Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat Unde Seismice
Referat Unde Seismice
1. Unde de tip Rayleigh(R): (denumite astfel dupa englezul John William Strutt,
Lord Rayleigh, care a intuit matematic existenţa acetui tip de unde in 1885) sunt unde
care mişcă pământul şi în sus şi în jos şi înainte şi înapoi în sensul de propagare,
asemănător mişcării valurilor. Ele sunt resimţite puternic în timpul seismului.
Pământul, care se află într-o permanentă mişcare, posedă o structură internă destul
de complicată, dar care schematic poate fi redusă la: suprafaţa liberă(scoarţă), crusta
continentelor(litosferă) 0-70 km, manta 70-2900 km, nucleul exterior 2900-5000 km,
nucleul interior central 5000-6320 km.
Intensitatea cutremurelor
Pe baza observaţiilor cu privire la distrugerile provocate de cutremure clădirilor şi
modificările aduse reliefului regiunii afectate, numite efecte macroseismice, se poate
defini o scară de intensităţi macroseismice, asociindu-se un număr(grad) diferiteşor
efecte distructive ale cutremurului. Putem aminti astfel:
În toate cazurile cutremurele de gradul 1 sunt cele mai slabe, iar cele de grad
maxim fiind cele mai puternice.
La ora actuală, în majoritatea ţărilor se utilizează o scară de 12 grade,
caracterizarea gradelor de intensitate macroseismică fiind preponderent realizată pe
baza unor înregistrări instrumentale privind deplasarea, viteza sau acceleraţia maximă,
aceşti factori fiind mai mult obiectivi. Denumirea de scară Mercalli este deci
improprie deşi este frecvent folosită.
În comunicatele oficiale intensitatea macroseismicp, indicată conform acestei
scări, se anunţă pentru un anumit loc de observare, valorile fiind în general diferite de la
o localitate la alta. Intensitatea macroseismică este accea care se ia în considerare la
zonarea seismică şi la elaborarea normelor pentru protecţie antiseismică a
construcţiilor.
Magnitudinea cutremurelor
Utilizând pentru estimare exclusiv înregistrări instrumentale obiective se poate
defini magnitudinea sau, cum este numită uzual, intensitatea Richter. Se defineşte astfel
încât utilizând înregistrarea oricărei staţii seismice de pe glob, valoarea rezultată să fie
aceeaşi.
Magnitudinea dă măsura energiei undelor seismice care provin din focar.
Noţiunea şi metoda de estimae a fost pusă la punct de C.F.Richter(1923) care a utilizat
datele instrumentale provenite de la un grup de staţii seismice cu diferite amplasamente şi
care caracterizează o serie de seisme produse în California pe durata lunii ianuarie a
anului 1923. Creşterea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii amplitudinii undei
de 10 ori. Din punct de vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o limită
superioară, însă practic limita ei superioară e determinată de rezistenţa rocilor. Cele mai
puternice cutremure care s-au produs în epoca măsurărilor instrumentale sunt cele de pe
continentul american: cutremurul din Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) si din Alaska, 1964
(M = 9,2).
Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de energia seismului
de la suprafaţa Pământului. Spre deosebire de magnitudine, intensitatea seismului,
exprimată şi ea în grade, are la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra
diferitelor construcţii şi obiecte, asupra oamenilor. De fapt, pentru oameni pericolul îl
reprezintă nu oscilaţiile seismice, ci urmările acestora: avarierea clădirilor, gazoductelor
şi liniilor electrice, deformarea suprafeţei terestre, alunecările de teren etc.
Caracteristica seismelor Magnitudine(grade Richter) Număr mediu anual
catastrofal mai mult de 8 1
foarte puternic 7,0-7,9 18
puternic 6,0-6,9 120
moderat 5,0-5,9 800
neînsemnat 4,0-4,9 6200
slab 3,0-3,9 49000
2,0-2,9 1000 zilnic
foarte slab
sub 2 8000 zilnic
Bibliografie
1. http://ro.wikipedia.org
2. http://www.scribd.com
3. http://referat.clopotel.ro
4. Manualul de Fizică, editura LVS crepuscul, Colecţia Educaţional 2006
5. http://www.fizica.ro
6. http://inforisx.incerc2004.ro
7. http://www.didactic.ro