG ⋅ AMa Ma
3 4 2
Fig. 413
relaţie care arată că punctele B, H c , G, M a sunt
conciclice.
17) În triunghiul ABC , fie H b , H c picioarele înălţimilor duse din B , respectiv C şi

M a piciorul medianei din A. Dacă triunghiul ABC este automedian, atunci centrul de
greutate al triunghiului ABC aparţine cercului circumscris triunghiului CM a H b .
Demonstraţie. Dreptele Hb Hc şi BC fiind antiparalele rezultă :
AC ⋅ AH b = AB ⋅ AH c = AG ⋅ AM a (vezi aplicaţia precedentă) de unde rezultă concluzia.
409
III.17. Triunghi circumpedal
„Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte.” – Henri Poincaré190
Fie D un punct în planul triunghiului ABC. Numim triunghi circumpedal (sau

metaarmonic) al punctului D în raport cu triunghiul ABC, triunghiul a cărui vârfuri sunt
punctele de intersecţie ale cevianelor AD, BD şi CD cu cercul circumscris triunghiului ABC
(Fig. 414).
A
B' A
B'
C' D B"
C ' C"
D
B C
B C
A"
A' A'
Fig. 414 Fig. 415
1) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' şi triunghiul podar A " B " C " al unui punct D în
raport cu un triunghi ABC sunt asemenea.
Demonstraţie. Patrulaterele DA " BC ", DA " CB ", ABA ' B ' şi ACA ' C ' sunt inscriptibile
(Fig.415), deci DA"B " ≡ DCB " ≡ C 'C A ≡ A A 'C ' şi
DA " C " ≡ DBC " ≡ B ' BA ≡ BA ' A. . Dar m( DA"C ") + m( DA" B ") = m( B " A"C "),
iar m( B ' A ' A) + m( C ' A ' A) = m( B ' A ' C '), adică m( B " A " C ") = m( B ' A ' C ').
Analog se arată că m( A " B " C ") = m( A ' B ' C ') adică triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C "
sunt asemenea.
2) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al unui punct D în raport cu un tringhi ABC, iar
A " B " C " triunghiul podar al acestui punct. Atunci: A[ A ' B ' C '] = 2 R 2 sin A "sin B "sin C " .
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt asemenea (cf. th. (1)) rezultă
B ' C ' = 2 R sin B ' A ' C ' = 2 R sin B " A " C ", C ' A ' = 2 R sin A " B " C ", A ' B ' = 2 R sin A " C " B "
B ' A '⋅ A ' C 'sin B ' A ' C '
(Fig. 415) Atunci, A[ A ' B ' C '] = = 2 R 2 sin A "sin B "sin C ''.
2
3) Fie triunghiul ABC şi A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al A

centrului cercului înscris în triunghiul ABC. Atunci, B'
A[ ABC ] A B C 2r C' I
= 8sin sin sin = (unde r este raza cercului
A[ A ' B ' C '] 2 2 2 R
înscris, iar R raza cercului circumscris în triunghiul ABC). B C
Demonstraţie. Punctele A ', B ', C ' sunt punctele de intersecţie
dintre bisectoarele unghiurilor triunghiului ABC cu cercul A'
Fig. 416
190
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi fizician francez, contribuţii importante în toate ramurile
matematicii
410
1
circumscris. Deoarece m( C ' A ' B ') = [m( B ) + m( C )] şi analoagele, avem:
2
B+C A+C A+B A B C
A[ A ' B ' C '] = 2 R 2 sin sin sin = 2 R 2 cos cos cos . Cum
2 2 2 2 2 2
A B C A B C
A[ ABC ] = 2 R 2 sin A sin B sin C = 16 R 2 sin sin sin cos cos cos rezultă
2 2 2 2 2 2
A[ ABC ] A B C 2r
că = 8sin sin sin = .
A[ A ' B ' C '] 2 2 2 R
4) Fie triunghiul ABC, A " B " C " triunghiul circumpedal al ortocentrului triunghiului
A[ A " B "C "] 2r "
ABC. Atunci = , unde r " este lungimea razei cercului înscris în triunghiul
A[ ABC ] R
A " B " C ". Demonstraţie. Avem:
A[ A " B "C "] = 2 R 2 sin A sin B sin C = 16 R 2 sin A sin B sin C cos A cos B cos C , deci
A[ A " B "C "]
= 8cos A cos B cos C. Observând că A " A, B " B, C " C sunt bisectoarele triunghiului
A[ ABC ]
A[ A " B "C "] 2r "
A " B " C " din teorema precedentă rezultă = .
A[ ABC ] R
Consecinţă:
5) A[ A " B "C "] ≤ A[ ABC ] ≤ A[ A ' B ' C '] , unde
A ' B ' C ' şi A " B " C " reprezintă triunghiurile
circumpedale ale centrului cercului înscris, respectiv al ortocentrului triunghiului ABC.
A[ ABC ] 2r
Demonstraţie. Din inegalitatea lui Euler, 2r ≤ R şi relaţiile = ,
A[ A ' B ' C '] R
A[ A" B "C "] 2r "
= obţinem
A[ ABC ] R
A[ A " B " C "] ≤ A[ ABC ] ≤ A[ A ' B ' C '] şi de asemenea inegalitatea remarcabilă într-un triunghi
1
cos A cos B cos C ≤ .
8
6) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al ortocentrului H al unui triunghi ABC este
omotetic cu triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC, centrul de omotetie fiind
ortocentrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Conform teoremei (1) triunghiurile H a H b H c şi A ' B ' C ' sunt asemenea şi
deoarece H a A '∩ H b B '∩ H c C ' = {H } rezultă că triunghiurile H a H b H c A ' B 'C '
şi
omologice. Cum HH a ≡ H a A ' , HH b ≡ H b B ' , HH c ≡ H c C ' rezultă că H a H b , H b H c , H c H a
sunt linii mijlocii în triunghiurile A ' B ' H , B ' C ' H , respectiv C ' A ' H rezultă
H a H b A ' B ', H b H c B ' C ', respectiv H c H a C ' A ' , deci triunghiurile H a H b H c şi
A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul H, iar raportul de omotetie fiind
egal cu 2.
411
7) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul ABC
şi Ca C b Cc triunghiul său de contact. Atunci, dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt
concurente.
Demonstraţie. Fie M un punct pe dreapta IO astfel încât
uuuur R uuur R A
MO = MI . Prin omotetia de centru M şi raport cercul B'
r r
C ( I , r ) se transformă în cercul C (O, R ) (Fig. 417). Atunci I se C' I
M O
transformă în O şi dreapta ICa se transformă în dreapta paralelă
OA ', de unde rezultă că punctul A ' este omoteticul punctului B C
Ca
 R
Ca prin omotetia considerată. Analog prin omotetia H  M ,  A'
 r
se corespund punctele B ' şi Cb respectiv C ' şi Cc , deci Fig. 417
dreptele A ' Ca , B ' Cb , C ' Cc sunt concurente în punctul M.
r R 2 − 2 Rr R R 2 − 2 Rr
Observaţie: Avem: MI = şi MO = .
R−r R−r
R
Demonstraţie: Deoarece MO = MI , OI = MO − MI = R 2 − 2 Rr (relaţia lui Euler)
r
r R
avem: MI = OI şi MO = OI , de unde rezultă concluzia.
R−r R−r
8) Ortocentrul triunghiului circumpedal A ' B ' C ' al centrului cercului înscris I în

triunghiul ABC este punctul I.
Demonstraţie. Vezi „Cercul înscris”.
9) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris în triunghiul ABC şi
A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare ale triunghiului ABC. Atunci,
1 1 1 18
+ + ≥ .
A ' A1 B ' B1 C ' C1 R
Demonstraţie. Din puterea punctului A1 faţă de cercul circumscris rezultă
2
a la 2bc A
A1 A '⋅ A1 A = A1 B ⋅ A1C , de unde A1 A ' = unde la = ⋅ cos ( = AA1 ) . Atunci,
(b + c ) 2 − a 2 b+c 2
2
A1 A ' a2 A A'  a  a a
= , de unde 1 =   , deci A ' A1 = AA ' ≤ 2R.
AA1 (b + c) 2 − a 2 AA '  b + c  b+c b+c
1 1 1
Avem: + + ≥
A ' A1 B ' B1 C ' C1
1 b+c c+a a+c 1  b a   c a    b c  6 18
 + + ≥  +  +  +  +   +  ≥ = .
2R  a b c  2 R  a b   a c    c b  2R R
412
10) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul
ABC. Atunci, IA ⋅ IC = 2r ⋅ IB ' şi IA '⋅ IC ' = R ⋅ IB.
Demonstraţie. Deoarece B ' este centrul cercului circumscris triunghiului AIC (vezi
r
„Teorema lui Beltrami”-Cecuri exînscrise) rezultă IA = 2 IB '⋅ sin ACI = 2 IB '⋅ , deci
IC
IA ⋅ IC = 2r ⋅ IB ' = r ⋅ II a (unde I a este centrul cercului exînscris). Deoarece
m( IBC ') = m( BIC ') = 180° − m( BIC ) , m( BC ' I ) = m( BAC ) rezultă
IC ' BI IC ' sin BCI sin IBC ' sin BCI
= ⋅ = ⋅ = şi cum IB = 2 IA '⋅ sin BCM obţinem
BC BC BI sin BIC sin BC ' I sin BAC
IA '⋅ IC ' = R ⋅ IB.
11) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris (I) în triunghiul
ABC în raport cu acest triunghi şi d a , db , d c distanţele dintre punctele A ', B ', C ' respectiv
la dreptele BC,CA,AB şi ra , rb , rc razele cercurilor exînscrisecorespunzătoare
d a db d c
triunghiului ABC. Atunci, + + =1.
ra rb rc A
B'
Demonstraţie. Deorarece A ' este mijlocul arcului BC , avem
C' I
A ' B ≡ A ' C , de unde rezultă proiecţia lui A ' pe BC este
punctul M a , mijlocul segmentului BC (Fig. 418). Din Ma
B C
A da
teorema sinusurilor rezultă A ' B = 2 R sin ,
2
A'
A A
Ma A' = A' B sin A' BMa = A' B sin = 2R sin2 = da . Cum Fig. 418
2 2
A da 2R A A R sin A
ra = p ⋅ tg avem: = ⋅ sin cos = , de
2 ra p 2 2 p
d a db d c R sin A + R sin B + R sin C
unde: + + = =1.
ra rb rc p
12) Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al centrului cercului înscris I în triunghiul
ABC, {N} = A' B'∩BC,{M} = A'C'∩BC,{P} = A' B'∩ AC,{S} = A'C'∩ AB,{R} = B'C'∩AB,{Q} = B'C'∩AC.
Dreptele MQ,NR şi PS sunt concurente.
Demonstraţie. Patrulaterul ABA ' C fiind inscriptibil, din
teorema lui Ptolemeu obţinem AA '⋅ BC = BA '⋅ AC + A ' C ⋅ AB şi A
Q B'
AA ' AB + AC
cum BA ' ≡ A ' C rezultă = (1) (Fig. 419). Dacă C' R
BA ' BC P
S I
{D} = AA '∩ BC din teorema bisectoarei în triunghiul ABD, D
AI AB BC ⋅ AB
B M N C
obţinem: = . Cum BD = rezultă
ID BD AB + AC
A'
AI AB + AC
= . Din teorema bisectoarei pentru triunghiul Fig. 419
ID BC
AS AA ' AB + AC
AA ' B avem: = = (din relaţia 1), de unde
BS BA ' BC
413
AI AS
= , deci SI BC . Analog IP BC , deci I ∈ SP. La fel se arată că punctul I aparţine
ID BS
dreptelor RN şi MQ.
13) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC are
aceleaşi simediane ca triunghiul ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.
14) Triunghiul circumpedal A ' B ' C ' al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC are
laturile proporţionale cu medianele triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri cosimediane”.
15) Triunghiul circumpedal al unui punct al lui Brocard al

A
B' triunghiului ABC este congruent cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie A ' B ' C ' triunghiul circumpedal al
C' Ω punctului Ω al lui Brocard al triunghiului ABC (Fig. 420).
Deoarece m(C ' A ' A) = m(C ' CA) = m( B ' BC ) şi
B C
m( B ' A ' A) = m( B ' BA) rezultă că m(C ' A ' B ') = m(CBA) , deci
A' B ' C ' ≡ AC . Analog se arată că C ' A ' ≡ AB şi A ' B ' ≡ BC , deci
triunghiurile ABC şi C ' A ' B ' sunt congruente.
Fig. 420
16) Fie A1 B1C1 triunghiul cicumpedal al centrului cercului circumscris (O) al unui
triunghi ABC în raport cu acest triunghi, M a M b M c triunghiul median al triunghiului
uuuuur uuuuur uuuuur
ABC. Dacă punctele Sa , Sb , Sc împart segmentele orientate A1 M a , B1 M b , C1 M c în acelaşi
raport k ∈ \{1; 4 / 3} , atunci dreptele ASa , BSb , CSc sunt concurente într-un punct situat
pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Considerăm un reper cartezian cu originea în O (Fig. 421).
uuur uuuuur
uuuur OA1 − kOM a 1  uuur k uuur uuur 
Avem: OSa = = OA + (OB + OC )  . Fie un punct Q pe dreapta ASa
1− k k − 1  2 
QA uuur 1 uuur uuuur
astfel încât = l. Avem OQ = OA − lOSa  ,
QSa 1− l   A
uuur 1 uuur 1  uuur k uuur uuur 
OQ = ⋅OA − O A + (O B + O C )  ,
1− l (1 − l )( k − 1)  2  O
uuur uuu
r uuu
r uuur Ma
1+ l − k lk lk B C
OQ = ⋅ OA + ⋅ OB + ⋅ OC . Sa
(1 − l )(1 − k ) 2(1 − l )(1 − k ) 2(1 − l )(1 − k )
uuur A1
Determinăm pe l ∈ \{1} astfel încât OQ să aibă o scriere
uuur uuur uuur Fig. 421
simetrică în raport cu vectorii OA, OB, OC .
2 − 2k
Atunci, 2(1 + l − k ) = lk , sau l = (cu l = 1 dacă şi numai dacă k = 4 / 3 ). Pentru
k −2
2 − 2k uuur k uuur uuur uuur
l= obţinem: OQ = (OA + OB + OC ) . Considerăm Q ' ∈ BSb , Q '' ∈ CSc care
k −2 3k − 4
uuuur uuuur uuur
împart vectorii corespunzători în acelaşi raport l, rezultă OQ ' = OQ '' = OQ , adică
414
Q ≡ Q ' ≡ Q ", deci există un punct comun dreptelor ASa , BSb , CSc dacă
uuur uuur uuur
uuur OA + OB + OC
OG = rezultă că punctele Q,O şi G sunt coliniare.
3
Observaţii:
4
1) Dacă k = dreptele ASa , BSb , CSc sunt paralele cu dreapta lui Euler.
3
2) Dacă k = 2 , atunci Sa ≡ Sb ≡ Sc ≡ H şi Q este ortocentrul triunghiului.
III.18. Triunghiul simedian

„Natura vorbeşte în limba matematicii: literele sunt cercurile,
triunghiurile şi alte figuri geometrice.” – Galileo Galilei191
Triunghiul K a K b K c determinat de intersecţiile simedianelor cu laturile triunghiului ABC se

numeşte triunghi simedian.
1) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC şi K a K b K c triunghiul simedian

AK b 2 + c 2
al acestuia, atunci = . A
KK a a2
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel
AK AK c AKb Kb
rezultă: = + , adică Mc
KK a K c B K b C
Mb
AK b 2 c 2 b 2 + c 2 Kc
= + = K G
KK a b 2 a 2 a2
Observaţie: Prin permutări circulare se obţin

B K a A ' Ma C
BK a2 + b2 CK b 2 + a 2
relaţiile: = 2
şi = . Fig. 422
KK b b KK c c2
2) Aria triunghiului simedian Ka Kb Kc este egală cu:

2 2 2
2a b c
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a + b )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
2 2
A[ AK a Kb ] AK b ⋅ AK c ⋅ sin A AK b ⋅ AK c b2 − c2
Demonstraţie. Avem = = = 2 (1).
A[ ABC ] AB ⋅ AC ⋅ sin A AB ⋅ AC (a + b 2 )(a 2 + c 2 )
A[ BKa Kc ] a 2b2 A[CK a Kb ] a 2c2
Analog, = (2) şi = (3), iar
A[ ABC ] (a 2 + c 2 )(b 2 + c 2 ) A[ ABC ] (a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )
191
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, fizician, astronom şi filosof italian
415
A[ K a Kb Kc ] = A[ ABC ] − A[ AKb Kc ] − A[ Ka BKc ] − A[ Ka Kb C ] (4). Din relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
2a 2 b 2 c 2
A[ K a Kb Kc ] = ⋅ A[ ABC ] .
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
3) Aria triunghiului simedian ABC este maximă, atunci când triunghiul ABC este
echilateral.
2a 2 b 2 c 2
Demonstraţie. A[ K a Kb Kc ] este maximă, atunci când raportul este
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 )
x+ y
maxim. Utilizând inegalitatea mediilor ≥ x⋅ y pentru x, y ≥ 0 obţinem:
2
2a 2 b 2 c 2 2a 2 b 2 c 2 1
≤ = . Egalitatea se obţine pentru a = b = c , dacă
(a 2 + b 2 )(b 2 + c 2 )(c 2 + a 2 ) 8a 2 b 2 c 2 4
triunghiul ABC este echilateral şi K a K b K c este triunghiul median al triunghiului ABC.
4) Coordonatele triliniare ale vârfurilor triunghiului simedian K a K b K c sunt: Ka(0, b, c),

Kb(a, 0, c), Kc(a, b, 0).
Demonstraţie. Vezi [26].
III.19. Triunghiul ∆ 60 °
„În zadar vor matematicienii să ascundă: ei nu demonstrează, ci combină şi numai izbindu-se dintr-o parte în alta
ajung la adevăr.”- Evariste Galois192
Notăm cu ∆ 60° un triunghi ABC care are un unghi de 60°, (m( A) = 60°), H a , H b , H c
proiecţiile vârfurilor A, B, C pe laturi; A1 , B1 , C1 picioarele bisectoarelor interioare,
M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului ABC , O centrul cercului circumscris
triunghiului ABC (Fig. 423).
1) Într-un triunghi ∆ 60° avem: m( H c M a H b ) = 60°.

 BC 
Demonstraţie. Deoarece H c M a ≡ H b M a  =  , rezultă că triunghiul H c M a B este
 2 
isoscel, deci m( H c M a B) = 180° − 2m( B) , dar cum m( H b H a H c ) = 180° − 2m( B ) , avem
că H c M a B ≡ H b H a H c adică patrulaterul Hc Ha M a Hb este inscriptibil,atunci
m( H c M a H b ) = m( H c H a H b ) . Dar m( H b H a H c ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° , deci
m( H c M a H b ) = 60°.
192
Evariste Galois (1811 – 1832) – matematician francez, contribuţii remarcabile în algebră
416
2) Triunghiurile M a H b H c , AM b H c şi AH b M c sunt echilaterale.
 BC 
Demonstraţie. Deoarece m( H c M a H b ) = 60°, iar H c M a ≡ H b M a  =  rezultă că
 2 
triunghiul M a H b H c este echilateral. Analog pentru celelalte două triunghiuri.
Hc
C1
Mc Mb
B1
O I
O9 Hb
H
B Ma A1 Ha C
Oa
Fig. 423
3) Proiecţia unei laturi care formează unghiul de 60° pe cealaltă este egală cu jumătate
din latura proiectată.
Demonstraţie. Triunghiurile AM b H c , AH b M c fiind echilaterale, rezultă
AC AB
AH c = AM b = , AH b = AM c = .
2 2
4) Lungimea segmentului AH (H este ortocentrul ∆ 60° ABC ) este egală cu lungimea razei
Demonstraţie: Avem AH = 2 R cos A = 2 R cos 60° = R.
5) Patrulaterul B1 IC1 A este inscriptibil (I este centrul cercului înscris în ∆ 60° ABC ).
1
Demonstraţie. Avem m ( B1 IC1 ) = m ( ABC + ACB ) = m ( A ) .
2
6) Lungimea segmentului AI este egală cu diametrul cercului înscris triunghiului ABC.

A
Demonstraţie. Din r = AI sin = AI sin 30° rezultă AI = 2r.
2
417
7) Punctele B, C, O, H, I, I a aparţin unui cerc simetric cercului circumscris triunghiului
∆ 60° ABC în raport cu latura BC (unde I a este centrul cercului A – exînscris).
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului BIC - punctul Oa − se află pe
mijlocul arcului BC al cercului circumscris triunghiului ABC şi trece prin punctul I a .
Raza acestui cerc este egală cu R – raza cercului circumscris triunghiului ∆ 60° ABC -
(triunghiul Oa BC fiind echilateral). Avem: Oa B = Oa C = Oa O = Oa I = Oa I a = R , deci O
este punct pe cercul cu centrul în Oa şi raza R. Deoarece m( BOC ) = 2m( A) = 120° şi
m( BHC ) = m( H b HH c ) = 180° − m( A) = 120° rezultă că BOC ≡ BHC , deci
patrulaterul BHOC este inscriptibil, deci şi punctul H aparţine cercului pe care se află
punctele B,C,O,I şi I a .
8) Puntele A, H b , H c , H, O9 ( O9 este centrul cercului lui Euler al triunghiului ∆ 60° ABC )

aparţin unui cerc de rază R/2.
Demonstraţie. Punctele A, H b , H c ,H aparţin cercului cu centrul în punctul M 1 - mijlocul
R
segmentului AH – şi de rază. Deoarece M 1O9 = (linie mijlocie în triunghiul OAH )
2
rezultă că O9 aparţine şi el cercului de mai sus.
9) Patrulaterul AHOa O este romb.

Demonstraţie. Avem: AH = HOa = Oa O = OA = R. Diagonalele rombului sunt bisectoarea
unghiului A şi dreapta lui Euler a ∆ 60° ABC ( Oa fiind mijlocul arcului BC al cercului
circumscris ABC ).
Hc
Mc Hb
I
H Fig. 424
O
C
Ha
A1
Ma
B
Oa
Ia
418
10) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ∆ 60° ABC este mijlocul segmentului AOa .
11) Bisectoarea exterioară a unghiului A şi dreapta lui Euler a triunghiului

∆ 60° ABC sunt perpendiculare.
12) Triunghiul OI a H este isoscel.

Demonstraţie. Deoarece AI a ⊥ OH , punctele I , Oa , I a sunt coliniare rezultă I a O ≡ I a H .
13) Triunghiul OIH este isoscel.

Demonstraţie. Deoarece I este mijlocul arcului OH în cercul circumscris rezultă OI=IH.
14) În triunghiul ∆ 60° ABC sunt adevărate relaţiile:

 r
i) a 2 = b 2 + c 2 − bc ; ii) p = ( R + r ) 3 ; iii) bc = 4r ( R + r ) ; iv) ha = 2r  1 +  , unde
 R
ha =AH a ; v) A[ ABC ] = 4 A[ AHb H c ] .
Demonstraţie.
i) Din teorema cosinusului în triunghiul ∆ 60° ABC rezultă
a = b + c − 2bc cos A = b + c − bc
2 2 2 2 2
ii) Deoarece OI = IH rezultă R( R − 2r ) = 4 R 2 + 4 Rr + 3r 2 − p 2 , de unde p = ( R + r ) 3 .

ha ⋅ a bc 3
iii) Avem: A[ ABC ] = = = pr = r ( R + r ) 3 , de unde bc = 4r ( R + r ) .
2 4
bc 3 bc 3 bc 4r ( R + r )  r
iv) Din ha = = = = rezultă ha = 2r  1 +  .
2a 4 R sin A 2 R 2R  R
b c AH b ⋅ AH c ⋅ sin A bc 3
v) Din AH c = b cos A = , AH b = c cos A = rezultă A[ AHb H c ] = = ,
2 2 2 16
deci A[ ABC ] = 4 A[ AHb H c ] .
14) Într-un triunghi ∆ 60° triunghiul ortic, triunghiul de contact, triunghiul tangenţial şi
triunghiul antisuplementar I a I b I c sunt triunghiuri ∆ 60° .
Demonstraţie. Deoarece m( H b H a H c ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° rezultă că triunghiul
ortic este un triunghi ∆ 60° . Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Avem
1
m( Cc Ca Cb ) = m( Cc Ca I ) + m( CbCa I ) = m( Cc BI ) + m( CbCI ) = [m( B) + m( C )] = 60°
2
deci triunghiul Ca Cb Cc este un triunghi ∆ 60° . Deoarece triunghiurile ortic ( H a H b H c ) şi
tangenţial ( TATBTC ) ale unui triunghi sunt omotetice, rezultă că
m(TBTATC ) = 180° − 2m( A) = m( A) = 60° , deci TATBTC este un triunghi ∆ 60° În triunghiul
419
antisuplementar I a Ib I c avem: m( I b I a I c ) = 180° − [m( I a BC ) + m( I a CB)] =
 1   1 
180° −  90° − m( B)  +  90° − m( C )   = 60° deci I a I b I c este triunghi ∆ 60° .
 2   2 
Observaţie: Triunghiul ∆ 60° se mai numeşte triunghi semiregulat în unghiuri.
15) Fie triunghiul ∆ 60° , H ortocentrul său. Mediatoarele segmentelor BH, CH

intersectează dreptele AB, respectiv, AC în punctele M şi N. Punctele M, H şi N sunt
coliniare.
Demonstraţie. Fie M 1 şi N1 mijloacele segmentelor BH, respectiv CH. Deoarece:
m( BHH c ) = 60°, iar triunghiul MBH fiind isoscel rezultă
m( MBH ) = m( MHB) = 30° , de unde m( MHH c ) = 30° , adică punctul M aparţine
bisectoarei unghiului H c HB . Analog se arată că punctul N aparţine bisectoarei unghiului
H b HC , de unde rezultă concluzia.
III.20. Triunghiul medianelor

„Geometria este arta de a judeca pe desene rău efectuate.” - Niels H. Abel193
1) Să se arate că se poate construi un triunghi având laturile de lungimi egale cu

lungimile medianelor unui triunghi ABC .
Demonstraţie. Fie AM a , BM b , CM c medianele
A
triunghiului ABC şi G centrul său de greutate. Prin
punctele C şi M c ducem paralele la medianele BM b ,
respectiv AM a şi fie C ' punctul de intersecţie dintre Mc Mb
aceste paralele, {D} = AM a ∩ CC ' ,
iar G
{E} = M c C '∩ BC (Fig. 425). Evident GM a ≡ M a D , şi
E Ma
GC GD 2
deoarece M c C ' GD , avem = = , de unde B C
McC McC' 3
3 3 3 2 D
rezultă M c C ' = GD = AG = ⋅ ⋅ AM a = AM a (1). C'
2 2 2 3
Deoarece M a este mijlocul segmentului GD şi Fig. 425
M c C ' GD , rezultă că CE este mediană în triunghiul
M c G EM a 1
M c CC ' . Din = = rezultă că M a este centrul de greutate al triunghiului
GC M aC 2
M c CC ' . Din congruenţa triunghiurilor BGM a şi CDM a rezultă că BG ≡ CG , de unde
193
Niels H. Abel (1802-1829) – matematician norvegian, contribuţii fundamentale în algebră
420
2 2
MM b = CC ' , adică MM b ≡ CC ' (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că triunghiul
3 3
M c CC ' are laturile de lungimi egale cu cele ale medianelor triunghiului ABC .
Observaţie : Triunghiul având laturile de lungimi egale cu lungimile medianelor unui

triunghi ABC se numeşte triunghiul medianelor corespunzător triunghiului ABC .
2) Dacă a , b , c sunt lungimile laturilor triunghiului ABC , atunci medianele

triunghiului medianelor corespunzător triunghiului ABC au lungimile egale cu : 3a / 4 ,
3b / 4 , respectiv 3c / 4 .
3 3
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă rezultă CE = CM a = BC ,
2 4
3 3 3
M c M c = M a M c = AC şi C ' C '' = AB , (unde M c şi C '' sunt mijloacele laturilor
' '
2 4 4
CC ' , respectiv M c C ).
3) Unghiurile triunghiului medianelor au măsurile egale cu suplementele coordonatelor

unghiulare ale centrului de greutate al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece CC ' BM b şi C ' M c AM a rezultă că
m(M c C ' D) = m(M a GB) = 180o − m( AGB) şi m (C ' M c C ) = m ( M a GC ) = 180 o − m ( AGC ) ;
m( M c CC ') = 180o − m( BGC ) .
III.21. Triunghiuri omologice

Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' se numesc
omologice dacă dreptele AA ' , BB ' şi CC ' M
sunt concurente. Punctul O de concurenţă al
dreptelor AA ' , BB ' şi CC ' se numeşte
centrul de omologie al triunghiurilor ABC şi
A ' B ' C ' ; vârfurile A şi A ' , B şi B ' , C şi N
C ' se numesc omoloage, iar dreptele BC şi
A'
B ' C ' , CA şi C ' A ' , AB şi A ' B ' se numesc A
omoloage. Fie {L} = BC ∩ B ' C ' ,
{M } = AC ∩ A ' C ' şi {N } = AB ∩ A ' B ' . B
O
Triunghiurile date sunt triomologice dacă B'
admit trei centre de omologie.
C
1) Punctele de intersecţie ale dreptelor C'
omologe, a două triunghiuri omologe
coplanare, sunt coliniare. L
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui
Desargues”. Fig. 426
421
Dreapta ce conţine punctele L, M , N se numeşte axă de omologie. Dacă triunghiul
A ' B ' C ' este înscris în triunghiul ABC, atunci dreapta LMN se numeşte polară triliniară,
iar O se numeşte pol triliniar.
Observaţie: Dreapta ce uneşte picioarele bisectoarelor exterioare este polara triliniară a

centrului cercului înscris.
Teorema lui Casey

2) Fie triunghiurile ABC, A ' B ' C ' , A " B " C " două câte două omologice, O centrul
comun de omologie {M } = AB ∩ A ' B ' , {M '} = AC ∩ A ' C ' , {N } = AB ∩ A " B " ,
{N '} = AC ∩ A " C " , {P} = A ' B '∩ A " B " , {P '} = A ' C '∩ A " C ". Dreptele MM ', NN ' şi
PP ' sunt concurente.
P'
N'
M'
A"
M
A'
A
O B
B' B"
C
C'
P
Fig. 427
C"
422
Demonstraţie. Arătăm că triunghiurile MNR şi M ' N ' P ' sunt omologice cu ajutorul
reciprocei teoremei lui Desargues. Astfel, deoarece
MN ∩ M ' N ' = { A}, PM ∩ P ' M ' = { A '}, şi NP ∩ N ' P ' = { A "} , iar punctele A, A ', A "
sunt coliniare, rezultă că dreptele MM ', NN ' şi PP ' sunt concurente.
3) Fie triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' cu proprietatea că există punctele L, M , N astfel
încât {L} = BC ∩ B ' C ' , {M } = AC ∩ A ' C ' şi {N } = AB ∩ A ' B ' , iar dreptele AA ' şi BB '
nu sunt paralele. Dacă punctele L, M şi N sunt coliniare, atunci dreptele AA ' , BB ' şi
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Desargues”.
III.22. Triunghiuri ortopolare

„Moisil a fost mai mult decât un savant, a fost mai mulţi savanţi întruniţi în sesiune permanentă sau luându-şi
locul unul altuia în cicluri succesive mari, reprezentate de temele fundamentale pe care le-a abordat. A fost până în
ultimele zile deschizător de drumuri, inovator. În această aventură spirituală nu a admis dilentatismul superficial.”
– Mircea Maliţa
Teorema lui Lalescu194

1) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dacă dreapta Simson a
vârfului A ' în raport cu ABC este perpendiculară pe dreapta B ' C ' atunci : i) această
proprietate este valabilă pentru toate vârfurile triunghiului A ' B ' C ' ; ii) Dreptele Simson
ale vârfurilor triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt perpendiculare pe
laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. i) Fie N proiecţia lui A ' pe BC
şi A" al doilea punct de intersecţie dintre C
A ' N cu cercul circumscris triunghiului
N A'
ABC. Cum dreapta lui Simson ( s A ' ) a
punctului A ' în raport cu triunghiul ABC A"
este paralelă cu AA" , atunci pentru ca D
s A ' ⊥ B ' C ' trebuie ca B ' C ' ⊥ AA " şi fie C'
E
{E} = B ' C '∩ AA ", {D} = B ' C '∩ BC. B'
Patrulaterul A " EDN este inscriptibil şi H
atunci AA " A ' ≡ B ' DB , deci A
B
m( AA ') = m(B ' B) + m(CC ') . Egalitatea
precedentă este echivalentă cu:
Fig. 428
m( AA ') + m( B ' B) + m(CC ') = 0(mod 360°)
(1) (unde am evaluat măsurile arcelor în sens
trigonometric). Proprietatea i) este verificată pentru toate vârfurile triunghiului A ' B ' C '
deoarece permutarea ciclică a cuplurilor ( A, A '), ( B, B '), (C , C ') nu modifică relaţia (1). ii)
Relaţia (1) nu se modifică dacă se inversează tripletele ( A, B, C ) şi ( A ', B ', C ') , atunci
194
Traian Lalescu (1882-1929) – matematician român, contribuţii importante în geometrie
423
dreptele lui Simson ale triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' sunt
perpendiculare pe laturile triunghiului ABC.
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' cu proprietatea de mai sus se numesc triunghiuri S195 (sau
ortopolare) unul în raport cu altul.
2) Triunghiurile ABC şi A ' B 'C ' sunt triunghiuri S dacă şi numai dacă
m( AA ') + m( B ' B) + m(CC ') = 0(mod 360°) .
Demonstraţia rezultă din teorema lui Lalescu.
3) Dacă ABC şi A ' B ' C ' sunt două triunghiuri S, atunci dreptele lui Simson ale
vârfurilor triunghiului A ' B ' C ' în raport cu triunghiul ABC şi ale vârfurilor
triunghiului ABC în raport cu triunghiul A ' B ' C ' trec prin acelaşi punct care se află la
mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele celor două triunghiuri.
Demonstraţie. Fie H şi H ' ortocentrele triunghiurilor ABC, respectiv A ' B ' C ' ; M, N şi P
mijloacele segmentelor HA ', HB ', respectiv
B' HC '. Triunghiurile MNP şi A ' B ' C ' au
A
laturile paralele. Deoarece dreptele lui Simson
ale punctelor A ', B ', C ' în raport cu
N triunghiul ABC sunt perpendiculare pe
B ' C ', A ' C ' respectiv A ' B ' şi ele trec prin
punctele M,N, respectiv P (vezi „Dreapta lui
H Simson”). Dreptele lui Simson ale punctelor
sA ' A ', B ', C ' în raport cu triunghiul ABC sunt
B M P înălţimile triunghiului MNP, deci concurente
C în ortocentrul acestuia, punct care este
mijlocul segmentului HH '. Schimbând
A'
C' rolurile triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' rezultă
A
că dreptele Simson ale vârfurilor triunghiul
Fig. 429 A ' B ' C ' în raport cu triunghiul ABC sunt
concurente tot în mijlocul segmentului HH '.
4) Consecinţă: Dacă H şi H ' sunt ortocentrele triunghiurilor S , ABC şi A ' B ' C ' ,
atunci triunghiul omotetic triunghiului ABC prin omotetia H ( H ',1/ 2) şi triunghiul
omotetic triunghiului A ' B ' C ' prin omotetia H ( H ,1/ 2) au acelaşi ortocentru în punctul
comun al dreptelor lui Simson.
5) Fie ( ABC , αβγ ) şi ( ABC , α ' β ' γ ') două perechi de triunghiuri S înscrise în acelaşi
cerc. Triunghiurile αβγ şi α ' β ' γ ' sunt triunghiuri S unul faţă de celălalt.
Demonstraţie: Deoarece triunghiurile ABC şi αβγ sunt triunghiuri S rezultă :
m( Aα ) + m( B β ) + m(Cγ ) = 0(mod 360°) (1) , iar din faptul că triunghiurile ABC şi
α ' β ' γ ' sunt triunghiuri S rezultă m( Aα ') + m( B β ') + m(Cγ ') = 0(mod 360°) (2). Din (1) şi
2
Denumirea a fost dată de Traian Lalescu
424
(2) rezultă m(αα ') + m( ββ ') + m(γγ ') = 0(mod 360°) , adică triunghirile αβγ şi α ' β ' γ '
sunt triunghiuri S.
6) Consecinţă : În cercul circumscris unui triunghi ABC se pot înscrie o infinitate de

triunghiuri S în raport cu triunghiul ABC .
Observaţie: Toate aceste triunghiuri înscrise în cercul circumscris triunghiului ABC ,

împreună cu triunghiul ABC determină o familie de triunghiuri S .
7) Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu triunghiurile αβγ înscrise în acelaşi
cerc cu triunghiul ABC , faţă de care sunt triunghiuri S, păstrează o direcţie fixă.
Demonstraţie. Considerăm o coardă NP în cercul circumscris triunghiului ABC, astfel încât
triunghiul MNP este un triunghi S faţă de familia de triunghiuri considerată. Atunci,
dreptele lui Simson ale punctului M în raport cu triunghiurile considerate sunt
perpendiculare pe dreapta NP.
Observaţie. Proprietatea precedentă poate fi reformulată astfel: dreptele lui Simson ale
unui punct M în raport cu triunghiurile S sunt paralele între ele.
8) Două triunghiuri înscrise în acelaşi cerc care au un vârf comun şi laturile opuse
paralele, sunt triunghiuri S.
Demonstraţie. Fie A vârful comun triunghiurilor ABC şi AB ' C '. Deoarece
B ' C ' BC rezultă m( B ' B) = m(C ' C ) , atunci m( B ' B) + m(C ' C ) = 0 unde arcele B ' B şi
C ' C au fost măsurate în sens trigonometric. Conform relaţiei (1) rezultă că triunghiurile
ABC şi AB ' C ' sunt triunghiuri S.
9) Consecinţă: Dacă unuia dintre triunghiurile unei familii S deplasăm o latură

paralelă cu ea însăşi, triunghiurile rămân, de asemenea, triunghiuri S .
Observaţie: Din cele de mai sus se pot deduce diferite procedee de construcţie a unui
triunghi S în raport cu un triunghi dat, când i se cunosc două vârfuri. Astfel, fie triunghiul
ABC şi punctele B ' şi C ' pe cercul circumscris triunghiului ABC .
i) Construim dreapta lui Simson d B ' a punctului B ' în raport cu triunghiul ABC . Punctul
de intersecţie dintre perpendiculara dusă din C ' pe d B ' şi cercul circumscris triunghiului
ABC este cel de-al treilea vârf al triunghiului cerut (Fig. 430).
ii) Prin vârful A al triunghiului ABC construim o paralelă la dreapta B ' C ' care
intersectează din nou cercul în A* . Punctul de intersecţie dintre paralela dusă din A∗ la
BC cu cercul circumscris triunghiului ABC este vârful A ' al triunghiului căutat (Fig.
431).
425
iii) Prin vârful A al triunghiului ABC construim perpendiculara pe coarda B ' C ' care
intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în A* . Perpendiculara din A* pe BC
intersectează cercul în A ' -punctul căutat (Fig. 432).
A' A' A'

A A∗ A
A
dB'
B C B C B C
C' C' C'
B' B' B' A∗

Fig. 430 Fig. 431 Fig. 432
10) Triunghiurile ortic H a H b H c şi median M a M b M c ale unui triunghi sunt triunghiuri

S în cercul lui Euler al triunghiului ABC .
A
Demonstraţie. Perpendiculara din punctul M a
pe latura H b H c a triunghiului ortic intersectează
a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC Hb
în punctul eulerian A ' (mijlocul segmentului AH) A'
Mc Mb
(Fig. 433). Întrucât perpendiculara din A ' pe A1
latura M b M c a triunghiului median cade în
punctul H a rezultă - conform observaţiilor Hc
precedente - că triunghiurile median şi ortic ale B1
triunghiului ABC sunt triunghiuri S în cercul lui B Ha Ma C
Euler al triunghiului ABC . d Ma
11) Mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele Fig. 433

triunghiurilor median şi ortic ale unui triunghi
ABC este punctul lui Spieker al triunghiului
ortic.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile H a H b H c şi M a M b M c sunt triunghiuri S vom arăta
că punctul lui Spieker al triunghiului ortic este punctul de întâlnire al dreptelor lui Simson
ale vârfurilor triunghiului M a M b M c în raport cu triunghiul H a H b H c (Fig.433). Segmentul
A ' M a este diametru în cercul lui Euler , A ' M a ⊥ H b H c şi fie { A1} = H b H c ∩ A ' M a , A1
fiind mijlocul segmentului H b H c (vezi “Cercul lui Euler”), deci dreapta lui Simson d M a a
punctului M a în raport cu triunghiul H a H b H c trece prin A1 . Deoarece H a H b H c şi
M a M b M c sunt triunghiuri S, rezultă că d M a ⊥ M b M c , deci d M a ⊥ AH a . Fie B1 şi C1
mijloacele segmentelor H a H c , respectiv H a H b . Cum A ' H a este bisectoarea unghiului
H c H a H b şi B1 A1 H a H b , A1C1 H a H c rezultă că d M a este bisectoarea unghiului
426
B1 A1C1 . Analog se arată că dreapta lui Simson d M b a punctului M b este bisectoarea
unghiului A1 B1C1 , deci punctul de concurenţă al dreptelor lui Simson - mijlocul
segmentului ce uneşte ortocentrele triunghiurilor S , H a H b H c şi M a M b M c - este punctul
lui Spieker al triunghiului ortic H a H b H c .
12) Triunghiul A ' B ' C ' , determinat de punctele euleriene ale triunghiului ABC şi
triunghiul A " B " C " , având ca vârfuri punctele unde mediatoarele triunghiului ABC
intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC , sunt două
triunghiuri S .
Demonstraţie. Dacă Oa Ob Oc este triunghiul lui Carnot al triunghiului ABC , atunci
triunghiul A ' B ' C ' este triunghiul median al triunghiului Oa Ob Oc , iar triunghiul A " B " C "
este triunghiul ortic al aceluiaşi triunghi (vezi „Triunghiul Carnot”) şi conform
proprietăţilor precedente, rezultă că triunghiurile A ' B ' C ' şi A " B " C " sunt triunghiuri S .
13) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortopolare dacă şi numai dacă abc = a ' b ' c '
(unde cu x am notat afixul punctului X).
Demonstraţie. Fie P,Q,R picioarele perpendicularelor duse din punctul A ' pe dreptele
BC,CA, respectiv AB.
Lemă. Fie X un punct în interiorul unui triunghi ABC şi P proiecţia lui X pe BC. Afixul
1 bc 
punctului P este egal cu p =  x − 2 x + b + c  , unde cu a, b, c, x am notat afixele
2 R 
punctelor A,B,C, respectiv X, iar R este raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Ecuaţiile dreptelor BC şi XP sunt: ( z − b)(c − b ) − ( z − b )(c − b) = 0 ,
respectiv ( z − x)(c − b ) + ( z − x )(c − b) = 0 . Deoarece punctul P aparţine dreptelor BC şi
XP rezultă (2 p − b − x)(c − b ) + (b − x )(c − b) = 0, de unde
 
1 c−b  1 c−b  1 bc  1  bc 
p = b+ x+ (x −b) = b+ x 2 2 (x −b) sau p = b + x − 2 (x − b ) =  x − 2 ⋅ x + b + c  .
2 c −b  2 R R  2  R  2 R 
−
 c b 
1 bc  1 ca 
Demonstraţia teoremei. Avem: p =  a '− 2 a ' + b + c  , q =  a '− 2 a ' + c + a  ,
2 R  2 R 
1 ab 
r =  a '− 2 a ' + a + b  . Dacă A ' nu coincide cu un vârf al triunghiului ABC, atunci
2 R 
condiţia de perpendicularitate dintre PQ şi B ' C ' este echivalentă cu
( p − q)(b '− c ') + ( p − q)(b ' − c ') = 0 sau (b − a )( R 2 − ca ')(b '− c ') + (b − a )( R 2 − c ⋅ a ')(b ' − c ) = 0
 R2 R2   2 R2   R 2  R 2 R 2 
sau mai departe  −  R − a '  ( b '− c ' ) + (b − a)  R 2 − c  −  = 0 , de
 b a  c   a '  b ' c ' 
unde rezultă că (abc − a ' b ' c ')(a − b)(c − a ')(b '− c ') = 0, deci abc = a ' b ' c ' . Dacă A '
coincide - de exemplu - cu vârful A, atunci dreapta lui Simson a lui A ' este perpendiculara
din A pe BC. Dreptele A ' P şi B ' C ' sunt perpendiculare dacă şi numai dacă BC B ' C ' ,
adică bc = b ' c ' sau abc = a ' b ' c ' (deoarece a = a ' ).
427
III.23. Triunghiuri ortologice
„Orice număr este zero înaintea infinitului.” – Victor Hugo196
Triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' dacă perpendicularele din
A, B, C pe B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' sunt concurente. Punctul de concurenţă se
numeşte centrul acestei ortologii.
1) Dacă triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' , atunci şi triunghiul
A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Soluţia 1.Fie D, E, F proiecţiile A'
punctelor A, B, şi C pe laturile B ' C ' ,
B
C ' A ' , respectiv A ' B ' (Fig. 434). Avem: C
B ' A − B 'D = C ' A − DC ' = DA ,
2 2 2 2 2
F E
C 'B − C 'E = A 'B − A 'E = BE
2 2 2 2 2
P' P
A ' C 2 − A ' F 2 = B ' C 2 − B ' F 2 = CF 2 . Din relaţiile
D
precedente prin sumare obţinem: B' C'
(B ' A + C ' B + A ' C ) − (B ' D + C ' E + A ' F ) =
2 2 2 2 2 2
( A ' B2 + B ' C 2 + C ' A2 ) − ( A ' E 2 + B ' F 2 + C ' D2 ) (∗) A

Din teorema lui Carnot rezultă că Fig. 434
2 2 2 2 2 2
B 'D + C 'E + A'F = A'E + B'F + C 'D .
2 2 2 2 2 2
Relaţia (∗) devine: B ' A + C ' B + A'C = A' B + B 'C + C ' A (∗∗) . Condiţia ca
triunghiul ABC să fie ortologic cu triunghiul A ' B ' C ' este dat de relaţia (∗∗) . Pentru ca
triunghiul A ' B ' C ' să fie ortologic cu triunghiul ABC este suficient să permutăm în relaţia
(∗∗) rolurile triunghiului ABC cu cel al lui A ' B ' C ' , prin această permutare se obţine tot
relaţia (∗∗) , ceea ce arată că şi triunghiul A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC .
Soluţia 2. Notăm cu P punctul de concurenţă al perpendicularelor din A, B, C pe laturile
triunghiului A ' B ' C ' şi cu P ' punctul de intersecţie al perpendicularelor din A ' şi B ' pe
uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur uuuuur
BC, respectiv AC. Avem: B ' C ' = P ' C ' − P ' B ', C ' A ' = P ' A ' − P ' C ', A ' B ' = P ' B ' − P ' A ' .
uuur uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur
Folosind aceste relaţii obţinem 0 = PA ⋅ B ' C ' + PB ⋅ C ' A ' + PC ⋅ A ' B ' =
uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur uuur uuuuur uuur
P ' C ' ⋅ BA + P ' B ' ⋅ AC + P ' A ' ⋅ BC . Cum P ' B ' ⊥ AC şi P ' A ' ⊥ BC , avem P ' B ' ⋅ AC = 0 ,
uuuuur uuur uuuuur uuur
P ' A ' ⋅ BC = 0 , deci P ' C ' ⋅ BA = 0 , de unde rezultă P ' C ' ⊥ AB. Prin urmare
perpendicularele din A ', B ', C ' pe laturile triunghiului ABC sunt concurente în P ' .
Două triunghiuri care satisfac proprietăţile de mai sus se numesc ortologice.
Fie P şi P ' cele două centre de ortologie ale triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' . Dacă
centrele de ortologie P şi P ' coincid, atunci triunghiurile se numesc bilogice.
2) Două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice dacă şi numai dacă este adevărată
2 2 2 2 2 2
relaţia: B ' A + C ' B + A ' C = A ' B + B ' C + C ' A .
Demonstraţia rezultă de mai sus.
196
Victor Hugo (1802-1885) – scriitor francez
428
3) Triunghiul ABC şi triunghiul podar al unui punct P sunt ortologice, centrele de
ortologie fiind P şi izogonalul său P ' .
Demonstraţie.
A
B'
C'
P'
P
P
B C
A'
Fig. 435
Triunghiul A ' B ' C ' este ortologic cu triunghiul ABC, centrul acestei ortologii fiind P.
(Fig. 435). Conform teoremei de ortologie şi triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul
A ' B ' C ' , centrul acestei ortologii fie că este punctul P '. Patrulaterul BA ' PC ' fiind
inscriptibil rezultă: m ( A B P ') = 9 0 ° − m ( A ' C ' B ) = 9 0 ° − m ( B P A ') =
m ( P B A ') = m ( P B C ) , deci AB P ≡ P ' BC adică dreptele BP şi BP ' sunt
izogonale. Analog se arată că dreptele AP şi AP ' sunt izogonale, deci punctele P şi P ' sunt
izogonale.
4) Triunghiul antipodar al unui punct P este ortologic cu triunghiul cevian al punctului

P în raport cu triunghiul ABC.
5) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul cevian al centrului cercului înscris

6) Dacă triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice având centrele de ortologie P şi
P ' , atunci coordonatele baricentrice ale lui P în raport cu triunghiul ABC sunt egale
cu coordonatele baricentrice ale lui P ' în raport cu triunghiul A ' B ' C ' .
Demonstraţie. Deoarece A ' P ' ⊥ BC , B ' P ' ⊥ AC , C ' P ' ⊥ AB rezultă:
sin B ' P ' C ' = sin A , sin P ' B ' C ' = sin PAC şi sin P ' C ' B ' = sin PAB (Fig. 435). Din teorema
P 'B ' P 'C ' P'B' P 'C '
sinusurilor în triunghiul P ' B ' C ' rezultă = şi =
sin P ' C ' B ' sin P ' B 'C ' sin PAB sin PAC
sin PAC P ' C ' A PAC b⋅PA⋅sin PAC b sin PAC
de unde : = (1). Atunci, [ ] = = ⋅ (2).Din
sin PAB P ' B ' A[ PAB ] c⋅PA⋅sin PAB c sin PAB
b c A PAC a b A PBC
relaţiile (1) şi (2) rezultă : = [ ] (3). Analog se arată că : = [ ]
P ' B ' P ' C ' A[ PAB] P ' A ' P ' B ' A[ PCA]
(4). Relaţiile (3) şi (4) dau coordonatele baricentrice ale punctului P ' în raport cu
429
triunghiul ABC : A[ P ' B 'C '] : A[ P'C ' A'] : A[ P' A' B'] = P' B'⋅P'C '⋅sin A : P'C '⋅P' A'⋅sin B : P' A'⋅P' B'⋅sin C =
a b c
: : = A[ PBC ] : A[ PAC ] : A[ PAB ] .
P ' A ' P ' B ' P 'C '
Observaţie: Proprietatea de mai sus ne arată că dacă P este centrul de greutate al

triunghiului ABC , atunci P ' este centrul de greutate al triunghiului A ' B ' C ' .
7) Triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului nedreptunghic ABC şi triunghiului ABC

sunt ortologice, centrele de ortologie fiind ortocentrul şi centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţie. Perpendicularele din vârfurile A, B, C ale triunghiului nedreptunghic pe
laturile B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi „Triunghiul ortic”).
8) Fie H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC, H a' , H b' , H c' punctele diametral
opuse punctelor H a , H b , respectiv H c în cercul lui Euler al triunghiului ABC.
Triunghiurile ABC şi H a' H b' H c' sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile H a H b H c şi H a' H b' H c' sunt omotetice, rezultă -
conform proprietăţii precedente - OA ⊥ H c' H b' , OB ⊥ H a' H c' şi OC ⊥ H a' H b' , adică
triunghiurile ABC şi H a' H b' H c' sunt ortologice , centrul cercului circumscris triunghiului
ABC fiind unul dintre centrele de ortologie.
9) Două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' simetrice faţă de o dreaptă sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece AB ' ≡ BA ', BC ' ≡ CB ' şi CA ' ≡ AC ' , relaţia
2 2 2 2 2 2
B ' A + C ' B + A ' C = A ' B + B ' C + C ' A este evident adevărată, deci triunghiurile ABC
şi A ' B ' C ' sunt ortologice.
10) Fie A ' , B ' , C ' simetricele vârfurilor A, B, C ale unui triunghi ABC faţă de
dreapta lui Euler a triunghiului ABC . Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt ortologice.
430
III.24. Triunghiuri paralogice
„Uşor nu e nici cântecul. Zi
şi noapte – nimic nu-i uşor pe pământ
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând.”
Lucian Blaga 197
Fie M , N , P punctele de intersecţie dintre dreapta d cu laturile BC , CA, AB ale unui

triunghi ABC . Punctele de intersecţie dintre perpendicularele ridicate în punctele M , N , P
pe dreptele BC , CA, AB sunt vârfurile unui triunghi A ' B ' C ' numit triunghiul paralogic
(ortoomologic) al triunghiului ABC .
A
1) Triunghiul paralogic A ' B ' C ' şi
triunghiul ABC sunt asemenea.
Demonstraţie. Patrulaterul PMB ' P este d
inscriptibil,deci m( PB ' M ) = m( ABC ) ,
N
adică A ' B ' C ' ≡ ABC . Patrulaterul
APA ' N este inscriptibil, deci
m( B ' A ' N ) = m( PAN ) ,deci B ' A' C ' ≡ BAC
(2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că M
triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt B C
asemenea (Fig. 436). P C'
A'
2) Triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt B'
omologice, dreapta d fiind axa de
omologie.
Demonstraţie.Deoarece {P} = AB ∩ A ' B ' ,
Fig. 436
{M } = BC ∩ B ' C ', {N } = AC ∩ A ' C ' iar
punctele M , N , P sunt coliniare, rezultă
din teorema lui Desargues că dreptele AA ', BB ', CC ' sunt concurente, deci
triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt omologice, dreapta d fiind axa de omologie
A
3) Centrul de omologie ( τ ) dintre triunghiul ABC
D
şi triunghiul paralogic A ' B ' C ' aparţine
cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B 'C ' .
Demonstraţie. Avem {τ } = AA '∩ BB '∩ CC ' O N
(Fig. 437). Patrulaterele PB ' MB şi B ' MNC fiind T τ1 M
inscriptibile: N M C ≡ N C C ' ≡ A ' C 'τ B C
şi PMB ≡ PB ' B , iar cum PMB ≡ NMC C'
τ
(unghiuri opuse la vârf) avem: P ζ
τ C ' A ' ≡ A ' B 'τ , adică patrulaterul τ A ' B ' C '
este inscriptibil (1). Atunci A' B'
T' Fig. 437
197
431
A 'τ B ' ≡ A ' C ' B ' ≡ BCA ≡ Bτ A , deci patrulaterul Bτ CA este inscriptibil (2). Din
relaţiile (1) şi (2) rezultă că τ aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor ABC şi
A ' B 'C ' .
4) Cercurile circumscrise triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC sunt ortogonale.

Demonstraţie. Fie C şi C’ cercurile circumscrise triunghiurilor ABC, respectiv A ' B ' C ' , iar
Tτ şi T 'τ tangentele în punctul τ (centrul omologiei) la C respectiv C’ (Fig. 437). Atunci
m( Tτ B) = m( BAτ ), m( PA'τ ) = m( A' B 'τ ) + m( T 'τ A') + m( A' B 'τ ) = m( T 'τ B ') , de
unde rezultă că: m ( T 'τ T ) = 180 ° − [ m ( T τ B ) + m ( T 'τ B ')] =
180° − [m( PAτ ) + m( PA 'τ )] = 180° − 90° = 90° , deci cercurile C şi C’ sunt ortogonale.
5) Dreptele lui Simson ale punctului τ faţă de triunghiurile A ' B ' C ' şi ABC sunt
paralele cu dreapta d.
Demonstraţie. Fie τ 1 proiecţia lui τ pe BC şi D punctul de intersecţie dintre ττ 1 cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Dreapta lui Simson corespunzătoare punctului τ în raport
cu triunghiul ABC este paralelă cu dreapta AB (vezi „Dreapta lui Simson”) arătăm
că AD d . Patrulaterele ADBE şi BPB ' M fiind insciptibile, rezultă
m( DAB) = m( Dτ B ) = 90° − m(τ Bτ 1 ) = 90° − m( MPB ') = m( BPM ) , deci DAP ≡ APM ,
adică DA PM . Atunci, dreapta lui Simson a punctului τ este în raport cu triunghiul ABC
este paralelă cu dreapta d. Analog se arată că dreapta lui Simson a punctului τ este în
raport cu triunghiul paralogic A ' B ' C ' este paralelă cu dreapta d.
6) Al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise

triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC este centrul de similitudine al triunghiurilor A ' B ' C ' , ABC .
Demonstraţie. Pentru ca punctul ζ să fie centrul de similitudine dintre triunghiurile
omologice şi asemenea A ' B ' C ' , ABC trebuie ca punctul ζ să fie pentru ambele
triunghiuri propriul său omolog, adică triunghiurile ζ AC şi ζ A ' C ' trebuie să fie
asemenea. Avem: ζ AC ≡ ζ BC ≡ CT ζ ≡ CA ' ζ şi
Aζ C ≡ ABC ≡ A ' B ' C ' ≡ A ' ζ C ' , deci triunghiurile ζ AC şi ζ A ' C ' sunt asemenea.
Observaţie: Analog se arată că triunghiurile ζ AB şi ζ A ' B ' , respectiv ζ BC şi ζ B ' C '

sunt asemenea.
7) Dacă H şi H ' sunt ortocentrele triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' atunci axa de
omologie trece prin mijlocul segmentului HH ' .
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Sondat”.
432
III.25. Triunghiuri bilogice
„Crucea pusă lângă numele unora mulţi o iau drept plus.” - S. E. Lec198
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' se numesc bilogice dacă sunt ortologice şi au aceleşi centru
de ortologie.
1) Două triunghiuri bilogice sunt omologice.

Demonstraţie. Fie {D} = AO ∩ B ' C ',{E} = BO ∩ C ' A ',
A' P
{F} = CO ∩ A' B' (Fig. 438). Atunci: AD ⊥ B ' C ', A
B E ⊥ A ' C ', C F ⊥ A ' B ' şi A ' O ⊥ BC ,
B ' O ⊥ CA, C ' O ⊥ AB . Fie {B "} = BE ∩ A ' B ', F E' E
{C "} = CF ∩ A ' C '. Deoarece O este ortocentrul Z O C'
triunghiului A ' B " C " rezultă A ' O ⊥ B " C "; cum D
B" B X D ' C
A ' O ⊥ BC rezultă BC B " C ". Atunci, C"
m( B " C " F ) = m( BCF ) (unghiuri corespondente) şi B'
Fig. 438
cum m( B " C " F ) = m( B " EF ) (deoarece patrulaterul
B " C " EF este inscriptibil) rezultă m( BCF ) = m( BEF ), deci patrulaterul BCEF este
inscriptibil. Analog se arată că punctele C, A, F, D respectiv A, B, D şi E sunt conciclice.
Dacă { X } = BC ∩ B ' C ',{Y } = AC ∩ C ' A ',{Z } = AB ∩ A ' B ' atunci conform teoremei lui
Dergiades rezultă că punctele X, Y şi Z sunt coliniare; deci, conform reciprocei teoremei lui
Desergues triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omologice.
2) Fie ABC şi A ' B ' C ' două triunghiuri bilogice. Picioarele perpendicularelor duse din
vârfurile B şi C pe laturile A ' C ' respectiv A ' B ' şi punctele B şi C sunt conciclice.
3) Fie XYZ axa de omologie dintre triunghiurile bilogice ABC şi A ' B ' C ' , iar O centrul
comun de ortologie. Dreptele OX şi AA ' sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Fie {D '} = A ' O ∩ BC ,{E '} = B ' O ∩ AC.
Conform proprietăţii precedente punctele A ', B ', D ', E '
aparţin unui cerc C 1 . Din puterea punctului O faţă de
cercul C1 rezultă OA '⋅ OD ' = OB '⋅ OE ' (1).
Patrulaterul B ' CE ' F fiind inscriptibil
X
(m( BE ' C) = m( CFB) = 90°) rezultă OB '⋅ OE ' = OC ⋅ OF A'
(2). Dacă {D} = AO ∩ B ' C ' , atunci patrulaterul AFDC O
D
este inscriptibil (conform proprietăţii precedente) de A
unde rezultă OC ⋅ OF = OA ⋅ OD (3). Din relaţiile (1), X' D'
T
(2) şi (3) rezultă OA ⋅ OD = OA '⋅ OD ', adică punctele
A, A ', D şi D ' sunt conciclice, de unde Fig. 439
m( AA ' D ') = m( ADD ') (4). Fie OT tangenta în O la
cercul (C) circumscris patrulaterului OD' DX (m( OD' X ) = m( ODX ) = 90°) (Fig. 439).
198
Stanislaw Lec (1909-1966) – poet polonez
433
Atunci, m( TOD ') = m( ODD ') (5). Din relaţiile (4) şi (5) rezultă
m( AA ' O ) = m( TOD '), deci AA ' OT . Cum OX ⊥ OT (ca diametru în cercul C)
rezultă OX ⊥ AA '.
Observaţie: Analog se arată că OY ⊥ BB ' şi OZ ⊥ CC '.
4) Fie P centrul de omologie şi XYZ axa de omologie dintre triunghiurile bilogice ABC şi
A ' B ' C ', iar O centrul comun de ortologie. Dreptele OP şi XZ sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Fie {D '} = A ' O ∩ BC ,{E '} = B ' O ∩ AC ,{ X '} = OX ∩ AA ' şi
{Y '} = OY ∩ BB '. Conform proprietăţii precedente XX ' ⊥ AA ', deci patrulaterul
A ' X ' D ' X este inscriptibil. Din puterea punctului O faţă de cercul circumscris
patrulaterului A ' X ' D ' X rezultă OX ⋅ OX ' = OA '⋅ OD ' (1). Punctele A ', B ', D ', E ' fiind
conciclice – din puterea punctului O faţă de acest cerc – rezultă OA '⋅ OD ' = OB '⋅ OE ' (2).
Deoarece OY ⊥ BB ' rezultă m( YY ' B) = 90° = m( BEY ), deci punctele B, Y ', E ', Y sunt
conciclice, de unde OB '⋅ OE ' = OY '⋅ OY (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă
OX ⋅ OX ' = OY ⋅ OY ' adică punctele X , X ', Y şi Y ' sunt conciclice. Dacă C’ este cercul de
diametru OP, atunci OP este perpendiculară pe tangenta OT în O la C’, iar OT XY
(analog cu demonstraţia din teorema precedentă) de unde OP ⊥ XY .
III.26. Triunghiuri biortologice. Triunghiuri triortologice

„Pitagora a sacrificat pe altarul lui Zeus o sută de boi şi acesta numai pentru un singur adevăr geometric. Dar dacă
în zilele noastre am proceda în acelaşi fel, este puţin probabil că am putea găsi atâtea vite cornute pe întreg globul
pământesc.” - M. V. Lomonosov199
Triunghiul ABC se numeşte biortologic cu triunghiul A ' B ' C ', dacă el este ortologic în
acelaşi timp cu triunghiul A ' B ' C ' şi cu triunghiul B ' C ' A '. Triunghiul ABC se numeşte
triortologic cu triunghiul A ' B ' C ', dacă triunghiul ABC este ortologic în acelaşi timp cu
triunghiurile A ' B ' C ', B ' C ' A ' şi C ' A ' B '.
Teorema lui Pantazi

Dacă un triunghi ABC este ortologic în acelaşi timp cu triunghiurile A ' B ' C ' şi B ' C ' A ',
atunci triunghiul ABC este ortologic şi cu triunghiul C ' A ' B '.
Demonstraţie. Fie D1 = a1 x + b1 y + c1 = 0 ecuaţia dreptei BC şi D2' = a1 ' x + b1 ' y + c1 ' = 0
ecuaţia dreptei B ' C '. Analog, se definesc ecuaţiile dreptelor ce conţin vârfurile
triunghiurilor ABC şi A ' B ' C ' . Fie Aa, Bc, Cc perpendicularele duse din A,B,C pe
a a ' + b 2 b1 '
B ' C ', A ' C ', respectiv A ' B '. Avem: (Aa) : D2 − 2 1 D3 = 0,
a 3 a 1 ' + b 3 b1 '
a3 a2 '+ b3b2 ' a a '+ b b '
( Bb) : D3 − D1 = 0, (Cc ) : D1 − 1 3 1 3 D2 = 0. Condiţia ca triunghiurile
a1a2 '+ b1b2 ' a2 a3 '+ b2 b3 '
ABC şi A ' B 'C ' să fie ortologice este:
199
Mikhailo Lomonosov (1711-1765) – chimist rus
434
a 2 a 1 ' + b 2 b 1 ' a 3 a 2 ' + b 3 b 2 ' a 1 a 3 ' + b1 b 3 '
⋅ ⋅ = 1, egalitate echivalentă cu
a 3 a 1 ' + b 3 b1 ' a 1 a 2 '+ b1 b 2 ' a 2 a 3 ' + b 2 b 3 '
( a1 a 2 '+ b1b2 ')( a2 a3 '+ b2 b3 ')( a3 a1 '+ b3 b1 ') = ( a1 a3 '+ b1b3 ')( a 2 a1 '+ b2 b1 ')( a3 a 2 '+ b3 b2 ') (1) .
Ţinând seama de relaţia precedentă, pentru ca perpendicularele duse din A ', B ', C ' pe
laturile triunghiului ABC să fie concurente, este necesar ca:
( a1 ' a2 + b1 ' b2 )( a2 ' a3 + b2 ' b3 )( a3 ' a1 + b3 ' b1 ) = ( a1 ' a3 + b1 ' b3 )( a2 ' a1 + b2 ' b1 )( a3 ' a2 + b3 ' b2 ) (2)
care este chiar relaţia (1). Deci, dacă perpendicularele duse din vârfurile
triunghiului ABC pe laturile triunghiului A ' B ' C ' sunt concurente, atunci şi
perpendicularele duse din vârfurile triunghiului A ' B ' C ' pe laturile triunghiului ABC
sunt concurente. Pentru ca triunghiurile ABC şi B ' C ' A ' să fie ortologice, trebuie ca:
( a1 a 3 '+ b1b3 ')( a 2 a1 '+ b2 b1 ')( a 3 a 2 '+ b3 b2 ') = ( a1 a1 '+ b1b1 ')( a 2 a 2 '+ b2 b2 ')( a 3 a 3 '+ b3 b3 ') (3)
Din relaţiile (1) şi (3) rezultă:
( a1 a1 '+ b1b1 ')( a 2 a 2 '+ b2 b2 ')( a3 a3 '+ b3 b3 ') = ( a1 a 2 '+ b1b2 ')( a 2 a 3 '+ b2 b3 ')( a 3 a1 '+ b3 b1 ')
relaţie echivalentă cu faptul că triunghiurile ABC şi C ' A ' B ' sunt ortologice. Deci, dacă
două triunghiuri sunt biortologice, atunci ele sunt triortologice.
Consecinţă: Dacă triunghiul ABC este ortologic cu triunghiurile

M 1 M 2 M 3 , M 2 M 3 M 4 ..., respectiv M n −1 M n M 1 , atunci triunghiul ABC este ortologic şi cu
triunghiul M n M 1 M 2 .
III.27. Triunghiuri coparalele

„Expresia, conform căreia cel care nu cunoaşte sau îi este străină geometria nu are dreptul să între în şcoala
filozofului, deloc nu înseamnă, că este necesar să fii matematician, pentru a deveni înţelept.” - J. W. von Goethe200
Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 se numesc coparalele dacă AA1 BB1 CC1 .
1) Dacă M este un punct ce aparţine laturii BC a triunghiului ABC, iar d este distanţa
AM ⋅ d
dintre paralelele duse la AM prin B şi C, atunci A[ ABC ] = .
2
Demonstraţie. Fie B ' şi C ' proiecţiile
punctelor B şi C pe dreapta AM. Dacă A
M ∈ ( BC ) - Fig. 440 – atunci
B’
AM ⋅ BB ' AM ⋅ CC '
A[ ABC ] = A[ ABM ] + A[ AMC ] = + =
2 2
B C
AM ⋅ d M
.
2
C
’
Fig. 440
200
J. W. von Goethe (1739-1832) – scriitor german
435
Dacă M ∈ BC \ ( BC ) - fig. 441 şi fig. 442 – avem:
C’
A B’
A
B’ C’
M B C
M
B C
Fig. 441 Fig. 442
AM ⋅ BB ' AM ⋅ CC ' AM ⋅ d
A[ ABC ] = A[ ABM ] − A[ AMC ] = − = .
2 2 2
2) Fie ABC şi A1 B1C1 două triunghiuri coparalele. Dacă înălţimile vârfurilor A şi A1 ale
celor două triunghiuri sunt necongruente, atunci există punctele M ∈ BC şi M 1 ∈ B1C1
BM B1 M 1 AM AM
astfel încât = şi = 1 1 .
BC B1C1 A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ] A
Demonstraţie. Evident cazurile AA1 BC şi AA1 B1C1
nu convin deoarece în fiecare dintre acestea rezultă că
înălţimile din A şi A1 ar fi congruente. Fie B
C
{M } = AA1 ∩ BC şi {M 1} = AA1 ∩ B1C1 . Astfel, din M
BM B1 M 1
BB1 MM 1 CC1 rezultă = , iar din
BC B1C1 A1
AM ⋅ d
proprietatea precedentă avem A[ ABC ] = şi
2
A1 M 1 ⋅ d M1 C1
A[ A1 B1C1 ] = (d fiind distanţa dintre BB1 şi CC1 ) de B1
2
Fig. 443
AM AM
unde se obţine: = 1 1 .
A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
3) Dacă triunghiurile ABC A1 B1C1

şi sunt coparalele, a, b, c respectiv
a 1 , b1 , c1 sunt lungimile laturilor lor, atunci
(b + c − a ) ⋅ a + (c + a − b ) ⋅ b + (a + b − c ) ⋅ c ≥ 8( A
2 2 2
1
2 2 2 2
1
2 2 2 2
1
2 2
[ ABC ] +A 2
[ A1 B1C1 ] ) (∗) .
Demonstraţie. Dacă înălţimile duse din vârfurile A şi A1 au lungimi diferite
BM B1 M 1
(ha ≠ ha1 ) atunci utilizând proprietatea precedentă fie = = x, deci BM = x ⋅ BC
BC B1C1
şi B1 M 1 = x ⋅ B1C1 . Din teorema lui Stewart în triunghiul ABC rezultă :
b ⋅ BM + c ⋅ MC − AM ⋅ BC = BM ⋅ MC ⋅ BC ,
2 2 2
relaţie echivalentă cu
AM 2 = x ⋅ b 2 + (1 − x ) c 2 − x (1 − x ) a 2 . Analog se arată că :
436
AM 2 AM 2
A1 M 12 = x ⋅ b12 + (1 − x ) c12 − x (1 − x ) a12 . Atunci din 2
= 12 1 şi relaţiile precedente
A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
 a2 a2   a 2 − b2 + c2 a 2 − b 2 + c 2  c2 c2
rezultă:  2 − 2 1  ⋅ x2 −  − 1 21 1
⋅x + 2 − 21 = 0 (1) .
 A[ ABC ] A[ A B C ]   A[ ABC ]
2
A[ A1 B1C1 ]  A[ ABC ] A[ A1 B1C1 ]
 1 1 1   
Ecuaţia (1) are rădăcini reale dacă şi numai dacă ∆ ≥ 0, (unde ∆ este discriminantul
ecuaţiei (1) ). Utilizând relaţiile (a 2 − b 2 + c 2 )2 − 4a 2 c 2 = −16 A[2ABC ] şi
(a12 − b12 + c12 ) 2 − 4a12 c12 = −16 A[2A1 B1C1 ] , ∆ ≥ 0 rezultă concluzia. Dacă ha = ha1 , atunci din
considerente de simetrie concluzia este adevărată şi în cazurile hb ≠ hb1 şi hc ≠ hc1 . În cazul
rămas de studiat - ha = ha1 , hb = hb1 , hc = hc1 - cele două triunghiuri sunt congruente, iar
inegalitatea de demonstrat se verifică ca egalitate.
4) Două suprafeţe triunghiulare cu aceeaşi arie sunt coparalele.

Demonstraţie. Dacă A[ ABC ] = A[ A1 B1C1 ] atunci inegalitatea (∗) se transformă în inegalitatea lui
Pedoe: (b2 + c2 − a2 ) ⋅ a12 + (c2 + a2 − b2 ) ⋅ b12 + (a2 + b2 − c2 ) ⋅ c12 ≥ 16 ⋅ A[ ABC ] ⋅ A[ A1B1C1 ] ) (vezi
„Teorema lui Pedoe”).
5) Două suprafeţe triunghiulare ABC şi A1 B1C1 cu BC = B1C1 sunt coparalele.

Demonstraţie. Utilizând faptul că a = a1 inegalitatea (1) devine: (b 2 − c 2 − b12 + c12 ) 2 ≥ 0 .
III.28. Triunghiuri înscrise

„Nimeni să nu intre aici dacă nu ştie geometrie.” - Platon201
Triunghiul A ' B ' C ' este înscris în triunghiul ABC, dacă pe fiecare latură a triunghiului
ABC se află câte un singur vârf al triunghiului A ' B ' C ', ( A ' ∈ ( BC ), B ' ∈ ( AC ), C ' ∈ ( AB))
Triunghiul A ' B ' C ' înscris în triunghiul ABC are laturile paralele cu trei ceviene
BA ' CB ' AC '
concurente ale triunghiului ABC dacă şi numai dacă: + + = 1 sau
BC CA AB
CA ' AB ' BC '
+ + = 1.
BC AC AB
Demonstraţie. Fie AA1 , BB1 , CC1 cevienele concurente. Laturile triunghiului A ' B ' C ' fiind
paralele cu cevienele AA ', BB ', CC ' rezultă că sunt posibile două ordonări:
i) B − A '− A1 − C , C − B '− B1 − A , A − C '− C1 − B (Fig. 444 )
ii) B − A1 − A '− C , C − B1 − B '− A , A − C1 − C '− B (Fig. 445).
201
Platon (428-348) – filosof, logician, mathematician grec
437
i) Din reciproca teoremei lui Ceva rezultă
A
A1C B1 A C1 B
⋅ ⋅ = 1 (1). Notăm cu a,b,c lungimile
A1 B B1C C1 A
C' laturilor BC, CA, respectiv AB şi cu
BA ' CB ' AC '
C1 x= ,y = ,z = , x , y , z ∈ (0,1). Din
BC CA AB
B1 AC ' A1 A '
B' teorema lui Thales rezultă = de unde
AB A1 B
B
A' A1 C BA ' ax a 1− z
z = 1− = 1− adică = , deci
A1 B A1 B A1 B x
Fig. 444
A1C 1 − x − z B A 1− x − y
A = (2). Analog, 1 = (3) şi
A1 B x B1C y
C1 B 1 − y − z
= (4). Fie 1 − x − y − x = t . Din
B' C1 A z
C1 relaţiile (1), (2), (3) şi (4) rezultă
C' B1
t[t 2 + ( x + y + z ) ⋅ t + ( xy + yz + zx)] = 0 , adică
(1 − x − y − z )[(1 − x)(1 − y )(1 − z ) + xyz ] = 0.
A1 A ' Deoarece (1 − x)(1 − y )(1 − z ) + xyz > 0 rezultă că
B C
x + y + z = 1, relaţie echivalentă cu
Fig. 445
BA ' CB ' AC '
+ + = 1 . Cazul ii) se tratează analog.
BC CA AB
III.29. Triunghiuri înscrise izotomice

„Matematica seamănă cu o moară: dacă veţi turna în ea boabe de grâu, veţi obţine făină, dar dacă veţi turna în ea
tărâţe, tărâţe veţi obţine.” - Aldous Huxley202
Fie M şi M ' ; N şi N ' ; P şi P ' puncte izotomice pe laturile triunghiului ABC. Triunghiurile
MNP şi M ' N ' P ' se numesc izotomice.
1) Triunghiurile de contact şi cel cotangentic corespunzătoare unui triunghi ABC sunt

izotomice. A
Demonstraţie. Deoarece BM = CM ' = p − b ,
CN = AN ' = p − c şi AP = BP ' = p − a (Fig. 446) rezultă N
că triunghiurile de contact şi cotangentic ale triunghiului P
ABC sunt izotomice, unde a, b, c şi p lungimile laturilor şi P' N'
semiperimetrul triunghiului ABC.
B M M' C
Fig. 446
202
Aldous Huxley (1894-1963) – scriitor englez
438
2) Triunghiurile izotomice înscrise într-un triunghi au arii egale.
Demonstraţie. Soluţia1. Fie x = AP ' = BP, y = AN ' = CN , z = BM = CM ' ,
α = MM ', β = NN ', γ = PP '. Avem: A[ MNP ] = A[ ABC ] − [ A[ PAN ] + A[ BMP ] + A[ NCM ] ] şi
A[ M ' N ' P '] = A[ A B C ] − [ A[ P ' A N '] + A[ B M ' P '] + A[ N ' C M '] ]. Arătăm că
A[ PAN ] + A[ BMP ] + A[ NCM ] = A[ P ' AN '] + A[ BM ' P '] + A[ N ' CM '] . Egalitatea precedentă este echivalentă
( x + γ )( y + β )sin A xz sin B (α + z) y sin C xy sin A ( x + γ )(z + α )sin B z( y + β )sin C
cu + + = + + ,
2 2 2 2 2 2
adică: xα sin B + γ z sin B + γα sin B + z β sin C = x β sin A + γ y sin A + γβ sin A + α y sin C şi
utilizând teorema sinusurilor obţinem xα b + γ zb + γα b + z β c = x β a + γ ya + γβ a + α yc .
Cum a = 2 z + α , b = 2 y + β , c = 2 x + γ egalitatea precedentă devine evidentă, deci
A[ M N P ] = A[ M ' N ' P '] .
Soluţia 2. Fie MNP şi M ' N ' P ' două triunghiuri izotomice înscrise în triunghiul ABC şi
BM m CN n AP p
= , = , = . Afixele punctelor M, N şi P sunt:
MC 1 − m NA 1 − n PA 1 − p
z M = (1 − m ) ⋅ z B + m ⋅ z C , z N = (1 − n ) ⋅ z C + n ⋅ z A , z P = (1 − p ) ⋅ z A + p ⋅ z B .
Atunci, aria triunghiului MNP este egală cu
zM zM 1 zA zA 1
i i
A[MNP] = ⋅ zN zN 1 = [mnp + (1− m)(1− n)(1− p)] ⋅ ⋅ zB zB 1 = [mnp + (1− m)(1− n)(1− p)] ⋅ A[ ABC]
4 4
zP zP 1 zC zC 1
BM ' 1 − m CN ' 1 − n AP ' 1 − p

(∗) . Analog, = , = şi = , iar z M ' = (1 − m) ⋅ zC + m ⋅ z B ,
M 'C m N'A n P'B p
z N ' = (1 − n) ⋅ z A + n ⋅ zC , z P ' = (1 − p) ⋅ z B + p ⋅ z A . Aria triunghiului M ' N ' P ' se obţine
înlocuind în relaţia (∗) pe m, n şi p cu 1-m, 1-n respectiv 1-p, obţinându-se aceeaşi
expresie, deci A[ MNP ] = A[ M ' N ' P '] .
3) Centrul de greutate a două triunghiuri izotomice MNP şi M ' N ' P ' înscrise în
triunghiul ABC sunt simetrice faţă de centrul de greutate al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă rezultă că afixul centrului de greutate al triunghiului
z + z N + z P (1 + n − p) z A + (1 + p − m) z B + (1 + m − n) zC
MNP este zG1 = M = , iar afixul
3 3
centrului de greutate al triunghiului M ' N ' P ' este egal cu:
z +z +z (1 − n + p ) z A + (1 − p + m) z B + (1 − m + n) zC
zG2 = M ' N ' P ' = , de unde
3 3
zG1 + zG2 z + z B + zC
= A = zG , adică tocmai afixul centrului de greutate al triunghiului
2 3
ABC.
Consecinţă: Centrul de greutate al triunghiului ABC este mijlocul segmentului ce uneşte

centrele de greutate al triunghiului de contact respectiv cotangentic corespunzătoare
triunghiului ABC.
439
III.30. Triunghiuri pseudoisoscele
„Multe capitole ale matematicii mi-au fost dragi. Matematica e una.” - Gr. Moisil203
Triunghiul ABC , în care bisectoarele exterioare ale unghiurilor B şi C sunt egale,

triunghiul ABC nefiind isoscel, se numeşte pseudoisoscel.
1) Dacă în triunghiul pseudoisoscel ABC , I a′ este simetricul punctului I a - centrul

cercului A -exînscris al triunghiului ABC faţă de mijlocul laturii BC, atunci centrul
cercului înscris (I) al triunghiului ABC aparţine mediatoarei segmentului AI a′ .
Demonstraţie. Fie BE şi CD cele două bisectoare exterioare egale
( E ∈ AC , D ∈ AB ),(Fig. 447) AAb CD, Ab ∈ BC , AAc BE , Ac ∈ BC , Ki , Kb , Kc
picioarele înălţimilor duse din Ia , B respectiv C, în triunghiul
BCI a , { K b′ } = BK b ∩ AA b , { K c′ } = CK c ∩ AAc , {M } = AAb ∩ BE , {M ′} = AAc ∩ CD.
BE ⋅ CK c
Avem: A[ ABC ] = A[ BCE ] − A[ BAE ] = A[CAD ] − A[ BCD ] , A[ DCE ] = . Deoarece AKc′ BE ,
2
BE ⋅ Kc Kc′
rezultă că distanţa de la A la BE este egală cu K c K c′ , de unde A[ BAE ] =
2
BE (CK c − K c K c′ ) BE ⋅ CK c′
şi astfel: A[ ADC ] = = (1). Analog
2 2
E
C1
I'a
A
B1
K 'b M I
Ac Ki
Ab B K i' C
K 'c
Kb
H1 M'
Kc
Ia
Fig. 447
440
BD ⋅ BKb′
A[ ABC ] = A[CAD ] − A[ BCD ] = (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă BK b′ = CK c′ .
2
1 1 1
Unghiurile triunghiurilor I a BC au măsurile 90° − m( Aˆ );90° − m( Bˆ );90° − m(Cˆ ) .
2 2 2
1 1
Atunci, m ( K c C I a ) = m ( K b B I a ) = 9 0 ° − (9 0 ° − m ( Aˆ ) ) = m ( Aˆ ) ,
2 2
1
m( K c′ CM ′) = m( K b′ BM ) = m( BAC ) , de unde rezultă că ∆BKb′ M ≡ ∆CK c′ M ′ , şi de aici
2
BM ≡ CM ′ (3). Fie CC1 BE , C1 ∈ AAb , BB1 DC , B1 ∈ AAc ,{I a′ } = BB1 ∩ CC1.
Patrulaterele BI a CI a′ şi BH1CI sunt paralelograme, ( unde I este centrul cercului înscris în
triunghiul ABC şi H1 ortocentrul triunghiului BI a C ). Deci I a′ şi I sunt simetricele
punctelor I a şi H1 faţă de BC . Fie I a′ K i′ ⊥ BC , K i′ ∈ BC . Avem
1
m( BI a' K i′) = m(CI a' H1 ) = m( ACB ). Cum patrulaterul BI a CI este inscriptibil rezultă că
2
1
m( BI a I ) = m( BCI ) = m( ACB). Dar BI a I ≡ M ' AI a (ca unghiuri alterne interne), deci
2
1
m( M ′AI a ) = m( BI a′ K i′) = m( ACB ) (4). Din I a′ C1 ≡ BM , C1 A ≡ CM ' şi relaţia (3) rezultă
2
I a′ C1 ≡ C1 A ≡ AB1 , adică patrulaterul AB1 I a′ C1 este romb. Deci, AI a' B1 ≡ I a′ AB1 relaţie
care împreuna cu (4) dau IAI a′ ≡ II a′ A , adică triunghiul IAI a′ este isoscel, deci
AI = II a′ = I a H1 (5) şi punctele C1 , B1 , I sunt coliniare deoarece dreapta IC1 este
perpendiculară pe segmentul [ AI a′ ] în mijlocul acestuia.
2) Consecinţă:
Distanţele de la ortocentrul triunghiului I a BC la vârfurile acestuia sunt respectiv egale
cu distanţele de la centrul cercului înscris I la vârfurile triunghiului ABC.
3) Triunghiul ortic al triunghiului I a BC este pseudoisoscel.

Demonstraţie. Triunghiul ortic K b K c K i al triunghiului I a BC are unghiurile de măsuri
 1 
180° − 2 90° − m( A)  = m( A) respectiv m( Bˆ ) , m(Cˆ ) şi atunci triunghiurile K b K c K i
 2 
şi ABC sunt asemenea, deci triunghiul ortic al triunghiului I a BC este pseudoisoscel.
4) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: AI = ra − r ( ra este raza

cercului A-exînscris şi r raza cercului înscris în triunghiul ABC) .
Demonstraţie. Avem AI = I a′ I = I a′ K i′ − IK i′ = ra − r (6).
203
Române
441
BI a a − c
5) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: = .
CI a b − a
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor CAc M ′ şi CBI a , respectiv a triunghiurilor
CI a CB BI a BC
BAa M şi BCI a rezultă: = şi = de unde
CM ′ CAc BM BAb
CI a ⋅ CAc = CM ' ⋅ CB = BM ⋅ BC = BI a ⋅ BAb (unde am folosit relaţia (3)) şi de aici
BI a CAc
= (7). Dar, AB = BAc = c , deci CAc = a − c şi analog BAb = b − a . Astfel
CI a BAb
BI a a − c
relaţia (7) devine : = (8).
CI a b − a
6) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC este adevărată relaţia: AI 2 = BI ⋅ CI .

BI a I a H1 BH1
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor ABI şi BH1 I a rezultă: = = ;
AB BI AI
BI a AI CI CI a AI BI
dar I a H1 = II a′ = AI şi BH1 = CI1 , deci = = (9). Analog, = =
AB BI AI AC CI CI
(10), de unde rezultă AI 2 = BI ⋅ CI .
A B C
7) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , sin 2 = sin ⋅ sin .
2 2 2
B C
Demonstraţie. Înlocuim relaţia cunoscută AI = 4 R sin ⋅ sin şi analoagele în egalitatea
2 2
A B C
AI 2 = BI ⋅ CI şi va rezulta sin 2 = sin ⋅ sin .
2 2 2
8) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , II a2 = IIb ⋅ II c .

A B C
Demonstraţie. Deoarece II a = 4 R sin
, IIb = 4 R sin , II c = 4 R sin , egalitatea de
2 2 2
A B C
demonstrat este echivalentă cu sin 2 = sin ⋅ sin , demonstrată anterior.
2 2 2
BI a ⋅ CI a
9) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , AI = .
AI a
Demonstraţie. Din relaţiile (9) şi (10) rezultă BI a ⋅ CI a = b ⋅ c . Cum în orice triunghi ABC
BI a ⋅ CI a
avem AI ⋅ AI a = b ⋅ c rezultă BI a ⋅ CI a = AI ⋅ AI a , deci AI = .
AI a
442
10) Într-un triunghi ABC pseudoisoscel, a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc (b + c) = 0.
BI CI a AB b − a c
Demonstraţie. Din relaţiile (9) şi (10) rezultă = ⋅ = ⋅ (11). Din
CI BI a AC a − c b
asemănarea triunghiurilor BIKi′ şi CK c′ Ac , respectiv CIK i′ şi BKb′ Ab rezultă:
CAc BKb′ BI CAc BKi
= . Cum BKb′ = CK c′ rezultă = ⋅ . Dar,
CI CK i′ CI BAc CKi′
a+b+c BI a − c p − b
BKi′ = CK i = p − b, CK i′ = BK i = p − c (unde p = ), deci: = ⋅ (12).
2 CI b − a p − c
Din relaţiile (11) si (12) rezultă legatura dintre laturile unui triunghi pseudoisoscel :
a −c p −b c b−a
⋅ = ⋅ adică a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc(b + c) = 0 (13).
b−a p−c b a−c
Observaţie: Relaţia precedentă poate fi obţinută direct plecând de la egalitatea bisectoarelor

exterioare CD şi BE.
11) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , a 2 + bc = 4 Rra .

Demonstraţie. Relaţia a 3 − (b + c)a 2 + 3abc − bc(b + c) = 0 este echivalentă cu
2abc abc
= a 2 + bc şi cum Rra = (vezi “Cercurile exînscrise”) rezultă
b+c−a 2(b + c − a)
concluzia.
1 1 1
12) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , + + =0.
a − b a − c bc
1 1 1
Demonstraţie. Relaţia + + =0 este echivalentă cu
a − b a − c bc
a3 − (b + c)a2 + 3abc − bc(b + c) = 0.
(ra − r )2
13) Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , II a = .
r
Demonstraţie. Din asemănarea triunghiurilor AIR şi AI a R ' - unde R şi R’ sunt proiecţiile
AI r AI r
punctelor I şi I a′ pe latura AC – rezultă = ,iar de aici = şi
AI a ra AI a − AI ra − r
utilizând relaţia (6) obţinem concluzia.
AI ⋅ ra (ra − r ) ⋅ ra
14) Consecinţă: Într-un triunghi pseudoisoscel ABC , AI a = = .
r r
443
III.31. Triunghiuri cosimediane
„Nu s-ar putea oare reprezenta muzica drept matematica simţurilor şi matematica drept muzică a raţiunii? Căci
muzicianul simte matematica,iar matematicianul concepe muzica. Muzica-i vis, matematica este viaţa practică.”-
James Sylvester204
Fie A ', B ', C ' punctele de intresecţie ale simedianelor triunghiului ABC cu cercul
1) Laturile triunghiului A ' B ' C ' sunt proporţionale cu medianele triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie a ', b ', c ' lungimile laturilor triunghiului A ' B ' C ' . Avem:
A
B'
A" Kb
C' Kc
K
C"
B" Ka
B C
A'
Fig. 448
1 1
m( AA ' C ') = m( ACC ') = m( AC ') şi m( AA ' B ') = m( ABB ') = m( AB ') de unde
2 2
m( B ' A ' C ') = m( ABK ) + m( KCA) = m( CBG ) + m( BCG ) = 180° − m( BGC ).
Analog, m( A ' B ' C ') = 180° − m( AGC ), m( A ' C ' B ') = 180° − m( AGB). Teorema
c/2 m
sinusurilor aplicată în triunghiurile BCM c şi BGC ne dă: = c şi
sin GCB sin B
(2 / 3) ⋅ mb a bc 3abc
= , de unde sin GCB = şi sin CGB = . Atunci,
sin GCB sin BGC 4 Rmc 8 Rmc mb
3abc 3abc 3abc
a ' = 2 R sin(180° − BGC ) = 2 R sin BGC = . Analog b ' = şi c ' = ,
4mb mc 4ma mc 4ma mb
a' b' c' a b c
deci = = . Analog se arată că = = .
ma mb mc ma ' mb ' mc '
2) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' admit aceleaşi simediane AA ', BB ', CC '. .
Demonstraţie. Fie K a , K b , K c intersecţiile dintre simediane cu laturile opuse, A ", B ", C "
intersecţiile simedianelor AA ', BB ', CC ' cu laturile B ' C ', C ' A ', respectiv A ' B '.
C ' A " A[ A ' A " C '] A ' C '⋅ AA ''sin α  3abc   3abc  m sin α
Avem: = = = ⋅ sinα  :  ⋅ sin β  = b ⋅
A " B ' A[] A ' A " B '] A ' B '⋅ A ' A ''sin β  4ma mb   4ma mb  mc sin β
204
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor la Universitatea din Oxford, contribuţii
importante în algebră
444
 1 
(1), unde α = m( A " A ' C '), β = m( A " A ' B ') şi m( C ' CA) = α  = m(C ' A)  ,
 2 
 1 
m( ABB ') = β  = m( AB ')  . Teorema sinusurilor aplicată în triunghiul ACK c şi ABK b dă:
 2 
sin α sin A sin β sin A
= , = (2). Deoarece BK b şi CK c sunt simediane rezultă:
AK c CK c AKb BK b
2 2
K c A  b  Kb A  c  cb 2 bc 2
=  , =   , de unde rezultă Kc A = , AK b = , iar
Kc B  a  KbC  a  a2 + b2 a 2 + c2
2acmb 2abm
BKb = , CK c = 2 c2 (3) (vezi „Simediane”). Din realaţiile (2) şi (3) rezultă:
a2 + c2 a +b
bc bc
sin α = şi sin β = (4). Din relatiile (1) şi (4) rezultă
4 Rmc 4 Rmb
2 2
C ' A "  mb   b ' 
=  =   (conform proprietăţii 1), deci AA " este simediană în triunghiul
A '' B '  mc   c ' 
A ' B ' C ' . Analog se arată că BB " şi CC " sunt simediane în triunghiul A ' B ' C ' .
Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' care admit aceleaşi simediane se numesc triunghiuri
cosimediane.
3) Triunghiul circumpedal al punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC şi triunghiul

ABC sunt triunghiuri cosimediane.
Demonstraţie. Proprietatea este o reformulare a teoremei (1).
4) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi punct al lui Lemoine.

Demonstraţia rezultă din faptul că triunghiurile admit aceleaşi simediane.
5) Două triunghiuri cosimediane sunt omologice, centrul de omologie fiind punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC.
6) Cercurile lui Apollonis ale triunghiului ABC intersectează cercul circumscris al

triunghiului ABC în vârfurile triunghiului cosimedian.
7) Între unghiurile triunghiurilor cosimediane ABC şi A ' B ' C ' au loc relaţiile:
2
ctgA + ctgA ' = ctgB + ctgB ' = ctgC + ctgC ' = ctgω ( ω este unghiul lui Brocard).
3
Demonstraţie. ctgA + ctgA ' = ctgA + ctg (π − BGC ) = ctgA − ctg ( BGC ) , G fiind centrul
de greutate al triunghiului ABC. Teorema cosinusului aplicată în triunghiul BGC dă:
2 2
2  2  2 2 b 2 + c 2 − 5a 2
a 2 =  mb  +  mc  − 2 ⋅ mb ⋅ mc ⋅ cos BGC sau : cos BGC = , de
3  3  3 3 8mb mc
445
b 2 + c 2 − 5a 2 8Rmb mc (b 2 + c 2 − 5a 2 ) ⋅ R b2 + c2 − a2
unde ctg BGC = ⋅ = , iar ctgA = ⋅R.
8mb mc 3abc 3abc abc
R  2 b 2 + c 2 − 5a 2  2 R
Avem ctgA + ctgA ' = b + c − a −
2 2
= ⋅ ⋅ (b 2 + c 2 + a 2 ) . Ţinând
abc  3  3 abc
b2 + c2 + a 2 b2 + c2 + a2 2
cont că: ctgω = = ⋅ R rezultă: ctgA + ctgA ' = ctgω. Analog se
4 ⋅ A[ ABC ] abc 3
2
arată că ctgB + ctgB ' = ctgC + ctgC ' = ctgω.
3
8) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi unghi Brocard.

Demonstraţie. Fie ω ' unghiul lui Brocard al triughiului A ' B ' C ' . Atunci
2 2
ctgA + ctgA ' = ctgω şi ctgA '+ ctgA = ctgω ', de unde ctgω = ctgω ' şi cum
3 3
ω ≤ 30°, ω ' ≤ 30° (vezi „Punctele lui Brocard”) rezultă ω = ω '.
9) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi cerc Brocard.

Demonstraţie. Cercul lui Brocard este cercul ce are ca diamtru segmentul determinat de
centrul cercului circumscris triunghiului şi punctul lui Lemoine al aceluiaşi triunghi.
Deoarece triunghiurile cosimediane au acelaşi cerc circumscris şi acelaşi punct al lui
Lemoine rezultă că au şi acelaşi cerc Brocard.
10) Două triunghiuri cosimediane au aceleaşi puncte Brocard.

Demonstraţie. Deoarece cercul lui Brocard trece prin punctele lui Brocard Ω şi Ω ' ale
triunghiului ABC, Ω şi Ω ' sunt simetrice faţă de diametrul OK (vezi „Cercul lui
Brocard”), iar triunghiurile cosimediane au acelaşi cerc Brocard, rezultă concluzia.
11) Două triunghiuri cosimediane au acelaşi al doilea triunghi Brocard.

Demonstraţia este evidentă deoarece vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard sunt
picioarele perpendicularelor duse din centrul cercului circumscris triunghiului de referinţă
pe simedianele triunghiului.
446
III.32. Triunghiul celor trei imagini
„Matematica este o monstruoasă tautologie.” - Bernard Shaw205
Triunghiul A* B*C * ale cărui vârfuri sunt obţinute prin simetria vârfurilor triunghiului
ABC faţă de laturile opuse se numeşte triunghiul celor trei imagini al triunghiului ABC
(Fig. 449).
B∗
C∗ A
Fig. 449
B C
A∗
1) Triunghiurile ABC şi A* B*C * sunt omologice centrul de omologie fiind ortocentrul

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece dreptele AA* , BB* şi CC * sunt perpendiculare pe laturile BC, CA,
respectiv AB rezultă că ele sunt concurente în ortocentrul triunghiului ABC, deci conform
teoremei lui Desargues triunghiurile ABC şi A* B*C * sunt omologice.
2) Centrul cercului circumscris triunghiului celor trei imagini A* B*C * corespunzător

unui triunghi ABC este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului ABC faţă
de punctul lui Coşniţă.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Coşniţă”.
3) Cercurile circumscrise triunghiurilor AB*C * , BC * A* , CA* B* trec prin inversul

punctului lui Coşniţă faţă de cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Coşniţă”.
4) Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi A* B*C * triunghiul celor trei
imagini corespunzător triunghiului ABC. Cercurile circumscrise triunghiurilor AOA∗ ,
BOB ∗ şi COC ∗ se întâlnesc într-un punct care este inversul punctului izogonal
conjugat al centrului cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Musselman”.
205
Bernard Shaw (1856 -1950) – scriitor irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1925
447
Teorema lui Boutte
2) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC . Triunghiul celor trei imagini A* B*C *
este obţinut prin omotetia de centrul G şi raport 4 a triunghiului podar al centrului
cercului lui Euler al triunghiului ABC.
B∗
C∗ A
O9
H O H G O
G
O9
B C
Fig. 450
A∗
Fie M a , M b , M c mijloacele laturilor BC , CA respectiv AB şi A1 , B1 , C1 mijloacele laturilor

M b M c , M c M a respectiv M a M b . Evident, triunghiul A1 B1C1 se obţine din triunghiul ABC
prin omotetia de centru G şi raport 1/4. Fie X omoteticul lui A∗ prin H (G , 14 ) (Fig. 450).
Arătăm că X este proiecţia centrului cercului lui Euler ( O9 ) al triunghiului ABC pe BC.
GA1 GX 1
Cum = = din reciproca teoremei lui Thales rezultă că A1 X AA∗ . Dar
GA GA∗ 4
AA∗ ⊥ M b M c de unde rezultă că A1 X ⊥ M b M c , deci A1 X ⊥ BC . Cu alte cuvinte
X ∈ BC (Fig. 451). Evident , X este simetricul punctului A1 faţă de B1C1 (care este linie
mijlocie în triunghiul M a M b M c ); cu A
alte cuvinte punctul X aparţine cercului
circumscris triunghiului M a M b M c ,
adică cercului lui Euler. Urmează că X
este proiecţia lui O9 pe BC . Analog se Mc H A1 M b
demonstrează că imaginile punctelor B∗ G
şi C ∗ prin omotetia H (G , 14 ) sunt C1
O
proiecţiile lui O9 pe CA, respectiv AB. B1
X Ma C
Observaţie: Dacă O9a O9b O9c este B
triunghiul podar al centrului cercului lui
Euler al triunghiului ABC, atunci
GA* GB* GC * A'
= = = 4.
GO9a GO9b GO9c Fig. 451
448
III.33. Triunghiuri izoliniare
„Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni.” - Lev Tolstoi206
Fie două triunghiuri ABC şi A ' B ' C ' în acelaşi plan. Dacă paralelele duse prin A, B, C
la laturile B ' C ' , C ' A ' respectiv A ' B ' intersectează laturile opuse în trei puncte
coliniare α , β , γ atunci şi paralelele duse prin A ', B ', C ' la BC , CA respectiv AB
întâlnesc laturile opuse B ' C ', C ' A ' şi A ' B ' în trei puncte coliniare α ', β ', γ '.
A1
B'
A γ'
A' C1
B' α'
C1'
C'
α B C
γ A1' β'
'
B 1
Fig. 452
Fie A1' B1' C1' triunghiul determinat de dreptele Aα , B β şi Cγ , iar A1 B1C1 triunghiul
determinat de dreptele A 'α ', B ' β ' şi C ' γ ' . Din asemănarea triunghiurilor A ' B 'α ' cu
CB1 'α , respectiv C 'α ' A ' cu C1 'α B ( triunghiuri cu laturile paralele două câte două )
rezultă: α ' B' = A'α ' şi α ' C ' = A ' α ' . Prin împărţirea relaţiilor precedente se obţine:
αB1 ' αC α C1 ' αB
α ' B ' α B1 '⋅ α B . Analog, se arată γ 'A' γ A1 '⋅ γ A

= egalităţile: = şi
α ' C ' α C1 '⋅ α C γ 'B ' γ B 1 '⋅ γ B
β 'C ' β C 1 '⋅ β C α ' B ' β 'C ' γ ' A '
= , de unde rezultă că ⋅ ⋅ =
β 'A' β A1 ' ⋅ β A α 'C ' β ' A ' γ ' B '
 α B1 ' β C1 ' γ A1 '   α B β C γ A 
 ⋅ ⋅  ⋅  ⋅ ⋅  = 1 ⋅ 1 = 1 (unde s-a aplicat teorema lui Menelaus
α
 1 C ' β A1 ' γ B '
1   α C β A γ B 
206
Lev Tolstoi (1828-1910) – scriitor rus
449
triunghiurilor A1' B1' C1' şi ABC cu transversala αβγ ) şi din reciproca teoremei lui Menelaus
aplicată în triunghiul A ' B ' C ' rezultă că punctele α ', β ', γ ' sunt coliniare.
Observaţie: Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' ce îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc
izoliniare.
III.34. Triunghiuri metaparalele

„Azi facem matematica ce va fi folosită mâine şi mai ales poimâine.
Dacă n-am face-o azi, poimâine ar trebui s-o importăm.” – Gr. Moisil207
1) Fie triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' . Dacă paralelele duse din A, B, C la B ' C ' , C ' A ' ,
respectiv A ' B ' sunt concurente într-un punct D, atunci paralelele duse din A ' , B ' , C '
la BC , CA , respectiv AB sunt concurente într-un punct D ' .
Demonstraţie.Fie A( x1 , y1 ) , B( x2 , y2 ) , C ( x3 , y3 ) , A '( x1' , y1' ), B '( x2' , y2' ), C '( x3' , y3' ) . Ecuaţiile
paralelelor duse din A, B, C la dreptele B ' C ' , C ' A ' , respectiv A ' B ' sunt:
, , , , , , , , , , , , , , , ,
x( y − y ) − y( x − x ) = x1 ( y − y ) − y1 ( x − x ) , x( y − y ) − y( x − x ) = x ( y − y ) − y ( x − x )
3 2 3 2 3 2 3 2 1 3 1 3 2 1 3 2 1 3
, , , , , , , ,
x ( y − y ) − y ( x − x ) = x ( y − y ) − y ( x − x ) . Condiţia de concurenţă este
2 1 2 1 3 2 1 3 2 1
B'
A
C1 B1
D' A'
D
C C'
B A1
Fig. 453
, , , , , , , , , , , ,
echivalentă cu: x1 ( y3 − y2 ) + x2 ( y1 − y3 ) + x3 ( y2 − y1 ) = y1 ( x3 − x2 ) + y2 ( x1 − x3 ) + y3 ( x2 − x1 ) ,
1 1 1 1 1 1
adică y1' y2' y3' = x1' x2' x3' (∗) . Simetria relaţiei precedente demonstrează
x1 x2 x3 y1 y2 y3
teorema .
Observaţii:
1) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' ce au proprietăţile de mai sus se numesc metaparalele
sau paralelogice, iar punctele D şi D ' se numesc centre de metaparalelism.
207
Române
450
2) Vom nota cu ABC A ' B ' C ' faptul că triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt
metaparalele.
2) Dacă ABC A ' B ' C ' , ABC B ' C ' A ' , atunci ABC C 'B ' A' .
Demonstraţie: Utilizând teorema precedentă relaţiile ABC A ' B ' C ' şi ABC
1 1 1 1 1 1 1 1 1
B ' C ' A ' sunt echivalente cu: y1' y2' y3' = x1' x2' x3' , respectiv y2' y3' y1' =
x1 x2 x3 y1 y2 y3 x1 x2 x3
1 1 1 1 1 1 1 1 1
x2' x3' x1 . Din egalităţile precedente rezultă: y3'
'
y2' '
y1 = x3' x2' x1' , adică ABC
y1 y2 y3 x1 x2 x3 y1 y2 y3
C 'B ' A' .
3) Dacă ABC M1M 2 M 3 , ABC M 2 M 3 M 4 , ... , ABC M n −1 M n M 1 , atunci

ABC M n M 1M 2 .
Demonstraţia proprietaţii se realizează utilizând relaţia (∗) .
III.35. Triunghiul pedal

„Cea mai mare dorinţă a mea este să comunic şi altora
pasiunea mea pentru matematică.” – Miron Nicolescu208
Dacă M este un punct în planul triunghiului ABC, picioarele cevienelor AM, BM, CM sunt
vârfurile unui triunghi M 1 M 2 M 3 numit triunghiul pedal al lui M (Fig. 454).
1) Triunghiul pedal al centrului de greutate al unui

triunghi ABC este triunghiul median corespunzător A
triunghiului ABC.
M3
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul median”.
M2
2) Triunghiul pedal al ortocentrului unui triunghi ABC M
este triunghiul ortic corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „ Triunghiul ortic”.
B M1 C
3) Triunghiul pedal al punctului lui Gergonne al unui Fig. 454
triunghi ABC este triunghiul de contact corespunzător
triunghiului ABC.
4) Triunghiul pedal al punctului lui Nagel al unui triunghi ABC este triunghiul
cotangentic corespunzător triunghiului ABC.
208
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician român, membru al Academiei Române, contribuţii în analiza
matematică
451
5) Fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
AO sin 2 B + sin 2C BO sin 2C + sin 2 A CO sin 2 A + sin 2 B
Atunci, = , = , = .
OA ' sin 2 A OB ' sin 2 B OC ' sin 2C
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”.
6) Dacă Ω a Ωb Ωc este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard Ω

corespunzător unui triunghi ABC , Ω a ∈ ( BC ), Ωb ∈ (CA), Ωc ∈ ( AB), atunci
2 2 2
BΩ a  c  C Ωb  a  AΩ c  b 
=  , =   şi =  .
Ω a C  a  AΩb  b  BΩ c  c 
7) Dacă Ω 'a Ω b' Ω 'c este triunghiul pedal al celui de-al doilea punct Brocard, Ω 'a ∈ ( BC ) ,
2 2 2
BΩ'a  a  C Ωb'  b  AΩ'c  b 
Ω'b ∈ (CA) , Ω'c ∈ ( AB ) , atunci =  , =  , =  .
Ω'a C  c  Ωb' A  a  Ω'c B  c 
8) Triunghiul pedal al retrocentului R al unui triunghi ABC este triunghiul podar al

punctului lui Longchamps corespunzător triunghiului ABC.
9) Triunghiul antisuplementar I a I b I c şi triunghiul pedal al centrului cercului înscris

10) În triunghiul ABC fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al unui punct Q, astfel încât
BA ' p CB ' m AC ' n
= , = şi = . Dacă z A , z B , zC sunt afixele punctelor A,B,C, atunci
A 'C n B ' A p C 'B m
mz A + nz B + pzC
afixul punctului Q este zQ = .
m+n+ p
nz B + pzC mz A + pzC
Demonstraţie. Afixele punctelor A ', B ', C ' sunt z A ' = , zB ' = şi
n+ p m+ p
mz A + nz B  mz + nz B + pzC 
zC ' = . Fie punctul Q '  A  . Utilizând condiţia de coliniaritate a
m+n  m+n+ p 
zD zD 1
trei puncte D( z D ), E ( z E ) şi F ( z F ) - anume: z E zE 1 = 0 , rezultă fără dificultate că
zF zF 1
punctele A, A ', Q ' ; B, B ', Q ' ; respectiv C , C ', Q ' sunt coliniare, iar cum punctul Q '
aparţine celor trei ceviene AA ', BB ', CC ' rezultă că Q ≡ Q '.
452
11) În triunghiul ABC fie A ' B ' C ' triunghiul pedal al unui punct P, astfel încât
BA ' AB ' AC '
=ν , = µ şi = λ . Atunci, pentru orice punct din planul triunghiului
A 'C B 'C C 'B
uuur 1 uuur λ uuur µ uuuur
ABC este adevărată relaţia: MP = MA + MB + MC.
1+ λ + µ 1+ λ + µ 1+ λ + µ
1 µ
Demonstraţie. Din teorema lui Ceva avem: λ ⋅ν ⋅ = 1 , deci ν = (1). Din teorema lui
µ λ
PA uuur 1 uuur λ + µ uuuur
Van – Aubel obţinem: = λ + µ , de unde rezultă MP = MA + MA '
PA ' 1+ λ + µ 1+ λ + µ
BA ' uuuur 1 uuur ν uuuur
(2). Din = ν rezultă MA ' = MB + MC (3). Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă
A 'C 1 +ν 1 +ν
concluzia.
Cazuri particulare:
uuuur 1 uuur 1 uuur 1 uuuur
1) Dacă P ≡ G , atunci MG = MA + MB + MC .
3 3 3
uuur a uuur b uuur c uuuur
2) Dacă P ≡ I , atunci MI = MA + MB + MC .
a+b+c a+b+c a+b+c
3) Dacă P≡O, atunci
uuuur 1 uuur uuur uuuur
MO = (sin 2 A ⋅ MA + sin 2 B ⋅ MB + sin 2C ⋅ MC ) .
4) Dacă P≡H , atunci
uuuur tgA uuur tgB uuur tgC uuuur
MH = MA + MB + MC (pentru un triunghi
nedreptunghic).
III.36. Triunghiul anticevian

„O teoremă de geometrie este o legătură organică între părţile unei figuri.” – Gh. Ţiţeica209
Fie P un punct din planul triunghiului ABC . Triunghiul anticevian A ' B ' C ' al
triunghiului ABC corespunzător punctului P este obţinut astfel: A ∈ B ' C ', B ∈ A ' C ',
C ∈ B ' A ' iar AA '∩ BB '∩ CC ' = {P} (Fig. 455 ). Punctul P se numeşte punct anticevian.
1) Triunghiul ABC este triunghiul cevian al punctului P în raport cu triunghiul

A ' B 'C ' .
2) Triunghiul anticevian corespunzător centrului cercului înscris (I) în triunghi este

triunghiul antisuplementar.
209
453
3) Triunghiul anticevian corespunzător centrului de greutate (G) este triunghiul
anticomplementar.
Demonstraţie.Vezi „Triunghiul anticomplementar”.
A B'
C'
P
C
B
A'
Fig. 455
4) Triunghiul anticevian corespunzător punctului simedian (K) este triunghiul

tangenţial.
5) Fie A ' B ' C ' triunghiul anticevian al unui punct P în raport cu un triunghi ABC.
Bisectoarele unghiurilor triunghiului A ' B ' C ' intersectează laturile BC, CA şi AB în
punctele A ", B ", respectiv C ". Dreptele AA ", BB " şi CC " sunt concurente.
Demonstraţie. Din teorema A B'
BA " BA '
bisectoarei rezultă = , C'
A"C A ' C P B"
CB " CB ' AC " AC ' C"
= şi = . Din C
B" A B ' A C"B C 'B B A"
teorema lui Ceva aplicată în
triunghiul anticevian A ' B 'C '
AC ' BA ' CB '
rezultă ⋅ ⋅ = 1 , de unde
AB ' BC ' CA ' A'
se obţine: Fig. 456
BA " CB " AC " BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =1
A"C B " A C " B A ' C B ' A C ' B
şi din reciproca teoremei lui Ceva aplicată în triunghiul ABC rezultă că dreptele AA ", BB "
şi CC " sunt concurente.
454
III.37. Triunghiuri ortogonale
„Am închis uşile ca să nu intre greşeala. Atunci adevărul m-a întrebat: pe unde voi intra eu?” - R. Tagore210
Două triunghiuri se numesc ortogonale dacă au laturile două câte două perpendiculare una
pe alta.
Să se construiască triunghiul A ' B ' C ' având vârfurile pe dreptele suport ale laturilor
triunghiului ABC astfel încât cele două triunghiuri să fie ortogonale.
A2
A1 Fig. 457
A
A'
B'
O B1
B
C' C
B2 C1 C2
Demonstraţie. Presupunem că triunghiul A ' B 'C ' astfel încât

A ' C ' ⊥ AC , A ' B ' ⊥ AB, B ' C ' ⊥ BC , A ' ∈ AC , B ' ∈ AB, C ' ∈ BC. Construim
perpendicularele pe laturile triunghiului ABC în vârfurile acestui triunghi şi fie A1 B1C1
triunghiul obţinut prin intersecţiile acestor perpendiculare. Avem
A1C1 ⊥ AC , A1 B1 ⊥ AB, B1C1 ⊥ BC. Repetând procedeul de mai sus, obţinem triunghiul
A2 B2 C2 cu A2 C2 ⊥ A1C1 , A2 B2 ⊥ A1 B1 , B2 C2 ⊥ B1C1 . Se observă A2 C2 AC , A2 B2 AB,
B2 C2 BC. Se poate considera că triunghiul A2 B2 C2 se obţine din triunghiul ABC printr-o
omotetie. Fie O centrul acestei omotetii, centru care se află la intersecţia dreptelor
AA2 , BB2 , CC2 . În mod analog se observă că A1 B1C1 se poate obţine din A ' B ' C ' printr-o
OA OA '
omotetie şi deoarece = rezultă că omotetia are acelaşi centru O. Din cele
OA2 OA1
prezentate rezultă procedeul de construcţie a două triunghiuri ortogonale: i) se construieşte
triunghiul A1 B1C1 ; ii) se construieşte triunghiul A2 B2 C2 ; iii) unim A cu A2 , B cu B2 şi se
determină centrul omotetiei O; iv) unim apoi O cu A1 , B1 , C1 şi la intersecţia cu dreptele
suport ale laturilor ABC găsim punctele A ', B ', C ' care sunt vârfurile triunghiului căutat.
Construcţia de mai sus este valabilă indiferent de natura triunghiului.
210
Rabindranath Tagore (1861-1941) –scriitor şi filosof indian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
455
III.38. Triunghiul lui Carnot211
„Geometria este limbajul omului... de la naşterea sa, omul nu a acţionat decât pe fundamentul geometriei, pe care a
pătruns-o cu atâta claritate încât putem admite că ea este aceea care ne condiţionează.” - Charles le Corbusier212
Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Oa , Ob , Oc centrele cercurilor circumscrise

triunghiurilor BCH, ACH, ABH. Triunghiul Oa Ob Oc se numeşte triunghiul lui Carnot, iar
cercurile circumscrise riunghiurilor BHC, AHC, AHB se numesc cercurile lui Carnot -
(Ca), (Cb), (Cc).
1) Cercurile circumscrise
triunghiurilor BHC, AHC şi AHB A
sunt congruente cu cercul
circumscris triunghiului ABC . Cc A' Ob
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' Oc
mijloacele segmentelor AH, BH, CH, Hc O Hb
Ha , Hb , Hc picioarele înǎlţimilor
triunghiului ABC , O centrul cercului H C' Cb
B' C
circumscris triunghiului ABC şi Oa'
B
simetricul lui O faţǎ de BC. Atunci,
AH ≡ OOa şi AH OOa de unde
' '
rezultǎ cǎ patrulaterul OOaHA este Oa

paralelogram. Deci, HOa ≡ OA(= R)
'
Ca
(1) şi cum OCOaB este romb rezultă
că Oa' C ≡ Oa' B ≡ OC ≡ OB (= R) (2).
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
Fig. 458
Oa' C ≡ Oa' B ≡ Oa' H (= R) , deci Oa'
este centrul cercului circumscris
triunghiului BHC, adică Oa' ≡ Oa . Analog, Ob şi Oc sunt simetricele lui O în raport cu
laturile AC, respectiv AB. Cercul circumscris triunghiului BHC este congruent cu cercul
circumscris ABC. Analog, cercurile circumscrise triunghiurilor AHC şi AHB sunt
congruente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Observaţii:
1) Laturile triunghiului lui Carnot conţin punctele lui Euler ( A ', B ', C ' ) ale triunghiului
ABC.
2) Distanţele de la centrul cercului circumscris triunghiului ABC la centrele Oa , Ob , Oc sunt
egale cu AH, BH, respectiv CH.
3) Centrele cercurilor lui Carnot sunt simetricele centrului cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC faţǎ de laturile triunghiului ABC.
2) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt congruente.
211
212
Charles le Corbusier (1877-1965) – arhitect, pictor francez de origine elveţiană
456
Demonstraţie. Cum BOa CO şi AOCOb sunt romburi rezultă: BOa OC AOb şi
BOa ≡ OC ≡ AOb (= R) , deci patrulaterul ABOa Ob este paralelogram, adică AB ≡ Oa Ob .
Analog, AC ≡ Oa Oc şi BC ≡ Ob Oc , triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt congruente.
3) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt omotetice.

Demonstraţie: Fie O9 mijlocul segmentului OH. Atunci, triunghiul Oa Ob Oc se obţine prin
omotetia de centru O9 şi raport -1, a triunghiului ABC.
4) Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi dreaptă a lui

Euler.
Demonstraţie. În triunghiul Oa Ob Oc ,O este ortocentrul său, iar H este centrul cercului
circumscris, deci are aceeaşi dreaptă Euler cu triunghiul ABC şi evident acelaşi cerc al lui
Euler.
5) Cercurile lui Carnot sunt simetrice cercului circumscris triunghiului dat în raport cu
laturile corespunzǎtoare.
Demonstraţie. Deoarece ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine cercului circumscris
triunghiului BHC, simetricul sǎu faţa de latura BC, aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC, iar cercurile circumscrise triunghiurilor ABC şi BHC sunt congruente,
rezultǎ cǎ cele douǎ cercuri sunt simetrice faţǎ de latura BC a triunghiului ABC. Analog, se
aratǎ cǎ şi celelalte douǎ cercuri Carnot sunt simetrice faţǎ de laturile AC, respectiv AB.
6) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC, (Ca), (Cb), (Cc) cercurile lui Carnot
corespunzătoare triunghiului ABC, iar Ab şi Ac al doilea punct de intersecţie dintre
cercul (Ca) cu laturile AC respectiv AB. Analog se definesc punctele Bc şi Ba , respectiv
Ca şi Cb determinate de intersecţiile cercurilor (Cb), respectiv (Cc) cu laturile
corespunzǎtoare ale triunghiului ABC. Ortocentrul triunghiului ABC este centrul
cercurilor circumscrise triunghiurilor AAb Ac , BBc Ba , CCa Cb .
Demonstraţie. A
Hb
O
Ab
Hc
H
C
B
Ha
Oa
Ac
Ca
457
Fig. 459
Avem m( HAH c ) = 90° − m( H c HA) = 90° − m( H a HC ) = m( HCH a ) (1). În cercul (Ca)
1
m( BAc H ) = m( HCB) = m( BH ) (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultǎ HAB ≡ AAc H , deci
2
triunghiul AHAc este isoscel, de unde AH ≡ HAc (3). Analog se arată că AH ≡ HAb (4).
Din relatiile (3) şi (4) rezultă AH ≡ HAc ≡ HAb , deci H este centrul cercului circumscris
triunghiului AAb Ac . Analog , se aratǎ cǎ H este centrul cercului circumscris triunghiurilor
BBc Ba şi CCa Cb .
7) Fie Oa centrul cercului Carnot (Ca) şi H a H b H c triunghiul ortic al triunghiului ABC.

Atunci: BOa ⊥ H a H b şi COa ⊥ H a H c .
Demostraţie. Dacă O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
OC ⊥ H a H b (1) (vezi „Triunghiul ortic”) – Fig. 459. Patrulaterul BOCOa fiind un romb -
datoritǎ faptului cǎ Oa este simetricul lui O faţǎ de BC - rezultǎ BOa OC (2). Din
relaţiile (1) şi (2) rezultǎ cǎ BOa ⊥ H a H b . Analog , se aratǎ COa ⊥ H a H c .
Observaţie: Analog se aratǎ cǎ AOb ⊥ H b H a , COb ⊥ H b H c şi AOc ⊥ H c H a ,

BOc ⊥ H c H b .
8) Fie A1 , B1 , C1 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale triunghiurilor A,

B, respectiv C cu cercul circumscris triunghiului ABC. Triunghiul O1O2 O3 , având
vârfurile în centrele cercurilor Carnot ale triunghiului A1 B1C1 este omologic cu
triunghiul ABC, centrul de omologie fiind un punct al lui Kariya al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
9) Tangentele duse în ortocentrul H al unui triunghi ABC la cercurile lui Carnot (Ca),
(Cb), (Cc) intersecteazǎ laturile BC, CA, respectiv AB în trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie A ', B ', C ' punctele determinate de intersecţiile dintre tangentele şi
laturile triunghiului , iar A ", B ", C " al doilea punct de intersecţie dintre dreptele
B"
C"
H
B C
M A'
A"
Oa
Fig. 460
AH , BH , CH cu cercul circumscris triunghiului ABC. Avem
458
1
m( BCC ") = m( BB " C ") = m( BC ") şi cum A ' H este tangentă cercului (Ca) rezultǎ
2
m( A ' HB) = m( HCB) , de unde A ' HB ≡ C " B " B , deci dreptele A ' H şi
B " C " sunt paralele. Fie {M } = B " C "∩ BC . Din asemǎnarea triunghiurilor A ' BH cu
A ' B BH A ' C HC
MBB " şi A ' HC cu MCC " rezultǎ: = şi = , de unde
MA ' HB " MA ' HC "
A ' B BH HC " B ' C CH HA " C ' A AH HB "
= ⋅ . Analog, se arată cǎ = ⋅ şi = ⋅ . Atunci
A ' C HC HB " B ' A HA HC " C ' B HB HA "
A' B B 'C C ' A
⋅ ⋅ = 1 , deci punctele A ', B ', C ' sunt coliniare.
A 'C B ' A C ' B
10) Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Ortocentrele triunghiurilor

ACb Cc , BCa Cc , CCa Cb sunt centrele cercurilor Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc .
Demonstraţie. Fie Cc Cc' şi Cb Cb' înǎlţimi în
A
triunghiul ACb Cc şi H1 ortocentrul
triunghiului ACb Cc . Atunci Cc Cc' ICb şi
Cb C '
ICc , deci patrulaterul ICb H1Cc este C'b
b
C'c
paralelogram (Fig. 461). Cum ICc ≡ ICb
Cc H1
rezultǎ cǎ patrulaterul ICb H1Cc este romb,
Cb
deci H 1 este simetricul centrului cercului I
circumscris triunghiului de contact faţǎ de
latura Cb Cc , ceea ce aratǎ cǎ H 1 este centrul
cercului Carnot corespunzǎtor laturii Cb Cc .
Analog se aratǎ cǎ ortocentrele triunghiurilor B Ca C
BCa Cc şi CCa Cb sunt centrele cercurilor
Carnot corespunzǎtoare laturilor Ca Cc Fig. 461
respectiv Cb Ca .
11) Laturile triunghiului Carnot trec prin punctele euleriene A' , B ' , C ' ale triunghiului
ABC .
Demonstraţia este evidentă din construcţie.
12) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul median al triunghiului lui Carnot O a Ob Oc .
Demonstraţie. Deoarece AA' ≡ A' H şi Oc A ≡ Oc H ≡ Ob A ≡ Ob H rezultă că patrulaterul
AOc HOb este romb, deci Oc A' ≡ A' Ob , adică A' este mijlocul segmentului Oc Ob .
Analog, se arată că B' şi C ' sunt mijloacele segmentelor O a Oc şi O a Ob .
13) Triunghiul A " B " C " având ca vârfuri punctele unde mediatoarele laturilor
triunghiului ABC intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC este
triunghiul ortic al triunghiului lui Carnot.
459
Demonstraţie. Deoarece BC || Oc Ob şi M a A " ⊥ BC , iar A " ∈ Ob Oc ( vezi „Cercul lui
Euler” ), rezultă că Oa A " este înălţime în triunghiul lui Carnot. Analog se arată că O b B "
şi Oc C " sunt înălţimi în triunghiul O a Ob Oc .
14) Triunghiul A' B ' C ' (determinat de punctele euleriene ale triunghiului ABC ) şi
triunghiul A " B " C " ( având ca vârfuri punctele unde mediatoarele triunghiului ABC
intersectează a doua oară cercul lui Euler al triunghiului ABC ) sunt două
triunghiuri S .
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri Ortopolare”.
15) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC , H a H b H c triunghiul ortic

{H1} = AH a I H b H c , {H 2 } = BH b I H a H c , {H 3 } = CH c I H a H b . Dreptele H 2 H 3 , H 3 H1 ,
H1 H 2 sunt axele radicale dintre cercul lui Euler al triunghiului ABC şi respectiv
cercurile lui Carnot (Ca), (Cb), (Cc)..
16) Triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor Carnot şi triunghiurile având

vârfurile în punctele unde înălţimea triunghiului dat intersectează cercul său
circumscris sunt omologice, centrul de omologie aparţinând acestui cerc ciscumscris.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
17) Fie I centrul cercului înscris într-un triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul său
ortic. Centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AH b H c , BH c H a , CH a H b sunt
centrele cercurilor Carnot corespunzătoare triunghiului de contact C a C b C c al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M proiecţia lui B pe
bisectoarea CI şi { A1} = H c M I AI . A
Avem: AH c H b ≡ ACB şi MH c A ≡ MCB

1
(= m( ACB)) (deoarece patrulaterele
2 A1 Hb
H c H b CB şi H c MCB sunt inscriptibile)
M Cb
(Fig. 462) de unde rezultă că Cc
1
m( AH c A1 ) = m( AH c M ) = m( AH c H b ),
2 Hc I
deci H c A1 este bisectoarea unghiului
H
AH c H b . Cum AA1 este bisectoarea
B
unghiului A, rezultă că A1 este centrul Ca
cercului înscris în triunghiul AH c H b . Dar C
Fig. 462
m ( IA1 M ) = m ( A1 A H c ) + m ( A1 H c A ) =
1 1 1 1
m( Aˆ ) + m(Cˆ ) şi m( MIA1 ) = m( MIA) = m( IAC ) + m( ICA) = m( Aˆ ) + m(Cˆ ) ,de unde
2 2 2 2
rezultă că IA1 M ≡ MIA1 . Arătăm că punctul M aparţine dreptei Cc Cb . Fie
460
1
{M 1} = CI I Cc Cb . Avem: m( BIM 1 ) = [m( B) + m(C )] (ca unghi exterior triunghiului
2
1
BIC ), m( BIM 1 ) = 90° − m( Aˆ ) . Patrulaterul IC c AC b este inscriptibil, deci
2
1 1
m ( IC c C b ) = m ( Aˆ ) , de unde m ( BC c M 1 ) = 90 ° + m ( Aˆ ). Astfel,
2 2
m( BCc M 1 ) + m( MIB) = 180° , adică patrulaterul BC c M 1 I este inscriptibil, deci
m( BM 1 I ) = m( BCc I ) = 90° , de unde rezultă că M 1 este proiecţia lui B pe bisectoarea C1 ,
adică M 1 ≡ M . Deoarece AI ⊥ C b C c , M ∈ C b C c şi triunghiul MA1 I este isoscel, rezultă
că punctele A1 şi I sunt simetrice faţă de latura C c C b , deci A1 este centrul cercului
Carnot corespunzător laturii C c C b a triunghiului de contact.
18) Fie O a Ob O c triunghiul lui Carnot al unui triunghi ABC şi H a H b H c triunghiul ortic
al triunghiului ABC. Dreptele Oa H a , Ob H b , Oc H c sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Hexyl”.
III.39. Triunghiul lui Lucas213

„Matematica reprezintă în sine o colecţie de rezultate, care pot fi aplicate la orice.” - Bertrand Russell214
Pe latura BC a triunghiului ABC în exterior se construieşte pătratul BCC1 B1 . Fie

{M } = AB1 ∩ BC şi { N } = AC1 ∩ BC. Fie P şi Q punctele de intersecţie dintre
perpendicularele ridicate din N şi M pe latura BC şi laturile AC, respectiv AB.
1) Patrulaterul MNPQ este pătrat. A

Demonstraţie. Din asemănările triunghiurilor AQM
şi ABB1 ; APN şi ACC1 ; APN şi AB1C1 rezultă:
Q P
AM MQ AQ AN NP AP MN AM AN
= = , = = , = = (1)
AB1 BB1 AB AC1 CC1 AC BC
1 1 AB1 AC1
MQ NP M A' N
de unde = şi cum BB1 ≡ CC1 rezultă B C
BB1 CC1
MQ ≡ NP. Deoarece MQ NP şi MQ ⊥ BC , NP ⊥ BC
rezultă că patrulaterul MNPQ este dreptunghi. Atunci,
PQ BC şi PQ ≡ MN (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă
AQ QP MN QM
= = = (şi cum BC ≡ BB1 ), de unde
AB BC BC BB1
MN ≡ QM , deci patrulaterul MNPQ este pătrat. B1 C1
Fig. 463
213
Francois Lucas (1842-1891) – mathematician francez, contribuţii în teoria numerelor
214
literatură
461
Observaţie: Cercul circumscris triunghiului APQ se numeşte A – Lucas. Analog, se
definesc cercurile B – Lucas şi C – Lucas. Fie LA , LB , LC centrele cercurilor Lucas.
Triunghiul LA LB LC se numeşte triunghiul lui Lucas.
2) Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi R raza cercului circumscris acestui

a
triunghi. Pătratul MNPQ are latura de lungime egală cu .
2aR
1+
bc
Demonstraţie. Fie A ' piciorul înălţimii duse din A. Din asemănarea triunghiurilor AQP şi
AQ AP QP c b
ABC rezultă: = = , de unde AQ = l , AP = l , ( PQ = l ), iar din asemănarea
c b a a a
c
c− l
BQ QM a l
triunghiurilor BQM şi BAA ' rezultă = , de unde = şi de aici
AB AA ' c ha
a ⋅ ha 2 ⋅ A[ ABC ] 2 ⋅ abc bc a
l= . Dar ha = = = , de unde rezultă l = .
a + ha a a ⋅ 4R 2 R 2aR
1+
bc
R
3) Razele cercurilor A – Lucas, B – Lucas şi C – Lucas sunt egale cu: RA = ,
2aR
1+
bc
R R
RB = , respectiv RC = .
2bR 2cR
1+ 1+
ac ab
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile APQ şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind
l 1
punctul A şi raportul de omotetie fiind egal cu = (conform proprietăţii
a 1 + 2aR
bc
RA l R
precedente) rezultă că = , de unde RA = . Analog se determină lungimile
R a 2aR
1+
bc
celorlalte două raze.
A
4) Cercul circumscris triunghiului ABC şi cercurile lui
Lucas sunt tangente interior.
LA
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AQP şi ABC sunt P
1
omotetice, prin omotetia de centru A şi raport Q
2aR
1+ O
bc
rezultă că cercurile circumscrise acestor două triunghiuri C
se corespund prin omotetia considerată, deci cercurile sunt
tangente interior. B
Fig. 464
462
Observaţii:
RA
.
1) Raportul de omotetie poate fi considerat şi sub forma
R
2) Analog se arată că cercurile B – Lucas şi C – Lucas sunt tangente interior cercului
5) Cercurile lui Lucas sunt tangente două câte două.

C Demonstraţie. Avem: O L B = O B − L B B = R − R B ,
OLC = R − RC şi m( BOC ) = 2m( BAC ). Aplicând
A TB
LA LC teorema cosinusului în triunghiul OLB LC rezultă:
TC TA LB L2C = OL2B + OL2C − 2OLB ⋅ OLC ⋅ cos( LB OLC ). Cum

R R
O LB = R − , OLC = R − şi
O 2 bR 2cR
1+ 1+
LB ac ab
B
 b + c2 − a2
2

cos( LB OLC ) = cos 2 A = 2 cos 2 A − 1 = 2   −1
 2bc 
Fig. 465
2 R(abc + b 2 R + c 2 R ) ⋅ a
rezultă LB LC = = RB + RC , deci
(ac + 2bR )(ab + 2cR)
cercurile B – Lucas şi C – Lucas sunt tangente. Analog, se arată că cercurile A – Lucas şi C
– Lucas respectiv B – Lucas şi A – Lucas sunt tangente.
6) Laturile triunghiului Lucas au lungimile RA + RB , RB + RC , RC + RA .

Demonstraţia este o consecinţă a proprietăţii precedente.
Fie TA , TB , TC punctele de tangenţă dintre cercurile lui Lucas. Triunghiul TATBTC se

numeşte triunghiul tangentelor Lucas. Cercul circumscris triunghiului TATBTC se numeşte
cercul radical al cercurilor Lucas.
III.40. Triunghiul lui Fuhrmann

„Dacă cineva vrea să determine cu un cuvânt laconic şi expresiv esenţa matematicii, acela trebuie să spună, că este
o ştiinţă despre infinit.” - Henri Poincaré215
Fie C cercul circumscris triunghiului ABC . Triunghiul lui Fuhrmann al triunghiului

ABC este triunghiul FA FB FC ale cǎrui vârfuri sunt simetricele mijloacelor arcelor
BC , AC respectiv AB , considerate în cercul C, faţă de laturile triunghiului ABC
(Fig. 466). Cercul circumscris triunghiului lui Fuhrmann se numeşte cercul lui Fuhrmann.
Centrul cercului lui Fuhrmann (F ) se numeşte punctul lui Fuhrmann (F). Fie A ', B ', C '
mijloacele arcelor BC , AC , respectiv AB şi M a , M b , M c mijloacele laturilor triunghiului
ABC , iar O centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
215
matematicii
463
A
B'
P
C' Mc
FC FA Mb
I
O
FB
B C
Ma
A'
Fig. 466
1) Dreptele A ' FA , B ' FB , C ' FC sunt concurente în centrul cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece OA ' ⊥ BC rezultǎ cǎ şi FA A ' ⊥ BC ,deci O ∈ A ' FA . Analog
O ∈ B ' FB şi O ∈ C ' FC .
2) Triunghiul ABC şi triunghiul Fuhrmann FA FB FC al triunghiului ABC sunt

ortologice.
Demonstraţie. Deoarece FA A ' ⊥ BC , FB B ' ⊥ AC şi FC C ' ⊥ AB iar FA A ', FB B ', FC C ' sunt
concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC rezultă că triunghiul FA FB FC
este ortologic cu triunghiul ABC .
3) Perpendicularele duse din A, B şi C pe laturile FB FC , FA FC respectiv FB FA ale

triunghiului Fuhrmann sunt concurente într-un punct P.
Demonstraţie. Deoarece relaţia de ortologie dintre două triunghiuri este simetrică, rezultă
(conform proprietăţii precedente) că triunghiul ABC este ortologic cu triunghiul
Fuhrmann, deci perpendicularele duse din A, B şi C pe laturile FB FC , FA FC respectiv
FB FA sunt concurente într-un punct P.
4) Cercurile având centrele în vârfurile FA , FB , FC şi trec prin punctele B şi C, C şi A,

respectiv A şi B sunt concurente în punctul P.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Fie ζ a , ζ b , ζ c cercurile
circumscrise triunghiurilor BIC , CIA respectiv AIB , iar ζ a' , ζ b' , ζ c' cercurile având centrele
în punctele FA , FB , FC şi trec prin punctele B şi C, C şi A , respectiv A şi B (Fig. 467).
Conform teoremei lui Catalan, centrele cercurilor ζ a , ζ b , ζ c sunt mijloacele arcelor
BC , AC respectiv AB ale cercului circumscris triunghiului ABC . Cercurile ζ a şi ζ a'
464
sunt simetrice faţă de BC; ζ b şi ζ b' sunt simetrice faţă de CA; ζ c şi ζ c' sunt simetrice faţă
de AB. Atunci conform teoremei lui Schoute cercurile ζ a' , ζ b' , ζ c' sunt concurente într-un
punct Q, linia centrelor fiind perpendiculară pe axa radicală a cercurilor; rezultă că
FC FB , FA FC , FA FB sunt mediatoarele segmentelor AQ, BQ, CQ şi conform proprietăţii (3)
rezultă că punctele P şi Q coincid, deci cercurile ζ a' , ζ b' , ζ c' sunt concurente în punctul P.
5) Fie I a centrul cercului A -exînscris corespunzător triunghiului ABC , I a' simetricul

lui I a faţă de BC . Dacă P este punctul de concurenţă al cercurilor ζ a' , ζ b' , ζ c' (având
centrele în vârfurile triunghiului Fuhrmann şi trec prin punctele ( B, C ) , (C , A)
respectiv ( A, B ) ), atunci punctele P, A şi I a' sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A ' mijlocul arcului BC al cercului circumscris triunghiului ABC şi I

centrul cercului înscris în triunghiul ABC . Punctele A, I , A ' şi I a sunt coliniare (vezi
“Cercurile exînscrise”) iar A ' este centrul cercului circumscris patrulaterului BICI a (adică
cercul ζ a (Fig. 467). Cum cercurile
HA
ζ a şi ζ a' sunt simetrice faţă de latura I 'a
'
BC rezultă că punctul I a aparţine
ζa’
cercului ζ a' . Fie H A şi HC
ortocentrele triunghiurilor IBC ,
respectiv IAB , iar A '' al doilea A
punct de intersecţie dintre cercul ζ c'
şi dreapta BC. Conform proprietăţii ζc’
prin care simetricele ortocentrului P≡Q
unui triunghi faţă de laturile acestuia FC I
FA
aparţin cercului circumscris
triunghiului (vezi „Ortocentrul unui FB
triunghi”) rezultă că simetricul lui A" A1 M a C
H A faţă de BC aparţine lui ζ a şi B Da
deci H A aparţine lui ζ a' . Analog
H c ∈ ζ c' . Evident I este ortocentrul A'
C
triunghiului AH c B . Simetricul său ζb’
faţă de AB aparţine cercului ζ c' .
Avem: AH cB ≡ A A '' B
 1  Fig. 467
 = m( APB )  (1), iar unghiurile
 2 
AH c B şi AIB sunt Ia
suplementare ( I fiind ortocentrul
lui AH c B ). Datorită simetriei rezultă I a 'CB ≡ BCI a , iar în ζ a avem: BCI a ≡ BII a
(2), de unde BCI a ≡'
BII a .m( AH c B) + m( AIB) = 180°
Cum şi
m( BIA) + m( BII a ) = 180° rezultă m( AH c B) = m( BII a ) , adică AH c B ≡ BII a (3).
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă AA " B ≡ BCI a' , adică AA " CI a' , relaţie care arată că
465
punctele P, A şi I a' sunt coliniare (deoarece în ζ c' şi ζ a' avem
m( BPA) = 180° − m( BA " A) = 180° − m( BCI a ) = m( BPI ) şi cum A şi I a se află în
'
a
'
acelaşi semiplan faţă de PB rezultă P, A şi I a ' coliniare).
Observaţie: Analog se arată că simetricele I b ' şi I c ' ale centrelor cercurilor B - exînscris,
respectiv C - exînscris faţă de CA şi AB sunt coliniare cu punctele P şi B, respectiv P şi C.
6) Teorema lui Stevanovic

Ortocentrul triunghiului lui Fuhrmann corespunzător triunghiului ABC este centrul
cercului înscris în triunghiul ABC .
Demonstraţie. Păstrând notaţiile de mai sus, fie { A1} = AI a ∩ BC , M a mijlocul laturii
BC şi {Da } = I a I a ' ∩ BC (Fig. 467 ). Datorită simetriei faţă de BC , rezultă că punctele
A1 , FA şi I a ' sunt coliniare. Dar IM a ADa (vezi „Punctul lui Gergonne”- teorema lui
'
Poncelet) şi M a FA Da I a . Din reciproca teoremei lui Desargues aplicată triunghiurilor
IFA M a şi AI a ' Da având centrul de omologie A1 - rezultă AI a ' IFA . Conform proprietăţii
(3) rezultă PI a ' ⊥ FB FC , adică IFA ⊥ FB FC , analog IFB ⊥ FA FC , deci I este ortocentrul
triunghiului lui Fuhrmann.
7) Dacă afixul cercului circumscris triunghiului ABC este în originea reperului

complex , atunci afixul punctului lui Fuhrmann este egal cu
z A (2 p − a) + zB (2 p − b) + zC (2 p − c)
zF = .
2p
Demonstraţie. Notăm cu z X afixul punctului X . Afixul centrului cercului A - exînscris
c(a + b) zC + (b − a)[az A + bzB ]
este zI a = (4) (vezi„Triunghiul cotangentic”), iar afixul
(a + b)(b + c − a )
az A + bzB + czC
centrului cercului înscris în triunghiul ABC este zI = (2). Deoarece A '
a+b+c
zI + zIa
este mijlocul segmentului II a (vezi „Cercurile exînscrise”) rezultă z A ' = (3). Cum
2
zI + zIa
M a este mijlocul segmentului A ' FA rezultă zFA = 2 zM A − z A' = zB + zC − . Analog
2
se determină afixele punctelor FB şi FC , de unde rezultă afixul centrului de greutate al
zF + zFB + zFC z (4 p − a) + zB (4 p − b) + zC (4 p − c)
triunghiului FA FB FC : zGF = A = = A .
3 6p
Deoarece I este ortocentrul triunghiului FA FB FC rezultă IGF = 2GF F (unde F este
z I + 2 zF
centrul cercului lui Fuhrmann), deci zGF = , de unde
3
z A (2 p − a) + zB (2 p − b) + zC (2 p − c)
zF = .
2p
466
8) Centrul cercului lui Fuhrmann corespunzător unui triunghi ABC este mijlocul
segmentului HN , unde H şi N sunt ortocentrul, respectiv punctul lui Nagel al
triunghiului ABC .
Demonstraţie.
Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris triunghiului ABC .
z (2 p − a ) + z B (2 p − b ) + z C (2 p − c )
Atunci, zH = z A + zB + zC , zF = A ,
2p
z A ( p − a ) + zB ( p − b) + zC ( p − c) z + zN
zN = . Deoarece H = z F rezultă concluzia.
p 2
9) Punctul lui Nagel şi ortocentrul unui triunghi ABC aparţin cercului lui Fuhrmann
corespunzător triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece zH − zF = zN − z F = z F − z FA , adică HF = NF = FFA rezultă că
H şi N aparţin cercului lui Fuhrmann.
Observaţie: Punctele H şi N sunt diametral opuse în cercul lui Fuhrmann.
10) Raza cercului lui Fuhrmann corespunzător triunghiului ABC are lungimea egală cu
lungimea segmentului OI , unde O şi I sunt centrele cercurilor circumscris, respectiv
Demonstraţie. Deoarece HN OI şi HN = 2OI (vezi„Punctul lui Nagel”), rezultă
1
RF = HN = OI = R 2 − 2 Rr .
2
11) Consecinţă: Patrulaterul IONF este paralelogram.
12) Centrele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi triunghiului lui Fuhrmann
coincid.
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC , deci zO = 0 . Atunci, afixul centrului cercului lui Euler al triunghiului
zH + zO z A + zB + zC
ABC este zO9 = = . Afixul centrului lui Euler al triunghiului lui
2 2
z + z F z A + z B + zC
Fuhrmann ste zO F = I = .
9
2 2
13) Consecinţă: Raza cercului lui Euler a triunghiului lui Fuhrmann este egală cu
jumătate din lungimea segmentului OI .
14) Fie FA FB FC triunghiul lui Fuhrmann corespunzător unui A

triunghi ABC . Cercurile circumscrise triunghiurilor FA BC ,
FA
FB CA , FC AB , FA FB FC sunt concurente în ortocentrul H
triunghiului ABC . Ma
B C
Demonstraţie. Fie H1 simetricul ortocentrului H faţă de
BC (Fig. 468); punctul H1 aparţine cercului circumscris
A'
triunghiului ABC . Deoarece patrulaterele BHFAC şi BH1 A ' C
Fig. 468
467
sunt congruente, iar BHA ' C este inscriptibil rezultă că şi patrulaterul BHFAC este
inscriptibil, H aparţine cercului circumscris triunghiului FA BC . Analog se arată că H
aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor FB CA şi FC AB . Cum H aparţine şi
triunghiului FA FB FC , rezultă concluzia.
N F H
15) Simetricul centrului cercului circumscris unui
triunghi ABC faţă de punctul lui Spieker al triunghiului Sp
ABC este punctul lui Furhmann. G
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Spieker”.
O I
Fig. 469
III.41. Triunghiul lui Lionnet

„Ştiinţele matematice, ştiinţele naturale şi ştiinţele umanitare pot fi numite, respectiv
şi ştiinţe supranaturale, ştiinţe naturale şi ştiinţe nenaturale.” - L. D. Landau216
1) Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior triunghiurile

A ' BC , AB ' C , ABC ' asemenea cu A ' B ' C ' . Cercurile circumscrise acestor triunghiuri au
un punct comun D.
Demonstraţie. Din condiţia de asemănare rezultă A
m( BA ' C ) = m( BAC ), m( CBA ') = m( CBA), L2 B'
m( ACB) = m( AC ' B ) . Fie D punctul de C'
intersecţie dintre cercurile circumscrise L3 D
C
triunghiurilor ABC ' şi AB ' C (Fig. 470). Atunci, B O
m( ADB) = 180°− m( C), m( ADC) =180°−m( B) L1
m( BDC) = 360° − [180° − m( C) +180° − m( B)] =
m( B) + m( C) = 180° − m( A) = 180° − m( BA ' C) A'
deci punctul D aparţine cercului circumscris
triunghiului BA ' C . Fig. 470
Fie L1 , L2 , L3 centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A ' BC , AB ' C , ABC ' .

Triunghiul L1 L2 L3 se numeşte triunghiul lui Lionnet corespunzător triunghiului ABC.
Cercul circumscris triunghiului L1 L2 L3 se numeşte cercul lui Lionnet.
2) Triunghiurile A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt omologice.

Demonstraţie. Deoarece m( BDA) = 180° − m( C ), m( BDA ') = m( BCA ') = m( C )
rezultă că m( BDA) + m( BDA ') = 180° , deci punctele A, D, A ' sunt coliniare. Analog se
arată că B, D, B ' respectiv C , D, C ' sunt coliniare, deci D este centrul de omologie dintre
triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' .
216
L. D. Landau (1908-1968) –fizician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1962
468
3) Triunghiurile A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece AD este axa radicală a cercurilor circumscrise triunghiurilor
AB ' C şi ABC ' rezultă AD ⊥ L2 L3 deci AA ' ⊥ L2 L3 . Analog, BB ' ⊥ L1 L3 şi CC ' ⊥ L1 L2 ,
iar cum AA '∩ BB '∩ CC ' = {D} , rezultă că D este un centru de ortologie , celălalt fiind
centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
4) Triunghiului lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul A ' B ' C ' .

Demonstraţie. Deoarece BD ⊥ L1 L3 , CD ⊥ L1 L2 rezultă că m( L2 L1 L3 ) = 180° − m( BDC ) =
m( BA ' C ) = m( B ' A ' C ') = m( BAC ) , şi analog m( L1 L2 L3 ) = m( A ' B ' C ') , deci triunghiurile
A ' B ' C ' şi L1 L2 L3 sunt asemenea.
5) Triunghiul lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul ABC.

6) Punctele D şi O sunt izogonale în triunghiul lui Lionnet, unde O este centrul

cercului circumscris triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece DL1 şi perpendiculara din D pe BC sunt drepte izogonale în raport
cu unghiul BDC , (m( L1 DB) = 90° − m( BCD )) , rezultă că DL1 şi L1O sunt izogonale în
raport cu unghiul L3 L1 L2 , deoarece BD ⊥ L1 L3 , CD ⊥ L1 L2 .
III.42. Triunghiurile lui Morley217

„Arta de a rezolva probleme geometrice seamănă cu trucurile iluzioniştilor – uneori, chiar ştiind soluţia problemei,
nu-i clar cum s-ar putea ajunge la ea.” - I. D. Novikov218
Teorema lui Morley A A1

Trisectoarele unghiurilor unui triunghi se
intersectează în trei puncte care sunt vârfurile αα
unui triunghi echilateral. A2 α
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi L, M, N
intersecţiile trisectoarelor (Fig.471). Avem: P C2
1 M
m( BAN ) = m( NAM ) = m( MAC) = m( A) B1 N
3 Q R
L γ
1 1 β β β γ γ
m( NBA) = m( B), m ( MCA ) = m(C ) .
3 3
B B2 C
Teorema sinusurilor în triunghiul ANB dă:
A N A B
= adică, C1
B A + B
s in s in
3 3 Fig. 471
217
Frank Morley (1860-1937) – matematician englez, profesor la Universitatea Johns Hopkins, contribuţii in
algebră şi geometrie
218
Igor Dovikov (1935- ) – fizician rus
469
B B B 2R sin B sin π − C  3 − 4sin 2 π − C 
c sin 2R sin C sin 2R sin(π − C)sin  
3 = 3 = 3 = 3 3  3 
AN = =
π −C π −C  π −C π −C
sin sin   sin sin
3  3  3 3
B  2π − 2C   B 2π − 2C  B1 2π − 2C 
2R sin  3 − 2 1 − cos   = 2R sin 1 + 2cos  = 4R sin  + cos =
3  3  3 3  32 3 
B π 2π − 2C  B π C  π C  B C π C 
= 4R sin  cos + cos  = 8R sin cos  −  cos  −  = 8R sin sin cos  − .
3 3 3  3 2 3 6 3 3 3 6 3
B C π B 
Analog se obţine: AM = 8R sin sin cos  −  . Teorema cosinusurilor în triunghiul
3 3 6 3
A
ANM ne dă: MN 2 = AM 2 + AN 2 − 2 AM ⋅ AN ⋅ cos şi utilizând relaţiile precedente
3
B C π C  π B   π C   π B  A
obţinem: MN2 = 64R2 sin2 sin2 cos2  −  + cos2  −  − 2cos −  cos  −  cos  =
3 3 6 3 6 3  6 3   6 3  3
  2π 2C   2π 2B  
1+ cos  6 − 3  1+ cos  6 − 3   π − − − 
B C
= 64R2 sin2 sin2   +   − cos cos
A B C B C
 + cos  =
3 3 2 2 3 3 3 
 
 
B 2C π − B −C B −C A π − B −C B − C 
= 64 R 2 sin 2 sin 1 + cos + cos − cos  cos + cos  =
3 3 3 3 3 3 3  
B C  A B−C A A B−C 
= 6 4 R 2 sin 2 sin 2  1 + c o s co s − co s 2 − c o s co s =
3 3  3 3 3 3 3 
B C A A B C
64 R 2 sin 2 sin 2 sin 2 . Aşadar, MN = 8 R sin sin sin . Simetria în A, B, C a
3 3 3 3 3 3
relaţiei precedente asigură valabilitatea enunţului.
Observaţie: Triunghiul LMN determinat de trisectoarele interioare ale unghiurilor

triunghiului ABC se numeşte triunghiul interior al lui Morley.
Fie NML triunghiul lui Morley al triunghiului ABC şi

{ A1} = LM ∩ NB,{ A2 } = NL ∩ MC , {B1} = MN ∩ LC , {B2 } = LM ∩ NA , {C1} = NL ∩ MA,
{C2 } = MN ∩ LB,{P} = BN ∩ MC , {Q} = CL ∩ NA,{R} = AM ∩ LB,{ A '} = BB1 ∩ CC2 ,
{B '} = CC1 ∩ AA2 ,{C '} = AA1 ∩ BB2 , iar razele cercului circumscris triunghiurilor
A ' BC , AB ' C , ABC ' le vom nota cu R1' , R2' , R3' . Fie m( BAP) = α , m( LBC ) = β ,
m( MCA) = γ (Fig. 471).
470
1) Pentagoanele AA1 MNA2 , BB1 NLB2 , CC1 LMC2 sunt inscripibile.
Demonstraţie. Deoarece MN ⊥ PL şi PL este bisectoare în triunghiul BPC avem
m( BPC ) = 60° + 2α şi de aici m( LPC) = 30°+α . Dar
m( PA1 L) = m( NPL) − m( PLA1 ) = α şi analog m( PA1 L) = α , adică pentagonul
AA1 MNA2 este inscriptibil. Analog, se arată că pentagoanele BB1 NLB2 respectiv
CC1 LMC2 sunt inscriptibile.
2) Fie R1' , R2' , R3' razele cercurilor circumscrise pentagoanelor AA1 MNA2 , BB1 NLB2 ,
R1 R R
CC1 LMC2 . Atunci, a⋅ '
= b ⋅ 2' = c ⋅ 3' (unde a,b,c sunt lungimile laturilor
R1 R2 R3
triunghiului ABC).
Demonstraţie. Avem: m( B1 BC ) = m( B1 BL) + m( LBC ) = 60° + β (deoarece
B1 BL ≡ LNM , BLNB1 fiind patrulater inscriptibil). Analog, m( C2 CB) = 60° + γ , de
unde m( BA ' C ) = 180° − (60° + β ) − (60° + γ ) = α . Teorema sinusurilor aplicată
a NM
triunghiurilor A ' BC , respectiv ANM ne dă: = 2 R1' , = 2 R1 , de unde
sin α sin α
R1 NM R R R
'
= , adică NM = a ⋅ 1' . Analog, NL = b ⋅ 2' , LM = c ⋅ 3' şi cum
R1 a R1 R2 R3
NM = NM = LM rezultă concluzia.
3) Perechile de triunghiuri ( A ' BC ,ANM), ( B ' CA ,BLN), ( C ' AB ,CMN) sunt respectiv
asemenea.
Demonstraţie. Avem m ( B ' A C ) = m ( N A M ) = α , m ( L P C ) = 3 0 ° + α .
Atunci, m( ANM ) = m( NQM ) + m( NMQ ) = 60° + β = m( B1 BC ) , deci triunghiurile
A ' BC şi ANM sunt asemenea . Analog se arată şi celelalte două asemănări.
4) Triunghiurile PQR şi LMN sunt omologice.

Demonstraţie: Dreptele PL, MQ, respectiv NR sunt mediatoarele laturilor triunghiului
echilateral LMN, deci sunt concurente, ceea ce arată că triunghiurile PQR şi LMN sunt
omologice.
5) Laturile triunghiului ABC şi ale triunghiului Morley corespunzător LMN, sunt

antiparalele în raport cu unghiurile sub care se văd laturile respective ale triunghiului
ABC din vârfurile omoloage ale triunghiului LMN.
Demonstraţie. Avem m( NB1 L) = m( LBC ) = β , deci patrulaterul BB1C2 C este
inscriptibil, adică dreptele B1C2 , BC sunt antiparalele în raport cu unghiul BLC . Analog
se arată că C1 A2 este antiparalelă cu CA faţă de unghiul CMA şi A1 B2 este antiparalelă
cu AB faţă de unghiul ANB.
6) Dacă R este lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC , atunci lungimea
laturii triunghiului lui Morley corespunzător este egală cu 8 R sin α sin β sin γ .
Demonstraţie. Soluţia 1. O primă demonstraţie rezultă chiar din teorema lui Morley.
471
NL BL
Soluţia 2. Avem m( BNL) = 60° + α , m( BLC ) = 120° + α , de unde = ,
sin β sin γ
BL a 2R sin 3α 2 R sin 3α sin β sin γ
= = , deci: NL = =
sin γ sin(120° + α ) sin(60° − α ) sin(60° + α ) ⋅ sin(60° − α )
4R sin α (3 − 4sin 2 α )sin β sin γ
, de unde rezultă că NL = 8R sin α sin β sin γ .
cos 2α − cos120°
7) Trisectoarele unghiurilor exterioare ale unui triunghi ABC determină un triunghi

echilateral.
Demonstraţie.
R'
T
A Q'
R
Q
B
C
Fig. 472
P'
Vom demonstra teorema considerând următoarele cazuri:
a) triunghiul ABC este ascuţitunghic. Pe laturile triunghiului echilateral PQR construim
triunghiurile isoscele P ' QR, Q ' RP, R ' PQ având unghiurile de la bază de măsură
60° + α , 60° + β respectiv 60° + γ astfel încât α + β + γ = 60° şi
α < 3 0 ° , β < 3 0 ° , γ < 3 0 ° . Intersecţiile laturilor triunghiurilor P ' QR, Q ' RP, R ' PQ
determină vârfurile unui triunghi ABC (Fig. 472). Arătăm că laturile celor trei
triunghiuri isoscele sunt trisectoarele exterioare ale unghiurilor triunghiului ABC. Avem:
1
m( PR ' Q) = 180°− (120°+ 2γ ) = 60°− 2γ , de unde rezultă că m( PR ' Q) = 30° − γ ;
2
1
m( ARB) = 60°+α + β = 120° − γ = 90° + (30° − γ ) = 90° + m( BR ' A). Datorită simetriei şi
2
a ultimului rezultat avem că R este centrul cercului înscris în triunghiul AR ' B. Analog, se
arată că Q şi P sunt centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AQ ' C şi BP ' C. Atunci,
BAR ≡ RAB ' ≡ R ' AT , adică RA şi R ' A sunt trisectoarele exterioare ale unghiului
BAC.
1
Observaţii: Avem: m( R ' RQ) = 180° − m( PR ' Q) − γ = 180° − (30° − γ ) − γ = 150° ,
2
472
m( RAR ') = 180° − (30° − γ ) − (150° − β ) = 60° − α , de unde A = 3α , B = 3β şi C = 3γ .
Deoarece α < 30°, β < 30°, γ < 30° rezultă că triunghiul ABC este ascuţitunghic.
b) Fie triunghiul echilateral PQR. Unghiurile de la baza triunghiurilor isoscele satisfac
Q'
R'
A
R Q
B C Fig. 473
P'
∞
relaţiile: α + β + γ = 60°, α = 30°. Triunghiul BP ' C considerăm că are vârful P ' la infinit
1
(Fig. 473). Avem : m( BPC ) = 60° + α + β = 90° = 90° + m( BP ' C ) (unde
2
m( BP ' C ) = 0° ), relaţie care arată că P este centrul cercului înscris în triunghiul BP ' C.
Analog ca în cazul precedent se arată că R şi Q sunt centrele cercurilor înscrise în
triunghiurile AR ' B respectiv AQ ' C. Deoarece A = 3α = 3 ⋅ 30° = 90° rezultă că triunghiul
ABC este dreptunghic.
c) Pe laturile triunghiului echilateral PQR construim triunghiurile isoscele
PQ ' R , Q ' RP, R ' PQ care au unghiurile de la bază de măsuri 120° − α , 60° + β , 60° + γ ,
astfel încât α + β + γ = 60°, α > 30°, β + γ < 30° (Fig. 474) . Avem: m( RP ' Q) = 2α − 60°,
P'
Q'
R'
A
R Q
α
B C Fig. 474
β
γ
P
473
1 1
m( RP ' Q ) = α − 30°, m( BPC ) = γ + 60° + β = 120° − α = 90°−(α −30°) = 90°− m( BP'C)
2 2
Ultima ecuaţie arată că punctul P este centrul cercului exînscris corespunzător punctului
P ' al triunghiului BP ' C. Deci, laturile triunghiurilor isoscele sunt trisectoarele unghiurilor
exterioare ale triunghiului ABC.
Observaţie: Triunghiul PQR determinat de trisectoarele exterioare ale triunghiului ABC se

numeşte triunghiul Morley exterior.
III.43. Triunghiul lui Grebe

„Două linii paralele se întâlnesc la infinit – cred şi ele în aceasta.” - S.Lec219
Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior pătratele BCAC AB , ACBC BA şi

ABCB C A . Fie { A '} = BC BA ∩ C ACB , {B '} = C ACB ∩ AB AC şi {C '} = AB AC ∩ BA BC .
Triunghiul A ' B ' C ' se numeşte triunghiul lui Grebe (Fig. 475).
A'
O1
Ba
Ca P
A Bc
Kb
Cb Kc K
Q
R B Ka Ma C
O2 O3
B' Ab Ac C'
Fig. 475
219
Stanislaw Lec (1909-1966) – poet polonez
474
1) Dreptele AA ', BB ' şi CC ' sunt concurente în punctul lui Lemoine al triunghiului
ABC .
Demonstraţie. Fie M a mijlocul laturii BC , {P} = AM a ∩ BAC A şi {K a } = AA '∩ BC .
Este cunoscut faptul că AM a ⊥ BAC A (vezi „Triunghiurile Vecten”). Patrulaterul
ABA A ' C A fiind inscriptibil (deoarece m( ABA A ') + m( AC A A ') = 180° ) rezultă
AA ' C A ≡ C A BA A (1). Cum AB A ' B ' rezultă BAK a ≡ B ' A ' A ≡ C A A ' A (2).
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că ABAC A ≡ BAK a (3). În triunghiul APBA avem:
m( PAA ') + m( A ' ABA ) + m( ABA P) = 90° (4). Din K a AM a ≡ PAA ' (5)
(unghiuri opuse la vârf) şi m( BA AC ) = 90° rezultă
m( A ' ABA ) + m( K a AM a ) + m( M a AC ) = 90° (6). Din relaţiile (4), (5) şi (6) rezultă
m( ABAC A ) ≡ m( M a AC ), care împreună cu relaţia (3) dă m( BAK a ) = m( M a AC ) ,
relaţie care arată că AK a este simediană în triunghiul ABC . Deci, dreapta AA ' trece prin
punctul K al lui Lemoine al triunghiului ABC. Analog se arată că dreptele BB ' şi CC ' trec
prin punctul K.
2) Triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, centrul de omotetie fiind punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece AB A ' B ' , BC B ' C ' şi AC A ' C ' rezultă că triunghiurile ABC
şi A ' B ' C ' şi cum AA '∩ BB '∩ CC ' = {K } rezultă că triunghiul ABC şi triunghiul lui Grebe
sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .
3) Consecinţă: Centrul cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard a

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC şi A ' B ' C ' sunt omotetice, rezultă că prin
omotetia considerată cercurile lor circumscrise se corespund, deci centrul cercului
circumscris triunghiului Grebe este coliniar cu centrul cercului circumscris (O) al
triunghiului ABC şi cu centrul omotetiei, punctul lui Lemoine (K). Cu alte cuvinte, centrul
cercului circumscris triunghiului Grebe aparţine axei Brocard OK a triunghiului ABC.
4) Fie O1 , O2 , O3 centrele circumscrise triunghiurilor ABAC A , BCB AB , respectiv

CAC BC . Triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul
Demonstraţie. Deoarece A aparţine cercului circumscris triunghiului ABAC A şi
m( ABA A ') rezultă că O1 se află la mijlocul segmentului AA ' . Analog, O2 şi O3 sunt
mijloacele segmentelor BB ' , respectiv CC ' . Astfel, O1O2 , O2 O3 şi O3O1 sunt linii
mijlocii în trapezele ABB ' A ' , BCC ' B ' respectiv ACC ' A ' , deci O1O2 AB , O2 O3 BC
şi O3O1 AC , iar cum O1 A ∩ O2 B ∩ O3C = {K } (vezi proprietatea (2)) rezultă că
triunghiurile O1O2 O3 şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine
K.
5) Consecinţă: Triunghiurile O1O2 O3 şi triunghiul lui Grebe al triunghiului ABC sunt

omotetice, centrul omotetiei fiind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC .
Demonstraţia rezultă din teoremele 2) şi 4), ţinând cont că relaţia de omotetie este
tranzitivă.
475
6) Triunghiul lui Grebe A ' B ' C ' şi triunghiul ortic H a H b H c al triunghiului ABC sunt
omologice.
Demonstraţie. Fie { A "} = A ' H a I B ' C ' , {B "} = B ' H b I A ' C ', {C "} = C ' H c I A ' B ' ,
c
+ c cos B
A " B ' RH a RB + BHa sin B
{R} = BC I A ' B ' , {Q} = BC I A ' C ' . Avem: = = = =
C ' A" H aQ HaC + CQ b cos C + b
sin C
2 2
c 1 + sin B ⋅ cos B sin C  c  2 + sin 2 B B " C '  a  2 + sin 2C
⋅ ⋅ = . Analog se arată că: =
b 1 + sin C ⋅ cos C sin B  b  2 + sin 2C A ' B "  c  2 + sin 2 A
2
C " A '  b  2 + sin 2 A A" B ' B " C ' C " A '
şi = . Atunci, ⋅ ⋅ = 1 şi din reciproca teoremei lui
B ' C "  a  2 + sin 2 B C ' A" A ' B " B 'C "
Ceva rezultă că dreptele A ' H a , B ' H b , C ' H c sunt concurente, deci triunghiurile A ' B ' C '
şi H a H b H c sunt omologice.
III.44. Triunghiul lui Malfatti220

„Este suficient să arăţi, că un lucru oarecare este imposibil, că îndată se va găsi matematicianul care-l va face.” -
W. W. Sawyer221
Trei cercuri aflate în interiorul unui triunghi ABC astfel încât fiecare este tangent la
celelalte două şi la două laturi ale triunghiului se numesc cercuri Malfatti. Fie Γ A , Γ B , Γ C
centrele cercurilor Malfatti şi TA , TB , TC punctele de tangenţă dintre cercurile Malfatti (Fig.
476). Triunghiul Γ A Γ B Γ C se numeşte triunghiul Malfatti.
1) Dacă r1 , r2 , r3 sunt razele cercurilor Malfatti, atunci laturile triunghiului Malfatti au

lungimile r1 + r2 , r2 + r3 , r3 + r1 .
A
B2
Y
B1
C1 ΓA
r1 TB r3
ΓC
Z TC I C
TA
C2
r2
ΓB
A2
X
A1 Fig. 476
B
220
Gian Francesco Malfatti (1731-1806) – matematician italian, profesor la Universitatea din Ferrara, contribuţii
în geometrie, algebră şi teoria probabilităţilor
221
Warwick Sawer (1911- ) –matematician englez, profesor la Universitatea din Toronto.
476
2) Dreptele AΓ A , BΓ B , C Γ C sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Deoarece cercurile sunt tangente la câte două laturi ale triunghiului rezultă
că dreptele AΓA, BΓB, C ΓC sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului ABC, deci sunt
concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
3) Dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente.

TA Γ B TB ΓC TC Γ A r2 r3 r1
Demonstraţie. Deoarece ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = 1 , rezultă din reciproca teoremei
TA Γ C TB Γ A TC Γ B r3 r1 r2
lui Ceva că dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente.
 B  C
1 + tg 1 + tg  r
r1 = 
4  4
4) Razele cercurilor Malfatti au lungimile: ⋅ ,
A 2
1 + tg
4
 A  C  A  B
1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r
r2 =  4  4
⋅ , r3 =  4  4
⋅ .
B 2 C 2
1 + tg 1 + tg
4 4
Demonstraţie. Fie A1 A2 = x, B1 B2 = y, C1C2 = z . Din trapezul dreptunghic Γ B A1 A2 Γ C
rezultă x 2 + ( r3 − r2 ) 2 = ( r3 + r2 ) 2 , de unde x 2 = 4r2 r3 şi analog y 2 = 4r1 r3 , z 2 = 4r1 r2 , iar de
yz xz xy
aici r1 = , r2 = , r3 = . Fie Ca , Cb , Cc punctele de tangenţă ale cercului înscris în
2x 2y 2z
triunghiul ABC cu laturile BC, CA, respectiv AB. Din x + y + z = 2( A1Ca + B1Cb + C1Cc ) şi
B1Ca + C1Cc = B1Cb + Cb B2 = y, rezultă
x− y+z I
A1Ca = . Fie P proiecţia
2 ΓC
punctului ΓB pe ICa . Din triunghiul
dreptunghic IPΓ B rezultă : ΓB
B 2 ( r − r2 ) 2ry − xz P
tg = = Analog
2 x− y+z y ( x − y + z)
se obţin egalităţile: B A1 Ca A2 C
A 2rx − yz
tg = şi Fig. 477
2 x(− x + y + z )
C 2rz − xy
tg = . Folosind relaţiile precedente şi egalitatea
2 z( x + y − z)
A B A C C A
tg ⋅ tg + tg ⋅ tg + tg tg = 1 obţinem: 2r 2 ( x + y + z ) − 2r ( xy + yz + zx ) + xyz = 0
2 2 2 2 2 2
2rx − yz 2r ( x − r ) A 2r ( x − r )
sau = , de unde tg = . Din egalitatea precedentă rezultă
− x + y + z x ( 2r − x ) 2 x ( 2r − x )
A  A
ecuaţia x 2 ⋅ tg + 2r 1 − tg  ⋅ x − 2r 2 = 0 care are singura soluţie acceptabilă:
2  2
477
 A  B  C
x = r 1 + tg  . Analog, y = r 1 + tg  şi z = r 1 + tg  . Din relaţiile de mai sus
 4   4   4
 B  C  C  C  A  B
1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r 1 + tg 1 + tg  r
rezultă: r1 = 
4  4
⋅ , r2 = 
4  4
⋅ , r3 = 
4  4
⋅ .
A 2 B 2 C 2
1 + tg 1 + tg 1 + tg
4 4 4
5) Dacă ra , rb , rc sunt razele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC,

2 1 2 1 2 1
− − −
r r2r3 r r3r1 r rr
atunci: ra − r1 = , rb − r2 = , rc − r3 = 1 2
.
 2 1  2 1   2 1  2 1   2 1  2 1 
 −   −   −   −   −  − 
 r r3r1   r rr 1 2   r rr
1 2 
r r2r3  
 r r2 r3  r r3r1 
A B C A B C
Demonstraţie. Fie tg = t1 , tg = t2 , tg = t3 . Din tg  + +  = 1 rezultă
4 4 4 4 4 4
1 − t1 − t2 − t3 − t1t2 − t2 t3 − t3t1 + t1t2 t3 = 0 , care împreună cu expresiile razelor scrise în
2 1 t 2
aplicaţia precedentă ne dau: − = 1 ⋅ (*) şi analoagele. Dar,
r r2 r3 1 + t1 r
(1 − t2 )(1 − t3 )
2 2
p B C
ra = ⋅ r = ctg ⋅ ctg ⋅ r = ⋅r , de unde se obţine egalitatea
p−a 2 2 4t2 t3
r 2t1 t t t r
ra − r1 = (1 + t2 )(1 + t3 ) ⋅ ⋅ = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ şi utilizând relaţiile (*) rezultă
2 2t2 t3 (1 + t1 ) 1 + t1 1 + t2 1 + t3 2
concluzia.
6) Raza cercului înscris în triunghiul ABC în funcţie de razele cercurilor Malfatti este
2 r1 r2 r3
egală cu: r = .
r1 + r2 + r3 − r1 + r2 + r3
A 2 r2 r3 B 2 r1r3
Demonstraţie. Din expresiile razelor r1 , r2 , r3 rezultă: tg = − 1, tg = − 1,
4 r 4 r
C 2 r1r2  A B π C 
tg = − 1 . Ţinând seama de egalitatea tg  +  = tg  −  rezultă
4 r 4 4 2 4
A A B A B C
∑ tg + ∑ tg ⋅ tg = 1 + tg ⋅ tg ⋅ tg adică
4 4 4 4 4 4
 2 rr   2 rr   2 r2 r3   2 rr  2 rr   2 rr 
∑  1 2 − 1 + ∑  1 3 − 1 ⋅  − 1 = 1 +  1 2 −1 ⋅  2 3 −1 ⋅  1 3 −1 , deci:
 r   r   r   r   r   r 
           
2r1r2 r3 2
− r1r2 r3 ( r1 + r2 + r3 ) + r1r2 + r2 r3 + r3 r1 = 0 de unde obţinem
r2 r
1 r + r2 + r3 ± r1 + r2 + r3 A 2 r 2r 3
= 1 . Deoarece tg = −1, atunci
r 2 r1r2 r3 4 r
478
A r + r3 ± r1 + r2 + r3 A A r + r3 − r1r2 r3
tg = 2 şi deoarece tg ≤ 1 rezultă tg = 2 şi
4 r 4 4 r1
1 r + r1 + r3 − r1 + r2 + r3
= 2 .
r 2 r1r2 r3
7) Fie X, Y şi Z mijloacele segmentelor A1 A2 , B1 B2 , respectiv C1C2 . Dreptele AX, BY, CZ

sunt concurente.
Demonstraţie.
1 1 r r  1
Avem: BX = (a − BA1 + A2 C ) =  a + 2 ( p − b) − 3 ( p − c)  = (a + IB − IC ) sau
2 2 r r  2
 
1 r r  A B C B+C
BX =  2 R sin A + − = 4 R sin cos sin cos
C 
. Procedând analog se
2 B 2 4 4 4
sin sin
 2 2
1 A B C B+C
obţine: XC = (a − BA1 + A2 C ) = 4 R sin sin cos cos , de unde
2 2 2 4 4
B C C A B
cos sin tg tg tg
BX 4 4 = 4 . Analog se arată că CY AZ
= = 4 şi = 4 . Deoarece
XC B C B YA C ZB A
sin cos tg tg tg
4 4 4 4 4
BX CY AZ
⋅ ⋅ = 1 , din reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AX, BY, CZ sunt
XC YA ZB
concurente.
8) Dacă X, Y şi Z sunt mijloacele segmentelor A1 A2 , B1 B2 , respectiv C1C2 atunci dreptele

TA X , TBY şi TC Z sunt concurente în centrul cercului înscris în triunghiul lui Malfatti.
Demonstraţie. Tangenta comună cercurilor C (Γ B , r2 ) şi C (ΓC , r3 ) trece prin mijlocul
segmentului A1 A2 (adică prin punctul X ) şi totodată prin centrul cercului înscris I µ în
triunghiul lui Malfatti, deoarece I µ TA ≡ I µ TB ≡ I µ TC .
Observaţii:
1) Triunghiul TATBTC este triunghiul de contact al triunghiului lui Malfatti.
2) Din proprietatea (3) rezultă că dreptele Γ ATA , Γ BTB , Γ C TC sunt concurente în punctul lui
Gergonne al triunghiului lui Malfatti.
3) Punctul I µ este centrul radical al cercurilor lui Malfatti.
9) Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC sunt adevărate relaţiile:
uuuuur r − r uuur r uuuur uuuuur r − r uuur r uuuur uuuuuur r − r uuuur r uuuur
M Γ A = a 1 MA + 1 MI a , M Γ B = b 2 MB + 2 MI b , M ΓC = c 3 MC + 3 MI c ,
ra ra rb rb rc rc
(unde I a , I b , I c sunt centrele cercurilor exînscrise corespunzătoare triunghiului ABC şi
ra , rb , respectiv rc razele lor).
479
AΓ A r1 AΓ A r
Demonstraţie. Avem: = , de unde = 1 , deci
AI a ra Γ A I a ra − r1
uuuuur r − r uuur r uuuur
M Γ A = a 1 MA + 1 MI a . Analog se arată celelalte egalităţi.
ra ra
rp 1 uuuuur  1 1  uuur p − a uuuur

Observaţie: Ţinând cont că ra = putem scrie M Γ A =  −  MA + MI a .
p−a r1  r1 ra  rp
10) Coordonatele baricentrice absolute ale centrelor cercurilor lui Malfatti

corespunzătoare triunghiului ABC sunt:
 1 1   1 1 
Γ A  2rp  −  − a; b; c  , Γ B  a; 2rp  −  − b; c  , respectiv
   
  r1 ra     r2 rb  
 1 1 
ΓC  a; b; 2rp  −  − c  .
 
  r3 rc  
Demonstraţie. Deoarece coordonatele baricentrice absolute ale centrului cercului
 a b c 
A – exînscris sunt I a  − ; ;  rezultă că pentru orice punct M este
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a ) 
adevărată relaţia:
1 uuuuur 1 1 uuur p − a  −a uuur b uuur c uuuu
r 
⋅ M Γ A =  −  MA +  MA + MB + MC  sau
r1  r1 ra  rp  2( p − a) 2( p − a) 2( p − a ) 
2rp uuuuur   1 1   uuur uuur uuuur
M Γ A =  2rp  −  − a  MA + bMB + cMC , de unde rezultă concluzia.
r1   r1 ra  
11) Coordonatele baricentrice absolute ale punctelor de tangenţă dintre cercurile lui
 a 1 1 1 1  1 1 b 1 1 
Malfatti sunt: TA  ; − ; −  , TB  − ; ; −  , respectiv
 rp r2 rb r3 rc   r1 ra rp r3 rc 
1 1 1 1 c 
TC  − ; − ;  .
 r1 ra r2 rb rp 
Γ B Γ A r2
Demonstraţie. Deoarece = rezultă că pentru orice punct M din planul triunghiului
Γ A ΓC r3
uuuuur uuuuur
uuuuur r3 M Γ B + r2 M Γ C
ABC avem: M Γ A = sau ţinând cont de proprietatea precedentă:
r2 + r3
(r2 + rb ) uuuuur a uuur  1 1  uuur  1 1  uuuur
M Γ A = MA +  −  MB +  −  MC de unde rezultă concluzia.
r2 rb rp  r2 rb   r3 rc 
480
12) Dreptele ATA , BTB , CTC sunt concurente.
Demonstraţie. Ecuaţia dreptei ATA în coordonate baricentrice este:
x y z
1 1 1 1
1 0 0 = 0 sau y  −  − z  −  = 0. Analog ecuaţiile dreptelor
a 1 1 1 1  r3 rc   r2 rb 
− −
rp r2 rb r3 rc
1 1 1 1 1 1 1 1
BTB şi CTC sunt: x  −  − z  −  = 0 respectiv x  −  − y  −  = 0.
 r1 ra   r3 rc   r2 rb   r1 ra 
1 1 1 1
0 − −
r3 rc r2 rb
1 1 1 1
Deoarece − 0 − = 0 rezultă că dreptele ATA , BTB şi CTC sunt
r1 ra r3 rc
1 1 1 1
− - + 0
r2 rb r1 ra
concurente.
Observaţii:
1) Punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC se numeşte primul punct al lui
Malfatti ( µ1 ).
2) Triunghiurile ABC şi TATBTC sunt omologice, centrul de omologie fiind primul punct al
lui Malfatti.
13) Dreptele I aTa , I bTb , I cTc sunt concurente.

Demonstraţie. Ţinem cont de coordonatele baricentrice ale centrelor cercurilor exînscrise
 a b c   a −b c 
Ia  − , ,  , Ib  , , ,
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a)   2( p − a) 2( p − a) 2( p − a) 
 a b −c 
Ic  , ,  şi scriem ecuaţiile dreptelor I aTa , I bTb şi I cTc . Utilizând
 2( p − a) 2( p − a) 2( p − a) 
condiţia de concurenţă a trei drepte (di ) : ai x + bi y + ci z = 0 i = 1,3 şi anume
a1 b1 c1
a2 b2 c2 = 0 rezultă concluzia.
a3 b3 c3
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor ATA , BTB , CTC se numeşte al doilea punct
al lui Malfatti ( µ 2 ).
481
III.45. Triunghiul lui Schroeter222
„Atâtea clăile de fire stângi
Găsi-vor gest închis sâ le rezume,
Să nege, dreapta, linia ce frângi
Ochi în virgin triunghi tâiat spre
lume?”
223
Ion Barbu
Fie M a M b M c şi H a H b H c triunghiurile median, respectiv ortic ale unui triunghi
neisoscel şi nedreptunghic ABC, { A* } = M b M c ∩ H b H c ,{B* } = M c M a ∩ H c H a ,
{C * } = M a M b ∩ H a H b . Dreptele AA* , BB* , CC * sunt paralele între ele şi perpendiculare
pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Demonstraţie.
B* A C*
Hb
A* Mb D
Mc O
Hc
H
B Ha Ma C
Fig. 478
Fie C 1 cercul lui Euler al triunghiului ABC, C 2 cercul circumscris patrulaterului H a HH b C

şi C 3 cercul circumscris patrulaterului M a OM b C (O este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC), iar {D} = C 2 ∩ C 3 . Evident, H a , H b ∈ C 1 ∩ C 2 , M a , M b ∈ C 1 ∩ C 3 şi
C , D ∈ C 2 ∩ C 3 . Atunci H a H b , M a M b şi CD sunt concurente fiind axele radicale
corespunzătoare perechilor de cercuri considerate. Fie {C * } = H a H b ∩ M a M b ∩ CD.
m( M a OD) = m( H a HD) = 180° − m( BCD ) şi cum HH a OM a rezultă că punctele H,
O şi D sunt coliniare. Deoarece patrulaterul HH a CD este inscriptibil rezultă
m( HDC ) = 180° − m( HH a C ) = 90°, deci HO ⊥ CC . Analog se arată că AA* ⊥ HO şi
*
BB* ⊥ HO, deci AA* BB* CC * .
Observaţie: Triunghiul A* B*C * se numeşte triunghiul lui Schroeter.
222
Heinrich Schroeter (1829-1892) – matematician german, contribuţii în geometrie
223
geometrie
482
III.46. Triunghiul lui Ţiţeica224
„Ţiţeica era plin de vioiciune, fericit să-mi vorbească despre căminul său, radiind, cu privirea sa
luminoasă şi discretă, aceeaşi magnifică sănătate morală... Înţelegeam că în el se reuneau continuu
preocuparea datoriei de împlinit şi o euforie izvorâtă din conştiinţa datoriei împlinite...” – Henri
Lebesgue225
Teorema lui Ţiţeica

Fie cercurile C1 (O1 , R ), C 2 (O 2 , R ), C 3 (O3 , R ) astfel încât {H } = C1 I C2 I C3 ,
{ A} = C1 I C2 , {B} = C2 I C3 , {C} = C3 I C1 . Cercul circumscris triunghiului ABC este
congruent cu cercurile C1 , C 2 şi C 3 .
Demonstraţie.
A
C' B'
O3 O2
Hc Hb
H
B Ha C
O1
A'
Fig. 479
Patrulaterul O3 AO 2 H este romb, deoarece AO3 ≡ O 2 H ≡ AO 2 ≡ O3 H . De asemenea

patrulaterul O1 BO3 H este romb, deci AO 2 || O3 H || BO1 şi deoarece AO2 ≡ BO1 (= R)
rezultă că patrulaterul ABO1O 2 este paralelogram, deci AB ≡ O1O 2 . Analog , BC ≡ O 2 O3
şi CA ≡ O3 O1 , deci triunghiurile ABC şi O1O 2 O3 sunt congruente, deci cercurile
circumscrise triunghiurilor ABC şi O1O 2 O3 sunt congruente. Deoarece
HO1 ≡ HO2 ≡ HO3 (= R) rezultă că H este centrul cercului circumscris triunghiului
O1O 2 O3 , deci şi cercul circumscris triunghiului ABC are raza R .
Triunghiul O1O 2 O3 se numeşte triunghiul lui Ţiţeica.
224
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, professor la Universitatea Bucureşti, membru al
Academiei Române
225
Henri Lebesgue (1875-1941) – matematician francez, contribuţii importante în analiza matematică
483
1) Punctul H este centrul cercului circumscris triunghiului lui Ţiţeica O1O 2 O3 .
Demonstraţia este evidentă întrucât HO1 ≡ HO2 ≡ HO3 (= R) .
2) Punctul H este ortocentrul triunghiului ABC .

Demonstraţie. Punctul O1 este simetricul lui O 2 faţă de mijloacele segmentului HC , iar
O1O 2 || AB , rezultă că CH ⊥ AB . Analog , BH ⊥ AC , deci H este ortocentrul
triunghiului ABC .
Fie A' , B ' , C ' punctele de intersecţie dintre HO1 , HO 2 şi HO3 cu cercurile C1 , C 2
respectiv C 3 .
3) Triunghiul A' B ' C ' este triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC .

Demonstraţie. Deoarece HO1 = O1 A ' = HO2 = O2 B ' = R , rezultă că O1O 2 este linie
mijlocie în triunghiul HA' B' , deci O1O 2 || A' B' şi cum O1O 2 || AB rezultă A ' B ' || AB .
Deoarece O1O 2 este mediatoarea segmentului HC , rezultă că C ∈ A ' B ' . Analog, punctele
A, B' , C ' şi A ', B, C ' sunt coliniare şi B ' C ' || BC , A ' C ' || AC , deci triunghiul A' B ' C ' este
triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC .
4) Triunghiul lui Ţiţeica O1O 2 O3 este omotetic cu triunghiul ABC , centrul de omotetie
fiind centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC .
Demonstraţie. Deoarece O1O 2 || AB, O 2 O3 || BC şi O1O3 || AC , iar triunghiul ABC şi
O1O 2 O3 sunt congruente, rezultă că triunghiurile sunt omotetice. Notăm cu litere mici
afixele punctelor corespunzătoare. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului
circumscris triunghiului ABC , O(0) . Atunci, H (a + b + c) , iar centrul cercului lui Euler
 a+b+c
O9   . Patrulaterele AO3 HO 2 , BO1 HO3 , CO 2 HO1 fiind paralelograme rezultă
 2 
a + h = o3 + o2 , b + h = o1 + o3 , c + h = o1 + o2 , de unde o1 + o2 + o3 = 2(a + b + c) = 4o9 ,
o1 = 4o9 − ( a + 2o9 ) = 2o9 − a = b + c , o2 = 2o9 − b = a + c , o3 = 2o9 − c = a + b . Deoarece
a − o9
= −1 ∈ rezultă ca punctele A, O9 , O1 sunt coliniare. Analog, B, O9 , O2 şi
o1 − o9
C , O9 , O3 sunt coliniare, deci centrul de omotetie dintre triunghiurile ABC , O1O 2 O3 este
centrul lui Euler.
5) Dreptele AO, BO 2 , CO3 sunt concurente în centrul cercului lui Euler al triunghiului
ABC .
6) Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentelor

AO1 , BO2 , CO3 .
484
a − o9
Demonstraţie. Din = −1 rezultă a − o9 = o1 − o9 adică AO9 ≡ O9 O1 . Analog
o1 − o9
BO9 ≡ O9 O3 şi CO9 ≡ O9 O1 .
7) Triunghiul median al triunghiului Ţiţeica este omotetic cu triunghiul ABC , centrul
de omotetie fiind ortocentrul triunghiului ABC .
Demonstraţie. Dacă A1 B1C1 este triunghiul median al triunghiului O1O 2 O3 atunci
A1 B1 || O1O 2 || AB şi omoloagele, iar A1 ∈ AH , B1 ∈ BH şi C1 ∈ CH , deci triunghiurile
A1 B1C1 şi ABC sunt omotetice, iar H este centrul de omotetie.
III.47. Triunghiurile lui Napoleon. Punctele lui Fermat226

„The last thing we want from you, general Lagrange, is a lesson in a geometry.” - Napoleon227
Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior triunghiurile echilaterale A1 BC ,

AB1C şi ABC1 , cercurile lor circumscrise având centrele N a , N b şi N c . Triunghiul
N a N b N c se numeşte triunghiul exterior al lui Napoleon. Dacă triunghiurile echilaterale
A2 BC , AB2C şi ABC2 se construiesc în interiorul triunghiului ABC , atunci centrele lor
' ' '
N a , N b şi N c sunt vârfurile unui triunghi numit triunghiul interior al lui Napoleon.
Triunghiul A1 B1C1 se numeşte primul triunghi al lui Fermat, iar triunghiul A2 B2 C2 se
numeşte al doilea triunghi al lui Fermat.
A B1
C1
Nc
Nb
F1
B C
Na
Fig. 480
A1
1) Segmentele AA1 , BB1 , CC1 sunt congruente.

Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor ABA1 şi C1 BC (deoarece AB ≡ BC1 ,
226
Pierre de Fermat (1601-1665) – matematician francez, contribuţii în teoria probabilităţilor şi teoria numerelor
227
Napoleon Bonaparte (1769-1821) – cel mai important om politic şi militar după Revoluţia franceză, proclamat
în 1804 drept Împărat al francezilor
485
BA1 ≡ BC şi ABA1 ≡ CBC1 ) rezultă că AA1 ≡ CC1 (1). Din congruenţa triunghiurilor
ACA1 şi BCB1 rezultă AA1 ≡ BB1 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă AA1 ≡ BB1 ≡ CC1 .
2) Cercurile circumscrise triunghiului A1 BC , AB1C şi ABC1 au un punct comun.

Demonstraţie. Fie F1 al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise
triunghiurilor BA1C şi CB1 A . Avem
1 ) = 180 − m( BAC
1 ) = 180°− 60° = 120° , m ( AF1C ) = 180° − m (CB1 A) = 120° .
o
m(BFC
Atunci, m( AF1 B) = 360° − [m( BF1C ) + m(CF1 A)] = 120° , deci m( AF1 B) + m( AC1 B ) = 180° ,
adică F1 aparţine şi cercului circumscris triunghiului ABC1 .
Observaţie: Punctul F1 se numeşte primul punct al lui Toricelli – Fermat.
3) Dreptele AA1 , BB1 şi CC1 sunt concurente în punctul F1 .

1
Demonstraţie. Deoarece m ( BF1 A1 ) = m ( BCA1 ) = m ( BA1 ) = 60o şi m ( BF1 A1 ) = 120 °
2
rezultă m( AF1 B ) + m( BF1 A1 ) = 180° , adică punctele A, F1 , A1 sunt coliniare, deci dreapta
AA1 trece prin punctul F1 . Analog se arată că dreptele BB1 şi CC1 trec prin F1 .
B1
4) Coordonatele unghiulare ale punctului
F1 sunt egale cu 120° ,
dacă unghiurile triunghiului ABC au C1
măsura mai mică de 120° . F1
Demonstraţia rezultă din cele de mai sus.
A
5) Dacă m ( B A C ) > 1 2 0 o , atunci
B C
1 ) = m(BF1 A) = 60° şi m ( BF1C ) = 120° .
m( AFC
Demonstraţie. În cercul circumscris
patrulaterului ACB1 F1 avem:
m( AF1C ) = m( AB1C ) = 60° iar în cercul
circumscris patrulaterului ABC1 F1 avem
m ( A F1 B ) = m ( A C 1 B ) = 6 0 ° şi A1
1 ) = 180° − m( BFC
m( BFC 1 1 ) = 120° . Fig. 481
6) Triunghiul exterior al lui Napoleon este echilateral.

Demonstraţie. Notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC, CA respectiv AB. Avem :
2c 3 c 3 b 3
AN c = = , AN b = , iar m( N b AN c ) = m( BAC ) + 60° . Din teorema
3 2 3 3
cosinusului în triunghiul N b AN c avem
486
b 2 + c 2 2bc  1 3 
N b N c 2 = AN b 2 + AN c 2 − 2 AN b ⋅ AN c ⋅ cos( A + 60°) = − cos A− sin A  , adică
3 3  2 2 

b2 + c2 1 2 3 a2 + b2 + c2 2 3
Nb Nc2 = − (b + c 2 − a 2 ) + 2 ⋅ A[ ABC ] ⋅ = − ⋅ A[ ABC ] . Simetria
3 6 3 6 3
rezultatului precedent ne conduce la concluzia N a N b = N b N c = N c N a , deci triunghiul
exterior al lui Napoleon este echilateral.
7) Cercurile circumscrise triunghiurilor A2 BC , AB2 C , ABC2 au un punct comun F2 .

Demonstraţie. Fie F2 al doilea punct de intersecţie
A2
dintre cercurile circumscrise triunghiurilor BA2 C şi
A
AB2 C . Atunci, m(CF2 B) = m( BA2 C ) = 60° ,
N 'c N 'a
m( B2 F2 C ) = m( BAC ) = 60° de unde rezultă că punctele F2
F2 , B şi B2 sunt coliniare. Analog se arată că punctele N 'b C2
B C
F2 , A şi A2 sunt coliniare. Atunci, m( BF2 A) = 120° ,
deci m( BF2 A) + m( BC2 A) = 180° , adică F2 aparţine B2
Fig. 482
cercului circumscris triunghiului ABC2 .
Observaţie: Punctul F2 se numeşte al doilea punct Toricelli – Fermat.
8) Dreptele AA2 , BB2 şi CC2 sunt concurente în punctul F2 .

Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă {F2 } = AA2 ∩ BB2 . Deoarece patrulaterul BC2 AF2
este inscriptibil rezultă BC2 F2 ≡ BAF2 . Din congruenţa triunghiurilor BC2 C şi BAA2
rezultă BC2 C ≡ BAA2 de unde m( BC2 F2 ) + m( BC2 C ) = m( BAA2 ) + m( BAF2 ) = 180° , deci
punctele F2 , C2 , C sunt coliniare.
9)Segmentele AA2 , BB2 şi CC2 sunt congruente.

Demonstraţie: Din congruenţa triunghiurilor ACA2 şi B2 CB ( deoarece AC ≡ B2C ,
A2 C ≡ BC şi m( ACA2 ) = m( BCB2 ) = 60° − m(C ) ) rezultă AA2 ≡ BB2 (1), iar congruenţa
triunghiurilor AA2 B şi CC2 B rezultă AA2 ≡ CC2 (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că
AA2 ≡ BB2 ≡ CC2 .
10) Triunghiul interior al lui Napoleon N a' N b' N c' este echilateral.
c 3 b 3
Demonstraţie. Avem AN c' = , ANb' = iar m( N b' AN c' ) = m( BAC ) − 60° . Din
3 3
a2 + b2 + c 2 2 3
teorema cosinusului în triunghiul N b' AN c' rezultă N b' N c' 2 = − ⋅ A[ ABC ] .
6 3
Simetria relaţiei precedente conduce la N a' N b' = N b' N c' = N c' N a' .
487
Observaţie: Inegalitatea a 2 + b 2 + c 2 ≥ 4 3 ⋅ A[ ABC ] este echivalentă cu
(a 2 − b 2 )2 + (b 2 − c 2 ) 2 + (c 2 − a 2 ) 2 ≥ 0 , evident adevărată (unde am folosit formulele lui
Heron în exprimarea ariei triunghiului ABC ).
11) Primul punct Fermat verifică egalitatea: F1 A1 + F1 B1 + F1C1 = 2( F1 A + F1 B + F1C ).

Demonstraţie. Deoarece patrulaterul F1 BA1C , F1CB1 A şi F1 AC1 B sunt inscriptibile, din
relaţia lui Schooten rezultă F1 A1 = F1 B + F1C , F1 B1 = F1 A + F1C şi F1C1 = F1 A + F1 B relaţii
care prin sumare dau F1 A1 + F1 B1 + F1C1 = 2( F1 A + F1 B + F1C ).
12) Dreptele A1 N a , B1 N b şi C1 N c sunt concurente în centrul cercului circumscris

triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece A1 N a , B1 N b şi C1 N c sunt mediatoarele laturilor BC ,
CA respectiv AC .
13)Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţie. Deoarece A 1 N a ⊥ B C , B1 N b ⊥ AC ,C1N c ⊥ AB şi
A1 N a I B1 N b I C1 N c = {O} rezultă că triunghiurile ABC şi A1 B1C1 sunt ortologice, O fiind
un centru de ortologice.
14) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţia rezultă de mai sus.
15) Dreptele A2 N a' , B2 N b' , C2 N c' sunt concurente în centrul cercului circumscris
triunghiului ABC .
Demonstraţia este evidentă deoarece A2 N a' , B2 N b' , C2 N c' sunt mediatoarele laturilor
triunghiului ABC .
16) Triunghiurile antipodare ale punctelor lui Fermat corespunzătoare unui triunghi
ABC sunt echilaterale.
17)Dreptele AN a , BN b , CN c sunt concurente.

Demonstraţie. Soluţia 1. Fie { A '} = AN a I BC ,{ B '} = BN b I AC ,{C '} = CN c I BA .
BA ' A[ A B N a ] A B ⋅ B N a ⋅ s in ( B + 3 0 ° ) A B ⋅ s in ( B + 3 0 °)
Atunci: = = = ,
A 'C A[ A C N a ] A C ⋅ C N a ⋅ s in (C + 3 0 °) A C ⋅ s in ( C + 3 0 ° )
CB ' BC ⋅ sin( C + 30 ° ) AC ' CA ⋅ sin( A + 30°)
= , = , de unde rezultă că
B'A BA ⋅ sin( A + 30 ° ) C ' B CB ⋅ sin( B + 30°)
BA ' CB ' AC '
⋅ ⋅ = 1 şi conform reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că dreptele
A 'C B ' A C ' B
A N a , B N b , C N c sunt concurente.
Soluţia 2. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Avem: A1 = ℜC60° ( B) ,
° 60° 60°
B1 = ℜ60
A (C ) , C1 = ℜ B ( A) , (unde prin ℜ X (Y ) am notat rotaţia de centru X şi unghi 60° a
488
punctului Y ). Atunci, a1 = c + ω (b − c) , b1 = a + ω (c − a) , c1 = b + ω (a − b) , unde
π π b + c + a1 b + 2c + ω (b − c)
ω = cos + i sin şi na = = (1),
3 3 3 3
a + c + b1 c + 2a + ω (c − a) a + b + c1 a + 2b + ω (a − b)
nb = = (2), nc = = (3). Ecuaţiile
3 3 3 3
dreptelor AN a , BN b , CN c sunt: ( AN a ): (a − na ) z − (a − na ) z + ana − ana = 0 (4),
( BN b ): (b − nb ) z − (b − nb ) z + bna − bnb = 0 (5),( CN c ): (c − nc ) z − (c − nc ) z + cnc − cnc = 0
(6). Sumând ecuaţiile (4), (5), (6) - ţinând seama de relaţiile (1), (2), (3) precum şi de:
ω + ω = 1 , ω 2 − ω + 1 = 0 , ω 3 = −1 - rezultă o identitate, ceea ce arată că dreptele sunt
concurente.
18) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul A1 B1C1 sunt ortologice.

Demonstraţie. Utilizând notaţiile din teorema precedentă rezultă
3c − 3b + i 3(c − 2a + b) b − 2a + c + i 3(b − c) i 3(c − 2a + b) + 3c − 3b
nb − nc = şi a1 − a = = ,
3 2 2i 3
nb − nc i 3 ∗
de unde = ∈i , deci N b N c ⊥ AA1 . Analog se arată că N a N b ⊥ CC1 şi
a1 − a 3
N a N c ⊥ BB1 şi cum A1 A I B1 B I C1C = {F1} rezultă concluzia.
19) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c şi triunghiul antipodar al primului

punct al lui Fermat sunt omotetice.
Demonstraţie. Fie A " B " C " triunghiul antipodar corespunzător punctului F1 . Deoarece
AF1 ⊥ B " C " şi N b N c ⊥ AF1 (cf. teoremei precedente) rezultă că N b N c B " C " . Analog se
arată că N b N a B " A " şi N a N c A " C " , rezultă că triunghiurile N a N b N c şi A " B " C " sunt
omotetice.
20)Triunghiurile ABC şi A1 B1C1 au acelaşi centru de greutate.

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Avem:
−1 + i 3
b + ε c + ε 2 a1 = 0 , c + ε a + ε 2 b1 = 0 , a + ε b + ε 2 c1 = 0 , unde ε= . Adunând
2
relaţiile precedente membru cu membru obţinem:
(1 + ε )(a + b + c) = −ε 2 (a1 + b1 + c1 ), adică a + b + c = a1 + b1 + c1 , deci triunghiurile ABC şi
A1 B1C1 au acelaşi centru de greutate.
21)Triunghiurile ABC şi Na Nb Nc au acelaşi centru de greutate.

b + c + a1 a + c + b1 a + b + c1
na = , nb = , nc = , de unde rezultă
3 3 3
2(a + b + c) + a1 + b1 + c1 2(a + b + c) + a + b + c
na + nb + nc = = = a + b + c (unde am
3 3
utilizat proprietatea precedentă).
489
Observaţie: Din proprietăţile precedente rezultă că triunghiurile A1 B1C1 şi N a N b N c au
acelaşi centru de greutate.
22) Triunghiurile ABC şi N a' N b' N c' au acelaşi centru de greutate.

Demonstraţie analoagă celei precedente.
23) Triunghiurile lui Napoleon interior şi exterior au acelaşi centru de greutate.

Observaţie: Din cele de mai sus rezultă că triunghiurile lui Napoleon şi triunghiurile lui
Fermat au acelaşi centru de greutate.
24) Aria triunghiului Napoleon exterior N a Nb N c este egală cu:

1 3
A[NaNbNc ] = ⋅ A[ ABC] + ⋅ (a2 +b2 + c2 ) .
2 24
N a Nb2 3  2 3 a 2 + b2 + c 2  3
Demonstraţie. Avem A[ N a N b N c ] = = ⋅ A[ ABC ] + ⋅ , de unde
4  3 6  4
rezultă concluzia.
25) Aria triunghiului Napoleon interior N a' N b' N c' este egală cu:
1 3
A[N' N' N' ] =− ⋅ A[ABC] + ⋅ (a2 +b2 +c2 ) . Demonstraţie analoagă precedentei.
a b c
2 24
Observaţie: Din proprietăţile precedente rezultă A[ N a Nb Nc ] − A[ N ' N ' N ' ] = A[ ABC ] .

a b c
26) Fie N a N b N c şi N a' N b' N c' triunghiurile lui Napoleon, T AT B TC triunghiul tangenţial
al unui triunghi ABC. Punctele N a , N a' , TA sunt coliniare.
Demonstraţia este evidentă deoarece punctele N a , N a' , TA aparţin mediatoarei segmentului
BC.
Observaţie: Analog se arată că punctele N b , N b' , TB , respectiv N c , N c' , TC sunt coliniare.
27) Izogonalele punctelor F1 şi F2 ale lui Fermat sunt punctele izodinamice S şi S ' ale
triunghiului ABC.
28) Triunghiul exterior al lui Napoleon N a N b N c este omotetic cu triunghiul podar

Sa Sb Sc al primului punct izodinamic S al triunghiului ABC.
29) Triunghiul interior al lui Napoleon este omotetic cu triunghiul podar al celui de al
doilea punct izodinamic al triunghiului ABC.
490
30) Fie A1 B1C1 primul triunghi al lui Fermat al unui triunghi ABC şi punctele
A ' ∈ ( AA1 ), B ' ∈ ( BB1 ), C ' ∈ (CC1 ) astfel încât A ' A1 = 2 AA ', B ' B1 = 2 BB ' şi C ' C1 = 2CC '.
Triunghiurile A ' B ' C ' şi al doilea triunghi al lui Napoleon N a ' N 'b N 'c sunt
congruente.
Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Atunci,
A1 = RC60° ( B), B1 = RA60° (C ), C1 = RB60° ( A) (unde RϕX (Y ) înţelegem rotaţia de centru X şi
unghi ϕ a punctului Y), de unde a1 = c + θ (b − c), b1 = a + θ (c − a) şi c1 = a + θ (a − b) -
c + θ (b − c) + 2a
unde θ = cos 60° + i sin 60°. Deoarece A ' A1 = 2 AA ' rezultă a ' = . Analog,
3
a + θ (c − a) + 2b b + θ ( a − b ) + 2c
b' = şi c ' = . Deoarece A2 este simetricul lui A1 faţă de
3 3
b + c + a2 2b + c − θ (b − c)
BC rezultă a2 = b + c − a1 = b − θ (b − c) de unde na ' = = .
3 3
2c + a − θ ( c − a ) 2a + b − θ ( a − b)
Analog, nb ' = şi nc ' = . Deoarece
3 3
a '− b ' = na '− nb ' , a '− c ' = na '− nc ' şi b '− c ' = nb '− nc ' rezultă că
A ' B ' ≡ N a ' N b ', A ' C ' ≡ N a ' N c ' şi B ' C ' ≡ Nb ' Nc ' adică triunghiurile A ' B 'C ' şi
N a ' N b ' N c ' sunt congruente.
Observaţie: Deoarece triunghiul N a ' N b ' N c ' este echilateral rezultă că triunghiul A ' B ' C '
este echilateral.
31) Triunghiul A ' B ' C ' şi al doilea triunghi al lui Napoleon au acelaşi centru de
greutate.
Demonstraţie. Deoarece a '+ b '+ c ' = na '+ nb '+ nc ' = a + b + c rezultă că centrele de greutate
ale triunghiurilor A ' B ' C ' şi N a ' N b ' N c ' coincid.
Observaţie: Centrul de greutate al triunghiului A ' B ' C ' coincide cu centrul de greutate (G)
32) Sunt adevărate relaţiile: GA ' AA2 , GB ' BB2 , GC ' CC2 , GA ' ≡ GB ' ≡ GC ' şi
1 1 1
GA ' = AA2 , GB ' = BB2 , GC ' = CC2 .
3 3 3
g −a' 1 A" A2
Demonstraţie. Din = − ∈ rezultă că GA ' AA2
a − a2 3 A
g−a 1 1
şi = adică GA ' = AA2 . Deoarece G
a − a2 3 3 A'
AA2 ≡ BB2 ≡ CC2 rezultă GA ' ≡ GB ' ≡ GC '. B C
Na
33) Hexagonul A ' N c ' C ' N a ' B ' N b ' este regulat.
Demonstraţia este evidentă deoarece A ' N c ' ≡ N c ' C '.
A1
491 Fig. 483
Consecinţă: Punctele A ', B ', C ' aparţin cercului circumscris celui de-al doilea triunghi al
lui Napoleon corespunzător triunghiului ABC.
34) Primul punct al lui Fermat ( F1 ) corespunzător unui triunghi ABC aparţine cercului
circumscris al celui de-al doilea triunghi al lui Napoleon al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din m( A1 F1 B1 ) = m( A ' F1 B ') = 120° şi m( A ' C ' B ') = 60° rezultă
m( A ' F1 B ') + m( A ' C ' B ') = 180°, adică patrulaterul F1 A ' C ' B ' este inscriptibil, deci F1
aparţine cercului circumscris triunghiului A ' B ' C ' şi conform proprietăţii precedente –
aparţine cercului circumscris triunghiului N a ' N b ' N c ' .
35) Al doilea punct al lui Fermat ( F2 ) aparţine cercului circumscris primului triunghi al
lui Napoleon corespunzător unui triunghi ABC.
Demonstraţia este analoagă cu precedenta.
36) Fie A " ∈ ( AA2 ), B " ∈ ( BB2 ), C " ∈ (CC2 ) astfel încât A " A2 = 2 AA ", B " B2 = 2 BB ".
Punctele A ", B ", C " aparţin cercului circumscris primului triunghi al lui Napoleon.
Demonstraţie. Patrulaterele AA ' GA ", BB ' GB ", CC ' GC " sunt paralelograme (deoarece
1 1
GA ' AA ", GA ' = AA2 = AA " ), de unde GA " AA 1 şi GA " = AA1 . Analog,
3 3
1 1
GB " = BB1 şi GC " = CC1 . Cum AA1 ≡ BB1 ≡ CC1 rezultă că GA " ≡ GB " ≡ GC ".
3 3
Deoarece g − a " = g − na rezultă că punctele A ", B ", C " aparţin cercului circumscris
triunghiului N a N b N c .
37) Triunghiul A " B " C " este echilateral şi congruent cu primul triunghi al lui Napoleon
N a N b N c corespunzător triunghiului ABC.
Demonstraţie. Se arată fără dificultate că a "− b " = na − nb şi a "− c " = na − nc adică
A " B " ≡ N a N b şi A " C " ≡ N a N c .
492
III.48. Triunghiurile lui Vecten
„Desenul corupe raţionamentul” – Ion Barbu
Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior pătratele BCAC AB , ACBC BA şi

ABC B C A care au centrele OA , OB , respectiv OC . Triunghiul OAOB OC determinat de
centrele acestor pătrate se numeşte triunghiul Vecten exterior.
A'
BA
Fig. 484
CA OB BC
A
OC
CB
B C
Ha
OA
AB AC C'
B'
1) Dreptele AO A , BO B , COC sunt concurente .

Demonstraţie. Triunghiurile dreptunghice isoscele ACO B şi ABOC sunt asemenea, atunci
AB AOC
= , de unde AB ⋅ AOB = AC ⋅ AOC şi de aici
AC AOB
AB ⋅ AOB ⋅ sin BAOB = AC ⋅ AOC ⋅ sin CADC (deoarece BAOB ≡ CAOC ), deci
A[ ABOB ] = A[ ACOC ] . Analog se arata că A[ BCOC ] = A[ BAOC ] şi A[CAO A ] = A[CBOB ] (1). Fie
{ A1 } = AO A I BC , {B1 } = BO B I AC şi {C1 } = COC I AB. Atunci,
A[ ABOA ] AO A ⋅ h1 h1 BA1
= = = (unde h1 şi h 2 sunt lungimile înălţimilor duse din B şi C
A[ ACO A ] AO A ⋅ h2 h2 A1C
A[OB BC ] B1C
pe latura AO A în triunghiurile ABO A , respectiv ACOA ). Analog, = şi
A[OB BA] B1 A
493
A[Oc CA] C1 A AB BC C A
= . (2). Din relaţiile (1) şi (2) rezultă: 1 ⋅ 1 ⋅ 1 = 1 şi conform
A[OC CB ] C1 B A1C B1 A C1 B
reciprocei teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AO A , BO B şi COC sunt concurente.
Observaţie : Punctul de concurenţă al dreptelor AOA , BOB şi COC se numeşte punctul

lui Vecten exterior (V1 ).
2) Sunt adevărate relaţiile: AOA ⊥ OB OC , BOB ⊥ OC OA , COC ⊥ OAOB .

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare. Prin rotaţia de
π
π
centru OC şi unghi , punctul B ajunge în A, deci A = ℜO2 ( B ) , de unde
2 C
π
π π a − ib
a = oC + ω (b − oC ) , unde ω = cos + i sin = i , adică oC = . Analog , B = ℜO2 (C )
2 2 1− i A
π
b − ic c − ia a − oA *
şi C = ℜO2 ( A) , de unde o A = şi oB = . Atunci , = −i ∈ i ⋅ , adică
B
1− i 1− i oC − oB
OOA ⊥ OB OC . Analog se arată că BOB ⊥ OC OA şi COC ⊥ OAOB .
Observaţie: Ortocentrul triunghiului OAOB OC este punctul de intersecţie al

dreptelor AOA , BOB şi COC .
3) Sunt adevărate relaţiile: AOA ≡ OB OC , BOB ≡ OC OA , COC ≡ OAOB .

a − oA a − oA
Demonstraţie. Din = −i rezultă = −i = 1 , adică a − oA = oC − oB , de
oC − oB oC − oB
unde AOA ≡ OB OC . Analog se arată că BOB ≡ OC OA şi COC ≡ OAOB .
Observaţie: Cu segmentele AOA , BOB şi COC se poate construi un triunghi congruent cu

triunghiul OAOB OC .
4) Triunghiurile ABA C A , BAB CB , CAC BC şi ABC au aceeaşi arie.

AC A ⋅ ABA ⋅ sin C A ABA
Demonstraţie. Avem A[ ABAC A ] = . Deci AC A = AB = c ,
2
ABA = AC = b şi sin(C A ABA ) = sin(360° − 180° − A) = sin(180° − A) = sin A , deci
bc sin A
A[ ABAC A ] = = A[ ABC ] . Analog se arată că A[ ABAC A ] = A[CAC BC ] = A[ ABC ] .
2
494
b 2 + c 2 + 4 A[ ABC ]
5) Laturile triunghiului Vecten exterior au lungimile a' = ,
2
a 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] b 2 + a 2 + 4 A[ ABC ]
b' = şi c ' = , unde a ' , b' , c ' sunt lungimile laturilor
2 2
OB OC , OAOC , respectiv OAOB .
Demonstraţie. Din teorema cosinusului în triunghiul AOB OC obţinem
b 2 c 2
OB OC 2 = OB A2 + OC A2 − 2OB A ⋅ OC A ⋅ cos OB AOC . Dar OB A =
, OC A = ,
2 2
b2 c2 bc ⋅ sin A
m( OB ACC ) = 90° + m( BAC ) ,deci a '2 = + + 2⋅ , adică
2 2 2
b 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] a 2 + c 2 + 4 A[ ABC ] b 2 + a 2 + 4 A[ ABC ]
a' = . Analog, b' = şi c ' = .
2 2 2
6) Este adevărată relaţia: BA C A 2 + CB AB 2 + AC BC 2 = 3(a 2 + b 2 + c 2 )

Demonstraţie. Teorema cosinusului în triunghiul ABA C A ne dă:
a − b − c2
2 2
BACC 2 = b 2 + c 2 − 2bc ⋅ cos BA AC A , cos BA AC A = cos(180° − A) = − cos A = ,
2bc
de unde BAC A2 = b 2 + c 2 − (a 2 − b 2 − c 2 ) = 2b2 + 2c 2 − a 2 . Analog,
2 2 2 2 2 2 2 2
CB AB = 2a + 2c − b şi AC BC = 2b + 2a − c , de unde
BA C A + CB AB + AC BC = 3(a + b + c ) .
2 2 2 2 2 2
7) Dreptele AAC şi BBC sunt perpendiculare.

Demonstraţie. Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare . Avem :
π π
−
AC = ℜC2 ( B ) şi BC = ℜC 2 ( A) , deci aC = c + i (b − c) şi bC = c − i (a − c) . Atunci:
a − aC −i [b − c + i (a − c) ] *
= = −i ∈ i ⋅ , deci AAC ⊥ BBC .
b − bC b − c + i (a − c)
Observaţie: Analog se arată că AAB ⊥ CCB şi BBA ⊥ CC A .

CA
8) Fie G A , GB , GC , centrele de greutate ale
triunghiurilor ABA C A , BCB A B respectiv A
Hb
CAC BC . Dreptele AG A , BGB şi CGC sunt
concurente în ortocentrul H al triunghiului CB
ABC .
Demonstraţie. Fie B1 al patrulea vârf al C
GB B
paralelogramului BCB B1 AB şi
{H B } = BB1 ∩ AC . Deoarece B2
m( AB BCB ) = 180° − m( B) rezultă
m( BAB B1 ) = m( B) . Atunci triunghiul B1
495 AB AC
Fig. 485
ABC şi B1 AB B sunt congruente ( m( BAB B1 ) = m( B) , AB ≡ BCB ≡ B1 AB , BC ≡ BAB ),
deci m( BB1 AB ) = m( BAC ) = m( B1 B C B ) . Deoarece
m( B1BCB ) + m( ABHb ) = 180°− m( CBA) = 90°
deci m( BAH b ) + m( ABH b ) = 90° , de unde rezultă că BH b ⊥ AC (1). Deoarece într-un
paralelogram diagonalele se înjumatăţesc, rezultă că BB2 este mediană în triunghiul
BAB C B , deci GB ∈ B1 B (2). Din (1) şi (2) rezultă că GB B ⊥ AC . Analog, AGA ⊥ BC şi
CGC ⊥ AB , de unde rezultă că BGB , CGC sunt dreptele suport ale înalţimilor triunghiului
ABC , deci sunt concurente în ortocentrul triunghiului ABC .
9) Fie H A , H B , H C ortocentrele triunghiurilor ABA C A , BAB CB respectiv CAC BC .

Dreptele AH A , BH B şi CH C sunt concurente în centrul de greutate al triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Fie A1 cel de-al A1
patrulea vârf al paralelogramului BA
C A ABA A1 , AP ⊥ BAC A , BQ ⊥ ACA ,
P A2
(P∈BAC,Q∈ACA) şi {Ma} = AP ∩ BC
CA
Cum BAC AQ ≡ AH A B , C A A ⊥ AB BC
şi C A A ⊥ H AQ rezultă AB H AQ , A
Q
deci BAM a ≡ AH a Q (alterne
interne). Deoarece AA1C A ≡ BCA CB Ha
(vezi proprietatea anterioară) rezultă
C A AA2 ≡ ABC , deci triunghiurile B Ma C
ABM a şi C A AA2 sunt congruente, de
1 1
unde BM a = AA2 = AA1 = BC , Fig. 486
2 2
deci M a e mijlocul segmentului BC ,
adică AM a este mediană în triunghiul ABC , adică G -centrul de greutate al triunghiului
ABC - aparţine dreptei AH a . Analog, G ∈ BH B şi G ∈ CH C .
Observaţie: Din congruenţa triunghiurilor ABM a şi A 'B A 'C

1
C A AA2 rezultă AM a = C A A2 = B ACA , deci
2
BAC A = 2 AM 2 = 2ma . Analog AB CB = 2mb şi A O'A
AC BC = 2mc (unde ma , mb , mc sunt lungimile
medianelor triunghiului ABC ). Atunci
BACA + ABCB + AC BC = 4(ma + mb + mc ) = 3(a + b2 + c2 )
2 2 2 2 2 2 2 O 'C C'A
B C
O 'B
Dacă pe laturile triunghiului ABC se construiesc spre B'A
C'B
interior pătratele BCAC' AB' , ACBC' BA' , BAC A' CB' având
B'C
centrele OA' , OB' respectiv OC' . Triunghiul OA' OB' OC' se
numeşte triunghiul Vecten interior (Fig. 487).
Fig. 487
496
10) Sunt adevărate relaţiile: AOA' ⊥ OB' OC' , BOB' ⊥ OA' OC' , COC' ⊥ OB' OA' .
π π π
a − ic b − ia c − ib
A = ℜ 2 ' (C ) , B = ℜ 2 ' ( A) , C = ℜ 2 ' ( B ) , deci oB' = , oC' = , o 'A = , de
OB OC OA 1− i 1− i 1− i
a − o'A −i (a + ai − ic − b) *
unde = = −i ∈ i ⋅ , de unde rezultă AOA' ⊥ OB' OC' . Analog,
oB' − oC' a + ai − ic − b
BOB' ⊥ OA' OC' şi COC' ⊥ OB' OA' .
11) Sunt adevărate relaţiile: AOA' ≡ OB' OC' , BOB ' ≡ OA' OC' şi COC' ≡ OB' OA' .
a − o'A a − o'A
Demonstraţie. Din = −i rezultă = −i = 1 , de unde a − oA' = oB' − oC' ,
oB' − oC' oB' − oC'
adică AOA' ≡ OB' OC' . Analog se arată că BOB ' ≡ OA' OC' şi COC' ≡ OB' OA' .
Observaţie: Cu lungimile segmentelor AOA' , BOB ' , COC' se poate construi un triunghi
congruent cu triunghiul Vecten interior.
12) Dreptele AOA' , BOB' , COC' sunt concurente.

Demonstraţie. Dreptele AOA' , BOB' , COC' fiind perpendiculare pe dreptele OB' OC' , OA' OC' ,
OB' OA' , sunt dreptele suport ale triunghiului OA' OB' OC' , deci sunt concurente în ortocentrul
triunghiului Vecten interior.
' '
Observaţie: Punctul de concurenţă al dreptelor OB' OC' , OA' OC' , OBOA se numeşte punctul
Vecten interior.
13) Triunghiurile ABAB' şi BCCB' ; BCBC' şi ACAC' , respectiv ABBA' şi ACC A' au
aceeaşi arie.
Demonstraţie. Notăm cu a, b, c lungimile laturilor BC , CA respectiv AB . Din
ABAB' ≡ CBCB' (unghiuri cu laturile perpendiculare două câte două) rezultă
AB ⋅ BAB' ⋅ sin ABAB' BAB' ⋅ BC ⋅ sin CBCB'
A[ ABA' ] = = = A[CBC ' ] . Analog se arată că
B 2 2 B
A[ BCB' ] = A[ ACA' şi A[ ABB' ] = A[ ACC ' ] .

C C] A A
14) Dreptele BBC , CCB şi înalţimea din A a triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Fie AH a înălţimea din A , notăm m( BAH a ) = α1 , m( H a AC ) = α 2 ,
m( CBBC ) = β1 , m( BC BA) = β 2 , m( ACCB ) = γ 1 , m( CB CB ) = γ 2 . Din teorema
497
CBC BBC ABC BBC
sinusurilor avem: = şi = , de unde
sin β1 sin(90° + C ) sin β 2 sin(45° + A)
b cos C b 2 sin( A + 45°) sin β1 cos C
sin β1 = şi sin β 2 = deci = (1). Analog
BBC BBC sin β 2 2 sin( A + 45°)
sin γ 1 2 sin( A + 45°)
se arată că = . Dar sin α1 = sin(90° − B ) = cos B şi
sin γ 2 cos B
sin α1 sin β1 sin γ 1
sin α 2 = sin(90° − C ) = cos C , de unde ⋅ ⋅ = 1 , şi din reciproca teoremei
sin α 2 sin β 2 sin γ 2
lui Ceva sub formă trigonometrică rezultă concurenţa dreptelor BBC , CCB şi AH a .
Observaţie: Dacă triunghiul nu este ascuţitunghic, rezultatul se pastrează, dar calculele

suferă unele modificari.
15) Fie { A '} = C ACB ∩ BA BC , {B '} = C ACB ∩ AB AC şi {C '} = AB AC ∩ BA BC . Triunghiul

ABC şi triunghiul ortic al triunghiului ABC sunt omologice.
Demonstraţie. vezi „Triunghiul lui Grebe”.
16) Triunghiul Vecten exterior OAOB OC are aria egală cu

a2 + b2 + c2
A[OAOB OC ] = A[ ABC ] + , unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, AB.
8
Demonstraţie.
Alegem un sistem cartezian cu originea în centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Notăm cu litere mici afixele punctelor corespunzătoare, iar prin Z = ℜϕX (Y ) înţelegem că
punctul Z se obţine printr-o rotaţie de centru X şi unghi ϕ a punctului Y . Avem:
π π π
b − ic c − ia
B = ℜO2A (C ), C = ℜO2B ( A), A = ℜO2C ( B) , de unde rezultă oA = , oB = ,
1− i 1− i
oA oA 1 b − ic b + ic 1
a − ib i i
oC = . Atunci: A[ O A O B O C ] = oB oB 1 = c − ia c + ia 1 =
1− i 4 8
oC oC 1 a − ib a + ib 1
2i
[(bc + ca + ab − ac − ba − cb) − i(aa + bb + cc) + +i (bc + ca + ab + ac + ba + cb)] (1) ,
8
a a 1
i i
A[ ABC ] = b b 1 = [bc + ca + ab − ac − ba − cb] (2) şi BC 2 + CA2 + AB 2 =
4 4
c b 1
2 2 2
c−b + a−c + b−a = ( c − b )( c − b ) + ( a − c )( a − c ) + ( b − a )( b − a ) =
BC 2 + CA2 + AB2
2[3R2 − (bc + ca + ab + ac + ba + cb)], deci bc + ca + ab + ac + ba + cb = 3R 2 −
2
(3) ( unde a = b = c = R - raza cercului circumscris triunghiului ABC). Din relaţiile (1),
498
1
(2) şi (3) A[ OAOBOC ] = A[ ABC ] + [3R 2 − (bc + ca + ab + ac + ba + cb)] =
rezultă :
4
1 BC + CA + AB
2 2 2
BC + CA + AB 2
2 2
A[ ABC ] + ⋅ = A[ ABC ] + .
4 2 8
a2 + b2 + c2
17) Triunghiul Vecten interior OA' OB' OC' are aria egală cu A[O' O' O' ] = A[ ABC ] − ,
A B C 8
unde a, b, c sunt lungimile laturilor BC, CA, AB.
Demonstraţia este analoagă celei precedente.
III.49. Triunghiurile Sharygin

„…poezia nu este lacrima
ea este insuşi plânsul
plânsul unui ochi neinventat
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.”
În triunghiul ABC fie A ', B ', C ' picioarele bisectoarelor interioare şi A ", B ", C " picioarele
bisectoarelor exterioare. Punctele de intersecţie ale mediatoarelor segmentelor
AA ', BB ', CC ' sunt vârfurile primului triunghi Sharygin. Mediatoarele segmentelor
AA ", BB ", CC " se intersectează în trei puncte care sunt vârfurile celui de-al doilea triunghi
Sharygin.
1) Triunghiul de contact al triunghiului ABC şi primul triunghi Sharygin al triunghiului

ABC sunt omotetice.
Ib
A
Ic
Cb
Sc M1 Sb
Cc
M2 M3
B Ca Sa C
Fig. 488
Ia
228
499
Demonstraţie. Fie S a Sb Sc primul triunghi Sharygin al triunghiului ABC, Ca Cb Cc triunghiul
de contact al triunghiului ABC. Deoarece triunghiul ACb Cc este isoscel rezultă că
Cc Cb ⊥ AI ; cum şi Sb Sc ⊥ AI rezultă Cc Cb Sc Sb . Analog Ca Cb Sa Sb şi
Ca Cc Sa Sc (1). Fie M1 , M 2 , M 3 mijloacele bisectoarelor AA ', BB ', CC '. Fie
{ A1} = Sa Sc ∩ BC şi { A2 } = Sa Sb ∩ BC . Avem
m( A1 S a A2 ) = 180° − [m( S a A1 A2 ) + m( S a A2 A1 )] = 180° − [m( BA1 M 2 ) + m( M 3 A2 C )] =
 1 1  1
180°− 90°− m( B) + 90°− m( C) = [m( B) + m( C)] şi
 2 2  2
m( CbCaCc ) = m( CbCa I) + m( CcCa I) =
1
m( Cb CI ) + m( Cc BI ) = [m( C ) + m( B )], deci Sb S a Sc ≡ Cb Ca Cc . Analog ,
2
SaSbSc ≡ CaCbCc , adică triunghiurile Sa Sb Sc şi Ca Cb Cc sunt asemenea (2). Din relaţiile
(1) şi (2) rezultă că triunghiurile S a Sb Sc şi Ca Cb Cc sunt omotetice.
2) Consecinţă: Unghiurile primului triunghi Sharygin S a Sb S c corespunzător

1 1
triunghiului ABC au măsurile egale cu 90° − m( A), 90° − m( B) , respectiv
2 2
1
90° − m( C ).
2
Demonstraţie. În proprietatea precedentă am arătat că
1 1 1
m( S c S a Sb ) = [m( B) + m( C )] = [180° − m( A)] = 90° − m( A). Analog se arată
2 2 2
1 1
că m( S a Sb S c ) = 90° − m( B) şi m( S a Sc Sb ) = 90° − m( C ).
2 2
3) Triunghiurile Sharygin sunt asemenea.

Demonstraţie. Fie S a' Sb' Sc' cel de-al doilea triunghi Sharygin, A ", B ", C " picioarele
bisectoarelor exterioare şi M 1' , M 2' , M 3' mijloacele segmentelor AA ", BB " respectiv CC ",
{P} = Sb' S a' ∩ BC ,{R} = Sb' Sc' ∩ BC. Avem: m ( A " RS b
'
) = m ( M 1
'
RB ) =
  1 
360 ° −  90 ° + (180 ° − m ( B )) +  90 ° − m ( A )   (3) . Din triunghiul PM 3C avem:
  2 
 1  1
m( M 3' PC ) = 90° −  90° − m( B)  = m( C ) (4). Din relaţiile (3) şi (4) rezultă că
 2  2
1
m ( P S b ' R ) = 1 8 0 ° − [ m ( S b ' P R ) + m ( S b ' R P )] = 9 0 ° − m ( B ).
2
1 1
Atunci , m( Sa' Sb' Sc' ) = 90° − m( B) şi analog se arată că m( Sb' S a' S c' ) = 90° − m( A) ,
2 2
1
m( S a' Sc' Sb' ) = 90° − m( C ). Din relaţiile de mai sus şi consecinţa precedentă rezultă că
2
triunghiurile lui Sharygin S a Sb Sc şi S a ' Sb ' S c ' sunt asemenea.
500
Observaţie: Unghiurile celui de-al doilea triunghi Sharygin corespunzător triunghiului ABC
1 1 1
au măsurile egale cu 90° − m( A),90° − m( B ),90° − m( C ).
2 2 2
B"
S'c M '2
S'a A
'
M 1
A" R C
P B
M '3
S'b
Fig. 489
C"
4) Primul triunghi Sharygin Sa Sb Sc al triunghiului ABC şi triunghiul antisuplementar
I a I b I c al triunghiului ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Deoarece m( I c AI ) = 90° (Fig. 489) rezultă I c I b ⊥ AI şi cum Sc Sb ⊥ AI
rezultă I c I b S c Sb . Analog, I a I b S a Sb şi I a I c S a Sc (5). Cum
1 1
m( BI a C ) = 90° − m( A), m( CI b A) = 90° − m( ABC ) şi
2 2
1
m( AI c B) = 90° − m( ACB ) rezultă că triunghiurile I a I b I c şi Sa Sb Sc sunt asemenea şi
2
utilizând relaţiile (5) rezultă că triunghiurile I a I b I c şi S a Sb Sc sunt omotetice.
5) Al doilea triunghi Sharygin S a' Sb' Sc' al triunghiului ABC este asemenea şi omologic cu
triunghiul antisuplementar I a I b I c al triunghiului ABC.
501
1
Demonstraţie. Deoarece m( BI a C ) = m( Sa' Sb' Sc' ) = 90° − m( A) şi
2
1
m( CI b A) = m( S a' Sb' Sc' ) = 90° − m( B) rezultă că triunghiurile S a' Sb' Sc' şi I a I b I c sunt
2
asemenea. Deoarece punctele A ", B ", C " sunt coliniare (ele aparţinând axei ortice a
triunghiului ABC), atunci M 1' , M 2' , M 3' sunt mijloacele patrulaterului complet
B " A " BAC " C şi conform teoremei lui Gauss sunt coliniare (aparţin dreptei lui Gauss).
Deoarece {M 1' } = I b I c ∩ Sb' Sc' ,{M 2' } = I a I c ∩ S a' S c' şi {M 3' } = I a I b ∩ Sb' S a' din reciproca
teoremei lui Desarguss rezultă că dreptele I a S a' , I b Sb' şi I c Sc' sunt concurente, triunghiurile
S a' Sb' Sc' şi I a I b I c fiind astfel omologice.
6) Triunghiurile Sharygin ale triunghiului ABC sunt omologice cu triunghiul ABC, axa
de omologie fiind dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie {X} = Sb Sc ∩ BA, {Y} = Sb Sc ∩ AC, {L1} = Sb S c ∩ BC , A ' piciorul
bisectoarei din A. Deoarece Sc Sb este mediatoarea segmentului AA ' şi AA ' este
bisectoarea unghiului BAC rezultă că patrulaterul AXA ' Y este romb. Din teorema lui
L B XA YC
Menelaus pentru triunghiul ABC şi transversala L1 , X , Y avem: 1 ⋅ ⋅ = 1, unde
L1C XB YA
L1 B XB
= (deoarece XA ≡ YA ) (6).
L1C YC A
XB BA '
Deoarece XA ' AC rezultă = ,
AB BC
Y Sb
ac c c2 X
adică XB = ⋅ = (7) iar din Sc
b+c a b+c
YC CA '
YA ' AB rezultă = ,
YA BC L1 B A' C
ab b b2
YC = ⋅ = (8). Din relaţiile (6),
b+c a b+c Fig. 490
2
L1 B  c 
(7) şi (8) rezultă =   . Analog, dacă
L1C  b 
2 2
L2 C  a  L3 A  b 
{L2 } = S a Sc ∩ AC , {L3 } = S a Sb ∩ AB rezultă =  şi =   , de unde
L2 A  c  L3 B  a 
L1 B L2 C L3 A
⋅ ⋅ = 1 , iar din reciproca teoremei lui Menelaus rezultă că punctele L1 , L2 şi L3
L1C L2 A L3 B
sunt coliniare deci triunghiurile S a Sb Sc şi ABC sunt omologice. Tangenta în A la cercul
circumscris triunghiului ABC intersectează dreapta BC într-un punct A1 care are
2
A1 B  c  AB LB A1 B L1 B
proprietatea =   . Atunci, 1 = 1 de unde : = adică
A1C  b  A1C L1C A1C − A1 B L1C − L1 B
A1 B L1 B
= egalitate echivalentă cu A1 B = L1 B şi deoarece A1 şi L1 sunt de aceeaşi parte a
BC BC
502
lui B pe dreapta BC rezultă că punctele A1 şi L1 coincid, deci L1 aparţine dreptei lui
Lemoine a triunghiului ABC. Analog se arată că L2 şi L3 aparţin dreptei lui Lemoine, deci
axa de omologie dintre primul triunghi Sharygin şi triunghiul ABC este dreapta lui Lemoine
a triunghiului ABC. Analog se arată că triunghiul ABC este omologic şi cu cel de-al doilea
triunghi Sharygin.
503
CUPRINS
CAPITOLUL I – PUNCTE, DREPTE, CERCURI REMARCABILE

ASOCIATE UNUI TRIUNGHI
I.1. Centrul de greutate al unui triunghi...............................................................................9
I.2. Centrul cercului circumscris unui triunghi..................................................................12
I.3. Cercul înscris într-un triunghi.....................................................................................16
I.4. Ortocentrul unui triunghi.............................................................................................22
I.5. Punctul lui Gergonne...................................................................................................28
I.6. Punctul lui Nagel. Dreapta lui Nagel...........................................................................36
I.7. Punctul lui Longchamps..............................................................................................48
I.8. Punctul lui Spieker......................................................................................................50
I.9. Punctul lui Brocard..................................................................................................... 53
I.10. Punctul lui Nobss. Dreapta lui Gergonne................................................................. 65
I.11. Punctele lui Soddy. Punctele lui Eppstein.................................................................67
I.12. Punctul lui Steiner.....................................................................................................76
I.13. Punctul lui Tarry........................................................................................................78
I.14. Puncte izodinamice....................................................................................................79
I.15. Punctul izogon........................................................................................................... 83
I.16. Puncte izotomice........................................................................................................86
I.17. Puncte izologice.........................................................................................................90
I.18. Retrocentrul unui triunghi..........................................................................................93
I.19. Punctul anti-Steiner....................................................................................................95
I.20. Punctul lui Bevan.......................................................................................................97
I.21. Punctul lui Exeter.................................................................................................... 101
I.22. Punctul lui Gob........................................................................................................ 102
I.23. Punctul lui Gray. Triunghiul lui Gray..................................................................... 103
I.24. Punctul lui Hexyl.................................................................................................... 107
I.25. Punctul lui Prasolov.................................................................................................108
I.26. Punctul lui Kariya....................................................................................................109
I.27. Punctul lui Schiffler.................................................................................................112
I.28. Punctul lui Weill......................................................................................................113
I.29. Punctele lui Pelletier................................................................................................114
I.30. Punctul lui Kenmotu................................................................................................116
I.31. Dreapta lui Euler. Cercul lui Euler..........................................................................118
I.32. Dreapta lui Gauss.................................................................................................... 134
I.33. Dreapta lui Brocard..................................................................................................136
I.34. Dreapta ortică...........................................................................................................137
I.35. Dreapta antiortică.....................................................................................................140
I.36. Dreapta lui Simson...................................................................................................141
I.37. Dreapta lui Lemoine.................................................................................................155
I.38. Transversala izotomică.............................................................................................157
I.39. Dreapta lui Steiner....................................................................................................158
I.40. Drepte izogonale. Puncte izogonale.........................................................................159
I.41. Izogonale exterioare.................................................................................................171
I.42. Dreptele lui Schwatt.................................................................................................172
I.43. Ortopolul unei drepte...............................................................................................173
I.44. Dreapta lui Aubert....................................................................................................180
I.45. Antibisectoarea.........................................................................................................181
5
I.46. Simediane. Punctul lui Lemoine...............................................................................184
I.47. Dreapta lui Housel....................................................................................................198
I.48. Simediana exterioară................................................................................................198
I.49. Cercuri exânscrise....................................................................................................200
I.50. Cercurile lui Lemoine...............................................................................................209
I.51. Cercul lui Taylor.......................................................................................................212
I.52. Cercul lui Tücker......................................................................................................216
I.53. Cercurile lui Lucas...................................................................................................218
I.54. Cercurile lui Apollonius...........................................................................................220
I.55. Cercurile adjuncte.....................................................................................................224
I.56. Cercul ortocentroidal................................................................................................227
I.57. Cercurile lui Neuberg................................................................................................230
I.58. Cercul lui Van Lamoen.............................................................................................233
I.59. Cercul lui Conway....................................................................................................235
I.60. Cercul lui Adams......................................................................................................238
CAPITOLUL II – TEOREME FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA

TRIUNGHIULUI
II.1. Teorema bisectoarei interioare…………………………………………………….239
II.2. Teorema bisectoarei exterioare……………………………………………………240
II.3. Teorema lui Pitagora………………………………………………………………242
II.4. Teorema lui Pitagora generalizată…………………………………………………243
II.5. Teorema lui Stewart……………………………………………………………….245
II.6. Teorema sinusurilor……………………………………………………………….246
II.7. Teorema lui Ceva………………………………………………………………….247
II.8. Teorema lui Menelaus……………………………………………………………..248
II.9. Teorema transversalei……………………………………………………………..250
II.10. Teorema lui Leibniz……………………………………………………………...252
II.11. Teorema lui Toricelli-Fermat…………………………………………………….253
II.12. Teorema lui Feuerbach…………………………………………………………...256
II.13. Teorema lui Desargues…………………………………………………………...269
II.14. Teorema lui Döttl…………………………………………………………………271
II.15. Teorema lui Van Aubel…………………………………………………………...271
II.16. Teorema lui Descartes…………………………………………………………….276
II.17. Teorema lui Pompeiu……………………………………………………………..279
II.18. Teorema lui Erdös-Mordell……………………………………………………….280
II.19. Teoremele lui Fagnano……………………………………………………………286
II.20. Dreapta lui Droz-Farny…………………………………………………………...289
II.21. Teorema lui Steiner-Lehmus……………………………………………………...291
II.22. Teorema lui Barbilian…………………………………………………………….293
II.23. Teorema lui Bottema……………………………………………………………..294
II.24. Teorema lui Goormaghtigh……………………………………………………….295
II.25. Teorema lui Dergiades……………………………………………………………297
II.26. Teoremele lui Pappus……………………………………………………………..298
II.27. Teorema lui Salmon………………………………………………………………300
II.28. Teorema lui Pedoe………………………………………………………………...300
II.29. Teorema lui Simson generalizată…………………………………………………301
II.30. Teorema lui Sondat………………………………………………………………..301
II.31. Teorema lui Maxwell……………………………………………………………...304
II.32. Teorema trisecţiei…………………………………………………………………305
6
II.33. Teoremele lui Harcourt…………………………………………………………..306
II.34. Teorema lui Zaslavsky…………………………………………………………...307
II.35. Teorema lui Zajic………………………………………………………………...308
II.36. Teorema lui Viviani………………………………………………………………308
II.37. Teorema lui Veronese…………………………………………………………….309
II.38. Teorema lui Coşniţă………………………………………………………………310
II.39. Teorema lui Kiepert………………………………………………………………313
II.40. Teorema lui Gergonne……………………………………………………………314
II.41. Teorema lui Heron………………………………………………………………..314
II.42. Teorema lui Catalan………………………………………………………………315
II.43. Teorema lui Blanchet……………………………………………………………..315
II.44. Teorema lui Alasia………………………………………………………………..316
II.45. Teorema lui Ayme………………………………………………………………...317
II.46. Teorema lui Bobillier……………………………………………………………..318
II.47. Teorema lui Boutin………………………………………………………………..319
II.48. Teorema lui Cantor………………………………………………………………..320
II.49. Teorema lui Carnot………………………………………………………………..321
II.50. Teoremele lui Carnot……………………………………………………………...323
II.51. Teorema lui Casey………………………………………………………………...325
II.52. Teorema lui Clairaut………………………………………………………………328
II.53. Teorema lui Mathieu………………………………………………………………330
II.54. Teorema lui Miquel……………………………………………………………….331
II.55. Teorema lui Sawayama-Thebault…………………………………………………333
II.56. Teorema lui Schooten……………………………………………………………..336
II.57. Teorema lui Smarandache………………………………………………………...337
II.58. Teorema lui Snapper………………………………………………………………338
II.59. Teoerma lui Urquhart-Pedoe………………………………………………………339
II.60. Relaţii metrice în triunghiul dreptunghic………………………………………….340
II.61. Aria unui triunghi………………………………………………………………….341
CAPITOLUL III – TRIUNGHIURI REMARCABILE

III.1. Triunghiul ortic……………………………………………………………………345
III.2. Triunghiul median…………………………………………….…………………...354
III.3. Triunghiul de contact…………………………………………….………………..358
III.4. Triunghiul extangenţial…………………………………………….……………..364
III.5. Triunghiul cotangentic…………………………………………….………………367
III.6. Triunghiul antipodar…………………………………………….…………………370
III.7. Triunghiul podar…………………………………………….…………………….373
III.8. Triunghiul tangenţial…………………………………………….………………..379
III.9. Triunghiul anticomplementar……………………………………….…………….385
III.10. Triunghiul antisuplementar………………………………………….…………...388
III.11. Triunghiul ciclocevian…………………………………………….……………..392
III.12. Triunghiul I-pedal…………………………………………….………………….393
III.13. Triunghiuri altimediale…………………………………………….…………….396
III.14. Triunghiurile lui Brocard. Cercul lui Brocard……………………….…………..398
III.15. Triunghiul antiparalel determinat de o direcţie în raport cu un triunghi…………404
III.16. Triunghiul automedian…………………………………………….……………..406
III.17. Triunghiul circumpedal…………………………………………….…………….410
III.18. Triunghiul simedian…………………………………………….………………..415
III.19. Triunghiul ∆ 60 0 …………………………………………….…………………...416
7
III.20. Triunghiul medianelor…………………………………………….…………….420
III.21. Triunghiuri omologice…………………………………………….…………….421
III.22. Triunghiuri ortopolare…………………………………………….…………….423
III.23. Triunghiuri ortologice…………………………………………….…………….428
III.24. Triunghiuri paralogice…………………………………………….……………431
III.25. Triunghiuri bilogice…………………………………………….………………433
III.26. Triunghiuri biortologice. Triunghiuri triortologice…………….……………….434
III.27. Triunghiuri coparalele…………………………………………….…………….435
III.28. Triunghiuri înscrise…………………………………………….……………….437
III.29. Triunghiuri înscrise izotomice…………………………………….……………438
III.30. Triunghiuri pseudoisoscele……………………………………….…………….440
III.31. Triunghiuri cosimediene……………………………………….……………….444
III.32. Triunghiul celor trei imagini……………………………………….……………447
III.33. Triunghiuri izoliniare……………………………………….…………………..449
III.34. Triunghiuri metaparalele……………………………………….……………….450
III.35. Triunghiul pedal……………………………………….………………………..451
III.36. Triunghiul anticevian……………………………………….…………………..453
III.37. Triunghiuri ortogonale……………………………………….…………………455
III.38. Triunghiul lui Carnot……………………………………….…………………..456
III.39. Triunghiul lui Lucas……………………………………….……………………461
III.40. Triunghiul lui Fuhrmann……………………………………….……………….463
III.41. Triunghiul lui Lionnet……………………………………….………………….468
III.42. Triunghiurle lui Morley……………………………………….………………...469
III.43. Triunghiul lui Grebe……………………………………….……………………474
III.44. Triunghiul lui Malfatti……………………………………….………………….476
III.45. Triunghiul lui Schroeter……………………………………….………………..482
III.46. Triunghiul lui Ţiţeica……………………………………….…………………..483
III.47. Triunghiurile lui Napoleon. Punctele lui Fermat……………….……………….485
III.48. Triunghiurile lui Vecten……………………………………….………………..493
III.49. Triunghiurile lui Saryghin……………………………………….………………499
Bibliografie……………………………………………………………………………..504

Barbu TEOREME FUNDAMENTALE (2008) PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Barbu TEOREME FUNDAMENTALE (2008) PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cătălin Barbu

PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI REMARCABILE

I.1. Centrul de greutate al unui triunghi

Punctul de concurenţă al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de

2) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la vârfurile triunghiului sunt

3) Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului sunt egale

5) Consecinţă: Centrul de greutate, centrul cercului circumscris, şi ortocentrul unui

9) Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui triunghi ABC

15) O dreaptă d, care nu este paralelă cu BC şi trece centrul de greutate G al

16) Fie P un punct în interiorul A

I.2. Centrul cercului circumscris unui triunghi

Punctul de intersecţie al mediatoarelor unui triunghi ABC se numeşte centrul

Fig. 4 Fig. 5 Fig. 6

6) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor unui triunghi ABC. Afixul centrului cercului

7) Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi

9) Consecinţă: Raza cercului circumscris unui triunghi echilateral de latură l este

10) Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic ABC la

13) Dacă G este centrul de greutate al unui triunghi ABC,

16) Consecinţă: Din teoremele (13) şi (14) rezultă

17) Dacă I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci OI 2 = R 2 − 2 Rr .

18) Dacă Ia este centrul cercului A - exînscris în triunghiul ABC, atunci

Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.

19) Dacă K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci

A 1) Bisectoarele interioare ale unui triunghi

2) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la laturile triunghiului sunt

3) Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la vârfurile triunghiului sunt

5) Dacă Ieste centrul cercului înscris în triunghiul ABC , atunci

6) Fie ABC un triunghi de laturi a,b,c, I centrul cercului înscris în triunghi şi M un

7) Coordonatele baricentrice ale centrului cercului circumscris triunghiului ABC sunt:

8) Fie z A , z B , zC sunt afixele vârfurilor A,B,C A

9) Dacă Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC atunci

10) Dacă r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci:

14) Fie I centrul cercului înscris şi H ortocentrul triunghiului ABC . Atunci,

17) Dreptele IH şi S p O sunt paralele şi IH = 2 S p O (unde S p este punctul lui Spieker

19) Punctele I , G, S p , N sunt coliniare şi 12GS p = 6GI = 4 IS p = 3 NG = 2 NI .

22) În triunghiul ABC fie M ∈ ( AB) şi N ∈ ( AC ). Dreapta MN trece prin centrul

25) Măsura unghiului determinat de bisectoarea interioară unghiului A a triunghiului

Fie P, Q şi R, S proiecţiile vârfului A pe bisectoarele exterioare, respectiv interioare ale

Punctul de intersecţie al înălţimilor unui triunghi se numeşte ortocentrul triunghiului (H).

Fig. 13 Fig. 14 Fig. 15

1) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.

2) Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi H a H b H c triunghiul său ortic.

4) Coordonatele baricentrice absolute ale ortocentrului H al unui triunghi ascuţitunghic

Observaţie: Deoarece tgA + tgB + tgC = tgA ⋅ tgB ⋅ tgC rezultă

5) Fie z A , z B , zC afixele vârfurilor triunghiului ABC. Afixul ortocentrului H al

6) Coordonatele unghiulare ale ortocentrului unui triunghi ascuţitunghic ABC sunt

7) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la vârfurile acestuia sunt egale cu

9) Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la laturile acestuia sunt egale cu

11) Dacă H este ortocentrul triunghiului ABC, O centrul cercului circumscris

13) Ortocentrul H, centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps L sunt

16) Consecinţă: Segmentele HI şi ON sunt congruente.

18) Ortocentrul H al unui triunghi ABC şi centrul cercului circumscris O al triunghiului

înălţimea AH a şi cercul circumscris triunghiului Fig. 16

ABC. Deoarece m( HBH a ) = 90° − m( BCA) =

Observaţie: Fie B1 şi C1 simetricele ortocentrului H faţă de laturile AC , respectiv AB.

H3 22) Fie A, B, C , D patru puncte conciclice . Ortocentrele

A 24) Fie H ortocentrul unui triunghi ABC. Cercurile

25) Dacă L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AM a şi L1 este

29) Fie o dreptă d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC. Simetricele dreptei d

6) Punctul lui Gergonne ( Γ ) al triunghiului ABC este punctul simedian al triunghiului

7) Punctele lui Gergonne ( Γ ) şi Nagel ( N ) ale triunghiului ABC sunt puncte

8) Fie ABC un triunghi neisoscel, Ca Cb Cc triunghiul B'

Teorema lui Poncelet